Florin Dochia

Sarpele dezaripat

1

2

Florin Dochia

Sarpele

dezaripat

Editura Princeps EditIaºi, 2008

3

,

De acelaºi autor:- Geometria singurãtãþii, versuri, Ed. Premier, 2003

(Premiul Festivalului Internaþional de Poezie «Nichita Stãnescu» pentru Opera prima)

- Grãdina de hârtie, versuri, Ed. Premier, 2003- Conserva de fluturi, versuri, Ed. Premier, 2004- Puterea lui Don Quijote, studiu aplicativ asupra surselor ºi rosturilor

creaþiei, Ed. Fundaþiei Culturale Libra, 2006- 33 - piatrã, pasãre, duh, versuri, Ed. Fundaþiei Culturale Libra 2007

Descriere CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiDOCHIA, FLORIN

ªarpele dezaripat / Florin Dochia. -Iaºi: Princeps Edit, 200896 p.; 25 x 17,6ISBN 978-606-523.002-6

821.135.1-1

Redactor: Daniel CorbuCoperta: Flowerin (c)

4

Ucenicul vrãjitor

Când inventez un înger fac sã curgã un râu/El adoarme ºi totul se varsã în mlaºtinaUitãrii de sine. Somnul lui e moartea de fiecare ziCâte puþin câte puþin / domnule aveþi buzunarulDeschis ca o gurã de ºarpe nu mã muºcaþiDomnule nu mã muºca Doamne nu mã pedepsiÎngerul doar a adormit murit puþin am sã-l udCu apã rece de la regimentul zece care pe-nserateTrece cântând de la câmp / trezeºte-te Mã îngerule ºi curgi mai departe fã-te cascadeFã-te cã lucrezi la memoria mea mã îngeruleFir-ar mama ta fericitã cã te are înger îngeraºul meuCe mi te-a dat de-a dura pânã sub patul deCetinã ºi copil / acolo curge viaþa mea ca un visUitat în care îngerul mã viseazã cum visez un îngerInventat înainte de ivirea zorilor. ªi deºteptãtorulÞârâie ca un aparat de mãsurat radioactivitatea:Cernobâl la voi am fost ºi ºtiu visul pe de rost.

5

ªarpele dezaripat

Am fãcut lumea aceasta ca sã mã îmbraceCa sã nu fiu gol în faþa oglinziiDesigur am fãcut-o din cuvinte pe careLe-am scrijelit în scoarþa trupului meu tânãrFiecare celulã are un nu ºi un da pe care leLuminez ºi le întunec dupã pofta inimii / desenezLa suprafaþa oceanului de hârtie cu alge luminiscenteToate lucrurile ºi le închid în cuvinte privescDin zbor lumea asta ºi zic: e bine.

*Respiraþia ca o carte deschisãÎmpinge-mã de pe pod sã mã spãl în odihnãSã învãþ zborul peºtelui în adâncuriRãzuit de aripi ºi de vise ºi de ieriArmonia sfârºitului de puteri.

6

*Sunt doar ceea ce vedeþi: cel cãruia voiI-aþi dat nume ºi reguli ºi obligaþiiªi glas ca sã ºtie sã tacã / cel cãruia i s-au tãiat elanuriªi i s-au încãtuºat picioarele ca sã umbleCu paºii mici prin noroaiele memorieiSunt acela cãruia i s-a permis sã visezeDoar cât o clipire între douã atacuri la baionetãSunt acela care privindu-se în apã întreabã:Cine e acolo? ºi i se rãspunde: cine e aici?Sunt acela care împietrit priveºte orizontulªi zice: e bine.

*La marginea prãpastiei am fãcut zid de cuvintePentru cã simþeam gustul de cenuºã al nopþii cumMã pãtrunde - era zborul eretelui ce-ºi cautã pradãCel de luminã pânã la capãtul paginiiDe la o vreme s-a scurs pe obrazUltima lacrimã ultima patimã.

*Una e sã visezi acordeoaneAlta e sã visezi flaute ºi vioriEu am visat solzi de flutureAm visat asta de mai multe oriFrunzele vieþii mele încep sã se scutureDe omizile adunate la subþiori.

7

Senin, damnatul

Încã mã doare muºcãtura câineluiÎnchipuit dintele lui a lãsat urmãDe neºters în pupilã ea treceMai departe fãrã sã mã vadãCu privirea aþintitã în zareMã târãsc pe cãile ei ca unAbur ca un miros de smirnã peMarginea gropii în care groparulªi-a abandonat amintirile mã târãscPe cãile ei întortocheate – ea seMultiplicã în oglinzile unui ochi deAlbinã – ca un miros de câine plouatMã târãsc în genunchi prin mlaºtinileUnui viitor incert sã-i dãruiesc sentimenteBuchete de flori necunoscute steleStinse în palmã tristeþea sfâºiatã pânãLa sânge ea trece mai departe la orizontCa un gând circumscris uitãrii pânãLa împietrire pânã la orbire pânã laPedeapsa reîncarnãrii.

8

Ultima declinare, a identitãþii

El ocupase cu neruºinare toatã pânza tablouluiDin orbitã i se scurgea privireaSpre colþurile încãperii / am deschis uºa bruscªi s-a ghemuit speriat în ramã cuprins de tremur ªi de strigãtul mut al dorinþei / l-am pãlmuit cuO cruzime neobiºnuitã ºi m-am eliberat deZgura zilei luminã / el a plâns cu oLacrimã cu o singurã lacrimã ºi s-a ºtersDe pe pânzã s-a închis în lãuntrulOului nevãzut apoi a intrat ea cuPaºi furiºaþi ºi ne-am iubit cu calmPânã în zori când m-a întrebatSorbind din cafeaua fierbinte – ce vrei sãPictezi pe aceastã pânzã albã? – un ouNevãzut – i-am rãspuns – ºi ea – da da –A zis ºi ne-am luat rãmas bun pentru totdeaunaEl a râs cu neruºinare ºi s-a revãrsat pe toatãSuprafaþa tabloului în care neatent tocmai lunecasem.

9

ªi tu, grãdinarule!

În corpul meu se aºezase temeinic un iepureFlãmând - aºa îmi spunea oglinda din holulHotelului / mi-am strâns paltonul ºi am urcat înCamera rece de la mansardã / acolo amFãcut un duº rece dar iepurele n-a plecatAºtepta sã adorm ºi sã mã ocupeCu totul – ºtiam – bãnuiam – mã temeam deAcest lucru / el era rozãtorul viselor meleVegetale sentimentelor mele inundate deClorofilã / tu ai fi venit ºi m-ai fiGãsit sus plantã agãþãtoare dacãAº fi adormit ºi el s-ar fi mutat înLocul meu în locul familiei mele înLocul arborelui meu genealogicPictat pe zidul de la rãsãrit subFormã de cruce îmbrãcatã în spiniTu ai fi venit ai fi venit ºi ai fi intratÎn tulpina mea plãpândã precum omidaCare se viseazã desigur fluture dar elNu ne-ar fi acordat nici o ºansã / ºiAtunci l-am ucis aruncându-l dePe acoperiº cu tot cu haina trupuluiMeu exact în clipa în care intrai pe uºã.

10

Din depãrtare

Vântul se tocea de retinã / umbra meaPlinã cãrnoasã tenace o luase înainteAlergam s-o prind dar pãrea cã seRefuzã atingerii / întâlnirea cu tineTrebuia sã fie pe þãrmul mãrii dar falezaEra departe / orizontul fiinþei melePierduse seninul nu mai ºtiam sã punÎntrebãri nu mai ºtiam sã rãspund niciDe faptele mele cele mai anoste celeMai neînsemnate strângeam în pumn Mesajul care tremura ca un flutureInvitaþia ta pe nisipul þãrmului deUnde sã ne aruncãm în valuri ca niºteDelfini eºuaþi pe þãrm ca niºteAlbatroºi salvaþi de la zbor / mi seTociserã tãlpile mã dureau muºchiiDe greutatea aripilor care mã muºcauDe umeri inerte desfrunzite golaºeDrumul pânã la tine e atât de lungÎncât nu poate fi parcurs într-o singurãViaþã.

11

Cântec de searã

- soþiei mele, Gabriela

ªi va veni ziua în care te voi iubi aºa cum nuTe-a iubit nimeni / ziua în care trupul tãu seVa risipi în luminã ºi se va aduna înÎntuneric / oglinda va naºte ecoul întâmplãriiRevãrsat va fi peste buza Sfântului PotirVom fi pe rând sãmânþã ºi fruct în culcuºulVisului la sfârºit începutul împreunatPrecum ºarpele înghiþindu-se pe sine pânãLa neant pânã la inventarea Fiinþei SupremeZiua aceea va veni cum vine bãnuþul în oulPãsãrii subjugate de luna plinã / grãdina va înfloriDimineaþa de turnesol ºi de FloareaReginei Edelweisul din ochii tãi se vaDeschide ºi mã va privi pânã la sublimareVa fi luna mai ºi din nou va fi luna mai Inima se va rãsfrânge peste margineaSângelui se va îmbrãca în mantiaLibelulei se va abandona zborului dupãCare fiinþa mea flãmândã tânjeºte.

12

Psalm

Peste iarbã se aºterne toamna cu pãtura eiDe sânge / urma pasului Tãu Doamne esteMurdarã de nepãsare ochiul Tãu mãDoare cu nevederea pe care mi-o dãruieºteAcum când capãtul drumului începeSã se arate la orizont precum ceaþaPe râu în zorii de zi / pas de Te ºtieCineva unde blând Te ascunziSupãrat pe orfanul de Tine ceSunt / ruga mãtania umblã-n artereCa visul pierdut / criptele se deschidSã înalþe aburul miasmele des-fãcãturileSufletelor la Tine pe scãrile de focÎnchipuite din aripi de cenuºãTu m-ai învãþat ura ºi iubirea ºiDeodatã nu le mai ºtiu separaPrecum jumãtãþile mãrului otrãvitSolii Tãi nu mã gãsesc sã-mi aducãVestea victoriei asupra fiinþei deCarne ce sunt doar urma TaMurdarã de sângele nepãsãrii laMarginea trupului meu obosit.

13

Poem cristalin

LucidSã abolesc luciditateaªi sã cobor în ceaþãSã-mi port cadavrul în spatePe uliþele satelor pustiiSã strig: avemDoar sentimente viiDe pus în glastrãDe pus în copii!ªi absenþii sã cumpereErzaþul zilei de mâinePlãtind cu secundaPãstratã la chimirPentru taxa pe Styx

Iar eu mai departeCu cadavrul în spate…

14

La capãt

În urma ta a rãmasPãmântul mai umed ca mareaÎn urma mea a rãmasDoar pustiuE semn cã am ajunsLa capãtul credinþeiCã timpul se naºte fãrã trecutPânzã de in ce acoperãUltimul sãrut ºi elNu se mai sfârºeºtePrinde-mi mâna ºi haiSã coborâm cãtre ochii de fosfor aiNopþii care cu siguranþãVa începe cândva…

15

Incintã

Acolo era ºi PercivalCu femeia lui într-un cortÎn jur o pãdure de morþiªarpele m-a condus în peºterãMirosea a sudoare ºi a scorþiºoarãMurmura ecoul în depãrtareRespiraþia era un suspinMi-am despachetat umbraªi-am aºternut-o pe podeaua de calcarPe frunte venise clarul de lunã…

16

Rãbdare

Eram un arboreErai oglinda apeiEl aºtepta între noiÎmbrãcat în pardesiul negruO scrisoare de pe frontScrisã pe genunchiPãtatã de sângeDar ea nu mai veneaªi el se usca încetÎntre arbore ºi oglinda apeiNoi fãceam schimb de viseªi de adieriTu tremurai de emoþieEu mã rãvãºeam în zâmbetEl se spânzura de trecutCu o silabã absentã…

17

Avort spontan

Dans de morþi trãindu-ºi moarteaÎn ceaþa fierbintePoezia e pielea sfârtecatã a lumiiFoetus poetulPatã de sânge tãcutSe scurge privirea din ochiDimineaþã postludiuSpre rãsãritul care nu se mai întâmplãCaligramele nopþiiAting performanþa în delirZenit ºi Nadir –Sãgeatã împietritã în arcAm tolba plinãDe zgurã divinãDin care se alcãtuieºte mandalaÎntoarcerii.

18

Cave cane

Prins în cãtuºa libertãþii cuZgarda pãcii cristalineÎn jurul grumazuluiAruncat în mulþimeCu apã cu totAnimal acvatic obligat pe pãmântSã umble târâº-grãpiºRealitatea e mereu dincoloPiele a mielului întinsã-ntre pariSub soarele obositSpãlatã de instincte de amintiriOglindã matã a furiei a distrugeriiA strigãtului sãlbatic ºi agresivEu înãuntru suferind de mine însumiRupt de singurãtateRãnit de graniþe absenteCu ochi flãmânzi de absolutDe nepãsarea atomului de hidrogenÎmperecheat în apãAjuns de blestemul porþilor deschiseÎndãrãtul cãrora haosul e stãpânPe o planetã ridicolã

Pãrãsitã pânã ºi de hazard

19

Sub cupola absenþei

1

Sunt tot mai singur în carnea mea, cuMoartea pre moarte visând despre zborMã surprind. N-a ieºit din ape continentulCare-mi poartã numele ºi nici nu va ieºiVreodatã. Privirea ta stranie, lucidã l-aStrivit în sâmbure, i-a sorbit seva puþinãCu buze flãmânde fierbinþi. În carnea meaAu împietrit pãsãrile cântul, s-au tulburatOchii peºtilor celor din urmã. Stâlp deLuminã – gândul tremurã sub cupolaTot mai grea a absenþei. Îngerii ºi-auPrins aripile în sârma ghimpatã din jurulInimii mele – no man’s land într-un Rãzboi neînceput. Sunt tot mai singur înCarnea mea ºi limba e un sandviº cuLitere pe care tu nu le vezi, nu le auzi,Nu le ºtii. Rãmâi adormitã-n tãcereaCare mã-mbracã – subþire folie deAluminiu cu rol antibiotic. Eu nu întreb, tuNu rãspunzi ºi astfel comunicarea ePerfectã. Doar ceaþa aceasta care-miÎnlocuieºte sângele treptat mai zgârieBezna memoriei.

20

2

Ca o mãnuºã – fructul întors pe dos, cuPielea sufocatã de miez, cu seminþeleAºezate cuminþi pe ecuator, bucurându-seDe soarele verii. Ca o mãnuºã – trupulMeu îmbrãcat în oase, cu inima pulsândSub razele lunii. Deasupra stã dedesubtulªi lava vulcanului curge în lãuntru fierbinteLentã,Cuminte,Aura sentimentelor – pânza pãianjenuluiDe cuvinte impregnatã de sevele fierbinþiAle fructului interzis.AbisDeschisProscrisCa o mãnuºã întoarsã pe dos – înserarea

21

22

Închis în Logos

«Nu am o Ariadnã pentru acest labirint.»

Eugen Ionescu

23

24

Pret-á-porter

Scriu pe oglindã mã desenez pe oglindã cu cretãCu cearã cu cãrbune ºi imaginea dinlãuntrul ei îmiUrmeazã desenul ºi literele. Când mã oprescLiniile îºi iau zborul în rasul valului înspreFalezã ºi cel de dincolo râde tãcut de neputinþa mea.Un zid între noi tãcerea / adevãrul vine cumVine primãvara uneori ºi medicul spune cãPericolul a trecut voi fi externat voi pãºi dinNou pe funia întinsã peste abis / Don Quijote Bãlãcit în drojdia visului târând dupã el pãpuºaDe cârpã numitã Sancho. Uºa se deschide ºiIntru în oglindã cu trupul din linii de cretãDe cearã de cãrbune plutesc peste valuriÎnspre falezã însoþit de pãsãri cu gâturileLungi înnodate de þipãt. Te numesc deciExiºti – acesta e semnul absenþei.

25

Avatar

Sã biciuim marea – a zis saltimbancul – ºi vorbeleLui pãreau fluturi / pentru cã ºtia tot oraºul cã elRespirã fluturi ºi vorbeºte fluturi / aºadar iatã cumRespiraþia lui îl îmbracã în voaluri multicolore ºiMolcom tãcerea învie între noi / doar el ne maiÎmpinge înspre þãrm ºi înspre valuri pânã cândApele ne acoperã ºi intrãm în lumea aceasta.Suntem. Dureros de suntem în toate celulele.E singurul rãspuns la toate întrebãrile ºi el ne-aÎnvãþat asta când biciuiam marea cu nuiele deArgint ºi cu aripi de fluturi – saltimbancul aRãmas acolo în coconul de mãtase al visuluiNoi – aici îmbibaþi de agonia întoarcerii.

26

Minos

Dincolo de geam labirintul e tânãr ºi mã vãdRãtãcind cu încheieturile bolnave îmbrãcatÎn pãcatul cuvântului. ªtiu cã nu va fi iertatNiciodatã de aceea stau ºi privesc la orbulDe mine care pipãie zidurile realitãþii cuPalmele umede de emoþie cu paºii târâºPrintre lacrimi cu ochiul întors înãuntruSpre neantul fãrã de margini ºi fãrã de durere.Aici – Ariadna îmi doarme pe umãr în încãpereaMobilatã burghez. Acolo – rãtãcesc între semnePe care cândva le vor descifra arheologii.Doar inutilul este de folos.

27

Gheaþã subþire

Trenul în direcþia inimii mele întârzie / vinoTu ºi curãþã-mi buzele de insomnie / aripãFrântã sãrutul ºi zborul uitare ochiul meuSã ia forma speranþei / acru sãrat dulce amarStupid e gustul vieþii care amestecã totul cuMiere cu venin în paharul bãut totdeaunaPânã la fund la micul dejun ºi astfel eternitateaSe sparge în fiecare clipã ºi orbul mã îndeamnãSã privesc realitatea în ochi / noaptea ies târâtoareleUmede la suprafaþã ºi lumina lunii lunecã lung pePielea lor cum lunecã ele între firele de iarbã întreSprâncenele întunericului / întrebãri obiºnuite aleSinucigaºilor de ocazie care târãsc mantaua trecutuluiPe potecile care nu-i mai încap care nu-i mai cunoscCãtre gãrile unde dorm prãbuºit pe bãncile sãlilor deAºteptare pustii când trenurile nu mai vin sau întârzieLa nesfârºit DA DA crede-mã aºa e întârzie numaiLa nesfârºit trenul în orice direcþie.

28

Pielea personajului

Hoinãreºti prin subteranele realitãþii ºi intri în pieleaPersonajului / la început scorojitã pielea crapã deUmezealã ºi ies la ivealã rãnile amintirilor pe care leVisezi / visele pe care le uiþi dimineaþa / pentru tineOglinda e matã pe ea trec doar vieþile altora ºiNu le poþi atinge / visele altora care îþi inundã Memoria. Ieºi din culise duci tava cu acelaºi ºiAcelaºi mesaj ºi pielea personajului te strânge laGlezne de aceea ºchiopãtezi pe scândura tocitã deAtâtea bãtãlii pierdute iubiri ratate crime nemãrturisitePielea personajului þi se lipeºte de sentimente pieleaPersonajului þi se lipeºte de trecut ca ventuzaCaracatiþei de carcasa crabului care nu se va maiÎntoarce în grota ascunsã de valuri pielea personajuluiTe stoarce de seve te stoarce de cuvinte iatã-teGolit de întrebãri hoinãrind prin subteranele realitãþiiCare nu se mai sfârºesc.

29

Dincolo

Dincolo de dincolo e un dincolo ºi dincoloDe el sunt eu adevãratul viul preaîmplinitulLa care vreau sã ajung în fiecare dimineaþãCând soarele împinge orizontul cu câtevapalme mai jos. Somnul se refugiazã în carcasaGoalã a efemeridelor ºi tu iubito începi sã-miCauþi fiinþa în parcurile pustii ºi eu vin cãtreTine din dincolo în dincolo cu paºi mãsuraþiAi trimis o veste un n-am încotro multicolor ºiPlenar un mesaj închis într-o sticlã pe când euMarinar obosit de furtuni ºi arºiþe sãrate îmiCaut spre casã un drum ºi corpul meu capãtã formaSperanþei tu iubito ºtii cã aºteptarea aduceFluturi în artere sub pleoapa ta încã se ascundeZiua de mâine dar ce ne facem ah ce ne facemCând voi sosi încãrcat cu rãspunsurile la careTu nu mai ai întrebãri?

30

Acele femei

Acele femei mãritate au fantasmele lor nocturne ºi încãN-au uitat plimbãrile sub clarul de lunã ºi sãrutãrile peFuriº sub castani ele încã mai viseazã cã vine ZburãtorulCã totul va începe din nou într-o zi în timp ce seTocmesc cu precupeþele-n piaþã pentru o legãturãDe pãtrunjel în timp ce spalã lenjeria copiilor întorºi dePe maidanul dintre blocuri acele femei mãritate seAscund în fantasmele lor nocturne adulterul esteFoarte aproape de somnul cel mai profund ºi chiarDimineaþa la cinci înghesuite în metrou ele simtMirosul de dragoste care îmbibã aerul ele simt dinNou impulsul primei nopþi însângerate vor iarãºiPalpitaþiile spaimele aºteptãrii înaripatului careLe va rãpi din temniþa în care vor voi sã se-ntoarcãMereu nu locul nu timpul ci drumul dinspre acoloÎnspre aici acele femei mãritate vor sã-l refacã sã-lRefacã mereu ºi chiar îl refac acele femei mãritateÎn fantasmele lor nocturne.

31

Aho!

El s-a rupt din Calea-cu-opt-Ramuri ºi a rãmas singurªi dezrãdãcinat / rãdãcinile lui SUNT ºi ele hrãnesc trupulDar el e dezrãdãcinat ºi flãmând el este ºi nu esteAcelaºi e altfel mereu / o închisoare a deºertului înCare sevele subterane ale înþelesurilor fierb la foc micªi tac / ºi lumina e întuneric ºi sãmânþa este el îngropatÎn nisipul fecund ascuns în locul în care a plecat foculEu acolo îl caut în fiecare miez de noapte ºi-l numescªi el rãspunde: Cuvântule unde eºti? CuvântãtoruleAici sunt! – ºi el este ºi nu este aºa cum focul esteªi nu este ºi suferinþa este ºi nu este dacã cel ceSuferã nu este dorinþã nu este flacãrã ºi el naºte dinDorinþã ucis de ceea ce bântuie în locul în care pleacãFocul / absenþa acel cãlãtor de unde începe totul ºiSe sfârºeºte totul.

32

Á vol d’oiseau (I)

Paºii strivesc firele de nisip / boarea coboarã-nSenin / cãlãtoria în pustiu începe în fiecareDimineaþã când orele se destramã una câte unaªi vietãþi de tot felul se pãtrund de magia seminþeiDin înaltul trecerii ochiului meu închis prin labirintulGeometric ascuns în lãuntru aud clopote cum înfigCuiele bucuriei ºi ignoranþei în palmele mele ºiSe deschid fântânile omului de spumã pe careÎl sparge vântul ºi-l pierde în realitatea fluidã aVisului / gol pe dinãuntru e Cuvântul / GazonArs de vãpaie e somnul în culcuº strãin / sunãDeodatã pereþii transparenþi sub loviturileLuminii aripile se aprind de bezna cunoaºteriiDoctore scoate-mi apendicele acesta dinCreier el e o carte deschisã cu file albe peCare mâna mea refuzã sã scrie.

33

Nexus

Te-ai ascuns nepãtrunsule am bântuit dupã tineO seamã de vieþi ºi iarãºi mã întorc sã te cautLa îndoitura cotului la marginea ochiului înFisura luminii în care am îndesat o cârpãDe întuneric de teamã sã nu se scurgã seveleRãspunsurile muzica viselor picãturile deIncertitudine cu siguranþã eºti undeva undeAm mai fost pentru cã am parcurs fiecare celulãTãcutã fiecare neuron înfometat fiecare conexiuneSecãtuitã de la A la Omega ºi înapoi dar tuTe-ai ascuns atât de bine încât nu mã maiGãsesc nici mãcar atunci când gândul sinucideriiPaºte iarba zilei de mâine dar te voi gãsi odatãªi odatã / nu voi abandona nepãtrunsule / te voiGãsi ºi te voi ucide ºi atunci abia libertatea va muri.

34

Á vol d’oiseau (II)

Zbor deasupra lumii lui A cu vedere spre B spreFrumoasele bolnave de feciorie precum în viseleGrâului revãrsate în maci cineva trage storul ºiSe lasã din când în când noaptea o clipã prea lungãCam cât douã sau trei amortizãri ale morþii apoiSe face din nou luminã ºi trec autobuze cuminþi spreIntersecþii aglomerate s-a rãsturnat un camion cuPepeni ºi ochii fecioarelor strãlucesc de pofteAscunse eu trec mai departe pe traiectoria ºoimuluiVânãtoarea n-a început încã fluturii n-au ieºitDin larve cuvintele n-au intrat în cãrþi tu n-aiIntrat în zodia dragostei acolo la orizont mãDesfac în elementele componente mãrgeleInele obiele Munþii Carpaþi Marea Neagrã ºiSãratã norii de vatã papirus acum altãdatãZbor pe deasupra lui A cu fereastra deschisãPrin care intrã ploaia pe furiº.

35

Infernul casnic

Uneori visez cerul deasupra ancoratDe turla bisericii ºtiu cã undeva se sprijinãPe vârfurile piramidelor de la Gizeh ºi peTour Eiffel ºi pe Everest ºi pe aripilePãsãrii Phoenix ºi pe buzele Giocondei subEl plâng copiii de foame ºi de frig seOfileºte femeia cu mâinile îngropate înCopaia cu rufe îmi vindec rãnile câºtigateÎn bãtãlia pierdutã cu grijile zilnice subEl a pierdut Napoleon la WaterlooInvincibila Armada la Trafalgar Richard al treileaUn cal ºi Vincent van Gogh o urecheDar cerul de deasupra bisericii nu ºtieAceste lucruri nu ºtie cum mã duc în fiecareDimineaþã la oficiul de ºomaj sã citescOfertele de locuri de muncã cum paºiiMei sunt uºori pentru ca tãlpile pantofilorSecond hand sã nu se toceascã / cum pânãªi tristeþea nu mai are puterea sã mã urmezeCum umbra însãºi pare mai palidã în luminaRece a zilei de mâine. Uneori visez cerul.

36

Sincretism

Firele arterelor pe corzile viorii sunet deSânge tânãr supernovã pulsând pânã laExplozie undeva se naºte supa primordialãÎn fiecare secundã cu fiecare undã de energieUndeva se mai naºte un Yehudi MenuhinDin lemnul unui copac îndrãgostit de pãsãriUndeva se naºte Cuvântul cu care începe lumea.

37

Proiect de pasãre

Seara am venit la tine cu aripile frânteªi mi-ai oferit în dar ficþiunea ca penitenþã.Dimineaþa la Castel a coborât cãlãulCu masca bucuriei pe faþã cu pasãreaFurtunii închisã în oul din piept cuGhilotina ascunsã în buzunarul mantaleiPurpurii. L-ai întâmpinat cu fereastraDeschisã cu buzele fremãtânde cuLaptele cald în ceaºca de porþelan.Aveai un ºarpe în jurul gâtului ca unGuler de sticlã verde. În larg se stinseseFelinarul de veghe ºi fratele meu ahFratele meu uitase de calea întoarceriiUitase-ncuiate cãtuºele somnuluiIar prin trup sevele curgeau mai înceteChemând cu glas stins veºnicia.Am venit la tine seara ºi cãlãul peUrmele mele ca un câine amirosindu-miOsteneala m-a urmat credincios cuGhilotina ascunsã în buzunar învelitãÎn ziarul de mâine care anunþãÎntr-un colþ de paginã nunta noastrãCare nu va mai avea loc. L-ai întâmpinat cu fereastra deschisãCu zâmbetul tãu de sticlã verde iar Fratele meu nu m-a lãsat sã mã nascNiciodatã. Am rãmas doar proiect pentruUn zbor spre o stea care a murit de mult.

38

Strada

Pe margine rezemaþi de garduriAºteaptã navetiºtii la cinciDimineaþa o cursã care întârzieEi nu-l vãd pe bãtrânul Caron care treceLa orizont în bãrcuþa lui de hârtie.

LI e zugravul care priveºte pe deasupra lor ºi spune:«Lumea se împarte în douã:

Cei care beau ºi fumeazã

ªi cei care plouã».

Ochii lui abia se deschid spre luminãMâna lui abia deseneazã pe umbrãUn chip strãveziu, el însuºi, zugravulE umbrã cãtându-ºi fiinþa pe careS-o doarmã ºi care sã-l viseze.

Dar e cinci dimineaþa ºi murmurãNavetiºtii coºmaruri despre nevestele lorMirosind a ceapã încinsã ºi zer învechitCu urechea închisã la zicerea zugravului.

ªi el din balconul de la zecePriveºte Styxul care stã sã seceNaufragiazã bãrcuþe de hârtie la orizontNepãsãtor la apa aceea puþinã ºi receEa nu-i mai duce cãtre nici un portPe navetiºtii care uitã sã mai plece.

39

Poemul

ªi nici mãcar nu e o noutate!S-a trezit devreme poemul acestaªi m-a înlocuit, a plantatLegumele lui pe rãzoarele meleDe care m-a deposedat / tot elA înflorit piersicul ºi i-a dat repedeªi fructe de-au înnebunit albineleDe dorul polenuluiMi-a luat mâna ºi m-a strâns de gâtPânã când respiraþia lui a luat loculRespiraþiei.

Dar a fost un poem de scurtã respiraþieCãci ghilotina rãsãrituluiL-a trimis la odihnã veºnicã.Pânã la lãsarea seriiCând se aplicã legea retrocedãrii.

40

Uneori nu se întâmplã nimic

Am luat-o înaintea mea sã vãd cum e drumulCe mã aºteaptã la prima intersecþie dacã a crescutIarba peste pleoapele tale ºi se aud greieriiVãietându-se în noapte. M-am pierdut. M-am rupt.Rãmãsesem în urmã de nu mã mai vedeam. Pas cu pasCarnea invada ca de obicei sufletul. Mireasma desfrânatã a dureriiCurgea în jur ca o ceaþã pe râu. Fãrã pasãre. Fãrã îndoialã.Aerul e îngheþat în proiect. O catedralã: memoria – animalDezbrãcat de blanã ºi de furie. Inima sã þi se odihneascã Pânã mã voi ajunge din urmã pânã când voiPutea sã te dezleg de jurãmânt sã deschid lacãtulDe la porþile morþii. În pieptul deschis inimaÞi se odihneºte; doar o candelã soarele la est. AmSã vin cândva sã mã eliberez de tine. Am sã vin.

41

Alteori se întâmplã ceva

Îngerul s-a apropiat. Nu l-amVãzut pentru cã el nu poate fi vãzut.Doar miºcarea lui se supune percepþiei.El s-a apropiat de mine tiptil ºi m-aAtins cu aripa. Mi-a pus masca tinereþiiPe faþã. ªi eram fericit ºi frumos! Ah,Ce fericit ºi frumos eram! Cutele de peObraz îºi pierduserã identitatea. ªiPuteam fi oricare ºi oricine ºi oricând.El mã atinsese cu aripa blând. EramCu aripile la pãmânt cel pãrãsit deLumea numerelor eliberat de certitudiniªi de iubire eram acela care se va întoarceSã te atingã cu aripa nevãzut neºtiut.

42

Apendix

Am trãit bucuria refugiului bucuriaAceea - micã ºi repetabilã povarã(da da chiar aºa am spus!!)Bucuria morþii cãlcând peste fiecare celulãA gurii mele o aripã de trup despãrþitãªi zburând mai departe singurã spre casã.Spre acasã.

43

44

Negustor în lumea tainei

45

46

În echilibru

La nepãsarea Ta am scutul rãbdãriiNedorita mireasã va veni desigurÎnsã nu o aºtept îmi vãd deDrumurile mele când închid ochiiNu mai sunt sigur dar gheaþa eSubþire ºi lunecoasã eºti prea crud caSã mã previi despre calea adevãratãSpre tine doar cârligul timpului mãÞine în siguranþã pe gheaþa subþire ºiLunecoasã – undã ºi corpuscul îngheþateCristaline sub tãlpile gândului meuAºtept sã se rupã lumina zona e slabãTatãl meu a plecat de mult poate Tu niciNu ºtii sau informaþia asta e lipsitã deInteres ce-i clipa asta de vatã la scaraEternitãþii? mi-ai rãspunde cu gura Ta deAer cu gura Ta de foc vocea Ta arExploda în mintea mea chinuitã deÎndoieli dar am scutul rãbdãrii peLuciul de gheaþã al singurãtãþii.

47

Pe þãrm

Ou tãiat în patru de laserul privirii bãnuþul strivitDe pietre de valuri de melci de cochilii pustii hrãnind Gasteropode leneºe ºi pescãruºul care îºi strigãDurerea în coºul pieptului meu plãpând durerea Viitorului mort ºi mareea care se retrageRupându-mã pe mine de mine bucatã cu bucatãTrup desdãruit de suflet târâtoare aºteptând sãZboare în ciocul pãsãrii spre cuib CarpeDiem e sloganul înscris în sângele receDar nu pot uita oul tãiat în patru de razaÞâºnitã din iris ºi bãnuþul strivit de tristeþeapietrei rostogolite de val iar ºi iar.

48

Marfa ºi banii

Tot ce am e stãpânit în devãlmãºie de la oMargine la alta a sufletului tot ce vând seÎntoarce la mine mai mult în magaziile inimiiE mare înghesuialã de întrebãri / se vor spargeFerestrele de atâta luminã neînþeleasã fãrãSoþul ei întunericul cel care sã-i stingãExtazul delirul / îmi vând proprietãþile sauLe dãruiesc ºi Tu mã faci stãpân peste alteleÎn fiecare zi ºi în fiecare noapte Tu ne-nþelesuleNeºtiutule totprezentule nevãzutule oþiosuleFãrã de care singurãtatea mea ar inventa unEºafod pe care cãlãu aº urca sã pun frânghiaÎn jurul grumazului dar singurãtatea mea eUna cu singurãtatea Ta ºi plângem unulPe umãrul celuilalt în timp ce ne risipimProprietãþile care ni se întorc înmiiteDe alþii ºi alþii ca noi / pe mine mieVinde-mã sã mã vând mai departe mereu.

49

Relaþie

Chirurg de suflete sunt ºi iubita mea va înþelegeCândva acest lucru pânã atunci facem schimbReciproc avantajos de sentimente vechi reciclateEa mã iubeºte pe mine eu pe ea o iubesc aºa cumEra la începutul lumii ea îmi dãruieºte trupulEi proaspãt eu descopãr în el mereu ºiMereu acelaºi mister indescifrabil ea seDeschide ca o floare în faþa soarelui eu oColind ca un fluture cu aripi de ghips eaMã-nalþã în departele necunoscutului undeAu murit orice întrebãri eu îi ascult bãtãileRepezi ale inimii din care se naºteDin nou Universul ea mã ascunde dePumnalul însângerat al începutului euO acopãr cu cenuºa pãsãrii Phoenixªi între timp scormonesc printre cuvinteDoar-doar voi ajunge la rãdãcina aceluiaCare în sevele sale închide sâmbureleAmar al adevãrului.

50

* * *

Ziua strivitã sub pietre / lapidare doritã deÎngerul nopþii ieºit la vânãtoare cu ochii de jar /În spate cu fereastra de sânge a apusului / ziuaÎncolþitã de lovituri muºcatã de gurile flãmândeAle omizilor care se viseazã fluturi / ziua ieºitã înPiaþã cu sânii dezgoliþi cu pulpele plineAlungatã spre subterane sordide undeLanþurile se-mbracã-n ruginã / ziua vânatã cumCiuta pe culmi cu ochii în lacrimi cuBotul umed de rouã / ziua înjunghiatã peLespezi animal acvatic cu sângele transparentCineva mã trezeºte la cinci dimineaþa ºi-miAduce aminte cã mai am facturi de plãtit.

51

O parantezã

Îi visez pe strãmoºi dar ei nu ºtiu nimic despre astaZgârii cu privirea zidul realitãþii ºi picã varulTrecutului pe ghetele mele din piele lustruitãAm o stare proastã astãzi / nu mã-ncântã niciMeciul de fotbal transmis la televizor / undevaLa Kandahar cerul nopþii e luminat de exploziiZidul plânge cu var de luminã / mã apãrãPe umeri o pelerinã þesutã cu fir de uitareDar ea s-a ros de atâta purtare ºi lacrimaProaspãtã mã arde pânã la os / uneoriMã bate gândul sã-nvãþ cum sã plecDefinitiv ºi frumos.

52

Aromã de scorþiºoarã

În ochi s-a deschis o fereastrã de aer ºi Stelele lacrimã s-au strecurat sub pleoapãEra noapte în trup ºi tu erai departe doar aroma deScorþiºoarã mai dãinuie în aºternuturi ºi aziLacrima steaua e veste de la tine – zic ºi ochiulSe închide peste cristalinul minciunilor necesareNorii aºteaptã luna sã rãsarã / lacrima e o vesteAmarã / e o orã târzie când cerºetorii seAscund zgribuliþi sub scãrile blocurilor ºi seÎnvelesc cu ziare transpirã sub ºtirile vechiRespirã mirosul de cernealã tipograficã ºi se viseazãPrinþi în regate exotice / e o orã târzie când nuªtii dacã va veni dimineaþa vreodatã ºi ochiulSe va deschide din nou la orizont ca o fântânãTe va privi te va aprinde / e o orã târzie ºiMirosul de scorþiºoarã deschide fereastrã deNoapte în trup ºi somnul sub scarã alCerºetorilor mã îmbracã un giulgiu de aburDe ceaþã de nor de aºteptare.

53

Moartea cea micã

Totul a început când între aripi se porniseSã cadã trupul ca o cascadã prãvãlitã de pe Munte. Era plin de auz de miros de papileGustative subtil erectile de casete cu bileDe celuloid în care se repetã la nesfârºitSãrutul din Casablanca ºi þipãtul trenuluiTrecând fãrã oprire la Buda Palanca. ElCãdea – trupul cãdea între aripi rãnindu-leRãsuna sângele spãlându-se de culoareSpãlându-mã de visare înecându-mã deÎntrebare de alcoolul preludiului rãtãcitÎn memorie. Apoi a venit somnul cuPutreda-i glorie.

54

Sport extrem

Vouã nu vi se miºcã mâinile ºi niciOchii nu vi se miºcã ºi nici pleoapeleªi nici plãmânii ori inima ce rost areSã mã întreb dacã gândurile voastreSunt în miºcare ori au îngheþat aºaCum le-a surprins Clipa AceeaVouã nici râurile nu vi se miºcã ºi niciFrunzele copacilor ori furnicileCe rost are sã vã întreb despreZborul îngheþat al fluturilor ori al pãsãrilorDespre cântecul îngheþat alFlautului în mâinile îngheþateAle femeii peste care a crescutCovor de nisip sub cer de nisipLuminat de soarele de nisipVouã nu vi se miºcã soarele ºiNici vântul – a-ngheþat ºi cuvântul.

55

Spleen

Dimineaþã muzicalã after-shaveCada e plinã de zbor de albinãOglinda un blând anestezicLa ºase dimineaþa când trupulÞi se întoarce în vis ºi-n aºternutÎnecat în alcooluri rezidualeIeºi sã cumperi niºte amintiriProaspete ea trece lin prin mãtaseaCuvintelor cu umbrelã ºi copilS-o apere de soare ºi de trecutDimineaþã sonorã când pleciÎn cãutarea memoriei desfrânateÎn parc salamandra te întreabã- De ce ai umbra aºa de mare?ªi tu faci pasul alãturi sã-l veziPe cel din clipa trecutã darAcolo nu-i decât ceasorniculDin fire de pãianjen peste careRãsare soarele ºi viaþa îþi pareDoar o boalã contagioasã.Dimineaþa în care chemi ambulanþaªi ea încã întârzie pe marginea drumului.

56

Masca mãºtilor

Lui Serghie Bucur

Desprind cu grijã masca, are încãLacrima desenatã pe obraz sau e doarPlânsul unui labirint încã tânãrÎmi rãmâne amprenta ei sângerieO altã mascã impregnatã cu materieIgnifugã ce ascunde un chip de cenuºãÎn urma mea drumul presãrat cuMãºti colorate drumul meu ºi alLumii de care mã ascund în fiecareDimineaþã, lumea în care am rãtãcitCu Ulise ºi Don Quijote ºi Zazie ºiCondamnatul la moarte; înaintea meaDrumul presãrat cu mãºti proaspeteAbia folosite timp de o mie de ani

57

ªi la rãspântii un Budha burtosArãtându-ne cele ºase direcþiiCãtre perfecþiune – dar e ºi aceastaO formã de neurastenie – desprindCu grijã masca iar ºi iar ºi mã odihnescPe jilþul trist al regelui de cârpãDimineþile mi se pierd în ceaþa înserãriiDoar mãºtile mele mai lumineazã stinsAcolo am fost acolo voi fiAcela am fost acelaºi voi fiÎn lãuntrul concav e stãpân numaiVântul; jos mãºtile! pânã cândVom vedea neantul din care venimªi-n care ne ducem orbi îmbrãcaþiÎn mantia unui deºert al lipsei de durere.

58

Un înger în ger

Un înger în ger mã împingea fãrã chef la treziePe spatele meu ca o cocoaºã lumina dincolo de orizontGreoi rãsãritul greoaie ºi înserareaCând lampadoforul a adormit pe nisipul roºcatªi fierbinte un înger din abur se-adunã perecheCu cel de cenuºã – mã furiºez în somn oSecundã ºi el mã gãseºte ascuns dupã uºãUn înger în ger de cenuºã ºi fum o dimineaþãFãrã de sfârºit fãrã de mine închisã precumFalangele descãrnate în mãnuºã.

59

Ad ventum

Uneori mã îmbrac cu moartea pe dos ca talismanE doar o stupidã prejudecatã cã astfel viaþaNu va mai pãrea insalubrã ºi îngerul nu va degeraCu privirea înfloritã-n fereastrã. Sub hainã pieleaAscunde o fãrâmã de inimã ºi el ºtie ºi seHrãneºte cu gândul acesta. Eu am încredereDoar în cuvintele prinse cu grijã în cusãturiIluminate înãuntru de rãbdarea ºi de tãcerea lui.

Uneori îmbrac moartea pe dosUn veºmânt atât de curat chiar dacãLa coate e ros de-atât aºteptat

60

Pãpuºa

Tot ce ating se transformã în ceaþã aurieO foame de obiecte ºi cuvinte de pipãitCu urechea ºi retina cu degetele uscateAle lui Homer cel ce strãbate Calea LuminiiO foame de sunete strivite de clopotari laVecernie / tot ce ating se preface într-oSingurãtate care se priveºte pe sine ºi nuSe vede care se ascultã pe sine ºi nu seAude care se rãneºte pe sine ºi sângeleNu curge singurãtatea – o pãpuºã de cârpãCare mã iubeºte pânã în pânzele albe aleCorãbiei eºuate pe stânci tot ce ating seTransformã în ceaþa aurie a singurãtãþii -Pãpuºã uitatã pe raftul învechit al memoriei.

61

Cinã târzie

Subþire e untul prezentului în sandviºul acesta deA fost ºi va fi chiar la el am decis sã privesc sã-lConsum e postum deja unsuros ºi gãlbuiUntul prezentului strivit ºi haihui m-am ascunsDupã zidul mulþimii ca sã-l hãpãi flãmândCa un câine fãrã pedigriu ºi când simt pericolulMârâi cãtre felia de sus care împinge prezentulLichefiat în felia de jos întorc sandviºul frumosªi nu se întâmplã nimic: untul e tot acolo subþireNu ºtiu cum naiba tot despre el îmi vine a faceVorbire iar feliile de pâine sunt atât de groaseªi atât de întunecat luminoase ºi oho! atât de gustoase!Prezentul e atât de rânced ºi vechi cineva l-a maiRonþãit o datã feliile se-nºirã pânã la orizont perechiI-au cuþitul ºi le ung îndelung ºi rãbdãtor cu unt cuPãmânt cu aer ºi cu inima mea ºi cu înger ºi cuStea le împachetez în hârtie de ziar ºi mã întorcÎnspre casã e târziu e devreme ce-mi pasã?

62

Week-end în oraº

Cum se odihneºte ºarpele înlãuntrul craniului meu!Cum de-a putut el zbura prin ogiva aceea de os?Ies din rutinã ºi urc în tramvai unde miroaseA venin de albinã. Prin uºa deschisã intrã Nimicul.O fâlfâire de aripã transparentã – coleoptere în roiCãtre ochii tãi goi – nu-i aºa cã iubirea e tot un Fel de exil? Nimicul intrã prin urechi prin buricPrin degetul cel mic prin inelar falangã cu falangãSe ascunde în palmã ºi pe frunte simt în curentul de aerO veste venind: ºarpele se odihneºte înlãuntrulCreierului meu el zboarã încã ºi îl împuºc.Îþi aminteºti? A trecut un veac. Dupã ce l-am ucisEram posomorât. Atât.

63

90-60-90

E chiar iubita mea sau e doar o sosie? AceeaºiCarne de apã 90-60-90 cu care mã îmbieÎn adânc într-un submarin scufundat ºi inundatCu echipajul holbându-se la noi ºi la Dragostea noastrã perfidã – ce delir consumat!(Cât de departe e aproapele meu? întreabãRãtãcitorul prin Dublin aflat la priveghi)O absenþã aerul de sub paraºuta pierdutãÎn valuri pe þãrm o absenþã plecarea ºi sosireaO absenþã umbra aripii soarele ºi tu o absenþãÎncolãcitã sub stern îmbrãþiºatã (cum auzisemCândva) de coaste miºcarea cronofagã a penduleiRespiraþia ºi ea o absenþã a odihnei. Ce caut aici înMaelstromul cãrnii de apã eu umbrã de carne de apãªi tu sau poate o sosie 90-60-90 pe scena acvaticãÎntre peºti ºi stele de mare între crabi ºi epave?Ce caut în acest delir pustiit de furtuni?O absenþã ºi eu cum focul e stins în cãrbuni.

64

piatrã, pasãre, duh

[a]

i-am exilat pe toþi în provizoriu, doar þieîþi înalþ osanale ºi trec prin morþile tuturorpentru cã ºtiu cã nu doar c-o moarte îþi sunt dator,iatã-mã, atins de tandreþea pumnalului,dornic sã aflu cât de diferitã este, cât destrãlucitoare, senzualitatea ghilotinei, mãvoi lãsa în voia acelei dulcilapidãri - ploaia-n deºert, unde regizorul nopþiiîmi aºeazã pe pleoape masca blândã a înserãriiºi, iatã, mereu gustul morþii îmi stãruie pe buzeiar celor rãmaºi afarã le dãruiesc mireasmadisperãrii, memoria desfrânatã a pieþelorspãlate de sânge, nefericirea ecoului fãrã desursã - eu îmbrãþiºez singurãtatea,umãrul meu se face mugur de aripã – o ranãce nu se vindecã niciodatã.

65

[b]

cursã la finalprind cu pieptul golpanglica întinsã deasupra prãpastieidincolo zâmbeºte moartea târziuca o promisiune -antrenorul care nu oboseºte niciodatã

66

[c]

cuvintele mor în obiecteverbu-i nãscut prematurlumina-i o temniþã strâmtãstele de jur împrejur

noaptea-i afarã de sângepe cruce uscat de demultnimeni nu ºtie cum cântuldin spatele lumii ascult

sunt singur cu voi împreunãchiar de vã par cã-s departestrângeþi la piepturi iubireadin duhul meu sfânt ea e parte.

67

o zi din viaþa aceasta

cel adevãrat moare în zoridoar eu hãlãduiesc pe strãzile oraºuluimã aºez la mesele de pe trotuarebeau halbe de bereºi-nchipui himerela trecerea purtãtoarelor de sâniele mã privesc languros(nu mã bagã în seamã, daraºa e frumos!)mã-ntâlnesc cu vasileschimbãm vorbe subtileo halbã mai adu bãiete!ºi privim dupã feteel mai spune-o povestemai înjurã guvernulîl cheamã de martorpe Domnul, Eternultârziu plecãm cãtre casevine moartea cea micãºi somnul în carecel adevãrat renaºte.

68

sindromul tu

doctore - zic - mã mai þii mult la reanimare? doctore - zice - sunt prea bolnav ca sã mãdesfac de tine, sã mã vindec de tine

stãm de vorbã, aºa, ca între pacienþi, pe margineapatului ca pe marginea prãpastiei ºi privim cerulalbastru cu ochii noºtri albaºtri

doctore - zic - sângele meu roºu e uºorca o aripã de libelulãdoctore - zice - situaþia mea e albastrãca o aripã de cearã albastrã atârnatãde umãr, fã-mi o injecþie, o puncþie, unmasaj ceva, sã prind puþinã culoare în obraji

vine asistenta ºi asistã la discuþia noastrãne ia temperatura ºi apoi ne-o dã înapoicu vârf ºi îndesat, mai grasã ºi mai frumoasãne dã ºi vitamine, ºi somni(s)fere ne dã

ne dã speranþe cã va veni ziua exter(mi)nãrii,nu chiar mâine, mai încolo, oricumpe la zece dimineaþa, e bine?

dupã care adormim îmbrãþiºaþi întrecearceafurile mototolite, ca douã rime interioare,ca ying ºi yang, ca romeo ºi julieta, ca vasileºi vasilica în lanul de porumb loviþi de trãsnetne visãm la reanimare eu ºi cu mineînchiºi în corpurile noastre strãine

69

intuiþia, conceptul, ideea

Se dedicã lui Viorel Cernica

iatã dragii mei destinul ca un cal sãlbaticstrunit de omul negru blândulcel evadat din real ºi pierdut între texte

(latrã sãlbatic la poartã câinele lui

îl aud ºi-l sugrum în gând apoi

încalec pe gardul de sârmã ghimpatã

ºi strig dupã ajutor)

iatã dragilor destinul ca un delfin eºuatpe þãrm cu nisipul în ochiul sticlos subprivirea indiferentã a unui albatros, desigur, rãnit

(ratez din nou saltul de pe falezã - salvamarul

mã pândeºte în apele adânci printre crabi

mã [sur]prinde ºi mã depune delicat

în pânza rarã a dimineþii)

iatã iubito destinul ca o scarã de mãtaseîncurcatã între armuri ºi oase - pe elese vãd urmele colþilor leului cu care gladiatorula luptat în arenã - mormântul ne pãstreazãpe amândoi fãrã nume ºi fãrã viitor

70

(strigãtul de bucurie e numai un nod în gât

din iubire - doar urma peºtelui în apã

din urã - numai urma aripii în zbor

din fiinþa mea - numai umbra sub care cobor)

aºadar iatã destinul ca un parc englezescîn care n-am scris aleile n-a trecut nimenin-a îndrãznit nimeni în hãþiºul luminii sãintre aerul verde n-a cunoscut pasãrea fluturelenici sub ierburi cârtiþa n-a sãpat

(pe ascuns supraveghez capcanele pentru

prãzile mici ºi capcanele pentru prãzile

mari - cine ºtie poate într-o zi se prinde

în ele chiar locatarul din ten downing street

sunt rãbdãtor aºtept Victoria - God save the Queen!)

71

patima

asearã am pus ordine în hârtiile albeînfometate am scris un poem ºi l-amrupt am mai scris un poem ºi l-amrupt am scris o mulþime de poemeºi le-am rupt în bucãþele mici pe toate

hârtiile albe s-au terminat ºi amscris pe hârtie roz verde galbenã pebilete de autobuz pe chitanþa dela gaze pe factura de apã pepunga de cafea solubilã pe pachetulde tutun care dãuneazã grav sãnãtãþiicând am terminat aveam privireavinovatã a lui orfeu ºi am pipãitpereþii - are ºi tapetul poezia lui - cudegetele însângerate la colþam prins un fluture apoi un pãianjenºi reþeaua lui lipicioasã a învãluitîn tãcere orice gând am atins visulcel de nevisat ºi pasul dincolo defereastra deschisã în întunericulce miroase a rug de cuvintes-a spart labirintul ca oglinda lui narciscând vei veni iubito de la schimbul doialfa se va iubi cu omega în spatele meurâzând pe-nfundate atunci am sã-þi scriuun poem pe cartela de pontajsemn cã ai trecut pe la mineºi tu mã vei alinta cu delicateþestrângând cu temei sforile cãmãºii de forþã.

72

bucolicã

dealul bolnav sub roþile carului cu fândealul sângerând pe fãgaºe

þãrani cãlcând apãsat cu coasele-n spinareseara înaintea lor ca un animal leneº(stele le scapãrã-n cale)

tãrãnci cu furcile pe umeri sporovãindcu gândul la vacile nemulseºi la zbenguiala din crângvor face iarãºi mãmãligãvor face încã un copilvor tãinui despre veºnicia aia care nu se mai terminã

dealul bolnav sub tãlpile oamenilordealul crãpându-se sub bocancidealul bolnav de bolile oamenilorcare-l urcã numai ca sã-l poatã coborîîntr-o nesfârºitã cãlãtorie spre nicãieri

73

clin d’oeil

(tribut)

oase zburând oase de peºte zburândsufletul descãrnat de sentimente ºide amintiri oase de paseriaruncate în valuri / numai tu - oase de pãmânt sub pãmântoase de piatrã sub piatrãoase de aer în aer

respiraþia stelelor nu o vei gãsinietzscheodatã

74

ceruleum

pictam aripi de libelulãºi te-am vãzut strãvezieun surâs de albastruîn vârful pensuleiacelaºi din vis

umbra luminii e altã luminã

75

dimineaþa

soarele nu se rãstignise când îngerulmi-a ºoptit: nu eºti decât un vehicul!o cãruþã o caleaºcã o trãsurã o maºinão bicicletã un vagon de tramvai - uneoriun avion uºor ºi fragil o parapantãpurtatã de colo-colo de vânto bãrcuþã de hârtie luatã de puhoiun cuirasat gata sã scufundeeºti torpila care l-a lovitcâinele care plimbã puriciesofagul aºteptând bolul alimentarmareea, da, mareea muºcând din falezãinsecta pregãtitã în zbor pentru reþeaua painguluiseva din capilare eºti un vehicul rãtãcitsub soare blocat pe pilotul automatcerºetor sau nobil scãpãtat (cine mai ºtie?)grãdinar aducând apã plantelor pecaniculã eºti un vehicul - circulã, circulã!

76

târziu

te-a ajuns noapteaiubitoîn locuinþa mea - înserareanu fac un pas mai departete-nchid într-o carteînvelitã în raze

77

revoltã

azi am sã-l visez pe freudcum mã viseazã pe mineard de nerãbdare sã-i fiu un coºmarsã-i ard una cu libidoul peste obrazsã-i strecor ºobolani în urechisã simtã pe pielea lui vina de a fifemeiesã vezi ce prelegeri o sã-mi mai þinãcu mâinile legate la spateºi eu îl voi privi tristcu ochiul trãdãtor al lui oedipºi-am sã-l anunþ:te voi visa ºi mâinedragule

78

acelaºi jocSe dedicã Lolitei lui Virgil Diaconu ºi altora asemenea ei

1. preludium

totul a început ca din întâmplareparcul se umpluse de frunze proaspeteîn delirul de cântec al pãsãrilorferestrele s-au deschis una dupã altaca niºte guri flãmândeca niºte piersici cu carnea proaspãtã ºi roºiedezvelindu-se între degetele tale careau pãrãsit clapele pianuluicare l-au abandonat pe vivaldisub teroarea papilelor gustativede aceea curg insectele afarã în soareadiere de aripi transparenteprivirea mea întârzie asuprã-le ºi nuasupra trupului tãudar mã întorc la catifeaua pulpelormã întorc la piersica ce-ºi lasã zeamasã taie în arome umede mângâietoareacolo unde noaptea dãinuienãscãtoare de beþii secrete

totul a început din întâmplareparcul se umpluse cu sunetecu frunzele proaspete de aprilieîn floarea de zarzãr era seteaºi visul de fruct ce se crapãadânc ºi pãtruns de dorinþã

79

2. in actu

tu ºi chipul tãu ascuns între palmesãrbãtoare de fluturi în pieptadâncu-þi privirii are apele calmede ce nu te ating de ce mai aºteptvertij de fructe moi nesaþ ºi delircorpul tãu prin care respirsunt paingul atârnat de un firatât de subþire je sait que partir

c’est mourir un peu

je ne sait pas comme ce jeu

a-nceput ºi blândul rotundcum am deschis ca sã mã-nfruptsã mã dãrui sã mã ascundde alcooluri subtile sã mã las coruptfurtunã în piersici când te pãtrundvârtejuri de fluturi când mã cuprinzidin cupã-am bãut efemerul pânã la fundºi-acum simt eternul la care mã vinzicum mã poartã printre planete pustiicurând n-am sã fiu curând n-ai sã viirãmânem sub soare ai nopþii copii

80

3. postfestum

am coborât de la ultimul etaj direct în mulþimeera forfota de la ºase dimineaþa ºirãcoarea m-a plesnit peste obraz ca o nouã singurãtateun biet arici speriat tãcerea a strigatînghesuitã în urechetãcerea ta a cearºafului adunat ºi fierbinte între sânidezvelindu-þi genunchiula despletirii peste perne a luminii pe careo înghit draperiileo felie din tortul nopþiipe tava zilei care se grãbeºte sã vinã

am coborât direct în mulþimetãcerea s-a spartce zgomot îngrozitor în sinapse!vin revãrsat roºu pe faþa de masãurme din sângele umbrei - neroditore somnul tãu dupã o moarte prea micãnimeni nu vede cum înfloresc caiºiicum înfloresc cireºii cum înfloreºte ºoaptepe buzele tale chemând

ca o picãturã de ploaie în volbura râuluiam coborât de la ultimul etaj direct în mulþime

81

ªase semne despre moarte

M

eºti bolnav – vine îngerul ºi zice – de o boalã a materieicu transmisie sexualã: trãieºti – ºi eu am sã te vindec – ziceºi mã înveleºte cu pulpana mantiei lui de chitinã

(visam unul sau douã rãzboaie de apartament,

câteva inundaþii în bucãtãrie, un incendiu în pãdurea

sentimentelor, o furtunã a feromonilor îngropând

greieri ºi furnici la un loc)

vine îngerul ca un gândac de abur verde gãlbuica un gândac de sulf ºi zice cã trupul meue o tumoare a materiei trebuie sã mã vindecesã mã îndoape cu medicamente – gloanþesârmã ghimpatã, foc ºi parã, Cyclon Bºi avalanºe de avioane în picaj nesfârºit

(de ce nu i-am spus cã am ºi suflet, am ºi dorinþe

nevinovate, am alergat prin crâng copil fiind,

am furat cireºe, am pãscut vitele pe izlazuri, ah!

dar câte n-am fãcut, câte n-am fãcut!)

82

vine îngerul ºi mã acoperã cu mantaua luichitinoasã – am sã te apãr – zice – de tine însuþi,de suferinþele bucuriei ºi de bucuriile suferinþeide pericolele iubirii ºi plãcerile urii, de trãdarea sinceritãþiiºi aceea a femeii, întoarce-te la mine, întoarce-tela nisip, lasã-te în voia cenuºilor zburãtoare,am sã te vindec…

(el nu ºtia cã locuiesc într-o «haltã

pãrãsitã» ºi de acolo nu se vãd decât trenurile ruginite

ale aºteptãrilor mele, ale aºteptãrilor mamei mele,

ale aºteptãrilor aºteptãrilor aºteptãrilor?)

vine ºi spune: am sã te vindec de toate acestea

83

O

e aceeaºi searã mereu ºi poate cã asta n-ar fi nimicdar ºi dimineþile sunt la fel – de parcã suntemînchiºi într-un timp circular

peste noi umbra lui Dante cu falduri ºi franjuriaºteptãm freamãtul din spatele cuvântuluicum se transformã în vuiet ºi în tãcere cum crapã himenul nopþii la orizontºi ea intrã desculþãtimidã în luminã - trece podul singurãtãþiisã afle sã ºtie sã uite cã nu existã decâtdouã certitudini:viaþa care este ºimoartea care vine

84

A

e un aer curat ca dupã fulgeriau supradoza de vis

(se aude mirarea: unde e þãrmul

creat pentru mine, Isabel?)

iatã: axul nu vede limbile ceasorniculuiºi totuºi le susþine miºcarea

(dar când arcul se rupe ceasul aratã

mereu ora exactã – totul e sã prinzi clipa

când lucrul acesta se-ntâmplã)

iatã: cuvintele se întorc în lucruri ºi adorm…ce se mai aude, Isabel?

(þi-am spus doar:

partea nevãzutã a lumii e cântec!)

în largul oceanului singurprizonier al libertãþiiînger trândav înconjurat de cochiliiînfãºurat în algele uitãrii

85

R

gata! am luat examenul!sunt specialist în pedagogia tãceriiaº putea sã vã spun câte adevãruri morsub catedraleaº putea sã vã descriu pozele deºertuluicu care mi-am decorat pustiul interiorsub care am ascuns pustiul interior

nimic în jurul meu în afarã de mineam umplut totul pânã la revãrsarecurg pe curba lui Moebiusca un început nesfârºit de cascadã în mareaisberg cuvântul visându-ºi titaniculîntr-un port japonez pe care-l adapã

de unde altfel atâta transparenþã?

86

T

scurt popas biologic al materieihaos celularnestatornicieo staþie intermediarã între ce ºi ce?

(ochii tãi ca niºte comete stinse

prinse-n capcana orbitei)

ºi dacã suntem numai închipuirea celui nevãzutºi doar el ne trãieºte vieþile elastice?

azi nu vãd munþii decât prin gaura cheiiprecum adolescentul acela speriat pe nume Hamlet

(mâinile tale de abur

îmbrãþiºându-mã ca ºarpele Uroboros)

memoria e o pisicã blândã care doarme-n fân(cadavru în iarbã)

87

E

umbra mãºtii pe faþã ca o ranãsicofanþii prinºi în sicomori – mirosul de moscmã înfãºoarã ca o mantie luminoasãverde aurie orbitoare dincolo de visul de foc al pãdurii

(trupul tãu scufundat în ape

de trupele de prerafaeliþi în ºir

indian înarmaþi cu pensule

ca niºte perciuni multicolori)

sã îngrop proiectul de pasãre ºi macheta ºopârleisã sparg peºtii de sticlãsã uit de evul mediu le goff

(pe melusine am vãzut-o la scaldã

ºi de atunci zidurile se prãbuºesc

grânele nu mai cresc pãdurile

nu mã mai primesc ºi nici merlin

nu mai trece seara prin oriundele meu)

88

sã plec atunci cândse stinge zeul cel mic dintre coastele meleca o nucã apoi alunã apoi boabã de piperzeul cel mic se usucã - pulbere de vântîn pieptul meu imaginat de o inimã închipuitãcine va veni dupã mine va afla cu siguranþã:

ºi eu am trecut pe-aici

(amprenta sânului tãu în nisip

va înflori în lipsa mea un arlechin

uitat de toþi în piaþa publicã

cu ochi strãini ºi goi

cu suflet de lemn

prãbuºit în noroi)

aºadar, am lãsat o umbrã de semn

89

Referinþe critice (extrase)

Constantin Trandafir:«Experimentul, discret, are loc atât la nivelul conþinutului, cât ºi în zona formalã.

Sobrietatea e aproape parodicã, fiindcã preferinþa se îndreaptã mai mult cãtre ceea ce senumeºte l ’écr i ture du jeu; dar, în spate le i ron ie i benigne, se af lã mereu o sens ib i l i ta tecontemplativã, o tandreþe, ºi nu o frondã. În ciuda travaliului, care asigurã neºovãirea ºiprofunzimea discursului, avem, totuºi, de-a face cu o poezie inspiratã ºi relaxatã. Nimic nu esimplu, banal, nici atunci când sursa de inspiraþie este chiar cotidianul. Poetul e profund, fãrãsã fie grav, e, de multe ori, jucãuº, fãrã sã fie frivol. Acest lirism al tonurilor imprevizibile sebizuie pe dexteritatea ideilor, a prozodiei ºi a lexicului, pe extensiunea ºui pregnanþasemnificativã, pe tactica punerii în abis a simbolisticii textuale, cu o tãieturã decisã ºi odezinvolturã bine temperatã. ªi în volumul acesta, Conserva de fluturi, Florin Dochia sedovedeºte a fi, înainte de toate, un ingenios bine aºezat între gravitate ºi impulsuri ludice, întrereflecþia amarã ºi disponibilitatea surâzãtoare, între realitate ºi vis, între neliniºte subsecventãºi subþire jovialitate. Temele sunt cele mari ale liricii dintotdeauna puse în tonalitatedezinhibantã. Spectacolul lumii, al vieþii ºi al morþii, e regizat într-un cod al cotidianului ºilivrescului.»

«ªi în volumul acesta, Conserva de fluturi, Florin Dochia se dovedeºte a fi, înainte de toate,un ingenios bine aºezat între gravitate ºi impulsuri ludice, între reflecþia amarã ºidisponibilitatea surâzãtoare, între realitate ºi vis, între neliniºte subsecventã ºi subþirejovialitate. Temele sunt cele mari ale liricii dintotdeauna puse în tonalitate dezinhibantã.Spectacolul lumii, al vieþii ºi al morþii, e regizat într-un cod al cotidianului ºi livrescului. […]Acest ingenios poet evitã, aproape cu obstinaþie ºi cu bunã ºtiinþã, declarativismul. Mesajulsãu ºi-l face cunoscut cu mijloacele poe ziei, sugerând, disimulând... Aceastã poeziepreeminent intelectivã nu refuzã senzaþia, cum ar spune Georges Poulet. Profunzimea eiaparþine ºi conºtiinþei sensibile sau, mai bine zis, în profunzimea ei se întâlnesc senzaþia ºiintelectul, forþele cerebrale ºi cele „arhaice”. […] Florin Dochia este, totuºi, un neliniºtit, însens artistic, ºi un poet dintre cei mai veritabili.»

Ion Stratan:«Dupã experienþa mea de lecturã, care, prin natura profesiei, este cel puþin medie, rareori

am surprins o mai bunã engramare al acelui miez inert formal de zi pierdutã, în sensul în carescris Gabriela Adameºteanu, adicã unde o tensiune subteranã, un adevãr mai adânc se aflãsub formalismul cuvintelor, privirilor ºi gesturilor. […] Privesc nostalgic spre buna formã liricãîn care se aflã colegul întru poezie Florin Dochia, acum când postmodernismul pare a acoperitot ce se poate spune ºi ce nu se poate spune, aproape ar face un paradox, acoperã ºi ce nuse poate spune, în sensul cã nu mai ai voie sã taci. În mijlocul postmodernismului, aºadar, iatãfrumoasa caligrafie a modernismului de nobilã sorginte mallarméanã, în care un simbol care nuse vrea absolut inedit se împleteºte cu o ºtiinþã a scriiturii de cea mai bunã facturã.»

Eugen Evu:«Poezia se redescoperã mereu, poeþii, uneori, odatã cu ea, iar ceea ce învioreazã

percepþia, într-o vreme a vitregiei lirice, ca a noastrã, rãmâne limbajul. Florin Dochia are, lamodul superlativ, acel limbaj inconfundabil poetic, un sistem propriu, uºor decodificabil,deoarece el gândeºte poetic lumea.

90

O tensiune a interiorului, reflectorizantã, ezoteric modernã, se face din poemele sale, în„Conserva de fluturi” (ed. Premier, 2004) transpare, sublimeazã textual ºi intertextual, ritmândintervale ingenios structurate, baroce, într-o veritabilã dantelãrie semioticã... Poet cu simþulCetãþii, în alertã de veghe moralã, el scrie poeme cu titluri lungi, definind aprioric starea dealarmã a sufletului, indignarea de care Juvenal spunea cã, ea însãºi naºte poezia. Limbajulpoetic pãstreazã instrumentaþia ante-decembristã, a subtextului, a aluziei, de unde impresiaunui dublu sens, analogic, menitã sã „conspire” ºi sã desconspire, iniþiatic, Mesajul. […] Poliþiapoeziei, care trebuia înfiinþatã, pentru a „restabili circulaþia”, funcþioneazã ºi prin poezia, carene ceartã, a lui Florin Dochia.»

Viorel Cernica:«O geometrie a singurãtãþii cu o muzicalitate mãsuratã, “tãiatã”, ici, colo, de intervenþii

afone, în ton cu desenul din paginã. O singurãtate care se însoþeºte, totuºi, cu cele ce opotenþeazã cãtre neantul propriu. Poetul suportã singurãtatea, dar singurãtatea nu estesingurã, ci la un loc cu toate cele de sub cuvânt. El, Poetul, îngrãmãdeºte în singurãtatea salumea însãºi; dar lumea cãzutã, atât de uimit privitã de el.

O poezie ca un joc de cuvinte trezit în mijlocul singurãtãþii. Nu gãsim aici o singurãtategeometrizatã, secundã faþã de ceea-ce-este, ci physis-ul însuºi geometrizat, adicã turnat înforme poetice.

O poezie care te cheamã, cãci are a-þi tãcea.»

a. g. secarã:«Moto-ul filosofic care deschide recitalul liric al lui Florin Dochia sugereazã câte ceva

despre orgoliul micului creator care este câteodatã omul… Este dintr-o scriere a lui ConstantinNoica, „De Caelo”: „Nu uita cã Dumnezeu te-a trimis pe lume sã-l înlocuieºti: sã dai sensuri,sã creezi, sã duci începutul sãu înainte.” Acum, cam ºtim noi ce pãrere au filosofii despre poeþi(chestia aceea cu izgonirea din cetate a poetului) dar aici ne intereseazã viziunea liricã aomului-carte. […] Bine plimbat prin „muzeul figurilor de ceaþã”, Florin Dochia este un uceniccare ºi-a (cam) învins „gustul terorii”, ºtiind cã „o singurã zi e pentru moarte” silabisind psalmpentru o pace sufleteascã oarecare: „sufletul meu nu mai are rãbdare/ ºi strigã: îmbracã-mã întrupul/ tãu rãstignit ºi lumineazã-mã!”… Jocul sãu serios poate fi însã ºi ironic-colocvial: „… eumã mulþumesc cu puþin,/ aºadar daþi-mi totul ºi veþi primi înzecit!/ darul meu e împlinirea dureriiîn cercuri/ concentrice, un cer ca o ranã albastrã”… ªi mesajul este clar cã nu este doar alpoetului, ci al credinþei tremurânde a acestuia, „cu mersul lui greoi de vâslaº”: „am plecat dincuvânt ºi/ numai umbra mea a rãmas/ ca o pasãre/ ca o respirare/ a pãmântului”…»

Nicolae Macovei:«Florin Dochia propune în „Conserva de fluturi” un vers mai puþin cifrat, de tip orãºenesc

dacã se poate spune aºa ceva, fãrã ca urbanitatea lui confesivã, totuºi de baladã, sã piardãlegãtura cu „natura”, cu fluturii, arborii, nisipul, liliacul, ºerpii ori... sãniile lumii. în acelaºi timprecunoaºte, descrie ºi se revoltã în faþa unei anumite degradãri a realului, o deformare„modernã”, structuralã, perversã, subþiind ori chiar secãtuind plinãtatea ºi pulsul original alvieþii. […] Pentru Florin Dochia poezia nu este un mister ci un cântec. Între limbajul metaforicºi realitatea, sã zicem, comunã a limbajului se descoperã ºi se consumã totul: viaþa ºi moartea,trecutul ºi viitorul, sensul ºi nonsensul existenþei. în acelaºi timp se simte în poezia Iui FlorinDochia gustul pentru spectacol, pentru joc, fie el tragic ori carnavalesc. Cuvântul ºisubteranele sugerate de el îl împinge pe poet sã descopere, era sã spun, sã scormoneascã în

91

cãutarea unor „potriviri” funcþionale îndeajuns de expresive ºi solide pentru a echilibra astfeldinamismul entropie ºi diversitatea care îl streseazã ºi îl provoacã.»

Lucian Gruia:«O poezie de Florin Dochia o recunoºti dupã transparenþa ºi muzicalitatea acesteia. Poetul

ºi-a desãvârºit un stil original, care te fascineazã ºi te acapareazã, invitându-te sã meditezi lamarile teme existenþiale. Experimentele sale asupra scriiturii nu dãuneazã asupra profunzimii.Florin Dochia este un maestru al alunecãrilor din real în fantastic. O face calm, cu o tristeþe deînþelept ºi cu zâmbetul pe buze. Printre noi, la Câmpina, un Don Quijote gândind ca Socrate -Florin Dochia.»

Valeria Manta-Tãicuþu«Lectura celor 33 de poeme este din start dirijatã spre receptarea în cheie religioasã, poetul

rescriind practic mitul christic ºi ajustându-l pe lungimea de undã a propriei vibraþii. Nucleulideatic îl constituie substituirea divinitãþii, creaþia, continuarea planului divin iniþial ºiresemantizarea lumii prin actul scrierii. Cartea pare a-ºi pãstra autonomia faþã de creatorul ei,cel care a scris-o se regãseºte în pagini ºi, printr-o lecturã atentã, se recunoaºte, sereconstituie „ca o perlã în scoicã” sau „ca o pradã în fãlcile leului”. Întrebãrile ºi rãspunsurileascunse „ca un sâmbure în carnea fructului” pot substitui realitatea, o pot face inutilã, atâtavreme cât ele condenseazã ceea ce este fundamental. Ieºirea din carte înseamnã neputinþã,trãdare ºi moarte, condamnare la ridicol ºi, în cele din urmã, la uitare. […]În ceea ce pare a firescrierea Noului Testament, Florin Dochia topeºte mituri mai vechi (cel al cuceritorului / aleroului civilizator), dar ºi elemente din filosofia anticã, subordonate, în text, noului legãmântinstituit de Iisus: cel al iubirii fãrã limite ºi fãrã de condiþii. […] Arheul poetic imaginat pare acuprinde, cum ghinda cuprinde în ea o întreagã pãdure, trecutul ºi viitorul, universul condensatsub formã de informaþie purã, istoria ºi religia, astfel încât arderea bibliotecii este înþeleasã capedeapsã supremã, ca sacrificiu mai mare decât crucificarea. Distrugerea cãrþilor semnificãintrarea în uitare, lipsa de speranþã, vidul. În avatarurile poetului se regãsesc deopotrivã Iisusºi Alexandru Macedon, Constantin cel Mare, îngerul ºi soldatul, poeþii începuturilor, faraoniisau, mai aproape de noi, Nichita Stãnescu, a cãrui umbrã de „prinþ auriu” încã vâsleºte „ca orespirare”»

Maria-Diana Popescu«Florin Dochia scrie o poemã de o rarã vigoare imaginativã, remarcabilã fiind vibraþia

interioarã, bucuria nestãvilitã a spiritului, convertitã în poezie prin expresie de mare efect, carepoartã în ea o prospeþime a ideii transfigurate, o contopire sau o alunecare din care rãmâneesenþialul ca vocaþie poeticã. […] Florin Dochia este, aºa cum spune Delacroix, spiritul creativºi creator, opera construindu-se pe sine însãºi, realizând propria sa armonie ºi propria saunitate („nu lume de apã/nu lume de foc/nu lume de metal/nu lume de aer/vreau lumeadragoste s-o înstãpânesc/cu sângele fierbinte al morþii mele”). Iatã, pana lui Florin Dochia„îmblânzeºte pânã ºi tãcerea, crapã ochiul de geam prin care intrã luna ºi aprinde stele într-un seif de sticlã”, oferind cititorului o cãlãtorie printr-o realitate paralelã, de care ne despartedoar o foiþã subþire, invitându-l sã-ºi priveascã propriul trup într-o luminã nouã („târziu, laszaþul în canã ºi cobor/înapoi pe cruce, îmi înfig cuiele în/glezne ºi în palme ºi aºteptrãbdãtor/buretele cu oþet”). Poema lui, reflexie a imaginarului poetic, te face sã te înþelegiprintr-un filtru mai rafinat, sã cauþi acele sensuri ascunse care pânã acum te-au eludat.»

92

Ioana Geacãr:«Atras de modernism – „A fi modern este o mare ocazie, a deveni postmodern, o fundãturã“

– (Ce este postmodernistul ºi ce vrea, articol apãrut în revista Aleph, Câmpina), Florin Dochiareuºeºte nu numai sã aspire, dar ºi sã se ancoreze bine în neomodernism în volumul 33 piatrã,pasãre, duh, mai ales prin abordarea problematicii creatorului. Atinge aici o sublimã sacralitateîntr-un limbaj învãþat de la Nichita Stãnescu („de la mine vin binecuvintele“ – 14; „vesel fi-vasoldatul strivindu-ºi o lacrimã“ – 22).

În lupta sa straºnicã de a ieºi din postmodernism, care vom vedea cã nu-i reuºeºte întrutotul, poetul descoperã transcendenþa, verticalitatea care le lipsea optzeciºtilor, colegilor sãide generaþie. Întregul volum, cuprinzând 33 de poeme, este o artã poeticã în care creatorultrebuie sã joace rolul lui Cristos pe pãmânt, pânã la asimilarea identitãþii Acestuia. […] În 33piatrã, pasãre, duh, Florin Dochia trece cu uºurinþã ºi modestie de la un plan la altul, dinrealitatea contemporanã la aceea a lui Iisus. […] În vis îl viziteazã un „prinþ auriu“, care seproclamã „doctor de cercuri bolnave“ ºi vrea sã cucereascã lumea de dincolo, a dragostei.

Importante sunt într-o astfel de întreprindere, în asumarea rolului cristic, ideile ºigiumbuºlucurile tehnice. Câteva astfel de artificii au efect tonic ºi ludic ca inserþia-paravanîntre spaþii temporale, între planul psihic ºi cel fizic ale personajului poetic, sau o intruziune aunuia în celãlalt: „atenþie se închid uºile,/urmeazã staþia vatra luminoasã fãrã peron“, accentulgrav, teatralitatea, referenþialitatea, ironia (mult mai finã!). Sunt trucuri experimentalisteînvãþate în cadrul generaþiei optzeciste.

Florin Dochia recurge la puterea muzicii în acest proiect liric foarte pretenþios. Mircea Eliadeobserva (în Jurnal portughez): „Ce libertate de creaþie dã muzica“ pentru cã „spune atât demult ºi cu atâta sincerã grandilocvenþã“, mai mult decât o pot face cuvintele, care trec prin maimulte constrângeri.

Jocurile sonore, rimele interioare, versul liber creeazã un fundal sonor imnic, elevat. Prinsîn vraja sunetului însã, autorul scapã din chingã prea lesne cuvintele riscând uneori, de dragulsonurilor, tensiunea logicii dis�cursului poetic. […] Scenariul liric al întregului volum estedetaºat, volubil, spumos, captivant, departe de tragismul cu care ne-a obiºnuit o astfel de temãîn literatura de inspiraþie religioasã.

Florin Dochia proiecteazã acest scenariu fãrã traumã, fãrã sânge, fãrã patetism, aventuraeste a unui corp spiritual, o aventurã în care cititorul nu se poate simþi decât confortabil,lãsându-se prins într-un joc inteligent din care va ieºi înãlþat.»

Ioan Evu:«Poemele lui Florin Dochia rãmân sã dea socotealã singure despre sinele/destinul poetic al

autorului lor, despre întrebãri ºi rãspunsuri „ascunse ca un sâmbure în carnea fructului” – unperiplu liric impresionant într-un univers poetic ale cãrui hotare se înscriu între cele trei entitãþidefinite în chiar titlul volumului. Piatra poartã în semantica ei sugestia de nemiºcare, deîncremenire întru veºnicia lumii mineral-terestre, iar pasãrea e emblemã a desprinderii deefemeritatea mundanului, înãlþare ºi aspiraþie spre starea de imponderabilitate a duhului,întrezãrit aici ca zenit ontic/spiritual. A nu se înþelege cã autorul nostru scrie o poezie cripticã,sibilinicã. Dimpotrivã, ca orice poet ajuns la maturitate – care ºtie pe pielea propriilor salecuvinte cã poezia, dincolo de a fi iluminare, este ºi demers gnoseologic – Florin Dochiaîncearcã (ºi, uneori, reuºeºte!) sã decripteze semne ºi încifrãri a ceea ce numim îndeobºteinefabil existenþial. Se pare cã poetului nu-i este strãinã semnificaþia vocabulei elene paideia.O certificã prin travaliul susþinut asupra cuvântului întru fertilizarea spiritului, iar cartea sa e ofericitã traducþie a sintagmei lui Platon: „Poezia e acel ceva plãpând, înaripat ºi sacru”… Cu

93

toate acestea, Florin Dochia are aderenþã la real, se aflã în raport critic manifest faþã de o lumeîn derivã, doar cã în versurile sale insurgenþa poartã surdinã. Revolta sa – atâta câtã o putemintui îndãrãtul versurilor – are o anumitã ingenuitate ce aparþine spiritelor calofile, cãrora lerepugnã irascibilitatea infamã a revoluþionarilor „de profesie”, a aºa-ziºilor „inovatori” desintaxã poeticã. […]Structural Florin Dochia e un elegiac, un boem peregrin prin þinuturilecrepusculare ale memoriei sale afective. Cãlãtoria se deruleazã în clar-obscurul „subteranelornopþii”, unde „tãcerea umblã desculþã”, ºi inima poetului e „o paginã”, amintind pe alocuri deDimitrie Stelaru, cel din „Mare incognitum”… Dar asta nu-l împiedicã sã survoleze tãriileluminescente ale vãz-duhului: „ºi eu vreau sã cuceresc lumea/ dar pe aceea dincolo deaceasta”. Când îºi apleacã privirea spre lumea „de jos”, transfigurarea realului este unaexotericã, distilând semnificaþii eterne, dramatic-umane, ale poeziei trãite, cu vagi incursiunilivreºti, poetul plasându-ºi discursul peste plafonul „contingentului”. Cu alte cuvinte, FlorinDochia nu îºi falsificã identitatea, lepãdând cu obstinaþie haine de împrumut, conºtient fiind deperena valabilitate a locuþiunii „Primum vivere, deinde philosophari”. Din acest punct devedere, am putea vorbi de o anume singularitate a poetului Florin Dochia. El nu se lasã sedusde mode, ci, prin asimilarea organicã a unor lecturi esenþiale, reuºeºte sã nu semetamorfozeze în „fiinþã de hârtie”.»

Victor Sterom:«Poetul se detaºeazã - paradoxal - prin implicare ºi prin pregnanþa imaginilor poetice de o

uimitoare concreteþe […] mizând pe detaliul de o acutã relevanþã, în care încãrcãtura derealitate, e absorbitã în densa þesãturã a textului. Florin Dochia înnobileazã textul poetic încât,multe versuri se celebreazã pe ele însele; devin în fluxul ºi refluxul liric ºi profund,semnificative bijuterii stilistice susþinute de un filon grav pe care poetul american T.S. Eliot îlnumea „corelativul obiectiv”, un substrat al realului sublimat în idee. Noutatea poeziei lui FlorinDochia constã într-o atitudine de poetizare ºi mitizare ce îºi aflã izvoarele în faptul ideaticliteraturizat. Aºadar, motive cognitiv-dramatice sunt expuse pe ton sublim filozofic, dar - înacelaºi timp - ºi un dramatism cu reflex de preaplin sufletesc. Tonul e uºor ºarjat, echivalenþeleºocante, descripþia cadrului natural minuþios redatã, comparaþiile sunt urmate de parantezemetaforic-dialectice, relevã sublinierea unor însuºiri caracteristice sprijinind idei ºi motivefilozofice în contextul unor imagini sau viziuni total personale, care dau poeziei marca FlorinDochia, prospeþimea ºi identitatea unui profil singular în poezia contemporanã.»

94

Tabla de materii

Ucenicul vrãjitor / 5ªarpele dezaripat / 6Senin, damnatul / 8Ultima declinare, a identitãþii / 9ªi tu, grãdinarule! / 10Din depãrtare / 11Cântec de searã / 12Psalm / 13Poem cristalin / 14La capãt / 15Incintã / 16Rãbdare / 17 Avort spontan / 18Cave cane / 19Sub cupola absenþei / 19Închis în Logos / 23Pret-á-porter / 25Avatar / 26Minos / 27Gheaþã subþire / 28Pielea personajului / 29Dincolo / 30Acele femei / 31Aho! / 32Á vol d’oiseau (I) / 33Nexus / 34Á vol d’oiseau (II) / 35Infernul casnic / 36Sincretism / 37Proiect de pasãre / 38Strada / 39

95

Poemul / 40Uneori nu se întâmplã nimic / 41Alteori se întâmplã ceva / 42Apendix / 43Negustor în lumea tainei / 45În echilibru / 47Pe þãrm / 48Marfa ºi banii / 49Relaþie / 50* * * [Ziua strivitã sub pietre] / 51O parantezã / 52Aromã de scorþiºoarã / 53Moartea cea micã / 54Sport extrem / 55Spleen / 56Masca mãºtilor / 57Un înger în ger / 59Ad ventum / 60Pãpuºa / 61Cinã târzie / 62Week-end în oraº / 6390-60-90 / 64piatrã, pasãre, duh / 65o zi din viaþa aceasta / 68sindromul tu / 69patima / 72bucolicã / 73clin d’oeil / 74ceruleum / 75dimineaþa / 76târziu / 77revoltã / 78acelaºi joc / 79ªase semne despre moarte / 82Referinþe critice (extrase) / 90

96