UNIVERSITATEA BUCUREŞTIFACULTATEA DE GEOGRAFIESPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ

GEOGRAFIA AŞEZĂRILOR UMANE

CHILE – AFRICA DE SUD

STUDENT: DAN ANDREEA GRUPA: 217

ANUL: II

Analiza geografică comparativă a populației și așezărilor umane din statele Chile și Africa de Sud

1. Introducere

În cele ce urmează voi analiza evoluția demografică a statelor Chile și Africa de Sud. Voi analiza atât date strict referitoare la populație (evoluția numărului populației), dinamica ei (rata natalității, rata mortalității generale, rata mortalității infantile), precum și structura acesteia (structura pe grupe de vârstă și sexe, structura socio-economică a populației, structura populației pe medii). Voi analiza de asemenea și datele referitoare la dezvoltarea umană a acestor două state de-a lungul ultimelor decenii. În prezenta lucrare voi face analiza geodemografică a statelor atât prin tabele cât și prin grafice.

Metodele aplicate pentru analiza acestor două state sunt variate, cea mai des folosită fiind cea a graficelor deoarece este cea mai relevantă și arată o prezentare care poate fi interceptată foarte ușor de către cititor, dar mai ales prezintă o imagine de ansamblu a ceea ce urmează să fie analizat. Prin alcătuirea unor astfel de grafice se permite cu o mai mare ușurință analizarea problemelor dezbătute. De asemenea ne putem da seama mai bine de amplitudinea fenomenelor, precum și de constanta și variația acestora. Piramida vârstelor este o altă metodă folosită. Aceasta ne ajută să observăm cu ușurință structura populației pe grupe de vârstă și sexe. De asemenea nomograma ne ajută să vedem în ce măsură populația se află într-un anumit sector ( primar, secundar sau terțial).

Am folosit de asemenea și metoda observației dar și pe cea descriptiv-interpretativă având ca perioadă de referință anii 1960-2050.

Datele au fost preluate din

-”World Population Prospects: The 2008 Revision Population Database”

-” Key Indicators on the Labour Market (KILM)”

-” World Urbanization Prospects, 2009”

-” World Urbanization Prospects, 2008”

Limitele lucrării constă în faptul că nu s-au găsit toate datele, în special pentru Africa de Sud. Datorită faptului că Africa de Sud este o țară în plin proces de dezvoltare începând cu anii 2000, pentru realizarea nomogramei nu s-au găsit date de referință pentru anii '80 și 90'.

2. Date generale

Fig1. Fig 2.

Sursă stemă : http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Coat_of_arms_of_Chile.svg

Sursă drapel :http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.muller-berlin.com/Pics/Flaggen/chile.png&imgrefurl=http://www.muller-berlin.com/

&usg=__IzIGyaBJKJdB4pUnfkoNqx6eb4I=&h=400&w=600&sz=4&hl=ro&start=65&sig2=5GFiAIZIxlXe2QHMGY5vHw&zoom=1&tbnid=BO__535NFlqSHM:&tbnh=90&tbnw=135&ei=UvHdTdi9K47EsgaNg7HeBQ&prev=/search%3Fq%3Dchile%26hl%3Dro%26sa%3DX%26biw%3D1366%26bih%3D624%26tbm%3Disch%26prmd%3Divnsm&itbs=1&biw=1366&bih=624

Chile este o republică situată în America de Sud (America Latină), având granițe comune cu Peru la nord, Bolivia la nord-est și cu Argentina la sud. Este cuprinsă între 17º29'57'S și 56º32'S latitudine sudică. Capitala statului se află la Santiago (oficial in spaniolă, Santiago de Chile), cel mai mare oraș. El este situat în Valea Centrală a țării, iar din punct de vedere administrativ face parte din Regiunea Metropolitană Santiago. Deși Santiago este capitala, Congresul Național își ține ședințele în Valparaiso. Chile are o suprafață de 756.626 km² .

Fig3.Sursă:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://harta.infoturism.ro/America_Sud/Chile/harta/harta_politica_Chile.gif&imgrefurl=http://harta.infoturism.ro/

America_Sud/Chile/harta_Chile.php&usg=__nuCjgaOhObn0iZ1pWPNuP8T8dZs=&h=450&w=600&sz=43&hl=ro&start=42&sig2=iSI5kUmq8FQiof1nSbNCfA&zoom=1&tbnid=xTa1BRLrA9xgBM:&tbnh=125&tbnw=167&ei=UvHdTdi9K47EsgaNg7HeBQ&prev=/search%3Fq%3Dchile%26hl%3Dro%26sa%3DX%26biw%3D1366%26bih%3D624%26tbm%3Disch&itbs=1&iact=hc&vpx=673&vpy=308&dur=2&hovh=194&hovw=259&tx=137&ty=196&page=3&ndsp=22&ved=1t:429,r:3,s:42&biw=1366&bih=624

În Chile se află cel mai secetos deșert din lume, Atacama. În prezent, Chile este una dintre națiunile din America de Sud fiind foarte stabilă și prosperă. Țara conduce printre națiunile din America Latină în dezvoltarea umană, competitivitate, calitatea vieții, stabilitatea politică, globalizare, libertatea economică, percepția scăzută a corupției și ratele relativ scăzute ale nivelului de sărăcie materială. De asemenea, ocupă o poziție fruntașă in libertatea presei și a dezvoltării democratice. Cu toate acestea, ea are o inegalitate a veniturilor, măsurată prin indicele Gini.

Cu o populație estimată în 2009 la 16.928.873 locuitori și o densitate de 22,18 locuitori/km² Chile ocupă poziția 60 în clasamentrul țărilor după populație. Un studiu arată că aproximativ 52,7 % (8,8 milioane) din populație sunt descendenți din europeni și de 44 % de origine metisă. Alte studii arată că descendenții europoizi s-ar situa între 64 % și 90 % din populația țării.

Conform recensământului din 2002, 3,2 % din populație s-au declarat indigeni . Spaniolii și bascii (inclusiv bascii francezi) sunt cele mai importante grupuri etnice, stabilite în Chile, care alcătuiesc astăzi nucleul societății chiliene.

Conform ultimului recensământ, 13.090.113 chilieni sunt rezidenți în zonele urbane, reprezentând 86,59% din populația națională. Doar 13,41% locuiește în zona rurală. În zona rurală ocupațiile principale sunt agricultura și zootehnia, concentrate fiind în zona centru sud, a țării, în Maule (33,59%), în Araucanía (32,33%) și Los Lagos (31,56%).

Regiunile cu grad mare de urbanizare sunt situate în zonele extreme ale țăirii Tarapacá (94,06%) Antofagasta (97,68%) Magallanes (92,6%) și zonele industrializate situate în Valle Central, Región Metropolitana și Valparaíso, cu gradul de urbanizare de 96,93% și respectiv 91,56%.

PIB-ul este estimat la $ 169.458 miliarde , PPP-ul estimat la $15,500 miliarde în anul 2010 iar IDU este ridicat, cuprins intre 0,800 si 0,899.

Fig 4. Fig 5.

Sursă stemă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Coat_of_arms_of_South_Africa.svg

Sursă drapel: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_South_Africa.svg

Africa de Sud este o țară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, aceasta are 2798 de kilometri de coastă la Oceanul Atlanticși Oceanul Indian.La nord se învecinează

cu Namibia, Botswana și Zimbabwe, la est cu Mozambic și Swaziland în timp ce Lesotho este o țară independentă complet înconjurată de Africa de Sud.

Populația Africii de Sud este de o mare diversitate etnică, cu cel mai mari comunități de albi, indieni și mulatri de pe continentul african. Cu toate că 79,5% din populația Africii de Sud este neagră,  acesta este alcătuită dintr-o mare varietate de grupuri etnice care vorbesc diferite limbi bantu, dintre acestea nouă au statut oficial.Un sfert din populație este în șomaj  și trăiește cu mai puțin de 1,25 $ pe zi. 

Fig 6. Sursă:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.ro-news.ro/wp-content/uploads/2011/01/Intemperiile-au-f%C4%83cut-cel-pu%C5%A3in-123-de-mor%C5%A3i-

%C3%AEn-Africa-de-Sud.jpg&imgrefurl=http://www.ro-news.ro/social/intemperiile-au-facut-cel-putin-123-de-morti-in-africa-de-sud/&usg=__UBuTOlMFzyIcXFRuWeGjV5HYwiw=&h=450&w=600&sz=43&hl=ro&start=0&sig2=sIN-YY8zrpJ5ssS0_VYsgQ&zoom=1&tbnid=JMUSwpPLabHNfM:&tbnh=155&tbnw=207&ei=s-_dTfSqBNGBswap9qS-BQ&prev=/search%3Fq%3Dafrica%2Bde%2Bsud%26hl%3Dro%26sa%3DX%26biw%3D1366%26bih%3D667%26tbm%3Disch%26prmd%3Divnsum&itbs=1&iact=rc&dur=314&page=1&ndsp=15&ved=1t:429,r:0,s:0&tx=126&ty=59&biw=1366&bih=667

Spre deosebire de Chile, Africa de Sud are o suprafață aproape dublă de 1.219.912km². O diferență foarte mare este și în cazul mărimii demografice, Africa de Sud având o populație de 49.320.000 loc. Africa de Sud are o economie de piaţă funcţională.

Africa de Sud este ţara cu economia cea mai dezvoltată din Africa, bazată pe exploatarea şi prelucrarea unor resurse minerale extrem de variate şi bogate şi dispunând de o infrastructură modernă (inclusiv financiar-bancară). În afară de faptul că deţine cvasimonopolul unor resezerve minerale (peste 4/5 din rezervele mondiale de mangan, 2/3 din cele de platină, peste 1/2 din cele de aur şi crom) şi al producţie în domeniu, Republica Africa de Sud este unul dintre principalii producători mondiali de diamante, uraniu, cărbuni superiori, minereu de fier, metale rare (titan, vanadiu, antimoniu ş.a.) etc.

Industria prelucrătoare, bine dezvoltată şi variată, concentrată în 4 mari regiuni industriale: Transvaal(minerit, metalurgie, construcţia de maşini ş.a.), Cape (rafinarea

petrolului, industria alimentară şi uşoară), Port Elizabeth (metalurgie, mijloace de transport, textile ş.a.) şi Pretoria (autovehicule, industrie chimică, alimentară etc).

Agricultura (5% din PIB, c. 30% din populaţia activă, 1999), cu o mare varietate de situaţii (de la ferme ultramoderne, la agricultura de subzistenţă), prezintă un echilibru între cultura plantelor (cereale, trestie şi sfeclă de zahăr, bumbac, tutun, citrice, viţă de vie) şi creşterea animalelor (ovine - locul 1 în Africa, ca efective şi ca producţie de lână -, apoi caprine, bovine şi porcine). Balanţa agricolă este excedentară, Republica Africa de Sud fiind unul dintre principalii exportatori mondiali de produse agricole.

Africa de Sud este singurul stat african unde industria joacă un rol mai important în economie decât agricultura. Aceasta este reprezentată prin culturi mediteraneene, plantaţii de zahăr în est, o zootehnie modernă (bovine şi ovine) pe platourile interiore. Bogăţia acestui stat o constituie diamantele, descoperite din 1867, şi aurul, din 1886 (cel mai important producător mondial); dispune apoi de platină, crom, uraniu etc.. Rezervele de cărbune şi fier au permis dezvoltarea industriei siderurgice şi a maşinilor. Principalele areale industriale sunt oraşele miniere (Johannesburg) şi cele portuare (Cape Town). Ele sunt unite prin peste 24000 de cale ferată şi şosele moderne.

PIB-ul Africii de Sud este estimat la $491.4 miliarde , PPP-ul estimat la $10,700 miliarde în 2010 iar IDU este de 0,745 

3. Evoluția numărului populației (1960-2050)

Fig. 7 Evoluţia numărului populaţiei (1960-2050) în Chile şi Africa de Sud

Analizând graficul Evoluţiei numărului populaţiei se poate observa o diferenţă accentuată între cele două state, în 1960 Chile având 7.647 de locuitori, în timp ce Africa de Sud avea 17.396 de locuitori .

Populația statului Chile s-a dublat între anii 1960 și 2000, ajungând la 15.419 de locuitori. Această creștere este datorată în mare parte creșterii naturale, rata natalității fiind de 15,7 la mie iar rata mortalității fiind de 5 la mie în anul 2000.

Începând cu anul 2000, în statul Chile se remarcă o creștere lentă a numărului populației. Această creştere se realizează lent deoarece rata natalității începe să scadă încet încet. Astfel, se estimează că în 2050, populația statului Chile va atinge valoarea de aproximativ 20.657 de locuitori.

Spre deosebire de Chile, Africa de Sud, se află în plin proces de creştere a populaţiei. specific statelor subdezvoltate care nu şi-au atins încă maximul demografic, cunoscând în perioada analizată două perioade de evoluţie a populaţiei.

Prima perioada cuprinsă între 1960 și 2005 este caracterizată printr-o creştere rapidă, populația crescând de la 17.396 de locuitori la 48.073 de locuitori, în comparaţie cu perioada 2005-2050, care înregistrează creşteri lente . Populația Africii de Sud a crescut în principal ca urmare a imigrației și a descoperirilor medicale pe care europenii le-au adus cu ei.

4. Dinamica ratei natalității (1960-2050)

Fig. 8 Dinamica ratei natalităţii (1960-2050) în Chile şi Africa de Sud

Din graficul dinamicii ratei natalităţii (1960-2050),în Chile se observă evoluţii neregulate ale acestui indicator.

Ambele state au cunoscut un maxim al ratei natalităţii în perioada 1960-1965, Chile cu 37,7 ‰, iar Africa de Sud cu 3,9 mai mult, şi anume, 41,6‰, valorile fiind specifice nivelului de dezvoltare al ţărilor analizate. După această perioada, Chile și Africa de Sud au înregistrat un declin al acestui indicator. Între anii 1965 și 1980 natalitatea statului Chile a scăzut drastic

până la valoarea de 22,9 ‰. De asemenea, în aceeaşi perioadă, Africa de Sud a avut o scădere mai lentă până la valoarea de 35,8‰.

După această perioadă, cele două state vor avea o dinamică a ratei natalităţii diferită.

Africa de Sud va avea o rată a natalităţii din ce în ce mai scăzută. Astfel în perioada 2005-2010 va atinge valoarea de 22,1‰. Se estimează că în perioada 2045-2050 rata natalității va atinge valoarea de 14,9 ‰.

Spre deosebire de Africa de Sud, Chile a cunoscut câteva fluctuaţii ale acestui indicator în perioada analizată. Asttfel, între anii 1980-1990 se înregistrează o creștere a ratei natalității până la valoarea de 23,6‰ , apoi urmând o scădere relativ bruscă între anii 1990-2005. După ce atinge valoarea de 15,7 ‰ în perioada 2000-2005 , această rată a natalității începe să se diminueze lent, estimându-se că în perioada 2045-2050 va atinge valoarea de 10,9 ‰.

5. Dinamica ratei mortalității generale (1960-2050)

Fig.9 Dinamica ratei mortalităţii generale (1960-2050) în Chile şi Africa de Sud

Elementul esențial pentru explicarea nivelului mortalității se referă la calitatea serviciilor sanitare, la gradul de pregătire al personalului medical, la infrastructură și echipamentele sanitare dar și anumite războaie sau maladii.

Privind graficul dinamicii ratei mortalităţii a statelor Chile şi Africa de Sud se observă că valorile sunt mult mai mari în cadrul statului Africa de Sud și tot acest stat prezintă și numeroase fluctuații.

Valorile înregistrate în Chile în perioada 1960-1975 sunt peste rata medie a mortalităţii pe glob (8‰ în 2010), cu toate că se observă o scădere accentuată al acestui indicator care va ajunge la o valoare minimă în 2000-2005, de 5‰. Începând cu anul 2005 se constată o creștere din ce în ce mai accentuată, estimându-se că va atinge în 2050 valoarea de 10,6 ‰ .

Spre deosebire de Chile care a cunoscut o descreştere continuă până în anul 2005 iar apoi o creștere a ratei mortalităţii generale, în cazul Africii de Sud, se remarcă valori ce sunt mult peste rata medie a mortalității. Acest stat prezintă un declin bursc al ratei mortalității începând din anul 1960 și până în 1995, când scade de la valoarea de 16,7‰ până la 8,4‰. După 1995 urmează alternări de perioade de creștere cu perioade de descreștere. Din 1995 și până în 2010 mortalitatea crește rapid până la valoarea de 15,1‰ datorită apariției unei maladii incurabile- virusul HIV. O expertiză până în 2030 relevă o ușoară diminuare până la valoarea de 14,4‰, urmând ca în 2050 să atingă valoarea de 13,8‰.

6. Dinamica ratei mortalității infantile (1960-2050)

Fig. 10 Dinamica ratei mortalităţii infantile

Mortalitatea infantilă reflectă toatalitatea deceselor infantile ce se produc în cadrul unei populaţii. În statistica demografică internațioanală, pentru a arăta frecvența sau intensitatea deceselor infantile, se utilizează rata mortalității infantile, indicator ce exprimă numărul total de decese în primul an de viață la 1000 de născuți vii, în același an, redat în promile.

În privinţa dinamicii ratei mortalităţii infantile, se pot observa foarte clar diferenţe între valorile acestui indicator. Analizându-le particular putem observa că Chile și-a redus mult numărul copiilor decedați până la vârsta de 1 an la valoarea de 4 ‰, la fel și Africa de Sud, însă aici rata mortalității este mult mai ridicată dar se preconizează și aici reale progrese,

de la valori de 86,5 ‰ în anii 1960 până la valori de 18 ‰ în 2050, ceea ce înseamnă și o creștere vizibilă a nivelului de trai.

În Chile se observă o rată a mortalității infantile foarte mare în anul 1960, de 109 ‰, însă ea începe să scadă brusc până în anul 1985, ajungând la valoarea de 23,7 ‰. În perioada următoare, Chile va cunoaște o scădere accentuată a ratei mortalității infantile, preconizându-se că în perioada 2045-2050 va atinge valoarea de 4 ‰.

Spre deosebire de Chile, în Africa de Sud, ca urmare a înârzierii ameliorării serviciilor medicale, valorile ratei mortalităţii infantile sunt foarte ridicate, maximul fiind înregistrat în perioada 1960-1965 (86,5‰). Totuşi se poate observa aceeaşi tendinţă de descreştere ca şi la Chile, cu toate că se întâlnește și o perioadă de creștere a ratei mportalității. Prima perioadă este cea de descreștere a ratei mortalității unde de la valoarea de 86,5 ‰ se ajunge până la cea de 50,4 ‰ în 1990-1995. Apoi urmează între anii 1995-2005 o creștere a acestei rate cu aproximativ 8,7‰. Începând cu anul 2005 se înregistrează valori din ce în ce mai scăzute , estimându-se că în perioada 2045-2050 va atinge valoarea de 18 ‰.

7. Structura populației

7.1 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Fig. 11 Piramida vârstelor în Africa de Sud (1960)

Piramida vârstelor privind cele două state pentru anul 1960 sunt foarte uniforme și omogene în sensul că se pleacă de la bază, aceasta fiind cea mai solidă și descrește în mod uniform până la vârf.

Forma piramidei este una triunghiulară specifică unei populații tinere din punct de vedere demografic, cu o natalitate ridicată și o mortalitate intensă. Un asemenea model caracterizează situația demografică a țărilor slab dezvoltate din punct de vedere economic, cu un nivel foarte redus al standardului de viață, inclusiv al asistenței sanitare.

Din aceste grafice este clar că aceste două state au populație tânără cu valori foarte ridicate ale natalității și un procent scăzut de persoane în vârstă. Putem afirma că populația acestor state este destul de numeroasă.

Fig. 12 Piramida vârstelor în Chile (1960)

Fig. 13 Piramida vârstelor în Africa de Sud (2010)

Pentru anul 2010 se constată de asemeanea același vârf ascutit, însă numeroase diferențe în cadrul grupelor de vârstă cuprinse între 0-24 de ani pentru Africa de Sud și între 0-44 de ani pentru Chile.

Astfel, în Africa de Sud se remarcă o bază destul de extinsă, adică o natalitate foarte mare a persoanelor cu vârste cuprinse între 0-9 ani, apoi o scădere în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 14-19 ani. Observăm mai apoi o creștere a numărului populației urmată de o scădere continuă.

Din cealaltă piramidă se poate observa o îngustare la nivelul grupei cuprinse între 0-9 ani, apoi o creștere bruscă în cadrul grupei cuprinse între 14-19 ani posibil datorită creșterii fenomenului de imigrație. Apoi se poate observa o scădere bruscă în cadrul grupei cuprinse între 24-34 ani urmată de o mică creștere a persoanelor cu vârste de până la 54 de ani. În final se poate observa aceeași descreștere a numărului populației. Aceste îngustări ale piramidei se pot datora perioadelor dificile deoarece știm că în anul 2010 a avut loc un cutremur foarte mare urmat de mai multe replici.

Fig. 14 Piramida vârstelor în Chile (2010)

Fig. 15 Piramida vârstelor în Africa de Sud (2025)

Pentru anul 2025 se estimează că piramida vârstelor corespunzătoare Africii de Sud va tinde spre o forma de treflă, caracteristică unei populații aflate în proces de reîntinerire, urmând unui proces de îmbătrânire demografică. Astfel se constată că baza este mult mai îngustă decât grupa cuprinsă între 10-24 de ani. Apoi va urma o descreștere a populației mai mult în cadrul bărbaților.

Spre deosebire de Africa de Sud, în Chile se observă o creștere mult mai mare a numărului populației corespunzătoare grupei vârstnice ca urmare a ameliorării sistemului medical, fapt reflectat prin lărgirea vârfului piramidei, şi totodată se mai poate remarca şi îngustarea treptată a bazei piramidei ca urmare a scăderii ratei natalităţii, ceea ce duce la o îmbătrânire a populaţiei. Se mai constată o creștere a numărului populației corespunzătoare grupei de vârstă cuprinsă între 30-39 de ani, posibil datorită creșterii fenomenului de imigrație.

Fig. 16 Piramida vârstelor în Chile (2025)

7.2 Structura socio-economică a populației pentru patru ani de referință : 1984, 1994, 2000,2007

Fig 17.

Aşa cum am menţionat la începutul prezentării, pentru statul Africa de Sud nu am avut informaţii decât pentru anii 2000 și 2007.

Cu un trecut economic dezastruos, cunoscând multiple dictaturi, Chile a devenit modelul economic al regiunii, reușind în ultimii 15 ani să reducă de două ori nivelul sărăciei. În ultimii 24 ani PIB-ul a crescut cu 5,2%, și chiar de 8,3% între 1990 - 1997. Sistemul economic chilean e unul liberalist, implementat de dictatorul Pinochet, cu ajutorul Chicago Boys. Datorită noului model, țara a cunoscut o miraculoasă revigorare economică.

Numeroasele reforme, în principal privatizarea marelor interprinderi de stat (cupru, aviație, educație) au contribuit decisiv. În zilele noastre Chile posedă o piață liberă, deschisă lumii întregi. Profilul economic e caracterizat de importul și exportul de materii prime. În 2005 exporturile au depășit 39,5 miliarde USD și contunuă să crească.

Principalii clienți, în ordinea importanței sunt Uniunea Europeană, Statele Unite, Coreea de Sud, acordul P4 cu China. Chile e membru APEC (Tratatul Țărilor Pacificului), membru asociat MERCOSUR (Tratat de liber schimb al țărilor din America de sud). Moneda națională este peso chilian ($). Turismul reprezintă o activitate economică foarte importantă în Chile, iar în anul 2005 acest sector a generat 1500 miliarde de dolari și echivalentul a 1,33% din PIB. În Chile sosesc în fiecare an aproximativ 2.500.000 de străini din care cea mai mare parte provin din țările vecine dar și din Europa (414.000 în 2007). Cele mai importante atracții turistice sunt : San Pedro de Atacama în partea de nord fiind apreciat de turiștii străini pentru arhitectura incașa, Lacul Higland, Valea Lunii, Munții Anzi cu

stațiunile de sporturi de iarnă, și stațiunile de pe litoralul de la Oceanul Pacific. Insula Paștelui reprezintă un important punct de atracție pentru străini.

Economia Africii de Sud este o economie de piață funcțională. Africa de Sud este țara cu economia cea mai dezvoltată din Africa, bazată pe exploatarea și prelucrarea unor resurse minerale extrem de variate și bogate și dispunând de o infrastructură modernă (inclusiv financiar-bancară).

În afară de faptul că deține cvasimonopolul unor rezerve minerale (peste 4/5 din rezervele mondiale de mangan, 2/3 din cele de platină, peste 1/2 din cele de aur și crom) și al producției în domeniu, Republica Africa de Sud este unul dintre principalii producători mondiali de diamante, uraniu, cărbuni superiori, minereu de fier, metale rare (titan, vanadiu, antimoniu ș.a.) etc.

Astfel, din diagrama triunghiulară a structurii socio-economice a populaţiei se observă că pentru toți anii de referinţă ai celor două state (1984,1994, 2000, 2007), principalul sector economic este reprezentat de servicii, procentul maxim înregistrându-se în 2007, Chile cu 64,3% iar Africa de Sud cu 64,9 %.

7.3 Structura populației pe medii

7.3.1 Structura populației urbane și rurale (1960-2050)

Fig. 18 Populaţia urbană şi rurală din Chile (1960-2050)

Fig. 19 Populația urbană și rurală din Africa de Sud (1960-2050)

Din figurile 18 şi 19 se poate observa diferenţa între gradul de urbanizare ale celor două state.

Graficul privind populația urbană și rurală în Africa de Sud este oarecum omogen în sensul că numărul de locuitori din mediul rural este mai mare decât cel din mediu urban în perioada 1960-1985, apoi se constată că populația urbană are o tendință foarte mare de creștere, ajungând în 2050 la valoarea de 79,6%. Astfel, putem trage concluzia că pe viitor populația va deveni mai interesată de sectorul terțiar și cel secundar decât de cel primar.

În cazul statului Chile coordonatele se schimbă, populația mai numeroasă locuind în mediul urban, acest mediu având mult mai dezvoltate sectoarele secundar și terțiar. Putem afirma că populația urbană este într-o continuă creștere încă din 1960 și până în zilele noastre. Acest stat va atinge un grad maxim al urbanizării de 94,2% în 2050.

Așadar, se remarcă aceeaşi tendinţă de creştere a populaţiei urbane în ambele state o dată cu dezvoltarea economică.

7.3.2 Analiza populației din principalele aglomerații urbane (1960-2025)

Fig. 20 Analiza populaţiei din Santiago de Chile (1960-2025)

Sursă:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.calibratravel.ro/images/stories/Santiago_en_invierno.jpg&imgrefurl=http://www.calibratravel.ro/

&usg=__1M5y9Ap7k6YpmKfv9rwXjUK68x4=&h=599&w=794&sz=162&hl=ro&start=0&sig2=cAPLeFhzlmIwxjDYdnxSNQ&zoom=1&tbnid=O-

YaNlKFxcG3lM:&tbnh=137&tbnw=182&ei=RvbdTYWQIsO1tAaP-q22BQ&prev=/search%3Fq%3Dsantiago%2Bd%2Bechile%26hl%3Dro%26biw%3D1366%26bih%3D624%26tbm%3Disch&itbs=1&iact=hc&vpx=924&vpy=128&dur=651&hovh=195&hovw=259&tx=137&ty=80&page=1&ndsp=18&ved=1t:429,r:4,s:0&biw=1366&bih=624

Fig. 21 Analiza populației din Valparaiso (1960-2025)

Sursă: http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.airports.cl/imagenes/Valparaiso2.1jpeg.jpg&imgrefurl=http://www.airports.cl/&usg=__CL9-

VJNBGB2p2CP4rBNG2U6nI2U=&h=382&w=532&sz=39&hl=ro&start=36&sig2=aFp518HnayHMyjo0lGJsFg&zoom=1&tbnid=I8Yw-feufhSbhM:&tbnh=138&tbnw=184&ei=9vfdTYLdMYzdsgbOtpm1BQ&prev=/search%3Fq%3Dvalparaiso%26hl%3Dro%26biw%3D1366%26bih%3D624%26tbm%3Disch&itbs=1&iact=hc&vpx=527&vpy=313&dur=1045&hovh=190&hovw=265&tx=127&ty=125&page=3&ndsp=18&ved=1t:429,r:2,s:36&biw=1366&bih=624

Din figurile 20 şi 21, putem observa că singurele oraşe ce au populaţia mai mare de 750.000 de locuitori sunt capitala statului Chile, Santiago de Chile și al doilea oraș ca mărime după acesta, Valparaiso. În privinţa ponderii populaţiei totale, în aceste oraşe se observă evoluţii diferite.

Astfel pentru metropola țării se remarcă valori crescătoare până în

În Santiago de Chile se remarcă valori crescătoare până în 1990, de la 25,9% în 1960 la 35% în 1990. Această perioadă este urmată de valori mai scăzute timp de un deceniu, după care se observă o uşoară creștere până în 2015. După acest prag urmează o ușoară scădere până la valoarea de 33,8% în 2025.

În Valparaiso valorile sunt mult mai scăzute, de la 5,7% în 1960 până la 5,6% în 1975. În 1980 ajunge iar la valoarea de 5,7% după care aceasta începe să scadă, estimându-se ca va atinge în 2025 valoarea de 5,1%.

Fig. 22 Analiza populației din Cape Town (1960-2025)

Sursă:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/74/Central_Cape_Town.jpg&imgrefurl=http://www.ihotele.ro/category/destinati-

exotice/page/4/&usg=__O8WhlS78ficRgEcnGmcEoMN2kM=&h=2112&w=2816&sz=2090&hl=ro&start=0&sig2=3GzdSiArgddVp1syomPs9Q&zoom=1&tbnid=gwnS9ci1hKgc4M:&tbnh=144&tbnw=200&ei=4frdTcCLGMqCswaKsNnWBQ&prev=/search%3Fq%3Dcape%2Btown%26hl%3Dro%26biw%3D1366%26bih%3D588%26tbm%3Disch&itbs=1&iact=hc&vpx=313&vpy=309&dur=837&hovh=194&hovw=259&tx=202&ty=147&page=1&ndsp=18&ved=1t:429,r:13,s:0&biw=1366&bih=588

Fig. 23 Analiza populației din Ekurhuleni (1960-2025)

Fig. 24 Analiza populației din Johannesburg (1960-2025)

Sursă:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.southafrica.to/provinces/Gauteng/towns/Johannesburg/Johannesburgcity.jpg&imgrefurl=http://www.southafrica.to/

provinces/Gauteng/towns/Johannesburg/Johannesburg.htm&usg=__9S4Mbjk-

ckLrmdqn9Vae24rr5mc=&h=480&w=640&sz=150&hl=ro&start=0&sig2=9N5QoqcdKz9g1lHL6axmGQ&zoom=1&tbnid=lI5stfpu3ZLexM:&tbnh=155&tbnw=207&ei=q_zdTb__BMnLtAbP5ay6BQ&prev=/search%3Fq%3Djohannesburg%26hl%3Dro%26biw%3D1366%26bih%3D624%26tbm%3Disch&itbs=1&iact=rc&dur=323&page=1&ndsp=18&ved=1t:429,r:3,s:0&tx=102&ty=89&biw=1366&bih=624

Fig. 25 Analiza populației din Port Elizabeth (1960-2025)

Sursă:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.blitzbokke.com/wpcontent/uploads/2011/04/Nelson_Mandela_Stadium_in_Port_Elizabeth.jpg&imgrefurl=http://

www.blitzbokke.com/%3Fp

%3D9468&usg=__CbZ4iS3dq73rkjCaICahvLb_b7c=&h=1769&w=2658&sz=3184&hl=ro&start=18&sig2=8Z52IbmVVCZRDan6WnwKeg&zoom=1&tbnid=wm1FPtzeGixAoM:&tbnh=138&tbnw=183&ei=Tv3dTb-GDYqGswbluoTQBQ&prev=/search%3Fq%3Dport%2Belizabeth%26hl%3Dro%26biw%3D1366%26bih%3D624%26tbm%3Disch&itbs=1&iact=hc&vpx=136&vpy=319&dur=2276&hovh=183&hovw=275&tx=215&ty=68&page=2&ndsp=18&ved=1t:429,r:12,s:18&biw=1366&bih=624

Fig. 26 Analiza populației din Pretoria (1960-2025)

Sursă: http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.bestourism.com/img/items/big/567/Pretoria_City-view_2242.jpg&imgrefurl=http://www.bestourism.com/items/di/

567%3Ftitle%3DPretoria%26b%3D86&usg=__sVtsRMg6CN2fLxD3ygubTw1OgUQ=&h=356&w=550&sz=57&hl=ro&start=0&sig2=8Hk9FBdQJ2G1EleOBMI8QA&zoom=1&tbnid=SUQVZYJZhklZMM:&tbnh=156&tbnw=210&ei=8f3dTf22LYPbtAbXq_HSBQ&prev=/search%3Fq%3Dpretoria%26hl%3Dro%26biw%3D1366%26bih%3D624%26tbm%3Disch&itbs=1&iact=hc&vpx=528&vpy=111&dur=464&hovh=156&hovw=210&tx=143&ty=44&page=1&ndsp=18&ved=1t:429,r:2,s:0&biw=1366&bih=624

Fig. 27 Analiza populației din Vareeniging (1960-2025)

Fig. 28 Analiza populației din Durban (1960-2025)

Sursă:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.whalecottage.com/blog/wpcontent/uploads/2008/12/durban20beech.jpg&imgrefurl=http://fluture40.forumulmeu.ro/

t102-campionatul-mondial-de-fotbal-sarbatoare-a-intregii-planete&usg=__s8gGhHj3UamTgJpd9UG03RZQ0Lo=&h=400&w=449&sz=67&hl=ro&start=0&sig2=h7UwnKuWf80cXb3GqPat1A&zoom=1&tbnid=W4HcG7P0Ii0XQM:&tbnh=148&tbnw=162&ei=0QDeTbOMINOEswbFruS7BQ&prev=/search%3Fq%3Ddurban%26um%3D1%26hl%3Dro%26biw%3D1366%26bih%3D624%26tbm%3Disch&um=1&itbs=1&iact=hc&vpx=144&vpy=83&dur=2750&hovh=212&hovw=238&tx=106&ty=96&page=1&ndsp=18&ved=1t:429,r:0,s:0&biw=1366&bih=624

Din figurile 22,23,24,25,26,27,28 se poate observa că orașele din Africa de Sud ce au populaţia mai mare de 750.000 de locuitori sunt mai numeroase și aici se includ: Durban, Pretoria ( capitala administrativă), Johannesburg ( cel mai mare oraș), Cape Town ( capitala legistlativă), Vareeniging, East Rand și Port Elizabeth. Și în privința ponderii populației totale a acestor orașe ca și în cele din Chile se observă evoluții diferite. Astfel cele mai mici valori se înregistrează în orașele Vareeniging (între 1,1 și 2,4), urmat de Port Elizabeth ( între 1,7 și 2,3), și de Pretoria ( între 2,3 și 3). Valori ceva mai mari se întâlnesc în Durban ( între 3,9 și 6). East Rand are valori cuprinse între 3,8 și 6,7. Cele mai mari valori se înregistrează în Cape Town ( între 4,6 și 7,1) dar și în Johannesburg (între 5,2 și 7,7).

8. Așezările urbane

8.1 Analiza repartiției orașelor în funcție de mărimea lor demografică

Fig 29.

Fiind o țară dezvoltată, Africa de Sud are orașe ce ajung să depășească 5 mil. de locuitori. Repartiția pe orașe în funcție de mărimea demografică poate fi reprezentată astfel:

Peste 5 milioane de locuitori : Johannesburg Între 1 -5 milioane locuitori: Pretoria, Durban, Port Elizabeth, Cape Town Între 0,3 și 5 milioane locuitori : East London, Pietermaritzburg, Vereeniging,

Kimberley

Spre deosebire de Africa de Sud , Chile prezintă doar 2 orașe Între 5-10 milioane locuitori: Santiago de Chile Între 500.000-1 milion locuitori : Valparaiso

Fig 30.

8.2 Originea si evoluția formelor urbaneAfrica de Sud

Înainte de colonizarea europeană, teritoriul Africii de Sud a fost populat de triburi de boșimani, de hotentoți, iar apoi de populația bantu.

Colonizarea olandeză

Colonizarea a fost începută de olandezi; la data de 6 aprilie 1652 s-a întemeiat Colonia Capului când olandezul Jan van Riebeeck în numele Companiei Olandeze a Indiilor de Est (olandeză :Vereenigde Oostindische Compagnie, COV) a înființat un port de reaprovizionare pentru corăbiile companiei. Pe parcursul secolelor XVII ș XVIII a crescut constant numărul de coloniști și aceștia și-au extins controlul în zona Capului. Datoită extinderii ariei controlate de europeni s-a ajuns la confruntări cu populațiile indigene, în special xhosa.

Secolul XIX

Regatul Marii Britanii a preluat controlul asupra zonei Capului Bunei Speranțe în 1795, folosindu-se de Revoluția franceză ca pretext. Având în vedere interesele sale strategice din Australia și India, Marea Britanie a dorit să folosească Cape Town ca un port intermediar pentru lungile călătoriile ale comercianților săi. Britanicii au cedat Cape Town Țărilor de Jos în 1803, dar după aceea Compania Olandeză a Indiilor de Est a dat faliment, a dispărut în cele

din urmă și influența comercianților din Țările de Jos. Prin războaie împotriva cafrilor, purtate în secolele 18-19 de buri și de englezi, aceștia și-au lărgit considerabil posesiunile. În deceniul 4 al secolului 19 burii întemeiază republica Natal (proclamată colonie engleză în 1843), iar din deceniul 6 al secolului 19 republicile Transvaal și Orange, ocupate de Anglia în urma războiului anglo-bur (1899-1902).

Secolul XX

În 1910 se creează Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal și Transvaal, care participă laprimul război mondial de partea Angliei, iar la al doilea război mondial de partea Aliaților. În 1949 guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase până atunci sub un mandat instituit de Liga Națiunilor și mai târziu de O.N.U. În anii postbelici, autoritățile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire rasială, legiferând apartheid-ul. La 31 mai 1961 Uniunea Sud-Africană s-a proclamat republică sub denumirea actuală și s-a retras din Commonwealth. Ca urmare a politicii de apartheid și a ignorării rezoluțiilor O.N.U., Adunarea Generală a hotărât în noiembrie 1974 să suspende participarea delegației autorităților sud-africane la lucrările sale. Izolarea Republicii Africa de Sud s-a accentuat după destrămarea sistemului colonial portughez (1975) și a proclamării independenței Republicii Zimbabwe (1980). Guvernul de la Pretoria a lansat atacuri împotriva republicilor Zimbabwe, Botswana și Zambia (1986), pe care le-a acuzat că sprijină mișcarea SWAPO (Angola) și Congresul Național African. Amploarea mișcărilor de protest ale populației de culoare a determinat introducerea stării de urgență pe întreg teritoriul (12 iunie 1986). Sprijinul larg acordat de opinia publică internațională luptei împotriva apartheid-ului a constrâns guvernul să facă un șir de concesii, între care eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela, lider al Congresului Național African. În 1991 s-a adoptat o legislație prin care apartheid-ul a fost abandonat.

Chile

Primele urme ale populării actualelor teritorii chiliene datează din perioada perioada Pleistocenului aprox 35.000 î.e.n. pentru situl preistoric Monte Verde I și 15.000 pentru situl Monte Verde II (sfârșitul Pleistocenului și începutul Holocenului). Aceasta o demonstrează diverse studii. Teritoriul actual al statului Chile a fost locuit de către aborigeni, iar o parte dintre aceștia au trecut Munții Anzi deplasându-se până în Argentina de astăzi.

Epoca precolumbiană

În epoca precolumbiană țara era populată de diverse triburi indigene, care se instalaseră pe cordiliera andină și pe coasta oceanului Pacific. Zonele din nord Aymara și Atacamienii au început să cultive pămâtul după modelul Inca, aproximativ în sec. XI (terase cu sisteme de irigație). În sec XV Incașii au intrat în posesia teritoriilor situate până la râul Maule. La sud de Aconcagua, s-au instalat populații semi-nomade ca Mapuche. Extrema sudică a țării era populată de diverse triburi precum Chonos, Tamanas, Alacalufs și Onas. Pe insula Rapa Nui s-a dezvoltat o cultură polineziană ajunsă până-n zilele noastre. Mapuche au constituit comunitatea cea mai numeroasă, pe teritoriul continental.

Colonizarea spaniolă

Fernando Magellan a fost primul exlorator european care a pus piciorul , în 1520, pe actualul teritoriu Chilean. În 1535 conquistadorii, încercau să cucerească teritoriile văii Chile, în lupte cu incașii. Expediția lui Diego de Almagro a fost un eșec. Pedro de Valdivia a revenit

în 1536 fiind mai convingător decât predecesorul său. Valdivia a fondat o serie de localități precum Santiago Noii Extremadura pe 12 februarie 1541 și Valdivia în 1545 .

Deasemenea, Valdivia, a început o laborioasă campanie militară împotriva triburilor mapuche. În opera sa Alonso de Ercilla, relatează cu multă pasiune războiul de la Araucana, în 1576. În urma unei insurecții mapuche, în 1553, Pedro de Valdivia, moare. Principalele intervenții indigene din sud au loc în 1598 și 1655.

În 1683, scavagismul este abolit, astfel deschizându-se cale aspre stabilirea unor relații mult mai durabile între coloniști și mapuches.Pe parcursul a unei lungi perioade de timp fluviul Biobio a fost considerat hotarul între puterea guvernamentală și triburile indigene.Capitanatul general Chile (Regatul Chile), era în acea epocă colonia extremă sudică a Imperiului Spaniol. Prin poziția sa strategică, avea menirea de a proteja strâmtoarea Magellan, și de a aproviziona, cu materii prime, vice-regatul Peru.

Independența

18 septembrie 1810, un gurp de creoli, profitând de invaziile napoleoniene în Spania, au constituit o juntă, pentru a iniția un proces de autodeterminare. Astfel a început o perioadă istorică cunoscută sub denumirea Vechea Patrie, care a durat până la dezastrul de la Rancagua în 1814, când regaliștii au preluat controlui teritoriului. Soldații independentiștii s-au refugiat în număr de 6514, la Mendoza, și acolo unindu-se cu trupele provinciei Argentina în număr de 2600 soldați, au format armata Anzilor. Aceasta din urmă a eliberat Chile în bătălia de la Chacabuco, pe 12 februarie 1817. Anul următor, independența e declarată, și țara e plasată sub autoritatea lui Bernardo O’Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem. [6]. Reformele sale însă nemulțumesc aristocrația, și este nevoit să abdice în 1823. Următorii 10 ani Chile e supusă unei serii de reforme menite să organizeze țara. După o serie de victorii a conservatorilor, în 1829 începe o perioadă de stabilitate. Datorită constituției din 1833 ministrul Diego Portales devine principalul arhitect al organizării teritoriale.

Treptat, țara începe să-și extindă influența atât în nord, cât și în sud. Economia sa dezvoltat, odată cu decoperirea zăcămintelor minerale în Chañarcillo, și creșterii schimburilor comerciale realizate în portul Valparaiso. Această sursă de prosperitate a produs un conflict cu Peru, pentru supremația maritimă laOceanul Pacific. Formarea confederației între Peru și Bolivia, a fost considerată o amenințare asupra stabilității statului Chilean. Astfel, în 1839 Portales declară război confederației, care se termină cu victoria de la Yungay în 1839, și dizolvarea alianței. În același timp se extinde în teritoriile sudice ale araucanilor, populând coloniile Llanquihue, Osorno, Valdivia cu etnici Germani. Regiunea Magellan a fost incorporată în 1843 cu etnici croați, și zona Antofagasta a devenit populată.

După 30 ani (1831-1861) de guvernare conservatoare, balanța politică a înclinat spre liberali (stânga politică, în accepție anglofonă). În acest timp creșterea economică a fost foarte puternică, datorită exloatărilor de salpetru, în regiunea Antofagasta. Aceaste resurse au provocat gelozia bolivină, care a revendicat posesiunea teritoriului. Chiar cu semnarea a mai multor tratate, părțile nu au găsit o soluție. Astfel pe 14 februarie 1879, Chile ocupă portul Antofagasta, declarând război Boliviei. Pe 5 aprilie 1879 are loc bătălia navală de la Iquique.

Peru care a semnat, în secret, un pact cu Bolivia, pentru ajutor în caz de război cu Chile. Astfel începe războiul Pacificului, care se va termina cu victoria Chileană, și ocuparea zonei Antofagasta și regiunilor peruane, Tarapacá, Arica și Tacna. Chile a avut și cu Argentina,

probleme similare, cedând o mare parte din Patagonia și Puna de Atacama. Acest conflict sa terminat cu războiul de la Arauco, cu pacificarea, Araucaniei în 1881. În 1888 a fost întegrată și insula Rapa Nui, mai bine cunoscută civilizației vestice ca insula Paștelui.

În 1891 conflictul politic între președintele și Congres, degenerează în război civil. În consecința victoriei Congresului, este declarată republica parlamentară.

Epoca modernă. Secolul XX

Arturo Alessandri interprinde o serie de reforme sociale și adoptă constituția de la 1925. Gabriel González Videla, a fost ales președinte din partea parditului comunist în 1946. Ibáñez del Campo preia puterea în 1952. Senatorul Salvador Allende Gossens, membru al partidului socialist Chilean, în fruntea Unității Populare (UP, "Unidad Popular"), câștigă alegerile în 1970.

În urma unei lovituri de stat care a avut loc pe 11 septembrie, 1973, după bombardamentul palatului prezidențial, s-a raportat suicidul președintelui Allende. În consecință generalul Augusto Pinochet Ugarte, a instaurat guvenarea militară preluând astfel puterea în stat.

8.3 Forme de concentrare urbană

Johannesburg este cel mai mare oraş din Africa de Sud, cu o populaţie de 3.225.812 de locuitori în 2001, şi capitala provinciei Gauteng. Oraşul este poreclit de localnici ca "Jo'burg", "Jozi" sau "eGoli". Deşi Johannesburg nu este capitala Africii de Sud, este sediul Curţii Constituţionale, cea mai înaltă curte din republică.

Este printre cele mai noi oraşe principale ale lumii, şi printre singurele oraşe majore din lume care nu sunt situate la coastă sau pe malurile unui râu principal.Cu o populaţie de aproape 8 milioane de persoane în zona metropolită, Johannesburg-ul este în primele 40 cele mai mari zone metropolitane din lume. Johannesburg-ul este înfrăţit cu Birmingham, Regatul Unit şi New York, SUA.

Bazat pe statisticele recensământului naţional din 2001, populaţia Johannesburg-ului este de 3.225.812 de locuitori, care trăiesc în 1.006.930 de gospodării formale. Dintre acestea, 86% au veceuri avansate şi 91% beneficiază de servicii municipale de gunoi. 86% din toate locuinţele au aces la apă curenta, iar 80% foloseste electricatatea ca sursa principală de energie. 22% din populaţia oraşului trăieste în locuinţe simple.

73% din populaţie este compusă din africani. Minoritatea semnificativa este formata din albi (16%), minoritate mixtă - alb+negru (6%) şi asiaticii (4%). 42% din populaţie este sub vârsta de 24 de ani si doar 6% are peste 60 de ani. Rata şomajului este de 37%, 91% din şomeri fiind negri. Femeile compun 43% din forţa de muncă.

34% din locuitorii oraşului vorbesc limba nguni acasă, 26% vorbesc limba sotho, 19% vorbesc engleză şi 8% vorbesc afrikaans. 29% din adulţi au absolvit si o şcoala secundară, iar 14% au educaţie universitară. 93% dintre populaţie este literată. 67% dintre locuitori sunt

creştini, iar 24% sunt atei. Alte religii includ islamul (3%), judaismul (1%) şi hinduismul (1%).

Cape Town este capitala provinciei Western Cape şi capitala legislativă a Republicii Africa de Sud, unde se găseşte Parlamentul şi unde numeroase instituţii guvernamentale îşi au sediul. Cape Town este al treilea oraş din Africa de Sud din punct de vedere al numărului de locuitori.

Cunoscut ca unul dintre cele mai frumoase oraşe datorită geografiei sale, Cape Town este una dintre cele mai populare destinaţii pentru turism din Africa de Sud. Două locuri unde musai trebuie să ajungeţi sunt Table Mountain şi Cape Point. Pe Table Mountain urcaţi cu telecabina, iar spre Cape Point vă poate îndruma orice localnic. 

Un punct de atracţie pentru toţi turiştii ajunşi aici sunt plajele din Cape Town. Datorită geografiei oraşului se pot vizita mai multe plaje în aceeaşi zi, fiecare cu o privelişte şi o atmosferă proprie. Plajele de pe coasta Atlanticului au o apă rece, deoarece se simte influenţa Antarcticii, în schimb, apele din False Bay sunt mult mai calde. Cea mai cunoscută plajă este Boulders Beach renumită pentru colonia de pinguini africani. Surfingul este o modalitate foarte îndrăgită de petrecere a timpului liber, mai ales că aici se desfăşoară în fiecare an o competiţie destinată iubitorilor acesrui sport: Red Bull Big Wave Africa.

Pretoria este un oras al parcurilor si gradinilor, cu strazi rezidentiale linistite si impozante cladiri publice, Pretoria este capitala administrativa a Africii de Sud. Primavara, in octombrie, faimosii arbori de jacaranda infloresc, imbracand orasul intr-o ghirlanda purpurie si acoperind strazile cu petale cu miros imbatator. Centrul istoric al orasului, Church Square, este martor al trecutului acestei tari. Muzeul de Istorie Naturala si Gradina Zoologica va prezinta exemplare caracteristice zonei. Aşezarea a fost stabilită de către Marthius W. Pretorius în 1855 şi a fost numită într-astfel în memoria tatălui său, Anolnes W.J. Pretorius, un soldat bun şi un om politic.Pretoria a devenit capitala Africii de Sud ca republică în 1860 iar în 1902 s-a semnat Pacea de la Vereeningin.Când a fost organizată Uniunea Africii de Sud în 1910, Pretoria a fost destinată ca aşezare a conducerii statului, o poziţie ce s-a păstrat şi după formarea Republicii Africii de Sud care s-a format în anul 1961.

Populaţia Pretoriei , estimată în anul 1991, era de 525.583 de locuitori ajungând în anul 2000 la 1.080.583. de locuitori.

Limbile oficiale vorbite sunt Engleza şi Africana(Afrikaans-limba locală). Acest oraş modern este bine construit, având parcuri largi si câteva monumente comemorative ale istoriei.În Pretoria mai găsim şi Universitatea Africii de Sud, fondată in 1930, Universitatea Pretoriei, care a fost fondată mai întâi în 1908 sub forma Colegiului Universitar Transvaal apoi devenind Universitatea Pretoriei în 1930, Universitatea Vista (1982), Biblioteca de Stat, un colegiu tehnic şi arhivele guvernământului.Dintre importantele puncte turistice găsim casa lui Paul Kruger, preşedintele Republicii Africa de Sud din 1883 până în 1902, Muzeul de Artă Pretoria, cu o colecţie de arta olandeză din secolul al XVII-lea, Muzeul Transvaal, Galeria de Arta Municipală, care deţine colecţii din arta sud-africană, Muzeul în aer liber de Cultură si

Istorie, cu o varietate de colecţii importante, Muzeul Militar, care este situat în Fortul Schanskop, construit în anul 1867, şi Grădinile Naţionale de Zoologie.

8. Caracteristici ale așezărilor rurale

Așezarile rurale sunt reprezentate într-un număr redus datorită dezvoltării fenomenului urban.

În Africa de Sud întâlnim două categorii mari de aşezări rurale: cele tradiţionale şi cele întemeiate de colonişti. Toate triburile crescătoare de animale din această parte a Africii (bantu, hotentoţi) au ca aşezare tradiţională satul de tip kraal. 

Kraalul este alcătuit din trei cercuri concentrice. În exterior se amenajează un gard înalt din trestie. Urmează colibele, dispuse circular cu cupola acoperită cu paie. Urmează un alt gard iar în partea centrală este ţarcul pentru adăpostul vitelor. O altă variantă a satului de tip kraal este sub formă de potcoavă. Locuinţele sunt dispuse în semicerc pe două rânduri cu poziţie intercalată. Colibele de formă cilindrică au pereţii din carcase de lemn lutuit şi acoperişul conic

Fig 31. Sat de tip Kraal

Fig 32. Kliptown-suburbie din Soweto- Africa de Sud

Fig 33. Colibe

Fig 34. Durban- Africa de Sud

În cazul statului Chile doar Doar 13,41% din populație locuiește în zona rurală. În zona rurală ocupațiile principale sunt agricultura și zootehnia, concentrate fiind în zona centru sud, a țării, în Maule (33,59%), în Araucanía (32,33%) și Los Lagos (31,56%).

Fig 35. Casă din Araucania

10. Concluzii

În lucrarea de față s-a analizat situația statelor Chile și Africa de Sud din perspectiva evolutivă. Cele două state luate în calcul fac parte din categorii demografice diferite datorită faptului că datele sunt distincte. Africa de Sud are o populație mai numeroasă decât Chile, valori ale natalității mai mari, de asemenea și cele ale mortalității generale și infantile. Putem observa însă și asemănări între cele două state, un exemplu concret fiind concentrarea pe sectorul terțiar dar și pondere mare a populației urbane.

Dezvoltarea, în sens comparativ- în cazul celor două state, evidențiază modul în care resursele au fost aduse în stadiul productiv și generează bunăstare. Acesta poate să implice creștere economică, modernizare, îmbunătățirea nivelului producției materiale și consumului, schimbărilor în tradițiile culturale, sociale, schimbări ale structurilor politice.

11.Bibliografie

1. Marin I. (1996), Continente. Geografie regionala, Editura Universitara, Bucuresti2. Horia C. Matei, Silviu Negut, Ion Nicolae, (2008), Enciclopedia statelor lumii, Editura Meronia, Bucuresti 3. Caloianu N., Garbacea V., Marin I., Radulescu I. (1980), Geografia Continentelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti4. Incze, Andrei (1969), America Centrala, America de Sud, Geografie fizica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti5.Marin, I., Marin M., Manea Gabriela, Popa V., Irimia R., Tiscovschi A., (2004), America de Sud – Geografie regionala, Editura Universitara, Bucuresti.