FORMAREA CONSTIINTEI ISTORICE

Studiu de caz – clasa XI B

Elevi : Bajenaru Narcis

Cotet Laurentiu

Lusca Vladut

Sava Alexandru

CE INSEAMNA?

• Formarea conştiinţei istorice = încercarea de a construi identitatea unui popor/a unei naţiuni prin raportarea la alte popoare/naţiuni, urmărind:

1.situarea în timp şi spaţiu

2.evenimentele istorice

3.limba

4.cultura şi civilizaţia

5.mentalităţile.

CUPRINS

• 1. Timp şi spaţiu• 1.1. Primele încercări istorice

• 1.2. Cronicile

• 2. A doua etapă de dezvoltare a conştiinţei naţionale• 2.1. Revoluţia de la 1848

• 2.2. Scriitori naţionalişti. Simbioza literatură-istorie.

• 3. Lingvistica, civilizaţia şi cultura ca argumente naţional-istorice

1.1 PRIMELE ÎNCERCĂRI ISTORICE

EPOCA ÎNTUNECATĂ

• În ceea ce priveşte operele româneşti scrise înainte de sec. al XVI-lea, se poate spune că acestea sunt puţine şi niciodată exemple elocvente de literatură propriu-zisă.

• În general, precursorii literaturii române sunt consideraţi cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce, însă înaintea lor s-au făcut cunoscuţi şi alţi umanişti români

UMANISMUL

• Cultura românească şi, implicit, cronicarii români, au fost exponenţii unui umanism târziu.

• Acesta implică devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor oamenilor.

• Primele preocupări istorice apar, în cazul românilor, începând cu secolul al XVI-lea.

• Aceasta se datorează creşterii interesului cărturarilor şi erudiţilor pentru contacte cu alte civilizaţii.

PRINCIPALELE TEME

• Temele fundamentale abordate de cronicari, dar şi de ceilalţi literaţi preocupaţi de conştiinţa istorică a românilor sunt:

• Originile poporului român

• Limba română

• Continuitatea evenimentelor istorice

• Instituţia domniei

PRIMUL “ISTORIC”-NICOLAUS OLAHUS-

• Cel care scrie pentru prima dată despre originea poporului român şi despre unitatea acestuia este Nicolaus Olahus, în lucrarea sa “Hungaria”

• Scrierea este datată din 1536 şi este scrisă în limba latină.

• Născut în 1493 la Sibiu, a fost un umanist, istoriograf şi om politic de origine română care a activat pe teritorului Regatului Ungariei. Numele său în maghiară este Miklós Olá, cu referire la originea sa română (olah=valah).

• În calitate de cărturar, Nicolaus Olahus a întreţinut o vastă corespondenţă cu numeroşi oameni de cultură europeni, având recunoaşterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrările cele mai importante, redactate în timpul şederii în Olanda, oferă informaţii cu privire la topografia şi istoria Transilvaniei.

PRIMELE INDICII LITERARE

• La Olahus găsim şi primele figuri de stil, primele descrieri plastice. Iată un exemplu de descriere, încorporată fiind şi o enumeraţie

• [Despre Transilvania:] „Neamul acesta de oameni robuşti, războinici înarmaţi, sunt prevăzuţi cu cai buni, zdraveni. (…) Întreaga regiune este alcătuită cu şesuri şi păduri, întretăiată de ape cotite, plină de pământ roditor. Bogată în vin, aur, argint, fier şi alte metale şi sare; cât se poate de îmbelşugată în boi, fiare, urşi şi peşti, aşa că nu poţi învinui firea că n-ar fi grămădit în acest ţinut toate bunătăţile traiului.“.

1.2 CRONICARII

GRIGORE URECHE

• Grigore Ureche este primul nostru mare cronicar si se trage dintr-o veche familie boiereasca.Imprejurarile in care evolueaza familia,studiile,rangurile la care ajunge dupa ce revine in Moldova de la studii,ii dau posibilitatea sa cunoasca istoria tarii,ii creeaza un sentiment de responsabilitate si de a scrie “Letopisetul Tarii Moldovei”, singura sa scriere,care s-a pastrat in mai multe copii,ceea ce a facut posibila reconstituirea formei originale.

• Letopisetul Tarii Moldovei”

• “Fost-au acestu Stefan Voda om nu mare de statu,manios si de grabu varsatoriu de sange nevinovat;de mulet ori la ospete omaraea fara judetu.Amintrilea era om intreg la fire, nelenesul,si lucrul sau il stiia al acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai.La lucruri de razboaie mester,unde era nevoie insusi se varaia,ca vazandu-l ai sai, sa nu sa indarapteze si pentru aceia raru razboi de nu biruia.Si unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor.Mai apoi, dupa moartea lui si feciorul sau, Bogdan Voda, urma il luasa, de lucruri vitejesti, cum sa tampla din pom bun roada buna iese. ”

MIRON COSTIN

• Este continuatorul cronicii lui Grigore Ureche.Vrea sa restabileasca adevarul istoric,deformat de fantasmagoriile “hronicarilor”.De aceea va concepe o monografie a problemei originilor.Ca si la Ureche,letopisetul original nu s-a pastrat, dar au ajuns la noi copii fidele ale acestui document.Pentru istorici e un document foarte pretios,deoarece el continua opera lui Grigore Ureche si ofera o martuire autentica despre viata Moldovei dintre anii 1595 si 1661.

• “Letopisetul Moldovei de la Aron incoace, de unde este parasit de Ureche varnicul de Tara de Giosu, scosu de Miron Costin vornicul din Tara de Giosu in orase Iasi, in anul de la zidirea lumiei 7183, iara de la nasterea Mantuitorului lumii, Iisus Hristos, 1675”

• “Cronica Tarai Moldovei si Munteniei “

• “Istoria in versuri polone despre Tara Moldovei si Munteniei”

• “De neamul moldovenilor din ce tara au iesit stramosii lor”

• “Viata lumii”(poem filozofic)

• “Stihuri impotriva zavisitiei”

ION NECULCE

• Este ultimul mare cronicar al Moldovei si cel care va continua opera lui Miron Costin relatand evenimetele petrecute dupa 1661.Meritul sau este cu atat mai mare cu cat este considerat de asemenea si primul nostru mare povestitor,precursor al lui Creanga si Sadoveanu.Cronica sa este una subiectiva,el nereusind sa se detaseze de propriile-I impresii,ganduri si sentimente.

• “Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”

• “O sama de cuvinte”

• “…a cazut calul lui Stefan Voda in razboi.Iara un Purice aprodul i-a dat calul lui.Si nu putea in graba incaleca Stefan Voda, fiind om mic.Si a zis Purice aprodul:<<Doamne,eu ma voi face o movilita, si vino de te sui pe mine si incaleca.>>[…]<<Sarace Purece, de oi scapa eu si tu, atunci ti-i schimba numele din Purice, Movila>>”

INTENTII CE STAU LA BAZA SCRIERILOR 

• Cronicarii au avut o valoroasa contributie cu deosebire in domeniul istoric. Ei au subliniat pentru prima data la noi necesitatea scrierii istoriei(“sa ramane feciorilor si nepotilor; sa le fie invatatura, despre cele rale sa se fereasca si sa se socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa se indirepteze”-preciza Grigore Ureche).

•             Ei si-au asumat libertatea propriilor ganduri si sentimente,apropiindu-se de istorie cu constiinta responsabilitatii fata de adevar. “Scrisoarea este un lucru vecinicu. Candu ocarasc intr-o zi pre cineva, iaste greu a rabda; dara in veci? Eu voi da seama de ale mele cate scriu”-isi definea ferm Miron Costin pozitia de istoric, refuzant “a scrie ocara vecinica unui neam”(“De neamul moldovenilor”). Prin urmare, informatiile nu se preiau la intamplare, ci se confrunta dupa diferite izvoare, spre a putea alege adevarul istoric. S-a conturat astfel ceea ce astazi se numeste cercetarea critica a izvoarelor istorice, actiune specifica, de altfel, umanistilor europeni.

•             Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce si cronicarii munteni definesc valoarea multipla a istoriei:documentara, instructiva, educativa, ca izvor de inspiratie.

•             Miron Costin afirma, cu convingerea omului integrat pe deplin constiintei de neam:”Letopisetele nu santu numai sa le citeasca omul, sa stie ce iaste rau si de ce sa se fereasca si ce va urma hie cine…”.Deci cunoasterea istoriei trebuie sa consemneze deopotriva instruire si educatie. Istoriografia presupune date si fapte (pentru  Moldova-intre anii 1359-1743; pentru Tara Romaneasca-intre 1290-1729), prezentand scene si modele umane(la podul Inalt, Calugareni si Stanilesti, cu Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si Dimitrie Cantemir), secvente ale luptei pentru independenta nationala si dreptate sociala. Profund umanisti, cronicarii se adreseaza oamenilior, cerandu-le sa cunoasca istoria neamului, preluand in mod critic datele, faptele si modelele, spre a se modela pe ei insisi, in perspectiva evolutiei ulterioare a acestui neam romanesc.

CUM E EXPLICATA ORIGINEA POPORULUI ROMAN SI A LIMBII ROMANE IN SCRIERI

• Preocuparea cronicarilor de a stabili identitatea poporului roman in context universal este o marca a umanismului.

• Grigore Ureche prelungeste cumva ideea lui Nicolae Olahus, ajungand la concluzia ca romanii “toti de la Ram se trag si cu ale lor cuvinte ni-s amestecate”, “citi se afla lacuitori la 'Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramoros, de la un loc sint cu moldovenii si tot de la Ram se trag',sustinand ideea de latinitate a limbii romane, aducand ca argument evolutia etimologica a unor cuvinte.

• La randul sau, Miron Costin va dezvolta o observatie asemanatoare, cercetand problema originii romanilor mai in profunzime, cautand argumente si ajungand la lucrarea cu caracter incipient stiintific in opera “De neamul moldovenilor”. Argumentele sale sunt in acelasi timp stiintifice, lingvistice, arheologice si etnografice. El “porneste” istoria romanilor “de la descalecatul tarilor cel dintai de Traian Imparatul Ramului, cu cateva sute de ani peste mie trecute”, spre a demonstra romanitatea poporului nostru, latinitatea limbii, originea comuna si unitatea romanilor din cele trei teritorii de atunci, continuitatea lor pe aceste meleaguri si spre a aprecia, in plus, importanta elementului autohton in procesul formarii poporului roman.

• Sentimentul originii, continuitatii si nobletei noastre ca neam a fost declarat mai apoi de Dimitrie Cantemir in “Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”.

MOŞTENIREA CRONICARILOR

• Normele avant la lettre pe care cronicarii le impun mai mult sau mai puţin voluntar stabilesc un set de reguli plastice privind figurile de stil, descrierile (mai ales portretele) şi relatările epice, apropiindu-se, prin limbaj şi viziune, de roman.

2.1 REVOLUŢIA DE LA 1848

• Explozia naţionalismului şi raportarea cultural-istorică a românilor începe cu adevărat în secolul al XIX-lea, cu mult timp după scrierea cronicilor.

• Departe de a fi un caz singular, Ţările Române învaţă, începând cu 1821 prin Revoluţia lui Tudor Vladimirescu (după unii, 1829, când s-a semnat Pacea de la Adrianopol) să manifeste opinii favorabile unităţii naţionale.

• Anul 1848 aduce întregii europe o serie de mişcări revoluţionare, începând cu luna februarie (în Franţa) şi printre care se numără şi revoluţia română. Aceasta a fost o expresie a de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei istorico-naţionale.

DIFERENŢE DE LA STAT LA STAT

• Deoarece Franţa era un stat naţional unitar, revoluţia de aici a avut un predominant caracter social, pe când în celelalte ţări a luat diferite forme, după necesităţile locale.

• Principiul libertăţilor cetăţeneşti cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale pentru popoarele supuse, iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate naţională.

• Revoluţia română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi importante din teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania şi Bucovina făceau parte din Imperiul Habsburgic).

• Moldova era sub protectoratul Rusiei ţariste, iar Muntenia, sub suzeranitatea Imperiului Otoman.

MOLDOVA• În Moldova, mişcarea revoluţionară a avut un caracter paşnic, fiind denumită şi

revolta poeţilor. Petiţia redactată de Vasile Alecsandri era moderată, cerând schimbări andministrative şi culturale, în conformitate cu Regulamentele Organice. Domnitorul Mihail Sturdza a folosit însă petiţia ca pretext pentru a aresta capii mişcării, aceştia fiind nevoiţi să fugă în Bucovina.

• În vara lui 1848 se aflau la Cernăuţi aproximativ cincizeci de fruntaşi ai tineretului revoluţionar moldovean, printre care Alexandru Ioan Cuza, C.Negri, D.Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo şi Mihail Kogălniceanu.

Ei au redactat o nouă petiţie, mult mai radicală, fiind împortiva Regulamentelor Organice şi protectoratului ţarist. Se cereau egalitatea politică şi civilă, instrucţiune gratuită, împropietărirea ţăranilor şi visul în sfârşit exprimat de a reliza unirea cu Muntenia.

ŢARA ROMÂNEASCĂ

• În Ţara Românească, revoluţia s-a bucurat de mai mult succes ca în Moldova.

• Tinerii revoluţionari i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme, precum şi o parte a administraţiei şi armatei.

• După proclamaţia de la Islaz, se formează un guvern provizoriu ce se bucura de sprijinul maselor. Acesta este condus de mitropolitul Neofit şi îi are ca membri pe Nicolae Bălcescu, C.A.Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Magheru, Ion C Brătianu ş.a.

TRANSILVANIA

• Ideea de libertate şi unitate naţională preluată de revoluţia maghiară de la francezi era înţeleasă în sensul formării unei naţiuni civice. Neţinând seama de populaţia eterogenă a Transilvaniei, Dieta de la Cluj a proclamat unirea cu Ungaria, ceea ce i-a nemulţumit pe etnicii români. La Blaj, ei formează o adunare proprie, apoi, printr-o armată de voluntari condusă de Avram Iancu, se împotrivesc forţelor maghiare.

• Deşi Nicolae Bălcescu încearcă să medieze conflictul între liderul ungur Lajos Kossuth şi Avram Iancu, revoluţia este oprită de austrieci.

• Liderii mişcării din Transilvania sunt Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu ş.a.

2.2 SCRIITORI NAŢIONALIŞTI. SIMBIOZA LITERATURĂ-ISTORIE

MIHAIL KOGĂLNICEANU

• Unul dintre marii istorici, ziarist, scriitor, dar şi om politic de succes a fost Mihail Kogălniceanu. Printre cei mai cunoscuţi patrioţi, el afirmă "N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume". Pentru el, situaţia a continuat favorabil pe plan politic, devenind ministru de externe şi prim ministru şi jucând un rol important în adoptarea ulterioară a unor reforme.

NICOLAE BĂLCESCU

• Însă Nicolae Bălcescu, important istoric din Ţara Românească, la fel ca numeroşi alţi revoluţionari, nu au asistat la punerea în aplicare a ideilor inovatoare propuse, murind de tuberculoză, exilat, la numai 33 de ani

Românii supt Mihai Voievod Viteazul

Cea mai importantă operă a lui Nicolae Bălcescu este Românii supt Mihai.Voievod Viteazul, care reflectă conceptele naţionaliste ale generaţiei sale. Refacerea unirii, înfăptuită de Mihai Viteazul în 1600, se transformă într-un ideal, într-o aspiraţie a românilor de pretutindeni.

ANDREI MUREŞANU

• Poet şi revoluţionar român, compune mai multe opere însă rămâne cunoscut în mod deosebit pentru Un răsunet (Deşteaptă-te române), poezie pe care Nicolae Bălcescu o va supranumi Marseilleza română.

• Astăzi, capodopera sa este imn naţionalDeşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adânciră barbarii de tirani!Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! […]

DACIA LITERARĂ

• Este prima revistă literară care se angajează să publice lucrări originale din toate zonele ţării, realizându-se astfel o unificare pe plan literar.

• Mihail Kogălniceanu, în calitate de editor răspunzător, va defini obiectivul revistei ca cel de “a oferi ţării o limbă şi o literatură naţională”, iar sursele de inspiraţie recomandate sunt marile teme romantice, istoria, natura şi obiceiurile româneşti.

• Acestui îndemn vor răspunde remarcabilii Grigore Alexandrescu (abordând istoria în opere ca Răsăritul Lunii. La Tismana, Mormintele. La Dragăsani şi Umbra lui Mircea. La Cozia) şi Vasile Alecsandri (care elogiază obiceiurile şi peisajele româneşti)

3. LINGVISTICA, CIVILIZAŢIA ŞI CULTURA CA ARGUMENTE NAŢIONAL-ISTORICE

LIMBA LATINĂ ŞI LIMBA ROMANĂ

• Unul dintre cele mai puternice argumente în demonstrarea continuităţii latine pe teritoriul Ţărilor Române este asemănarea între limbile celor două popoare.

• În primă fază, istoricii se referă la fondul lexical (la vocabular), însă apoi se vorbeşte şi despre sintaxă (construcţia frazei).

• În cazul limbii române vorbim despre aproximativ 70% din cuvinte provenite din latină, restul fiind de provenienţă slavă (termeni arhaici, bisericeşti), greacă (ex buzunar, folos, proaspăt), maghiară (ex oraş, a cheltui) şi turcă (cafea, cutie, papuc).

STRUCTURA LIMBII ROMÂNE

Latina Slava Germana Maghiara Turca Substrat Alte origini

„…de la Rîm [Roma] ne tragem…De la râmleni, ce le zicem latini; pâine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaină, ei zic galina; muiere, mulier; femeie, femina; părinte, pater; al nostru, noster şi altele multe din limba latinească, şi de am socoti pre amaruntul, toate cuvintele le-am înţelege…”.

[Grigore Ureche, despre limba moldovenească]

RELIGIA

• Un binecunoscut citat spune că “Poporul român s-a născut creştin”, o deviză menită a emfaza romanitatea poporului român.

• Dovezile arheologice susţin acest lucru, fiind găsite numeroase obiecte de cult pe teritoriul fostei

• Deşi caracterul ortodox al credinţei române plasează (mai ales) Moldova şi Muntenia în sfera de influenţă religios-ideologică slavonă, naţionaliştii preferă să accentueze asemănările şi nu deosebirile faţă de Occident.

• Este, aşadar, mai importantă creştinătatea decât ortodoxia propriu-zisă.

„Valahii sunt creştini, numai că urmând pe greci, se deosebesc de Biserica noastră Catolică în privinţa purcederii Duhului Sfânt şi a altor articole mai puţin importante.“

[Nicolaus Olahus]

CONCLUZIE

• După cum s-a demonstrat, limba, religia, obiceiurile, gastronomia, moda şi – cel mai important – istoria au dus la o autodefinire a românilor ca popor de sine stătător şi la o mai mare apropiere între ei şi Europa.

• Formarea conştiinţei istorice a însemnat aşadar identificare pe mai multe nivele cu latinitatea veche şi chiar cu noul, prosperul, Occident.

BIOBGRAFIE

• Internet:• en.wikipedia.org• ro.wikipedia.org• google.com• http://ro.wikisource.org (resursă online de texte)

• Ureche, Grigore, Letopiseţul ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara• Miron Costin Letopiseţul Ţărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace• Neculce, Ion, Predoslovie la Letopiseţul Ţării Moldovei

• Limba si Literatura Romana –Manual pentru clasa XI ed. ART

• Profesor coordinator Nanu Iuliana

MULŢUMIM PENTRU ATENŢIE!