Universitatea de tiine Agricole i Medicin VeterinarIon Ionescu de la Brad Iai

Facultatea: Zootehnie Specializarea: Zootehnie

PROIECT DE AN LACULTURA PAJITILOR I A PLANTELORFURAJERE

ndrumtor: Mihai Stavarache Prof.univ.: Costel Samuil

Student:Mihai Cosmin Constantin Anul I, Grupa 297

2014-2015Prezentare Teoretica

1) Intriducere: importanta, raspandirea, clasificarea pajistelor

Pajistea e suprafaa de teren acoperit cu vegetaie ierboas, alcatuit din plante perene, ce aparin la diferite familii botanice i a cror producie este utilizat pentru alimentaia animalelor, prin punat sau cosit.

Pajistele sunt importante ca:I. Sursa de nutreturi pentru animale domesticII. Habitat si sursa de hrana pentru animale domesticIII. Mijloc de prevenire si combaterea eroziunii solurilorIV. Mijloc de imbunatatire a structurii si fertilitatii soluluiV. Sursa de elemente mineraleVI. Stoc de germoplasmVII. Locuri de recreereVIII. Conservarea unor ecosisteme naturale in scop stiintific

Raspandirea pajistelor:

La nivel mondial:I. arabilul 1.447.509 mii ha (9,8%)II. pajistile permanente 3.361.733 mii ha (22,7%)III. padurile 4.179.808 mii ha (28,2%)IV. 60,76 % este acoperit cu vegetatieV. 39,3 % e reprezentat de alte terenuri Clasificarea pajistelor:

a. Modul de formare:Naturale: - Primare (100 mii ha) pampa argentinineana, stepa ruseasca, savana africana, tundra nordica, tundra de altitudine, marele campii americane de ierburi scunde. -Secundare (2.8 mil ha) -Temporare

b. Mod de folosire: Pasuni Fanete

c. Durata folosirii terenului: Permanente Temporare

d. Relieful pe care sunt situate: Campie Deal Lunci Munte

2) Imbunatatirea pajistelor permanente

I. Lucrari technico-culturale:

Curatirea de resturi vegetale si pitre Se indeperateaza de pe pajisti resturi vegetale ramase dupa pasunat sau depuse de apa maracinisuri si cioate ramase dupa defrisarea vegetatiei lemnoase Lucrarea se face manual sau mecanizat in functie de panta terenului si gradul de acoperire a pajistii cu aceste materiale Pe pajistile de de deal si munte e o lucrare obligatorie In etajul alpin si terenurile in panta lucrarea e contraindicata Cioatele si buturugile se indeparteaza manual, mecanizat sau cu ajutorul explozivilor Lucrarile de regula se fac de regula primavara devreme, dar si toamna tarziu

Distrugerea musuroaielor: Suprafete insemnate de pajisti permanente sunt acoperite de musuroaie Musuroaiele se formeaza pe pajisti neingrijite, folosite nerational si pot avea o pondere mare (70-80%), ingreunand astfel lucrari de imbunatatire si diminuand astfel suprafata utilizabila Musuroaiele pot fi de origine animala, provenite din pamant scos (cartite, mistreti, popandai, furnici) sau de origine vegetala, care sunt formeaza pe tufele dese ale unor graminee, rogozuri, cioate, muschi. Musuroaile de origine animala se pot distruge manual sau folosind grape cu colti, iar musuroaile mai intelenite se pot distruge folosind cu masini de curatat pajisti (MCP-2) sau cu grederul semipurtat pentru pajisti

Grapatul pajistelor Pe pajistele de munci, dominate de specii stolonifere sau in cazul depunerii unui strat de aluviuni Se face in complex cu lucrurile de: fertilizare, amendamente, distrugerea musuroaielor, suprainsamantarea Deoarece aceasta lucrare poate avea unele efecte negative prin ranirea nodurile de infratire la graminee, a coletului la leguminoase, distrugerea unor muguri, lastari, radacini

II. Combaterea vegetatiei lemnoase

Se indeparteaza complet, fara restrictii, pe terenurile plane pana la moderat inclinate, cu panta mai mica de 100 (18%) Iar partial la pajistele situate pe versanti cu inclinatie de 10-30 grade si pe pajistele din regiunile mai uscate Se recomanda a nu se defrisa vegetatia lemnoasa din pajistele situate pe terenuri cu manta mai mare de 30 grade, cele cu sol mai subtire de 10cm precum si cele din vecinatatea ravenelor, ogaselor sau de pe grohotisuri pentru a se evita declansarea proceselor de eroziune Pe pajistele situate pe versanti, cu panta 10-30 grade (18-58%) defrisarea vegetatiei lemnoase se face in benzi late de 40-20m, paralel cu curbele de nivel, acestea alternand cu benzi antierozionale nedefrisate, late de 5-25m in functie de panta Pentru trecerea animalelor prin benzile nedefrisate, se fac deschideri in unghi ascutit fata de curbele de nivel si in zigzag, de la o banda la alta Sunt excluse de la defrisare speciile lemnoase rare si cele declarate monumente ale naturi: Pinus cembra (zambru) Taxus baccata (tisa) Larix decidua ssp. Carpatica (larice, zada) Rhodonendron kotschyi (bujor de munte) Pinus mugo (jneapan)

Combaterea vegetatiei lemnoase se poate face:

Manual Se aplica mult in tara noastra fiind costisitoare Speciile lemnoase care nu lastaresc se taie ras la suprafata solului, cele cu drajoni din colet se indeparteaza impreuna cu coletul, iar cele cu drajonare din radacini, se retezeaza de mai multe ori in perioada de vegetatie Unelte: toporul coasa, sapa de defrisat, coasa de arbusti, cosorul de defrisare etc. Materialul lemnos rezultat din curatire se aduna in gramezi numite martoane, cu dimensiuni de 4-6m lungime, 2-3m latime si 1,5-2m inaltime, aranjate pe directia general a curbelor de nivel

Mecanic Se face cu masini speciale, in functie de natura vegetatiei lemnoase Tufele lemnoase cu diametrul pana la 2,2 cm se distrug cu masina de curatat pajisti MCP-1,5m, iar cele cu diametrul pana la 4cm cu masina MCP-2 Arboretul cu diametrul tulpinilor la sol pana la 15cm se distruge cu echipamentul de taiere a arboretului ETA-3, iar arborii cu diametrul pana la 70 cm se scot cu radacini, cu ajutorul impingatorului pentru defrisare, actionat de tractorul S-1500 Cioatele ramase dupa taierea arboretului se scot din sol cu ajutorul echipamentului EEC-1,2, purtat in spate pe tractoare cu senile Adunarea arboretului taiat, a cioatelor si a radacinilor scoase, se face cu echipamentul de strans arboret si cioate ESAC-3,6

Chimic: Folosirea arboricidelor se impune pentru elimarea lastarilor tineri ce apar din coletele si radacinile ramase in sol dupa defrisare, prin stropirea pe frunze cu: amestec de 50% sare amina (2,4D) si 50% Tordon 225 (Picloram) Dozele si numarul de tratamente sunt determinate de varsta lastarilor dupa defrisare si sensibilitatea speciilor lemnoase.

III. Combatarea buruienilor

Metode preventive: Indepartarea speciilor neconsumate de animale; Folosirea gunoilui de grajd bine fermentat Imprastierea dejectiilor ramase de la animale Folosirea unor seminte cu puritate ridicata Recoltarea fanetelor la epoca optima Schimbarea modului de folosire a pajistelor, la fiecare 3-4 ani.

Metode indirecte: Imbunatatirea regimului de umiditate Aplicarea ingrasamintelor Aplicarea amendamentelor Distrugerea musuroaielor, etc.

Metode directe: Mecanic: cosiri repetate Chimic: Totale (gramoxone), Dictotiledonate (2,4-D), Monocotiledonate (Acetadin, Aretit)

IV. Imbunatatirea regimului de umiditate:

Desecarea prin canale deschise: Urmareste eliminarea excesului temporar sau permanent de apa Consta in saparea unei retele de santuri pe intreaga suprafata la 50-150 cm adancime, cu sectiune trapezoidala, in panta continua sub 5% in unghi ascutit Distanta dintre canale este de 250-500 m

Desecarea prin canale inchise: Drenajul orizontal se realizeaza prin drenuri cu cavitatea umpluta cu material filtrant, care in functie de materialele locale folosite, poate fi: Din piatra Din fascine sau din scanduri Tuburi de ceramic Beton Mase plastic

Pe funtul santului, a carei adancime este de 50-70 cm pentru fanete si 50-90cm pentru pasuni se realizeaza o galerie pentru scurgerea unei captate formata din piatra, fascine sau dintr-o conducta triunghiulara din scanduri Deasupra acestora se aseaza un strat de material filtrant cu granulatia diferita, cu urmatoare succesiune de jos in sus: Piatra Sparta Pietris Nisip Brazde de iarba asezate cu radacinile in sus Pamant de umplutura, pentru restul transeei Distanta dintre drenuri variaza de la 10 la 50 m, dupa natura si umiditatea solului, mai mica pe solurile grele si mai mare pe solurile usoare, iar lungimea este 150-200 m.

Drenajul cartita: Consta din galerii subterane, cu peretii intariti prin presare, care se face cu un dispozitiv special, numit pug de drenaj-cartita, a carui piesa active este un dispozitiv sub forma de para-drenor, ce lucreaza la 50-80 cm adancime Panta galeriilor minim 0,5-7% Distanta dintre galerii: 2-10m pe solurile argiloase; 10-20 m pe solurile turboase; Lungimea: 50 200 m Apa colectata de drenurile cartita este descarcata in santuri deschise sau in drenuri tubulare colectoare Durata de functionare: 3-5 (10) ani

Drenajul vertical:Se realizeaza prin: Puturi absorbante: Se folosesc atunc cand in sol, la adancime, se afla un strat permeabil nesaturat, de nisip si pietris. Se folosesc pentru evacuarea excesului de apa din depresiuni isolate, situate la distanta mare de un emisar Este umplut cu bolovani, pietre si pietris, cu dimensiuni crescande spre fundul putului

Puturile colectoare: numite si puturi californiene sau prin pompare, se folosesc mai rar si anume, in cazul cand la fundul putului este un strat de sol impermeabil si prin pompare se realizeaza coborarea nivelului apei freatice

Colmatarea: Consta in umplerea micilor depresiuni cu material adus de apele raurilor, prin abaterea cursuruilor acestora cu ajutorul barajelor In acest fel are loc coborarea nivelului apei freatice Metoda necesita cheltuieli mari, motiv pentru care se face numai pe suprafete reduse ce prezinta o anumita importanta

Indiguirea: Poate fi considerate o desecare preventive, aceea ce freest suprafata respective de umiditate in exces Este costisitoare, dar necesara in unele situatii

Drenajul biologic: Reprezinta cea mai economica metoda de elimare a apei in exces, aplicata pe pajistele din lunci, vai si depresiuni In acest scop, se planteaza specii lemnoase mari consumatoare de apa: populus alba, salix alba, s. fragilis, s. cinerea. Acestea se folosesc si la delimitarea parcelelor sau la adapostirea animalelor pe timp de ploaie, arsiti etc.

V. Completarea deficitului de apa pe pajisti:

Irigarea prin revarsare Irigarea prin aspersiune Este indicata pe pajistile temporare, unde se poate realiza nivelarea si nu duce la eroziune si nici la spalarea elementelor fertilizante Intensitatea aspersiunii va fi de 0,5-0,8 mm/min pe soluri usoare; 0,2-0,5 mm/min pe soluri mijlocii si 0,1-0,2 mm/min pe soluri grele Irigarea pe fasii Retinerea zapezii Se recomanda pe toate pajistile din regiunile secetoase, unde stratul de zapada este subtire si spulberat de vant Se construiesc garduri din diverse materiale asezate la o distanta de aproximativ 20 ori mai mare decat inaltimea lor Se poate utiliza si valuri de zapada tasate cu plugurile speciale, incepand cu prima zapada, de cel putin 10 cm grosime. Obstacolele se orienteaza perpendicular pe pozitia vantului dominant Perdelele de protectie: Se recomanda pe pajistile din campie, deoarece: micsoreaza viteza vantului, reduc evaporatia, retin zapada, imipedica scurgerea apei de pe terenurile in panta etc. Contribuie la crearea unui regim de umiditate bun pentru vegetatia pajistelor

3) Infiintarea pajistelor temporare

Pajisti temporare infiintate in locul pajistelor degradate:I. Alegerea terenului:

Pajistile permanente se pot desteleni pentru transformarea lor in pajisti temporare, doar in urmatoarele situatii: Ponderea in covorul vegetal a plantelor fara valoare furajera sau cu valoare furajera slaba de peste 70-80% Potentialul natural de productie redus (sub 4-5 t/ha m.v.) si de calitate slaba, capactitatea de pasunat sub 0,4-05, UVM/ha; Gradul de acoperire cu vegetatie sub 60-65%; Gradul de acoperire cu musuroaie intelenite peste 25-30%; Pajistile de pe terenurile in panta, cu o acoperire slaba a vegetatiei, pe care se poate declansa usor procesul de eroziune; Alte situatii in care lucrarile de suprafata de imbunatatire a pajistilor permanente degradate, nu au dat rezultate bune

Nu se destelenesc, indiferent de starea lor finocetica si productiva: Pajistile situate pe terenuri cu manta mai mare 15-17% (30%) Cele situate in apropierea ogaselor si ravenelor Cele de pe soluri cu stratul arabil sub 10-15 cm grosime Pajistile situate pe terenuri cu apa freatica la adancime mica (sub 40-50 cm)

II. Pregatirea terenului:

Inainte de destelenire, numai unde este cazul, se fac unele lucrari pregatitoare, cum ar fi: Indepartarea vegetatiei lemnoase Indepartarea cioatelor si petrelor Eliminarea excesului de umiditate Distrugerea musuroaielor intelenite Nivelarea terenului

Se disting trei metode de baza de pregatire a terenului: Cu mobilizarea superficiala a solului (3-5 cm) Aceasta metoda se poate aplica pe suprafetele unde vegetatia existenta a fost distrusa cu un erbicid de contact, de tip: Gramoxone, Roundup La circa 2-3 saptamani dupa erbicidare se lucreaza terenul cu MCR 2,5 sau freza de tip Rotaseeder, care executa concomitent si semanatul

Cu mobilizare medie a solului (5-12 cm): In acest caz, se folosesc grape cu discuri sau freze pentru pajisti Folosirea frezei se recomanda pe pajistile bine intelenite, fara pietre, cioate sau vegetatie lemnoasa si fara denivelari pronuntate Pregatirea terenului se poate face prin 2-3 lucrari cu grapa de discuri: pe pajistile cu stratul de telina mai subtire, afectate de forme ale eroziunii de suprafata; in cazul pajistilor cu un strat gros de telina, pentru a se realiza o pregatire corespunzatoare a solului, lucrarea cu grapa cu discuri se finiseaza printr-o aratura superficiala

Cu mobilizare profunda a solului (20-25 cm): Lucrarea se face cu plugul in raport cu grosimea stratului arabil Pe pajistile cu strat gros de telina, pentru a obtine o aratura de buna calitate, lucrarea trebuie sa fie precedata de prelucrarea telinei prin 1-2 treceri cu grapa de discuri, in sensuri diferite Odata cu aratura se incorporeaza si ingrasamintele organice, amendamentele precum si ingrasamintele cu fosfor si potasiu

III. Culturi premergatoare:

In functie de grosimea stratului de telina si de modul cum acesta a fost maruntit si incorporat sub brazda, pajistile temporare se pot infiinta: Direct dupa destelenire Dupa 1-2 ani, timp in care terenul se cultiva cu unele culturi anuale furajere: porumb siloz sau masa verde, sfecla furajera, varza furajera, cartof, raigras aristat, borceag, ovaz masa verde etc.

IV. Fertilizarea de baza si amendamentarea:

Se recomanda doze de: 30-60 kg P2O5 40-60 kg K2O 70-120 kg/ha N

Pe solurile acide cu pH < 5,2 se impune aplicarea de 4-5 t/ha CaO Se recomanda folosirea gunoiului de grajd bine fermentat in doze de 20-40 t/ha

V. Specii si soiuri folosite la infiintarea pajistilor temporare:

In tara noastra, cele mai raspandite specii si culturi sunt: Dactylis glomerata Festuca pratensis Lolium perenne Phleum Pratense Trifolium Repens Medicago sativa Trifolium pratense Lotus corniculatus Onobrychis viciifoli

Soiuri romanesti de graminee perene

SpeciaSoiuri

Agropyron pectiniformeFundulea 104

Arrhenatherum elatius

Romnesc

Bromus inermis

Doina, Orfeu, Olga

Dactylis glomerata

Olimp, Ovidiu, Claudiu, Traian, Intensiv, Poiana, Daniel

Festuca arundinacea

Kora, Feline, Alin, Noria, Adela, Brio

Festuca pratensis

Tmpa, Transilvan, Post\var, Laura

Festuca rubra

Feruma, Pastoral, Echo

Lolium multiflorum

Arina, Anca, Iulia,Tetraiar, Venus

Lolium perenne Tivoli, Calibra, Mara, Marta, Tetramax

Lolium hybridum

Luky, Florin, Zefir

Poa pratensis

Transilvania, Pegassus, Fima

Phleum PratenseBilbo, Favorit, Tirom

Soiuri romanesti de leguminoase perene

SpeciaSoiul

Lotus corniculatus

Livada, Alina, Nico

Medicago sativa

Adonis, Triumf, Selena Topaz, Sigma

Onobrychis viciifolia

Mara, Splendid

Trifolium pratense

Select, Napoca tetra, Apollo tetra, Dacia tetra, Roxana, Magurele 1, Carpatin, Carmen

VI. Alcatuirea amestecurilor de graminee si leguminoase perene

Avantaje: Productivitate ridicata Productiile sunt mai uniform repartizate in timpul perioadei de vegetatie Calitate superioara a furajului Realizarea unui furaj echilibrat in glucide si proteine, dand posibilitatea conservarii acestuia in bune conditii sub forma de siloz sau semisiloz Folosirea unor cantitati reduse de ingrasaminte cu N

In vederea alcatuirii amestecurilor de graminee si leguminoase perene se parcurg succesiv mai multe etape de lucru:

Stabilirea duratei si modul de folosire Durata de folosire este influentata de vivacitatea speciilor din amestec, mai ales a leguminoaselor, care este mai mica decat a gramineelor In functie de durata de folosire, pajistile temporare se impart in trei categorii: pajisti de scurta durata de folosire (2-3 ani), pajisti cu durata medie de folosire (4-6 ani) si pajisti cu durata lunga de folosire (> 6 ani)

Stabilirea numarului de specii din cadrul amestecurilor (numarul de specii din amestec poate fi): Pentru pajisti cu durata scurta de folosire se recomanda 2-3 specii Pentru cele cu durata medie de folosire se recomanda 3-5 specii Pentru cele cu durata lunga de folosire se recomanda 4-6 specii

Structura amensteculilor de graminee si leguminoase perene pentru pajisti temporale

Modul de folosireDurata de folosire (ani)GramineeLeguminoase

TotalDin care cu talieTotalDin care cu talie

InaltaJoasaInaltaJoasa

Faneata2-33030-7070-

4-66060-4040-

PasunePeste 670304030-30

Mixt4-6605010403010

Peste 6706010301020

Alegerea speciilor si stabilirea procentului de participare a fiecarei specii in amestec: Se face in functie de: conditiile naturale ale zonei, durata si mai ales modul de folosire, ritmul de dezvoltare si vivacitatea speciilor Pentru pajistile folosite prin cosit se aleg specii cu talie inalta Pentru amestecurile cu folosire mixta se aleg atat specii cu talie inalta cat si cu talie mijlocie sau joasa La infiintarea pajistilor folosite prin pasunat se recomanda specii cu talie mijlocie si joasa, cu vivacitate ridicata

Calculul cantitatii de samanta Se face pe pentru fiecare specie din ameste pe baza urmatoarelor elemente Cantitatea de samanta in culturi pura (kg/ha) la valoarea utila de 100% (N); Procentul de participare in amestec (p); Procentul de samanta utila (S.U.);

Cantitatea de samanta rezultata din calcul se corecteaza in functie de capacitatea de concurenta a speciilor din amestec, separat in cadrul fiecareia din cele doua grupe de plante;

Indicii de concurenta la cateva speciiDenumirea specieiIndice*Denumirea specieiIndice*

Arrhenatherum elatius1Lolium Multiflorum1

Dactylis glomerata1Agropyron pectiniforme3

Festuca pratensis3Lotus corniculatus3

Festuca rubra3Medicago sativa1

Festuca arundinacea1Medicago varia1

Phleum pratense3Onobrychis viciifolia3

Poa pratensis3Trifolium Pratense2

Lolium perenne2Trifolium repens3

Bromus inermis2Trifolium hybridum3

1- specii puternic competitive; 2- specii mediu competitive; 3- specii slab competitive

VII. Samanta si semanatul

Epoca de semanat: primavara devreme, cand solul permite intrarea masinilor agricole, iar temperatura este constant peste 00C Pe terenurile cu umiditate suficienta sau in conditii de irigare semanatul se poate efectua si la sfarsitul verii, inceputul toamnei: 20-10 septembrie in regiunile colinare, incat de la semanat pana la incetarea vegetatie sa se acumuleze, in medie 800-13000C Semanatulde vara-toamna asigura productii mari si un covor bine incheiat chiar din anul I

Metode de semanat: Semanatul se poate realiza prin mai multe metode ce variaza in functie de configuratia si panta terenului, insusirile semintelor, dotarea tehnica, prezenta sau absenta plantei protectoare etc: folosind masinile sau prin imprastiere Adancimea de semanat de 1 si 3 cm: se stabileste in functie de marimea si forma semintelor, puterea de strabatere, textura si umiditatea solului Disntanta intre randuri: 12,5 cm Masini de semanat: SUP 21, 29;

VIII. Lucrarile de ingrijire

Irigarea de rasarire este necesara dupa semanatul de la sfarsitul verii, dar uneori si in primaverile secetoase. Se recomanda o norma de de udare de 150-200 m3/ha, ce poate fi repetata dupa 12-15 zile

Distrugerea crustei se poate distruge pe cale mecanica, utilizand: Tavalugul neted si infasurat cu sarma ghimpata Grapa de fier cu coltii indreptati in sus Grapa de maracini

Completarea golurilor se realizeaza cu samanta din acelasi amestec

Combatarea buruienilor reprezinta cea mai importanta din anul I de vegetatie Pe cale mecanica: Consta in cosirea repetata a buruienilor cu coasa, cu diferite cositori usoare, inainte ca acestea sa fructifice Cositul se la inaltimea de 8-10 cm de la sol Materialul rezultat se aduna si se scoate de pe teren

Fertilizarea In primul an de vegetatie se recomanda o doza de 50 kg/ha N, dupa coasa In cazul amestecurilor formate numai din graminee, se recomanda doze cu azot de 200-300 kg/ha, aplicate fractionat in 3-5 reprize, in functie de modul de folosire 50-60 kg/ha P2O5 si 50-60 kg/ha K2O pentru fiecare an de folosire Se recomanda 20-40 t/ha gunoi de graj sau 150-300 m3/ha gulle

IX. Folosirea pajistilor temporare

Astfel, in anul I de vegetatie, se recomanda ca pajistile temporare, indiferent de destinatia lor ulterioara, sa fie bogate ca faneata, deoarece prin formarea unui aparat foliar bogat se mareste puterea de asimilatie, dand posibilitatea unei mai bune inradacinari si fortificari a tinerilor plante Cand covorul vegetal este bine incheiat, iar solul cu umiditate normala, se poate face pasunatul chiar din anul I, incepand cu ciclul II de vegetatie, dar cu o incarcatura mult mai redusa si numai pentru un timp scurt Pe terenurile cu pante de peste 20% se recomanda ca pajistile temporare sa fie folosite numai prin cosit, pentru a preveni degradarea solului prin eroziune

X. Refacerea pajistilor temporare

Suprainsamantarea pajistilor temporare se face folosind ca material de semanat mai mult seminte de leguminoase si mai rar amestecuri de graminee si leguminoase Reinsamantarea pajistilor temporare presupune destelenirea covorului vegetal devenit necorespunzator, alegandu-se, ca si in cazul pajistilor permanente degradate, tehnologia cea mai potrivita si apoi insamantarea unui amestec de graminee si leguminoase perene

Pajisti temporare infiintate in teren arabil

Aceste pajisti se infiinteaza, de regula, in apropierea fermelor zootehnice Ele se pot folosi prin pasunat, cosit sau mixt, iar in cadrul cositului sa fie pentru masa verde administrat la iesle, fie pentru fan sau conservare prin insolizare Cele mai bune premergatoare sunt plantele care lasa terenul curat de buruieni si permit o buna pregatire a patului germinativ Sunt indicate plantele prasitoare sau cerealele pentru boabe ori masa verde Pregatirea terenului se face dupa tehnologiile folosite in cultura mare La semanatul de primavara terenul trebuie nivelat inca din toamna, iar la pregatirea patului germinativ, indiferent de eopaca de semanat, sa se evite folosirea grapei cu discuri care produce o afanare a solului si favorizeaza pierderea apei din straturile superficiale

4) Pasunat: sisteme, principii, tehnica pasunatului

I. Sisteme de pasunat

Practicarea pasunatului presupune aplicarea anumitor reguli, care impreuna constituie un sistem de pasunat si care au drept scop obtinerea unor productii animaliere cat mai ridicate, in conditiile mentinerii echilibrului dintre producatori si consumatorii primari. Sistemele de pasunat pot fi clasificate dupa mai multe criterii in functie de felul si intensitatea actiunilor exercitate de catre om in spatiu si timp pe aceste pasuni. Astfel, dupa nivelul intensivizarii, timpul si spatiul alocat, numarul de specii si categorii de animale, structura ratiei, marimea turmei, conditiile de lucru, sistemele de pasunat se pot clasifica in doua grupe de baza: sisteme extensive si sisteme intensive.

Pasunatul liber. Este un sistem de pasunat extensive si neeconomic, cunoscut si sub denumirea de pasunat nesistematic sau nerational. In cazul acestui sistem de pasunat, animalele umbla libere pe toata suprafata pasunii, incepand de primavara timpuriu si pana toamna tarziu. De obicei, nu se calculeaza numarul de animale care pasuneaza pe unitatea de suprafatasi, de aceea, pasunile folosite in acest sistem sunt, in general, supraincarcate cu animale.

Pasunatul in front Elimina o parte din neajunsurile pasunatului liber, reprezentand o varianta imbunatatita a acestuia. In acest caz animalelor li se asigura frontul de pasunat numai pe o anumita portiune din suprafata pasunii, iar pe masura consumarii ierbii de pe portiunea pasunata, animalele sunt lasate sa inainteze in mod treptat, pentru a pasuna pe alte portiuni ale pasunii. Inaintarea animalelor pe suprafata pasunii se face in mod dirijat de catre pastori, care merg in fata turmelor.

Transhumanta Este unul din cele mai vechi sisteme extensive de pasunat continuu, care consta in migrarea periodica a pastorilor si turmelor primavara de la ses la munte sau de la sud la nord si toamna de la munte la ses sau de la nord spre sud, in vederea asigurarii hranei pentru animale. In ultimi 50 de ani, ca urmare a destelenirii unor vaste suprafete de pajisti permanente din zona de campie, ca urmare a promovarii agriculturii intensive, transhumanta si-a pierdut din importanta, fiind practicata mai mult in Transilvania.

Pasunatul cu pendulare Este specific zonei colinare sau montane, fiind asemanator cu transhumanta. Potrivit acestui sistem, animalele sunt deplasate la inceputul sezonului de pasunat pe pasunile din zonele limitrofe localitatilor, dupa care, odata cu inaintarea in vegetatie, acestea se deplaseaza la munte, pe toata durata verii. Toamna, animalele revin in zonele populate pentru iernare, sau se face o noua deplasare a animalelor pe pajistile situate la distanta pentru a fi tarlite, caz in care furajarea se face cu fanul obtinut pe timpul verii.

Pasunatul la pripon Se foloseste cu totul izolat, in cazul unor efective mici de animale sau in cazul tineretului taurin care este intretinut pe pasune in perioada de alaptare. Acest sistem este lipsit de importanta, cu toate ca se realizeaza o foarte buna valorificare a furajului, iar animalele nu necesita a fi supravegheate.

Pasunatul pe parcele (rational) Consta in impartirea pasunii in mai multe parcele sau tarlale, pe care animalele vor pasuna prin rotatie, intr-o anumita succesiune, de mai multe ori in cursul unui sezon de vegetatie. Pasunatul pe parcele reprezinta un sistem modern de pasunat, fiind cunoscut si sub denumirea de pasunat rational sau sistematic, deoarece inlatura, in mare parte, neajunsurile pasunatului liber si este o forma intensiva de folosire a pasunilor.

Pasunatul dozat presupune Delimitarea suprafetelor necesare cu ajutorul unui gard electric. Acesta este o forma imbunatatita a pasunatului pe parcele si consta in atribuirea pentru pasunat, in mod succesiv, a unor suprafete restranse din parcela necesara turmei de animale, pe timp de o zi sau chiar jumatate de zi. Animalele se gasesc in permanenta intre doua garduri electrice, unul ce delimiteaza pasunea pe care animalele o pasuneaza pentru prima data si altul care delimiteaza suprafata pasunata anterior. Pentru o unitate vita mare (UVM) este necesara o suprafata zilnica de 150-200 m2 la primele doua cicluri si 300 m2 la ciclurile urmatoare.

Pasunatul in benzi sau in fasii, numit si pasunatul cu portia Se deosebeste de pasunatul dozat prin aceea ca se atribuie animalelor portiuni limitate de pasune, sub forma unei fasii cu o latime de 0,5-1 m. Lungimea fasiei se stabileste in functie de numarul de animale, atribuind 1,5m/cap tineret bovin si 2,0m/cap bovina adulta care pasuneaza. Delimitarea fasiei se face tot cu ajutorul gardurilor electrice, in care cel dinspre suprafata nepasunata se deplaseaza in mod treptat, pe masura ce plantele au fost consumate, iar cel din spatele frontului de furajare se muta la 3-4 zile. Acest sistem da rezultate foarte bune la pasunatul culturilor furajere, cum sunt borceagurile, porumbul, iarba de Sudan, pajistile temporare etc.

Pasunatul zero grazing Aplicat pe scara mare in unele tari, ca Anglia, Olanda,Suedia, Germania, Franta etc., consta in recoltarea furajului si transportul la grajd, animalele fiind hranite in conditii de stabulatie. Prin folosirea acestui sistem este eliminata deplasarea animalelor la pasune si cheltuielile legate de parcelare. Ca neajunsuri se mentioneaza faptul ca vor creste consumurile energetice determinate de recoltarea, transportul si manipularea furajului, precum si privarea animalelor de miscarea in aer liber.

Rotatia pasunilor Folosirea pasunilor numai prin pasunat duce, cu timpul, la inrautatirea compozitiei floristice prin disparitia treptata a plantelor valoroase. Prin rotatia pasunilor, adica schimbarea periodica a modului de folosire prin pasunat cu folosirea prin cosit, se realizeaza imbunatatirea compozitiei floristice si cresterea productiei pasunii. Prin utilizarea acestui sistem de rotatie a modului de folosire, dispare diferenta intre notiunea de pasune si faneata

II. Principiile folosirii rationale a pasunilor

Folosirea rationala a pasunilor presupune aplicarea unui ansamblu de masuri tehnico-organizatorice care au drept scop sporirea productiei de iarba, imbunatatirea compozitiei floristice si valorificarea maxima a furajului. In cazul pasunatului intensiv, aceste masuri devin obligatorii si se refera la:

Determinarea productiei pasunilor. Pentru determinarea productiei pasunilor se folosesc doua metode: Metoda cosirilor repetate Numita si metoda directa,consta in cosirea repetata a unor suprafete de proba in cursul perioadei de pasunat, care trebuie sa fie reprezentative in ceea ce priveste productia. In cazul pasunilor cu productii uniforme se aleg 4-5 parcele de 2,5 m2, iar pe pasunile cu productie neuniforma, 10 parcele. Pe pasunile pe care se practica pasunatul liber, suprafata unei parcele de proba poate fi pana la 100 m2. Suprafetele de proba se ingradesc sau se folosesc custi speciale, acoperite cu plasa de sarma. Aceste suprafete de proba se cosesc ori de cate ori iarba ajunge la inaltimea de pasunat, cantitatea rezultata se cantareste, se face media probelor si se raporteaza la hectar. Prin insumarea productiilor de iarba de la fiecare ciclu de pasunat, se obtine productia globala a pasunii (P). Prin exprimarea productiei pasunii in unitati nutritive este posibila compararea diferitelor tipuri de pasuni, atat sub raport cantitativ, cat si sub raport calitativ.

Metoda zootehnica Numita si metoda indirecta,consta in determinarea productiei pasunii prin transformarea produselor animaliere obtinute in perioada de pasunat in unitati nutritive, cunoscandu-se consumul de U.N. necesare pentru realizarea unui litru de lapte si a unui kg spor greutate vie, iar acestea se transforma in masa verde, pe baza coeficientilor redati mai sus. Determinarea productiei pasunii prin aceasta metoda comporta mai multe operatii. Se intocmeste un jurnal al pasunii, unde se trec datele privind parcela in care se pasuneaza, numarul animalelor, miscarile de efectiv, productia de lapte, continutul de grasime al laptelui si se fac unele observatii. De asemenea, se inregistreaza toate furajele administrate suplimentar.

Capacitatea de pasunat. Capacitatea de pasunat sau incarcarea pasunii reprezintanumarul de animale exprimat in U.V.M. (unitate vita mare) care poate fi repartizat pe 1 ha de pasune intr-o perioada de pasunat, in functie de productia acesteia.

Desimea animalelor (se determina pe pasunile parcelate, reprezentand numarul de animale exprimat in U.V.M. ce revine la 1 ha de parcelasi se calculeaza cu relatia:D = Cp x N (UVM/ha parcela), in care:Cp capacitatea de pasunat,N numarul de parcele.

Impartirea pasunii in parcele. Numarul de parcele in care se imparte o pasune este in functie de durata medie a ciclului de pasunat (C), perioada necesara pentru refacerea ierbii (Rf), timpul de ocupare a unei parcele (O), numarul de turme cu care se pasuneaza (n) si numarul de parcele care se lasa pentru refacere (r).

Durata ciclului de pasunat (C) este echivalenta cu numarul zilelor de refacere a ierbii dupa folosire (Rf) si numarul zilelor cat animalele raman pe o parcela (O).

Intocmirea graficului de pasunat se face in functie de numarul de parcele, durata de refacere a ierbii, timpul cat animalele pasuneaza pe o parcela, numarul turmelor de animale, data inceperii pasunatului si durata perioadei de pasunat.

III. Tehnica pasunatului se refera la: data inceperii pasunatului, data incetarii pasunatului, inaltimea de pasunat, frecventa pasunatului, modul de efectuare a pasunatului in interiorul fiecarei parcele.

Data inceperii pasunatului Marcheaza momentul considerat optim, in care animalele pot fi introduse pe pasune astfel incat sa se asigure un echilibru intre ritmul de crestere al ierbii si consumul acesteia de catre animale, sa se evite degradarea solului si sa se mentina la un nivel ridicat productivitatea pajistii. Data inceperii pasunatului se poate stabili pe baza mai multor criterii, in functie de sistemul de pasunat practicat, cum ar fi starea vegetatiei, evolutia elementelor climatice (temperatura, precipitatiile, umiditatea din sol), specia de animale, varsta acestora, starea lor de intretinere etc. Pasunatul primavara prea tarziu, cand continutul de celuloza din plante creste prea mult, iar continutul de proteina scade, nu este recomandat, deoarece scade consumabilitatea si valoarea nutritiva a ierbii. Stabilirea datei optime pentru inceperea pasunatului se poate face in functie de inaltimea ierbii, de evolutia conditiilor climatice, precum si de gradul de umiditate a solului. Pe pasunile alcatuite din specii mai inalte, pasunatul poate incepe la inaltimea plantelor de 15-20 cm, pe cele cu ierburi scunde, la inaltimea plantelor de 10-15 cm.

Data incetarii pasunatului Se stabileste astfel incat plantele sa aibasuficient timp la dispozitie pentru a-si reface rezervele de substante nutritive in organele subterane, care sa le sporeasca astfel rezistent a la iernare. Se recomanda incetarea pasunatului cu 3-4 saptamani inaintea ingheturilor permanente.

Inaltimea de pasunat Corespunde inaltimii vegetatiei la care inceteaza pasunatul, astfel incat sa se asigure regenerarea optima a plantelor, precum si mentinerea echilibrului intre crestere si consum, evitarea eroziunii solului si acumularea rezervelor necesare iernarii in bune conditii. Inaltimea de pasunat este determinata de: sistemul de pasunat, vegetatia pajistii (tipul de pajiste, specie, soi), specia si categoria de animale, conditiile meteorologice. Daca pasunatul se face prea de jos, se intarzie refacerea plantelor si in felul acesta se reduce numarul ciclurilor de pasunat. Aceast aintarziere se explica prin aceea, ca la un astfel de pasunat, se indeparteaza o mare parte din lastarii scurti si din frunze, pe seama carora are loc refacerea. Daca pasunatul se face prea de sus, refacerea plantelor are loc mai rapid, insa are de suferit productia pasunii, care este mai mica. Inaltimea de pasunat depinde si de talia plantelor, astfel, in cazul pajistilor cu plante de talie mica, pasunatul se realizeaza pan a la o inaltime de 3-4 cm de la suprafata solului, iar in cazul pasunilor in care domina plante de talie inalta, la 4- 6 cm de la suprafata solului. La ultimul ciclu, pasunatul se face mai de sus, ceea ce va permite refacerea plantelor si acumularea substantelor de rezerva pentru o buna rezistenta la iernare.

Frecventa pasunatului Reprezinta numarul de recoltari de pe o pasune. Recoltarile dese si prea de jos reduc capacitatea de regenerare a plantelor, acestea pot dispare din covorul ierbos si in final productia scade.

5) Conveier verde: definitie, clasificare, tehnica de intocmire

I. Conveierul verde reprezinta sistemul de organizare a producerii si folosirii nutreturilor verzi si suculente, de primavara timpuriu pana toamna cat mai tarziu, in vederea asigurarii cantitatilor necesare furajarii rationale a animalelor. Importanta organizarii conveierului verde, din primavara pana toamna, este deosebit de mare datorita faptului ca in aceasta perioada se realizeaza circa 70% din productia de lapte la taurine si din productia de lana la ovine, 100% din productia de lapte la ovine si 60% din productia de carne la ambele specii, la cel mai scazut cost de productie (Barbulescu C. si col., 1991).

II. Tipuri de conveier verde

Criteriile de clasificare a conveierului verde sunt sursele de furaje si speciile de animale. Dupa sursele de nutreturi se deosebesc trei tipuri de conveier verde:

conveier verde natural, alcatuit din nutretul produs de pe pajistile permanente (iarba de pe pasuni si otava fanetelor), se organizeaza in zonele cu suprafete mari de pajisti, in special pentru ovine si tineret taurin. Pentru asigurarea neintrerupta a nutretului verde, pe pajistile respective trebuie sa se aplice intregul complex de masuri de imbunatatire si sa se organizeze pasunatul rational; conveier verde artificial, se organizeazain zone fara suprafete cu pajisti permanente, producerea nutretului verde fiind asigurata de pajistile temporare si plantele furajere anuale si perene; conveier verde mixt, este cel mai raspandit in tara noastra si consta in producerea nutretului verde de pe pajistile permanente si temporare, de la plantele furajere anuale si perene. Acest tip de conveier verde se organizeazain zonele cu suprafete mici de pajisti permanente.

Dupa speciile de animale, conveierul verde se organizeaza pentru taurine, ovine si mai rar pentru suine. Pentru taurine, din componenta conveierului verde fac parte pajistile permanente si temporare, porumbul furajer, lucerna, trifoiul rosu, raigrasul aristat, radacinoasele furajere.

Pentru ovine, conveierul verde cuprinde pajistile permanente si temporare, precum si plantele furajere care suporta pasunatul (secara, orzul masa verde, iarba de Sudan). Pentru suine, conveierul verde se organizeaza mai rar si va cuprinde lucerna, topinamburul, cucurbitaceele furajere, sfecla furajera etc (Iacob T., 1993).

III. Principii de organizare a conveierului verde

Organizarea producerii nutretului verde, necesar animalelor in cadrul conveierului, impune sa se tina cont de obiective legate de zona naturala, specia si categoria de animale, perioada de hranire, eficienta economica etc. Aceste obiective pot fi realizate respectandu-se urmatoarele principii: stabilirea unui sortiment optim de plante, adaptate zonei si speciei de animale; insamantarea esalonata, in epoci diferite, a aceleiasi plante furajere; insamantarea in aceeasi epoca a mai multor soiuri sau hibrizi, cu perioade diferite de vegetatie; folosirea unei agrotehnici diferentiate (desime, agrofond, irigare etc.), cu scopul esalonarii producerii nutretului verde; obtinerea nutretului verde din culturi succesive, insamantate dupa premergatoare timpurii; folosirea speciilor anuale sau perene furajere, care regenereaza de mai multe ori intr-o perioada de vegetatie; aplicarea unor masuri de imbunatatire la pajistile permanente, pentru ridicarea potentialului productiv.

IV. Sortimentul de plante furajere din conveierul verde

Alegerea plantelor pentru organizarea conveierului verde se face in functie de zona naturala, conditiile pedoclimatice si specia de animale. Plantele respective trebuie sa fie foarte productive, sa suporte pasunatul sau cosirile repetate, sa regenereze rapid, sa fie rezistente la seceta, atac de boli si daunatori. In zona de campie, cele mai potrivite sunt borceagul de toamna si primavara, porumbul, secara, raigrasul aristat, orzul, sorgul, iarba de Sudan, sfecla furajera, rapita, pepenele furajer, lucerna, sparceta, pajistile temporare si pajistile permanente. In zonele colinare sunt recomandate pajistile permanente si temporare, trifoiul rosu, ghizdeiul, mazarea furajera, secara, borceagurile, porumbul, sfecla furajera, gulia furajera, varza furajera etc. (Iacob. T. si col., 1997).

V. Intocmirea schemelor de conveier verde

Organizarea conveierului verde impune efectuarea unor lucrari pregatitoare si cunoasterea anumitor elemente: stabilirea perioadei calendaristice si a duratei (zile) pentru conveierul verde; calcularea necesarului de furaj verde, zilnic, decadal, lunar si pentru toata perioada, pentru specia si numarul de animale la care se organizeaza conveierul verde; cunoasterea insusirilor agrobiologice ale plantelor din coveierul verde (durata de timp de la semanat pana la recoltare, durata de folosire optima, productia, numarul de recolte pe an si esalonarea productiei).

Durata si perioada calendaristica a conveierului depinde de zona naturala, fiind de 168 -178 zile in stepa (15 IV - 1 10 X), 159- 164 zile in sil-vostepa (20-25 IV - 30 IX), 80-100 zile in zona forestiera (15 V - 5-25 IX).

Necesarul de furaj verde se calculeaza pe baza normelor de furajare pentru specia si numarul de animale la care se organizeaza conveierul verde. Necesarul de furaj verde, rezultat din calcul se majoreaza cu 10-15% pentru a compensa eventualele nerealizari de productii.

Suprafata fiecarei plante in cadrul conveierului verde se stabileste in functie de necesarul de furaj (Nf) verde din perioadele de folosire a speciei respective, raportand aceasta cantitate la productia medie (t/ha) planificata (P), dupa relatia:

S (ha) =Nf

P

In general, se apreciaza ca, fara irigatie, suprafata din conveierul verde trebuie sa fie de 30-40 ha pentru 100 UVM, iar in conditii de irigare, de circa 15-20 ha /100 UVM.

Schemele de conveier verde pot fi prezentate sub forma de grafic sau tabel si vor cuprinde urmatoarele elemente: speciile de plante, data semanatului, productia planificata, suprafata, necesarul de furaj verde de la fiecare planta, esalonat pe luni si decade

VI. Date cu privire la zona de cultura, biologia si productia principalelor plante care se folosesc in alcatuirea schemelor de conveier verde

CulturaZona de vegetatieNr de zile de la semanat la inceputul folosiriiInaltimea plantelor la inceputul (cm)*Durata de folosire (zile)Productia de masa verde (t/ha)Nr de cicluri

Rapita de toamnaStepa, silvostepa, padure-30-4015-2030-60-

Borceag de toamnaStepa, silvostepa, padure-30 4040 5015-2030-60-

Raigras aristatStepa, silvostepa, padure-40-5020-3025-404-5

Borceag de primav. Ep IStepa, silvostepa, padure50-7030 4040 5015-20 15-20-

Borgeac de primavara Ep IIStepa, silvostepa, padure45-6030 4040 50

15-20 15-20-

Lucerna Stepa, silvostepa, padure-30 4040 5030-3515-253-4 (5)

SparcetaStepa,silvostepa-50-6015-3010-151

Iarba de SudanStepa, silvostepa50-7030 4040 5015-2015-251-2

Hibridul Sorg x Iarba de SudanStepa, silvostepa40-4525 3030 4015-2015-201

Sorg furajerStepa, silvostepa80-9050-6015-2020-301 (2)

Sorg furajer in m iristeStepa, silvostepa 60-80 40-4515-2020-251

Porumb m.v. cultura puraStepa, silvostepa, padure60-7050-6040-5030-35-

Porumb m.v in m iristeStepa, silvostepa, etajul forestier40-6550-6020-3015-30-

Dovleac furajerStepa, silvostepa, etajul forestier80-100-30-4550-60 (cultura intercalata)-

Pepene furajerStepa, silvostepa, padure90-100-30-6030-50-

Varza furajeraSilvostepa, etajul forestier90-11040-5030-3550-60-

Gulie furajeraPadure100-140-30-6020-50radacini10-20 frunze-

Sfecla furajeraStepa, silvostepa, padure120-140-30-4060-100 radacini10-20 frunze-

Frunze + colete de sfecla de zaharStepa, silvostepa, padure---15-20-

TopinamburStepa, silvostepa, padure--30-4015-20 tuberculi20-30tulpini-

Pajisti permanenta P sau temporara TCampie, munte-P 30-40T 30 4025-3010-20-

*numarator = folosire prin pasunat, numitor = folosire prin cosit si administrat la iesle

Aplicatii practice

1) Imbunatatirea unei pajisti permanente afectate de :musuroaie 2 ha; vegetatie lemnoasa 1 ha;exces umiditate 3 ha;

Lucrarile de inlaturare a musuroaielor

Lucrrile de curire a pajitilor demusuroaie se fac de regul primvara devreme.Muuroaiele se formeaz pe pajitile nengrijitesau folosite neraional Muuroaiele pot fide origine animal, provenite din pmnt scos de crtie, furnici, mistrei,popndi,de origine vegetal, care se formeaz pe tufele dese ale unor graminee, rogozuri, pe cioate, muchi. Muuroaiele de origine animal, se distrug manual sau folosind grape cu coli, iar muuroaiele mai nelenite se pot distruge cu maini de curat pajiti (MCP-1,5 sauMCP-2) sau cu grederul semipurtat pentru pajiti. Indiferent cu ce mijloace se face distrugerea muuroaielor, acestea trebuie bine mrunite, mprtiate uniform i rensmnarea unui amestec de graminee i leguminoase perene specific zonei.

Combaterea vegetatiei lemnoase

Pajistile permanente din regiunile de deal si de munte sunt de origine secundara si ocupa terenuri care in trecut au fost acoperite de paduri. Pe aceste suprafete, vegetatia ierboasa este intr-o permanent a competitie cu vegetatia lemnoasa si de multe ori inlocuita de aceasta. Speciile lemnoase tind sa se instaleze mai ales pe suprafetele de pajisti la care nu se aplica lucrari curente de imbunatatire si ingrijire si in cazul folosirii nerationale. In acelasi timp, vegetatia lemnoasa favorizeaza cresterea unor specii ierboase inferioare din punct de vedere furajer si care ingreuneaza exploatarea pajistilor. Actiunea de defrisare a vegetatiei lemnoase se face pe baza unor studii si documentatii in care se prevad toate detaliile privind organizarea si efectuarea acestei lucr ari. Se elaboreaza astfel proiecte, denumite amenajamente silvopastorale, in care se tine cont de prevenirea eroziunii solului, de crearea zonelor de refugiu pentru animale, de ocrotirea speciile lemnoase rare. Vegetatia lemnoasa se poate indeparta total sau partial, in functie de situatia concreta din teren. Astfel, se indeparteaz a complet, fara restrictii, pe terenurile plane pana la moderat inclinate, cu panta mai mica de 100 (18%), iar partial la pajistile situate pe versanti cu inclinatie de 10-300 si pe pajistile din regiunile mai uscate. Se recomanda a nu se defrisa vegetatia lemnoasa din pajistile situate pe terenuri cu panta mai mare de 300, cele cu sol mai subtire de 10 cm, precum si cele din vecinatatea ravenelor, ogaselor sau de pe grohotisuri, pentru a se evita declansarea proceselor de eroziune. Pe pajistile situate pe pante pana la 100 , se pot mentine un numar redus de arbori solitari (stejar, gorun, mesteacan, fag etc.) sau palcuri de arbori, care constituie zone de refugiu pentru animale in perioadele cu intemperii sau cu calduri mari. Pentru a se u sura accesul animalelor sub acesti arbori tulpinile se curata de ramuri pan a la inaltimea de 1,5-2 m. Pe pajistile situate pe versanti, cu panta de 10-300 (18- 58%) defrisarea vegetatiei lemnoase se face in benzi late de 40-120 m, paralel cu curbele de nivel, acestea alternand cu benzi antierozionale nedefrisate, late de 5-25 m, in functie de panta. Pentru trecerea animalelor prin benzile nedefri sate, se fac deschideri in unghi ascutit fata de curbele de nivel si in zigzag, de la o banda la alta. Sunt excluse de la defrisare speciilor lemnoase rare si cele declarate monumente ale naturii si care sunt ocrotite de lege, ca: Pinus cembra (zambru), Taxus baccata (tisa), Larix decidua ssp. carpatica (larice, zada), Rhododendron kotschyi (bujor de munte), Pinus mugo (jneapan), care protejeaza grohotisurile si coastele erodate.

Defrisarea manuala se aplica mult in tara noastra, deoarece este cea mai eficienta, chiar daca este si cea mai costisitoare. Speciile lemnoase care nu lastaresc se taie ras la suprafata solului, cele cu drajoni din colet se indeparteaza impreuna cu coletul, iar cele cu drajonare din rad acini se reteaza de mai multe ori in perioada de vegetatie. Uneltele care se folosesc la defrisare sunt: toporul coasa, sapa de defrisat, coasa de arbusti, cosorul de defrisare etc. Materialul lemnos rezultat din curatire se aduna in gramezi numite martoane, cu dimensiuni de 4- 6 m lungime, 2-3 m latime si 1,5-2,0 m inaltime, aranjate pe directia generala a curbelor de nivel.

Defrisarea pe cale mecanica se face cu masini speciale care se utilizeaza diferen tiat, in funct ie de natura vegetatiei lemnoase, fierastraie mecanice, buldozere etc. Tufele lemnoase cu diametrul pana la 2,2 cm se distrug cu masina de curatat pajisti MCP-1,5 m, iar cele cu diametrul pana la 4 cm cu masina MCP-2. Arboretul cu diametrul tulpinilor la sol pana la 15 cm se distruge cu echipamentul de taiere a arboretului ETA-3, iar arborii cu diametrul pana la 70 cm se scot cu radacini, cu ajutorul impingatorului pentru defrisare, actionat de tractorul S-1500. Cioatele ramase dupa taierea arboretului se scot din sol cu ajutorul echipamentului EEC-1,2, purtat in spate pe tractoare cu senile. Adunarea arboretului taiat, a cioatelor si a radacinilor scoase, se face cu echipamentul de strans arboret si cioate ESAC-3,6.

Distrugerea vegetatiei lemnoase pe cale chimica a inceput sa se aplice pe scara tot mai mare si constituie o masura care completeaza lucrarile mecanice de combatere. Folosirea arboricidelor se impune pentru eliminarea lastarilor tineri ce apar din coletele si radacinile ramase in sol dupa defrisare. Cercetarile efectuate de Simtea N. (1979) pe pajistile de deal de la Beriu, jud. Hunedoara, au condus la concluzia ca rezultate bune se obtin prin stropirea pe frunze cu un amestec de 50% sare de amina (2,4 D) si 50% Tordon 225 (Picloram). Epoca de administrare, concentratia, dozele si numarul de tratamente sunt determinate de varsta lastarilor dupa defrisare si de sensibilitatea speciilor lemnoase. Astfel, la un tratament, dozele variaza de la 3 l/ha din fiecare arboricid in primii 3 ani dupa defrisare si pana la 5 -15 l/ha in anul al 4-lea si al 5-lea de la defrisare. Dozele de arboricid recomandate se aplica diluat in 600-800 l apa/ha in functie de volumul frunzisului. Speciile cele mai sensibile (Alnus glutinosa, Betula pendula, Corylus avellana, Rubus caesius) se combat prin 1-2 tratamente in primul an dupa defrisare, iar in anii urmatori sunt necesare pana la 3 tratamente, cu doze sporite de arboricide. Speciile lemnoase rezistente (Carpinus betulus, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Quercuscerris, Q. robur) se combat numai in primul si al doilea an de la defrisare, prin 4-5 tratamente. Vegetatia lemnoasa se mai poate inlatura in totalitate cu Roundup (6-10 l/ha), Velpar (2-10 l/ha), Garlon (3-6 l/ha), Krenite (5-12 l/ha).

Dupa distrugerea vegetatiei lemnoase, terenul respectiv se curata de litiera si de alte resturi lemnoase, se niveleaza, se aplica ingrasaminte chimice sau organice si amendamente, se mobilizeaza superficial prin grapare si se seamana cu amestecuri de graminee si leguminoase perene. Pentru pregatirea terenului si semanat se pot folosi masinile combinate de frezat si semanat, dupa care este obligatorie lucrarea cu tavalugul. Imbunatatirea regimului de umiditate Pentru crearea unui regim de umiditate favorabil cresterii plantelor valoroase sunt necesare: lucrari pentru indepartarea excesului de apa de pe pajisti; masuri de aprovizionare cu apa in cazul deficitului de umiditate; Eliminarea excesului de apa de pe pajisti: Excesul de apa de pe pajisti determina crearea unor conditii nefavorabile pentru instalarea sicresterea speciilor de plante valoroase,fiind mai daunator chiar decat insuficienta apei din sol. Indepartarea excesului de umiditate se poate realiza prin diferite lucrari de desecare: canale deschise(saturi); canale inchise(drenuri) puturi absorbante; comatare; indiguiri; pe cale biologica; In functie de marimea suprafetelor ce trebuie desecate,de cantitatea de apa ce trebuie eliminata,de posibilitatile tehnico-organizatorice si economice,de cauzele care au dus la aparitia excesului de umiditate. Se va urmari eliminarea excesului de apa numai in stratul de sol in care se gaseste majoritatea masei de radacini a plantelor,evacuarea apei la un deseu natural,reducerea aplitudinii,variatiilor,de nivel optim in perioada de vegetatie,mentinerea suprafetei utile si asigurearea efectuarii mecanizate a lucrarilor de ingrijire a pajistilor.

2) Infiintarea unei pajisti temporare: zona forestiera; suprafata 29 ha; pasunat, peste 6 ani;

%SpeciaP%NPGSUQ1IcQ2Q3Q Total

G50Bromus inermis20349080729.4211.7512.9374,1

Dactylis glomerata2023857563.757.217.27.9229,1

Festuca pratensis10379080725.137.658.4258,1

L50Trifolium repens15129580762.333.453.7107,3

Lotus corniculatus15179675723.535.255.7165,3

Trifolium pratense2013968581.63.123.874.2121,8

Total42.81255,7

3) Organizarea pasunatului rational pentru 35 ha Perioada de pasunat: 145 zile Data inceperii pasunatului: 1 iunie Productia: 18,5 t/ha Specia si categoria: vaci lapte Durata refacere: 32 zile Timp de ocupare: 4 zile

Cp 2,55 (UVM/ha) 10% = 2,3 (UVM/ha)

N = = = 9 parcele

Sp = = = 3,8 ha/parcel

D = Cp * N = 2,3 * 9 = 20,7 UVM/ha * parcela 20,7/1,00 = 20,7 vaci lapte / ha * parcela

Ef = Cp * S = 2,3 * 35 = 80,5 UVM / 1,00 (vaci lapte) = 80,5 vaci lapte/ha*parcela

Nr cicluriParcela

123456789

IR=32O=41.VI5.VI6.VI10.VI11.VI15.VI16.VI20.VI21.VI25.VI26.VI30.VI1.VII5.VII6.VII10.VII11.VII15.VII

IIR=32O=416.VII20.VII21.VII25.VII26.VII30.VII31.VII4.VIII5.VIII9.VIII10.VIII14.VIII15.VIII19.VIII

20.VIII24.VIII25.VIII29.VIII

IIIR=32O=430.VIII3.IX4.IX8.IX9.IX13.IX14.IX18.IX19.IX23.IX24.IX28.IX29.IX3.X4.X8.X9.X13.X

IVR=32O=414.X18.X19.X23.X24.X28.X29.X2.XI3.XI7.XI8.XI12.XI13.XI17.XI18.XI22.XI23.XI27.XI

VR=32O=428.XID.I. 1 Iunie-D.S. 28 Noiembrie

4) Organizarea unui coveier verde mixt pentru efectivul de animale rezultat de la pasunat

Zile: 145; Efectiv = 80.5

Nz =Ef x Rz = 80.5 x 50 = 4025 kg/zi / UVM = 4.02 t/zi/UVM=aprox 4 t/zi/UVM

Nd= Nz x 10 = 40.2 t/decada ~ 40 t/decada

Nd=Nz x 11 =44.22 t/decada ~44 t/decada

NT=Nz x T = 4.02 x 145 = 582.9 tone ~ 583 tone

CulturaDatasem.Prod.medie(t/ha)Supraf.(ha)Supraf.+10%(ha)Produc.(T)VIVIIVIIIIXX

IIIIIIIIIIII*IIIIII*IIIIIIIIIIII*3 zile

BorceagToamna-----30222604020

Pajistiperm.-----209.0599.5181204020151010102015156

Lucerna-----256.4871.2162204015102215102010

Borceagprim.I1 iunie151.920.9291415

Borceagprim.II11 iunie152.325.3351510

Porumb.m.verde31 mai352.325.3821022152015

Sfecla.Furaj.20 mai600.77.74420159

Total24.73271.9583404040404044404044404040404015

5) Concluzii

Vegetatia pajistilor permanente reprezinta o importanta sursa de nutreturi suculente si fibroase, iar intretinerea animalelor pe pajisti le mentine sanatatea favorizeaza cresterea tineretului si reproductia. Productivitatea pajistilor temporare este determinata de precipitatii, altitudine si modul de folosire.Pajistile temporare sunt mai productive si dau nutret de calitate mai buna decat pajistile permanente. Data inceperii pasunatului are influenta asupra vegetatiei si conditiilor stationare. Prin pasunatul prea devreme cand solul este umed se distruge stratul de telina, se taseaza solul, se formeaza gropi si musuroaie. Aceste modificari atrag dupa sine importante modificari in compozitia floristicaa, disparand plante autotrofe valoroase din punct de vedere furajer. Pasunatul prea tarziu duce la disparitia unor specii din compozitia floristica a pajistilor. Inaltimea de pasunat influenteaza timpul de refacere al plantelor. In felul acesta reducandu-se numarul ciclurilor de pasunat, iar productiile scad. Frecventa pasunatului prezinta importanta pentru compozitia floristica a pasiunilor si pentru productia animalelor.

Amestecurile de graminee si leguminoase perene in pajistile temporare dau productii ridicate datorita :

folosirii mai bune a niselor ecologice, productiei mai mari de proteine determinate de participarea leguminoaselor, economiilor de ingrasaminte cu azot, capacitatii mari de refacere a structurii solului, rezistentei bune la seceta si ger a plantelor crescute in amestec fata de culturile pure.

6) Bibliografie Producerea si conservarea furajelor Costel Samuil Suport curs Producerea si conservarea furajelor Costel Samuil Suport laborator Producerea si conservarea furajelor Stavarache Mihai