ABonamentol: Pentrn monarchie:

Pe an 12 cor.,'/• an 6 cor.. '/« an 8 cor.

Pentru- străinătate: Pe 1 an 18 frc, '/,

an 9 frc, '/« an 4 frc 50 cm!

Foea apare in fie care S & m b & t ă .

Ss"

Inseritoli: • '' IJ ! . 1

Unţirgarmond: odaU 14 fii., a doua oară 12 fili, a trei»

oară10 fii.

Ţot ce priveţte foaia sa Se adreseze la: Re-daeţimiea şi admini­stra ţi une* „Unirei'

B l a j . '

Foaie bisericească-politică.

Anul IVI Blaj, 1 Decemvrie 1Ò06. Numărul 49.

Adunarea generală a Reuniunei învă­ţătorilor rom. gr.-cat din ţinutul

Lugojului, ţinută la O r a v i ţ a , la 10—12 Nov. n a. c

— Raport special al „Unirii". —

S o s i r e a c o m i t e t u l u i c e n t r a l .

- Sâmbătă . în ziua premergătoare adu­nării generale , ia oarele 11 a. m. în ga ra din Oraviţa papornl credincios în frunte cu protopopul Victor Poroţ ; Reuniunea gr.-cat. de cântâri-c „Concordia* cn harnicul şi ze­losul ei conducător. I. Bogdan şi o mulţime de preoţi şi învăţător i din împrejur, aşteptau cu nerăbdare sosirea trenului de câtră lase-

. nova. eu care avea să sosească Comitetul reuniunei .

La 11 oare 20 m. t renul soseşte în gară . Comitetul este primit cn vii şi pu­ternice aclamări. cari se făenră deodată a ţ a de pu te r i i ce . când Intre cei ce se scoboriau de pe tren. apăru figura preabunului Epi­scop V a s i l e .

După câteva momente de reculegere, dl Cornel Strimbeiu, afabilul profesor dela şcoala civilă. în numele Comitetului local din Oraviţa prin o frumoasă şi alensâ vor­bire salută de binevenire pe II. Sa Arhiereul, iar II. Sa cu eunoscuta-i elocinţâ mulţumeşte Comitetului pentru lot impiuarea frumoasă, ce i-s'a făcut, spunând între aitele-şi aceea, că numai ioteresui viu. ce 1 are faţă de în­văţători şi faţă de învăţământul poporal. 1-a "îndemnat să vină aci. să fie în mijlocul învăţători lor şi să le deschidă adunarea generală.

In t ra rea în Oraviţa a fost i m n o z i m â ; s'a făcut prin un şir lung de trăsuri între bubuitul treascurilor şi între sunetele clopo­telor.

Şedinţa comitetului.

L a oarele 5 p. m. comitetul eentral ai Reuniunei se întruneşte în sala şcoalei gr.-cat. din Oraviţa şi sub presidinl II. Sale Dlui canonic Ioan Boroş. îşi ţine şedinţa sa ordinară . în aceasta şedinţă, la care ia par te şi delegatul Reuniunei. surori din ţi­nutul Haţeşulu i . se discută: raportul general al comitetului despre activitatea sa pe anul de gestiune 1905/6. raportul cassarnlui si cel al bibliotecarului pe cum şi alte cest ! uni, ce aveau de a fi per t racta te în şedinţele adu­nării generale .

Serenada. Seara pe la oarele 7. înaintea casei

parohiale o mulţime de popor aşteaptă Reu­niunea de cântări carea conform programei, avea să deie Iluştrilor oaspeţi serenadă.

L a oarele 7'/a soseşte cn torţe şi lam­pioane, puternica reuniune ş t formând un mare temicerc. începe a cânta. Dupâ prima cântare apa r la fereastra: II. Sa Arhiereul şi II. Sa Ioan Boroş. la ă căror vedere mul­ţimea ernmpe în puternice: „Să trăiască!* iar impunătorul conducător I. Bogdan, pă­şind un paş înainte, emoţionat, dar cu voce plină în numele Renuiunei de cântări li bineventesză, dorindit-le. ca puţinele oare, ce le petrec îu comuna Oraviţa. să le fie oare senine, pline de bucurie şi dè un sou­venir plăcut. L a asia II. Sa Arnie: eul mul­ţumeşte reuniunei pentru osteneala avută cu aranjarea serenadei, şi a ră tând rolul în­semnat, ce-l an reuniunile noastre de cântări , dă b inecuvântarea sa arhierească. Corul ap >i mai cântă vre^o 2—3 cauteri şi între sgomotoase urări se depărtează. Executarea cântărilor a fost peste aşteptare.

Serviciul dumnezeesc. Duminecă, la 11 -Nuv. n. la oarele 9

a. oi: se începe servieta! divin, oficiat în biserica gr.-cat. de câtră însuşi II. Sa Dr. Vasile Hossu. asistat de : Ioan Boroş, ca­nonic. G-. Popoviciu. V. Pofnţ, 6 . Morarin, G. Muntean. S. Popoviciu, M J ivanca şi doi lectori. A. Popovici şi I. lenea. Cân­tările liturgice ie-a cântat, .ctim să noare mai bine şi melodios Reuniunea de cântări „Concordia", conduşi de harnicul învăţător I Bogdan. Fie-mi permis aci a fiice o mică observare, şi anume: Dunâ-ce riti.l bisericei noastre nn nermite în biserică folosirea a nici uuui instrument musical, dl I. Bogdan mai bine făcea, de a r fi lăsat la o' par te acompaniamentul eu harmonin; — nu are lipsă corul D-sale de acompaniament, ba! fără acompaniament mai bine s'ar fi observat esecutarea precisa a cântărilor. După ru­găciunea eredeului II. Sa Arhiereu suie scaunul eniscopesc din naia bisericei, şi ţine o preafrumoasă şi instructiva predică, in carea descriind în colori vii moravurile păcătoase şi relele zilelor uoastre, şi a ră tând că toate aceste rele, provin dela spiritul cel necurat, aşa de frumos şi convingător a ară ta t şi demu*trat existinţa spiritelor rele. încât mai bine,» mai frumos şi mai la în­ţeles nici câ să poate.

La finea pricesnei unii dintre domnii învăţători se împărtăşesc cu sfânta taină a cuminecătnrei . E ra foarte iuăl ţâ tor şi pătrunzător a vedeà cu câtă frică şi cu­tremur se apropiau învăţători i nostrii de preacurat şi sfântul t rup şi sânge al Mân-tuitoriului Nostru Isus Hristos. Numai lăuda pot pe acei învăţători , cari cn ocasianea adunări i generale s'au cuminecat, a ră tând prin aceea, câ sunt conştii de chemarea lor,

conştii c i trebue să fie exempla poporului nn numai tn cele lumeşti, ci şi in cele su­fleteşti. Aş dori ca ţinuta aceasta vrednică de imitare s ă se urmeze şi in viitor. Ser­viciul divin s'a sfârşit la barele 1 1 ' / , . ,

Şedinţa I.

După ». liturgie în s a l ţ şcoalei g r - c a t . se Începe şedinţa, la care afară d e II. S a Arhiereu şi membrii reuniunei mai ian oâr te domni i : G. Popovici. protop. Lugojului, V. Poruţ. protop, Oraviţei, G. Morariu. asesor consistorial, A. Pop. G. Muntean. S. Popo­vici şi M. J ivanea. preoţi ; Dr. I. Nedeico. Dr. Cigârean, B. Muntean, advocaţ i ; Giancz, director ia şcoala de s t a t ; Radius, prof. la şcoala civ,, Dr. N. Coţofan. funcţionar ia soc. căilor ferate; N. J ian, învăţ, gr . -or , N. Dragoescu. învăţ, la şcoala de s ta t ; I. Be-rariu, zelosul notar din Vermeş; N. Enure . veselul notar din Greovaţ şi alţi mulţi preoţi şi inteligenţi.

II. Sa Arhiereul pr imi t cn ovaţiune fieascâ -şi oeupându-şi locul presidial de onoare, deschide adtinarea geu. ''prin urină* toarea preafrumoasă şi instructivă vorbire :

Onorată adunaret Iubiţi fii!

Cu toată căldura inimei mele părinteşti vă salut pe voi Iubiţi Fii in Hrisros. cari v'aţi întrunit azi la adunarea generală anuală a Reuniunei noastre în această frumoasă şi însemnată comună Oraviţa, unde printre* ocupa'ţiunife voastre ca reuniune, vi-se dă prilej a vedea rezultatele muncei omeneşti pe terenul industriei. Aici şi la Anina, unde plănuiţi ' o excursiune de studiu, ve-ţi putea admira pe Dumnezeu, care â pus pe om stă­pân peşte pâmâut. ca să-1 lucre şi să-1 dom­nească. Ve-ţi vedea cu câtă bogăţie a bine­cuvântat Atotputernicul acest loc, — şi adu-cându-vă aminte, câ Întreg pământul patriei noastre este presărat cn mii şi mii de feliuri de comori, cari aşteaptă a fi scoase la iveală şi a fi întrebuinţate şi prelucrate pentru bi­nele locuitorilor acestei ţâri , — ve-ţi cunoaşte câ şi vouă chiar ca învăţători ai fiilor po­porului nostru, băşt inaş pe aceste lo tu r i scumpe, datorinţe nouă, vi-se impun : dato­rinţă de a îndemnă pe fii neamului, ca pe lângă ocupaţiunile moştenite dela strămoşi, gă se îndeletnicească şi cu ramuri deosebite ale industriei, ca astfel avuţiile pământului strămoşesc să fie spre folosul adevăraţ i lor moşteni ai fiilor patr iei ; şi să nu fie siliţi cârmuitorii în lipsa de braţe lucrătoare să aducă luerâtori din teri streine. Trebue din toate puterile lucrat î t t r ' acolo , ca fii nea-mnlui nostru dedicâudu-se în măsură cât mai mare a industrielor, să se alcătuiască o clasă de muncitori, cari să-şi poată aici acasă

Pag. 384. U N I R E A

agonisi pânea cinstită de toate sileje. să-şi poată asigură o snttăistiiiţâ ţjdihnitâ pe zil^j de bătrâneţe ori neputinţe, să se ălipeaga o i d rag de pământul ţârii şi să nu iee iu m â n ă toiagul trist al pribegiei, lăsând pârloage câmpiile strămoşeşti, ruginite sapa şi plugul, lipsit văzduhul de doinele noastre fermecă­toare şi ducând cu sine atâta ja le , dor şi amar.

Atfel de reflexiuni şi astfel de hotărâr i au să se nască tn mintea şi în inima noastră la vederea şi cercetatea acestui romantic ţinut, nnde mintea omenească, s tăpânitoare peste braţele harnicilor muncitori, a produs şi continuă a produce rezultate atât de ui­mitoare pe terenul industriei de mine şi de metalurgie.

Este chiar în iuteresul vostru binepri-ceput — Iubiţilor F i i ! — ca să îndrumaţi pe fii poporului nostru la îmbrăţişarea in-dustrieior. în adevăr poporul s'a sporit şi se spooreşte. deşi chiar în acest ţinut nu în acea măsură, în carea ar fi — după legea lirei —• să se sporească. Pământul nu creşte, ci durere. în urma sărăciei generale scade, ori mai bine zis. scapă din manile vechilor proprietari . Este doar de sine înţeles.- că dacă pământul scade, ori în cazul cel mai favo­rabil nu creşte, creşte Insă numărul acelora, cari an să trăiască de pe p ă m â n t ; atunci putinţa de traiu se face mai grea şi prin urmare trebue nizuit ca pământnl să se lucre mai bine, ca mai multă roadă să aducă, şi ca să se afle mijloace none de câşt ig şi anume industriale, ca aşa cu linişte să poată t ră i poporul înmulţit şi să nu pice în mintea nimănui gândul înfiorător de păcătos, de a pune stavilă daruiui dumnez~eesc, care este darul de prunei, pentru f.ica şi temerea, că pruncii aceia nu vor avea din ce trăi. — Pentruca dacă sărăceşte poporul, atunci nu poate jertf i mai mult pentru susţinerea şcoa-lelor, ba nu poate jertfi nici a tâta , cât a

jertfit în trecut; şi atunci se fitee imposibilă : şi împlinirea datotinţei voastre îndreptăţ i tă de a v i s e regulă «a arele în acea măsura, ca scutiţi fiind de griji le traiului zilnic, să vă puteţ] devota mai cu deadinsnl dătorin-ţelor statului vostru. — Astfel între progresul economie al poporului nostru şi între îmbu­nătă ţ i rea stârci Voastre materiale este o s t rânsă legătură cauzală, şi în consecinţă înaintarea materială a poporului, este nn numai o datorinţâ morală faţă de neamul nostru, ci şi o datorie câtrâ însuşi statul vostru învâţâtoresc. Cu cât poporul va spori mai mult în bunăstare şi cu cât va cunoaşte mai mult. că sporul acesta îl datoriţi pove-ţelor şi îndrumărilor voastre, adecă şcoalei susţinute cu jertfele sale. cu a tâ t mai mult şi mai bucuros, va fi gata a jer t f i peniru susţinerea şcoalei şi neutru îmbunătăţirea stării materiale.

II. Dar mi-se pare a auzi observarea. Toate sunt bune şi frumoase însă noi nu putem aşteptă până când se va îmbunătă ţ i s tarea materială a poporului nostrn. ca în măsură mâi mare să poată jertfi pentru sus­ţ inerea şcoalelor noastre şi pentru îmbnnă-ţirea stării noastre materiale. Nonă ne lip­seşte pjutor grabnic şi neamănat. ca astfel nu mai putem învinge lipsele zilnice. '

Recunosc — Iubiţi Fii! — îndreptăţ i rea dorinţelor şi cererilor voastre pentru o re­gulare mai corâspunzâtoare a salarelor voa­stre. Nici nn mă puu pe acel pnnet de ve­dere îngust — dar altfel foarte îndreptăţ i t că e o nespusă anomaiie. ca preoţilor noştri să le lipsească congrua minimală, pe c â r d învăţători lor totuşi le t-ste asigurat un salar minimal fixat înţelege. Anomalia aceasta numai la aceea ne Îndreptă ţeş te ca să facem tot posibilul, ca anomalia să îaceteze, ca clerul nostru asemenea celorlalte cieruri din patrie să-şi primească tongrua cores-

Notiţe şi impresii. • -•- v .

0 excursie la s. Pantilimon şi mănăstirea Cernica.

Pe ziua a treia. Mercuri, a fost plă­nuită o escursie pe jos , cari vor vrea şi cn t răsura, la mănăstirile s. Pantilimon şi Cer­nica. eventual şi într 'a l tâ parte. Timpul însă a fost de tot potrivnic, ploaia deasă şi măruntă nu mai înceta. O zi de toamnă târzie, — noaptea îngheţase, şi pe ia Sinaia căzuseră fulgii albi. — cu răceala, ce pă­t runde încet, dar apoi nici nu te mai slă­beşte, dacă s'a făcut odată s t ăpână pe tine. în ziua aceea înainte de amiazi am mai cercetat unele paviloane dela Expoziţie, unde era lume foarte puţină de data asta. Prin paviloane, atâta că nu te plouă, dar e frig ca şi afară. Vremea rea ne-a îm­prăştiat în toate părţile, de nu ne mai darn de nrmă; unii plecaseră la Constanţa, alţii se întoarseră deja de-acolo, iar unii au apucat căt ră casă. Vremea rea în oraşele mari e mai nesuferită decât la sate. ori orăşele, poate mai ales. că vezi şi acum a t â t a Inme mânioasă, nemulţămită . Pentru cine n 'are farmec aerul îmbâcsit, bolnav, din cafenele, zilele de toamnă mai ales sunt o adevăra tă tortură.

Dar Joi după amiazi vremea se răz­bună, rămâne numai vântul şi răceala. Nn

se mai pot aduna totuşi cei. cari ar fi dorit să ese puţin în împrejurimea Bucureştilor, căci cei mai mulţi vor fi fost iu drumul spre Constanţa ori sore Ardeal. Cu profesorul N. Dobrescu. unul din tinerii cu pregătir i temeinice, ce sunt tot mai mulţi acum în ţara românească, cu dl Iorga şi băiatul cel mai mare a Dsale. plecăm într 'o t răsură, care pentru o după amiază îl costase pe dl Iorga nu mai puţin de 20 lei. Scumpă comoditatea de-a merge pe s u s , afară din Bucureşti . Vezi câ-i vor fi dedat pe turugii la aşa taxe mari. boerii. cari nu se uită la ban. când e vorba să facă o excursie de plăcere, afară de Bucureştii. Şi aceşti „mu­scali" raşi ca în palmă, vor fi crezând, că nu-s altfel de excursii, decât de plăcere, boereşti. Ca să ajungă în grabă la drumul, ce duce spre s. P a n t e l i m o n . birjarul apucă pe străzi iaterare. cu căsi pitite, ade­vărate oărţ i de mahala noroioasă şi mur­dară. Mândra trăsura se stropeşte cnrând de mocirla desfundată a dramului, şi caii înaintează numai în paş, să nn se acaţe şi d noi acei s tropi de glod moale. Ajunşi afară în drumul mare, t ina scade, pe alo-curea e bătucită calea, de mai poate durai t răsura.

împrejurimea Bucureştilor acum se des­luşeşte mai întâi. Nesfârşitul şes merge, uână unde cerul se apleacă tare, se lasă par 'că pe pământ. Ochiul nedeprins cu această zare depărtată , priveşte aiurit, gândul se împrăştie, se rieipeşte. Ochiuri de pă­dure înverzesc undi şi unde, pe această în­tindere, nnde a r -e ra toamnei s tăpâneşte acum. Ciicuruzişti aeculese unele, mirişti, ce abia se mai p >t cunoaşte, năşnni roşcate, ucise de brumă fi de gnra flămândă a vi-

Nr. 49

telor, se amesteca la ori ce aruncare de ochi. F ă r ă voie te gândeşti la posiţia Bu­cureştilor, pe acest piept şesos al ţârii ro­mâneşti, neînzestratâ de natură cn nici o întâri tură firească. Nu-i vre-o coastă stin-coasă. ce ar pune stavilă vânturilor dela miază-noapte mai ales, ori odată gloanţelor dujmane ce ar veni tot din par tea asta. Nu-i un drum mişcător mare. — o apă — care îs aşa de neincunjurat de lipsă pentru desvoltarea unui oraş de reşedinţă, unei ca­nnale de ţa ră mai ales. Căci Dâmboviţa e abia o vaie, şi nu poate duce în spate corăbii. Cumn-i prin Bucureşti nici chiar apă dulce nu e. ci o apă albnrie. încărcată de tot, ce-i spre str icarea aeralui într 'un oraş aşa de estins.

Chiar pentru-că na tura n'a dat nici o întărire acestui centru al vieţii româneşt i ;

se spune, că-i încunjnrat de întărituri sub­terane, şi mi-se chiar a ra t ă o spinare de fort, dintre celea prinse în uriaşul cerc. ce va cuprinde capitala. Se spune, că-i unică fortificaţia aceasta nu numai în ţară , ci şi în s t ră inătate , şi că poate revaliza. la caz de pericol, cu o posiţie naturală cât de în­tărită.

Drnmul e mai bun şi caii merg în t rap . La s tânga lăsăm în urma noastră Mărcuţa, asilul trist al oamenilor cu mintea scrintità. Are un parc destul de spaţios, pe unde se plimbă preocupaţi de gânduri le lor fixe. ori de vedenii nu nrea tari . cei mai nevinovaţi dintre aceşti bolnavi. î n haina mohorâtă, ca de ocnaşi, merg socotind par 'că. iar nnii stau chiar la poarta g ră ­dinii, lângă oameni cnminţi. nnmai cât n 'au nimic de vorbit cn ei. ci privesc în za rea drumulni, pe care par a nu-1 fi mai văznt

punzatoare, ; as igurată în lege, — şi cred a a pn t t â speră, că lucrul acesta să va în­tâmpla: ma | curând, decnm am cutezat a spera în trecut. — dar nici decât nu ne îndreptăţeşte la aceea, ca să ne pa ră râu ori chiar să punem piedeci în calea îm-bunâtăţirei cât mai favorabile a salarelor învăţâtoreşti .

Şi în privinţa aceasta, nu ne poate ajunge nici o Imputare. în conţelege cn Consistoriul nostrn am cercat totdeauna să înaintăm binele vostru. îuşive ştiţi, că toate rugâri le pentru urearea salarelor la suma de 800 cor. le-am resolvat favorabil. Dificultăţi s'au făcut nnmai acoio. unde e vorba de schimbarea instrumentelor dota-ţionale. deoarece o astfel de schimbare e împreunată ca pertractăr i foarte îndelungate şi de regulă se ga tă cu o nouă îngrennare a poporului, eeeace între actualele împre­ju ră r i economice nu aflăm a fi posibil şi drept .

Am urmărit cu luare aminte şi discur­surile din foile noastre, purtate în vederea imbanătăţ irei mijloacelor voastre de snbsis-tinţă. Mişcările aceste au îndreptăţ i rea lor. întru cât lămurirea, prin presă a «copurilor, ce se urmăresc, contribue binefăcător la re-solvarea princioasâ a cestiunei. Numai să nu se piardă din vedere nici od*tă carac­terul şcoalelor noastre şi că cuvântul deci-zâtor au sâ-l rostească auctoriţâţile biseri­ceşti superioare, ca susţinătoare de scoale. Tendinţele, — dacă s'ar ivi —- de-a ineun-j u r a aceste auctori tâţ i superioare şi de a regnla causa salarelor învâţătoreşt i inde­pendent de acele a u t o r i t ă ţ i ar fi o tendinţă ilegală periculoasă, şi ca a tare nu a r putea să întâmpine, decât desaprobarea noastră , dar deopotrivă şi a întregului popor cre­dincios.

Repeţesc. Iubiţi fii, că Ordinariatul a

Nr. 49 U N I R E A Pag 385.

urmăr i t eu sirapit ie toate nisuinţele voastre pentrn regularea salarelor lnvâţâ to ieş t i şi Tn fieşte-care caz concret a şi făcut din par tea sa tot posibilul, ca aceea regulare să s.e şi Întâmple. Şi In viitor tot asemenea ne vom nisul; ca să promovăm justele voastre dor in ţe . ş i să cântăm, ca din bene­ficiile, de cari vor fi făcuţi p n a ş i alţi co­legi de-ai voştri, de categoria voastră, din al te di îcese ori biserici, în proporţ ie dreaptă să vi-se iacă par te şi vouă-

III , Dar iubiţi fii! pe când recunoaş­tem îndreptă ţ i rea nisninţelor voastre r en t ru amelioarea stării voastre materiale şi vă asigurăm de concursul nostru în direcţiunea aceasta în aeelaş timp nu putem întrelâsa a vă îndemna şi a vă feri. nu cumva sub presiunea curentului modern materialistic, să vă lăsaţi seduşi şi abătuţ i dela calea singur adevăra tă şi mântuitoare a conştien-ţioasei împliniri a datorinţelor < Voastre de învăţători. Despre necesitatea regularii sa­larelor învăţâtoreşt i şi peste tot a salarelor funcţionarilor de toate categoriile s'a scris, s'a vorbit ; se scrie şi se vorbeşte foarte mult. Toţi accentuează sus şi tare , până şi cel mai din urmă lucrător de câmp. câ are dreptul firesc la o răspla tă dreaptă şi co­respunzătoare a muncii sale. Şi e adevăra t ! Numai e bătător la ochi. câ despre da to-rinţe nu se prea aude vorbind, măcar-câ dreptul şi datorinţă sunt două concepte nedespărţ i te .

în ziua de azi cuvântul şi conceptul de datorinţă a ajuns a fi străin şi necuno­scut. Şi nu e mi ra re ! După curentul mo­dern materialistic, ori cum îl numesc mo-nistic. scopul final ai omuiui e aici pe pă­mânt, e In bună s ta rea materială şi.în plă­cerile, ce i-le noate întinde o asemenea bună stare. Dar fiind-că poftele cresc treptat cu bunăstarea, de aci urmează câ poftele nu au margini, şi cum omul crede a av t â drept

niei-odată. Poate dintre aceştia vor fi fost cei doi. de cari scriau gazetele mai de cu­rând, că au scăpat dela Mârcuţa.

S. P a n t e l i m o n . unde mergem, se vede de departe eu coperişul verde, pe un deluşor. împrejmuit de arbori bătrâni , stu­foşi. Tina drumului îşi deschide iar împă­răţia, cu cât ne apropiem mai tare. în s tângă rămâne o crişmâ mare. dar destul de neîngrijită, şi t răsura în t ră acum în parcul, ce acopere coasta urcuşului, de-asupra căruia e Pantelimonul. Drumul pe aici e aşternut eu năsip pietros şi merge în spirale.

Locuinţele căltigâreşti de-odată, mănă­stirea Pantelimon. e schimbată azi în spital, unde îşi canâtâ o bună îngrijire mai ales cei ce sufăr de boale nervoase. Aici fusese şi poetul Bolintinean. Cei. cari nu se pot cura. — ne dă desluşiri un ajutor de medic cu şorţnl alb înainte. — trec la Mărcnţa de mai în jos. E loc potrivit pentru însăuâ-toşarea ă s u r fel de oameni, căci e linişte în jur . aer curat, cea dintâi mai frumoasă poziţie din apropierea Bucureştilor. în toată cuprinderea vechii mănăstiri e o pace moartă, ţi-se pare că nn locuieşte nimeni neolo. — B i s e r i c a însă-şi e închisă, dar îndată vine păr intele , un om aprig, cu mişcări uşoare, ce fusese în sat la banca de acolo, — şi ne deschide. La întrarea bisericii pridvorul cunoscut dela biserile din Bucureşti. îşi a ra tă pictura renoitâ, şi columnele, pe care e sprijinit, şi din care o parte nu e reno­vată. Aşa că se poate vedea curat chin-desitură în piatră, foarte migăloasă, dar mândră şi totuşi aşa de severă par 'că. Bi­serica înlăuntru impune cu pictura frumoasă, veche o parte, cu iconostasul bogar. cn 1 acel răsunet puternic, ce face ca un glas. să

la îndestulirea poftelor sale, aşa tinde tot dnpă bunăs tare , după .ven i t e mai multe, de unde urmează, că ori cât s'ar regula solarele pe toate liniile. îndestulire deplină nu va fi. pentru-că poftele lăsate fără frâu nu vor să cunoască şi să sufere ţermnire. Dacă noi vom fi chemaţi a preţui valoarea muncii noastre, şi dacă valoarea muncii intelectuale şi morale vom preţui-o cu resplatâ curat materială, atunci ori-ce salar ni-se va pă rea neproporţ ionat şi mulţumire nu va locui în inimile noastre.

Dacă asemenea vederi ar s t răbate în rânduri le învăţători lor noştri şi poate chiar şi în şirurile preoţimei atunci e capăt de instituţiunile noastre şi fără sfială pot se zic. că şi de neamul nostru. Dacă vom zice: nu-mi fac datorinţă. pentru-că nu snnt bine plătit, ori îmi fac datorinţă pe câtă îmi este plata, atunci e vai de noi! Atunci ar trebui să fiu eu cel dintâiu care se mă plâng, pentru-că snm cel mai slab dotat dintre toţi arhiereii din ţară, măcar-câ fac acelaş lucru, ca şi ei.

Departe să fie de noi o asemenea is­pită! Noi doar suntem servitori ai bisericei lui Hristos. Noi ştim. că avem datoriuţe sfinte cătră cei încredinţaţi grijei noastre, câ pentru sufletele lor nemuritoare respun-zâtori suntem cu însuşi vecinica fericire a sufletului nostru. Ştim că avem să pur tăm grije de fii unui neam, care a lă turea cu celealalte neamuri alcătuitoare de stat a pâztt pământul acestei ţâri şi 1-a udat cu sângele său; avem să luminăm pe fii nnui neam. care pentru limba şi legea sa a fost gata totdeauna a înfruntă de o miie de ori moartea. Ştim, că. viitoarele gene-raţiuni ale acestui neam vor blăstâmâ po­menirea noastră, daca nu ne vom împlini datorinţă cătră fiii nouă concrezuţi. de a i lumina şi povăţui. ea pâstrându-şi indivi-

umplâ toată biserica. Dar ceea ce-ţi ră­mâne pentru totdeauna în minte, ce face şi mai sfânt a:est cuprins de biserică, sunt mormintele alor doi domni români în dreapta alui G r i g o r e II. G h i c a , iar în s tânga aiui A l e x a n d r u G h i c a . Cel dintâi se cunoaşte de pe lespedea de de-asupra. tă­iată de-o foarte eleganta slovă cirilicâ. alui Alexandru Ghica. are nn monument de mar­moră, lucrat in Italia, pliu de maestate . Marmora după-ce închipue îa tâeturi severe forma de sicrii. treee de-asupra într'o im­punătoare blană de ieu. ce de amândouă capetele îşi iasă o par te să cadă peste ari­pile alor doi vulturi. O cunună proaspătă e a târnată , cu numele ceiei ce a pus-o. Celea dintâi morminte, ca şi când ne-ar des­părţ i un şir de veacuri, ca şi când n'ar mai avea nici o legătură cu noi. . . . Şi dacă familia domnitoare a Român'.i unite, ar fi fost aceasta a Ghiculeştilor. ori alta. cine ştie unde ar fi ajuns azi. ori unde a r fi rămas ţara românească. Şi totuşi par-că amintirea vremilor de demult îţi deş teaptă o dorinţă. — ca acestea două morminte de voevozi români să nu fie celea din urmă. Şi poate că mai târziu idea de stat naţional va cuprinde şi cârmă naţională.

Părintele ne duce în altar, ne a r ă t a ; ce mai e de samă. mai ales un potir, — celelalte obiecte sunt duse la expoziţiune.

Dela s. Pantelimon până la C e r n i ca nu-i departe, dar era spre vecerne. şi ge asprise vremea. Regiunile se desfac cu aceea-şi Impestriţare de mirişti, păşuni, lanuri de cucuruz, unde şi unde ca o po­state de pădure. O cireada de vite trece îngrămădi tă drumul. Păstori i cu căciulile trase adânc pe ochi, măsură lungul bâtei

duali tatea, cu care Dumnezeu i-u înzestrat , să poată rămânea şi fi în tot timpul viitor scut puternic al patriei şi ă l tronului.

Conştiinţa acestor sfinte datoriuţe ne va feti dela pretinderea drepturilor în pa­guba datorinţelor înşirate. Preoţimeâ şi îri-vâţâtorimea noastră — asta este dulcea mea nădejde şi mângâiere, cu care doresc ă mă reîntoarce acasă — în cererea drepturilor sale nu îşi va uita nici-odatâ de datorinţele sale, şi că acele da tor iu ţe eu scumpâta te le v a împlini şi atunci, când împlinirea drep tu­rilor sale nu se face cn aceea gtjabă şi în aceea măsura. ,lo c a r e a r merită, pine ştiind câ peste ori-ce bunăstare, fericire pămân­tească e mai pe sus liniştea şi mângâierea conştiinţei, pacea lui Dumnezeu şi binecu­vântarea unui ne: m recunoscător.

Pacea lui Dumnezeu! Cuvinte s trăine în zilele noastre. — Freamăt surd se a rde pe tot rotogolul pâmâutului. Toţi se îm­bulzesc făcându-şi drum cu coatele, să ajungă mai iute ia viţelul cel de aur. să-şi umple buzunarele, ca apoi să-şi poată mul­ţumi faptele nesă tu ra t e ! Unde vor afla ei nace. cari se adapă la izvoarele împuţ i te!? în averi , în desfrâu?

Doamne! trimite pe Sfântul Tău Spirit şi luminează mintea mea şi luminează şi mintea acelora preste cari m'ai aşezat păstor. LnmineiiZâ-ne cu Spiritul înţelep-ciunei. să cunoaştem, câ afară de Tine nu este Dumnezeu, câ la Tine singur e ade ­vărul şi viaţa, că la Tine e calea fericirei vremelnice şi vecinice. că Tu singnr poţi odihni pe cei osteniţi, că Tu singur poţi adăpa pe cei însetaţi , nutri pe cei flămânzi şi mângâia pe cei-ce plâng. în iâreş te-ne în sfânta T a lege şi ne poveţueşte cn adevărul T ă u ! Depărtează dela noi spiritul în şe lâ -ciunei şi al neînţelegere! şi fă ea 8â pe­trecem o v i a ţ ă duehovniceascâ căutând şi

pe spatele bivolilor greoi, — să poată trece căruţa boerilor. Cine ştie nu îl va fi ars vre-odatâ pleasna corbaeinlui ciocoesc, când fugarii acestuia nu vo r . f i putut • trece în galopul .obicinuit t e drum. din pricina ci-redet sale. Doi soldaţi calări vin de peste câmp. Mi-se spune, câ-s „soldaţi cu schim­bul' ' , cari acum vin de acasă. De aceea vor fi înaintând aşa de încet. O gloabă de cal întinde la o cărucioară, ce va fi dus marfă, la vre-o boltită dela ţară.

Mănăstirea din Sinaia mi-a dat cea dintâi privelişte asupra modului, cum sunt construite mănăstirile din ţa ră . călugări acolo nu se prea vedeau. La C e r n i c a sunt şi azi la doue sute de călugări . Po-siţia aici e şi mai frumoasă, decât la s. Pantelimon. Clădită într 'o insulă, la care ajungi peste un pod lung din blane de ste­jar , sub care apa nn se zăreşte, ci numai un trestiiş foarte să lba t i c Balta de odată va fi sâcat aproape to:Uâ. numai câteva ochiuri pentru pescuit au mai rămas. La Cernica sunt doue biserici, amândone aproape pe-o formă de spaţioasă şi într 'aeelaş stil. Pictura nu e aşa de bogată ca într 'alte bi­serici, ce a m vâz i t , dar chipurile sunt mai mari, mai maiestoase par'că. Iconostasele îu semiumbra din biserică îşi desluşesc cu anevoe icoanele înşiruite. Candela veghează şi aici ca pretut indenea altarului. î n t i ' a ' t e locuri se pot vedea şi 2—3. palpitând din lumina lor vecinică. O datină aceasta , care acasă la noi, dacă s'ar introduce, ne-ar părea de origine străină, romano-catolică. Căci la noi candele au eşit din us. şi r a r unde se mai aprind la sărbători mari . Bi­serici, unde să lumineze vecinie, poate nu mai avem nici una în satele şi oraşele noastre .

Pag. 386. U N I R E A Nr. 49.

fâcând loate cele ce sunt spre bunâplăcerea Ta , ca fericiţi de valurile fortunoase ale acestei vieţ i , cari ne ameninţă, să aflam scăpare la Tine singur Dumnezeul nostru cel adevărat , — pentru rugăciunile Aceluia ce Te-a născut fără sămânţă , a Preasfmtei Născătoare de Dumnezeu si pururea F e ­cioarei Măria!

* (Va urmă).

* e = î * —

Noutăţi. Intru mărirea lui Dumnezeu. Sub­

scrisul în «urnele curatoratulni bisericesc, aduc celea mai fierbinţi mulţămite tuturor acelor emigraţi în America, cari au contri­buit pentru biserica gr.-cat. din SonioşteJnie. tractui Ernotului. Acei binefăcători vor fi pomeniţi la sf. daruri în decursul unui au. si anume: Simion Pal. Somoşteln'c 31 cor. Teodor Dragomir. Sp'nu Popa 1. Fiion. Filon Popa . Ioan Avram. "Teodor Pârâu , toţi din Somoştelnic. câte 10 cor. Simion Rusu,

1 Simion Frâncu . Iuliu Zogorean. Sandu Popa. Onu Popa. toţi din Somoştelnic. Ioan Koros, Ioan Cergizan, Ioan Popa turcu. Nicolae Koros toţi din Bârnadea, câte 5 cor. Ni­colae Popa. Bârnadea 2 cor. 50 fii. Ioan Frâncu. Somoştelnic 5 cor. Ioan Crişan 1. Dumitru. Somoştelnic 10 cor. Ioan Crişan, Gligor Simion, Ioan Crişan, Ilies Nicolae. toţi din -Abns. câte 2 cor. 50 fii. Petrn Koros, Căoâlna 5 cor. Ilie Crişan. Abus 5 cor. Teodor Crăciun. Lăscud 5 cor. George Baciu. Vasilie Radu. George Sabo. toţi din Vam-Odorheiu. câte 5 cor. Katona Cornel. Boeerdi Ana. Sabo Elek. toţi din Vam-Odorheiu. câte 1 cor. 25 fii. Octavian Moldovan. Vidrasău 5 cor. Wazs Lstvân, Deasu 1 cor. 25 fii. Vasile Poparca, Bânba 2 cor. 50 fii. Desi Sândor. Bâuha 1 cor. 25 fii. Nieolau Mitea. Sebeş 2 cor. 50 fii. Ioan Crişan. Boiu-mare 2 cor. 50 fii. Un-

Lângâ biserica ce-i mai aoroape de pod se desface într 'un paralelogram lipsit de o lăture, mănăst i rea locuinţele călugă­rilor. E o zidire trainică cu o ridicâturâ, dar se vede că jos sunt numai magazii, iar chiliile monachala sunt toate de-asupra. Nu-i nimic, ce te-ar a t rage să întri în lă-untru. ci îţi pare mai mult nepretinească această clădire, copleşită de un aer de tri-steţâ. Pe sub poarta de zid eşim să vedem cimiternl, unde odihnesc căpetenii bisericeşti din ţară. Vedem pe alocurea monumente, cruci frumoasă, pe cari nu mai dăm de slova sfinţilor Chirii şi Metodiu. Paraclisele sunt foarte întunecoase, făcute anume par'câ i-â-i copleşascâ somnul pe bieţii călugări , cât ce vor întră acolo. O criptă ne arată o în­şiruire grămădi tă de cranii, puse peste olaltă In trei rânduri . Sunt craniile călugărilor de-odatâ, cari se îngroapă In preajma mă­năstirii, iar la mulţi ani. după ce rămân numai oasele, se desgroapă. şi capetele se pun de-o parte , — oasele grămădite, de alta. în aceea criptă, ce nu te umple de altfel de nici o teamă ori groază, ci priveşti la acelea rămăşiţe, ca ia un lucru de toate zile. în t r 'o cutie, deosebit, se păstrează craniile stariţilor. unde chiar mai e loc pentru stareţul de acum, care, de altfel, pare a nu se gândi încă nici pe departe la aşa ceva. căci e roşu ca focul, puternic, binehrânit , şi pe de-asuDra are vestminte bune şi curate. Ceialalţi călugări mai ales In privinţa aceasta a îmbrâcâminţii iasă foarte muit de dorit. Părul lung. mai ales la fraţi, scapă de sub potcapiile înverzite foarte sălbat ic ; lunga mantie pătată stă ca un sac pe ei, şi cei mai mulţi îţi par nişte bieţi • ameni bătrâni , fără nici unscp , fără nici o ţintă hotăr i tă de luptă, ce aş-

gâri lstvân, Coroiu 1 cor. 25 fii. Nicolae Colcer, J^tcul-rom. 1 cori 25 fii. Dumnezeu să le răsplă tească toate binefacerile şi să-i reîntoarcă" sănătoşi acasă, iar pe aceasta cale primească mulţămite din partea între­gului popor din Somoştelnic. — S o m o ş ­t e l n i c . la 8 Nov. 1906. leofil Popoviciu, preot gr.-caţ.

Hymen. Elisabeta Bohăţiel de Glod şi Dr. Dionisie Roman, advocat, logodiţi.

Sfinţirea biaericei din Timişoara. Du­mineca t recută s'a săvârşit în mijlocul unor mari şi înălţătoare solemnităţi, consacrarea frumoasei biserici române unite din Timi-şoara-Fabric ' Regretăm, că spaţiul nu ne permite să publicăm în acest număr raportul asupra acestor serbări. Observăm de astă-dată atâta, că ceremonia a fost condusă de Preasf. Episcop al Lugoşului, Dr. Vasile Hossu, care, după terminarea ceremonialului, a numit pe venerabil preot George Trăila, protopop onorar, dăruindu-i un brâu roşu. Tot cu această ocasie î . P. Sf. Mitropolit Victor, a trimis preotului o scrisoare de fe­licitare afectuoasă.

Congregaţia comitatului Albei-inf. e couvocată în şedinţă estraordinară pe 5 crt. n.

Un nou despărţământ al Astrei s'a în­fiinţat în cercul administrativ a Tăşnadului, desmembrându-se de despărţământul selagian —chiorean 22 comune, de prin părţile cele mai espuse ale românismului. Constituirea despărţământului s'a făcut sub presidenta protopopului Dem Coroian din T.-Santău, ca delegat al comitetului central. S'au în­scris 5 membrii pe viaţă cu taxa de 200 cor. 25 membri ordinari cu câte 10 cor. şi mai mulţi ajutători. în birou au fost aleşi: De-metriu Coroian, director, Dr. Coriolan Steer, adv., Vasile Pătcaş şi George Filip, preoţi şi Ioan Covaciu, învăţător.

Gimnaziul din Caransebeş. Din Ca­ransebeş se vesteşte, că gimnaziul cerut de mult din acest oraş e pe cale 8â se înfiin­ţeze. Guvernul a cerut oraşului să dea suma de 400 mii cor. odată neutru totdeauna. Gimnsz'ul va fi de stat şi limba românească va fi studiu obligat pentru toţi elevii.

teaptâ. clâtindu-se şi ei pe pămânfŢsâ treacă odată zilele, ce le mai au de traiu. să le ajungă căpâţini le în criptă. Câţiva mai răsăriţ i , mai tineri, mai curaţi , par a nu şti prea multe în nici un ram. „O fi. o fi", zic. dacă le spui ceva. ce n'au auzit până acum. Peste tot e o diferinţâ, ca dela cer la pământ între călugării ae azi. şi între cei ce au scris odată, cu slova cumpănită şi frumoasă, cei dintâi pe româneşte cărţile sfinte şi celea de siujbă. Tipografii nu se pomenesc acum pe lângă mănăstir i , biblio­teci rare-ori, şi astfel singurul câmp. unde a r fi pntnt munci aceşti oameni, ce sunt supuşi prin reguli unei vieţi contemplative, se părângeneşte tot mai tare.

Sfinţise soarele, era destul de rece pentru vestmintele noastre de vară. şi pe deasupra ne-a mai ajuns şi o sfântă de foame ca aceea. Dar spre nenorocul nostru, la mănăst i re nici pe bani nu se putea că­păta nimic. E ra ziua Crucii, zi de post şi ajun. — abia acum părea că mai înţeleg feţele acelea aşa de posomorâte. Ar fi fost în baltă peşte, dar nu se puse uneletele de prins şi peştele nu se prinde aşa numai cu una cu done. Călugării n â u c a r â borş la amiazi. dar nici de acela nu mai aveau. A ş a d a r nu ue-a mai rămas alta. decât să urcăm în t răsură şi să pornim la Bucureşti. Când să eşim din cuprinsul mănăstirii , ne întâlnim cu stareţul, care umblase se vede, ca sâ-şi mai uite de ajunul de azi. Dar Dlui ni-a făcut impresia celui mai sănă tos om ce i-am văzut în viaţă, plin de putere şi acum. deşi era cărunt tot.

La prăvăl ia de lângă s. Pautelimon, bem câte un pahar de vin. şi ni-se aduce o brânză, ce nu se poate mânca.

Tipografie nouă Domnul Constantin Popp, ne avisează ca la Îndemnul frunta­şilor români din Făgă ra ş , a deschis un sta­biliment nou tipografic în F ă g ă r a ş . în legă­tură cu o librărie. E prima tipografie ro­mânească în comitatul Făgăraşului .

Dela sooietatea meseriaşilor. Dumi­necă în 25 Nov. a avut loc prima conferinţa pent ru meseriaşi în sala casine române. — După vorbirea de deschidere a presidentului societăţii, a urmat conferinţa părintelui R o ­ş i a n u . Dsa timp de o oară a întreţ inut pe ascultători, vorbindu-le la înţeles: Despre credit în industrie şi cornerei. Espuneri le conferenţiarului au fost foarte instructive, mai ales închierea, unde îi roagă să fie cru-ţători şi să nu facă împrumuturi , ca să se Smpopoţeză. Conferinţa a doua va fi Dumi­necă, în 2 Decembre, în localităţile Casinéi, la oarele 5 d. a. în t ra rea 10 fii. de per­soană. Va vorbi dl prof. Dr. C h e t i a n . — Credem, că meseriaşii nostri vor fi cu toţii de faţă.

La fondul Societăţii meseriaşilor din Blaj au contribuit: Rvrs. Domn Simion Pop Matei 10 cor., Mon. Domn Nicolae Solomon, protopop 2 cor., Iovian Andrei, protopop în Csâki-Gorbo 2 cor., Ariton M Popa, protop. în Szâsz-Regen 2 cor. — Primească mulţu­mirea Comitetului.

Necrolog, f Parteniu Birlea, preot deficiente de dieceza Lugojului , cu locuinţa în Lunca (Aihidiecesa) a repausat în Domnul în 25 N >v. n. a. c. îu al 49 an ai etăţii şi 21 . al preoţiei . împărtăş i t cu ss. taiue ale muribunzilor.

Odihnească în pace!

— — P o s t a R e d a c ţ i n n i i .

M. V. Trimiteţi UD raport despre o produc-ţiune, ţinută in un sat, şi nu faceţi, decât generali­tăţi. — Regretăm, dar n'o putem publica.

Ş. Pentru -numărul acesta n'a mai fost loc.

Soarele sfinţise de mult. da r la apus pânzele mari de purpură rumeniau încă toată zarea. La noi dacă trece odată soa­rele dealul, s'a gâtat . numai de sunt nori uşurei spre apus . mai vezi că ei t râeşte şi în lumea nouă. în care a trecut. Pe şesul bucnreştean însă frumseţile asfinţitului ţin mult. şi cred că timpul acesta e eel mai potrivit, când se vor face plimbările vara, afară de oraş.

Ne întoarcem tot pe acelaş drum, numai aproape de oraş cotim pe alte străzi, ca să nu mai dăm de glodnl de mai înainte. Felinarele «'aprinse şi circulaţia trăsurilor, ce sclipesc, se învălmăşeşte tot mai mult. Cum îi va fi stat trăsurii , ce ne aducea pe noi, plină de tiuâ, cu caii împroşcaţi până sus de stropi, va fi ştiind mai bine vizitiul.

M'am bucurat însă mult. că am putut vedea ceva din preajma Bucureştilor, mai ales mormântul lui Alesandru Ghica, dela 8. Pantelimon şi mănăstirea dela Cernica, cu bisericile, ca cripta, cu călugării şi sta-riţul ei.

I Agârbioeanu.

Cărţi poştale ilustrate, C cu vederi din Blaj. ^

Bucata 6 fieri. — Suta ă cor. franco.

Nr. 49. U N I R E A Pag. 387.

P A R T E S C I L N Ţ :

Mitropolitul S a v a B r a n c o v i c i ,

de

Dr. AUGUSTIN BUNEA. (Continuare.)

Despre Teorii, care păstoria la 1614 şi 1615, nu ştim, cât va fi stat în scaun, dar e probabil, că jurisdicţiunea lui epis­copească a fost redusă mai târziu la episcopia Bălgradului, luân-du-i-se episcopia Vadului, care la dată necunoscută a fost dată de principele Gavril Bethlen (1613—1629) episcopului Augustin, care însă a părăsit scaunul Vadului şi s'a retras în-Moldova, făcând loc lui Eftimie la a. 1623 (N. Dobrescu, Fragmente, pag. 23—25), după care nu mai întâmpinăm alt episcop la Vad, decât pe Savul, cel numit de principele Gh. Râkoczy II. la a. 1650. (Ibidem, pag. 30—33.)

Lui Teofil i-a urmat în scaunul Bălgradului moldoveanul Dosofteiu, care fusese mai mare peste toate mănăstirile Ţării-Moldovei. Dosofteiu pribegise în Ardeal, când năvăliră în Mol­dova Polonii cu Alexandru Movilă în 1615, dar s'a întors iarăşi în Moldovafpentru ca mai târziu să ajungă Vlădică în Bălgrad înainte de domnia a doua a lui Ştefan IX. Tomşa (1621—1623), pe cum arată dl Iorga (Sate şi preoţi, pag. 332.) Dosofteiu se întitula: „Mitropolitul Bălgradului, a toată ţara Ardelenească şi Unguiească şi eelealalte" (Haşdeu, Arch. ist. I. p. 93; la Iorga, Sate ş i preoţi, p. 332.), sau „Vlădică de Bălgrad şi a toată ţara" (Iorga, Doc. Bistr. II. p. 4.) Pe o carte păstrată în Blaj înseamnă însuşi la 1622,că a fost Vlădică în Ardeal şi în Maramurăş şi a umblat ş i pe la Sătmar şi Dobriţin în urma armelor biruitoare ale princi­pelui Gavril Bethlen (Cipariu, Archiv p. 781.) In 1626 Dosofteiu cumpără moşia Beca, nu departe de Bălgrad (Vechile Episcopii, pag. 80.) In 1627 „Dositeiu, Vlădica de Bălgrad" ţine sobor cu preoţimea sa (Cipariu, Acte şi Fragmente, pag. 150—154.) Lui i-a urmat Ghenadie (1628—1640.)

Din cele desfăşurate mai sus este evident, că nu Sârbii lui Brancovici au întemeiat Mitropolia sau episcopia Bălgradului, c i Mihaiu Viteazul; că nu un Sârb cu numele Sava Brancovici a fost primul Mitropolit sau episcop al Bălgradului, ci Românul Ioan dela Prislop, care fusese sfinţit în Ţara-Românească; că scaunul din Ienopolea n'a fost transferat la Bălgrad de un Sava Brancovici pe la 1600; că pe la 1619 n'a existat în Bălgrad un episcop cu numele Ghenadie, nici altul cu numele Dositeiu la 1638, şi cu atât mai puţin unul Sava pe Ia 1600, ori între anii 1608 şi 1622, ori între 1608 şi 1630, precum susţine dl Mangra, căci în anii aceştia au fost în Bălgrad ca episcopi: Ioan dela Prislop, Teoctist, Teofil, Dositeiu şi Ghenadie, toţi adeveriţi prin acte ttiai pre sus de ori ce îndoială.

Sava Brancovici a fost un episcop de Lipova peste un număr mai mic de biserici sârbeşti şi româneşti, pe cum arată toate documentele. El nu a stat nici într'o legătură cu ierarhia bisericei române, ci a fost un usurpator al unui teritor, eare se cuveniâ episcopilor români din Ardeal. Usurparea a putut-o face în schimb pentru anumite servicii politice.

Decretul lui Sigismund Râkoczy din 15 Ianuarie 1608 ne spune apriat, că Sava era episcop peste un număr limitat, peste un număr oare-care de biserici sârbeşti si româneşti, căci z ice: Reverendo Szaveo Vlădica certarum Rascianarum et Vala-charum ditionis nostrae transylvanicae ecclesiarum Episcopo". Unde era însă teritoriul acela supus voevodului ardelean, peste care păstoria Sava? împrejurarea că voevodul porunceşte, ca Sava să nu turbure pe păstoriţii Mihail şi pe ceialalţi păstori români de religiunea ortodoxă (calvinească) din comuna Vaj-dafalva (Voivodeni, pe Crişul-Alb, lângă canalul Nâdor, între Repszeg şi Albeşti), arată destul de limpede, că Sava nu era episcop pe teritoriul Ardealului luat în înţeles strict. (Cipariu, Archiv, pag. 609—610.)

Intr'un alt decret al lui Sigismund Râkoczy din 28 Iuniu 1607 se spune; că Sava era episcop »quarundam Ecclesiarum c t WalachoruminTranssylvania passim existentium* (N. Dobrescu, Fragmente, pag. 15.) Cine însă pricepe latineşte şi aseamănă

FieĂ-LlTEKAUA. «ft*-aceste cuvinte cu cele citate maî sus din decretul aceluiaşp^ih-cipe dela 1608, vede lămurit, că copistul din cancelaria v o e v o ­dului a greşit, căci corect trebuia să zică: „quarundam Ecc le ­siarum Rascianorum et Walachorum", deoarece conjuricţiunea et altcum nu are nici un înţeles.

In acest decret să iea Transilvania în înţeles mai larg, întru cât şi o parte din comitatele Aradului şi Zarandului din Ungaria se ţinea de Transilvania, ca părţi din Ungaria.

In decretul principelui Sigismund Bâthory din 9 Nov. 1607. s e zice: „attentis . . . servitiis Honorabilis Savae Wladikae de Lippa", de unde apare, că el avea reşedinţa în Lipova dincolo de graniţa Ardealului luat în înţeles strict. (Ibid. pag. 15—16.) El a fost încărcat cu favoruri de principele Sigismund pentru felurite servicii, dar mai ales pentru serviciile făcute la ocuparea c e ­tăţii Lipeva, (Idem, ibidem.) când garnizoana sârbească din Lipova la sfatul şi îndemnul lui Sava a trădat pe Turci şi a dat cetatea în mâna Ardelenilor în a. 1605 (Mârki, Aradvârmegye monogr. II. pag. 48 şi 239.). Că Sava a rămas până la sfârşitul vieţii sale în Lipova şi nici odată nu a stat în Bălgradul Ar­dealului, se vede din împrejurarea, că până astăzi se păstrează în biserica sârbească din Lipova engolpionul, ce-1 purtă pe piept; potirele, din care cuminecă poporul; crucile şi odăjdiile scumpe episcopeşti (Mârki, 1. c. pag. 239.). Toate acestea le-ar fi adus cu sine la Alba-Iulia, dacă s'ar fi mutat aci ca Mitro­polit al Bălgradului. Pe timpul lui Sârbii în Lipova erau foarte număroşi, aveau o uliţă a lor proprie, aveau biserică sârbească (Mârki, Ibidem, pag. 265.) şi pentru cine vrea să priceapă, este sigur, că Sârbii aceştia, cari erau oameni liberi, puternici, ar­maţi, n'ar fi suferit un episcop românesc, când este ştiut, cât de fanatici duşmani au fost ei Românilor şi bisericei româneşti.

Dar nu numai în Lipova erau număroşi Sârbii în comi­tatul Aradului şi Zarandului Sârbii se simţiau ca acasă, încă de pe timpul despotului George Brancovici, adecă din jumătatea primă a veaculu al XV-lea. Soartea Lipovei a atârnat de repe-ţite ori dela voia lor în luptele dintre Ardeleni şi Turci la în­ceputul veacului al XVII-lea. în 1607, 160 de familii sârbeşti au fost nobilitate şi aşezate în cetatea Aradului. După c e Ştefan Petnehâzy a cucerit în 1602 Ineul din mâna Turcilor, el a aşe­zat şi aci Sârbi şi o garnizoană sârbească în cetate (Mârki, 1. c. pag. 265—266 şi 208.). în comitatele Arad şi Zarand aşa dară centrele cele mai puternice sârbeşti erau, încă dela înce­putul veacului al XVII., Aradul, Ineul şi Lipova. Aci au început ei a face cele dintâi încercări pentru întemeierea unei episcopii sârbeşti în mijlocul Românilor. Mai întâiu s'a aşezat sârbul Sava pe la 1605 ca episcop în Ineu la Sârbii săi, apoi s'a mutat la Lipova, tot la Sârbi. După el iar apar vre-o doi episcopi sârbeşti în Ineu, până când episcopului sârbesc Isaia Diacovici sau Diadokovici , care purtă titlul de Ienopole (Ineu), şi care a lucrat nespus de mult pentru Sârbii săi, şi pentru cei ce au venit pe capul nostru cu patriarhul Arsenie Cernovici (Mârki, L c. p. 266—267.), a obţinut înfiinţarea definitivă a episcopiei sârbeşti de Arad pe la sfârşitul veacului al XVII-lea şi începutul vea­cului al XVIII-lea, supunându-o formal prin dispoziţii împărăteşti patriarhiei sârbeşti.

Ca să se vadă şi mai limpede, că Sava de Lipova şi cei ce i-au urmat în Ienopolea şi Arad au fost nişte Sârbi usur-patori ai teritoriului supus ierarhiei române din Ardeal, n'avem decât să ştim, că părţile ungureşti rupte din Ungaria ş i încop-ciate cu Ardealul totdeauna au fost supuse înainte de 1605 epis­copilor româneşti din Ardeal, fie din Geoagiu, apoi Si lvaş şi Băl­grad, fie din Vad, precum arată înseşi decretele lor pentru cine ştie să le cetească şi să Ie priceapă.

Dl M. ca să facă din Sava dela Lipova şi din mitropolitul Sava Brancovici romani neaoşi, recurge la mărturia turcului E v l i a C e l e b i , care ne descrie oraşul Ineului aşa, pe cum era acela pe la 1660—1664 şi ne spune, că raialele din oraş erau cyrdeleni şi valahi. Noi însă am văzut, că îndată după 1602 Ineul era un cuib puternic sârbesc şi Sârbii aveau case şi moşii acolo (Mârki, 1. c. pag. 266.), tocmai pe când s'a născut în acest oraş mitropolitul Sava Brancovici.

Dar cuvintele lui Celebi nu exclud existinţa Sârbilor în Ineu. Sub Ardeleni el a înţeles poporaţiunea aşezată în Ineu sub principii ardeleni, în care poporaţiune au putut fi cuprinşi ş i

388. U N I R E A Nr. 49

Sârbii , aşezaţi aco lo sub /ace i a ş i /pr incipi | î î r sub Valahi el a putut înţelege şi pe Sârbi , deoa rece lâ mohamedani i dîn pen in­sula ba lcanică nu a t a r e or i şe întâmplă, c ă cuvântul va lah să iâ în însemnarea d~e creşt in de legea grecească , fără deosebire de naţionali tate. (Vezi: Rdthy Lâsz l6 , Az olâh nye lv es nemzet megalakulăsa , e i . I I . pag. 123.)

« * « Ca a rgument pen t ru a se dovedi, că Sava Brancovic i mi­

t ropol i tul Bălgradulu i a fost cu adevăra t Român şi nu Sâ rb , cu toate că el până şi la acte româneş t i se iscăl iâ sâ rbeş t e : „PiS-cup Sava" (Iorga, Doc . Bistr . II. pag . 9. n. CLXXVL), se aduc dispoziţiile făcute de el pen t ru p red ica rea cuvântului lui Dum­nezeu în l imba românească şi pen t ru ce t i rea căr ţ i lor t ipări te româneş te , atât în biserică, cât şi afară de biserică, ca r i d i spo­ziţii se pot ceti la Cipar iu (Acte şi F ragmen te , pag. 145—148.) Eu â m ară ta t atât în „Vechile Episcopi i" , cât şi?în „ Ie ra rch ia Români lor" , că aces te porunc i nu dovedesc , că Sava a fost Român, căci e le aii fost date, nu din îndemn şi sent iment na­ţ ional românesc , ci din voinţa lui Sava de a ca lv in i^b ise r ica românească ; şi că publ icarea aoes tor porunc i s'a făcut nu numai în numele lui Sava, ci şi în numele lui Apafy, c a r e n'a fost r o m â n .

De fapt porunci le , ce le-a dat Sava sunt ident ice în cu­pr ins cu porunci le , Ce le dădeau principii calvineşti . Sava z ice : „Cuvântul lui Dumnezeu să se ves tească în l imba noas t r ă ru -mâneş te , creş t ini lor în biserică, şi unde va t rebui şi va fi de l ipsă". I a r în altă poruncă , în fruntea căre ia a lă turea de numele lui este sc r i s şi numele pr incipelui Apafy, z ice: „Aşa şi cuvântul lui Dumnezeu, ca să se ves tească în l imba noas t ră rumâneeştej ca re l e '„nem născut" , (Cipariu, Ac te ; şi F r agmen te pag. 145 şi 148), deşi nici Apafy, nici Sava, car i împr.eună şi cu aceeaş i sc r i soa re dădeau porunca , nu s'au născu t în l imba românească , şi astfel „limba noastră* s e refereş te numai la preoţi i , c ă ro ra e ra adresa tă porunca . Cu aceas tă po runcă însă es te ident ică dispoziţia făcută de pr incipele George Râkoczy în 1643, (Cipariu, Archiv, pag. 269), şi de Apafy îrt 1680, (Idem, Acte şi F ragm. pag . 62), căci aceşt i pr incipi d ispun: *Quod sacrosanctum Dei verbum juxta s ae ros Bibl iorum codices , tam dominicis, quam aliis diebus festis tum in ecclesi is suiş, tum ad funera, turn ve ro alibi ub icumque locorum desiderabi tur , vernacula sua lingua praedicăbit, ptaedicarique per quosvis alios quoque pas­tor es procurabit ac faciet*.

R â k o c z y şi Apafy dispun, să se înveţe t iner imea din ca te -chismul calvinesc, t radus româneş t e : „Quod ca tech i smum ipsis j am exhibitum recipiet , rec ip ique pe r al ios curabit , eumque ju -ventu tem ipsam tum ipsemet di l igenter docebit , tum pe r al ios doce r i faciet" (Cipariu, 1. c.) Sava însă merge mai depar te şi d ispune, ca nu numai ca techismul calvinesc, ci toate căr ţ i le t i ­păr i te româneş te cu o mulţ ime de erezii calvineşti , să se ce tească

: ş i înveţe : „Cari -cărţi sunt sc r i se şi scoase pe l imba rumânească să se ce tească şt să se înveţe în biserica creştinilor, şi în-t r 'a l te locur i unde va fi l ipsă" (Cipariu, Acte şi F r a g m . p . 145.)

Apafy şi Sava po runcesc împreună : „Popii, cari nu se nevoesc cu rumânie, ce tot cu sârbie, unii ca aceia şi lo r facu-şi de că t ră Dumnezău pedeapsă, şi de că t ră poporan i u r i -ciune, şi săborulu i scădere , aceia cu un cuvânt să se oprească din popie* (Cipariu, 1. c. p . 149), iar Apafy d ispune: „Ut illi pas to res valachiei , qui praeierRascianam literaturam nihil murmurant in templo cum summo suo suorumque salutis de -tr imento, neque p rae t e rea vel summe necessar ios ad salutem chris t ianae rel igionis ar t iculos vel sciunt vel sc i re volunt , utut al iquoties more et modo chris t iano admoniti sint, e statione sua moveantur, ut tum loco ipsorum tum ordinar ie in eccles ias va lachieas inst i tuendas ii pas to res promoveantur , qui l i t e ra tu ram va lach icam cal lent" (Cipariu, 1. c. pag. 67.)

Orbit t r ebue să fie deci cel ce nu vede, că Sava nu şi-a dovedit românismul pr in porunci le citate, ci numai a împlinit poftele calvinilor. De aceea zice Cipariu (Acte şi F ragm. pag. 190. n. b.): „Fă ră de a fi Sârbi, adevăru l is tor ic ne s t r inse a măr tur i s i mai sus la pag. 70. not. a., cum că Sava a fost Sârb. I a r cauza canonului nr . 8. a supra l imbei sârbeşt i e ins t rucţ iunea dată de principii calvini, pe cum se vede în punc tu l XVIII, a ici mai sus pag . 67, şi de altmintrea cea mai mare parte a acestor statute sinodale e numai repeţirea punctărilor instrucţiunei calvineşti".

D a r dl M. nu v rea să pr iceapă aces te luc rur i atât de evi

^ dente, ci a re neruş inarea , să^-mi impute mie (p. 9 0 ) r că în „Ve­chile Episcopi i" (pag. 127) Şi în „Ierarchia Român i lo r " (p.263) am reprodus falş porunc i le lui Sava re la t ive la l imba r o m â ­nească . E u de fapt în aces te două scr ier i n 'am reprodus cuvin­tele lui Sava, ci n u n i # le-afli interpretat şi explicat, pe cum or i c ine poate vedea cet indu-mi scr ier i le la paginile citate, i a r ca r i cuvinte le-am pus în t re semnele citaţiunii sunt r ep roduse tocmai aşa, pe cum le aflăm în porunc i le lui Sava. In te rp re ta rea pu tea dl M. să o numească greşi tă , dacă nu-i convine, da r să nu să s coboa re Preacuvioş ia Sa până la o t reap tă atât de joasă de t icăloşie, încât să-mi impute lucrur i , ca r i în sc r ie r i le mele nu le v o r află toţi răii şi mişeii din lume, de le -ar căută o miie de ani.

Pen t ru a p r icepe şi mai bine, că Sava cu porunc i le ci tate nu a voit să se a re te Român, ci numai a voit să calviniseze, este bine să se ştie, că un pr incipiu de căpetenie al p ro te s t an ­ţ i lor a fost şi este, că toa tă slujba b i ser icească t r ebue să se facă numai în l imba poporului . De aceea în p ropaganda l o r pen t ru calvinirea Români lor , ei au stărui t foarte mult, să s e apl ice ace l principiu, şi cu cât a fost mai mare pr igoni rea b i ­ser ice i Românilor , cu atât a fost mai apr igă s tăruin ţa p r o t e s ­tanţ i lor pen t ru în lă turarea limbei s lave şi In t roducerea celei româneş t i în slujba b iser icească . Din cont ră c leru l b iser icei „o r todoxe" ţinea, că in t roducerea l imbei româneş t i es te o vă tă ­m a r e g r ea adusă „or todoxiei" . De aceea pa t r i a rhu l Pales t inei , Dositeiu, porunc iâ mitropoli tului Atanasie din Bălgrad la anul 1698: „ T r e b u e Arhier ia Ta, slujba bisericei, adecă ohtaiul, mi -neele, şi alalte cărţi , ce se cântă dumineci le şi sărbă tor i le , să te nevoieşt i cu deadinsul să se ce tească toată pe l imba slovi-nească, sau el inească, iară nu rumâneşte, sau într 'al t ch ip" . (Cipariu, Acte, 283—284.)

Din aces t cont ras t es te evident, că episcopii , car i s tăruiau pent ru in t roducerea slujbei româneş t i în biserică, nu-şi dove -diau cali tatea lo r de Români , ci ap lecarea lor sp re principii le protes tante , or i cel puţin s lăbiciunea lo r întru a p ă r a r e a „or to ­dox ie i " .

Al tcum porunci le lui Sava Brancovic i pen t ru in t roducerea limbei româneş t i în biserică, nu e rau un lucru nou, ci foarte vechiu, încă din epoca, când protes tant ismul nici nu mai suferiâ în Ardea l episcopi „or todoxi" , ci impunea biser icei episcopi protes tanţ i de neam românesc . î ncă la 1567 porunc iâ Ioan Si­g ismund: „Voind după ho tă râ rea ţării, să silim pe neascul tă tor i i

^aceş t i a de popi români , să-i silim să propovăduiască cuvântul lui-Tjumnezeu în adevărata lor limbă românească, după rânduia la aces tu i popă GheoVghe, vă poruncim, să-i siliţi la ceea ce v rea popa G h e o r g h e şi să-i fiţi lui, sau oameni lor lui într 'a jutor". I a r popa Gheorghe episcopul Români lo r în anul u r m ă t o r 1568 porunc iâ : „Dar, lucrul de căpetenie, cu ca re se duc acasă, e că toată slujba în biserică s ă o facă în româ­neşte, ca să înţeleagă obştea, pe cum porunceşte şi Craiul... şi să-i şi sileşti la aşa ceva, să-i ameninţi pe îndrăzneţi şi a-i scoate din slujbă, cum a hotărât ţara*. (Nic. Iorga , Mitrop. Ardeal . în Anal. Acad. pag. 24—25.) Int r 'un s inod ţinut de episcopul protes tant r omân Pa vel Tordas i , la 1569, „s 'a h o ­tărât , ca aceia din preoţi i sârbeşt i , ca r i îndepl inesc slujba de p reo t în obştile româneşt i , dacă nu fac în l imba r o m â n e a s c ă slujbele sfinte în ace le obşti, să nu poată fi preoţi*. (Ibidem, pag. 29.)

Toa te aces te dispoziţii făcute cu o sută şi mai bine de ani înainte de Sava Brancovic i , s eamănă ca ou cu ou cu p o ­runci le acestui „ch i r ia rc" , şi dovedesc , cât de puţ ină omenie,, sau cât de g roasă ignoranţă a re dl M. când scr ie aces t neadevă r încornura t : „Tot astfel şi în pr ivinţa l imbei na ţ ionale române , mitropolitul Sava este cel dintâiu între toţi chiriarhii bi-sericelor din ţările româneşti, c a r e a făcut dispoziţ iuni p o ­zitive pent ru in t roducerea ei în b iser ică şi la toate servici i le d iv ine" (p. 89.) A deduce deci din porunc i le lui Sava, că el a fost Român, este tot atâta, cât a deduce din zelul pr inc ip i lor amin­tiţi pen t ru in t roducerea l imbei româneş t i în biser ică, că şi ei au fost „neaoş i" Români , or i din p o r u n c a pa t r ia rhulu i g r e c e s c Dositeiu, de a se ţ inea slujba în l imba s lovinească, că şi el a. fost Sâ rb .

* * #

(Va urmă).

Nr 49. U N I R E A P a g . 389

B i b i L o g r a f i e . A apărut:

Teologia pastorală de- Dh isidor Marcu, canonic mitrop. si rector al semin. teol. din Blaj. —-' Voi. II,; tdturgica. Blaj 1906, Tipografia

Seminariului arhidieeezan.

0.)ni present a părintelui canonic Dr. M a r c u care -se' e-tinde pe pag. Şi costa 5 cor. 40 fi", -f- 30 fit. porio. iar pentru R i m a u i a 6 lei. împlineşte o arzătoare şi v'e<h; dorinţă a clerului român, căruia î r lipsi a pâuă acum noul dintre cele mai r e ­ce sa re ODUri pentru viaţa pastorala, de toate bilele. Peutru-ce_ nu ne îndoim, că preo­ţimea noastră, pentru a cărei folos şi în­drep ta r 8'a scris acest op de mare însăm-nătate. îl va primi cu bucurie şi va onora pe autor cu vrednică recunoştinţă.

Pâr. Dr. Marcu, după o muncă şi studiu îndelungat, fâcnt ca profesor, de teologia pastorală în seminarul din Blaj npoi ca canonic, ne ofere nu o floare ofilită, ori «iscată, ei un frumos arbore plin ; de viaţă, în care ne . putem paşte in bucnrie sentimentele evlavioase şi religinase. şi din a cărui roade mulţi nreoţi şi credincioşi se vor putea nutri şi întări sufleteşte.

Impor tanţa acestei scrieri nu residâ în mărimea ei. ci in faptul ca autorul a dovedit ştiinţifieeşte toate aserţiunile, a a ră ta t originea şi desvoitarea istorică a marelui complex de acţiuni sfinte, despre cari trac­tează liturgica, dându le viaţă prin espli-earea lor simbolică, morală şi li turgică. In esplicare ne conduce în vastul şi bogatul câmp al literaturii patristice, puţin ennoscut la noi şi la păreri le scriitorilor celebri mai ales orientali, cari s'an ocupat cn chestiuni liturgice Desele citate din s. Scriptură şi provocarea la canoanele bisericei orientali dan nueţiune şi auctori tate învăţături i cu­prinse în acest op. Corect şi bine a lucrat autorul atunci, când pentru susţ inerea în­văţături i propuse s'a provocat şi 1 decretele sinoadelor diecezane şi provinciale ale bise­ricei noastre şi, unde a cernt trebuinţa, s'a provocat şi la dispoziţiile legilor şi ordinaţiu-niior statuiui nostru. Astfel preotul din aceas tă scriere sistematică va înţelege for­mele serviţiului divin public, legătura ace­stora între sine. raportul lor cu principiile şi ideile religioase, r a învăţa originea si desvoitarea lor. cum şi modul. în care să le ezecnte conform demni 'âţ i i şi scopului lor care este preamărirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oameni lor ; iar propunerea legilor şi a decretelor bisericii şi a statului va feri preoţimea de a veni în colisiune cu acelea.

De mare însâmnăta te pentru p reo ţe ş t e opul a - e u a şi din motivul, că i-se pune la dispoziţie un izvor bogat, din care i-se dă putinţă să exolice poporului credincios în cuvân tă r i liturgice (aşa rari la noi!) func­ţiunile sacre împreună cu învăţă tura de credinţă şi morală, ce se cuprinde în ele. Cu tot dreptul scrie autorul (nag. 7): „cu cât va cunoaşte cineva mai bine formele cultului divin public şi eu cât va pătrunde mai adânc în spiritul lor. cu a t â t le va ad­mira mai mult raţionabili tatea şi frumseţa, şi se va convinge tot mai mult. că ele co-răspund pe deplin nu numai credinţii noastre religioase, ci şi esiginţelor religioase a naturi i omeneşti. Aceasta convingere nu­treşte şi în tăreşte în el sentimentul reli­gios şi-i ofere probe puternice spre ilus­trarea şi probarea adevărurilor sfintei noa­stre religiuhi."

Peste tot L i t u r g i c a Dlui Dr. Marea, atât ee-.priveft* «antares>.<*b.«««kr, pswver. carea deasă la s. Scriptură. , ia învâ ţâ tqra sf. Părinţ i şi a scriitbrflor bisericeşti, cât şi ce p r iveş te , fo^ma, In care ie tractează!,

,deş* s a r părej$r ca su'nt,repeţiri . ni-se înfâ-• ţ işerza câ o i a c r a r e / d e valoare ştiinţifică.

Valoarea a c e a s t a ' ' s e , măreşte numai prin. faptul că la noi, la .f tomâni peste tot nu ezistă nici o sc r ie re . . ca re ar t racta cât de cât bazat şi mot iva t .mater ia l i turg ice i , '—. Multele erori ue ţ ipăt nn snbtrag Dimie din valoarea şi îusâmnatătea acestei scrieri , cari. credem, că se vor eraenda în a doua eduie . câad t ractatul 1 desnre iaudele dumne-z^esti încă s p e r ă m ' s ă fie împărtăşit cie aceia-şi atenţiune şi studiu, de care au fost Împărtăşite celelalte tractate. Având să ser­vească acest op şi de manual de şcoală ar fi fost de dorir, ca din multele eilaie cari snUt în corpul scrierii, unele să fi trei ut în note.

Limba scrierii , e bună. E drept, că sunt cuviute. cu cari nn vor v d să se îm­pace aceia cari tind. să democratiseze limba in ori-ce scriere, da r cartea aceasta, care de altmintrelea va •< pute-o înţelege şi po­porul, e scrisă în loeul întâiu pentru pre< V şi oameni învăţaţi . Şi a<a cum e, este de mare valonre ştiinţifică şi de mare folos practic. Pentru întrebuinţarea mai uşoară a opului autorul ne dâ şi indicele alfabetic al materiei.

între<r opul etă din o introducere şi trei părţi, la introducere tractfazâ despre oticini pastoral sacerdotal, noţiunea şi îm­părţ irea Liturgicei şi despre li teratura litur­gică. P a n e a I. (Liturgica generală) o îm­parte în 6 cape te : cap. I. despre formele cultului divin în genere ; cap. I I . despre formele cu tu lu i divin în specie; cap . - I I I . despre acţiunile sac re ; cap. IV. despre lu­cruri ie sacre ; cap V. despre locurile sac re ; cap. VI. despre tţmpurile sacre. — Par tea I I (Liturgica specială) o împarte în t ractate , secţiuni şi canete , apoi naragrafi, cari sunt şi în celealaite părţi. îa" partea I I t rac­tează despre sacrificiul liturgic în genere şi în specie, desnre dumnez j a8câ liturgie a sf. Ioan Gură de ' aur. a sf. Vasile Marele şi a sf. Gregoriu Dialogul, despre laudele dum-n< zeeşti şi despre Sacramente. — Par tea III . stă din 2 t rac ta te : despre Sacramentale în genere şi în specie.

De închiere dorim, ca fie-care preor, pentm el şi pentru binele credincioşilor săi. să-şi procure acest op de adevărat preţ

Liturgns.

„Sămănătorul" , revistă literară. Anul V. Nrul 46, cu următorul cuprins: Red., Con­certele simfonice a dlui Dinicu. — D. An-ghel, Umbrele (poezie). — M. Sadoveanu, Vremuri de bejenie, I I I . — Natalia Iosif, I. Scurtu, Un răspuns şi o poveste (File ve­sele). — M. Paleologu, Tăcere (poezie, t rad. din Sully Prudhomme). — L. Iliescu, Evreul rătăcitor (poezie, după Schubart). — Red. şi Se , Cronică. — în Supliment: Sosirea coru­rilor de peste munţ i : La gară. Pe calea Gri viţei.

„Neamul Eomâneso". Anul L Nr. 55. cu următorul cuprins: O lămurire din partea Reginei, de N. lorga. — Ce poate rămânea pe urma Expoziţiei (Din scrisoarea unui pro­fesor Bucovinean). — Justi ţ ia din Craiova şi un nou Hercule, de Hesiod Craioveanu. — Cronica, de N. Iorga şi alţii

Proprietar, editor şi redactor răspunzător:

A u r e l C . D o m ş a .

ăe multe ori tocmai atunci se sWt oboaite şi farâ' putere, când ar trebui să aibă cea mai bună puteri; şj,sănătate ca «îl poată face destul datorinţelor dej

.jnampj ele aiHJS, cu deosebire in EmuUiunea SCOTf adevăratul nutremânt întăritor. "Pregătită fiind di» uleu de ficat de peşte? var şi natriu, e foarte gustoasK şi ţişor de mistuit, produce p o f t i s e fi^nciftte şi astfej .iutisece'ori ce alţ .nntoeia^ii ţ / . ' ln^e^vii^putere» nutritivă. EmuUiunea SCOTT delăturâ slăbiciunea: dăud noni patere de'viaţi. EmuUiunea SCOTT şr cu mult mai cu efect ca uleul de ficat de peşte comuna

Marca de probă a EMULSIUNEI de SCOTT este pescăriţi ce poartă !n spat^ un peşte. •.% t I»

Cu provocarea la această- foaie, trfi mitand 70>fileri, în timbre nojft*!fcţ spef? deuză gratis mustra * y% \

Dr. BUDAPEMIL, «, vărosi gyogyszertâfa;

(27) 4 - 1 2 BUDAPEST, IV. Yâczi-Utcza. 34/50.-

-' •" Preţul nnei sticle 2 cor. 50 HI. —— s §t poate căpiţa tn ori ca» farmacii.

Nr. 470-1906. •

E D I C T . După ce IOAN SECHEL gr.-cat. din

C e r g ă u l - m i c şi-a părăs i t fără cauză pe legiuita sa soţie lovuţa Pinca tot de acolo, şi nu i-se ştie ubicaţiunea, prin aceasta este provocat ca în timp de un an şi o zi să se prezinte înaintea subscrisului, căci la caz contrar, procesul divorţial urzit în contra-i se va per t ractâ şi în absenţia Iui.

Oficiul protopopesc al Blajului ca for matrimonial de I. instanţă.

Blaj în 26 Noemvrie n. 1906.

Georgim Bărbat, (33) 1—3 protopop gr.-i:at.

Curatoratoratul bisericei gr.-cat. din Vaida-Recea dă în arândă pe un nou period de trei ani cele trei târguri de ţeară, ţ inân-de în 18 şi °19 Ianuarie, 21 Martie, 1 şi 2 August st. n. a fiecărui an, prin licitaţiune publică, ce se va ţinea Duminecă în 9 De­cemvrie st. n. a. c. la 10 oare a. m. la lo­cuinţa curatorului primar.

Preţul strigării va fi 1200 cor., după care sumă reflectanţii au de a depune vadiul de 10° / 0 . Condiţiunile de licitaţiune se pot vedea în cancelaria parohială.

Vaida-Recea în 27 Noemvrie n. 1906.

(34) i—i Curatoratul bisericesc.

A C A T I S T U L MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni câtră Preasf. Năs- 4

câtoare de Dumnezeu leg 24 fii.

f> or)im*xY\ p o e z i i a , e s e d i n

KUdHkUl autorii români

pentru tinerimea din şcoalele poporale.

P r e ţ u l 4 0 î i l e r i .

A apărut!

99 CALENDARIO. UNIREI" pe 11907. Preţul 5 0 fii. + 10 fii. porto.

A apărut!

e ^ ^ t i u n e * rnilehară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia eea mare.

Turnătoria de,clopote şi fabrica de scaune de fer pentru . clopote a Ini = =

; â i ioira l o f o î i i & Tlmlşom-Iabiic ( 8 ) 2 8 5 2

se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe eum la turnarea de nou a clopo­telor stricate, mai departe spre facerea de clopote întregi armonioasă, pe lângă ga­ranţie pe mai mulţi ani, provăzute cu ad-justări de fer bătut, construite spre a le în­toarce cu uşurinţă In ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomand

8

g ă u r i t e

de mine inventate şi mai demnl te ori premiate, cari sunt provăzute

ti în partea superioară — ca violina = cu găari după; figura S şi pentru

33 aceea aa an ton mai intensiv, mai n limpede, mai plăcut şi cu vibrarea

t mai voluminoasă, decât cele de 8is-tem vechiu, aşa, că nn clopot pa-

ţg tent de 327 kg. este egal în to-g nul unui clopot de 461 kg. făcut g după sistemul vechia. Mai departe g se recomandă spre facerea scanne-g lor de fer bătut, de sine stătă-g toa-r, — spre preadjustarea clo-55 potelor vechi ca adjustarede fer Şg bătut — ca şi spre turnarea de f* toace de metal.

ti

a Pretcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit şi franco ©»«»$$«««$$8««««$««««*«»» »««»R«88«8»888**8888««»«» 5

I n s t i t u t indigen. Banca de as igura re

„Transilvania" (7) 28 - 52 din S i b i i u

» întemeiata la anul 1868 în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii),

asigurează în cele mai avantagioase condiţii:

3 i contra pericolului de incendiu şi esplosiune. )§$ edifici de ori-ce fel, moliile, mărfuri, vite, nutroţnri si alte puncte

• : economice etc, -0 © asupra vieţii omului @ @'

în toate combinaţiile, capitale pentru cazul morţii ş i cu termin fix. asigurări de copii, de

zestre, rente pe vieaţa întreagă etc. etc. Asigurări poporale fără cercetare medicală Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a

capitalului. Valori asigurate contra in­

cendiului: 90,981.088 coroane.

capitale asigurate asupra vieţii:

9125.898 coroane. Dela întemeiare institutului a solvit:

pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 o.- petru ca­pitale asigurate pe vieaţă 3,568,863.37 cor.

Oferte şi ori-ce informaţiuni se pot primi dela: D i r e c ţ i u n e în Sibiu, s t r . Cisnădiei nr. 5 e t a g i u

I. c m t e a I. şi prin agenturile principale din Arad, Braşov, Bistriţa şi Cluj, precum şi dela subagenţii din toate comunele

mai mari. Q-4

MERSUL TRENURILOR. V a l a b i l d e l a 1 O c t o m v r i e 1 9 0 6 .

WÎÏÏÏ III I I I III I I I I |i B l Ë L Î O t È C f X

Budapest—Predeal—Bucureşti Accel. II P«s. Accel.') p e rs. Âccel.

Bndapest pleacă 7 25 P900 ^235 1 5 45 r 9JÏ6 Szolnok 9 37 11 52 430 9 27 11IÎ9 Szajol n — — 12 f.7 4 43 1 9 46 1133 P.-Ladâny n 11 13 i 2 09 5 57 ¡11 53 12 55 Berettyó-Ujfalu 11 46 ! 2 53 631 <12 46 1 33 M.-Peterd V — — 3 05 1 1 00 —| — M.-Keresztes n 12 05 3 16 I 1 14 1 Bihar-Püspöki n — — 3 84 Li 36 1 Nagyvârad Ì soseşte 12 26 . 3 44 7 07 1 » 48 211 Nagyvârad > pleacă 12 41 4 10 7 14 08 Târad-Velencze ' n 12 48 4 17 36 2 26 Fugyi-Vâsârhely n 12 58 4 27

• Uf 45 - 1 -M.-Telegd n 1 20 4 46 7 42 1-3 05 2 51

mm mm Elesd n 1 41 5 02 f7 55 1 3 21 g 05 R é v :i '2 09 5 20 815 3 45 j J 2 6 Csucsa. ÎJ 3 23 6 30 "9 03 , 4 50 Z~ Bânffy-Hunyad 4 03 7 11 "9 33 : 5 32 Jţ 52 Jegenye 4 83 7 42 t9 57 i| 6 01 — | — Kolozsvâr 1 soseşte 1 s 15 ~8Ü7 10 30 6 51 _5,53 Kolozsvâr i pleacă 5 32 I.8J54 1051 8 30 ~6jTT A pallida ÎI 5 50 911 U 14 8 59 6 27 Ar.-Gyéres » 6 52 10 20 12 38 10 41 7 27 Sz -Kocsârd 7 17 10 56 1 15 11 31 7 51 M.-Veresmart T) 7 23 1103 1 24 11 40

* Felvincz 7 29 1109 1 34 11 50 Nagy-Enyed 1 48 11 29 _1 Of 12 20 8 15 Tövis \ soseşte 05 11 45 Ji_ 21 12 46 8 31 Tövis / pleacă 12 29 "~V ' 1 28 8 38 Küküllöszög n i 1 07 ; 2 14 9 06 Balâzsfalva n ! 1 14 2 22 J

Kis-Kapus n ; 1 2.13 3 30 9 46 Medgyes u • ' .3 49 1000 Segesvâr V) 5 04 11 00 Homoród-Kó'h alöm 1 528 -7 04 12 26 Foldvâr < n • i I j 7 10 8 48 1 35 Brassó \ . soseşte 1 7 50 _9 27 2 09 Brassó / pleacă 11 35 2 19 Predeal soseşte 1 11 3 31 Bucureşti n (•805 ! 9 20

Bucureşti—Predeal—Budapest

I Accel Bucureşti Predeal Brassó \ Brassó / Foldvâr Homoród-Kó'halom Segesvăr Medgyes Kis-Kapus Balâzsfalva Küküllöszög Tövis \ Tövis / Nagy-Enyed Felvincz M -Veresmart Sz.-Kocsârd Ar.-Gyéres Apahida Kolozsvâr \ Kplozsvàr f Jegenye Bânffy-Hunyad Csucsa Rév Elesd Telegd Fugyi-Vâsârhely Yârad-Velencze Nagyvârad \ Nagyvârad / Bihar-Püspöki M -Keresztes M.-Peterd ' Beréttyó-Ujfalu P.-Ladâny Szajol Szolnok Budapest

pleacă »

soseşte pleacă

;e pleacă

soseşte pleacă

soseşte pleacă

Pere. |] Accel 840j 3 32 4 5 5 1

8 071 " « 4 3 Î Ô Î 2 T î ~ ! 12 40 "7 24 " 2 " "5 20

2 52 3 38 12 43

" ö 9 | 3 ^ • ~ 3 ni 4 43 Q ŞŞi " 1 8 1 ^ , 3 5 : " 2 7 i ~ 56!

Pers. Acoei. 8 Î 5 l j l 2 2 18 2 45 3 15 4 2 3 5 49 6 37 65U

7 35

8 ~ 8 29

12 59

TL 41 2 13, 2 4 4 3 2 4 l

t s 34 3 45

45WI20, 0 8 " 5 23 06 Te n 4 2 j 6 39 18| V09 07; 7 48 2 4 1 7 59 3 8 f 8 H

10Ì55.Ì— 11 Oi-

09 11 ! 10 J

4 62| 5 51 7 0 5

^ 1 3 2 9 35|

15(11 11 12 12 12

1 3 3 6

8 36 8 43 8 52

36 47 06J-

l 7 J -29 | 9 21 45 10 01 21 11 18 49 11 38 40 1 50

9 00 ~ 3 0

5 32 (

"6 07, "7 45

9 45 10^58 11!50J n'36: 12481

1 5 7 | 2 1 9 2 42 2 I 49 |

: 307 ' bJ48 _ 5J02||ÏÔ 34 5|211ÔJ5P 6 02: T T TO

• 7 0 9 ~ 49 ^ 3 Î | "9 251 "9 44J ÏÔÔ0

IOÎŞ;

ÏÔ34J ÎÎ09J ÎTŢŢ) T T " ' T T 5Î Î 2 05]

3 — ~ Ü41

"3 44 "72Ô

1.

2. 3.

4.

o.

12 23

"l 37 TŢ 50

2QŞ

2 26 "2 32 ~2 38

3 1 8 "03

" 7 0 Ô

10.

II I I I I I I II UNIRE1.*J

Benhur sau zilele lui Levis Walace. 2 v. M. Eminescu. Studiu critic . Câte-va momente din înce­puturile bisericei rom. de C. Auuer . . . Nume de familie Iu români! din Ungaria, de A. Viciu. . Din vieţa Iul I. Micul de M. Străjan . Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. Cestiuni din dreptul bis. unite P . 1. I I . . . . Cele doue feţe ale lumii de Nicu Ziua Deşteptării de Aurel Fodor . . . . Cele două conştinţe, pieză teatrală in 5 acte, trad. de Simion Zehan

Mesia, de . 2.90

- .90

—.20

—.12

—.16

—.30

3'40

—.30

. —.16

*) Aceia, cari vor comanda de odată toţi Nrii, îi primesc cu 6-10 cor. în loc 8 8 4 cor ,.1i.ii.i.i,iliiiiniiiu.iniiiiliininii.ii..i.iniiiiiiiiiin'ilni..|[iiiLINIINNII

—.40

10

Nrii subtraşi cu linii negre înseamnă timpul dela 6 oare seara până %0 oare 59 min. dimineaţa. — Nrii geniDMi cu 1- înseamnă staţiunile, und» trenurile numai condiţionat se onresc -

T u s a ! Cine nu să îngrijeşte de tusă păcătueşte contra sa.

C a r a m e l l e d e p i e p t

ale lui Kaiser , cu 3 brazi

probate de medi6i şi reco­mandate contra tusei, ră-celei, guturaiului. 4512 recunoştinţe dovedesc efec­tul minunat al acestei me-dicini. — Un pachet costă 20 si 40 JU. şi să pot afla la farmacia Carol Schiessl - Blaj. (13) 2 0 - 3 2

Tipografia Senfînariului Arhidiecezan.