Anul III. Nr. 2 - febr. 2013 - Apare la sfârşitul fiecărei luni din an. Intră în lucru în data de 25 ale lunii curente. CUPRINS Fragmente din apariţiile lunii februarie 2013, la www.samanatorul.ro/editura-online/ 2 N. N. TOMONIU - REÎNVIEREA ROMÂNIEI! - editorial 4 Al. Melian -LAUDA ÎNŢELEPCIUNII TINERE 7 Dan ARHIRE - O enigmă şi un miracol istoric 8 Grigore Haidău - De toamnă 10 Grigore Haidău - Frunză verde de demult 14 Grigore Haidău - Frunză verde de demult 18 George Ene - Bancurile lunii februarie 18 George Ene - Muzică de la George 20 IONUT HENS - Învierea lui Lazăr 23 Vizite virtuale 24 Iuliu-Marius Morariu - Recenzie la cartea «...de Drăgobete» 26 S.A. JIMBOREAN - Vladimir Lossky -Teologia mistică 28 Din BLOGURILE NOASTRE 29 Dovezi ca lumea e nebună! 31-34 Dan ARHIRE - O enigmă şi un miracol istoric 35 LUME LA LIMITĂ 36 DESCHIDEREA MAGAZINULUI «SEMANATORUL» 39 REORGANIZARE SEMANATORU (40) Conturile AST - Asociatia ”Semanatorul Tismana” (2) Redacţia revistei online “SĂMĂNĂTORUL” Director 2007-a.c.: NICOLAE N. TOMONIU De retinut! Noua revistă literară Sămănătorul, Anul III 2013, va conţine fragmente din scrierile apărute pe situl http:// www.samanatorul.ro/ editura-online/ Apare la sfârşit de lună pentru promovarea scrierilor membrilor săi. Trimiteţi scrieri inedite, originale, la fel ca şi până acum! Fondator 2007: Primii directori şi fondatori din 1901: G. Coşbuc Al. Vlăhuţă Fondatori 2012: Asociaţia “Semănătorul Tismana” şi “ADT” ISSN 2286 - 1017 ISSN-L 2286 - 1017 Urăm tuturor colaboratoarelor noastre căsnicie în iubire şi armonie Cu ocazia zilelor de Întâi şi 8 Martie !
Transcript
Anul III. Nr. 2 - febr. 2013 - Apare la sfârşitul fiecărei luni din an.Intră în lucru în data de 25 ale lunii curente.
CUPRINSFragmente din apariţiile lunii februarie 2013, la
www.samanatorul.ro/editura-online/
2 N. N. TOMONIU - REÎNVIEREA ROMÂNIEI! - editorial4 Al. Melian -LAUDA ÎNŢELEPCIUNII TINERE7 Dan ARHIRE - O enigmă şi un miracol istoric8 Grigore Haidău - De toamnă10 Grigore Haidău - Frunză verde de demult14 Grigore Haidău - Frunză verde de demult18 George Ene - Bancurile lunii februarie18 George Ene - Muzică de la George20 IONUT HENS - Învierea lui Lazăr23 Vizite virtuale24 Iuliu-Marius Morariu - Recenzie la cartea «...de Drăgobete»26 S.A. JIMBOREAN - Vladimir Lossky -Teologia mistică28 Din BLOGURILE NOASTRE29 Dovezi ca lumea e nebună!31-34 Dan ARHIRE - O enigmă şi un miracol istoric35 LUME LA LIMITĂ36 DESCHIDEREA MAGAZINULUI «SEMANATORUL»39 REORGANIZARE SEMANATORU
scrierilor membrilorsăi. Trimiteţi scrieriinedite, originale, lafel ca şi până acum!
Fondator 2007:
Primii directorişi fondatoridin 1901:
G. Coşbuc Al. Vlăhuţă
Fondatori 2012:
Asociaţia “SemănătorulTismana” şi “ADT”
ISSN 2286 - 1017ISSN-L 2286 - 1017
Urăm tuturor
colaboratoarelor noastre
căsnicie în iubire şi armonie
Cu ocazia zilelor
de Întâi şi 8 Martie !
Pagina 2
Am primit luna acesta semnale concludente că “România tainică şi profundă” a lui ArturSilvestri nu mai stă - cum ziceam - modestă şi sfioasă la porţile literaturii şi n-are curaj să intre.Lumea s-a săturat şi de ziarele vândute politic şi de bandiţii din economie şi bănci. S-a săturatde lălăiala de precupeţe de la televiziuni unde “moderatorii” pun întrebări fără să asculte pe celîntrebat, întrerupându-l imediat ce acesta scoate două vorbe din gură. S-a săturat şi de justiţiabăsistă pe care n-o mai pot suporta nici măcar cei care lucrează în acest sistem putred.
I s-a făcut lehamite românului să şi mai citească! O cloacă de scriitori “cazoni”, care aupus mâna pe editurile lui Ceauşescu, scot tiraje de mii de exemplare pe care nu le mai citeştenimeni. Ştiind bine încotro bat. Ştiind bine că dacă sunt arătate la televiziuni cărţile lor, nu-ilucru curat cu subvenţionarea apariţiei acestor “opere”: devin maculatură imediat ce ele ies pepoarta tipografiei. Şi ştiind bine că vorbe bune primesc doar din partea celor din “cloaca literară”din care fac parte. Sistemul propagandistic format din scriitori a căror pană se îndreaptă dupăcum bate vântul politic şi economic, critici literari ce-i proslăvesc şi emisiuni “de cultură” binearanjate în televiziuni, este un mucegai căruia i-a venit rândul ca românul să facă pişu pe el.
S-a săturat omul cinstit şi modest ca să facă Patapievici pişu pe el. A venit şi rândul nostrusă facem pişu pe Patapievici, Pleşu, Tismăneanu, Liiceanu şi alţii care se dau mari doar între ei.Jurnalişti noi, scriitori noi apar pe firmamentul adevăratei literaturi şi a publicisticii nou apărute.Domnul Alexandru Melian, redactorul nostru permanent, distins doctor în filologie şi vechi disidentanticeauşist este bucuros să-i remarce la rubrica “În numele speranţei”. Iată, azi răsare unul,mâine altul, revistele scrise cu inima curată sunt tot mai citite şi ne-am învăţat şi noi să ne
Dorinţă postdecembristă tardivă
a lui Artur Silvestri:
REÎNVIEREA ROMÂNIEI!
Un editorialde Nicu N. Tomoniumembru al LSR
www.tomoniu.ro
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2 - febr. 2013 - EDITORIAL
(continuare în pag. 3)
Colectivul redactorilor permanenţi din diverse centre desprijin ale revistei online “SĂMĂNĂTORUL”
TOMONIU N. NICOLAE - TismanaDirector revista online “Sămănătorul”
ALEXANDRU MELIAN - Gieres, FrantaRedactor rubrica “În numele speranţei”
AL FLORIN ŢENE - ClujRedactor de critică literară, proză şi poezie
CEZARINA ADAMESCU - GalaţiRedactor de critică literară, folclor, culte, minorităţi
IULIU-MARIUS MORARIU - Salva, Bistrita-NăsăudRedactor privind recenzii ale debutanţilor la “Semănătorul”
Domeniile decritică literară
aleredactorilor
suntorientative
Pagina 3
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2 - febr. 2013 - EDITORIAL
susţinem reciproc aidoma şacalior literari ce sug de la buget şi din fondurile europene sumeinimaginabile. Spre deosebire însă de “cazonii” înregimentaţi de-o parte sau alta a spectruluipolitic sau al interesului economic, noi nu ne susţinem disimulat. Noi susţinem pe cei care neplac cum scriu, e atât de simplu şi de normal încât ni se pare o minune!
Inserăm în acest număr al revistei şi pe bloguri, articole din revista “La drum”. Nu-i cunoscpe jurnaliştii de acolo şi nu am făcut cu ei un “clan literar” potrivnic altui clan cum e regulaprintre “scriitorii de curte” de pe malurile Dâmboviţei. Revista “La drum” este o soră ne-anoastră: redactorul ei Dan Arhire priveşte o hartă dintr-un atlas istoric şi se apucă să scrie. PeterHurley, venind taman din Irlanda, vizitează România, îi place viaţa ţăranului şi obiceiurile lui şinu mai pleacă acasă de vreo 18 ani! Şi se apucă să scrie: “De la SAT egal TRECUT la SAT egalVIITOR!”.
“- Ce frumos! exclamă amicul meu Florin Vădeianu” şi de bună seamă că vor remarca şialţii pentru că omul acela a văzut în România, ceea ce prin capitală nu se mai vede demult. Darsă-l lăsăm pe el să ne spună: “Astăzi trăiesc în România ca să fiu aici, ca să vă rog din suflet:mobilizaţi-vă pentru a vă salva civilizaţia voastră rurală! Îmi pare rău că trebui sa vă zic, dar eamoare acum de foame. Desigur, într-un mod mai elegant decât civilizaţia mea rurală. Dar până laurmă care e diferenţa? Mă iertaţi că folosesc cuvinte grele, dar sunteţi ca Adam şi Eva în grădinaEdenului. Nu aveţi cum să înţelegeţi cum va fi fără această civilizaţie, pentru că face parte dinvoi. A rezistat mii de ani, la toate schimbările si conspiraţiile imaginabile, dar are şi o slăbiciune:odată rupt lanţul, nu se mai repară!”
Iată iniţiative şi vorbe adevărate. Unde-i astăzi românul acela vechi care din sărăcia luidădea copiilor haine noi de pomană la Paşti? Aşa primeam eu prin clasa întâi şi mai ţin minte şiacum, după o viaţă de om!
Ei bine, uite că mai sunt români respectând vechea pravilă strămoşească neparafată deniciun hrisov dar care se întindea din sat în sat! Am rămas perplex constatând că în conturileAsociaţiei “Semănătorul Tismana” ne-a achitat cotizaţia pe un an de zile, o firmă aflată la 300 kmdepărtare şi de care nici măcar nu auzisem: DIMI EXPO SRL, din Târşolţ, judeţul Satu Mare.
O firmă cu 8 oameni care are ca domeniu de activitate principal “servicii suport pentruîntreprinderi din ţară”. Firmă bine cotată în domeniu, cu rezultate notabile, director fiind TRIFONDUMITRU. Atât am putut să aflu, nici măcar n-am adresa e-mail! Adică, nişte oameni de omeniecare-şi văd treabă şi care citind revista noastră, le-a plăcut şi au zis simplu: “- Hai să-i ajutăm!”
Vălvătaia de românism şi patriotism, dorinţa de a ne recâştiga obiceiurile strămăşeşipierdute s-a aprins! Azi un foc, mâine altul. De aceia am dat titlul pe care-l vedeţi editorialului.Bucuraţi-vă oameni buni! După atâta chin sub ticăloşii care l-au omorât pe Ceauşescu însuşindu-şi toată averea acestui popor, va avea loc RENAŞTEREA ROMÂNIEI! E doar o chestiune de timp!
Revista „SĂMĂNĂTORUL”, este o continuare a publicaţiei literare online conceputăîn luna iunie a anului 2011, de către directorul acestei publicatii - Nicolae N. Tomoniu - editorsi manager al siturilor www.samanatorul.ro si www.dornatismana.ro site-uri sprijinite moralde Liga Scriitorilor Români, cu sediul la Cluj şi de majoritatea covârşitoare a autorilor care auavut lucrări pe vechile site-uri suspendate: Semănătorul (www.semanatorul.ro) şi Edituraonline Semănătorul. Noile site-uri sunt sprijiite acum material de autorii care îşi publicălucrările lor, de asociaţii şi fundaţii care activează în Tismana precum şi de sponsorizări şidonaţii de la firme şi persoane private.
Conceptual si artistic - tehnic, actualul proiect “Revista Sămănătorul” este lansat decatre prof. Nicu N. Tomoniu, el înlocuind vechiul Buletin informativ “Semănătorul” care apăreadin anul 2009 pe o iniţiativă şi o cheltuială proprie. Înlocuirea acestuia cu actuala revistă s-afăcut deoarece buletinul lunar nu putea fructifica activitatea autorilor de la Editura onlineSemănătorul şi nici nu le putea promova concret activitatea lor literară. Pe de altă parte, înBuletinul Analize şi Fapte al ARP referirile la noile apariţii de volume publicate erau inexistente.De altfel nici Revista Sămănătorul n-a fost amintită de ARP niciodată ci acceptată şi toleratătacit, ea apărând exact la împlinirea a trei ani de la înfiintarea editurii online “Semănătorul”.Revista “Sămănătorul” va apare de acum încolo la adresele:
http://www.samanatorul/revista/index.htmhttp://www.samanatorul.ro/reviste-2012/arhiva.htmhttp://www.scribd.com/semanatorul Format document simplu scribd
Arhiva FLASH cu linkuriFormat PDF cu linkuri
Pagina 4
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - IN NUMELE SPERANŢEI
LAUDA ÎNŢELEPCIUNIITINERE
Motto : Este mai simplu să blestemi ceea ce-ţi lipseşte,decât să binecuvântezi ceea ce ai.
Indeobşte se spune că apanajul tinereţii estecurajul iar al bătrâneţii înţelepciunea. Când eştitânăr şi înţelept sau bătrân şi curajos poţi mulţumilui Dumnezeu că te-a dăruit cu generozitate. Darasemenea logodne sunt rare. Dacă descoperi însăînţelepciune la un tânăr, lumina speranţei îţi dă şicăldură. Am citit recent în Adevărul online unarticol, « De ce este România altfel ». Adevărurilelui Lucian Boia, semnat de un tânăr cărturar, MateiUdrea. După cum se ştie, orice apariţie a lui L.Boia, fie ea editorială sau pur şi simplu fizică,şochează, enervează, stârneşte adeziunipartizane, prin afinitate de interese şi idei, estemarcată de plăcerea cinică de a scandaliza, de aprovoca. Nu doar România lui Boia e altfel, dar elînsuşi se vrea altfel ; altfel decât toţi marii istorici,altfel decât toţi micii scandalagii ai condeiului. Siatunci reacţiile sunt pe măsură, deşi foartediverse, atât ca substanţă cât şi ca formă.
Intervenţia lui Matei Udrea m-a cucerit şimi-a făcut o mare plăcere pentru că ea dovedeşteînţelepciunea celui care ştie că, în confruntareacu faptele, cu realitatea, aroganţa speculaţiilordiscursive devine infirmă. Intervenţia lui începe, -aşa cum va continua pe tot parcursul – sobru, calmşi cu deplină rigoare :« Câteva afirmaţii făcute de Lucian Boia în cartea
„De ce este România altfel“ nu corespund realităţii.Volumul încearcă să argumenteze că a) românii sunto rasă inferioară, b) România e un stat artificial, caren-ar trebui să existe, c) locuitorii acestor meleagurisuferă de un retard istoric, cultural, educaţional şi deorice altă natură, imposibil de surmontat.. »Celor trei sentinţe, - descalificante nu doar pentruun istoric, dar pentru orice intelectual ce se respectă- autorul le contrapune nouă adevăruri istorice,suficiente prin ele însele pentru a demola construcţiade surcele a « domnului profesor » ( vezi articolullui Matei Udrea, reprodus în revista Blogspot.ro din……………………). Un « domn profesor » căruianu ştiinţa îi lipseşte, ci bună-credinţa (căci deconştiinţă nu poate fi vorba, de vreme ce eapăstoreşte pe alte imaşuri ). L. Boia nu poate fisuspectat că nu cunoaşte adevărurile istoriceprezentate. Le cunoaşte, dar le ignoră cu bună ştiinţă.Alege numai ceea ce-i convine din istoria noastrăpentru a-şi întemeia, cu morgă savantă şidispreţuitoare , diagnosticul bolnavului de cancer ;bolnav pentru care el nu vede nici o salvare…. şidacă el nu o vede, înseamnă că nici nu există. BieteiRomânii nu-i rămâne decât se pregătească deînmormântare !!! Ceea ce nu ne-a spus însă« istoricul atoate ştiutor » este cine- i va cântaprohodul, care-i sunt cioclii şi mai ales cine-i va
mânca coliva ?!?!...Mai înţelept însă decât un bătrân
ca mine, care reacţionează ca un fiu oripilatde înjurătura de mamă a propriului frate,Matei Udrea , - după ce expune cele nouăadevăruri istorice care dezvăluiecomportamentul de manipulator întrudefăimare a supra- mediatizatului « istoricnonconformist » - îşi încheie intervenţia, înaceeaşi notă de modestă , riguroasă şiresponsabilă angajare intelectuală. Incâteva fraze, două situate în postscriptum,el explică ce i-a motivat intervenţia publică( « P.S.1 Nu ar fi fost importante rânduriledin „De ce este România altfel“ dacăsemnătura ar fi fost a unui oarecare.Lucian Boia scrie însă cărţi de
specialitate şi este profesor la Facultatea de
RUBRICĂ PERMANENTĂ:«În numele speranţei»
L. Boia alături de un confrate care a făcutpişu pe România
Pagina 5
Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti. Instituţiede învăţământ superior care se clasează pe locul601 în lume. ») şi-şi precizează perspectiva lucidăşi echilibrată asupra istoriei româneşti, cu luminile şiumbrele ei, aşa cum este în esenţă istoria tuturorneamurilor ( « P.S.3 Aceste rânduri sunt scrise laaproape o zi după postarea materialului şi credcă sunt necesare pentru că discuţiile dintrecititori, pe forum, au luat uneori o altă direcţiefaţă de cea dorită de mine. După cum o spune şititlul, dar şi textul, ceea ce am încercat să arăteste că tezele lui Lucian Boia sunt eronate şi că,pur şi simplu, România NU este altfel decâtcelelate state ale lumii. România nu este nici maifrumoasă, nici mai urâtă, românii nu sunt nici maimari, nici mai mici, nici mai proşti, nici maideştepţi, pur şi simplu sunt normali. Iarobservaţiile lui Lucian Boia sunt valabile pentrufoarte mulţi alţii, din toate colţurile lumii, dintr-un singur motiv: aşa curge istoria, nu exită niciun blestem şi nici o binecuvântare, totul e scrisde mâna oamenilor. Aşadar, niciun naţionalismşi niciun complex: viitorul arată aşa cum alegemsă ni-l facem noi şi România nu e «mai altfel» înnicio direcţie. În plus, teza inferiorităţii unor rasesau popoare faţă de altele a dispărut (sau ar fitrebuit să dispară) acum foarte mult timp ».)
Inţelepţi sunt mulţi în ţara asta, dar nu la felde mulţi cei generoşi cu înţelepciunea lor, cei careau nobleţea de a şi-o rodnici şi dincolo de grădinapropriilor interese, chiar dacă aceasta ar implica şianumite riscuri. Mulţi sunt tentaţi să-şi justificeindiferenţa spunând că o scriere de scandal precumbroşura în discuţie nu merită atenţia oamenilor serioşi.Ea face parte din acea categorie de epifenomenedemne de proverbul câinii latră, caravana trece. Dinpăcate, este o judecată falsă şi cel mai adesea ozicere înţeleaptă menită să ne bemolizeze laşităţile.Când iei cunoştinţă de atacurile violente la adresaţării noastre a unui fost parlamentar moldovean carevorbeşte de imperativul ştergerii României de pe hartaEuropei, când asişti zi de zi la puseurile anti-naţionaleale UDMR, - încurajat de iresponsabilitatea şi cinismulunui prim-ministru obsedat doar de păstrarea puterii– când ne aflăm de peste 90 de ani în faţa unei Ungariirevanşarde, beneficiind în ultimii peste 22 de ani detoate complicităţile posibile, nu doar ale politicienilorde origine maghiară, dar chiar a celor aleşi săconducă, să administreze şi să apere ţara, cândpentru U.E. România e cuibarul mai tuturor relelor şisursa mai tuturor pârelor, o cărţulie ca a « domnuluiprofesor universitar » la Facultatea de istorie aUniversităţii din Bucureşti, - bine şi elogios mediatizatde o anume « elită intelectuală », adânc ruşinată dea se fi născut în această ţară « altfel » - este oadevărată mană cerească pentru toţi cei care vor să-şi justifice actele şi proiectele anti-româneşti. Măîntreb, cu tristeţe, unde sunt istoricii noştri autentici,academicienii din domeniu, profesorii şi specialiştii
de prestigiu ţ!... Tăcerea lor aproape generală nupoate avea decât două explicaţi i : ori eiîmpărtăşesc opiniile şi concluziile lui Lucian Boiaşi atunci ar trebui să se manifeste ca atare, orisocotesc că broşurica în discuţie e atât deneserioasă încât nu merită atenţia unor prsonalităţiprecum dumnealor. Ar putea exista şi o a treiaexplicaţie, e adevărat mai puţin onorabilă : nu ebine să-ţi pui mintea cu cineva bine garnisit înrelaţii de toate felurile.
Lauda şi recunoştinţa mea faţă de MateiUdrea vin tocmai din constatarea că întrebărilede mai sus îi sunt inadecvate. Lui şi, din fericire,altora ca el . Aş vrea să mai menţionez în acestcontext doar numele lui Horia Pătraşcu, un alttânăr intelectual care în articolul « Boală fără numeşi fără leac » din revista Observatorul cultural (18ianuarie 2013), abordează acelaşi subiect, cuaceeaşi rigoare, cu aceeaşi sobrietate, cu aceeaşiinteligenţă. O face însă altfel. El supune uneianalize complexe, de mare fineţe şi profunzime,textul lui L. Boia, irigat de « cultura cinică ademitizării », reuşind nu doar să-i compromită atâtpremizele cât şi concluziile,dar să pună în evidenţăvidul unei forme confecţionate întru urât şinemernicie. Referirea la Emil Cioran este de orelevanţă demonstrativă demnă de toată preţuirea.Numai că paralela între Cioran şi Boia este ungest de nobleţe comparativă. Este comparaţiadintre un filozof profund care a trăit în registruldisperării tragismul percepţiei negative a lumii şiun Mitică al filozofiei care nu trăieşte decât pentrua se amuza batjocoritor, eventual chiar prinintermediul istoriei devenită jucăreua lui preferată.Nu cred apoi că L. Boia e stăpânit de autodispreţ,f ie el şi « exuberant ». El nu ştie decât sădispreţuiască. Ca să se auto - dispreţuiască artrebui să se simtă ca aparţinând acestui popor,ceea ce nu intră în calculele lui existenţiale. El secomportă ca un extraterestru sau eventual un înaltfunţionar de la Bruxeles venit să diagnostichezeun popor bolnav incurabil. Cum spunea HoriaPătraşcu : « Nu cred că a mai rămas vreun„idol“ român nedeconspirat, nedemitizat. ştimdeja că ştefan cel Mare nu a fost mare, că MihaiViteazul nu a fost viteaz, că Neagoe Basarabnu era român şi că, în general, românii nusînt... români, ci un amestec nedefinit de rase,că limba română nu e o limbă romanică, căromânii sînt mai prejos chiar decît bulgarii, cănaţiunea română e o invenţie, unitatea ei ominciună, că Eminescu este lipsit deoriginalitate, că românii sînt hoţi, laşi, lipsiţide scrupule, oportunişti etc. » E posibil să neimaginăm că “maestrul” Lucian Boia face partedin această gloată fără strămoşi, fără limbăidentificabilă şi fără cultură de măcar doi bani ?
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - IN NUMELE SPERANŢEI
Pagina 6
Omagiul pe care am simţit nevoia să-l aduc unorasemenea tineri se hrăneşte din bucuria reconfirmărilor căRomânia nu e reprezentată doar de personaje precum L.Boia,Horia Patapievici şi tovarăşii lui întru macularea culturii şi istorieiromâneşti, Tr. Băsescu şi Victor Ponta, - lideri ai politicianismuluigăunos şi iresponsabil – că poporul nostru are resurse de toatefelurile pentru a pune capăt unei tranziţii bolnave şi îmbolnăvitoare.
Indrăznesc astăzi, ca şi altă dată, să-mi feresc speranţade întuneric la lumina generos dăruitoare a unor asemenea tineri.
Alexandru MELIAN
Acest articol al domnului prof. univ. dr. Alexandru Melian,îl puteţi citi şi pe blogul «Semănătorul» la adresa:http://samanatorul.blogspot.ro/2013/02/alexandru-melian-lauda-intelepciunii.htmlAlături de acest articol stă articolul lui Matei Udrea:http://samanatorul.blogspot.ro/2013/02/matei-udrea-de-ce-nu-este-romania.html
Matei Udrea îşi începe articolul astfel:«Câteva afirmaţii făcute de Lucian Boia în cartea „De ce este România altfel“ nucorespund realităţii. Volumul încearcă să argumenteze că a) românii sunt o rasăinferioară, b) România e un stat artificial, care n-ar trebui să existe, c) locuitoriiacestor meleaguri suferă de un retard istoric, cultural, educaţional şi de oricealtă natură, imposibil de surmontat.»Sursa din «Adevărul»:: http://adevarul.ro/cultura/istorie/de-nu-romania-altfel-adevarurile-lucian-boia-1_511512654b62ed5875ec1522/index.html
Harta Europei la 1300. Formatiunile statale romanesti erau deja constituite. Singurele petealbe (triburi unde nu exista inca autoritate centrala) erau in zona baltica.
Patapievici făcând pişulica peRomânia
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - IN NUMELE SPERANŢEI
Pagina 7
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - REVISTE PRIETENE
REVISTA LA DRUMDan ARHIRE - O enigmă şi un miracol istoric
În voia soarteiAfirmaţia potrivit căreia „o mie de cuvinte nu fac cât o imagine” mi-a venit în minte atunci
când am văzut pentru prima dată, Harta nr. 33 – Europa în timpul migraţiunii popoarelor (sec. VI –XIII) din Atlas Istoric, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, în coordonarea profesoruluiuniversitar Stefan Pascu. Prezentând situaţia în Europa începând cam la două sute de ani dupăretragerea aureliană şi sfârşind cu marea invazie tătară de la 1241, ea constituie tot ce poate fi maisugestiv în materie de „mileniu întunecat”, în ce ne priveşte.
Săgeţile colorate reprezentând traseele diverselor popoare (adică avarii, slavii, bulgarii, ungurii,pecenegii, cumanii şi tătarii ţâşniţi din insondabila Asie) care au călcat viitorul teritoriu românesc seîntrepătrund şi se curbează, toate, doar în Carpaţi, lăsând restul lumii aproape liber. şi asta timp de omie de ani! Harta nu conţine chiar toate hoardele, cele trecute pe aici între sfârşitul secolului al III-leaşi începutul secolului al VI-lea ( adică vizigoţii, ostrogoţii, vandalii şi hunii) făcând obiectul unei alteplanşe.
Istoricii ne încredinţează că în secolele ce au urmat retragerii aureliene, adică până prinsecolul VI, daco - romanii au mai trăit în oraşele părăsite de administraţia romană sau în apropierealor, dar în condiţii modeste, putându-se considera că a existat la nivelul acestor oraşe o continuitatede locuire, dar rusticizată. De fapt urbanismul roman aici a dispărut de tot – cu excepţia oraşelor dinsud, de la Dunăre, aflate încă pe orbita romană – în Dacia pierzându-se pentru mult timp acest modde viaţă. Era normal, căci tocmai oraşele, care presupuneau aglomerări de bogăţie erau vizate înprimul rând de migratori. Există mai multe dovezi de înfiinţare ale unor noi aşezări, dar rurale. Dupăretragerea administraţiei romane, abia după un mileniu de la acest eveniment au apărut şi pe teritoriulactualei Românii primele oraşe.
Sunt în Bălăneştii copilăriei mele în momentul degraţie al Toamnei. Pomii dau un ultim şi dramaticspectacol de culori şi nuanţe, cerul devine tot maialbastru, în timp ce razele soarelui capătă culorile auruluitopit.
Pădurea răspândeşte arome de frunze căzute, iar pringrădină mai miroase a mere şi gutui.
Toamna este anotimpul adormirii, al „morţii” naturii,dar şi al vitalităţii – o explozie de culoare şi frumuseţe,care parcă vrea să compenseze lumina tot mai slabă asoarelui şi pâclele dimineţilor cenuşii.
Nu ştiu de ce dar, Toamna mi-a plăcut mult ! A produsceva în sufletul meu… o pornire, o melancolie… dar mi-a plăcut.
Dincolo de conotaţiile poetice ale peisajului şi aleaerului de toamnă, citeam undeva, că fiecare culoare anaturii, razele soarelui, mirosurile ori chiar frigul din timpultoamnei au efecte în însănătoşirea noastră.
De fapt arta de „a supravieţui” în fiecare anotimp estearta de a şti cu precizie să-i găseşti avantajele şi, de cenu, frumuseţea de a beneficia de ele.
………………………………………………………………Peste satul meu cad frunze ruginii de toamnă. Un
vânt rece le aduce de la pădure, risipindu-le peste tot.Trecând prin sat văzui case, curţi, unde frunzele seaşează în voie şi rămân acolo nemişcate, pentru că numai are cine le mătura.
Multe case sunt pustii…bătrânii au plecat pe un drumfără întoarcere, iar tinerii au luat drumul spre alte locuri.
Doamne, ce dragoste de pământ şi de animale aveauei ! Toate animalele din bătătura lor erau mângâiate,alintate: vacile, găinile, câinele, pisica.
Acum grajdul e gol s-a dărâmat, poate clopotelevitelor mai sunt atârnate undeva de vreun cui, dar carenu vor mai suna niciodată.
Lacrimile te trec fără să vrei şi o durere parcă sepune-n capul pieptului.
Te doare sufletul !Vai de casa unde nu se aude cocoş cântând şi câine
lătrând!S-aud clopotele de la biserică.Anunţă că cineva şi-a încheiat socotelile pe lumea
asta… Şi cad frunze, şi cad mereu, până într-o zi, când
„Iar cavalul tot se audeDe departe lung şi vag,E o doină de la stână,Jalea unui dor pribeag !”
DEBUT la
Sămănătorul!
Imaginile acestorpagini: graficianul
Grigore Haidău
Pagina 9
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - PROZÃ
Citiţi întregul volum pe site-ul http://www.samanatorul.ro/editura-online/http://www.pestisani1969.ro/pdf/Din_cenusa_vremii.pdf
Lasă-l încolo cu opincile lui cu tot. N-avem noi bani.Cât vrea pe ele ?
- Opt lei.- A...n-am mumă. Dacă aş avea un franc, m-aş
mărita.Ţiganul care auzi discuţia intră în curte se aşeză
pe grămada de lemne şi zise:- Lasă dodă, că ne – nţelem noi cu plata. Dacă n-
ai bani, poate ai bucate. Ceva făsui, cartofi, ceapă.Poate şi niscaiva mălai, sare. Poate ai şi un chil degaz, că n-am mai aprins lampa de trei săptămâni.Ne culcăm odată cu găinile.
Bunica se uită la mine cu drag, văzu şi opinciledin cauciuc din cameră de maşină. Erau noi şi luceau.Cred că erau date cu untură.
- Bine mă, dar vezi să mă asculţi şi să te duciunde te trimit, auzi ?
- Fac orice ai nevoie, dar mi le ei ?O lăsai să se tocmească cu ţiganul şi intrai repede
în grajd la vacă, să râ
fulgii mari vor acoperi dealul şi coasta Satului meu.Doamne, poate albul zăpezii va aduce ceva mai
bun peste frumoasele locuri de vis de pe valeaAmărăzii pentru ca ele să nu rămână pustii.
TOAMNA ÎN VIE
Peste tot se aud cântând greierii viei.Soarele mai are un stat de om şi asfinte.În foişor popa Lazăr păzeşte via.- Hăp! Hăăp!- Hăp! Hăăp!Via noastră e lângă a lui. Azi noapte au
fost unii prin via Mariţii şi a lu’ Mutu lu Brânduşoiu.- Hăp! Hăăp!- Hăp! Hăăp!Cu puşca în spinare, popa Lazăr mai dă
câteva târcoale prin vie.În capul viei de la pădure mai bagă
ungurenii vacile şi ne dărâmă buştenii cu struguri.Are vie bună popa Lazăr! Altoi. Sunt
PÂNDARUL
În deal la via lu’ Sgarbură, la Mateiţă şila Părăul Viilor, pândar este Chioru lu’ Navlea.
O namilă de om de aproape doi metri şiceva ! Când îl vezi numai cu-n ochi te trec fiorii.
Pe braţ ţine atârnată o secure mare şigrea.
- Ieri noapte m-au atacat ţiganii de laPuţu cu lanţu ‘… îi zice lu’ tata. Când am învârtitsecurea prin ei, s-au dus în plata Domnului.
Chioru lu’ Navlea, pândarul viilor !
CULESUL VIEI LA MOLANU
Peste tot miroase a Toamnă.Privighetoarea cântă pe la
Molanu de îţi e mai mare dragul.- Vidra, Vidra,Sio! Sio! Sio! Sio! Sio!Iel, le, le, le, le, le, le, leee!Se culege peste tot.La Molanu avem numai struguri
tereaz. Din ăştia face mama magioncu dovlete turcesc.
- La noapte dormim toţi aici.Păzim lada cu struguri.
Stăm să terminăm via – îlauzeam pe tata- .
În urma noastră frunzele de unruginiu tomnatic rămân singure înbuşteni.
Peste tot miroase a Toamnă, astruguri şi pădure.
Soarele-i la chindie… şi noiculegem… culegem…
Citiţi mai departe întregul volum aici:http://www.pestisani1969.ro/pdf/Grigore_Haidau-de_Toamna.pdf
strugurii cât purceii în buştean!Pune câţiva struguri tămâi în pălărie şi
urcă în foişor. Îi mănâncă la noapte cu pâine.- Hăp! Hăăp!- Hăp! Hăăp!Încet…, încet…, soarele intră în pădure.Liniştea nopţii se lasă.
Pagina 10
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - PROZÃ
Izvoarele scrise despre comuna Bălăneştiavem începând cu secolul al XV-lea când hrisoavedomneşti menţionează numele de Bălăneşti la 15iunie 1493.
Ocupaţie străveche a locuitorilor acesteicomune era viticultura.Din limba dacilor avemcuvintele: strugure, butuc, curpen, iar din latinăavem cuvintele: via (vinea), viţă (vitea), mustul(mustun), parul pentru ridicatul viei (palus) etc.
Strugurii dar mai ales vinul era una dincăile de venit financiar al famililor de ţărani dinaceastă comună.
Vinurile din Bălăneştii Gorjului erau debună calitate, fiind apreciate în ţară şi străinatateobţinând la Expoziţia de la Paris din anul 1902,prima medalie de aur .
Era o fală pentru oamenii din Bălăneştisă aibă vie altoi în suprafeţe mari de deal. Pecoama dealului aproape fiecare gospodar aveapimiţă unde îşi ţineau băutura. În bătătura pimiţeiţineau oile, v itele, găinile, curcile şi câţele(bibilicele). Nu se pomenea ca cineva să vină săle fure! Din loc în loc lângă pimiţă sau în capulviei era ridicată o cruce (troiţă) “crucea de la vie”cum i se zicea. Ea era locul de rugăciune aloamenilor pentru sănătate şi păzitul înpotrivarelelor.
De primăvara până toamna, bărbaţiistăteau mai mult în deal la vie fiind ocupaţi cutăiatul şi hărăcitul viei, săpatul, stropitul şi păzitule i .Munca începea la 1 februarie - ziua SfântuluiMucenic Trifon- prima mare sărbătoare acalendarului agricol, viticol si pomicol. Avem de-a face cu un nou cap de an, ziua “când seîntâmpină iarna cu vara”.
”Acum sunt celebrate sărbători viticole detipul Arezanului viilor în care sunt aduse ofrandealimentare, sunt realizate practici apotropaicepentru bunul rod al viei”. (Antoaneta Olteanu –
În dealul Bălăneştiului existau până prin 1950-1953 pe culmea dealului cruci (toriţe) cu iconiţe cuchipul Domnului Iisus Hristos şi al Fecioarei Maria cupruncul în braţe sau sfinţi scrijeliţi cu custura. Pe uneleera chipul Sfântului Trifon ocrotitorul viilor şi pomilor.
În această zi, 1 februarie, Ziua SfântuluiMucenic Trifon oamenii urcau la pimiţă, făceau foculiar preotul după slujba de la biserică, urca dealul şirostea rugăciunea de ocrotire a viei de boli, grindină,secetă şi de gângănii stropind-o cu aghiazmă mică şibusuioc. Apoi intră în pimiţă, sfinţea hodaia unde seodihneau oamenii noaptea când nu mai coborau însat sau între prânz şi amiaz când soarele dogoreatare. De asemeni stropea cu aghieazmă şi busuiocbutoaiele unde se ţinea băutura.
Preotul se ruga pentru gospodari să fiesănătoşi iar dealul cu vie şi pomi să aibă rod bun. Eradezgropată sticla cu vin care fusese îngropată detoamna în capul viei.
În jurul focului oamenii puneau pe masăslănină, brânză, ouă fierte şi cu pumnul spărgeaucâteva cepe. Tuica şi vinul fiert le dădeau “sămânţăde vorbă” şi veselia şi voia bună se încingea. La pimiţaSgârbureştilor şi a Alboilor, Ducul lu` DumitruSgarbură şi Luţă al lu` Alboiu cântau din fluier, iarfetele mari cântau din gură de răsuna dealul.
De multe ori preoteasa popii Drăgănescu şicucoana dascălului Gore Sgarbură urcau cu baniţaîn cap cu mâncare: piftii, sarmale, mălai sau turtăcaldă, cârnaţi fripţi, muschi, ouă fierte, brânză şigogoşi.
Ţuica şi vinul fiert “dezlega limbile” şi lumeapetrecea până aproape de chindie. Tot acum sepuneau la cale muncile ce urmau să înceapă: cine cucine “va face plug” şi cum se vor întrajutora.
După chindie coborau în sat, unde după cepotoleau animalele şi păsările (dându-le de mâncare)se duceau unii pe la alţii continuând petrecerea.
Colectictivizarea din anul 1958 a distrus totce era mai frumos legat de obiceiurile strămoşilor.Pimiţele au fost dărâmate, iar via scoasă dinpământ.
Dacă altădată, aşa cum am amintit, peculmea dealului mergeai ca prin sat (pimiţă depimiţă, de o parte şi de alta a drumului dealului)„auzeai cocoşii cântând şi câinii lătrând” acum etotul numai un hăţiş de nici cu sufletul nu poţipătrunde.
Una din troiţele de lemn de stejar dinBălăneşti se află la Muzeul Ţăranului Român dinBucureşti. O adevărată valoare naţională, obiectde artă naţională, bine conservat ce se păstrează şiastăzi. Troiţa din Bălăneşti a ajuns în decursul anilorîn mai multe capitale europene printre care şi îninima Franţei, la Paris.
În legătură cu expoziţia de la Paris,profesorul şi iubitorul de artă ţărănească, AlexandruTzigara Samurcaş (1872-1952) scria în volumul„Oltenia” din 1943: „fără teama de a fi acuzaţi, putem
afirma că exemplarele ca cele de la BălăneştiiGorjului şi Rovinari (se referea la troiţe) azi înmuzeul de la Bucureşti, nu au pereche, nici în vreoaltă artă chiar din străinătate. Originalul troiţei dela Bălăneşti în ultima expoziţie de la Paris, a produsun mare efect, alături de o poartă gorjenească….(n.n. poarta a fost achiziţionată de la Antonie Mogoşdin Rovinari… - (Romulus Diaconescu „Trebuia săse nască Brâncuşi”,pag.69).
Dar iată că timpul îşi toarce anii în tihnă.După mai bine de 55 de ani, inginerul VasileCochină, încearcă să reînvie obiceiurile legate detradiţiile creştineşti ale oamenilor din Bălăneşti.
De când via i-a intrat pe rod, organizeazăîn f iecare an de Sfântul Mucenic Trifon,manifestarea culturală „Chemarea dealului –Botezul viilor” după aceleaşi reguli de altădată:slujba preotului şi sfinţirea viei, ridicarea unei troiţeîn capul viei cu Icoana Sf. Trifon.
...DE DRAGOBETE
Cum v ine februarie vremea de afarămiroase a primăvară. În cântecul brusc înviat alpiţigoilor şi sticleţilor vedem legătura miraculoasăcare există între toate lucrurile pe care le-a lăsatDumnezeu pe pământ.
Ce minune! Nestatornicul Februariedezleagă primele semne de primăvară exact înacelaşi moment şi în glasul de piţigoi şi în raza desoare, şi în musca adormită-ntre ferestre şi în biatainimă care iese din adormire.
Afară mai e încă iarnă, sunt zile când gerulcrapă lemnele şi pietrele (că lumea zice că februariee foarte harnic dacă nu găseşte gheţurile făcute, leface şi le şi desface) iar naturii îi arde de drăgălit căîn Februarie e Drăgobetele, ziua împerecheriipăsărilor şi, fiecare îşi caută jumătatea.Ţăranii noştri au ştiut totdeauna că sufletul e cheiavieţii. Şi cel mai bun leac pentru suflet e iubirea pecare ţăranul a pus-o în fruntea anului.
- Hei, Drăgobete, Drăgobete!Spun şi legendele vechilor greci că zeul
Adonis revine la Afrodita acum când înfloresc primelefloricele ale primăverii. Odată cu ofilirea lor, Adonisreintră în conul de umbră al morţii pentru ca în fiecareprimăvară să reînvie etern, frumos şi tânăr.
Peste câteva săptămâni pe coastă şi pepoala pădurii o să dea tămâioarele iar pe Urdăreasava fi plin pământul de viorele şi de cocoşei.
O floare albastră şi mică o să dea primaprin vie şi o să râdă la soare.
Mama îi zicea „Paştile cailor”Stau jos să mă hodinesc un pic.
Mă uit la deal. Parângul e plin de zăpadă. CaseleVoiteştilor atârnate pe deal îmi aduc aminte că şi peacolo au fost potecile mele când duceam în miez
Pagina 12
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - PROZÃ
FRUNZĂ VERDE, DE DEMULT
Coboram de pe deal fluierând. Soareleîncă nu scăpătase. În Amaradie, mai la deal devad, Sânziana se spăla pe picioare. Îşi ridicase poalele şi catrinţele deasupra degenunchi de i se vedea pulpa până mai sus.Pusasăm demult ochii pe ea.
- Ce faci Sânziano!- Uite, băgai cânepa la topit.- Eşti singură?- Singură, cu ci‘n să fiu! Al meu plecă
azi-dimineaţă la moară cu Mereanţu şi cu GoreGeaucără. Tu la ce fusăşi pe deal?
- Mă uitai pe la vie, că am câţiva buştenide se coc mai devreme şi scuturai ce a mai rămasdin perele boiereşti, că le-au mai luat ţiganii de laFântâna cu lanţ. Ia şi tu!
- Mulţumesc! Nu ştiam că ai albişoară şiîn deal. Doamne, muierea-i lucru dracu! Muşcând dinpară , îmi aruncă o privire şireată şi zâmbind încolţul gurii, îmi zice:
de noapte pe Elvira, de la horă.- Hei , Drăgobete, Drăgobete! Aveam 17 ani.
Când cântau cocoşii odată,Eu stam cu mândra la poartă;Când cântau a doua oarăO strângeam la subsoară.Îmi aduc aminte parcă a fost ieri. Era la
Şcoala Pedagogică din Deva, iar eu la cea dinCraiova. Frumoasă fată! O vară ne-am drăgălit.
Toamna drumurile noastre s-au despărţit.Fiind mai mare cu doi ani ca mine, a terminat şcoalamai repede şi repede s-a şi măritat.
Ce scurt era drumul pe vremea aia şi cemică era şi noaptea!
O pupam, o pupam şi ea râdea, şi râdeazicându-mi:
- Nu te ostoieşti deloc! Las că mâine searăsă vii bine pregătit pe de jos că vreau s-o facemmai lungă.
Mai târziu, a fost târziu...Doamne şi când o strângeam la piept aşa
frumos mirosea a busuioc, de parcă ş-acum îisimt mirosul...!
Cântecul unei privighetori mă vestea că secrăpa de ziuă.
Plecam cu ea în gând şi în suflet. Treceamprintr-un loc fără case, pustiu, cu pruni ce se lăsaupe o coastă în jos până-n pârâul Inoşii.
O luam la fugă de-mi scăpărau călcâielede urât ce-mi era.
- Drăgobete, Drăgobete! Cap de Primăvară.Dulce-i tinereţea şi frumoasă ca mărăcinele înflorit...
- Ia vezi, ce fac broaştele ălea în baltă?! În topilă, călare una peste alta, broaşteleorăcăiau care mai de care, gustând plăcereaîmperecherii. Luat pe nepregătite, mi-am zis: Acum îmi e lamână!
- La noapte vin la tine.- Eu ştiu!- La miezul nopţii când doarme şi patu‘sub
ai tăi.- Mi-e frică.
O simţii că „luase inimă” şi vrea. - Hai că nu ştie nimeni. După ce îşi mai ciobâlcării picioarele prin apă,ridică ochii şi mă privi pe furiş. - Bine! Încerc. Ne-ntâlnim în coastă , lacireş.Dar ai grijă, poate spui cuiva, că nu te maiarde zama a doua oară!
Încet, încet se lăsau umbrele serii. Pregătindu-se de culcare, cearta melodioasă a păsărelelor seauzea din ce în ce mai puţin prin pomi.……………………………………………………… Era aproape de miezul nopţii. Lună plină. Sevedea ca ziua. Nici un fir de iarbă nu se clătina.Oamenii osteniţi de muncă, dormeau buştean. Amdat lumina mică la lampă şi am suflat în ea stingând-o. Răsucesc cheia de două ori în uşă, împing declanţă să văd dacă e încuiată şi agăţ cheia în cuiulde pe stâlpul casei sub straşină. Sar pârleazul şi oiau pe capul grădinilor la deal. Când să trec defântâna lui Constandin aud o şoaptă. - Sânt aici! Îmi fu urât să ne-ntâlnim la cireş.Nu-ţi mai spun, că în grădină, câinele lu‘Floranu sehârâia printre gard cu al Moroşicăi.Dar nu mă simţirăcă altfel săreau la mine! Hai, în vie su‘măr, să numai stăm aici! Ne pusărăm jos. - Ia-mă uşor, că uite cum îmi bate inima. Nuştiu, zău, ce m-apucă să vin la tine?! O luai în braţe şi-o strânsăi. Ţâţe de femeietânără, de la ţară, îmi apăsau pieptul. - Stăi să-mi desfac chiotoarea de la gât şi să-mi dau jos ăstea de pe mine! Se ridică în genunchi. Se uită în toate părţile.Scoase ciupagul pe cap şi îşi desfăcu brăcirile şicătrinţele. Se lăsă pe spate ridicându-şi poalelepână-n brâu. Frunzele tăcute ale mărului au amuţit. Dând frâu liber pornirilor, desfăcându-ipicioarele începui s-o spăl peste tot în pupături.Trupul ei şerpesc se încolăci în jurul meu. Nebuneşte, ne strângeam tot mai tare unul pe celălalt.Dragostea s-aprinse şi ardea ca bâlbăra. Într-ozbatere nebună, sub mine, buzele-i îngânau mereu.
- Aşa,aşa! Ţâne,ţâne!Se frământa în toate părţile ca frunza bătută
de furtună.- Acum, acum! Dă-i drumu‘că eu
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, feb.r 2013 - PROZÃ
Citiţi mai departe întregul volum aici:http://www.pestisani1969.ro/pdf/Grigore_Haidau-Frunza_verde_de_demult.pdf
Pagina 13
mă slobozesc!Deodată se zvâcni.- Ahhh! Mă f….. cu sete!Trecuse încercarea.Greierii viei cântau peste tot bucurându-se
de vraja acelei nopţi de vară.După un timp ridicându-se-ntr-o rână….. se
aplecă încet spre mine şi mă pupă.- Demult nu m-am mai simţit aşa de bine!
Fire-al naibi, mi-o băgaşi până-n rărunchi. Avuseşinecaz pe ea, că dăduşi ca-n vuvă. … Asta-mi-ajungetoată vara! Un tuşit scurt tulbură liniştea. Ne uitămunul la altul. Mă ridic pe coate. Ascult. Nici ţipeniede om.
- Dacă ne-a văzut cineva?Sânziana se sculă, îşi aranjă ciupagul,
cătrinţele şi se lăsă în braţele mele.- Şi ce dacă o să ne iasă vorbe… eu nu mă
las de tine!Îi făcusem voia inimii şi-i dădusem ce a vrut.Pe
cerul pl in cu stele, Luceafărul de dimineaţărăsărise.O pasăre de noapte zbură pe deasupranoastră. Taina nopţii se risipea.
După multe veri am trecut pe coastă pe la mărulcu mere verzi. Era şi acum rapăn de mere. M-amaplecat şi am luat un măr de pe jos. L-am şters cupalmele şi am muşcat cu sete din el. Avea acelaşigust ca demult.Via, nu mai era aşa cum o ştiam. Ici,colo, câte un buştean cu câte-un cârci destrugure.Mai la deal, prin vie, o văd pe doda Maria.Vorbea singură.
- Ce faci dodă Mărie?Trezită parcă dintr-un vis, puse mâna pe frunte
deasupra ochilor, să vadă mai bine.- Mneta , eşti dascăle?- Eu, dodă Mărie! Ce mai faci?- Ce să fac mumă, cu bătrâneţea asta grea!
Ziua mai fac ce mai fac, mă proptesc în boata asta,şi mai plec de-acasă … mă dor rău picioarele……Când e vremea bună, mai e cum mai e! Noaptea,singurătatea mă omoară! Dar‘mneta ce mai faci, cănu te-am mai văzut demult?
O luai în braţe şi-o pupai pe obraji.- Mulţumesc lui Dumnezeu, bine! Trecui să
văd ce mai e pe coastă. Vorba cântecului:„Trecui pe unde-am iubit,Găsâi un fir de iarbă pârlit…”
- S-au schimbat mumă, rosturile! Nu vezi, temănâncă şerpii acum prin vie! Nu mai e ce-a fostodată!
Ne aşezarăm jos pe iarbă. Se uita la mineşi ochii-i râdeau. Îşi uitase parcă de toate cele. Faţai se luminase ca o zi de duminică.
- Vai, dodă Mărie, te pomeneşti că dumneataai tuşit?!
- Eu, dascăle! V-am văzut de cum v-aţiîntâlnit. Dacă-ţi aduci aminte, era lună şi se vedeaca ziua… dar n-am spus la nimeni…. Şi noapteas-aude tot.
- Mi-a fost dragă, dodă Mărie. Ochii ei„pădure” nu-i uit niciodată.
- Ştiu. Dar şi ei îi venea câteodată dor de‘mneta ofta şi zicea că i s-aprind ficaţii-n ea.
- Dar dumneata ce căutai pe coastă?Izbucnind în râs, îmi zice:
- N-aveam nici eu somn ca şi voi…. Venisemsă păzesc via.
Deodată se întunecă la faţă şi oftă.- Al meu, Dumnezeu să-l odihnească în pace,
a fost om bun, dar mai bătrân cu mult decât mine.Nu mi-a zis niciodată nici dă-te mai încolo. Dar elnu ştia decât muncă, muncă şi atât. De mine numai avea timp.
Doda Maria tace un timp, după care iaroftează din străfundul pieptului.
- Vara, muierile mai caută şi-n altă parte. Şidacă găsesc pe unul care-i place, o fac cu patimă.E o vorbă: „Oricât te-ar.……bărbatul, tot mai binete ………. cu altul”.
- Măi dodă Mărie, cu vorbele ăstea „mă dăduşipe spate”. Râzând, priveam amândoi nu ştiu unde:pe deal, pe vale, sau poate în adâncul sufletului.
Pe ascuns trag cu ochii la ea. Ştiam că întinereţe, doda Măria „n-a fost de vise rele” şi „niciuşă de biserică”.
Ieşim din vie pe „drumul de picioare”Un vânt grăbit, aducător de toamnă, ne
întâmpină la fântâna lu‘Iacov…Oameni, icoane trecătoare pe această lume!
FILME ARTISTICE ŞI DOCUMENTAREDACII –seria I, DACII –seria IIBrancusi-Filmed_1923-1939Codul_lui_BrancusiFractionarea-hidraulicaFractionarea-hidraulica (engl.)Miracle_Planet-Asteroid-Impact-Simulation
MARI CONCERTE - André Rieu –Amsterdam Arena - 2011
CONCERT INTEGRAL în format flvSoft necesar pentru filmele flv: REAL PLAYERCONCERT PARŢIAL în format wmvSoft necesar pentru filmele wmv: WINDOWS
MEDIA PLAYER!
Asiguraţi-vă că PC-ul dvs. are o unitate de citire DVD şi nu una CD-ROM. Pe capacul unităţii încare introduceţi DVD-ul trebuie să scrie DVD şi o cifră care arată viteza citirii, spre ex. 8x sau 16x sau 32x
In funcţie de viteza de citire, DVD-ul va porni, deci e nevoie să aşteptaţi auto-startul care poatedura de la câteva secunde până la zeci de secunde pentru unităţile cu viteză de citire mică. Unităţile 2x s-ar putea să nu declanşeze autostart deşi viteza de înregistrare a fost de la 2x până la 4x.
In acest caz, vedeţi conţinutul DVD cu Windows Explorer, la fel cum citiţi hardiscul C:/ de regulă.Identificaţi DVD-ul cu iconiţa Semănătorul şi titlu. Trebuie să fie atribuit literei D:/ sau E:/ sau F:/
Ce PC aveţi?
Dacă DVD-ul
nu se poate
citi vă trimitem
altul
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - MONOGRAFII
Pagina 17
Incepând cu intrarea în funcţiune aMagazinului online “Semănătorul”,
“Monografia oraşului Tismana” se vaputea cumpăra de pe Internet.
Vedeţi detalii pe pagina magazinuluiaflat la adresa de mai jos.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României TOMONIU, NICOLAE N. Monografia oraşului Tismana/ Nicolae N. Tomoniu - Târgu-Jiu: Editura
Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii TradiţionaleGorj, 2013
ISBN: 978-973-7847-53-9908(498 Tismana) Cip nr. 22901/30.11.2012
MUZICĂ... DE LA DRAGOBETE CITIRESĂ VĂ RĂMÂN TUTUROR ÎN AMINTIRE,
AŞA CUM VĂ PORT EU: CU IUBIRE!George Ene
,1) Elvis Presley2) Roy Orbison3) Beatles4) Abba5) Bee Gees6) Michael Jackson7) John Lennon8) Celine Dion9) Frank Sinatra10) Creedence11) Julio Iglesias12) Queen13) Neil Diamond14) Paul Mccartney15) Rolling Stones16) Pink Floyd
17) Bruce Springsteen, 18) Elton John, urmează până la 99 ...
Pagina 20
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - RELIGIE
INTRODUCERE
Minunea învierii lui Lazăr o întâlnim în SfântaScriptură în Evanghelia de la Ioan,capitolul 11. În acestcapitol, evanghelistul Ioan ne descrie întregevenimentul petrecut în Betania,în satul lui Lazăr, alMariei şi Martei.Evanghelistul ne spune că aceste douăsurori îl iubeau foarte mult pe Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariul săula Evanghelia de la Ioan1 , ne spune că Maria înmomentul în care îl întâneşte pe Mântuitorul i seadresează cu următoarele cuvinte: „Doamne, dacă aifi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”(Ioan 11,32)2 .Laauzul acestor cuvinte ale Mariei,Mântuitorul nurăspunde cu niciun cuvânt, nu vorbeşte deloc pentrucă încă nu era vremea să o facă, ci se acomodează latimp şi persoane, după cum ne spune Sfântul Ioan Gurăde Aur.
Iisus nu a săvârşit minunea în acel moment,ci a săvârşit-o la ceva vreme, în acest timp, El arătându-Şi natura umană, plângând şi suspinând de mai multeori, după cum ne spune Sfânta Scriptură.
Hristos, a cerut să-I arate unde este îngropatLazăr şi să r idice piatra mormântului.(Ioan11,39).După ridicarea pietrei Iisus şi-a ridicat ochii,rugându-Se.(Ioan11,41-44). După încheierearugăciunii, Iisus a strigat cu glas mare: „Lazăre,vinoafară!”(Ioan 11,43).
Biserica Ortodoxă a rânduit ca această minunesa fie sărbătorită, în sâmbăta dinaintea duminicii, încare se pomeneşte „Intrarea Domnului în Ierusalim”(Floriile).
Capitolul 1Sâmbăta lui Lazăr
Perioada în care este prăznuită, minuneaînvierii lui Lazăr, este situată în perioada PostuluiMare, iar din punct de vedere liturgic,în perioadaTriodului.Această perioadă este una a pocăinţei,a
întâlnirii omului cu Iisus Hristos cel Înviat din morţi. Mariiimnografi ai Triodului se concentrează să evidenţiezevirtuţile cu care omul trebuie să se înarmeze pentruînvingerea păcatelor.3
Numele acestei perioade provine de la propria sacarte liturgică pe care o întâlnim, „Triodul”.Aceastăperioadă începe cu Duminica Vameşului şi a Fariseului şisfârşeşte cu Vecernia din Sfânta şi Marea Sâmbătă.
Cântările din această perioadă au fost compuse,înmare parte,după dispariţia practică a catehumatului,adicăbotezul adulţilor şi necesitatea pregătirii pentru acesta.
Accentul cântarilor din această perioadă cadeasupra Pocăinţei,dar din păcate, foarte puţini oamenicunosc şi înţeleg frumuseţea şi adâncimea unică a acesteiimnografii a Postului.Prin nerecunoaşterea Triodului nelipsim de o adevărată înţelegere a Postului reducându-sela o „obligaţie” juridică şi la un set de regulidietetice.Pentru a redescoperi adevărata semnificaţie aPostului,trebuie redescoperită semnificaţia şi valoareatextelor din cartea Triodului.
În perioada celor patruzeci de zile alePostului,Crucea lui Hristos,Învierea Sa şi bucuriastrălucitoare a Paştelui sunt momentele ce constituie„sistemul de referinţă”,o aducere permanentă aminte, căoricât de îngustă este calea, aceasta duce la masa lui Hristosîn Împărăţia Sa.4
Săptămâna a şasea a Postului,în care la finalul eine întâlnim cu Învierea lui Lazăr este plină de evenimenteşi de o mare densitate duhovnicească.5 Grija principală asăptămânii este de a ne pregăti pentru cele două evenimenteimportante din finalul ei:învierea lui Lazăr şi IntrareaDomnului în Ierusalim.
Începând cu ziua de luni, Domnul vesteşte peucenici despre lui Lazăr : „Doamne, umblând pe lângăIordan, ai spus mai înainte că boala lui nu este spremoarte,ci spre slava Ta.” Miercuri le spune următoarele :„Astăzi şi-a dat sufletul Lazăr şi l-a plâns pe el Betania”.
Învierea lui Lazăr este şi o anticipare a învieriide obşte după cum ne arată troparul zilei : „Învierea ceade obşte, mai înainte de patima Ta încredinţând-o, pe Lazărdin morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule” , pentru că ,dacă mort de patru zile şi împuţit a fost înviat,este cuputinţă ca toţi cei adormiţi din veac să se ridice din pulbereamorţii.6
IONUT HENS - (n. 1989, Cluj-Napoca)
- Eseist, teolog
Învierea lui Lazăr
Pagina 21
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - RELIGIE
Capitolul 2Imnografia Sâmbetei lui Lazăr
Imnografia creştină, după cum a fost păstratăea în cărţile liturgice reprezintă un tezaur foarte bogatpentru Biserică, prin valoarea ei poetică şi princonţinutul ei dogmatic ca parte al celui de al doileaizvor revelat, Sfânta Tradiţie.
Un element important în cadrul cărţilorliturgice ortodoxe îl constituie, Triodul. Acesta estefolosit în perioada cea mai intensă de pregătirespirituală, patru săptămâni înainte de Post şi în timpulPostului Mare. Săptămâna a şasea din Postul Maremoşteneşte de la Sfântul Teodor: luni, o stihiră laVecernie, marţi şi joi la Utrenie câte o stihiră şi uncanon triodic iar la Vecernie câte o stihiră,iar miercurila Utrenie o stihiră şi un canon triodic.7
Întreaga imnografie a Triodului este străbătutăde o atmosferă eshatologică.În prezentarea timpuluipe care o dezvoltă Triodul se pot distinge două aspecte:Postul Mare este o aşteptare, un pelerinaj,o pregătireritmică în vederea Paştelui şi o recapitulare a istoriei.8
În sâmbăta din săptămâna a şasea, numită şi „Sâmbătalui Lazăr” putem afirma că se prăznuieşte biruinţaasupra morţii şi vestirea învierii celei de a doua.Texteleliturgice ale acestei zile sunt de o bogăţie teologicăaparte şi li se cuvine o atenţie deosebită.
2.1 Cântările Vecerniei de vineri seara dinsăptămâna a şasea a Postului
Stihira: „Doamne,vrând să vezi mormântullui Lazăr, Cel ce aveai a Te sălăşlui în mormânt debunăvoie,ai întrebat:Unde l-aţi pus pe el? Şi aflând ceeace nu era să nu ştii,ai strigat pe cel ce-l iubeai:Lazăre,vino afară!”9 exprimă atotştiinşa divină şirealitatea asumării firii omeneşti de către Fiul luiDumnezeu,care din iubire îl readuce la viaţă pe dreptulLazăr.
Dumnezeu a ridicat din stricăciune pe cel careÎnsuşi l-a creat, tot prin puterea cuvântului,iar pe celmort şi înviat deupă patru zile s-a făcut lumii vestire aînvierii de apoi: „Doamne, glasul Tău a stricatîmpărăţiile iadului şi cuvântul puterii Tale a ridicatdin mormânt pe cel mort de patru zile.”10
Moartea lui Lazăr e prezentată ca un somn,Mântuitorul spunând ucenicilor săi: „Lazăr,prietenulnostru, a adormit.Mă duc să-l trezesc.”(In 11,11). Dinacest somn al stricăciunii,dreptul Lazăr este ridicat lanestricăciune : „ Venind la mormântul lui Lazăr,Mântuitorul nostru şi strigând pe mort,l-a sculat cadin somn,s-a scuturat str icăciunea cu Duhulnestricăciunii şi a ieşit odată cu cuvântul, legat cuînfăşurăturile.”
2.2 Cântările Utreniei din Sâmbăta lui Lazăr
Odată cu strigarea Domnului,stricăciunea estealungată şi Lazăr părăseşte întunericul momântului,acestlucru fiind asemănător cu ceea ce s-a petrecut la facerealumii când rostirea cuvântului lui Dumnezeu era simultanăcu împlinirea lui, lucru ilustrat în Cântarea a doua,troparul1 din cadrul Utreniei: „Slavă Ţie,Celui ce doar ai strigatşi îndată ai sculat din mormânt pe prietenul Lazăr, pe celmort de patru zile”.
Minunea învierii celui pus în mormânt de patruzile ,moment în care trupul începea deja să se descompună,este comparată cu alte minuni din istoria poporuluievreu,iar acest lucru este evidenţiat prin următoarelecântări: „Cine a văzut, cine a auzit, să fi sculat vreun ommort mirosind greu? Ilie şi Elisei au sculat, dar nu dinmormânt şi nici mort de patru zile.”„Tu ai răpit, Mântuitorule, ca un păstor, pe omul cel stricatde patru zile”.„Cu adevărat ai sculat ca din somn pe prietenul dinmormânt,care mirosea greu,fiind mort de patru zile”.
Faptul că minunea este cu adevărat percepută caprefigurare şi adeverire a Învierii Mântuitorului Hristos,ne-o arată numărul mare de tropare în care apare aceastătemă: „Astăzi,dănţuind Betania, dinainte vesteşte Învierealui Hristos, Celui de viaţă dătător,prin învierea lui Lazăr.”Fiecare tropar amplifică tensiunea aşteptării Învierii caprefigurare a Învierii Domnului.„Împreunând ţărâna cu duhul, Cuvinte, Cel ce ai însufleţitde demult lutul cu duh de viaţă prin cuvântul Tău, ai sculatşi acum cu cuvântul pe prietenul Tău, din stricăciune şidin cele de dedesubt.” 11 Acest tropar arată că DumnezeuCel care are putere să învie făptura umană, este Acelaşicare odinioară i-a dat viaţă.
În această , creştinul se roagă lui Dumnezeu să-lscoată nu din stricăciunea morţii, ci din stricăciunea şimoartea păcatelor, precum este ilustrat în următoareacântare : „Precum ai zis,Doamne,Martei : Eu sunt Învierea!Cu lucrul ai plinit cuvântul, chemând pe Lazăr din iad şi
Pagina 22
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - RELIGIE
pe minecel omorât de patimi, Te rog, înviază-mă,Iubitorule de oameni...”12
„Dumnezeu eşti şi om, adeverind numirile culucrările, că ai venit la mormânt cu trupul, Cuvinte şi caun Dumnezeu ai sculat pe mortul cel de patru zile.”
Troparul al 8-lea din cadrul Utreniei aratărealitatea unirii celor două firi în Hristos fiind confirmatăde acest episod evanghelic, în care El lucrează şi semanifestă totodată ca Dumnezeu şi om.
2.3 Tropar, glasul I
„Învierea cea de obşte, mai înainte de patima taîncredinţând-o, pre Lazăr din morţi l-ai înviat, HristoaseDumnezeule. Pentru aceasta ţi noi ca pruncii, semnelebiruinţei purtând ţie, biruitorului morţii, strigăm: Osana,celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, celce vii întrunumele Domnului.”
2.4 Axion în Sâmbăta lui Lazăr:„Să cinstim popoare, pre Curata Născătoarea deDumnezeu, pre ceea ce a zămislit în pântece foculDumnezeirii, fără de ardere şi cu cântări, fără tăcere să omărim.”13
Un alt element propriu identificat în Sâmbătălui Lazăr este cel al axionului care se cântă în această ziîn cadrul Sfintei Liturghii, axion cântat în cinsteaNăscătoarei de Dumnezeu.
În concluzie putem afirma că învierea lui Lazăreste una din nenumăratele minuni pe care le-a săvârşitMântuitorul Iisus Hristos câtă vreme a fost pepământ.Învierea lui Lazăr o putem asimila ca un simbolal învierii de obşte.Potrivit Sfintelor Evanghelii,Iisus vaplânge la mormântul lui Lazăr din milă pentru toată fireaomenească, nu doar pentru Lazăr, ci pentru toată fireaomenească intrată în stricăciune.14 Strigarea lui Hristos,când îl cheamă pe Lazăr din mormânt, este văzută ca unchip al chemării din pământ a tuturor morţilor la înviereade obşte, care va fi o chemare a tuturor la judecata finală.
Lista bibliografică
1. Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti,2001
2. Triodul, Editura Institutului Biblic, B ucureşti,2000
3. Traducere din limba franceză de diacon BăbuţGheorghe, Sfântul Ioan Gură de Aur,Comentar la Evanghelia de la Ioan, EdituraPelerinul Român, Oradea, 2005
4. Ieromonah Makarios Simonopetritul,Triodulexplicat, Editura Deisis, Sibiu,2003
5. Alexander Schmemann, Postul cel Mare,Editura Doris, Bucureşti, 2008
Editura mitropolitană Trinitas, Iaşi,20027. Pr. Dr. Mircea Oros, Teme liturgice ale
Triodului, în revista Studia UniversitatisBabeş-Bolyai, Theologia Orthodoxa, XLVI,1-2, 2001
8. Pr. Dr. Mircea Oros, Imnografi creştini,autori de imne liturgice din carteaTriodului, în revista Studia UniversitatisBabeş-Bolyai, Theologia Orthodoxa,XLVIII, 1-2, 2003
9. Paula Bud, Cinstirea zilei sâmbetei încultul Bisericii. Perioada Triodului,EdituraRenaşterea, Cluj Napoca, 2008
10. Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, CântărileSfintei Liturghii şi alte cântări liturgice lasărbătorile de peste an, Editura Renaşterea,Cluj Napoca, 2006
11. Arhid. Prof. Dr. Bucur Barbu SebastianIdiomelar, partea a treia care cuprindeTriodul şi Penticostarul, editura MitropolieiMoldovei şi Bucovinei Trinitas, Iaşi, 1997
12. http://www.crestinortodox.ro
1 Traducere din limba franceză de diacon Băbuţ Gheorghe,Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de laIoan, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2005, p. 3292 Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti ,2001, p.15703 Ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat,Editura Deisis, Sibiu, 2003 ,p. 3794 Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Editura Doris,Bucureşti, 1998, p. 495 Protosinghel Petroniu Tănase , Uşile pocăinţei, Edituramitropolitană Trinitas, Iaşi ,2002, p.886 Ibidem, p. 907 Pr. Dr. Mircea Oros, Imnografi creştini,autori de imneliturgice din cartea Triodului, în revista StudiaUniversitatis Babeş-Bolyai, Theologia Orthodoxa, XLVIII,1-2, 20038 Pr. Dr. Mircea Oros, Teme liturgice ale Triodului, înrevista Studia Universitatis Babeş-Bolyai,TheologiaOrthodoxa, XLVI, 1-2, 20019 Arhid. Prof. Dr. Sebastian Barbu Bucur, Idiomelar,parteaa treia care cuprinde Triodul şi Penticostarul,EdituraMitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1997, p. 6610 Paula Bud, Cinstirea zilei sâmbetei în cultulBisericii.Perioada Triodului,Editura Renaşterea,ClujNapoca, 2008, p.9511 Triodul, Editura Institului Biblic, Bucureşti, 2000,(Tipărit în zilele păstoriei Prea Fericitului PărinteTEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cuaprobarea Sfântului Sinod12 Ibidem , pp. 96-9713 Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, Cântările SfinteiLiturghii şi alte cântări liturgice la sărbătorile de peste an,Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2006, p. 13114 http:// www.crestinortodox.ro.
Articolul original se poate citi AICI:http://samanatorul.blogspot.ro/2013/02/ionut-hens-invierea-lui-lazar.html
Pagina 23
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2 - febr. 2013 - Vizite virtuale
O ocazie de a vizita în 3D, Banca Natională.Intaţi pe adesa de mai jos şi folosiţi uneltele galbene de navigare:
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - RECENZIE
Grigore Haidău, un apărător altradiţiilor autentice
Recenzie la cartea «...de Drăgobete»
Prin volumul său, intitulatsugestiv ,,de Drăgobete”[1] şi precedat detrei puncte de suspensie care redau atâtdorinţa autorului de a-l înzestra cu un titluce se doreşte misterioş cât şi nedumerireaşi nerăbdarea cititorului care-l vede pentruprima dată, gorjeanul Grigore Haidăuîncearcă şi chiar reuşeşte să restituiepublicului lector o parte din tradiţiileautentice româneşti care circumscriuperioada delimitată prin titlu (care are aicirolul de indice temporal, dar cdăruia i sepoate conferi şi statutul de eponim).
Pornind de la importanţatradiţiilor pentru poporul nostru, şi motivatfiind de reorientarea în perioada post-decembristă spre Dumnezeu şi spre sevadătătoare de bucurie şi împlinire aacestora, el îşi începe demersul săureiteranţ ce se doreşte deopotrivă unulanamnetic, cât şi unul redeşteptător desimţiri , după cum autorul însuşimărturiseşte în prefaţa lui:
,,Volumul de faţă îşi propune arecupera câteva dintre obiceiurile legatede sărbătorile românilor, ce au loc laînceputul primăverii. Alcătuit din iubire şipioşenie, se doreşte ca un dar îndreptatspre orice vârstă a copiilor ce-şi făurescdestinul, cu trudă şi cu speranţă, în lumeatonică şi caldă a Atotputernicului demiurgşi învăţător al întregului univers” (p. 9).
Conştientizându-şi misiuneade-a dreptul sacerdotală, autorul seapleacă cu pioşenie şi cu pasiune asupratradiţiilor, pe care le caută în negura
IULIU-MARIUS MORARIU - (n. 1991,Salva-Bistriţa-Năsăud) - Eseist, teolog
t impului şi în colbul amintir i lor,transpunându-le apoi în imaculatul foii şioferindu-le drept hrană sufletească celorce vor să se desfete din bogăţia şisaţietatea lor.
De la Dragobete la baba Dochia şimărţişor, tradiţiile care însoţesc plecareaiernii cu plapuma ei albă şi geroasă şisosirea primăverii cu alaiul ei înfloraţ seregăsesc imprimate în eseuri scurte şiplăcute ca structură în opera sa. Ca unmelancolic ce este, autorul nu se poateuneori abţine şi inserează alături depovestiri şi evenimente care-l leagă, în chipproustian (asemenea autorului francezcăruia un anume fel de prăjitură îi stârneaun potop de amintiri din copilărie), deamintirea şi înţelegerea evenimentului (ase vedea idila descrisă în ,,De Drăgobete”,p. 22-25).
Dacă uneori, în chip şcolăresc,Grigore Haidău prezintă istoricul unuianume obicei pornind de la etimologia lui,descriind elementele componente ale sale,apariţia şi semnificaţia lor, şi arătând apoitradiţiile pe care le-a generat şi felul cum afost el receptat pe întinsul mai multor zoneale ţării, cunm e cazul mărţişorului (p. 26-29, dar şi pp. 36-40), alteori el pur şi simpludescrie pe scurt un anume moment saulucru (p. 56), sau face apel la legendepentru a fundamenta vetusteţea unuianume obicei şi a-i aprofunda polivalenţasemantică (cazul Babei Dochia, căreia îidescrie legenda şi apoi actualizeazămesajul, arătând semnificaţia actuală a
Pagina 25
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - RECENZIE
,,babelor”, pp. 48-51).În ceea ce priveşte pleiada de
obiceiuri alese, autorului i s-ar puteareproşa faptul că nu este selectiv,înglobând deopotrivă obiceiuri de sorgintepăgâne, cu o doză dominantă deconcupiscenţă (,,Când ies nevestele lasărutat” – pp. 18-22), altele provenind dinmediul laic (baba Dochia, pp. 48-51), daravând un rol moralizator, iar altele cuprofunde semnificaţii creştine (,,SimbolulSfintei Fecioare” –p. 57).
Reproşul nu ar fi însă justificat dinmai multe puncte de vedere: pe de-o parteautorul nu este de profesie teolog şi nu îşipropune să dea cititorului un volum deteologie, iar pe de altă parte, viaţa satuluiare dinamica ei, ce incumbă deopotrivăelemente ale sacrului şi profanului, principiiadesea antinomice, care apl icatecontextual ar putea să justifice anumite stăride compromis şi să salveze unele situaţii,fără a contravenii sistemelor axiologice aleanumitor timpuri. Privită din alt punct devedere, opera nu reprezintă altceva decâto ,,punere înainte” a unor tradiţi i şiobiceiuri, care sunt expuse realisţ în funcţiede sursa avută, de către autor, în paginile
Articolul original se poate citi AICI:http://samanatorul.blogspot.ro/2013/02/iuliu-marius-morariu-grigore-haidau-un.html
ei.Demersul său este astfel unul cât se
poate de salutar, atât datorită ameninţărilorcare vin pe filieră occidentală, şi careurmăresc secularizarea tradi ţiei şiatentarea la valorile genuine ale societăţii,context în care el reprezintă manifestareaunui instinct de autoconservare, şitotodată o formă de luptă şi de protest înforma pericolelor şi surogatelor propusede acestea (de genul Sfântului Valentin,produs al consumismului american, carenu are însă nici un fel de rădăcini în culturaromână), iar pe de altă parte, datoritădimensiunii actuale pe care o are, punândatât în faţa lumii politice, cât şi în faţasocietăţii civile un exemplu clasic şi trainicde regionalizare, întâlnit din timpuristrăvechi şi funcţional şi astăzi, cereliefează particularităţile culturale aleunei zone în contextul întregului peisajnaţional care le înglobează şi le valorifică,fără a le ştirbi din frumuseţe sau a lediminua din valoare.
Pagina 26
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - RELIGIE
Recenzie
Cartea teologului rus, Vladimir Lossky,apărută în limba română la editura Anastasia printraducerea părintelui Vasile Răducă, este prefaţatăde părintele profesor Dumitru Stăniloae, care, încădintru început, ţine să salute traducerea acestuivolum în limba română şi vede ca o necesitate nunumai pentru orice teolog, ci şi pentru fiecarecreştin lecturarea şi cunoaşterea acestei cărţi.Volumul este structurat pe 12 capitole, autorultratând în cadrul fiecăruia câte o temă separată.El mai este de asemenea precedat şi de un studiuintroductiv al traducătorului, în care acesta punela dispoziţia cititorilor informaţii privitoare la autorşi impactul lui asupra teologiei răsăritene şi aratăimportanţa operei sale. Vladimir Lossky, autorullucrării este fiul filosofului rus, Nicolae Lossky. S-anăscut la 8 iunie 1903. Copilăria şi adolescenţa şile-a petrecut la Petersburg. În 1920 îşi începestudiile universitare, dar în 1922 conducereasovietică expulzează întreaga familie Lossky. Între1924-1927, Vladimir Lossky studiază la Sorbona,luându-şi licenţa în istoria Evului Mediu şi puţinmai târziu îşi va lua şi doctoratul cu Etienne Gilson.În 1928 se căsătoreşte cu Madleine Schapiro,căsătorie din care va avea 4 copii. În 1944 vedelumina tiparului faimosul „Essai sur la Theologiemistique de l’Eglise d’Orient”.
În anul universitar 1945-1946 va þine oserie de cursuri la Ecole des Hautes Etudes carevor fi publicate postmortem sub titlul „Vision deDieu”. În 1952, împreună cu Leonid Uspenski, vapublica lucrarea „Der Sinn des Ikonen”. VladimirLossky moare subit în pline puteri creatoare în1958.
Între operele sale de referinþă se numărăºi cea intitulată Teologia mistică a Bisericii deRăsărit, asupra căreia ne vom opri în rândurileurmătoare, analizând structura fiecărui capitol înparte.
Capitolul I poartă numele : „Teologia şimistica în tradiţia Bisericii de Răsărit”. Acest capitolîşi propune să analizeze câteva aspecte alespiritualităţii răsăritene în legătură cu temelefundamentale ale tradiţiei dogmatice ortodoxe. Într-
un anume sens, orice Teologie, întrucât face arătareatainei celei dumnezeieşti, deci a datelor Revelaţiei,este o teologie mistică. În tradiţia răsăriteană nu s-afăcut niciodată deosebirea între Mistică şi Teologie,între trăirea personală a tainelor dumnezeieşti şi întredogma afirmată de Biserică.
Aşadar, nu există Mistică creştină fărăTeologie, dar mai ales nu există Teologie fără Mistică.Nu din întâmplare, tradiţia Bisericii de Răsărit arezervat denumirea de „teologul” numai pentru treiscriitori sacri, dintre care primul este Sfântul IoanApostolul, cel mai mistic dintre cei patru evanghelişti,al doilea Sfântul Grigorie de Nazianz, autor de poemecontemplative, iar al treilea Sfântul Simeon,supranumit, „Noul Teolog”, trăitor la cumpăna dintreprimele două milenii care proslăveşte unirea cuDumnezeu. Întreaga dezvoltare a luptelor dogmaticesusţinută de Biserică de-a lungul veacurilor ne aparestăpânită de grija statornică pe care a avut-o Biserica,de a păstra pentru creştini posibilitatea de atingedeplinătatea unirii mistice, susţinând că „DumnezeuS-a făcut om pentru ca oamenii să poată devenidumnezei!”
Caitolul al doilea se numeşte „Întunericuldumnezeiesc”. În acest capitol autorul opune caleaafirmativă, cea a poziţiilor, care reprezintă o pogorârede la treptele cele mai de sus ale fiinţei, către treptelecele mai de jos, căii negative, aceea a „abstracţiilor”,sau a „desprinderilor” succesive, calea care seprezintă ca un suiş către necunoscutul dumnezeiesc,toate acestea fiind reprezentate din scrierile luiDionisie Pseudo- Areopagitul. Nu există teologie înafară de trăire, trebuie să te schimbi, să devii un omnou. Spre a-L cunoaşte pe Dumnezeu trbuie să teapropii de el, nu eşti teolog dacă nu urmezi caleaunirii cu Dumnezeu, iar această cale este neapărataceea a îndumnezeirii.
Capitolul al treilea este intitulat, „Dumnezeu-Treime”. Aici autorul vorbeşte despre apofatismulpropriu gândirii teologice a Bisericii de Răsărit, unfel de mistică impersonală, nici experienţa uneidumnezeiri-neant absolut în care să se piardă atâtpersoana umană cât şi Dumnezeu-persoană. Punctulla care ajunge teologia apofatică, dacă s-a puteavorbi de un punct sau un capăt acolo unde este vorbade un suiş spre infinit, nu este o fire sau o esenţă, şinu este o persoană, ci ceva ce este mai presus deorice noţiune de fire şi de persoană, este Treimea.
Capitolul al patrulea se ocupă de„Energiile necreate”. Dacă noi participăm la
SILVIU-AURELIAN JIMBOREAN - (n. 1991, Topliţa-Harghita) - Eseist, teolog
Vladimir Lossky -Teologiamistică a Bisericii de Răsărit
Pagina 27
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - RELIGIE
Articolul original se poate citi AICI:http://samanatorul.blogspot.ro/2013/02/vladimir-lossky-teologia-mistica.html
Dumnezeu în energiile Sale, pe măsura puteriinoastre, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu Searată în mod deplin în purcederea Sa, ad extra.Dumnezeu nu este micşorat în energiile Sale : El estedeplin prezent în fiecare rază a dumnezeirii Sale.Energiile dumnezeieşti nu sunt raporturi întreDumnezeu şi natura creată, ci ele intră în legătură cuceea ce nu este Dumnezeu, ele trag lumea laexistenţă prin voinţa lui Dumnezeu.
În capitolul al cincilea ne este prezentatătema despre „Fiinţa creată”. Omul a fost creat cel dinurmă pentru a fi introdus în univers, ca un rege înpalatul său, spuneau Părinţii greci. Cărţile Revelaţieisunt pentru el o istorie sfântă a lumii, începând princrearea cerului şi al pământului, sfârşind prin cerulnou şi pământul nou al Apocalipsei. Istoria lumii esteo istorie a Bisericii care este temelia mistică a lumii.Crearea lumii nu este un adevăr de ordin filosofic, ciun articol de credinţă.
În capitolul al şaselea ne este prezentatătema, „Chip şi asemănare”. Desăvârşirea omului nustă în faptul că el este asemănător cu totalitateacreaturilor, ci în ceea ce îl deosebeşte de cosmos şi-l face asemănător Creatorului. Revelaţia ne învaţăcă omul a fost creat după chipul şi asemănarea luiDumnezeu.
Capitolul şapte prezintă tema : „IconomiaFiului”. Părinţii care au trăit în perioada hristologică,formulând dogma despre Hristos-Dumnezeu-Omul,n-au pierdut niciodată din vedere problema uniriinoastre cu Dumnezeu. Ceea ce este îndumnezeit înHristos, este firea Sa omenească, preluată înplinătatea Sa de Persoana dumnezeiască. Ceea cetrebuie îndumnezeit în noi, este frea noastră întreagă,aparţinând persoanei noastre, care trebuie să intreîn unire cu Dumnezeu, să devină o persoană creatăîn două firi.
Capitolul opt prezintă „ Iconomia SfântuluiDuh”. Biserica este trup întrucât hristos este Capulsău, ea este plinătate, întrucât Sfântul Duh oînsuf leţeşte, o umple de îndumnezeire, căcidumnezeirea locuieşte în ea trupeşte, precum locuiaea în natura umană îndumnezeită a lui Hristos. Putemspune, precum Sfântul Irineu : „unde este Biserica,acolo este Duhul lui Dumnezeu, unde este Duhul,acolo este Biserica.”
Capitolul nouă, abordează tema : „Cele douăaspecte ale Bisericii”. Cea mai minunată însuşire aBisericii, aceea a sobornicităţii, în lumina dogmeiSfintei Treimi se descoperă în adevăratul său înţelescare nu poate fi tradus prin termenul abstract deuniversalitate. Căci sensul foarte concret al cuvânului„catolicitate” cuprinde nu numai unitatea, ci şimultiplicitatea, semnalează un raport între amândouă,sau mai degrabă o anumită identitate a unităţii cumultipl icitatea care face ca Biserica să f ie
soborniceascăîn întregul ei,ca şi f iecaredintre părţileei. TainaBisericii esteînscrisă încele douăp e r s o a n edesăvârşite :p e r s o a n adiv ină a luiHristos şip e r s o a n aumană aMaici i luiDumnezeu.
Capitolulzece senumeşte :„Calea unirii”. Îndumnezeirea creaturilor se varealiza în deplinătatea sa în veacul viitor, dupăînv ierea morţi lor. Totuşi această unireîndumnezeitoare trebuie să se înfăptuiască încet-încet încă de aici, schimbând firea stricăcioasă,adaptând-o la viaţa cea veşnică. Sfântul Serafimde Sarov oferea şi o cale de urmat în acest scopal omului : dobândirea Sfântului Duh. Postul,rugăciunea, privgherile reprezintă mijloace învederea dobândirii Sfântului Duh, adăugându-sefaptele bune săvârşite în numele lui Hristos.
„Lumina dumnezeiască” este cuprinsă încapitolul unsprezece. Unirea cu Dumnezeu esteo taină care se împlineşte în oameni, înţeleşi capersoane. O fiinţă umană pe calea unirii nu esteniciodată micşorată în calitatea sa de persoană,deşi renunţă la voinţa sa proprie, la înclinările sale„fireşti”. Renunţând liber la tot ceea ce îi estepropriu prin fire, persoana umană se realizeazăpe deplin în har. Ceea ce nu este liber, ceea cenu este personal, nu are valoare personală.Lipsurile, suferinţele nu pot deveni o cale dacănu sunt acceptate în mod liber.
Ultimul capitol , al doisprezecelea, carereprezintă şi concluzia acestei cărţi, este intitulat: „Ospăţul credinţei”. Conştiinţa plinătăţii SfântuluiDuh dată fiecărui membru al Bisericii, dupămăsura înălţării personale a fiecăruia, face sărisipească întunericul morţii, teama de judecată,adâncul iadului, îndreptând privirile numai cătreDomnul Care vine în Slava Sa. Această bucuriea învierii şi a vieţii veşnice face din noaptea dePaşti, un „ospăţ al credinţei”, unde fiecareparticipă, fie chiar într-o măsură foarte slabă şipentru câteva clipe, la plinătatea „zilei a opta”.
Pagina 28
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - BLOGURILE NOASTRE
Vladimir Lossky -Teologia mistică a Bisericii de Rasarithttp://samanatorul.blogspot.ro/2013/02/vladimir-lossky-teologia-mistica.html
Dan Ungureanu - Universitatea analfabeţilorhttp://cleptocratia.blogspot.ro/2013/02/dan-ungureanu-universitatea.html
În 3 ani de activitate, ANI nu a prins pe nimenihttp://cleptocratia.blogspot.ro/2013/02/in-3-ani-de-activitate-ani-nu-prins-pe.html
Documentele care dovedesc colaborarea lui Băsescuhttp://cleptocratia.blogspot.ro/2013/02/documentele-care-dovedesc-colaborarea.html
Citiţi poeziile d-lui Doru Fometescu pe site-ul http://poezii-samanatorul.blogspot.ro/
RECOMANDĂRI DINB lo g u l S Ã M Ã N Ã T O R U L
http://samanatorul.blogspot.com/
Pagina 29
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - AŞA O FI ?
În Liban e legal sa faci sex cuanimalele, dar numai cu animalelefemele. Cine regulează animale desex masculin e pedepsit cumoartea.
In Bahrein, un ginecologmascul, poate, legal, sa examinezeorganele genitale ale unei femei,dar ii e interzis sa se uite direct inorganul genital, in timpul examinăriirespective. Are voie s-o vadăfolosind o oglinda.
Oare arată altfel inversata?
Musulmanilor le e interzis sase uite la organele genitale alemorţilor.Si groparilor le e interzis. Legeaspune ca organele genitale trebuieacoperite cu o caramida sau cu unlemn.Cum dracu cu... o cărămidă?
Pedeapsa pentru masturbarein Indonezia e decapitarea.In Guram exista meseria dedezvirginator, iar virginele plătescpentru privilegiul de a fidezvirginate de meseriaşul ăsta.
Motivul? Legea din Guraminterzice virginelor să secăsătorească.Sa vorbim cinstit:
Există, oare, un job „mai beton”ca ăsta in Lumea noastră?
In Hong Kong o femeie care-şi prinde bărbatul cu altă femeie, eîmputernicită de lege sa-l omoare.
Daaarrr...numai cu propriilemâini.Amanta însă, poate fi omorâtă înorice alt fel.Ah, Justiţia asta!!!
Dovezi ca lumea e nebună!Poetul nostru George Ene a aflat că...
Pagina 30
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - AŞA O FI ?
Femeile în sânii goi pot sa fievânzătoare în Liverpool, Anglia...daaarrrr... numai în magazinelepentru vânzarea peştilor tropicali.E logic, păi nu?
In Cali, Columbia, o femeieare voie sa facă sex numai cubărbatul ei, dupa lege.
Prima dată când se întâmplăasta, mama ei trebuie sa se uite,să fie martoră.Ti se face parul măciucă, cândsoacra ştie cât iţi valorează...scula!
Au, au....
In Santa Cruz, Bolivia, este ilegalca un bărbat sa facă sex cu mamaşi cu fiica, în acelaşi timp.
Imaginaţi-vă câte cazuri s-auîntâmplat de a trebuit să facă o legepentru asta.
In Maryland, he... he... e ilegal sa cumperi prezervative
de la automate.Cu o singură excepţie: dacă suntvândute împreună cu băuturilealcoolice la aparatele de la locurilede muncă. (birouri, şantiere, fabrici etc., etc.)
Oamenii si delfinii sunt singurelefiinţe care fac sex de plăcere.De asta zâmbea Flipper tot timpul...
Cei mai puternici muschi din corpuluman ii are limba.....E periculos orice comentariu....
Furnica poate ridica de 50 origreutatea ei; poate să împingă de 30ori greutatea ei şi întotdeauna cadepe partea dreaptă când e intoxicată.Intoxicata de alcool sau cu ce? Guvernul o fi plătit pentru cercetareaasta interesanta?
Fluturii degustă cu piciorul... Ihhhaaa...
Steaua de mare n-are creier...Culmea e ca şi foarte mulţi oamenin-au......
Ultima... Broaştele ţestoase respiră prinfund...Oare gura le-o fi mirosind
Pagina 31
În schimb, în toată această perioadă, audispărut şi numele vechilor oraşe romane. S-au stinsprin nefolosire, astfel că la venirea slavilor, în a douaparte a secolului VII, ele erau deja uitate!
Premisele apariţiei marelui popor de ţărani,cel român, erau deja întrunite, slavii împrumutândde la autohtonii latinofoni - şi la venirea lor, dejacreştini- numele râurilor mari, dar al niciunui oraş.Ascunşi prin cătunele lor mici din codri ( „codru-ifrate cu românu’ ”), afară din calea migratorilordeprinsă de-a lungul atâtor secole şi în nici un oraş,aceşti prin miracol creştini ai pădurii au trăit unmileniu aproape fără a folosi moneda, banul. Armerita vorbit despre ce a însemnat pentru viitorulpopor român mia de ani fără oraş şi fără ban! Toateacestea, cu consecinţe adânci în timp, adică pânăastăzi, s-au tras din rotogolul acelui iureş fantastical hoardelor în jurul Carpaţilor şi prin Carpaţi, timpde o mie de ani!
Creştinism românesc
Creştinarea în aceste condiţii va fi fost pentrudaco – romanii lăsaţi fără administraţie şi organizarestatală cu totul altceva decât va fi fost ea pentrupopoarele din jurul lor. Acestea erau organizate, laînceput doar în hoarde şi apoi în state, şi creştinarealor s-a făcut la ordin, fiecăruia de la regele lui, ceeace n-avea cum să se întâmple în cazul daco-romanilor şi românilor. Astfel, în jurul nostru primul
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - REVISTE PRIETENE
stat creştinat politic prin Bizanţ a fost cel bulgar,la sfârşitul secolului IX, apoi cel ruş tot politic lasfârşitul secolului X, apoi cel ungar, politic, cumnu, dar în rit latin, pe la anul 1000, şi tot în ritlatin, aşişderea politic cel al sârbilor, după anul1050. Nu se ştie cu precizie cum s-a înfăptuitcreştinarea daco – romanilor, dar ce e sigur estecă în nici un caz politic, statele româneşti Moldovaşi Ţara Românească urmând să apară abia însecolul XIV, la aproape 700 de ani de la venireaslavilor, când istoricii consideră că procesul dejase încheiase. Izvoarele scrise în acest sens fiinddacă nu inexistente, atunci extreme de frugale,ne putem imagina că încreştinarea s-a făcut dela om la om şi de la familie la familie, nuîntotdeauna de preoţi misionari (căci dacă ei le-ar fi găsit cătunele prin păduri, atunci şi năvălitoriile-ar fi găsit!), dar şi fără ordin şi fără presiuni,din convingere: la bucurie pe la rugi şi pe la nedei,pe crestele munţilor protectori şi la necaz princodri, pe la sfaturi de taină. Nu ştim cum se rugauşi unde anume se rugau, nu ştim câţi dintre eiputeau asista la slujbe ţinute de preoţi, cât de desşi unde, nu ştim cine şi cum îi boteza, îi cununa şiîi prohodea, nu ştim cum sărbătoreau princătunele din păduri, ascunşi o mie de ani denăvălitori, Naşterea şi Învierea Domnului; nu ştimcum ţineau posturile şi de unde ştiau duminicadin an a Paştelui, nu ştim cum se rugau, cu cerugăciuni. Căci „Acolo (Ţara Românească, n.n.),ca de altfel şi în Moldova mai depărtată, o
(continuare din pag. 7)
Pagina 32
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - REVISTE PRIETENE
adevărată reţea de preoţi şi biserici parohiale vafi constituită abia după începutul secolului al XVI-lea, în urma reformelor întreprinse de Radu celMare şi ierarhii săi.” (Dr. Adrian Andrei Rusu,Nobilimea românească şi biserica în secolul alXV-lea (exemplul haţegan), în Nobil imearomânească din Transilvania, Editura MuzeuluiSătmărean, Satu Mare, 1997, pp 131 – 151). Ceştim, însă, este că periodic întâi-stătătorii celordouă biserici surori din Moldova şi ŢaraRomânească mai dădeau câte un soi de circulară,de sfoară în ţară, condamnând obiceiuri lepoporului „cele elineşti”, adică păgâne, cerând cuardoare renunţarea la ele sub diverse ameninţărişi obţinând de la domnitorii vremelnici chiar şischimbarea unor pravile în acest sens. Astfel, înManualul juridic elaborat de Mihai Fotino în ŢaraRomânească la sfârşitul secolului al XVIII-lea secere ferm, la solicitarea mitropoliei locale, să nuse mai serbeze, printre altele, Rusaliile, întrucât„sunt sărbători păgâneşti şi se înfăţişau cu acelaşinume şi la păgâni”, domnitorul întărind solicitareaşi cu pedepse : „Poruncă domnească. Cine deacum înainte ar îndrăzni să ţină aceste eresuri şisuperstiţii , fiind femee să se închidă în mănăstirede femei sau în schiţ după ce întâi o vor treceprin piaţă. Bărbaţii să fie bătuţi şi trimişi la ocnă.Deci poruncim preasfinţiilor episcopi ca pe nişteasemenea să-i pedepsească cu afurisiri şi cuepitimii şi să le împiedice, iar ispravnicii văzându-i că iar săvârşesc după afurisire, să-i prindă şi înbutuc şi în fiare să-i trimită la noi ca să îipedepsim.” (Prof. Dr. Pavel-Mircea Florea,Obiceiuri populare de sorginte păgână şi dreptcanonic în Ţara Românescă la jumătatea secoluluial XVIII-lea, în Hrisovul/ Buletin al Facultăţii dearhivistică/ VIII/serie nouă, Editura Ministerului deInterne, 2002). şi cum să nu ceară întâi – stătătoriistârpirea obiceiurilor păgâne şi cum să nu deabieţii domni pravile să îi pună pe nemernicii deţărani în butuc şi fiare , când iată ce zice D.Ţichindeal, citat de Vasile Avram în Chipuriledivinităţii (Editura Etnologica, Baia Mare, 2006,
pag. 3410) : „din vremile cele de demult s-au obişnuitromânii cu descântece şi vrăji şi până în ziua de astăzile ţin (însă prostimea), aşa când se nasc vrăjesc,când se botează vrăjesc, când se însoară sau mărităvrăjesc, când intră în biserică, când stau în bisericăşi când ies din biserică tot vrăjesc, la sărbători marivrăjesc, când se bejenesc, când mor încă vrăjesc şipentru ca să poată merge sufletul la Dumnezeu încăvrăjesc, când cumpără, când vând, când merg săfure, când merg la judecată vrăjesc şi toatăîntâmplarea şi tot beteşugul au a lor osebitedescântece şi farmece”. şi mai spune Vasile Avram :„Pasajul e semnificativ pentru adânca înrădăcinareîn mentalitatea tradiţională a gândirii şi practicilormagice pe care, spune mai departe Ţichindeal, ceiproşti le ţin şi le cred ca pe nişte legi fireşti şidumnezeieşti.”
Astăzi aceste „rătăciri” constituie farmeculsărbătorilor şi tradiţiilor româneşti a căror bogăţie neconferă un portret cu totul aparte pe continenţunicitatea şi diversitatea acestora fiind încă, laînceput de mileniu trei, o importantă componentă adorului de acasă pentru milioanele de români plecaţiîn bejenie spre a trăi. Acest creştinism ortodoxromânesc, cu totul aparte, a fost numit cosmic şi esteca un soi de amprentă unică şi inconfundabilă prinistorie. Despre acest tip de creştinism însemnândunicitatea noastră spune Vasile Avram în cartea maisus citată următoarele : „Există în tradiţia româneascăsuficiente date care să ne permită reconstituireasistemică a unui univers religios situat la
Pagina 33
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - REVISTE PRIETENE
interferenţa dintre creştinismul teologic şi vechilemitologii ale acestui spaţiu. Cu toate că nu e vorbade ceea ce etnologii şi filosofii culturii numescsincretism, ci de sinteza unor credinţe şi rituriperpetuate în timp de la origini până astăzi – şi careşi-au găsiţ prin decantare istorico-teologică, expresiamaximală în ortodoxia creştină, aşa cum a fost eamărturisită şi practicată încă înainte de a deveni –acolo unde a devenit – o ideologie dogmaticăriguroasă şi intransigentă. (…).
Din această perspectivă putem afirma cucertitudine, în ciuda speculaţiilor unor antropologide ocazie, că poporul român este un popor prinexcelenţă creştin. Dacă în sistemul său ritualicpersistă reminiscenţele unor mituri precreştine, nuînseamnă că încă n-a încheiat procesul de evoluţiespre un stadiu pur (cât de pur?) al religiei, cum seinsinuează adesea, ori că ar fi înclinat spre opercepţie eclectică a lumii. Ci că osatura simbolicăpe care îşi sprijină credinţa – asimilată organic încădin primele secole ale manifestării creştinismului –are consistenţa şi continuitatea garantate deexperienţa milenară a unei viziuni cosmice asupralumii: relaţia triadică om-naturădivinitate.
(…).Mai mult: etnotipul românesc esterezultatul unei convieţuiri multimilenare a aceleiaşipopulaţii în unul şi acelaşi topoş structurat în jurulunui axis cu valenţe ordonatoare şi orientat sprereceptarea semnelor divinităţii. Fie că a asimilaţ fiecă a fost asimilată în timp de tipuri etnice saureligioase diferite, populaţia din spaţiul carpato-danubiano-pontic a rămas credincioasă semnelorşi semnalelor cosmice care au modelat în timpspecificul ei spiritual fundamentat pe datini, obiceiurisau rituri cu rădăcini in illo tempore (şi care au primitîn cele din urmă, după expresia lui Blaga,configuraţia transcendentului care coboară). (…).Pentru a înţelege specificul religiozităţii româneştie nevoie, prin urmare, nu numai de o coborâreadâncă în timp, mult dincolo de orizontul pe careni-l relevă documentele arheologice sau epigraficeidentificate până la această oră de specialişti, ci şide o sondare a structurilor arhetipale ale fiinţeicomunitare.(…). Nu dogma, ci ritualurile (cultul,datinile, credinţele, obiceiurile, practicile religioase)fundamentau climatul teologic în comunitateatradiţională. (…).De fapt nici credinţa, nici cultul, niciritualurile nu se reduceau la relaţia dintre oameni şipreot. Marea liturghie, li turghia cosmică, sedesfăşura în largul lumii, sub soarele, luna şi stelelecare împodobesc veşmântul lui Dumnezeu, înmijlocul câmpurilor unde, primăvara, acelaşiveşmânt se umple de flori şi verdeaţă, în adânculpădurilor unde brazii primesc spovedania iar fagiioferă cu generozitate împărtăşania de muguri, înpreajma ogoarelor care freamătă vara de rodprecum pântecele sfânt al Fecioarei Mamă, pe
uliţele satului unde, în zile de sărbătoare, Dumnezeumerge alături de cetele flăcăilor colindători saucăluşari. La Bobotează şi la Rusalii Duhul Sfântcoboară în struţul de busuioc al preotului spre a sfinţiapele şi ţarina, a le feri de spurcăciune şi a le asigurarod bogat. La Armindeni Dumnezeu se înveşmântăîn frunzele de mesteacăn înfipte lângă poartă; laDuminica Floriilor pătrunde în mâţişorii sfinţiţi labiserică şi în brazda înierbată aşezată pe prag; lasolstiţii se metamorfozează în focul viu aprins larăscruci de uliţă ori pe dealuri. Peste tot pulseazăFiinţa Lui – o Fiinţă vie, atotcunoscătoare şiatotbiruitoare, gata să-i ajute pe oameni la necazori să-i pedepsească dacă încalcă „legea”, sămângâie, să ierte, să dea speranţă, să îndulceascăo existenţă prea adesea chinuitoare şi grea.”
Din nou singur, ţăranul român
Lipsiţi prin v itregia v remuri lor atât deorganizare statală cât şi de instituţii - printre acesteaenumerându-se şi cea bisericească - timp de pesteo mie de ani, daco-romanii şi mai apoi românii autraversat cea mai neagră şi mai lungă istorie acontinentului, fără oraşe şi aproape fără bani,clădind, în tot acest timp, în interior prin încreştinare,dar şi prin păstrarea vechilor obiceiuri, ritualuri şisărbători. Dacă unele popoare au o singură colindă,în timp ce altele nu au deloc, profesorul Ioan Bocşaşi studenşii săi de la Conservatorul clujean au culesnumai în Apuseni peste 1 000 de colinde şi varianteromâneşti, după cum afirma domnia sa într-un maivechi interviu.
În ele e toată povestea credinţelor noastre dinnegura unor neprecizabile timpuri, din neolitic şi până
Pagina 34
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - REVISTE PRIETENE
la creştinism. Acolo este scrisă istoria românilor,mai bine poate de cât ar fi scris-o orice istoric,căci aşa ea poate fi memorată şi transmisă dingeneraţie în generaţie ca substanţă şi neîncărcatăde amănunte (proba verităţii este făcută!), chiardacă ar dispare toate bibliotecile din lume şi într-o bună dimineaţă ne-am trezi fără curent electricşi fără internet pe vecie!
Siliţi un îndelungat timp istoric de a trăi pededesuptul oricăror forme de organizare care nule aparţineau şi care le erau ostile, românii audeprins supravieţuirea ca mod de viaţă, dinpăcate, căci prea adesea istoria i-a silit săşiexercite această deprindere. Dar, citându-l tot peVasile Avram, „Credinţele şi deprinderile vechi,statuate printr-o experienţă religioasă modelatăde stil, au uneori o forţă pe care nu şi-o închipuiecâtuşi de puţin reformatorii şi care determină, dealtfel, continuitatea riturilor, datinilor, practicilor şiceremonialurilor religioase. Atunci când nu eposibilă manifestarea lor publică, ele găsesc ocale subterană de supravieţuire.”
Astăzi, această creaţie minunată şi dedramatică istorie, ţăranul român, după cei o miede ani descrişi puţin mai suş după încă şase sutede ani de iobăgeală pentru sistem şi de murit princampanii pentru ţară, după vreo patruzeci şi cincide ani de comunism în care i s-a luat demnitateaodată cu pământul şi a fost silit să fure pentru atrăi (explicându-i-se, totodată, că este anacronicşi retrograd, căci Moş Crăciun nu există, ci doarMoş Gerilă poate fi admis!), se vede din nou pusîn contradicţie cu sistemul: în primul rând trăieşte,
ceea ce este extrem de enervant pentru cei dinbirourile cu aer condiţionat ale Bucureştilor carefac socotelile şi alcătuiesc bugetele anuale, căcise tot împiedică pe la zecimale în el; în al doilearând se încăpăţânează să nu se asocieze, ca săpoată înspăimântătoarea cohortă funcţionăreascăsă-l jupoaie de bani şi să-i explice cât e de prosţatunci când va veni la subvenţii; în al treilea rând,habar n-are să completeze o documentaţie desolicitare fonduri europene nerambursabile şi săo trimită prin net! Intr-unul din articolele următoarePeter Hurley va explica mai bine ce se poate face,cum vede el problema unui succes economic în
lumea satului românesc, fără a fi distrusă aceastăunică, extraordinară, contribuţie românească lacivilizaţia lumii! Peter Hurley, cel care, înainte deCrăciun, timp de douăzeci şi cinci de zile şi douăzecişi patru de nopţi a călătorit pe jos între Săpânţa, dinnordul Maramureşului şi Bucureşti, pe cât s-a pututdoar pe cărări şi poteci, din dorinţa de a vedea cuochii lui dacă lumea aceea mirifică a satului românescîncă mai există. El spune că da, că mai există, cătoate porţile la care a bătut în fiecare din cele douăzecişi patru de nopţi i s-au deschis şi a fost poftit în casă,hrănit şi culcat. A văzut încă femei torcând şi ţesândla război şi bărbaţi, la roată, făcând oale de lut. Dardespre toate astea, poate, în numărul viitor.
P.S. Am uitat să vă spunem că Rusaliile n-aufost înlăturate dintre sărbătorile poporane, în ciudapravilei din secolul XVIII, dată cu ameninţări şiîngrozitoare pedepse de un domnitor la solicitareaunui mitropolit. Mai mulţ astăzi le găsim trecute chiarîn Calendarul Creştin Ortodox, cu roşu, în ziua depraznic a Coborârii Duhului Sfânt şi, de anul trecuţziua de Rusalii este proclamată zi nelucrătoare deGuvernul României!
.
Citiţi şi articolul lui Peter Hurley “De la SAT egal TRECUT la SAT egalVIITOR!” pe blogul nostru:
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - MAGAZINUL ONLINE
DESCHIDEREA MAGAZINULUI«SEMANATORUL»
In sfârşit, magazinul nostru online seaflă în faza de finalizare şi intenţionămsă-l deschidem pe data de 8 martie 2013,dacă s-o putea, dacă nu, pe 21.
Puteţi vedea partea de probe laadresa de mai jos:http://dornatismana.ro/magazin/ro/
El se află pe site-ul Asociaţiei « D o r n a T i s m a n a » :http://www.dornatismana.roavând în vedere că site-ul
Sămănătorul este deja ocupat, găzduindtoate volumele ce existau pe site-urileSemănătorul din anul 2007 şi până la 1dec. 2011. Am salvat volumele a peste120 de scriitori cu preţul a câtorva pensiipersonale dar mi-am salvat şi onoareade a fi un fidel continuator al proiectuluilui Artur Silvestri, cu toate riscurile!
Măsura aceasta, pe lângăriscurile materiale, s-a dovedit a fiuna practică: acum, autorii care aumigrat temporar pe alte site-uri,pot reveni pentru a-şi expune lavânzare vechile scrieri în noulmagazin. Ele există şi pe site-urilevechi şi arhivate pe un harddiskde 700 Gb.
Anul 2012 a fost un an nefastpentru editură şi revistă. Deşi amcreat multe variante de publicareale scrierilor autorilor noştri,măsura de a salva acele scrieriprin aplicarea unei cotizaţii nu afost agreată într-o ţară în criză.
Nici proiectul subvenţionăriide către AFCN n-a trecut: politicula pus mâna pe toate fondurile!
Cu doar câteva cotizaţii plătite nuse mai putea continua! Măsurareorganizării din anul acesta a fostsalutară. Mulţumim celor care ne-auînţeles şi au achitat cotizaţia în avanspentru că am putut să ne înfiinţăm şica editură de carte tipărită, nu numaionline, unde volumele nu primescISBN propriu ci editura toată, de faptsite-ul ei, poate primi un ISSN.
Aceşti membri cotizanţi ledatorăm faptul că înfiinţăm şimagazinul online. Am obţinut de laROMARG, nu cu 1300 € cum necrereau firmele ci cu plata câtorvacotizaţii acces la o bază de date carepare enormă. Deja am făcut peste1200 de înregistrări, de categorii ,
Pagina 37
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - MAGAZINUL ONLINE
de produse, de furnizori (autorii), dede variante pentru poştă, variantepentru plată şi pentru bancă, vă asigurcă a fost o muncă de Sisif şi încă maieste! Mai avem să găsim o firmăpentru securitatea transferurilor debani, eliberarea facturilor clienţilorcare cumpără şi acelora care vând.In preţurile prezente acum pe site suntincluse şi taxele poştale şi TVA, nuştim ce comision ne va lua banca,asta vom stabili zilele următoare.
Dar toate aceste adăugiri nu nesperie având în vedere că plătim caasociaţie un TVA de 8% şi nu 24%ca societăţile comerciale. Puteţivedea pe site, ca exemplu,monografia Tismanei, care la preţulde pornire de 40 lei, nu i se maiadaugă decât 3,60 lei.
Voi construi acest magazin ca săfie posibilă distribuirea în numerar dinmai multe depozite. Sunt vizatedistribuiri în Bucureşti, Mehedinţi, Gorjşi chiar în Franţa, lângă Paris sau laNew York. Dacă-mi va permite bazade date cumpărată vom face distribuirichiar prin autorul însuşi, care primindplata unei comenzi va trimite prinpoştă cartea sau obiectul pe care l-aplătit un cumpărător.
Dacă nu, după ce vom maistrânge cotizaţii şi bani, vom maicumpăra o găzduire de nivel superiorcare să facă posibile toate variantelecerute de utilizatori.
În următoarele zile vom definitivaşi cele 4-5 pagini din blocul deinformaţii pentru a se şti cumfuncţionează practic magazinul.
Aveţi grijă când intraţi acolo săalegeţi limba în care va fi afişat site-
ul din colţul din dreapta-sus, apăsândpe steagul României şi nu celamerican sau francez, aceste variantefiind în lucru.
Rugăm pe cei care deţindepozite de carte acasă să se înscriecu ele la magazinul nostru dacă auun cadru legal la camera de comerţ.Adică să fie o firmă, un PFA sau oasociaţie cu CIF, cont în bancă şi toatecele trebuincioase pentru emitereaunei facturi, deoarece magazinul vaemite automat factură pe numeleacesteia, imediat ce există uncumpărător care a apăsat butonul«Cumpără» din coşul lui.
Puteţi vinde nu numai cărţi darşi alte obiecte, de regulă vechituri,tablouri, medalii, documente rare.
Alte informaţii, vor fi chiar pe site.Ne cerem scuze că am lungit-o
cu acest magazin dar este o treabăfoarte anevoioasă, de adevăratinformatician pentru o pagină nouă sepierde cam o jumătate de zi, aveaudreptate cei dinainte să ne ceară 1300de € chiar la preţ redus.
V-aş mulţumi din inimă să nepăsuiţi cu trimiterile inutile, care nufac obiectul nostru de lucru sau cucereri de prietenie pe siturile desocializare pierzându-ne timpul să leştergem! Vă rugăm să ne credeţi cămăsurile luate prin reorganizare - pecare le veţi vedea în paginaurmătoare - sunt absolut necesarepentru că sunt în folosul dvs. ca săputeţi deveni prin facilităţile noastre,autor şi totodată vânzător alepropriilor cărţi, ale altora sau vânzândobiecte ca să vă puteţi tipări cărţileacum doar online!
Pagina 38
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - REORGANIZARE
Devenind membru neputeti trimite spre publicareonline:
1. Volume intregi, scrierinoi, inedite, de proză, poezie, teatru, criticaliterara, reportaj şi studii la:
"Sămănătorul - Editura online" -http://www.samanatorul.ro/editura-online
Volumele online se publică gratuit pentrumembrii cotizanţi. Se acceptă o carte lunar,adică 12 cărţi pe an.
Fiecărui autor i se creează o paginăproprie de prezentare cu un scurt CV
Scrierea se promovează prin fragmentedin volum si articole de critica literară în:
2. Volumul se mai promovează şi pebloguri prin articole de critică literară desprecarte, imagini, prezentarea articoelor şiimpresiilor cititorilor despre carte, făcându-sepe blogul:
"Sămănătorul - articole ale autorilor" -http://samanatorul.blogspot.com
3. Membrii cotizanţi pot publica şi poeziiseparate pe blogul
"Sămănătorul - poezii ale autorilor" -http://poezii-samanatorul.blogspot.com/
sau articole privind clasa politică peblogul:
"Sămănătorul - Comentarii şi articolepolitice" -http://cleptocratia.blogspot.com/
Se acceptă maxim un art icol pesăptămână, adică 52-53 pe an, pe toate celetrei bloguri sau pe altele ce se vor mai înfiinţa..
4. Volumele publicate se pot lăsa gratuitpe site-ul
"Sămănătorul - Editura online" -http://www.samanatorul.ro/editura-online
REORGANIZARESEMANATORUL
sau varianta online se poate vinde (cuparolă, la preţ convenabil pentru cititor) şi prin:
"Magazinul online Sămănătorul" -http://dornatismana.ro/magazin/ro/(deocamdată în construcţie)
Autorul poate alege orice combinaţiepentru cartea sa online: gratuit sau/şivânzare.
Autorul îşi mai poate vinde prin magazino parte din cărţile sale netrebuincioase dinbibliotecă în vederea acumulării unei sumecare să permită tipărirea pe suport de hârtiea cărţii sale online prin Editura „Semănătorul”
5. Membrii cotizanţi pot tipări cu ISBN,contra cost, cărţile lor prin Editura„Semănătorul”. Din tirajul total orice editurădin România va da obligatoriu 10 buc.Bibliotecii Naţionale din România şi 10-12%gratuit autorului, restul vânzându-se prinmagazinul online „Semănătorul” saudepozitele de carte angajate de autor. Inacest din urmă caz, se vor păstra totuşi 5-10cărţi pentru a fi vândute şi prin "Magazinulonline Sămănătorul" într-un termen convenit,suma rezultată fiind dată autorului la acesttermen împreună cu cărţile nevândute.
Pagina 39
EDITURA «SEMANATORUL»Comitetul director al Asociaţiei «Semănătorul Tismana» urmăreşte
ca Planul Editorial al Editurii «Sămănătorul» să fie propus a se realizaprintr-un proiect înaintat la Asociaţia Fondului Cultural Naţional.
Am alocat proiectului 10 ISBN.Primele 4 ISBN din 10, sunt rezervate «Monografiei oraşului
Tismana» şi monografiilor satelor aparţinătoare. Trei ISBN suntrezervate scriitorilor gorjeni şi alte trei membrilor AsociaţieiSemănătorul Tismana din întreaga ţară. După care, vom mai cere...
Am alocat doar trei ISBN membrilor pentru că v-am rugat înnumărul trecut să vă înscrieţi în planul nostru editorial şi doar atâţiamembri s-au înscris. Putem tipări şi retipări orice carte. Retipărireanecesită însă o nouă copertă şi ceva adăugiri pentru a primi un altISBN de la noi.
1er septembre... le directeur fait l'appel des éleves.-"Mustapha El Ekhzeri"-"Présent"-"Ahmed El Kabul"-"Présent"-"Kadir Sel Ohlmi"-"Présent"-"Mohammed Endahrha"-"Présent"- Chanhira Amarttayaku-"Présent"-" Ala In Ben Oit"Silence.-" Ala In Ben Oit"La classe demeure silencieuse.- Pour la derniere fois: " Ala In Ben Oit".Soudain un garçon dans la derniere rangée se leve et dit au
directeur:- C'est moi, mais ça se prononce:Alain Benoit..
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2 - febr. 2013 - DIVERSE
Ce înseamnă toleranţa faţă de minorităţi Aspect dintr-o şcoală din Franţa
Pagina 40
Sămănătorul - Anul III. Nr. 2, febr. 2013 - CONTURI
ÎN ANUL 2013, membrii cotizanţi pot tipări cu ISBN, contra cost,cărţile lor prin Editura „Semănătorul”. Din tirajul total, orice editură
din România va da obligatoriu 10 buc. Bibliotecii Naţionale dinRomânia şi 10-12% gratuit autorului, restul vânzându-se prin
magazinul online „Semănătorul” sau depozitele de carte angajate deautor. In acest din urmă caz, se vor păstra totuşi 5-10 cărţi pentru a fi
vândute şi prin "Magazinul online Sămănătorul" într-un termenconvenit, suma rezultată fiind dată autorului la acest termen
împreună cu cărţile nevândute.
CONTURILE BANCARE ALE ASOCIAŢIEI “SEMĂNĂTORULTISMANA”:
Pentru cei care nu deţin carduri bancare pot trimite cotizaţia Asociaţiei "SemănătorulTismana" prin mandat postal: Asociatia Semanatorul Tismana, presedinte Nicolae TomoniuStr. Tismana, nr. 153, Cod postal 217495 Tismana, Jud. Gorj sau prin transfer bancarAsociaţia Semanatorul Tismana, Cod fiscal C.I.F. 29532170 Cont IbanRO45RNCB0149125641110001 BCR filiala Gorj, Cod SWIFT - RNCBROBUXXX
Cititorii pot vedea ARHIVA COMPLETA ONLINE a "Revistei Sămănătorul" :http://www.samanatorul.ro/revista/arhiva.htm
