Florin DOCHIAConservă de fluturi

Florin DOCHIA

Conservăde fluturi

poeme

Desigur, am închis fereastraŞi el a rămas între geamuri,Acolo, ascuns.Când adorm, îşi ia zborulÎmi bântuie visele,Le umple de culoareUmedă,Proaspătă,Adiere sălbatică înSufletul meu împietrit în proiect.Aer îmbâcsit înÎncăperile trupului.Palmă peste ochi dimineaţaCu soarele săltând indecentPeste linia orizontului.Aer de sticlă îl îmbracă,Îl apără,Mi-l dăruieşteJoc interzis – saltÎntr-o altă dimensiune a fiinţei,Obiceiul refugiului cotidianÎn lăuntrul ferestrei.

Conserva de fluturi

1. Despărţirea de speranţă şi cele asemănătoare ei

Am pierdut virtutea sclavilorŞi poate şi alte virtuţi.A plecat împletită înCoamele cailor iuţiAi marilor migratoriÎntunecaţi şi tăcuţiCare-au lăsat mirişteaGândului meu arsă şi seacăSub soarele care nuMai răsare. Şi dacăSub tâmpla apusuluiSabia şi-o ţine în teacă,El, Don Quijote alLuminii răstignit în senin,Nu-mi poate aduce înDar decât cupa cu vinCe-a băut-o Socrate.Să scrie pe piatrăRequiescat in pace Florin.

2. Întâlnirea cu disperarea şi însoţirea stearpă cu ea

«...Şi pe drumE numai fum...»

Celelalte cărări s-au pierdutÎn răspântie. S-au înghesuitMargine lângă margine caFirele de cânepă în sfoaraRăsucită temeinic de careAtârnă spânzurate visele.E plină pădurea de spânzurători,Stau sentimentele cu limbileScoase afară ca nişte cârpe.La fiecare pas aud în prafStrigătele de extaz aleMinciunilor necesare spuseFemeilor când seara se lasă.

Nu te opri, la capătul drumuluiAşteaptă chiar Sfinxul de aer.

3. Paradoxul împerecherii dintre Omega şi Alfa

Ele aleargă despletite în jurul foculuiŞi cântă nebune în aşteptarea norocului.

Sub voaluri ţâţele saltă(Iepuri flămânzi)Sudoare le curge pe pulpeÎn iarbă – rouă divină.

M-am oprit să-mi odihnesc aripileŞi ele m-au visat închis într-un ouÎnainte ca Prometeu să aprindăFăclia nesupunerii. M-am opritŞi ele s-au aprins de freamătulFericirii de a nu fi fiind altcevaDecât zvonul de zbor. EleAleargă, nebunele, în fumulTrupului meu ostenit din careSe înalţă flacăra somnuluiCelui etern sau chiar scânteiaNaşterii primordiale. În oul înCare visul mă este şi eu mă suntCu pasul mărunt, cu pasul mărunt,Mai departe, cărunt.

4. Întunericul din lăuntrul luminii de afară

Cântăreţul cel orbAruncă zarurile în nisip şiCâştigă întotdeauna.Strunele mor rând pe rândŞi tribunele aplaudă frenetic.Arena pustie freamătăDe respiraţia taurilorAscunşi dincolo de porţi.Sângele se prelinge dinRănile vechi şi cântecul reînvieDe fiecare dată, povesteaÎncepe din nou cu bătăliileCâştigate şi se termină cuCele pierdute în care eroulSe sacrifică pe altarul neputinţei.Şase-şase, şase-şase,Strigă spectatorii în delir şiCântăreţul aruncă şi câştigăUn nou răsărit din cele pe careLe-a visat încă de la venirea pe lume.Show must go on.

5. Celebre inserţii corporale în timpul subiectiv

Cercurile cele mici se înghesuie înCercul cel mare.Îşi ating razele ca nişte mâiniÎn semn de salut şi se învârtFericite în jurul centrului propriu.

Orele trec şi chipul tău se îmbogăţeşteCu riduri proaspete, sânii decadCătre starea de frunză în toamnă.Doar mugurii dorm în umbra memoriei.Femeia de treizeci de aniÎşi numără nopţile albe careVor veni, îşi împreunează mâinilePeste pântecele unde bate o inimă şiAdoarme visându-se fluture.

Efemeritatea este starea naturală a speciei.

6. Despre tristeţea subiectului părăsit de obiectîn urma unei înţelegeri anterioare

Absenţa – lacrimă contagioasăSe răspândeşte în lume,Iar minciuna fructuluiÎmbată fiece floare.

Te-am urmărit pe asfaltulAutostrăzilor ameţite de soareSupus de dorinţă subNimbul cărnii - îmbrăţişareDe extaz rătăcit în cuvânt.

Scriu poemul acesta laLumina semafoarelor,La răspântia timpuluiDupă şapte săptămâniDe la echinox.Golesc paharul cu bereŞi plec mai departe.Undeva vei fi fiind stăpână.

7. Fratele Adevăr şi Sora Minciunăau plecat în veşnicie în căutarea absolutului

Jocurile sunt făcute.Aprodul invită spectatoriiSă iasă într-o viaţă paralelă.Juriul se retrage strategicSă dezbată dreptul la viaţăAl păianjenului care ne separăCu pânza sa.Se reia scenariul cuCei doisprezece oameni furioşiDintre care unul va trăda.Zidurile cetăţii se varsă-nOglinda fluidă a peisajuluiAlbit de brumă.Călugări ard mocnit înBibliotecă. Se aud letrinelePocnind uşor când sămânţaCunoaşterii crapă fierbinte şiScoate la iveală cotiledoane albastre.Într-un sfârşit, vine verdictulCondamnării la haos,Pânza se rupe în vânt şiPluteşte în retina cerului.Jocurile sunt făcute.Lumea se naşte acvaticFără dureri.

8.La ceas de noapte, m-a vizitat călătorul Ulise

Nimic nu întrece singurătateaPicăturii de rouă – oglindă aTimpului întemniţat în prezent.Cristale de sare păstrează efigiaRâsului fiicelor Gomorei dinCare, curăţată de resturi, se naşteGalateea, surprinsă.Lumea luminii luceşte lugubru«Sunt câţiva morţi în oraş, iubito!»Altădată, pe crucile umede,Ploaie se strivea pe sine.Spânzurat de catarg aşteptamSă cânta sirenele, mântuindu-mă.Delir transparent peste mare-ntreŢărmuri, la babord, la tribordO bătaie de cord obosit.Ghemuit în absenţă, străbătutDe drumul spre casă, celebratDe halou, prăbuşit pesteV isul învinsului, eşuez înNisipul fecund al insulei Lesbos.

9. Lupta perenă dintre cicoare şi mac

La spitalul de urgenţă sunăSirenele ambulanţelor.Se operează pe haos deschis.Bisturiul taie în imaginea vieA coşmarului existenţei.Se fac nesfârşite transfuziiDe sentimente sinucigaşilor de ocazie.Donatorii sunt din ce în ce mai puţini.-O masă caldă şi o bere! – sunăReclama pe toate lungimile de undă,Sângele tău salvează grâul în lan!Pe buze înfloreşte spuza sărutuluiFemeii de pe targă cu cireşe-n cercel.E crematoriul în grevă de zel.

Asediul se rupe încet, pe-nserat.Am bilet de ieşire din viaţă.Portarul îmi cere bacşiş şi-miFace cu ochiul. –V ino şi mâine!Strigă medicul de la fereastră.În vene, albastru, îmi tresaltă sângeleCând mi se aşterne în faţăRăzorul sălbatic mărginit de urzici.

10. Liniştea ca zgomot latent ascunsîn borcanele cu dulceaţă

E cineva la poartă, în ceaţă,Aşteaptă să-i deschid.Dar casa a crescut peste mineFără ferestre, fără uşi,Într-o noapte, când rătăceamPrin grădină sub luminaLunii. Ştiu că e cinevaCare aşteaptă să-i deschidAcolo, pe trotuar, văd oUmbră prin pereţii de acvariu,Prin păienjenişul arterelor înCare pulsează verde sângeleTăcerii. Flămândă, o inimăE acolo, la poartă,Aşteaptă perechea.Dar e poate târziu,Dar e poate devreme, lunaNu va răsări în noaptea astaŞi candelabrele nu se vorAprinde în castani.

11. Incursiune în cămara plină de amintiridin surâsul de pe chipul Giocondei

Rătăcit în algoritmul dureriiSinele a rămas fără aripiCând Ariadna s-a supus iubirii.Dansatoarele bântuie de atunciÎn voaluri de ceaţă pe ziduriŞi răsună chemarea lorCum bătăile tobeiAnunţând o nouă execuţiePe eşafodul visului.Stinge-mă! se aude plângereaDelfinului pe plajă şiLumina moare încet subStrigătul pescăruşilor.Corăbiile se scufundă-n port.

Pictorul aşteaptă cu penelulÎn mână să-i răsară privireaDin irisul scurs pe obraz.

12.Un hacker bătrân se sinucide în direct pe chat

În peştera Altamira pereţiiSe prăbuşesc peste turişti.Ziarele vor titra mâine cu litereDe-o şchioapă despre tragedie.Eliberate, animale de vopseaPasc liniştite iarba secundei.Culori vegetale inundăLumea virtuală – viruşi fractaliAruncaţi în reţeaua Internetului.Hamlet îşi spune replicaÎn codul binar şi regele LearSe pierde în zare «pe calulCălare pe calul călare pe calulCălare pe cal.» Invitaţia e tentantă:Vizitaţi peştera Altamira cuCelebra desene de turişti înCulori biomateriale de pe laÎnceputul mileniului al treilea.Reţelele se blochează instantaneuŞi biblioteca din AlexandriaAduce darul focului biblioteciiCongresului american căzutÎn dizgraţie. Dolarul seÎmparte cu raţie.

13. În mai gardurile viise umplu de visul florii de salcâm

În alambic sunt nopţile de-amorŞi sublimează alcool de insomnie.Ai abolit dimineţile şi călătoriaPe mare – statornică nevastă deMatelot, corabie naufragiatăÎntr-o sticlă de rom.(E luna numărul cinciŞi Iisus aşteptă cu răbdareÎnălţarea, momentul în careNe va părăsi în suferinţă.)În port, pescarii îşiÎnviorează consoartele:Promisiuni de prunci proaspeţiŞi puternici. Singură,Transparentă femeie, bântuiTufişurile din lunci, cauţiEstuarul pe care l-ai visat.

14. Am închipuit o coerenţă a haosului căreia în fiecaredimineaţă îi caut contur

Cubul transparent al fericiriiS-a cam tocit pe la colţuri.De-atâta rostogolire în vanPe el pietrificat e jegul.-Mai lasă-mă o lună,Mai iartă-mă un an,Omule în har crucificat!El mă priveşte de aproapePăşind pe ape.Quo vadis?În clopotul cerului seSpânzură clopotarul.Şi-n cârciumă gâlgâie-nPahare amarul. S-a tocitCubul, se revarsă şi ceaţa,Iar seara se împreună cuDimineaţa şi pruncul lorAşteaptă secunda divinăÎn care spirit se face din tină.În mimă minerul găseşte filonulSub târnăcop. Îl spală şi-l plângeFamilia şi eu îl îngrop. LaPatruzeci de zile după potop.

15. Cercetaşul ne aduce veşti bunedespre bătălia de la Gettysburg

Din California până-n FloridaA rodit nemaipomenit agurida.De la San Francisco la New YorkSe mănâncă doar hamburger de porc.Când cerul e înalt şi seninPlecă spre lună Hucklebery FinnLa o mătuşă de-a lui Tom SawerPierdută în grădinile din cer.Un pas mic pentru om, dar marePentru maimuţa care se prăjeşte la soareŞi habar n-are câte pete are.Pe Mississippi ies vidrele la pescuitŞi Franklin-nalţă zmeie-n răsărit.E dulce viaţa-n prerie, iar în restTrec lente caravanele spre vest.Se face chetă de câte-un dolar,Se pleacă pe vapoare spre Alaska, chiar.Nervos, un lincoln calcă un ariciGonind înspre iubita de pe Sunset Beach.Doar tu ieşi din piscină şi pe trupul udAi tatuat cuvântul Hollywood.O veste bună, America e vie!Veniţi acum, că, mâine, cine ştie?

16. Dihotomia antinomică a structurii interioaresmulse din rădăcini de furtună

Săriţi, om la apă! – strigă pe StyxMarinarul de cart.Plămânii lui, sus, pe cruce,Respiră nisip. Nu e Baraba şiNu e Christ sufletul meu la răscruce.Nu s-a spălat Pilat cel tristPe mâini niciodată. OedipN-a plecat din cetate. ÎşiCreste cei şase feciori.Delfinii mă-mbracă în saltŞi muşcat de regrete ca deRechin mă rup de Ulise.Pe plajă rămân.Corabia eşuează fără mine –Robinson stăpânit de ruine.

Rob al lecturii, de aiAjuns aici, eu te-am închisMesaj în sticla spre abis.

17. Circumspecţia abordării fără anesteziea autopsiei secolului al douăzecilea

Poliţistul a oprit circulaţia.Tocmai trecuse un vipPeste ziua de treizeci şi unu decembrie.Cu zâmbetul desenat pe chip şiOchi cenuşii. Desigur, a venitCurând echipa de descarcerareCare tocmai încheiase o petrecereIncendiară în centrul oraşului.V ipul a scos revolverul şi i-aÎmpuşcat pe toţi. Doar poliţistulS-a sinucis în post. Treizeci şiUnu decembrie s-a ridicat, s-aScuturat de praful epocii apoiI-a dat două palme vipului.Antract.Se aprind luminile.Îmi desprind buzele de buzeleTale şi ieşim în holul teatruluiLa un suc.În actul al doilea vom mergeAcasă să facem un copil.Cei din primul stal ne vor priviCu aviditate, roşi de întrebăriHamletiene. La balcon, râsete-nfundate.Apoi, strigătul tău acoperit deSunetul gongului. Scriu, încă, pe ziduri,Cu cretă, actul al treilea.

18. Cormoranul îşi ia zborul spre cuibcu şarpele în cioc

E de purpură, ah, e de purpurăHaimanaua aceasta de ciclon careNe smulge din artere fluidulŞi se îmbracă în el!Izgoniţi din hotel, ne legănămVegetali pe malul apei,Trestii înnodate în mătasea broaştei.

Pielea ta nu mai e de catifeaMângâierea mea nu mai e tandrăPlexul solar explodează-n luminăŞi privirea-mi se usucă dePrea multă sulfină.

Era de purpură şi a plecatClipa cea repede, dincolo de păcat.

«De ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi?»Ne îndepărtăm de iarba peCare ne-a rămas sudoareaŞi fructul căruia i se vădSâmburii sângerii. În singurătateaMea locuieşti şi mă ştii.

19. Răul ca iniţiativă lucidă a binelui

Blocat în traficPrecum în labirintul copilăriei.Înecat de gazele de eşapamentAle visului despreJocurile inocente.Razna pe coclauri.Hoţii şi vardiştii atacăCetăţi de zăpadăŞi castele de nisip.În intersecţie, un accidentCu victime. Am murit întâiCând mi-au îndesat în mânăBuletinul de identitate.Apoi, la banchetul de majorat.Câte puţin, în fiecare zi,Unitate în diversitate caMătrăguna în lapte.Închis într-o sticlă,Permisul de ieşire pluteşteSpre mine pe ape,Mereu mai aproape e firulAriadnei. Mă fac ghemÎn lichidul amnioticPe care va pluti barcaLui Charon.

20. Strâns în chinga cuvântului,calul înaripat roade zăbala

Arhitectul a opritLeoaica tânără în zborŞi i-a făcu chip cioplitCu sângele pe topor.Hoinăreşti pe câmpie şiTe-ai îngreunat la pânteceCu întorşii din cătănieCare te-au îmbiat cu cântece.Sunetul se întrupează pe ramÎntr-o pasăre de cristal.Pare că-i vreme de bairamCând bărbaţii se îmbată totalIar pe lume pruncii vin goiŞi speriaţi. Se aşteaptăDin nou un război,Se caută soldaţi.Vor pune tunurile pe cetate,Vor aduce zidurile la pământ,Vor elibera leoaica de păcate,Vor spulbera arhitectul în vânt.

Să aşteptăm să naşti în paceLângă cuptorul în care se coacePâinea pustiului,Lacrima viului.

21. Întâmplarea face ca fiica destinuluisă se mărite chiar mâine cu prinţul norocului

Ucis cum Rilke-a fost de trandafirN-am fost, însă ShakespeareMă-ndeamnă să îmi dau pentru un calÎnaripat regatul pe care DedalSă-l ia în stăpânire-a vrut.Cuvântul să îmi fie sabie şi scutCând mă apropii pas cu pasCu frâul de sălbaticul PegasCe scurmă-n iarbă cu copita.Ah, Doamne, nu îmi lua ispitaDe-a fi-n înaltul tău vreodată!E cald la sânul tău şi iar mă catăV isarea veşniciei mugurite.Trup vegetal ros de termiteŞi de tristeţi, şi de melancoliiDe fuga şi întoarcerea-ntre vii,Alcătui-voi un vlăstar, să ştii,De-ar fi să-mi las cadavrul în pustii.

22. Martorii au susţinut că totulse desfăşurase într-o intimitate nedeclarată

Am dormit, iubito, lângă Jardin des PlantesCu mantia în zdrenţe, dar la purtări galant.În zori, la masa-i, pe trotuar, V illonV isa balade-n cupa de-anason.Am hoinărit la pas pe bulevard,Cu florăresele am fost bavard.Era sub soare-aprins Champs EliséeŞi nu mai ştiu cum am ajuns, de ce,Până la Arc. Sena curgea molcomŞi cerşetorii se trezeau la DômeSă-şi ia pomana de la credincioşi.La piept strângeam livre de poche.Un pictor cobora din MontparnasseCu şevaletu-n spate, când, la pas,Zazie intra senină în MetroSub ochii cruzi ai lui Robert Queneau.O umbră-n zare era Tour Eiffel,Se revărsau greoi din banlieuZarzavagii aflaţi într-o querelle.Pornise-n prima cursă bateau-mouche,Pe cheiuri ieşeau negri din culcuşŞi îi vedeam târând spre Nôtre DameSacoşele de pânză cu souvenirsPentru turiştii curioşi şi camGrăbiţi să facă-un chilipir.Iar tu, pe Saint Germain de PrésV inzi îngheţată la cornet,O, amintire de la o soiréeRecuperată de la casa de amanet.

23. Si se calle el cantor, calle la vida,porque la vida, la vida misma, es todo un canto.

Cuţitul a strălucit scurtÎn lumina lunii, pe ţărm,Şi bărbatul s-a prăbuşitPeste coşurile de gunoi.Femeia tuturor era acum a meaNoaptea întregă. Vaporul măVa duce mâine departe.V iaţa nu e decât o boalăTrecătoare a veşniciei.V indecatul de la picioarele meleÎmi va mulţumi altădată,Îmi va face cinste cu un romPe malul Syxului,În port, unde barmanul CharonSparge pahare în dinţi înainteDe cursa cotidiană.Fulger orbitor mi se răsuceşteÎn pântece. TotdeaunaExistă un al treilea. N-amPierdut decât femeia şi viaţa.Va trebui s-o iau de la capăt.

24. Am parcat pe trotuar şi un copilmi-a zgâriat sufletul cu un gând ascuţit

Cefele groase ale bizonilorSe pierd în depărtare.Ploaia se porneşte în preriePelerina mă ascunde de cineMă ştie căutător de aur fără noroc,Săpător după focul solidCare nu se aprinde la sorocCu palma umedă să-l închid.În bălţi oglinda se spargeCu umbre de stânci.Am muncit pe brânciSă-ţi aduc măcar un inelDe logodnă. Acum, pe drumulDe-ntors, vânător de comori,Te visez aşteptând lângă drum,La răscruci. Eu am să vin şi tuAi să te duci să-ţi cauţi soartaÎntr-un alt oraş sau, poate,Într-un trib de indieni apacheSau în Alaska, printre eschimoşi.Ah, voi sănii, şi voi, ani frumoşi!

25. Ziua de după sâmbătăse naşte totdeauna prin cezariană

Punctul. Un labirintDe sensuri. O infinitateDe intrări şi nici o ieşire.Firul cuvintelor într-un ghemÎncurcat, ros de molii.Iubirea şi Ura braţ la braţÎntr-o armonie pe care doarBinele şi Răul o depăşesc,Amanţi îmbrăţişaţi într-un colţ.Oglinzile se hrănesc dinImaginea sinelui propriu şiAmestecă în mojarul transparentTrecut şi V iitor. CurgPe alei râuri de PrezentÎn care mi se încleiază tălpile.Mers greoi pe pânza dePăianjen ce acoperă orizonturileFiinţei fragile.Punctul e un ou în careMai pâlpâie sămânţa luminii.

Pe umeri, în iunie, îmi înfloresc crinii.

Foc la gura tevii

1.

Gând dezbrăcat de carneÎn cireşul luat în stăpânireDe grauri.Pilotul agăţat în aţele paraşuteiŞi-a abandonat din plictisealăAvionul în zbor.Războiul îşi vede de drum.Ştiaţi că femeile de borangicÎmi bântuie somnul?Pe marginea şanţului creşteIarbă roşie peste pantofulCenuşăresei. Îl strâng la pieptŞi mă scufund în uitare.

2.

Doamne, de ce ai dat vieţii meleTraiectoria glonţului?De ce ai ales dintre toate liniile virtualeTocmai această traiectorie?De ce mă minţi cu încă o victorie?De ce ai ales-o pe MariaSă spele picioarele lui Iisus?Răspunde-mi la întrebare,De acolo, de sus.Ştiu că urechea ta mă aude.Şterge-mi cu palma de aerPleoapele ude, trimite un semn.E viitorul de mine nedemn?

3.

Am închis uşa trecutuluiCu o lovitură de picior.Uneori, aud bătăi disperate,Cineva zgâlţâie balamaleleSau încercă să se strecoarePe gaura cheii – preventivAm înfundat-o cu unGhemotoc de hârtie.Noaptea, pe dedesubt, mi seStrecoară bileţele, file dinJurnale vechi, flori presate.Am ferecat visele, singurulLoc vulnerabil şi vreauSă te asigur de succesul deplin.Acum sunt puternic şi liber!Mă pot lua la trântă cu viaţa!

Răspund la telefon. E mama.-Îţi aminteşti de vecinul nostru care...?-Cine ţi-a dat cheia, mamă?-Bip, bip, bip…

4.

L-am văzut pe Nichita.Înfrunzea cum răchitaCând trecea pe prundiş.Îl pândeam pe furiş,În tufiş de măcrişMă târâse ispita.Avea aripi pe spateSpre odihnă-adunateŞi-n tăcere cu peştiFăcea schimburi de veştiDe departe. Apoi,A-nceput să dispară.Îl chema înapoiŞchiopătând într-o doarăPe nisip domnişoarăCu priviri de cleştar.Am sperat în zadarUrma lui s-o găsesc.Se va-ntoarce şi mâine, firesc.

5.

Este pază la porţiŞi ne trage la sorţiV iitorul incertZeul orb şi inert.Doar iubita mea, parcă.Să mă ştie încearcă,Dar, ascuns într-un ou,Mă feresc de ecou,Surd la sunete fugDe-al cuvântului rug.Este pază la porţiŞi-mi sunt sfetnicii morţi.Revolverul e gol.Ies din minţi.Intru-n rol.

6.

Să nu faceţi abuzAscultând numai blues.Cuţitul în rană-l stârneşte chitara.Iubito, obrazul ţi-e galben ca ceara,Tăcere uscată în ochiul închis,În rest, numai frunze pe trupul din visŞi somnul total venit să ucidăCu tine, o lume. O muzică-acidăÎmi roade uitarea, imagini aduceCu tine pe ţărm, cu tine sub cruce.Ai plecat, nu te-acuz.Eu ascult numai blues.

7.

Blocaj sanguin la intersecţie.Oraşului i se face disecţie.Nu e mort dat are cangrenă,S-a umflat ca o balenă,A scuipat ascensoarele-n sus,Elimină subsoluri în râu,E bolnav şi molâu,Oraşul meu, la apus.Fabrici şi uzineI se scurg din vine,Sânge de cărbuneSirene să sunePentru schimbul trei.V in chirurgii greiLa autopsie.Oraşul meu e doar o mumie.

8.

Scânteie de iascăFlacăra să crească.Mângâierea taLumină din stea.Iubito, pe drumSufletul mi-e scrumDoar cenuşa, vântulO abate, blândul,La tine-n grădini.Sunt zeii seniniCând adormi sub piniCearcăn să rămâie,Miros de tămâieCetină sub sânPentru-n gând păgân.

Cersetorul în frac

- Soţiei mele, Gabriela

1.

Astăzi alcătuiesc aripiPentru reverul înserăriiDe duminică.Eine Kleine Nacht MuzikŞopteşte în apele râului,Sub lumina răcoritoareA lunii. Pastel.Paznicul a adormit în scaunCadavrele proaspete evadeazăŞi se târăsc pe trotuare.Am să-ţi tai din salariu!Strigă preşedintele asociaţiei.Apoi zboară cu ele spre orizont.Ruşinat, mă întorc în acvariuSă cheltuiesc lacrimiPentru şomeri de ocazie.Mâine e luni; poliţiştii fac razie.

2.

Zborul cailor de lemnÎncepe după miezul nopţiiCând pasărea insomnieiSe trezeşte. Curtea se umpleDe copilul care am fost,Înfloresc zarzării şi liliaculMângâie sticla ferestrei.E mereu primăvară şiCântecul de leagăn al mameiAduce paceaPeste trupul plăpând.

Copilul pe careLa cincizeci de ani îl viseziSe visează adult.

3.

V ioloncelul părăsit pe scenăV ibrează încă în strune,Neauzit. Umbra fraculuiS-a ascuns în dulapÎmbătată de sunete.Doar arcuşul aţipitPe capacul pianuluiV isează simfonii neterminateŞi tresare în somn.Nimfa rănită aşteaptăLa intrarea artiştilorDirijorul spânzuratÎn culise. Îngerii cadRând pe rândCu aripi uscate.Muzele tac. În colţPe trotuar,Cu jobenul în mână,Cerşetorul în frac.

4.

S-a redeschis piaţa de vechituri.Mi-am cumpărat câteva păcateCa să-ţi pot cere iertarePentru minciunile de ieri.

5.

S-a împlinit femeia.Sunt martor la logodnaCu întunericul dragostei.O, strălucire de diamant,Clipa concepţiei, fulgerÎn care arde electricV isul întâlnirii cu zburătorul.Delirul dispare în zori,Odată cu ceaţa.

6.

Regele gol al mirăriiPriveşte bicisnic mulţimeaDe fetuşi pregătiţi pentruInstalarea-n placente.Muzicantul aruncă sticlaGolită de alcool şi faceSă tremure strunele.Sună monedele pe trotuar.Trec nou-născuţii încolonaţiSpre incubatoare.Muzicantul face să tremureStrunele. Regele gol se destramăÎn aerul pur al începutului.Cineva strigă: Mamă!Concertul se înalţă în tării.Ai vrea să fii în loc să ştii?

7.

În orbita părăsită de ochiZace ruginită zaua timpului.Irisul sună departe lovitDe priviri zdrenţuite –Pânză de corabie eşuată-n trecut.Lumina arde mocnitPe cenuşa cuvântului,La marginea spartă a gândului.

8.

Doar umbra ecoului se mai abateCând lumea asta la mezat se scoate.Se vinde totul pe nimic,Primeşti certificatul de deces în plic,Copilul e o farsă fără hazŞi lacrima-i uscată pe obraz,Chiar sufletul la pensie e scosŞi umblă în bastonul vechi de abanosPe străzile pustii.Călugări se usucă în chiliiŞi Dumnezeu adoarme-acolo,-n cer.Suntem ca oile fără oier,Pândeşte lupul pe după uluciSă prindă o mioară la răscruci.Cu toţi ne bulucim spre abatorCa broaştele spre ciocul de cocorŞi haosul e hrană zi de zi:Sunt zombii regi şi nu mai ştim a fi.

9.

S-a închis biroul de vise.Noaptea are contururi precise.Mă-mbraci cu trupul tău de iasomie.Eşti cupa ce mă-mbie la beţie.În sânge îmi circulă rythm & bluesŞi moare-n mine umbra de refuz,Mă tot pătrund de sunete astrale.Eu zborul sunt, în aripile tale.

Tu – pasărea născută din cenuşă –Cu mângâierea-ţi ai deschis o uşăPrin care m-a orbit lumina crudă.V in fluturi, se adună să te-audă

Cum îmi şopteşti o rugă în ureche:Mai fă-mă iarăşi nouă din cea veche.

10.

Ploaia a stat. Stinge ţigaraÎn ochiul de apă. Aprinde chitaraDin strune să strigeCând luna mă frigeÎn piept. Miezul nopţii vine prea des.Mă cufund în eres.Scutură-ţi, salcie, creanga de brumă!Mă întorc în humă.Rămâi tu irisul viu.Drum de întoarcere? Nu mai ştiu.

Parcare subterană

Coboară cirezile de îngeri de la schimbul trei.Dimineaţa e slobodă.Pe strada mea înfloreşte durerea.Îmi beau ceaiul de troscot.Aştept învierea.

*

Am slăbit hamul.Peste crupa calului se varsăSetea de bici.Trăsura se abate din drum.Dorinţa mi-e scrumŞi irisul stins de acum.Rătăcit în păduriMă ascund în arici.

*

Ai perdelele trase şi fluturi pe pleoape.Să ştii, sunt aproape!Scriu cu gândul pe sticlă un verb.Dimineaţa mă prefac în cerbŞi-ţi intru în vis.L-ai uitat deschis!

*

Sunt mercenar al fricii.Tremur pentru un ban bunÎn zloatele lumii.Ucid păcatele şi le îngrop adâncSă nu încolţească sub tălpile voastre.Aveţi grijă,Curând mi se încheie contractul!Căutaţi-vă altul!

*Biruit-am gândulÎn lesă ducându-l.L-am închis în cuşcă:Din vorbe mă muşcă.Picură idee.Sub cătuşă, ce e?

Biroul de vise

CMYK

Cyan, magenta, yellow, black.Zugravul trage la edecPe râul sec. De mult,Prin pensule culorile trec,Curg spre tablou şi dispar subUn pod mare de tipar careSe închide cu un zar.Pe maluri,Bărci eşuate – schelete de chihlimbar.Călătoria s-a terminat.Zugravul părăsit de iubităŞi de talent se usucă-n nisip.Nu şi-a cioplit nici un chip.Alpha şi Omega îl plângPe zugravul nătângVăduvit de zălog.Sunt doar un biet arheologCare-a găsit moneda de aramăCu care zugravul a trecutVamă după vamă,Cum şi eu, cândva, am să trec.Cyan, magenta, yellow, black.

RGB

Red, green, blue.«V ino cu mine şi tuSă păşim dincolo, în oglindăVrăjitoarea să nu ne prindă.Lasă-ţi trecutul în parcare,Plăteşte-ţi taxa de toamnă pe culoare.V ino alături de mine, aproape,Să plutim îmbrăţişaţi peste ape.V isul te îmbie sub pleoapeSă te cuprinzi în poveste.Cu mine, prezentul veşnicie este.»În miezul de noapte ţi-am vorbit astfel.Îţi bătea inima sub sânul rebel.Nu te-ai lăsat sedusă de un mâine incert.Am putut să te iertCă mi-ai spus: «Fii singur şi te du!»Red, green, blue.Red, green, blue.

Grayscale

Dimineaţa e cenuşie,Secunda, picătură de leşie.În toamna mea se face luna maiŞi-mi spune: stai!Nu te îmbrăca în riduriNu lăsa gândul să te-arunce pesteTorentul dragostei săpând sub cresteAlbite de zăpezile de altădată.Genunea e matrice luminatăDe sâmburele viului eternÎn care ploile curate cern.Dar e târziu pentru un vechi devremePână şi muzele sunt de acum bătrâneŞi nu mai ştiu în cântec să mă cheme.Corabia e smulsă din parâmeŞi se târăşte lin spre Styx.Rămâne-n humă unghia de onixCu care am zgâriat mesajul în vecie:Era o dimineaţă cenuşie.