‘

FOAIA BISERICII SFÂNTUL STELIAN- LUCACI -

nr. 2

septembrie 2019Cu prilejul noului an bisericesc, vă dorim pace în case și în suflete, spor în credință și ajutor de la Dumnezeu. Luna septembrie, din punct de vedere creștin este marcată de diverse evenimente.Începutul anului bisericesc, Nașterea Maicii Domnului și Înălțarea Sfintei Cruci, sunt etape de desăvârșire a creștinilor. Începem o viață nouă, doar atunci când medităm la viața Sfintei FecioareMaria, ca Pruncă, care a acceptat să devină vas ales al Domnului Dumnezeu. După ce încercămsă redevenim prunci în suflet, adică să alungăm orice urmă de răutate, ne asumăm crucea, despre care Hristos Dumnezeul nostru a spus, că oricine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine,să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie. (Marcu 8,34). Să încercăm pe cât putem să săvârșim fapte de milostenie. Care sunt acestea? Mai jos, menționăm cu ajutorul celor două culori faptele sufletești (cu albastru) și faptele trupești (cu roșu).*A-i mângâia pe cei mâhniți; a-i învăța pe cei neștiutori; a ierta ofensele; a te ruga pentru vii șia-i pomeni pe cei adormiți; a-i suporta pe cei care te deranjează.*A-i găzdui pe străini; a da de mâncare celor înfometați; a-i îmbrăca pe cei goi; a-i vizita pe ceibolnavi; a-i vizita pe cei din închisori; a-i îngropa pe cei morți; a da de băut celor însetați.Multă lume suferă astăzi și are nevoie de ajutorul nostru, măcar să gândim la multa suferințăa lumii și făcându-ne părtași ei, în chip spiritual, să dobândim desăvârșirea.

Pr. Dr. Andrei-Mihai ZAIEȚ - parohul Bisericii Lucaci

MIERCURI

Preot slujitor

Ioan Dobrescu

telefon: 0746.019.974

Paroh,

Preot Dr. Andrei Zaieț

telefon: 0727.190.714

VINERI

ora 8:30ora 18:00

- Acatistul Sfântului Stelian și Cateheză

SÂMBĂTĂ

ora 9:00

ora 18:00 - Vecernia

DUMINICĂora 8:30 - Utrenia și Sfânta Liturghie

- Dezlegări

ora 18:00 - Taina Sfântului Maslu și Dezlegări

- Sfânta Liturghie

- Sfânta Liturghie- Slujba Parastasului

Date de contact și detalii

JOI

(în biserică, curte, casa parohială etc.)

Program

Biserica Sfântul Stelian – Lucaci, Str. Logofat Udriște, nr. 6-8,

sector 3, București

Cod Înregistrare Fiscală: 9019201/ 16.12.1996

Cont pentru donații:RO 63 RNCB 00 82 04 41 79 13 00 01

BCR Sucursala Unirea

Partea I-Începutul bucuriei

În vremea aceea,de făptură mult cântată,Trăiau doi drepți părinți de vârstă înaintată,Bunul Dumnezeu mult îi iubea,Cu multe daruri alese viața le îndestula;

Dar sfinții Domnului,aveau inima îndurerată,Casa lor era de oameni blestemată,Căsnicia lor era stearpă și neroditoare,Darul lor adus templului nu avea valoare.

Cuprins de grea amărăciune,Dreptul Ioachim s-a retras în munte pentru rugăciune,Dreapta sa soție plângând nemângâiată,Implora stăruitor pe Domnul să fie ascultată;

Roadă pântecelui ei cu ardoare cereaȘi în schimb sfânta cu dragoste făgăduiaSă închine Domnului pruncul ce-l va nașteLa trei ani de zile de când viața va cunoaște.

Astfel rugându-se Ana cea mult mărită,Domnul S-a milostivit,pe îngerul Său la ea să-l trimită,Îngerul darului,solul Mântuirii,A fericit pe Ana cu vestea împlinirii

Rugăciunii celei fierbințiA drepților și dumnezeieștilor părinți,

Ei vor fi născători ai cortului preasfințit,De Însuși Stăpânul binecuvântat și preamărit.

Partea a doua-Proorocia"Dalba Crăiasă cea preafrumoasă,A tuturor stihiilor Împărăteasă,Stăpâna întregii suflări,Și Doamna celor mai dulci îndurări,

Născătoarea Luminii se va numi,Ce pe popor din moarte va izbăvi,Fiica Domnului preasfântă și preaaleasă,Ce Mielul Și-a ales spre a-I fi mireasă;

Drepților săi părinți va face mărire,De ocara lumii ei vor primi slobozire,Sufletele lor de bucurie vor sălta,Întreaga lume prin dânsa se va mângâia."

Acestea zicând,de la Ana el plecăȘi în fața lui Ioachim,Arhanghelul se arătă,Bucurie și acestuia cu blândețe îi vesti,Sfântul părinte spre a se întoarce primi.

Astfel proorocia lui David luminos se împlinea,Căci minunea mult așteptată în lume se năștea,Chivotul umbrei înaintea căruia săltând juca, Odrăslit din rădăcina lui Iesei ca o floare ce pururi nu se veștejea.

Toiag înflorit,năstrapă cu mană binecuvântată,

Rubrica dedicată copiilor

Corbul cel ambițios

Era mare foamete în țară. Toți oamenii sufereu de foame și nu mai știau unde să mai găsească de-ale gurii. Doar câinele reuși să șterpelească o bucată de carne de la măcelar. Foarte mulțumit, și-o puse în față pregătindu-se penttru un prânz pe cinste, dar în acea clipă, un corb mare se năpusti din înaltul cerului, înșfăcă bucata de carne și, cu ea în cioc, zbură într-un copac. Se uită în jur și spuse:- Sunt mai priceput decât toate celelalte animale, aș putea fi chiar stăpânul ținutului. O vulpe însă, care ghicea cu ușurință gândurile celorlalți, alergă spre copacul acela și începu să spună:- Vai corbule, ce puternic ești cum stai așa în vârful copacului! Ai putea deveni stăpânul nostru, păcat că nu ai glasul potrivit! Un stăpân trebuie să aibă o voce puternică și răsunătoare! Corbul vru să-i răspundă și scoase un croncănit cu vocea lui răgușită. Dar în acea clipă bucata de carne căzu pe jos. Vulpea o luă numaidecât și o zbughi în pădure. Seara, când corbul i se plânse bufniței celei înțelepte, ea îl dojeni:- Pentru a fi stăpân nu ajunge să știi să furi, nici să ai o voce puternică, mai trebuie să ai și o minte ascuțită pentru a putea judeca în toate împrejurările cu înțelepciune înainte de a trece la fapte. Și nu trebuie să dai crezare lingușitorilor!

Anton Pannscriitor, poet, compozitorși fost cântăreț al BisericiiLucaci

Olga Greceanu

Constantin Atanasiuctitor al Bisericii Lucaci

Preot Ioan CălărășeanuParoh și ctitor al Bisericii Lucaci

Icoană donată de breasla cofetarilorsec al XIX-lea

Masa Sfântului Altar

Iconostasul Bisericii Lucaci

Poem închinat nașterii Născătoarei de Dumnezeu

ora 17:00- Program de curățenie

Vă rugăm să sprijiniți aceastăBiserică, iar cei care pot contribuila restaurare, vor fi pomeniți la ctitoride Tomáš Špidlík

colorați

imaginea

Cu veșmânt de aur și stele încununată,Rug aprins ce poartă de-a pururi Foc,Văpaie și Lumină,De-o bunătate inefabilă și o strălucire lină.

Partea a treia-a-Chipul adorat

Lacrimi fierbinți de adâncă remușcare,Izvorâte din pronia și iubirea ta covârșitoare,Milostivirea ta nespusă și veșnic neobosită,Tămăduire deplină și pază nebiruită.

Căldură și tandrețe ca într-o îmbrățișare maternă,Acoperire izbăvitoare de împietrirea eternă,Surâs strălucitor și bucurie curată,Povățuire delicată spre Slava mult așteptată.

Blândețea ta întrece orice închipuire,Privirea ta dulce și iubitoare ne umple de uimire,Slava ta luminoasă ca un viu extaz,Icoană a paradisului într-o clipă de răgaz.

Maria Bubulete, Studentă anul V, Facultatea de Medicină și Farmacie Carol Davila

OriginileTrecutul Bisericii Sfântul Stelian –

Lucaci este legat, printre altele, mai ales în conștiința enoriașilor, de numele poetului, folcloristului, dascălului și compozitorului de muzică bisericească Anton Pann. În virtutea faptului că despre viața și activitatea ilustrului nostru înaintaș s-au scris de-a lungul timpului multe studii importante, am considerat că ar fi potrivit să sistematizăm, pentru cei care trec cu regularitate pragul acestei biserici și nu numai, cele mai semnificative informații cu privire la cel numit de marele nostru poet național, Mihai Eminescu, în poezia „Epigonii”, „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb”. Prin urmare vom inaugura în prezentul număr al foii bisericii noastre o serie de articole dedicate acestuia. Vom începe cu originea și nașterea sa.

Cu privire la data venirii pe lume a lui Anton Pann au existat multă vreme serioase controverse, datorate în mare măsură și celor două prevederi testamentare în versuri lăsate de el posterității. Cea de la 21 februarie 1849 suna astfel:

„Am fost prunc, mă văzui June,Mai pe urmă și cărunt,Ș-acum vârsta mea se puneLa cincizeci și trei ani punct.” De aici, cercetătorii au dedus că

poetul s-ar fi născut în 1796. În schimb, la 20 august 1854, cu mai puțin de trei luni înainte de moarte, tot el spunea într-o altă diată:

Prunc am fost, mă văzui June,Mai pe urmă și cărunt,Ș-acum vârsta mea se puneL-ani cincizeci și șapte punct.” Astfel, unii au tras concluzia că

autorul acestor versuri s-a născut în 1797. Cu toate acestea, problema datei

la care a văzut lumina zilei Anton Pann pare a fi fost rezolvată definitiv de Șerban Cioculescu. Cunoscutul critic și istoric literar a găsit, într-un „Catalog de școlari ce urmează franțozesce în clasul al 4-lea în Școala Centrală din București subt d. I. Pop”, din anul 1832, o însemnare cu privire la „Pan Antonie de 36 de ani”. În temeiul acesteia, poetul s-a născut cel mai probabil în 1796, dată acceptată de majoritatea specialiștilor în istorie literară.

Dacă anul nașterii a stârnit discuții aprinse, locul ei nu a ridicat niciun semn de întrebare, cu toate că Anton Pann însuși nu a făcut nicio mențiune despre locurile natale. Este vorba despre târgul Sliven, situat în Bulgaria, la poalele versantului sudic al Munților Balcani. Localitatea respectivă a reprezentat multă vreme un autentic bastion al luptei poporului bulgar de eliberare de sub dominația otomană.

Despre tatăl poetului se știu foarte puține lucruri. Îl chema Pantoleon Petrov, ori Petrovitis, în grecește, iar, prin românizare, Petroveanu. Conform afirmațiilor lui G. Dem. Teodorescu, cel dintâi care a scris o biografie a lui Anton

Pann, publicată în 1897, acesta era român, iar de meserie era arămar sau căldărar.

Mama poetului , Tomaida, era grecoaică. Până să-l nască pe Antonachi, cum îi plăcea să-l alinte pe mezin, ea a mai adus pe lume o fată, care a murit înainte de vreme, și doi băieți. Primul dintre ei a deprins meșteșugul tatălui, iar cel de-al doilea a ajuns abagiu. Cel mai mic, „dotat din natură cu agerime de spirit și cu putere de inițiativă”, cum spune același G. Dem. Teodorescu, înzestrat de Dumnezeu cu ureche muzicală și glas încântător, avea să fie atras de slujbele bisericești și de psaltichie. (Continuarea, într-un număr viitor.)

Dan CRISTE

EvenimenteDuminică 1 septembrie - începutul anului bisericescDuminică 8 septembrie - Nașterea Maicii DomnuluiSâmbătă 14 septembrie - Înălțarea Sfintei Cruci (post)

La biserica din satul bunicilor mei, cânta, demult, la strană, un dascăl bătrân. Cânta așa cum îlțineau puterile, la vârsta lui înaintată, și așa cum învățase pe ici, pe colo, căci la școli nu umblase și nici prea des nu-și părăsise satul ca să asculte, pe undeva, cântările alese din alte biserici. În fiecare duminică, însă, și-n orice sărbătoare, după ce părintele încheia sfânta slujbă, nea Ion începea, cu glasul lui liniștit: ”Cruce sfântă părăsită...” O cântare pe care am avut apoi prilejul de a o asculta de multe ori, la mai toate praznicele închinate Sfintei Cruci, și care și acum îmi răsună în minte, în forma aceea simplă în care am auzit-o întâia oară la țară.O cântare ce avea mereu darul de a mă mișca până la lacrimi, căci aveam și noi în sat o cruce, o troiță, chiar lângă biserică, și care, așa cum spunea și cântecul, amenința să se surpe din pricina anilor și a nebăgării de seamă a oamenilor. Dar când nea Ion ajungea la versurile din urmă, tristețea se risipea ca prin farmec, lăsând cale liberă nădejdii: ”dar credința mea îmi spune/că mult nu va dăinui/printr-o tainică minune/Crucea tot va birui. Suntem iarăși aproape de praznicul Înălțării Sfintei Cruci și, privind în jurul nostru, ne e, poate, greu să mai întrezărim o urmă de speranță: din orice parte, pe toate canalele, pe toate rețelele, în presă și la radio, nu suntem bombardați decât cu vești cutremurătoare, cazuri ce nedau fiori sau tragedii care ne îngrozesc. Lumea întreagă pare o imensă Golgota împânzită de cruci; fiecare dintre noi poartă cu sine o cruce nevăzută, pe care doar cel ce o duce pe umăr o simte pe deplin, dar care, altora, le poate părea mai mică sau mai mare, prin comparație cucea proprie.

Se spune, însă, și nu fără temei, că fiecare cruce e croită pe măsura puterilor celui care trebuie s-o ia asupră-și. Niciodată prea mare sau prea grea. Iar când ni se pare că puterile ne părăsesc sub greutatea crucii, nu avem decât să privim, încă o dată, la Crucea lui Hristos, la imensa-I iubire pentru neamul omenesc, la patima, dar și la Învierea Sa cea din morți, ca să ne amintim, de câte ori este nevoie, că numai prin Cruce, numai suind fiecare Golgota noastră proprie, putem să ne apropiem de Ierusalimul cel de sus, de Împărăția Cerurilor. Cu atât mai mult cu cât această Golgota nu o suim singuri, ci alinați și întăriți de Însuși Hristos, Care prin Cruce a biruit, pentru totdeauna, stăpânirea morții. Și dacă El a biruit moartea, atunci de bunăseamă că, întăriți printr-Însul, și noi vom fi biruitori. Dar biruitori nu putem fi decât încercând, în fiecare clipă, să mai înaintăm o fărâmă pe calea deschisă de Sfânta Cruce, înfăptuind o cât de mică schimbare înăuntrul sinelui nostru zbuciumat, destrămând fie și numai pentru o clipă vălul indiferenței și întinzând mâna celui care-și duce crucea alături de noi o cruce poate mai mare, poate mai grea decât aceea pe care noi înșine o purtăm. Da, printr-o tainică minune Crucea tot va birui, cum frumos ne învață cântarea de care aminteam. O minune pe care, cu siguranță, o așteptăm cu toții, dar care, câtă vreme nu vom face decât să așteptăm, nu se va arăta. Căci acea minune tainică stă în noi și-n sufletele noastre, pe care Hristos, deschizându-Și brațele pe Cruce, le cheamă neîncetat la Sine, într-o mântuitoare îmbrățișare...

Asistent Universitar Drd. Maria BOGHIU, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București

Crucea, calea spre biruință e întampla în urmă cu 10 ani, într-o seară, să îl Sîntreb pe băiatul meu, Andrei, în vârstă de 3 ani:- Mami, tu cu cu cine semeni?- Semăn cu Dumnezeu.- Și cum arată Dumnezeu?- Știți voi, a închis Andrei discuția.În momentul creației omului, ne spune Biblia, că Dumnezeu l-a creat pe om, „după chipul și asemănarea Sa.”(Facerea 1,26). Acestea sunt intelectul, sentimentele și voința omului.Sigur, m-am gândit. Trebuie să știm. Eram atunci studentă la a doua facultate, cea de psihologie. Cum arată Dumnezeu? Mă gândesc că este iubitor, inteligent, frumos, luminos, mare, bun, sincer, corect etc. În acea noapte mi-am făcut cel mai puternic proces de introspecție. Privindu-mă, am realizat că sunt construită din multe părticele comune cu oameni dragi mie. Numai că unele nu erau pozitive.Semăn cu parinții și bunicii, frații, prietenii și colegii. Am început să-mi cercetez subconștientul, acea instanță psihică unde se află credințele, comportamentul, emoțiile negative, sentimentele și fricile, să descopăr care sunt acele tipare mentale neconstructive, care îmi generau o indezirabilitate socială, programe negative existente și să le înlocuiesc, în timp, cu unele pozitive, benefice. Toate acestea au generat claritate, schimbarea percepţiilor şi identificarea de noi soluţii la aspecte care păreau imposibile. Pentru că oamenii au acces la intuiție, creativitate și inovație doar după ce s-au eliberat de ceea ce blochează calea către supra-conștient. Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă atât în trupul nostru, cât şi în afara noastră, pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

Suntem așadar, tot ceea ce gândim și

simțim, și putem face lumea noastră un loc

plăcut lui Dumnezeu.

Psiholog Florina ZAHARIA

Semăn cu Dumnezeu

Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şidupă asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştiimării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.Facerea 1,26-27

chip și asemănare

Să ne cunoaștem înaintașiiANTON PANN

ANUL BISERICESC

De ce începe anul bisericesc la 1 septembrie?Potrivit Sfintei Scripturi, în Cartea Facerii se vorbește despre creația lumii. Dumnezeu, prin bunătate, din nimic a creat lumea și în special pe om. Tradiția vorbește despre perfecțiunea creației, actul creator ar fi fost încheiat spre toamnă. Fructele erau în pârg. Lumea a început toamna, anul bisericesc începe toamna, iar anul evreisc începe tot toamna, așa se explică de ce evreii sărbătoresc anul nou, după Legea Veche, la început de septembrie.

Icoana Maicii Domnului din Vladimir