Finanțe și bănci

S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E

U N I U N I I E U R O P E N E

O acț iune la n ivelu l UE în sectorul f inanciar as igură rez i l iența serv ic i i lor f inanciare ș i le permite cetățeni lor ș i întrepr inder i lor să const i tu ie depozi te , să se as igure împotr iva r iscur i lor ș i să investească în v i i torul nostru comun.

Buna funcționare a pieței unice

a serviciilor financiare favorizează

prosperitatea, stabilitatea și

creșterea economică

CUPRINS

De ce avem nevoie de o piață unică a serviciilor financiare? � � � � � � 3

Care sunt principalele domenii de acțiune ale UE? � � � � � � � � � � � � � � � 6

Perspective � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 12

Informații suplimentare � � � � � � � � � � 12

SĂ ÎNȚELEGEM POLITICILE

UNIUNII EUROPENE

Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Finanțe și bănci

Comisia EuropeanăDirecția Generală ComunicareInformarea cetățenilor1049 BruxellesBELGIA

Manuscris actualizat în noiembrie 2014

Ilustrația copertei și a paginii 2: © ccvision.de

12 p. — 21 × 29,7 cmISBN 978-92-79-42844-9doi:10.2775/1947

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2015

© Uniunea Europeană, 2015Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de autor.

Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii Europene”. Aceasta explică modul în care acționează

UE în diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce rezultate.

Publicațiile sunt disponibile online: http://europa.eu/pol/index_ro.htm

http://europa.eu/!gX78yg

Cum funcționează Uniunea Europeană12 lecții despre Europa

Europa 2020: Strategia de creștere economică a EuropeiPărinții fondatori ai UE

Afaceri externe și securitateAfaceri maritime și pescuit

Agenda digitalăAgricultură

Ajutor umanitar și protecție civilăBuget

Cercetare și inovareCombaterea fraudei

Combaterea schimbărilor climaticeComerț

ConcurențăConsumatori

Cooperare internațională și dezvoltareCultură și audiovizual

Educație, formare, tineret și sportEnergie

ExtindereImpozitare

ÎntreprinderiJustiție, drepturi fundamentale și egalitate

MediuMigrație și azil

Ocuparea forței de muncă și afaceri socialePiața internă

Politica regionalăSănătatea publică

Sectorul bancar și financiarSecuritatea la frontiere

Siguranța alimentarăTransporturi

Uniunea economică și monetară și moneda euroVamă

3F I N A N ț E ș I B ă N C I

Instituțiile și piețele financiare joacă un rol vital în orice economie dezvoltată. Ele acordă împrumuturi persoanelor fizice și persoane juridice. În același timp, le permit cetățenilor să își constituie depozite și să investească în viitor și direcționează sumele economisite pentru a sprijini economia. Instituțiile și piețele financiare ajută firmele și familiile să gestioneze mai bine riscurile și să se asigure împotriva acestora. De asemenea, facilitează efectuarea de plăți. Îndeplinind toate aceste funcții-cheie, un sistem financiar care funcționează corespunzător promovează prosperitatea, stabilitatea și creșterea economică. Pe de altă parte, un sistem financiar defectuos poate afecta grav întreaga economie.

Piețele financiare sunt strâns legate între ele. Recenta criză financiară a demonstrat că nicio țară din UE nu poate să gestioneze singură sectorul financiar sau să supravegheze toate riscurile care pot amenința stabilitatea financiară. În urma crizei, UE a inițiat o reformă ambițioasă a sistemului de reglementare financiară, cu scopul de a reface stabilitatea financiară, de a construi un sistem financiar sănătos și rezistent, care să fie în slujba economiei și să consolideze capacitatea UE de a face față șocurilor economice și financiare viitoare. UE a stabilit un „cadru de reglementare unic” pentru sectorul financiar, aplicabil pe întreg teritoriul UE. Pentru a atinge obiectivele reformei, în ultimii cinci ani, Comisia a depus peste 40 de

propuneri legislative menite să reinstaureze încrederea piețelor, stabilitatea financiară și integritatea și eficiența sistemului financiar european. Cea mai importantă parte a reformei a fost instituirea unei „uniuni bancare” (a se vedea în cele ce urmează).

Cele patru libertăți

Piatra de temelie a pieței unice este reprezentată de cele patru libertăți consfințite de Tratatul UE, respectiv libera circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalului. Același tratat le conferă instituțiilor UE puterea de a adopta acte legislative obligatorii pentru autoritățile naționale. Comisia Europeană îndeplinește o funcție importantă. Ea propune norme UE privind serviciile financiare și veghează ca acestea să fie aplicate corespunzător peste tot în UE și de către toate entitățile: persoane fizice sau juridice, autorități naționale și alte instituții europene. Pentru a intra în vigoare, legislația UE propusă de Comisie trebuie adoptată de Parlamentul European (ales direct de cetățenii europeni) și de Consiliul Uniunii Europene (format din reprezentanți ai guvernelor celor 28 de state membre). De aceea, cele două instituții sunt „colegiuitori”.

De ce avem nevoie de o piață unică a serviciilor financiare?

Restabilirea încrederii în sistemul financiar este unul dintre obiectivele principale ale uniunii bancare și ale cadrului de reglementare unic.©

iSto

ckph

oto/

Tan

Wei

Min

g

4S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Legislația UE permite funcționarea unor piețe și servicii financiare europene cu caracter integrat, deschis, competitiv și eficient, ceea ce este în avantajul tuturor. Astfel, persoanele fizice pot beneficia de servicii financiare de înaltă calitate oriunde s-ar afla în UE: de la simpla deschidere a unui cont bancar până la posibilitatea de a investi în portofoliile cu cel mai mare randament sau de a achiziționa bunuri imobiliare. În același timp, firmele își pot extinde activitatea în afara frontierelor naționale sau pot obține finanțare din alte țări ale UE.

O piață unică pentru consumatori și întreprinderi

Piața unică a serviciilor financiare a fost instituită în interesul celor peste 500 de milioane de consumatori și al milioanelor de firme din UE. Datorită ei, persoanele fizice și juridice au dreptul de a achiziționa servicii financiare de la orice furnizor, condițiile și obligațiile contractuale fiind aceleași peste tot în Uniune. Un client mai bine informat poate face investiții cu un randament mai bun, fapt care consolidează piața unică și stimulează concurența, inovarea și creșterea economică.

Reforma normativă a serviciilor financiare în UE

În ultimii cinci ani, UE a urmărit o agendă de reformă normativă ambițioasă, orientată către respectarea standardelor convenite cu partenerii internaționali în cadrul G20. Pe măsură ce recenta criză financiară a luat amploare, dând naștere unor riscuri specifice care amenințau stabilitatea financiară a zonei euro și a Uniunii, în ansamblu, s-a dovedit necesară o mai bună integrare, care să furnizeze o bază mai solidă pentru sectorul bancar și să restabilească încrederea în moneda euro. Această integrare a dus la dezvoltarea așa-numitei „uniuni bancare”.

Obiectivul tuturor reglementărilor UE în domeniu a fost acela de a reinstaura stabilitatea financiară și de a construi un sistem financiar care să servească economiei UE și să contribuie la readucerea Uniunii Europene pe calea creșterii durabile. Pentru a realiza acest obiectiv, Comisia a propus peste 40 de acte legislative în mai puțin de cinci ani, în încercarea de a se asigura că băncile dețin un capital mai mare și mai sănătos, că își îmbunătățesc guvernanța riscurilor și că pun capăt exceselor din trecut. Reforma a îmbunătățit modul în care funcționează piețele financiare și a permis ca infrastructurile de servicii financiare, cum ar fi depozitarii centrali pentru instrumente financiare, să devină mai stabile și mai rezistente la crize. UE a introdus norme comune pentru a se asigura că primii care plătesc atunci când o bancă dă faliment sunt acționarii și creditorii, iar nu contribuabilii.

UE a creat trei noi autorități europene de supraveghere a activităților financiare: Autoritatea Bancară Europeană (ABE), Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) pentru bănci, piețe, asigurări și pensii. Aceste autorități europene de supraveghere nu înlocuiesc autoritățile naționale competente. Obiectivul nu este de a transfera controlul instituțiilor financiare organismelor UE, ci de a crea o rețea de autorități, în care autoritățile naționale sunt responsabile cu supravegherea zilnică, în timp ce autoritățile europene (în strânsă colaborare cu autoritățile naționale competente și valorificând expertiza acestora) sunt responsabile cu coordonarea, monitorizarea și, dacă este necesar, arbitrajul între autoritățile naționale. Această rețea de autorități contribuie la armonizarea normelor tehnice aplicabile instituțiilor financiare în conformitate cu cadrul unic de reglementare.

De asemenea, UE a instituit un Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS) pentru a monitoriza amenințările la adresa stabilității sistemului financiar. Comitetul furnizează din timp avertismente cu privire la riscurile sistemice care s-ar putea acumula și emite recomandări cu privire la modul de tratare a acestora.

UE a luat măsuri pentru a reforma și consolida sectorul serviciilor financiare, punând accent în special pe supravegherea băncilor și pe restructurarea băncilor aflate în dificultate („uniunea bancară”).©

Reu

ters

/BSI

P

5F I N A N ț E ș I B ă N C I

Noile organisme garantează că toate țările UE implicate beneficiază de condiții competitive egale. Ele le permit autorităților de supraveghere financiară să folosească aceleași standarde de supraveghere în întreaga Uniune Europeană. Reforma face ca piețele financiare să funcționeze mai eficient în interesul consumatorilor, al întreprinderilor mici și mijlocii și al economiei, în ansamblu.

Majoritatea propunerilor Comisiei privind reforma financiară au fost adoptate de Parlamentul European și de Consiliul UE în timp record, iar multe dintre ele au intrat deja în vigoare. Acest lucru a permis UE:

• să consolideze stabilitatea financiară și reziliența sistemului financiar pentru a reduce probabilitatea și impactul unor viitoare crize financiare în UE;

• să restabilească și să aprofundeze piața unică a serviciilor financiare din UE, în beneficiul cetățenilor și al societăților comerciale;

• să asigure integritatea pieței și încrederea în sistemul financiar al UE prin protejarea consumatorilor și a investitorilor, combaterea abuzului de piață și îmbunătățirea comunicării și a transparenței;

• să îmbunătățească eficiența sistemului financiar al UE, asigurând costuri de tranzacționare reduse la minimum și servicii financiare evaluate corect, astfel încât să se minimizeze riscurile.

Reforma a dat deja rezultate tangibile. În urma efectuării unor simulări, Comisia estimează că reformele din sectorul

bancar vor oferi beneficii economice de aproximativ 0,6-1,1 % din produsul intern brut al UE (PIB) pe an (sau aproximativ 75-140 miliarde de euro pe an, cu datele bazate pe PIB-ul UE din 2013). Această estimare nici măcar nu ia în calcul alte reforme care sporesc și mai mult stabilitatea sectorului financiar.

O monedă unică pentru a dinamiza piața unică

Piața financiară funcționează mai bine dacă toată lumea utilizează aceeași monedă. Primul pas în această direcție s-a făcut la 1 ianuarie 1999, când a fost creat euro. Trei ani mai târziu, bancnotele și monedele euro intrau în circulație. Astăzi, moneda unică este utilizată de consumatori și întreprinderi din 18 state membre, iar de la 1 ianuarie 2015 numărul lor va ajunge la 19, odată cu adoptarea monedei euro în Lituania. Aceste state formează așa-numita „zonă euro”. Moneda euro și-a dovedit rezistența pe durata crizei datoriilor suverane. Ea și-a păstrat puterea de cumpărare, datorită faptului că UE a venit în ajutorul țărilor cu cele mai mari datorii. Este o monedă folosită pe scară largă în efectuarea plăților internaționale și este în prezent a doua valută mondială ca importanță, după dolarul american. [Pentru informații detaliate privind euro, a se vedea publicația Uniunea economică și monetară (UEM) și moneda euro din seria „Să înțelegem politicile Uniunii Europene”.]

Moneda unică este utilizată de consumatori și întreprinderi din 18 state membre ale UE (19, de la 1 ianuarie 2015). Acestea formează „zona euro”.©

iSto

ckph

oto/

Clau

dio

Arne

se

6S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Uniunea bancară

În iunie 2012, șefii de stat sau de guvern au convenit asupra realizării unei uniuni bancare prin care să se finalizeze uniunea economică și monetară și să se centralizeze punerea în aplicare a unor norme europene

pentru băncile din zona euro (și pentru băncile din orice stat membru care dorește să adere la acest mecanism, chiar dacă nu face parte din zona euro). Uniunea bancară se bazează pe doi piloni.

Care sunt principalele domenii de acțiune ale UE?

Cei doi piloni ai uniunii bancare

— Primul pilon este Mecanismul unic de supraveghere (MUS), care transferă sarcini-cheie de supraveghere a băncilor din zona euro și din alte țări participante către Banca Centrală Europeană (BCE). Principala sarcină a BCE și a autorităților naționale de supraveghere, care colaborează strâns în cadrul unui sistem integrat, este de a verifica dacă băncile respectă normele UE în domeniul bancar și de a căuta din timp soluții la problemele financiare. BCE, care a devenit pe deplin împuternicită să își exercite rolul de supraveghere începând cu 4 noiembrie 2014, supraveghează în mod direct băncile cele mai mari sau mai importante, în timp ce autoritățile naționale de supraveghere continuă să monitorizeze toate celelalte bănci.

— Al doilea pilon este Mecanismul unic de rezoluție (MUR). În cazurile rare de faliment bancar, MUR va permite ca rezoluția băncilor să fie gestionată într-un mod mai eficient, prin intermediul unui Comitet unic de rezoluție (SRB) și al unui Fond unic de rezoluție (SRF). Costurile unei bănci falimentare vor fi suportate în primul rând de acționarii și creditorii săi, și doar după aceea de SRF. În trecut, aceste costuri au fost suportate de contribuabili. SRF este finanțat exclusiv prin contribuții de la toate băncile din țările participante. MUR, care dispune de norme decizionale clare pentru rezoluția bancară transfrontalieră și de un personal foarte experimentat, va fi mult mai eficace în realizarea rezoluțiilor decât actualul mozaic de autorități naționale de rezoluție. Cea mai mare parte a dispozițiilor privind MUR se aplică de la 1 ianuarie 2015, iar MUR va deveni pe deplin operațional începând cu 1 ianuarie 2016.

Prezentare a principalelor elemente care alcătuiesc „uniunea bancară” din UE.

7F I N A N ț E ș I B ă N C I

Uniunea bancară se bazează pe cadrul de reglementare unic, cu norme comune pentru băncile din toate cele 28 de state membre ale UE. Normele comune contribuie, în primul rând, la prevenirea crizelor bancare. Dacă totuși o bancă se confruntă cu dificultăți majore, normele stabilesc un cadru comun de gestionare a procesului, inclusiv o modalitate de lichidare ordonată a activităților acesteia. Normele comune asigură, în același timp, protecția depozitelor bancare, până la un anumit plafon. Protecția este valabilă în orice moment și oriunde în UE. (Mai multe informații în cele ce urmează.)

Împreună cu noul cadru de reglementare pentru sectorul financiar, uniunea bancară reprezintă un pas fundamental în integrarea economică și monetară a UE. Aceasta va pune capăt măsurilor masive de salvare suportate de contribuabili și va contribui la reinstaurarea stabilității financiare în Uniune.

„Rezoluția bancară” este procedura urmată în cazurile rare în care băncile intră în situație de faliment.

8S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

„Testele de rezistență” și „evaluarea amplă” - evaluarea rezilienței băncilor

În octombrie 2014, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și Banca Centrală Europeană (BCE) au publicat rezultatele „testelor de rezistență” și ale „evaluărilor ample” realizate pentru cele mai importante bănci europene. Obiectivul acestei evaluări desfășurate pe durata unui an a fost identificarea și soluționarea oricăror vulnerabilități persistente în sectorul bancar din UE. Testele au constituit evaluarea cea mai amănunțită, transparentă și riguroasă la care băncile europene au fost vreodată supuse. În general, rezultatele au confirmat îmbunătățirea rezilienței băncilor europene în ultimii ani. Băncile europene au depus eforturi semnificative pentru a se asigura că dețin suficient capital. Aceste eforturi se datorează noului cadru de reglementare, acțiunilor de supraveghere și presiunii pieței. Rata capitalului propriu pentru băncile din UE se situează în prezent la 12 %, procent similar cu cel înregistrat de omologii din SUA. Marea majoritate a băncilor au o rezervă semnificativă pentru a rezista la eventuale șocuri financiare. Acesta este un pas important în calea sporirii încrederii investitorilor în calitatea bilanțurilor băncilor din UE.

Însă rezultatele arată, de asemenea, domenii în care băncile trebuie încă să depună eforturi pentru a-și consolida poziția. 25 de bănci participante la exercițiu nu au trecut testul cu un deficit de capital total de 25 de miliarde de euro la finalul anului 2013, deși acest lucru nu a vizat niciuna dintre marile bănci europene. Ținând seama de eforturile băncilor de a mări nivelurile de capital pe parcursul anului 2014, au fost identificate 14 bănci cu un deficit total de capital în valoare de aproape 10 miliarde de euro. În prezent, este absolut esențial ca băncile și autoritățile de supraveghere competente să se asigure că se iau măsuri corective ferme, în timp util, pentru a restabili încrederea deplină în băncile europene. Acest fapt ar putea ajuta băncile să finanțeze ansamblul economiei. Este foarte important ca autoritățile de supraveghere să rămână extrem de vigilente în activitățile de supraveghere a tuturor băncilor. Mecanismul unic de supraveghere (MUS), gestionat de Banca Centrală Europeană, a fost introdus la 4 noiembrie 2014, dată care marchează o etapă esențială în procesul de construire a unui sistem bancar european mai sănătos și mai robust.

Măsuri suplimentare pentru un sector bancar mai sigur în zona euro: stoparea aplicării principiului „prea mare pentru a fi lăsată să eșueze”

Consolidarea rezistenței și a sănătății financiare a celor mai mari și mai importante bănci din UE le va garanta contribuabililor că nu vor mai ajunge în situația de a plăti pentru erorile băncilor (inclusiv pentru riscurile excesive asumate de acestea), așa cum s-a întâmplat în timpul crizei financiare. Măsurile de salvare a băncilor, finanțate din fonduri publice, au „înghițit” circa 13 % din PIB-ul anual al UE, fapt care, la rândul său, a exacerbat criza datoriei suverane și a adus dificultăți economice pentru mulți cetățeni.

Criza a demonstrat cât de dăunător poate fi colapsul unei bănci pentru finanțele publice și pentru economie. Comisia a propus o serie de măsuri în vederea reducerii la minimum a falimentelor bancare. În ianuarie 2014, Comisia a mai propus delimitarea operațiunilor bancare cu profit redus de investițiile potențial mai riscante. Ideea care stă la baza acestei măsuri este de a proteja economiile deponenților și de a evita situația în care băncile ar trebui salvate din nou.

Potrivit acestei propuneri legislative privind reforma structurală, autoritățile naționale de supraveghere ar urma să fie abilitate să transfere activitățile de tranzacționare cu grad ridicat de risc ale anumitor bănci – cum ar fi activitățile de formare a pieței, operațiunile riscante de securitizare (*) și investițiile în instrumente derivate complexe (*) – către societăți separate din punct de vedere juridic.

În prezent, UE dispune de un set de măsuri diversificate, care îi permit să abordeze problemele din sectorul bancar la nivelul corespunzător. Este vorba despre măsuri de:

• prevenire a crizelor, pentru bănci mai sigure;

• intervenție timpurie, pentru a garanta că, atunci când băncile se confruntă cu dificultăți, autoritățile de supraveghere pot interveni suficient de devreme pentru a le gestiona în mod eficient;

• gestionare a crizelor/rezoluție bancară, pentru a dispune de instrumentele necesare atunci când situația devine critică.

(*) Pentru definiții, a se vedea casetele de la pagina 9.

9F I N A N ț E ș I B ă N C I

Instrumente financiare derivate

Instrumentele financiare derivate sunt instrumente financiare a căror valoare derivă din valoarea unui activ-suport (de exemplu, prețul unei participații, al unei obligațiuni sau al unui produs) sau din valoarea unei variabile a pieței (de exemplu, rata dobânzii, rata de schimb sau indicele bursier). Principalele tipuri de instrumente financiare derivate sunt: contractele la termen de tip forward, contractele futures, contractele cu opțiuni și contractele swap. Instrumentele financiare derivate pot fi tranzacționate pe piețele bursiere reglementate sau în cadrul unor tranzacții bilaterale, în afara burselor, cunoscute sub numele de tranzacții libere („over the counter”) sau tranzacții extrabursiere.

Acestea sunt contracte financiare care tranzacționează și redistribuie riscurile generate în economia reală. Ele pot fi utilizate în mod corespunzător pentru asigurarea împotriva riscurilor (hedging). Cu toate acestea, instrumentele derivate au fost utilizate tot mai mult pentru achiziționarea de riscuri în scopul realizării de profit (speculații și arbitraj). O caracteristică importantă a instrumentelor financiare derivate este că acestea le permit celor care le utilizează să obțină un efect de levier: cu costuri relativ mici, investitorul este în măsură să ocupe o poziție importantă pe piață.

Securitizarea

Securitizarea este procesul prin care un emitent (de obicei o bancă sau o altă instituție financiară) creează instrumente financiare prin combinarea altor active financiare, cum ar fi creanțele izvorâte din contracte de credit ipotecar sau pentru achiziția de autoturisme, pe care le vinde apoi unor investitori.

În prezent, UE dispune de un set de măsuri diversificate care îi permit să prevină crizele și să gestioneze situația băncilor falimentare. (NB: „CRD4”: directiva privind cerințele de capital, care se referă la accesul la activitatea instituțiilor de credit, precum și la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții. „DGS”: Sistemul de garantare a depozitelor, prin care se rambursează o sumă prestabilită deponenților ai căror bănci au dat faliment.)

10S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Servicii bancare pentru particulari

Deținătorii de conturi bancare trebuie să aibă certitudinea că economiile le sunt protejate, chiar și atunci când banca lor dă faliment. De aceea, legislația UE asigură că depozitele bancare din Europa sunt garantate, cu un plafon maxim de 100 000 EUR, pentru orice deponent, la orice bancă. Plecând de la propunerea Comisiei, colegiuitorii au decis să armonizeze și să simplifice și mai mult regulile de protejare a deponenților, pentru a accelera plățile și pentru a îmbunătăți finanțarea sistemelor de garantare a depozitelor.

Contractarea unui împrumut ipotecar este una dintre cele mai importante decizii financiare pe termen lung. Colegiuitorii au adoptat norme menite să garanteze adaptarea creditelor ipotecare pentru locuințe la nevoile consumatorilor și la capacitatea acestora de a-și plăti ratele. Toți creditorii și intermediarii trebuie să acționeze într-un mod onest și profesionist, înainte, în timpul și după acordarea împrumutului.

În Europa există încă aproape 30 de milioane de adulți care nu dețin un cont bancar sau un cont de plăți și care nu au acces la sistemele de plată electronice, care au devenit din ce în ce mai importante în viața de zi cu zi. UE a convenit asupra unor planuri menite să îi ajute pe cetățeni să își transfere conturile bancare dintr-o țară a UE în alta. Comisia a contribuit, de asemenea, la stabilirea dreptului universal de acces la un cont de plăți de bază pentru toți cetățenii și rezidenții UE.

Piața valorilor mobiliare

UE reglementează condițiile de înființare și operare curentă a societăților de investiții, stabilește cerințele pentru emiterea de titluri de valoare și coordonează condițiile aplicabile fondurilor de investiții. Condițiile de înființare și operare curentă a societăților de investiții pot fi similare în anumite privințe cu cele valabile pentru bănci și asigură condiții competitive egale pentru societățile de investiții nebancare, pe de o parte, și pentru băncile care furnizează servicii de investiții, pe de altă parte.

Instrumentele financiare derivate au un rol important în economie, dar sunt asociate cu anumite riscuri. De la începutul crizei financiare, UE depune eforturi pentru îndepărtarea acestor riscuri. Regulamentul UE privind instrumentele financiare derivate ale UE (EMIR) permite ca informațiile referitoare la toate tranzacțiile europene cu instrumente financiare derivate să fie transmise registrelor centrale de tranzacții și să fie accesibile autorităților de supraveghere, inclusiv Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe, pentru a da o imagine clară asupra a ceea ce se întâmplă pe piețe.

În aprilie 2014, Parlamentul European și Consiliul au adoptat propunerea Comisiei privind reglementarea piețelor financiare. Pornind de la normele în vigoare, noul cadru îi protejează și mai mult pe investitori, prin introducerea unor cerințe de organizare și de conduită solide sau prin consolidarea rolului organelor de conducere. De asemenea, acesta sporește rolul și competențele de supraveghere ale autorităților de reglementare și le permite, în împrejurări bine definite, să interzică sau să restricționeze comercializarea și distribuția anumitor produse cu grad ridicat de risc. A fost introdus un regim armonizat care acordă accesul întreprinderilor din țări terțe la piețele profesionale europene. Regimul se bazează pe o evaluare a echivalenței jurisdicțiilor din afara UE de către Comisie.

Stabilitatea băncilor este importantă pentru cetățeni, în special atunci când aceștia își cumpără o locuință.©

iSto

ckph

oto/

Just

in H

orro

cks

11F I N A N ț E ș I B ă N C I

Noi norme pentru un sistem financiar mondial

UE a convenit împreună cu partenerii săi internaționali asupra unei priorități imperative, globale: aceea ca niciun produs financiar și nicio piață să nu rămână nereglementată corespunzător și ineficient supravegheată. Grupul G20 a avut un rol esențial în stabilirea elementelor principale ale unui nou cadru de reglementare financiară, capabil să confere mai multă reziliență sistemului financiar mondial. Printre aceste elemente se numără reforme menite:

• să îmbunătățească stabilitatea sistemului bancar, prin cerințe prudențiale mai stricte și un cadru de gestionare a crizelor;

• să consolideze reglementarea piețelor și a infrastructurilor financiare, în special prin obligația de a tranzacționa și de a compensa instrumentele derivate pe platforme transparente și reglementate.

Comisia a propus toată legislația asociată angajamentelor asumate în cadrul G20. Majoritatea acestor măsuri, în special pachetele privind cerințele prudențiale pentru bănci și reglementarea piețelor de capital, au intrat deja în vigoare.

Respectarea normelor convenite

Fiecare țară din UE răspunde de implementarea corectă și în timp util a legislației UE, și este de datoria Comisiei să garanteze că statele membre fac acest lucru. Dacă acestea nu respectă normele, Comisia trebuie să pună capăt încălcării. Instanța supremă este Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg. Procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (procedura de infringement) cuprinde mai multe etape și începe, de regulă, cu efectuarea de către Comisie a unei investigații, în urma primirii unei plângeri. Comisia poate lansa o investigație și din proprie inițiativă, dacă are motive să creadă că există o problemă.

Dacă nu se ajunge la o soluție în urma schimbului de opinii între Comisie și guvernul statului membru vizat, se poate solicita intervenția Curții de Justiție. Aceasta va pronunța o hotărâre care va stabili dacă a existat sau nu a existat o încălcare a dreptului UE. Însă Curtea nu poate anula o măsură națională incompatibilă cu legislația europeană și nici nu îi poate ordona țării în cauză să plătească daune unei persoane fizice afectate de încălcarea dreptului UE. Rămâne la latitudinea țării respective să ia măsurile necesare pentru a se conforma legislației europene. Dacă aceasta nu se conformează, Comisia poate apela din nou la Curte, iar aceasta poate impune plata unei sume forfetare și/sau a unor daune cominatorii până la încetarea situației de infringement.

Piesele principale din puzzle-ul procesului de reformă financiară la nivelul UE.

12S ă Î N ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Legislația europeană adoptată de Parlamentul European și de Consiliu este uneori delegată Comisiei, care are datoria să elaboreze și să adopte „măsuri de punere în aplicare”. Aceste măsuri au un caracter mai tehnic decât actele legislative de bază. Ele stabilesc reguli specifice și detaliate privind modul în care trebuie puse în aplicare principiile stabilite în actele de bază. Multe dintre aceste norme tehnice urmează să fie elaborate și adoptate în cursul anilor următori.

După o perioadă de stabilire a fundamentelor legislative pentru reformele structurale în sectorul serviciilor financiare, Comisia va veghea atent la respectarea noilor norme de supraveghere și de rezoluție. Astfel, băncile vor putea deveni mai robuste și își vor putea relua activitățile de creditare, în sprijinul economiei reale.

În același timp, Comisia a anunțat planuri pentru completarea noilor norme europene aplicabile băncilor cu o uniune a piețelor de capital. O mai bună dezvoltare și integrare a piețelor de capital ar permite canalizarea mai multor fonduri în economie. S-ar reduce astfel atât costurile legate de mobilizarea de capital, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), cât și dependența de finanțarea bancară. De asemenea, ar spori atractivitatea Europei în ochii investitorilor străini.

NA-04-14-872-RO

-C

Informații suplimentare

ISBN 978-92-79-42844-9doi:10.2775/1947

Este important ca cetățenii și întreprinderile din Europa să știe care sunt avantajele și oportunitățile pe care le oferă piața unică și cadrul UE de reglementare a serviciilor financiare. Informații suplimentare:

X Pentru o prezentare generală a politicii UE privind serviciile financiare, accesați site-ul dedicat al Comisiei: http://ec.europa.eu/finance

X Aveți întrebări despre Uniunea Europeană? Europe Direct vă poate ajuta: 00 800 6 7 8 9 10 11 – http://europedirect.europa.eu

Perspective