TEORIA ATASAMENTULUI CONCEPTUL DE ATASAMENT- Bauby Atasamentul poate fi definit ca o legatura afectiva orientate spre o anumita persoana. Atasamentul se formeaza in jur de 7-8 luni si coincide cu aparitia anxietati de seaparare. Comportamentele specifice atasamentului sunt cautarea si stationarea in apropierea persoanelor investite afectiv. De asemenea in cazul conduitelor de atasament apare protestul atunci cand este despartit copilul de persoana pe care copilul o investeste afectiv. Al 2-;ea tip specific atasamentului este utilizarea subiectului investit cu atasament ca baza de explorare fata de securitate in explorarea necunoscutului. Relatia de atasament care se dezvolta intre copil si mama este baza afectiva a relatiilor interpersonale affective de mai tarziu. Acest enunt Balby il face formulant doua postulate: – atasamentul este o structura afectiva care se dezovlta in scopul protectiei copilului - toate comportamentele de atasament se structureaza in relatia mama copil. Studiile au valdat primul postulat – atasamentul are rol de protectie. Cel de al doilea postulat a fost infirmat dovedindu-se ca mama poate fi inlocita cu diverse substitute, inlocuire care nu duce la dezvoltarea unei patologi evidentiabila ,dar substitutele de mama asigura protectia de care are nevoie un copil. 1
Transcript
TEORIA ATASAMENTULUI
CONCEPTUL DE ATASAMENT- Bauby Atasamentul poate fi definit ca o legatura afectiva orientate spre o anumita persoana. Atasamentul se formeaza in jur de 7-8 luni si coincide cu aparitia anxietati de seaparare. Comportamentele specifice atasamentului sunt cautarea si stationarea in apropierea persoanelor investite afectiv. De asemenea in cazul conduitelor de atasament apare protestul atunci cand este despartit copilul de persoana pe care copilul o investeste afectiv. Al 2-;ea tip specific atasamentului este utilizarea subiectului investit cu atasament ca baza de explorare fata de securitate in explorarea necunoscutului. Relatia de atasament care se dezvolta intre copil si mama este baza afectiva a relatiilor interpersonale affective de mai tarziu. Acest enunt Balby il face formulant doua postulate: – atasamentul este o structura afectiva care se dezovlta in scopul protectiei copilului - toate comportamentele de atasament se structureaza in relatia mama copil. Studiile au valdat primul postulat – atasamentul are rol de protectie. Cel de al doilea postulat a fost infirmat dovedindu-se ca mama poate fi inlocita cu diverse substitute, inlocuire care nu duce la dezvoltarea unei patologi evidentiabila ,dar substitutele de mama asigura protectia de care are nevoie un copil. Copilul se simte protejat in raport cu orice alta persoana adulta care ii ofera dragoste si stabilitate. Tipul de atasament al copilului, este dependent sau determinat de calitaeta dragostei pe care o primeste.In 1958 Bauby reformuleaza alte 3 postulate care justifica universalitaeta sentimentelor de atasament.
- Daca o persoana are certutudinea ca este protejata in oriece moment in sensul existentei neconditonate si constante a unui protector in imediata apropiere el va fi mai putin inclinat sa dezovlte sentimente de teama, angoasa, anxietate in relatiile cu ceilalti, avand mai multa incredere in sine si implicit in ceilalti.
- Dezvltarea incerderii se construieste in perioada copilariei si adolescentei si orice apropiere( asteptare , expectanta ) care se dezvolta in acesti ani tinde sa persiste relativ neschimbata pe parcursul intregii vieti.
- Patternurile de atasament ale adultilor sunt respectari relativ similare si corecte ale exerientelor afective din copilarie.
1
Daca pe parcursul primilor ani de viata copilul se simte securizat de raspunsurile, reactiile adultilor la comportaentele si asteptarile pe care le dezvolta, atunci se va structura un tip de atasament sigur- atasament securizant, ptr ca se simte protejat. Corespunde cu ceea ce Erickson denumea incredere. Daca pe parcursul primilor ani de viata copilul nu se simte securizat de raspunsurile ,de reactiile adultlor la asteptarile si comportamentele sale atunci va dezvolta sau se va structura un tip de atasament denumit anxios care corespunde lipsei de incredere in teoria lui Erickson. Encford care preia teoria lui Bauby adauga inca doua patternuri de atasament= cel anxois evitant si nesigur ambivalent - Patternul securizant prezent la 60-70% din cazuri se caracterizeasa prin incerdere in persoana care-l ingrijeste si il sustine in activitatile sale, incredere care se reflecta in conduita sa prin autonomie, siguranta, incredere in relatiile cu alti adulti, in copilarie in relatiile cu straini are incredere in perosanele investite cu atasament. - Patternul anxios este caracterizat prin incredere in persoana care-l ingrijeste si dependenta totala fata de aceasta persoana, Ca urmare copilul are un comportament ezitant, comportament caracterizat prin anxietate in relatiile cu ceilalti, strainii, in fapt este teama de separare de adultul investit cu atasament. Comportaentul unui astfel de copil este asemanator cu al unor personae lipsite de curiozitate. - Patternul anxios evitant este caracterizat prin comportamente de explorare, nonimplicare afectiva, acceptarea cu usurinta de adultul investit afectiv si in acelasi timp acceptarea persoanelor necunoscute, a strainilor. – va iubesc pe toti si nu va iubesc pe nciunul- nu se astaseaza de nimeni. - Patternul nesigur ambivalent este caracterizat prin comportamente si atutudini contradictorii, comportamente secventiale, un astfel de copil acum este fericit si se joaca, dupa care plange si este furios, exista si varianta simultaentitati care este asociat cu agresivitatea. Din punct de vedere al evolutiei, al sentimentuli de atasament cercetarile au dovedit stabilitatea acestuia pe parcursul intregi vieti cu exceptia cazurilor in care au aparut schimbari drastice in contextual familial. SEPARAREA LA COPIL Copilul ca si adultl se confrunta cu diverse situatii de seaparare de la cele mai banale cum a fi lasarea copilului la gradinita, bona, bunica, pana la cele dureroase si defintive cum este doliul sau disparitia fizica ( divort). Experienta de separare se asociaza cu cea de pierdere si presupune structurarea unor noi legaturi de atasament. Ba
2
uby considera ca separarea de mama inainte de 3 ani nu sunt dorite pentru copil decat daca acesta este incredintat unei personae stabile afectiv si proective care sa se comporte cu acesta ca o mama substitutiva pe parcursul mai multor ani. Incepand cu anii `70 tot mai multe mame isi reiau activitatea profesionala imediat dupa nastere,ca urmare problemele nu sunt numai la copil ci si la mame care tind sa dezvolte sentimente profunde de culpabilitate cautand solutia optima ptr copil- renuntarea la viata profesionala ceea ce inseamna o incarcatura negative a ei care se tranzmite in relatia cu copilul sau se accepta riscurilor generate de separare si apeleaza la o gradinita, cresa, etc. Studiile au demosntrat ca incredintarea copilor unor institutii prescolare au un impact pozitiv asupra dezv copiilor. Schteinberg – sustine ca incredintarea copiilor mai mult de 20 de ore pe saptamana si inainte de un an indiferent de calitatea servicilor oferite se soldeaza cu tulburari afective , creste riscul dezvoltari unor structuri de atasament nesigur asociat cu agresivitatea, care se manifeste intre 3 si 8 ani. Acest risc este mai mare daca se asocieaza cu o serie de alti factori care privesc familia din care face parte cum ar fi ceea ce se numeste familie defavorizata, schimbari de munca ale parintilor, stabilitatea serviciilor cu ore multe de lucru. Un studiu realizat in 201-2004 de institutul national ptr sanatetea copilului si dezoltarea umana, studiul avand ca subiect efectele modalitatilor de ingrijire precoce nonparentala asupra atasamentului a demonsrat ca aceste efecte nu se datoreaza doar calitatii ingrijiri acordate dar si timpului petrecut in institutii. Studiul a evidentiat – daca parintii au incredere in institutie sau persoana care se ocupa de copil in lipsa lor, sunt relaxati atunci copilul poate dezvolta setimente de securitate de atasament securizant fata de o anume persoana , doica, mama sociala, construind in acelasi timp legaturi solide cu proprii parinti. Separarea sau divortul parintilor influenteaza formarea structurilor de atasament atat in perioada anterioara separi prin situatiile conflictuale severe si durabile si ca eveniment in sine care prezinta un cortegiu de sentimente negative prezente atat la mama cat si la tata, la toata familia in cazul in care sunt prezenti ai alti membri, care influenteaza formarea sentimentelor copiilor. Capacitatea parintilor de a acorda sentimente de securitate si securizante in perioadele de conflict sunt mult reduse. Existenta unor conflicte cronice intre parinti creste riscul constitirii unor scheme de atasament anxios si nesigur la copil. Cu cat aceste conflicte sunt mai violente cu atat creste riscul constituirii unor structuri de atasament dezorganizant. Chiar daca acesti
3
copii nu sunt implicati direct in conflict, violentele parentale declanseaza sentimente de frica care se asociaza cu adoptarea unor comportamete de hipervigilenta. Separarea in sine este mult mai putin importanta ptr dezvoltarea afectiva a copilului prin raportare la conflicte prelungite si violente. Un studiu comparativ efectat pe doua grupuri de famili dintre care unul alcatuit din parinti care s-au despartit fara sa prezinte conflicte anterioare iar celalat care s-au despartit dupa o perioada de conflicte violente, s-a constatat ca atasarea copilor de varsta scolara este mult mai putin eficienta in grupul cu conflicte parentale grave unde apar simptome de tipul depresie, si ADHD comparative cu grupul de copii divortati fara conflicte unde nu sunt prezente tuburari de comportament si simptome depresive. Existenta unor interactiuni conflictuale cronice la parinti se asociaza cu tendinta copiilor de a externaliza conflictele si de dezvoltarea unor comportamente antisociale si necontrolate cu comportamente violente in conditii de conflict. S-a dovedit ca cu cat varsta copilor este mai mica, varsta la care ei sunt supusi sau sunt pezenti in conflictele intrafamiliale, cu atat riscul somatologic creste. Impactul separari parintilor, care si ea poate avea efecte negative asupra relatiei de atasament. Varsta este dpdv al teoriei atasamentului o variabila importanta in structurarea variabilei separari, dar o alta variabila importanta este durata/timp. O despartire poate dura mult si se asocieaza cu modificari ale cotidianului, astfel separarea poate altera previzbilitatea in sensul de anticipare a comportamentului de care copii se simt atasati, dar si accesibilitatea, deschiderea la asteptarile si comportamentele copiilor care se reflecta direct asupra trairilor de securitate ale acestora, copilul fiind expus unor rutine modificate. Ca reactie copii pot dezvolta sentimente de gelozie, furie, depresie, si alte trairi conrtradictorii, acestea fiind in functie de gradul parintilor de a asigura securitatea afectiva a copiilor. In aceste situatii pot aparea si buncii ca personae prezente fizic in apropierea copiilor care va trebui sa se adapteze acestei prezente si sa inteleaga ca este “o ocaze” de a-si forma noile relatii de atasament. Indiferent de varsta copiilor separarea parintilor este un moment de reorganizare a relatior de atasament, o incarcatura mare de risc, structurarea unui pattern nesigur. O problema speciala o pune copilul mai mic de 3 ani. Teoria atasamentului insista asupra imortantei nevoi de securitate in primi ani de viata si existenta unei figure principale de atasament, separarea de aceasta trebuie gandita in funcite de capacitatea de dezvoltare a copilului , de calitatea coparentalitati si de conditile treceri
4
psihice de la un parinte la celalalt. Ptr a permite climatul securizant, amandoi parintii trebuie sa aiba acces liber, neconditionat. Daca separarea parintilor are loc in primul an de viata, in perioada in care se constituie atasamentul fata de parinti si daca mama este figura principala de atasament, legatura fizica cu aceasta trebuie pastrata asigurandu-se astfel constanta rutinelor de viata. In acest context scopurile sunt doua: favorizarea legaturi de atasament cu tatal ceea ce inseamna a se perimte un contact frecvent al acestuia cu copilul – pastrarea relatiei de atasament a mamei cu copilul prin prezenta cat mai redusa a acesteia. Noptile reprezinta o situatie de separare, copilul avand nevoie de prezenta mamei si de sentumentul de securitate cu care a fost invatat. Un studiu efectuat in 1999 asupra unui grup de parinti cu copii mai mici de 3 ani- pertecerea mai multor nopti cu tatal in conditiile in care figura de atasament era mama a dus la destramarea relatiei de atasament cu aceasta dar nu a inlocuit ca relatie de atasament cu tatal- comportament ezitant, anxos. Ceea ce conteaza este sustinerea psihologica furnizata copilului de catre mama in raport cu aceste separari ca si posibilitatea comunicari dintre mama si tata. Daca in momentul separari , adica al preluari copilului de catre tata pe o durata de cateva ore ,cand sistemele de atasament ale copilului sunt active, parintii traiesc sentimente de depresie se constata ca aceste sentumente se reflecta la copil, starile afective ale parintilor afecteaza strarile afective ale copilului , adica frica de a nu fi rejectat. Din contra in situatile de separare generate tot de preluarea copilului de catre tata sau de care cealat parinte care reprezinta figura de atasamett, daca amandoip arintii snt relaxati copilul nu va mai dezvolta sentimente de teama ca va fi parasit sau sentimente de rejectie. Teoria atasamentului este de asemenea utila in intelegerea problemelor care apar in atasamentul familial, este o situatie care poate explica legaturile de atasament care se constituie ulterior unei situatii de separare. Studii recente au demosntrat ca in situatile de atasament familial, copii caracterizati cu atasament anxios evitant prezinta un risc mai mare de dezvoltare a unor tulburari psiho-patologice. Factorii de care rebuie tinuti sunt: - motivele ptr care copii au ajuns in situatiile de plasament, abuz fizic sau afectiv, nelijenta, toxicomanii, etc. - timpul petrecut in familie pana la momentul plasamentului - caracteristicile temperamentale ale copilului, au un impact in adaptabilitatea si modalitatile de evitare a stresului cu care va fi confruntat- vulnerabilitate bilogica.- varsta la care se ralizeaza plasamentul are importanta capitala, in sensul in care poate fi interpretata ca separare, plasamentul familial realizat anterior
5
varstei de 6 luni este favorabil dezvoltari unui atasament securizant- plasamentul realizat ulterior se asociaza cu trairi de ruptura, de seaparare de familia de origine , evidentiabile prin comportamente care sugereaza trauma si doliul. In cazul familiei de origine copilul si-a construt o reprezentare, o imagine de sine, de obicei ca persoanele demne sa preimeasca dragoste si atentie,ca persoane incapabile sa decalaseze la adult raspunsuri positive raportate la trebuintele lor, daca nu ar fi fost asa nu ar fi ajuns in situiatie de plasament. Acesta este motivul ptr care majoritatea copiilor au dificultati de a dezvolta sentimente de siguranta in etapele initiale ale plasamentului. Conditia ptr a depasi aceste traume este o admosfera de siguranta si protectie.Studiile au aratat ca mamele sociale caracterizate prin atasament securizant sunt apte sa asigure o dezv afectiva optima din acest pct de vedere copiilor aflati in plasament spre deosebire de mamele sociale anxioase. Copilul adoptat – copilul suporta diverse traume cu consecinte diferite, in functie de varsta la care acestea s-au pertecut si in funcite de varsta la care s-a desfasurat adoptia. Teoria atasamentulu distinge intre adoptia precoce inainte de varsta precoce 6 luni- situatie in care parintii adoptivi devin fig de atasament si adoptiile dupa 7 luni ( tardive ) cand copii experimenteaza un nou tip de atasament- adoptiile tardive sunt mai frecvent asociate cu un atasament nesigur ambivalent, alte tulburari afective cmparativ cu copii din adoptiile precoce. Adoptiile internationale prezinta o situatie speciala, avand in vedere diferentele culturale si lingvistice dintre copii si parinti, cu cat copilul este mai mare cu atat riscul de declansari unor mecanisme de mascare ale fragiliatii si depresiei sunt mai mari. Pierderea unui parinte – Bauby utilizeaza terenul de doliu ptr a desemna diferitele reactii la pierdere de la cele normale la cele patolgice. Reactiile unui copil la pierderea unui parinte difera in functie de varsta. Important este nivelul de atasament dintre parintele disparut si copil, este foarte importanta informatia care se da copilului asupra disparitiei paritntelui, este imp daca copilului I se permite sa participe la doliul familiei si la ritul funerar. Prezenta unei figure substitutive in timp scurt dupa pierderea figuri initiale de atasament este foarte importanta. U alt factor este in ce masura parintele supravietuitor are disponibilitatea de a-si ajuta copilul in exprimarea durerii si disperarii generate de pierderea figuri de atasament. Cel mai frecent aceste situatii nu sunt respectate si Bauby descrie variantele patologice ale doliului la copil, simptomatologia este mai greu de intrepretat avand in vedere ca aceste simptome aparent nu
6
se asociaza cu situatia de doliu. Astfel este imp sa se explice cauzele morti parintelui deoarece neexplicarea acesteia duce la culpabilizarea copilulu. De asemenea neparticiarea la doliu familiar si la riturile funerare se poate asocial mai tarziu cu incercari de regasire a parintelui disparut. De asemenea a nu permite copilului sa-si exprime durerea si disperearea se asociasa cu dezvoltarea unor comportamente agresive, axioase si destructive, intr-o directie ce aparent nu are legatura cu doliu. In aceste situatii este necesar sa se evalueze corect cauzele care genereaza angoasele evaluare ce poate demosntra filiera de doliu. Mecanismul explicative al acestei manifestari este cel de excluziune afectiva, i se refuza o figura pe care o poate investi cu dragoste si securitate.
Teoria lui Bauby nu este directionata ptr terapie – ci a unui mod de abordare. Aplicatiile teraeutice sunt marcate de grija ptr experientele relationale si evenmentele traumatice cu care s-a confruntat o persoana si care au avut ca urmare structurarea unor patternuri de atasament disfunctionale. In aceste conditii in reatia terapeutia, terapeutul reprezinta o experienta relatioala care permite dezvltarea unor comportamente ( manifestarea unor comprtamente) care sa permita schimbarea, modificarea unor patternuri de atasament dezadaptative. De asemenea experentele relationale asimilate realitatii externe reprezinta o modalitate importanta care va permite modificarea modelelor interne operante. Terapiile care abordeaza conceptele teoriei atasamentului si care se adreseaza adoescentilor sau acestei varste au o evolutie foarte buna. Motivul ptr care lucrurile evolueaza in acest fel datorita experientelor relationale si structurarii identitatii, modificarilor structurale care au loc la nivel psihic. Teoria atasamentului este preocupata de relatiile interpersonale si de sentimental de securitate pe care aceste relatii le genereaza. In cadrul terapiilor accentul se pune pe reprezentarile adolescentlor asupra relatilor interpersonale, in special asupra relatilor cu parinti. Dar importanta este si relatia cu terapeutul in masura in care terapeutul poate fi un model in structurarea personalitatii respective. Tinta principala este relatia adolescentilor cu parintii, experienta intreruperii terapiei este de asemenea foarte importanta. O terapie debuteaza in mod obligatoriu pe evaluearea stilului de atasament, si a modalitatilor de structurare a acestuia ceea ce inseamna probe diagnostice. In mod obisnuit comportamentele de atasament sunt activate,
7
tulburarile psihopatologice se asociaza cu trairile pozitive mai puternice decat in exteriorul clinicii. Consultatia in sine, indiferent de tipul de terapie cu care lucram, este o situatie stresanta, implica noutate, contact cu necunoscutul. Spre deosebire de varstele anterioare unde comportamentele sunt dierite, la adolescenti situatia este mult mai complicata deoarece el isi poate masca trairile si trebuie sa se culeaga informatii cu privire la comportamentele sale in diferite stuatii sociale anterioare terapiei. Putem aplica chestionarul de evaluare a atasamentului dar ne bazam si pe discursul clientului si pe datele de observatie de pe parcursul intalnirii terapeutice. Specific ptr adolescenti este un pattern anxios, anxietatea este o caracteristica a varstei care se asociaza cu tendinta de supraevaluare a situatiei si cu nevoia acuta a relatiilor sociale. In relatia cu parintii adolescentii alterneaza intre dependenta/independenta, dragoste si furie. In relatiile exterioare familiei dragoste combinata cu victimizarea focalizat pe trairile care i-au ranit si pe propriile lor emotii trec cu usurinta de la autoctitica la o critica asupra celorlalti, sunt comportamnete clasice ale adoescentilor caracterizate prin ostilitate, negare mergand pana la comportamente autodistructive care au ca scop in marea majorit a cazurilor doar atragerea atentiei parintilor, incearca sa-si atentioneze parintii, ceea ce inseamna independenta si egalitate cu parintii. Specific ptr adolescenti cu un pattern nesigur ambivalent sunt dificultatile relatiei terapeutice, deci nesigur-ambivalent, aceasta deoarece in relatia cu parintii acestia si-au reprimat ptr o lunga perioada de timp trebuintele de atasament ca urmare ei vor dezvolta caom si atitudini de autosuficienta. Mai mult de cat atat minimalizeaza problemele si fac eforturi ptr a evoca emotiile negative, furia, mania, deceptile, situatiile in care s-au simtit raniti, sentimentele de solitudine sunt minimalizate, negate, banalizate, aceasta in relatiile cu un alt adult. In relatia cu cei de aceeasi varsta dezvolta comportamente specifice regresiei, solitudinea, detasarea, uneori ostilitate si agresivitate in special atunci cand se incalca granitele impuse. Relatiile sunt superficiale de scurta durata, furtunoase. Aceste dificultati de relationare se compenseaza prin dorinta de a consuma alimente in exces sau drog, alcool tutu, o intoarcere intr-o faza orala. Este necesar ca in evaluarea stilului de atasament sa se utilizeze anamenza orientate sau tintita pe evenimentele care au facut dificila structura unui pattern de atasament sigur. Ca ex de situatii- spitalizari indelungate la varsta mica, ceea ce inseamna separarea de parinti, separari emotonale, parinti sunt prezenti dar de fapt sunt absenti, decesuri in familie sau divortul parintilor. Foarte traumatici si practic greu de recuerat in terapie atunci cand aceste situatii au loc inainte de 6 ani, daca au loc inainte de 1 an pot sa aiba loc si tulburari cognitive nu
8
doar cele afective. Aceste situatii pot inflenta formarea stilului de atasament la adolescent, direct separare fizica separare psihica sau indirect,nu este separat dar unul dintre parinti a fost marcat de o asemnenea situatie si relationeaza cu copilul conform acestui pattern, are loc o transmitere transgenerationala. Elementele cheie ale structurarii relatiei terapeutice sunt descrise de McKeyn in 2003 ca fiind- cateva caracteristici ale terapeutului Terapeutul trebuie sa prezinte o baza de securitate, sa incurajeze adolescentul si sa il sustina in examnarea perceptiilor sale si asteptarile care au rezultat sau rezulta din relatiile sale cu figurile de atasament. De asemenea terapeutul trebuie sa-l sustina pe adolescent in modificarea aspecetlor blocate ale patternurilor de atasament. Relatia terapeutica in sine, modul in care aceasta evolueaza cu toate distorsiunilor sale furnizeaza elemente ptr intelegerea stilului relational. In relatia terapeutica pot fi implicati si parinti, acestia furnizeaza acesul la figurile de atasament primare. Asadar, intr-o astfel de terapie se insista pe conceptele de sustinere, constructie –reconstructie a trecutului pe interpretarea transferului ceea ce dovedeste radacinile sale psihanalitice. Ptr Bauby elementele pe care se centreaza teoria atasamentulu sunt: Conceptul de atasament, focalizarea pe experientele reale ale adolescetului cu evitarea interpretarii fantasmei, orientarea spre atitudinle actuale, prezente dar si pe atitudinile trecute ale parintilor ca raspusuri la trebuintele de atasament ale adolescentului. Ceea ce este absolut specific acestei terapii sunt intreruperile relatiei terapeutice, deoarece aceste intrerupeiri ii permit terapeutului sa observe modul in care adolescentul le interpreteaza si modul in care reactioneaza. Cand se reia terapia adolescentul este sustinut de constientizarea acestor reprezentari si a reactiilor generate de acestea. Explorarea pe parcursul terapiei a avenimentelor marcante corelate stilului de atasament este dificila ptr tot ceea ce se intampla intodeauna, adolescentul omite situatii majore sau le falsifica. Astfel de situatii marcate ptr stilul de atasament sunt cel mai frecvent: Situatiile in care copilul a fost neglijat sau rejectat de catre parinti, situatiile in care a fost amenintat cu abandonul, situatiile in care a asistat la tentative de sinucidere a parntilor sau a persoanelor investite afectiv sau cand a fost abuzat afectiv sau sexual. Adoescentul a invatat ca astfel de situati reprezinta un secret si ca urmare pastreaza secretul care se asociaza cu un sentiment de culpabilitate. Este foarte important ca terapeutul sa stie daca astfel de situatii au un rol in structurarea patternului de atasament. Scopul terapiei cu parintii nu este
9
acela ( macar o intalnire este obligatorie cu parintii) de a permite adolescentului sa-I faca pe acestia responsabili de dificultatile cu care se confrunta , ci sa-l ajute sa inteleaga in ce mod a perceput el aceste evenimente si in ce masura aceste perceptii ca si interpretarile sunt sau nu sunt corecte. Aceste constructii sunt marcate de nivelul de dezvoltare specific varstelor mici, egocentrism si absenta capacitatilor de descifrare a motivelor la care adultii au actionat intr-un fel sau altul. In adolescenta maturizarea cognitiva si depasirea stadiului de egocentrism permite reevaluarea constructelor structurate formate in copilarie. Adolescentul poate sa reconstruiasca ipoteze mult mai complexe asupra comportamentului adultului care reprezinta tipul de atasament, care ipotetic sunt mai putin egocentrice si justificate de motivate neevidente ale comportamentului acestuia. Adoescentul poate sa-si explice o serie de experiente dureroase si situatii dificile ale parintilor care au avut impact asupra afectivitati lor, care au avut experiente traumatizante ptr adolescenti fiind in acelasi timp traumatizante si ptr parinti. Se poate evalua corect si neutru experientele traumatzante, comportamentele patologice atat ale adoescentilor cat si ale parintilor. Rolul lor este de a permite si sustine evaluarea corecta a experientelor traumatizante, reperarea, fixarea, dezvaluirea, cauzele realeale ale comportamentelor si nu stigmatizarea acestora. Motievle ptr care se lucreaza atat cu adolescentii si parinti sunt: Parintii sunt si raman principalele fig de atasament La adolescentii care prezinta tulburari afective relatia cu fig de atasament primara este mai stransa si mai rigida ca urmare mai greu de remodelat. Ca uramre intalnirea terapeutica in care participa atat parinti cat si adolescentii permite terapeutului sa vada, sa observe relatiile exietente intre ei, observatie foarte importanta in terapie. Mai mult decat comportamentele evidente in timpul sedintei conteaza discursul pe care il au atat adolescentii cat si parintii acestora referitor la propra lor copilarie, aceste discursuri dezvaluie caracterul reatieil de atasament atat al celul care investeste cu atasament cat si al celui care este investit cu atasament. Se poate evalua astfel nivelul de sensiblitate al parintilor corelat cu depresia, sentimentele de depresie pe care le dezv adolescentii. Povestind experienta de viata , a parintilor- putem sa ne explicam - si adolescentul poate sa inteleaga o serie de reactii ale acestuia. Altfel spus in acest tip de terapie, fiecare se cunoaste unul pe celalalt in prezenta terapeutului, modul de strucurare al atasamentului fiecaruia in urma trairilor traumatizante.
10
Cele mai intalnite situatii sunt cele in care parintii intleg problemele copiilor lor dar nu au abilitatile necesare sau informatiile care sa le permita o reactie adecvata. O alta situatie frecventa este aceea in care parintii sunt localizati ei, si atunci paseaza problema adoescentului asa cum au pasat problemele cu care sau confruntat alcuiva. Exista si o a treia situatie la fel de frecventa aceea in care parintii isi investesc copii ca figura de atasament ( parintele anxios investeste cu figura de atasament propriul copil) ca uramre copilul investit intampina dificultati in formarea dentitatii( cine sunt eu copilul parintelui meu sau parintele parintelui meu), iar in cazul parintilor care au copii la varsta adolescentilor apar sentiente de perderi ale fig de atasament care genereaza cel mai frecvent comportamente de abuz afectiv. Planul terapeutic trebuie sa fie o baza de securitate atat ptr adolescenti cat si ptr parinti intrucat acestia participa la depresia copilului lor ca urmare sentimentele de atasament sunt activate, si modificate si au nevoia la randul lor de un cadru de securitate in care sa exploreze in sensul de a intelege trairile copilului dar in acelasi timp si propriile reactii si sa accepte schimbarile care intervin. Separarea care este finalul actului teerapeutic presupune o serie de modificari care sunt resimtite la fel de puternic atat de parinti cat si de copii. Chiar daca terapeutul reprezinta baza de securitata ptr adolescent parintii nu pierd acest rol, si ca urmare este de dorit ca terapeutul sa intareasca rolul de figura de atasament al parintilor si nu sa-l preia ei. De altfel parintii intra si ei tangential in terapie ceea ce face ca si ei sa preia o parte din comportament de la teraeut. Bauby considera ca acest tip de terapie se numeste parteneriat corijat ca scop. Separarea terapeutica este necesara atunci cand parintii nu mai pot juca rolul de baza de securiate sau atunci cand activarea sistemului de atasament impiedica explorarea analizei. separarea reprezinta o descalificare a lor din rolul de protector, separarea este utilizata atunci cand este necesar sa rupem un cerc vicios- depresia adolescentilor genereaza activarea comportamentului de atasament care genereaza la randul lor cresterea sentimentelor de anxietate la parinti, care genereaza comportamente de rejectie la acestia ca urmare cresterea depresiei la adolscenti. De asemenea mai utilizam separarea atunci cand provoaca o criza in system. Cadrul therapeutic constituie o baza tranzitorie de securitate, prin separare, adolescentul este obligat sa-si redirijeze ca om catre o figura noua de atasament , anxietatea este astfel redusa si astfel analiza se poate relua. Altfel spus cadrul therapeutic fiind o baza de securitate adolescentul este
11
tentat sa investeasca cu atasament terapeutul. Intreruperile din relatia terapeutica sunt necesare ptr ca adolescentul sa investeasca sentimente de atasament in alta perosana. Se poate utiliza in spatiul terapiei atasamentului si grupuri, atuncic cand adolescentul relationeaza dificil cu terapeutul, nepercepanad-ul pe acesta ca o baza de securitate, ceea ce se intampla mai ales atunci cand furia si angoasele generate de experientele anterioare sunt foarte puternice. In aceste situatii grupul de aceeasi varsta poate crea un spatiu intre terapeut si adolescent, aceasta medirre terapeutica poate fi interpretata in doua moduri complementare : Grupul reprezinta o baza de securitate si favorizeaza activarea sistemului afiliativ care determina deschiderea sistemul de atasament, asta ptr ca afilierea la grup este in mod obisnuit mediate de o peresoana care reprezinta o baza de securitate. Pe de alta parte grupul reprezinta un sistem de atasament distinc de atasamentul familial mult mai permisiv, la modul general sistemul afiliativ este astfel mai probabl sa fie captivat si sistemul de atasament neactivat. Grupul participant la terapie reprezinta o alaternativa unde sentimentele de atsament si comportamentele associate nu sunt constranse de prezenta adultilor. Atasamentul in raport cu un adult poate fi reprimat dar este liber in raport cu cei din aceeasi generatie, ca urmare comportamentul se dezvolta intr-un mediu care confera siguranta. In construirea modelelor interne operante in mod inconstient sunt reprezentari, reprezentarea de sine si reprezentarea de sine fizica este foarte importanta in construirea modelelor de atasament. Ca urmare formarea unei imagini de sine pozitiva sustine formarea unui nou tip de atasament in conditiile in care acesta este negativa, in conditiile in care imaginea de sine este negativa, parintii nesustinandu-si copilul in formarea unei baze fizice pozitive.
Bauby – publica ptr prima oara teoria atasamentului in 1988 si a fost preluata de catre terapeutii cu orientare psihodinamica si interpersonala, acestia sunt interesati de modalitatile in care relatiile importante din istoricul unei personae, modeleaza pozitia si afectivitatea cu reflex imediat in comportamentul acestuia. La baza teoriei atasamentuli stau 4 principi:
1- terapia contrubuie la stabilirea , la constructia unei baze de securitate a persoanei aflate in terapie
2- terapeutl insoteste sau sustine clientul in evaluarea evenimentelor dureroase
12
3- terapeutul sustine relatiile de transfer ale pacientului4- importante in demersul therapeutic sunt experentele clientului din
copilarie
Exista o strategie suplimentara demersului teraeutic propus initila – clinicianul poate evalua comportamentele anterioare si prezente ale clientului in afara cadrului therapeutic ptr a stabili cauzele actuale ale patternului de atasament, analiza porneste de la experinetele din copilarie descries de client si care sunt considerate fapte. Aceasta este prima noutate adusa de teoria atasamentului, experienta reala este la fel de importanta ca si cea subiectiva. Negarea acestei realitati accentueaza trauma. Cand un client relateaza despre experienta s-a cu o figura de atasament din copilarie trebuie acceptat ca ceea ce evoca a avut loc in mod real si nu este o fantasma sau un reflex al fanteziilor sale, distorsiuni , incoerente, negari, care apar in discursul clientului sunt indicatori ai modelelor operante utilizate de acesta, adica a raspunsurilor uzuale pe care el le-a primit de la presoanele investite cu rolul de figura de atasamnet, raspunsuri la trebuintele integrative. Orice incoerenta generata de memorie , actele ratate, uitarile, distorsiunile sunt indicative ptr strategiile de protectie utilizate. Intelegergea atasamentului ca un proces premite explicarea structurarii stilului de viata , care stil de viata este mai mult sau mai putin adaptat, si permite construirea unei ipoteze referitoare la cauzele disconfortului declarat. Si in cazul adultului ca si la adolescent se activeaza sistemele de atasament, terapeutul fiind investit cu pozitia de puternic. Astfel modalitatile comportamentale prin care clientul cere ajutorul pot deriva din comportamente de atasamnet din copilarie. Adica sisteme de atasament activate, terapeutul investit cu putere -> regresie -> starile de atasament din copilarie sunt active. Sistemele de atasament activate se activeaza in acelasi timp si strategiile de protectie utilizate si reorganizate sub forma modelelor interne operante, Modelele interne operante sunt strategii dezvoltate de client sau de persoana pe parcursul vietii pe de o parte ptr a satisface prpriile trebuinte de protectie si pe de alta parte ptr a se adapta raspunsurilor pe care le primeste de la persoanele investite cu atasament. Valorizarea adaptativa a defenselor personale si valoarea lor asimilatoare este o alta noutate in terapie, orice eveniment, experienta de viata poate activa sistemul de atasament al clientului si astfel terapeutul poate fi asimilat, perceput conform modelelor interne operante. Se activeaza strategiile elaborate prin raportare la afectele negative determinate de o prezenta negative din experienta sa. Astfel modelele interne opernate
13
influenteaza relatia transferentiala si putem spune ca organizeaza relatia cu terapeutul. Analiza transferului si a contratransferului prezenta in relatia terapeutica permit terapeutului stabilirea experientelor corectoare necesare in actul therapeutic.Baza de securitate permite clientului sa-si analizeze experientele dureroase. Existenta relatiei terapeutice si a terapeutuli care este deschis la orice experienta si nevoi a clientului permit acestuia sa se situeze intr-o noua relatie de atasament in care sa-si exprime trebuintele desigur nesatisfacute in copilarie din pozitia de adult. Este foarte important ca atunci cand cream o relatie terapeutica clientul sa fie foarte convins ca poate reveni oricand, ceea ce inseamna ca se precizeaza acest amanunt. Relatia terapeutica perimite stabilirea unor noi modele interne operante. Doua surse de modificare sunt evidente in crearea de noi modele:
- Capacitatile sau abilitatile reflexive ale clientului care asigura reintegrarea afectelor si a reprezentarilor.
- Elaborarea transferentiala care ii permite acestuia sa retraiasca experinteele dureroase din copilarie, sa le reconsidere, sa le reintegreze intr-un nou model adaptat.
Alianta terapuetica permite procesul de reconstructie in sensul de reconstruire afectiva a legaturiler de atasament distorsionate si o relatie pozitiva intre terapeut si client. Terapeutul este insotitorul care permite descarcarea trairilor dureroase avand o atitudine activa, empatica si de sustinere a autoanalizei si explorari experientelor trecute.
Terapia nondirectiva - Rogrers
Curs
…………. Reprezinta totalitatea experientelor traite si constientizate de persoana , aceasta experienta este baza experientelor sale, a interpretarilor, actiunilor si a cunostintelor sale in afara carora persoana nu se poate regasi. Atunci cand clientul descrie o experinnta subectiva, atunci el va incerca sa descrie terapeutului totalitatea experineteelor sale asociate comportamentelor si experientelor traite, traite intr-o situatie specifica si bine determinate. Aceasta totalitate reprezinta o realitate intreinseca- propria constientizare a sentimentelor asociate unor experiente. De ex. Clientul spune….
14
- “Acum .. sunt depresiv, sunt trist, ca urmare a unui divort, nu ma duc nicaieri , nu vreau sa vad pe nmeni, m-am intalnit cu mai multe pers, m-am intalnit cu prietenii dar sentimentele mele de singuratate si tristete continua sa creasca”.< Depresia generata de o situatie bineprecizata de o experienta personala se extinde asupra intregii sale experiente… el continua sa spuna…
- “imi este frica de moarte cand ma intalnesc cu ei- prietenii-, nu ma simt bine la slujba ptr ca lucrez intr-un atelier unde este lume multa, ca sa nu mai spun ca este o teroare cand trebuie sa ma duc intr-o vizita. De curand m-am simtit atras de o persoana dar cand mi-am dat seama m-am speriat si am fugit”.
- “aceasta frica , sentimentul de frica pe care l-am avut atunci mi-a amintit de ceea ce simteam fata de mama mea, cand venea seara in camera mea si ma mangaia ma simteam vinovat si ma speriam”.
Indentificarea cauzei care genereaza panica – cauzalitate- Situatia de atunci este o situatie care influenteaza reactia actuala generata de divort- conflictul existent in copilarie intre el si mama se reactualizeaza in relatia de divort, devine prezent- sentimentul de panica si in momentul divortului, aceleasi sentimente se reitereaza. Evocarea experientelor subiective presupune introspectie si reflexivitate, iar experienta se caracterizeaza prin constientizare, interoritate si apartenenta la individualitate. Experienta subiectiva trebuie sa fie constientizata – imi este frica sa ma apropii de o persoana de sex opus – inerioritatea trairii, frica fac experienta traumatizanta care apartine persoanei , exista in interiorul sau, ea nu poate fii externalizata si evaluata. Frica este inlauntrul persoanei, experienta sau trairea este absolut individuala in sensul in care este efectul unei situatii si nu este repetabila. Faptul ca experienta este individuala si irepetabila reprezinta baza sau jstificarea actului de introspectie, care introspectie este o experienta asemanatoare insghtului, procesul de retraire a experientei este de fapt o noua experienta care nu este obligatoriu sa reprezinte o continuitate la experienta enterioara. Introspectia permite nu doar constientizarea experientei subiective ci favorizeaza, sustine si interiorizarea( reinteriorizarea acesteia ) dar ceea ce este mai important experienta permite clientului sa aiba o imagine, sa vizualizeze propria sa experienta ptr a putea vizualiza interioritatea, este necesar un demers reflexiv.
15
Reflexivitatea consta in descrierea propriilor sale trairi, raportul inteligibil ptr el insusi. O astfel de descriere presupune memorie, capacitatea de a memora aceste descrieri ale interioritatii, capacitatea de a memora aceste trairi exteriorizate care pot fi destabilizate, deformate sau alterate de efectele de reflux ale constiintei. In timp experienta subiectiva a unui eveniment poate fi reevocata ca o informatie memorata obiectiv. Deci prin metamorfozare se diferentiaza de experienta subiectiva prezenta in momentul obiectiv. Ceea ce inseamna furia, tristetea, bucuria, pe care am simtito “saptamana trecuta” exista in masura in care o pot reamint, o pot identifica si ii pot atribui cauze si consecinte. Ea exista in acest moment in constiinta mea si o pot compara cu lipsa de furie pe care o simt in acest moment fata de aceeasi persoana. Aceste experiente din care una este plasata in trecut, ceea ce am simtit atunci ceea ce simt acum reprezinta o continuitate datorita capacitatii de reflectie sau capacitate de reflecta asupra proprilor trairi, deigur capacitatii de a memora. O experienta subiectiva nu poate fi relatata fara un preludiu introspectiv. Introspectia permite constientizarea experientei, interiorizarea acesteia si constientizarea imposibilitatii de repetare a aceleiasi experiente( situatii ). Odata parcursi acesti pasi clientul poate reveni asupra experientei sale si pozitiona obiectul. Ptr a putea evoca o experienta este neccesar ca acesta sa poata infrunta aspectele traumatizante si anxiogene implicate. Rogers descrie retrairea experientelor in felul urmator… “aceste experiente se modifica , se transforma, se metamorfozeaza in fapt”. Experienta reprezinta o constientizare care in analogie cu memoria putem spune ca este o constientizare de scurta durata, terapeutul avand in acest context rolul de a prinde aceste constientizari si a discuta despre ele. Experienta in sine este imprevizibla, anormativa si cu un ritm de functionare propriu, in acest sens ea este profound subiectiva, unica si dificil de comunicat din cauza instabiliati continutului sau. Situatia in care are loc o experienta este reproductibila, dar experienta subiectiva ca atare nu. ----------------------------------------------------------------- Capacitatea de a evoca adecvat o experienta subiectiva presupune absenta mecanismelor de aparare – sunt cat mai putin prezente mecanismele de aparare. In momentul in care mecanismele de aparare sunt cat mai putin prezente nu va exista un accord intre experienta,- constientizarea acestei experiente si memorarea actului de constientizare. Acest acord reprezinta o unitate ce presupune sentiment de apartenenta, responsabilitate si capacitate
16
de a actiona in consecinta. Sentimental de apartenenta este corelativ cu capacitatea de a cunoaste si a constientiza, cu sensul de a accepta, experienta interiorizata si memorata ca apartinand siesi. < este experienta mea de panica si nu a altuia> “ Iubesc aceasta femeie” se poate reformula , tinand cont de acest concept de apartenenta ca – fiind eu cel care iubesc aceasta femeie- in sensul in care eu sunt acest sentiment, acest sentiment exista in interiorul meu si nu este al altuia. Sentimental de apartenenta implica absenta unor “granite” intre experienta, constientizarea experientei si memorarea experientei. Granitele care se pot pune sunt in mod obsnuit mecanismele de aparare care impiedica insusirea experientei, asumarea ei. “Mie nu imi este frica de barbati, ei nu fac 2 parale”. Ca urmare experienta este negata, refulata, rationalizata, etc, este alungata in afara. Domnisoara de 55 ani care spune- “eu nu am avut nici o relatie pana acum ptr ca barbaii sunt josnci” . Atunci cand exista sentiment de apartenenta , aceasta se asociaza cu atitudinea de responsabilitate – sentimental, experiena este a mea si astfel pot fi si responsabil in masura in care recunosc experienta ca find a mea. Absenta responsabilitatii – “iubesc aceasta femeie ptr ca este senzuala” – personajul apeleaza la un stereotip – Daca este o atitudine responsabila putem presupune ca barbatul acesta va gandi despre aceasta femeie discursiv- eu sunt cel indragostit de aceasta femeie asa cum este ea, si eu pot mentine si consolida acest sentiment. Capacitatea de a actiona in consecinta – sentimental apartenentei si responsabilitatea unei experiente conduce la actiuni corespunzatoare, astfel daca “ iubesc aceasta femeie si sunt intr-u totul responsabil ptr sentimentele mele nu am alta alegere sa ma comport decat asa cum simt, ceea ce inseamna sa-mi arat dragostea prin vorbe, gesturi, tandrete, etc.” Ptr a bloca mecanismele de apararare sunt necesare o serie de caracteristici ;
- Capacitatea de a constientiza si interioriza experienta indiferent cat de traumatizant este acest demers.
- Capacitatea de a evalua aceasta experienta in functie de un criteriu de evaluare intrinsec.
- Capacitatea de a evolua corelativ modificarilor sau transformarilor noi aparute, solicitari constientizate si ineriorizate.
Caracteristicile persoanelor defensive. Defensivul este caracterizat prin refuzul constant de a-si constientiza si interiorize propria experineta subiectiva.
17
Refuzul de a-si asuma responsabilitatea in raport cu aceasta exeperienta, el va tinde sa-si exorcizeze Eul personal si il percepe, proiecteaza ca exterioritate ca neapartenenta. Putem spune, defensivul este strain de propria lui experineta. O experienta subiectiva deformata sau negat este cu necesiate o experienta a caror elemente intrinseci sunt contrare sau disfunctionale prin raportate la valorile ineriorizate la nivelul Eului ideal. De exemplu; “ma simt vinovat ca iubesc aceasta femeie”- acest sentiment se poate datora interiorizarii unor valori conform carora acesta femeie nu este potrivita ptr mine si relatia noastra va fi un esec. Valorile respective care interzic aceasta relatie si care sunt interiorizate si generaza acest discurs ar putea fi relatia cu parinti sau de o credinta sociala care functioneaza la nivelul unei comunitati. La defensivul existential - introiectiile si interiorizarile integrate la niv eului ideal pot fi multiple si diferite. Introiectiile sunt valori intrinseci impuse social ele sunt preconcepute, sunt predeterminate, reprezinta prejudecati care se asociaza uni Eu ideal neconstientizat si neinteriorizat, ceea ce face neconfruntabile cu Eul personal care reprezinta o exterioritate. In setul de introiectii – - O femeie responsabila ramane acasa si isi creste copii- - Cuplurile interrasiale sau formate din 2 pers cu apartenente religoase diferite nu sunt premise. - A te casatori cu o femeie foarte desteapta si cu mai multi ani de scoala te pune intr-o situatie de inferioritate si este mai bines a fie de evitat - Este mai bines a fiu sarac decat bogat. ….. se declanseaza o serie de reacti de aparare deoarece este in pericol, care bineinteles ca se asociaza cu sentimente de culpabilitate si de angoasa. Ptr a reduce trairile negative solutia este deformarea propriei experiente prin utilizarea mai multor mecanisme de aparare, negarea, refularea, proiectia, etc. Mecanismele de aparare nu reusesc sa blocheze total constiinta si ca urmare sentimentele de culpabilitate se accentueaza, accesele de panica sunt mai intense, eul ideal este traumatizat si evolueaza catre o patologie de tip depresiva, etc. In acest circuit in care mecanismele de aparare nu reusesc sa apere persoana defensiva se epuizeaza, epuizare care se asociaza cu angoasa intr-o prima etapa, urmata, daca este urmata de o etapa a doua caracterizata prin ambvalenta si imobilism. Comportamentul sau exprima incapacitatea de a se proteja de propria experienta subiectiva contrara valorilor eului ideal, incapacitatea de a-si asuma eul propriu sau sinele.
18
In acest caz interventia terapeutica se bazeaza pe reexperimentarea subiectiva care presupune sau consta in sustinerea persoanei defensive in retrairea propriei experiente subiective care experienta presupune elemente contradictorii generate de introiectii si interdicii, acestea, introiectile si interdictiile reprezinta un pericol ptr eul ideal care este deformat prin mecanismele de negare, proicectie sau refulare. Retrairea expereintei trebuie sa-i perimta pacientului asumarea si responsabilizarea acestuia fara ca in acest demers sa genereze sentimente de panica, din contra sentimente de siguranta, ceea ce-i va permite pacientului sa dezvolte comportamente adaptate. Astfel se restabileste independenta, putem spune intr-un fel ca se indeparteaza eul ideal locul lui find luat de eul personal, propriu. Ptr a-i permite clientului sa retraiasca propria experienta, terapeutul face apel la trei strategii – acceptare neconditionata, incredere si empatie. Acceptarea neconditionata- abilitatea terapeutului de a accepta neconditionat, fara rezerve si retineri clientul. Prin aceasta atitudine terapeutul isi suspenda propriile prejudecati, interdictii, introiectii, contratransferuri, terapeutul este obligat sa accepte defensivul asa cum este fara sa-l judece, moralizeze, evalueze. Terapeutul nu este judecatorul unui acuzat ci mai degraba deliberatorul unui autoacuzat. Deformarile au cauze multiple si sunt subtile
- Deformari datorate unei interpretati rationale – terapeutul nu va putea niciodata sa constientizeze ce i se intampla, nu este intelligent iar capacitatile sale introiective sunt limitate
- Deformari sau interpretari de tip cultural- el nu va putea sa desfaca nicodata introiectia care suna de felul acesta “ nu pot sa divortez, deci este un catloc fervent- reexerimentarea nu este posibila
- Deformarea de tip sociologic – el nu va putea niciodata sa destructureze introiectia de tipul- la nivelul clasei noastre sociale dominanta este dorinta de a-i stapanii pe ceilalti- este o pers care are multiple rezistente, ca urmare nu este apt sa depaseasca aceasta introiectie
- Deformari datorate reciprocitatii introiectilor – ea este absolut convinsa ca femeia dupa ce naste treuie sa devina casnica - si eu cred acelasi lucru - prin urmare nu are nevoie de aceasta terapie.
- Deformari datorate de contaminare – ea considera ca a intrerupe o sarcina inseamna a face o crima - eu am trait aceeasi experienta, sunt de accord cu ea - deformarea- determinata de contratransfer- clientul meu ma face sa ma gandesc la tatal meu, nu pot lucra cu aceste sentimente, introiecti, ptr ca sentimentele sunt intangibile.
Atitudinea de incredere inseamna, increderea in capacitatea clientului de a se vindeca. Terapeutul trebuie sa accepte sa creada apriori in exietenta la cient a resurselor care ii vor permite sa constientizeze sa interiorizeze si sa exprime sentimente adecvate in raport cu propria experinenta subiectiva deformata. Astfel increderea are ca urmare logica o acceptare neconditionata. Atitudinea empatica Reprezinta activitatea de a percepe cu exactitate posibila activitate intrinseca a clientului, manierea particulara intre care se misca “intre introiectii si interdictii ca si modul care blocheaza constientizarea realitatii subiective consolidand trairile deformate defensiv. Tot empatic se pot percepe si caile, posibile cai, ptr deblocarea mecansmelor de apararare.
Procesul de …… subiectiva care semnifica retairea experientei conflictuale si care pesupune asa sum spune Rogers patru stadii.
1- comunicare superficiala2- evocare a experientei traite in mod altruist si disociinduse de ea- ca si
cum experienta ar fi a altuia- aceasta disociere este inconstienta3- etapa de constientizare partiala si restrictiva a experientei de contact4- congruenta intre constientizare-interiorizare si exprimarea
sentimentelor ontologice referitoare la experienta subiectiva.
Clientul evita categoric si ferm sa evoce realitatea intrinseca. Aceasta realitate este incarcata de introiecti si interdictii saturate de elemente contradictorii, ca urmare eul ideal este traumatizat, sentimenele de culpabiliate sunt blocate si acesta este motivul ptr care trairile nu pot fi verbalizate. Terapeutul este perceput ca o autoritate amenintatoare ca urmare clientul se opune cu incrancenare constientizarii experientei subiective. – nu pot sa am grija de parintii mei batrani ptr varii motive – Evocarea altruista- clentul poate evoca relaxat experientele subiective crae apartin altora dar si o serie de experiente poprii, experiente proprii ptr trecutul foarte indepartat care nu au nici o egatura cu expeienta prezenta sau legaturile sunt tangentiale mai mult prin prezenta acelorasi personaje – schemele de constientizare isi mai pierd opacitate, si este inca prezenta o atitudine de refuz a experientele deformate.
20
Moment foarte important in depasiea acestor doua faze este atitudinea terapeutului , felul in care structureaza relatia terapeutica si modul in care inspira incedere,atitudine deschisa, empatica, toleranta. Etapa a treia- incep sa se constientizeze experientele subiective deformate, constientizare care are cu certitudine la baza evocarea experientelor proprii din trecutul indepartat, ceea ce s-a intamplat in etapa dinainte- aceasta constientiare este la inceput dezlanata, evitanta, si asociata cu trairi de penibil, ptr ca evocarile sunt fleshuri de noncontinuitate in amintirea experientei, si constientizaeza discursul ilegal, discontinu, aici trebuie explicat ce gandesc , ce simt chiar daca nu are continuitatea unei compuneri. Alta sursa a sentimentului de penibil este generata de insasi continutul acestor exp relatate, ceea ce este constant ptr ca prima oara cand clientul se confunta cu elemene experientiale contradictorii celor prezente la nivelul eului ideal, ceea ce genereaza sentiente de vina sau de culpabilitate care se asociaza cu neputinta in fata autoritati, sentimental de amenintare este prezent. Eul personal incepe sa-si faca loc intre diverse exp subiective deformate. Ultima etapa este aceea de concordanta intre constientizarea-interioizarea si exprimarea sentmentelor ontologice raportate la exp subiectiva – si ea se extinde essential aceasta concordanta de masura in care clientul se simte acceptat si inteles de catre terapeut. Daca aceste conditii sunt indeplinite atunci trairile introspective sunt mai puternice astfel incat exp deformate sunt constientizate. Constientizarea lor este imaginata a fi experienta care o avem in fata ochilor ca un tablou, si pasul urmator este de interiorizare si avand “eticheta de - ale mele, a mea experienta” adica ca apartinand propiei personae, ceea ce presupune comportamente , reactii corespunzatoae. -Ex.< Pacienta cu pattern de atasament defensive/securizant - care cauta sa-si descopere de ce fiint foarte atasata de mama- si povesteste ca in jur de 3-4 ani cand parinti s-au despartie si am stat cu bunici o perioada si asteptam ca in week sa vina mama, si a fost o mare bucurie cand m-am intors acassa si am ramas cu ea, intodeauna am vrut sa nu o jignesc sa nu o lovesc sa nu ii fac rau. Ca uramre nu m-am casatorit, nu am plecat de acasa, am avut o oferta de service in stainatate nu am onorato ptr a sta cu mama. In momentul de fata se releva o depresie cu o structura dependenta. De fapt imi asum ca mama m-a trimis la bunici dupa care a tinut sa raman cu ea. Ii este greu sa constientizeze sa-si acuze mama ptr ceea ce s-a intamplat. -Acceptarea propriei experiente subiective ca fiind personala premite dezvoltarea eului personal ceea ce asigura o imagine corecta asupra capacitatilor sale.
21
Ex. < Barbat alb, indragostit de o femeie de culoare, ea are 35 ani, div si nu are copii. El este celibatar, locuieste cu parintii si lucreaza intr-o inteprinde privata. De cateva luni se simte defensiv, angoasant si are somatizari multiple, prezinta migrene, tahicardii si tulburari digestive. Este agresiv fata de membrii familiei cat si fata de colegii de munca este nerabdator , agitat, iritabil, comportamente care sunt inexplicabile ptr el. Prima etapa – vine la psiho- este clar , nu stiu de ce am venit, totul este bine, am venit din curiozitate
- T- terapeut insista – ai venit sa ma intalnesti ptr ca esti curios ?- C- da ptr ca sunt atatea lucruri pe care le faceti si care se spune ca se
pot intampla intr-un cabinet de psihologie, se pare ca aveti modalitati, strategii prin care ajutati oameni sa-si resolve probemele.
- T- ce inseamna ptr tine problemele respective- C- nu stiu , spre exemplu se pare ca puteti rezolva o serie de probelme
sexuale, se vb atat la tv, este atat de grav pe cat se spune !?- T- ce anume este grav, puteti sa precizati, ce anume este grav ?- C- saptamana trecuta s-a discutat despre homosexualitate, am gasit asta
f interesant, se spunea ca este normala, ca pers sufera de izolare etc. – refuza sa evoce experienta subiectiva- nu stiu de ce am venit aici, am venit din curiozitate -mentine o atitidine defensiva intr-un mod f elegant. Se angajeaza in mod brusc intr-un subiect complet strain trairilor lui prezente.
- T- atitudine deschisa, empatica- incurajeaza acceptarea neconditionata si increderea, scopul fiind acela de a reduce defensele si spaimele clientului. – ai venit sa ma vezi ptr ca esti curios , foloseste ca procadura reformularea si o intrebare: Probleme? ai putea sa specific? Atitudine de nonagresivitate.
Etapa a doua:- T- ai spus ca la emisiunle tv homosexuali sunt marginalizati de catre
anturaj si ca acest lucru le declanseaza trairi de suferinta. Foarte interesant, imi poti explica mai mult ?
- C- probabil este din cauza parintilor care nu accepta homosexalitatea copiilor lor si din cauza valorilor societati, ei sunt marginalizati din frica si ei(copii) se simt vinovati ca au aceste tendinte. In acelati timp aceasta ii face agresivi ca nu sunt acceptati asa cum sunt, sa treci printr-o asemenea experienta este foarte gav.
- T- daca am inteles bine frica, vinovatia si agesivtatea le geneeaza suferinta, ii face sa sufere.
- C- imi aduc aminte , odata cand eram foarte tanar, am simtit aceasta suferinta,aveam 12 ani si am vrut sa fiu cercetas, mama si tatal meu nu
22
vroiau, ptr ei a fi cercetas insemna ca aceasta activitate era menita copilor care nu erau atasati fata de parintii lor, si cu toata asta eu am vrut sa fiu cercetas dar nu puteam sa fac ceva care lor nu le facea placere, ma simteam vinovat si cam cum ma simt astazi, ce poate fi mai rau decat sa te simti vinovat fata de proprii tai parinti – evocarea experientei trecute disociata fata de ce se intampla in prezent.
- T- ( continua atitudinea de acceptare si folseste o intebare) imi poti spune mai mult despre asta?
Stadiul trei - T- te simti vinovat in unele momente, chiar si acum si asta nu iti face
bine- terapeutul forteaza si il aduce in prezent.- C- de cateva luni sunt destul de nervos, nu pot sta locului, am
insomnii, ma enervez din nimic si ma simt tensionat, nu stiu ce se intampla cu mine.
- T- poti sa-mi explicit mai mult- sau in ce conditii apar aceste sentimente de tensiune ?
- C- este cindat sa spun, uneori ma simt vinvat, asta este frustrant, am sentimentul ca nu am control asupra mea, chiar in acest moment cand va vb ma simt tensionat si angoasat, dar imi face bine ca va spun acest lucru.
- T- Esti tensionat si simt ca pierzi controlul, cum se intampla acest lucru ?
- C-Tatal si mama mea ii simt tot timpul in spatele meu, imi respira in ceafa si asta ma socheaza, am tipat la ei si asta m-a facut sa ma simt vinovat, nu vor sa ma accepte asa cum sunt la varsta mea, este rusios, as-i vrea atat de mult ca ei sa fie fericiti.
- T- Inteleg ca vei sa spui ca parintii tai nu te accepta asa cum esti si ca asta te face sa te simti vinovati. Poti sa-mi spui un pic mai multe si mai concret.
- C- Este o istorie ciudata, acum 6 luni am intalnit o femeie de culoare, am iesit de cateva ori impeuna, cand parintii mei au aflat acest lucru a fost o drama. In fond nu este decat prietenie, ma simt agresat si in acelasi timp nu vreau sa-I fac sa sufere caci ei au fost buni cu mine.( descrierea este ezitanta si nesigura).
Etapa a patra:- T- ptr a aduce in prezent experienta, refolmuleaza – mi se pare ca nu
este decat o relatie de prietenie intre tine si aceasta femeie, asa este, am inteles bine ?
- C- ne place sa facem aceleasi lucruri, ne simtim bine, ne intelegem in multe puncte de vedere, nu facem rau nimanui, este problema noastra.
23
- T- te simti bine atuci cand esti cu ea….- C- da, nu simt cand trece timpul ,discutam despre tot, ne simtim foarte
bine impeuna.- T- inteleg ca nu faceti alceva impreuna decat ca va petreceti timpul
impreuna ( acceptarea a ceea ce se intampla, deschidere )- C- eee, nu chiar, recunosc ca ma atrage, zambetul, gesturile, modul de a
vorbi, ma fascineaza si atunci cand o parasesc nu ma gandesc ca trebuie sa o revad. Ma simt ca un adolescent in momentul acela, si cand ma intorc acasa ma simt foarte tensionat.
- T- atunci cand ajungi acasa iti spui ca ceea ce se intampla nu are nici un sens si ca nu este acceptat de catre ceilalti ?
- C- a-si vrea sa stau impreuna cu ea dar am o multime de retineri\- T- ce te retine, ce te inspaimanta, ce te opreste si ce te face sa eziti ?- C- Este incredibil, dar la varsta mea imi este frica de parinti ma simt
vinovat, am vrut intodeauna sa le fac pe plac, dar ei au o serie de comportamente care nu imi plac, in fond o iubesc pe aceasta femeie iar relatia nu ii priveste pe ei.
Aceasta constientizare asigura interiorizarea , eu o iubesc pe aceasta femeie si vreau sa stau cu ea - intai a fost nevoie de exteriorizare, deci de constientizae. A inteles corect sentimentele sale. Un alt rol este acela de incurajare a clientului in identificarea, constientizarea si exprimarea sentimentelor si mai ales a celora cu conotatie negativa. De asemenea refolmularea are ca scop sa invete clientul cum sa se raporteze la propriile sentimente mai ales atunci cand acestea sunt negative ( sentimente negative: manie, vinovatie, tristete, etc.) tot refolmularea are ca scop sa precizeze sentimentele negative pe care clientul le dezvolta fata de terapeut ptr a atenua astfel incat relatia teapeutica sa poata continua. Ptr a utiliza concret tehnica refolmlarii sentimentelor terapeutul trebuie sa identifice corect cuvintele afective, adica acele cuvunte care denomineaza sentimentele int-un mesaj verbal. De asemenea trebie ca terapeutul sa identifice reactiile mimice si pantomimice, mesajele afective, apare posibilitatea ca uneori sa existe contradictie inte mesajul verbal si mesajul mimoco-pantomimic.- imi pare ca arati grozav, te-ai mai ingasat cateva Kg- de asemenea terapeutul trebuie sa separe, sa discearna corect intre mesajele atat la niel verbal cat si postular. Sa aleaga corect cuvintele care exprima cel mai bine, concis, posibilele sentimente pozitive sau negative, si in mod frecvent se utilizeaza formulari de tipul : te simti, tu esti la inceputul frazelor care sunt refolmulari. Ex.
24
Clientul – am numai 15 ani, sunt f suparata presupun ca sunt insarcinata T- esti anxiaosa, ptr ca presupui ca esti insarcinata la aceasta varsta ? Cuvinte afective client- suparata Cuvinte afective terapeut- anxioasa Ex. C - Sotia mea si cu mine am incercat indelung sa avem un copil. Este descuajant, ma mai gandesc uneori la acest lucru dar este prea tarziu, incep sa imbatranesc ea de asemenea T- te simti dezamagit ptr ca ai incercat acest lucru fara nici un rezultat, si mi se pare ca esti pesimst gandindu-te ca nu vei avea copii. Cuvinte afective client- este prea tarziu Cuvinte afective terapeut – dezamagit, pessimist
Cele mai frecvente erori sunt : Clientul – sunt furios ptr ca patenera mea vrea sa ma paraseasca Terapeut – inteleg ca ea vrea sa te paraseasca – nu se refera la afect, confuzia dintre indee si sentiment. ( motivul- furia care este neidentificata )
Cleintul – imi este frica de caini Terapeutul- esti panicat atunci cand esti fata in fata cu un caine – utilizarea unui sentiment mai puternic, sau mai slab decat cel exprimat de catre client. Este grav atunci cand se accentueaza ptr ca se induce, cand este invers clientul se poate simti neinteles.
Clientul spune- imi este frica atunci cand intalnesc un caine Teapeutul – iti este frica atunci cand intalnesti caini seara, atunci cand sunt mari si negri, si daca sunt netinuti in lesa- eroarea consta in utilizarea unei refolmulari rezultante.
Clientul – sunt trist ptr ca am picat la examen Terapeut – te simt frustrate ptr ca ai picat la exament – refolmularea se refera la alt sentiment decat cel specificat de client
Alta eraore- refolmularea intr-un moment nepotrivit Patru regui:
1- Nu se utilizeaza la inceputul terapiei ptr ca poate genera sentimente de aparare ptr ca relatia terapeutica nu este bine structuata
2- Refolmularea sentimentelr inseamna indemn la refolmularea sentimentelor, ca urmare refolmulareea nu se utilizeaza daca clientul nu
25
este pregatit psihologic ptr a primi acest lucru , fie se afla intr-o perioada cand isi supraevalueaza propriile trairi.
3- Este de dorit sa se reorienteze discursul spre subiecte mai putin amenintatoare pt a reduce rezistentele.
4- Nu trebuie sa se foloseasca foate des, devine redundant, si se mai utilizeaza aceasta tehnica a refolmulari tinand cont de obicetivele intrevederii. Daca scopul este formarea sau sustinerea unor comportamente atunci discutia despre sentimente este nepotrivita, nu are ce cauta aclo. Da daca scopul este explorarea sentimentelor, atunci refolmularile au sens.
Intrebarile de clarificare Doua tipuri de clarificare - prin intrebare prin interpretare Prin intrebare se utilizeaza atunci cand terapeutul are nevoie de mai multe informatii cu privire la implicitul unui discurs, a unei fraze, cere inf suplimentare, ceea ce iseamna sustinerea si exploarearea mai datailata a unor trairi afective. Terapeutul are dreptul de a directiona discutia putand ramane uneori doar la nivelul frazei explicite alteori mergand mai in profunzime. Formula care se utilizeaza – ati vrut sa spuneti …..sau se pare ca….. sau a insemnat ptr tine……., la care se adauga o formulare cat ai exacta posibila a implicitului din ceea ce clientul a spus. Ex : C - Rezultatele mele scolare sunt slabe, nu stiu ce se intampla cu mine, sunt trist, atat de trist incat tot ceea ce se intampla in jurul meu nu ma mai intereseaza.
26
Sentimental de tristete… ma simt trist Implicitul, factorul generator de emotie….rezultatele scolare… nu ma mai intereseaza nimic T- Intrebarea – Vrei sa spui ca rezultatele tale scolare te intristeaza atat de mult incat nu te mai intereseaza nimic. A doua varianta - Se pare ca fiind trist datorita rezltatelor scolare nu te mai interesaza nimic A treia varianta- nestiind clar care sunt cauzele tristetii tale ti le expici prin rezultatele scolare. Terapeutul cere prin aceste trei variante explicitarea a trei directii implicite. In prima varianta el cauta explicatii ptr impactul rezultatelor scolare asupra gradului de interes/dezinteres. In a doua varianta- terapeutul cerceteaza impactul tristetii asupra gradului de interes/dezinteres In a treia varianta – cerceteaza impactul necunoasterii tristetii asupra rezultatelor scolare.
Ex: Nu mai vreau sa invat la statistica, urasc matematica si statistica, si nici nu este important ptr mine. Psihologii nu au nevoie de matematica, de altfel nici nu sunt performanti in acest domeniu. Implicitul – vrei sa spui ca urasti matematica ptr ca psihologii nu au nevoie de ea? – impactul neimportantei matematicii in meseria de psiholog – impactul datorat dificultatii pe care il au psihologii in a intelegie matematica si ca urmare refuzul – psihologi nu au nevoie de matematica si ca urmare refuza sa lucreze – nu pot intelege statistica si matematica , performantele lor sunt mediocre ceea ce le aduce o stare de nemultumire, etc. Al doilea tip de clarificare, clarificarea prin interpretare presupune asociere si sugestie – se utilizaza clarificarea prin asociere si clarificarea de sugestie impreuna cu interpretari ale terapeutului. Clarificarea asociativa- terapeutul sugereaza o cale posibila ptr a genera asociatii de sentiment si idei ( gand si sentiment) sau doar asociatii intre ganduri. In acest scop terapeutul la sfarsitul unei clarificari pune o intreare ptr a verifica asociatia facuta.Clarificarea asociativa are patru forme
1- clarificarea prin asimilitudine care presupune asocierea unor sentimente cu altele – terapeutul intreaba, ce simti in prezent fata de partenera ta ( agresivitate) se aseamana cu ceea ce simteai in trecut fata de mama
27
ta ? Ce crezi despre aceasta posibilitate… terapeutul asociaza doua sentimente si pune o intrebare pentru a lamuri sentimentele ( manifest in doua relatii diferite mama si partenera) … ce gandesti despre aceste femei, avand in vedere ca sunt posesive si manipulatoare este asemenator cu ceea ce gandeai tatal tau despre…. Etc…… terapeutul asociaza doua ganduri (idei) si pune o intrebare de verificare. ( gandurile- ce gandeste el despre femei si ce gandeste tatal despre femei )
2- clarificarea prin asociere a aspectelor contradictorii ale gandurilor sau sentimentelor – terapeutul spune- ceea ce simti acum fata de tatal tau ( mila ) este sau pare contrar a ceea ce simti fata de mama ta (dragoste)--- intrebarea de verificare: este correct. Sentimentele sunt opuse, cere verificarea asocierii. - Ceea ce-mi spui acum referitor la avortul sotiei tale, faptul ca este explicabil data fiind varsta este in totala contradictie ceea ce-mi spuneai saptamana trecuta si anume ca avortul este inacceptabil indiferent de circumstante, ce crezi despre acest lucru- terapeutul asociaza gandurile opuse emise in doua situatii diferite > asocierea se poate face si daca gandurile apar la distanta diferita prin aducerea in prezent
3- clarificarea prin asociere temporara si partiala – de fiecare data in ultimul timp imi spui ca esti anxios ptr ca ramai singur acasa la sfarsitul saptamanii – se asociaza sentimental de anxetate cu singuratatea. – doresti sa devi pilot de asta vara de cand ai fost in Franta cu avionul, este adevarat?: se asociaza dorinta cu o experienta. – se pare ca in acest moment esti frustrate cand te intalnesti cu X, resimti aceeasi frustrare pe care o simeai fata de mama ta in copilarie, este adevarat? : se asociaza doua sentimente cu doua momente de timp diferite ceea ce inseamna clarificare prin asociere cu distanta temporala sau spatiala.
4- Clarificarea prin sugestie sau sugestiva cu interpretare, analitica sugestiva si de evaluare. Clarificarea sugestiva cu interpretare este un demers de orientare, terapeutul formuleaza explicit implicitul exprimat de client si ii sugereaza acestuia o directie analiza de explorare. – clientul spune –imi este greu sa discut despre despartirea de sotia mea. Terapeutul poate exprima sugestiv si explicit doua seturi implicite si anume: ar fi o modalitate de linistire si poate s-ar simti mai bine daca ar discuta despre….. Implicitul este nevoia de a discuta despre despartire. – Clarificarea analitica sugestiva, are ca scop determinarea unei analize de mai mare profunzime, o analiza tintita, dirijata : terapeut – imi povestesti despre problemele scolare despre dificultatile de a te organiza si a te concentra, ma lasi sa inteleg ca nu stii sa te porti cu
28
fetele, ca exista probleme de ordin sexual, oare nu ti-ai dori sa discutam mai mult despre comportamentul tau sexual decat despre dezorganizarea din activitatea scolara. Terapeutul exprima un implicit care este mascat de esecul scolar, probleme de organizare, etc. -Clarificarea sugestiva de evaluare – terapeutul evalueaza printr-o forma sugestiva ceea ce clientul exprima explicit si asociaza aceste evaluari in termini de specialitate. In aceasta forma terapeutul va cere obligatoriu confirmarea intelegerii acestui termen. Clietul spune - eu retin sau simt o serie de rezistente, chiar simt ca cunt agresiv in relatia cu tine terapeutule aceleasi sentimente le avem in relatia cu mama mea. Terapeut - se pare ca sentimentele pe care le aveai fata de mama ta le ai si fata de mine- se pare ca transferi sentimentele fata de mama ta fata de mine – terapeutul evalueaza cea ce clientul exprima explicit si asocieaza un termen de specialitate respective transferul
Empatia in relatia terapeutica – empatia permite terapeutului sa patrunda in universul intrisec al clientului sa il inteleaga si tot datorita empatiei ii poate comunica aceasta. Empatia in contextual unei consilieri poate fi o atitudine fundamentala cu alte cuvinte o modalitate de a fi in general care ii permite terapeutului sa sesizeze nuantele si complexitatea universului interior. Terapia mai este un mod profesional pe parcursul unei relatii terapeutice. Deoarece empatia este o abilitate care se poate invata si dezvolta prin exercitii sustinute. Empatia presupune dpdv ethnic doua fatete integrate, o fateta afectiva si o fateta functionala. Fateta afectiva inseamna a rezona, a resimti, a simti sentimentele celuilalt, iar empatia functionala presupune abilitatea de a comunica clientului sentimentele tale si de a explica clientului trairile si comportamentele pe care le dezvolta.
Ex: Am fost la mai multi specialisit, nu m-am lamurit, nu am obtinut nimic, nu stiu de ce contiui sa caut, dar ma simt tare rau. Va trebui sa gasesc o slujba. Imi inchipui ca tebuie sa fac ceva. Comportament – am fost la mai multi specialisti- continui sa caut- trebuie sa-mi gasesc o slujba - comportament Experienta – nu am obtinut nimic Sentiment/ afect – nu stiu de ce- ma simt tare rau Terapeutul – nu este sigur, nu credeti ca pot sa va ajut sa gasiti o slujba pe care sa o si pastrati, dar simtiti chiar daca aveti ezitari ca trebuie sa faceti ceva.
29
Sentiment asociat cu incertitudinea – nu este sigur, nu credeti? Comunicarea unei experiente anticipate – ca eu pot sa va ajut sa obtineti o slujba – comunicarea unei exp anticipatepe -care sa o si pastrati. Sentiment asociat cu nesiguranta – dar simtiti chiar daca aveti ezitari. Comunica un comportment pe care clientul il doreste –ca trebuie sa faceti ceva. Terapeutul plecand de la discursul oferit de client, foloseste cuvintele clientului oferind si o solutie. Solutie oferita din ceea ce se deduce din discursul clientului. Rezonanta afectiva nu se poate realiza intodeauna. Gasim cinci nivele ale empatiei in relatia de consiliere.
1- erapeutul nu comunica nu exterorizeaza, nu verbalizeaza trairile pe care le percepe empatic. Reactiile sale sunt mai degraba orientate spre a asigura clientului un context nonagresiv, spre a asigura intelegere si toleranta
2- Terapeutul nu comunica sentimente si pastreaza discutia la nivel cognitive – nu este vb de empatie ci este vb de a intelege pe celalalt partial, la nivel cognitiv, este important sentimentul, afectul
3- Se caracterizeaza prin reactii empatice primare, terapeutul ii comunica clientului faptul ca a simtit, a inteles trairile lui, ceea ce inseamna empatie afectiva, dar si comportamentele si explicatiile pe care clientul le-a tranzmis – empatie functionala.
4- Presupune reactii empatice de nivel superior, terapeutul interpreteaza corect sentimentele exprimate de client si sugereaza o oarecare directie de actiune.
5- Presupune reactii empatice de profunzime, terapeutul interpreteaza sentimentele, comportamentele si explicatile clientului si ii indica o cale posibila ptr a intelege mai bine problemele cu care se confrunta si I ofera in acelasi timp si indici de comportament.
Ex. Am incercat sa ma inteleg cu tatal meu. Sunt descurajat, dar sunt descurajat. Nu am reusit, este foarte aspru cu mine.
- Empatie de nivel unu- reactiile terapeutului orientate ptr a asigura climatul de intelegere.- esti descurajat ptr ca nu te poti intelege cu tatal tau – acceptare de sentimente, comprtamente si securizarea.
- Empatie de nive doi – discursul se pastraza la nivel cognitiv dar chestionat- care sunt motivele ptr care crezi ca tata tau este atat de
30
aspru cu tine/ sau care crezi ca sunt motivele ptr care crezi ca nu te poti intelege cu tatal tau.- nu se face referinta la sentiment
- Nivelul trei- se face referinta la sentiment- eu simt descurajarea ta ptr ca nu te intelegi cu tatal tau, ai incercat dar nu ai reusit.
- Nivelul patru – simt ca esti descurajat deoarece nu te intelegi cu tatal tau. Ai incercat sa discuti cu el?
Empatia de nivel superior presupune interpretarea sentimentelor implicite pe care sentimente terapeutul le sesizeaza si explicatia sentimentelor si comportamentele explicite. Contrar tehnicilor de interpretare care implica rationamente ipotetice asupra trairilor si care se everifica,- nui asa ca…. - interpretare asociata cu empatia reflecta realismul implicitului prezent la nivelul universului interior al clinetului. Empatia trebuie sa raspunda in acest context la o serie de probleme care se degaja din relatia terapeutica:
1- Empatia trebuie sa raspunda unei intrebari existente implicit in discrursul clientului si sa exprime explicit acest discurs- In mod obisnuit sotul meu se poarta convenabil cu mine. Devine furios si ma bate doar cand ii pun prea multe intrebari sau cand aduc in discutie anumite probleme. In aceste situatii isi pierde controlul , ma ameninta si ma bate. Terapeutul – intrebarea implicita- inteleg ca te invinovatesti ptr comp agresiv al sotului tau. Mi se pare ca (simt) faptul ca te bate, il meriti. Ma intreb cat de mult de iubesti pe tine avand acest sentiment de culpabilitate.- Sotl tau actioneaza correct in momentul in care te bate- sugereaza – Te faci sa te simti multumta de tine avand acest sentient?
2- Empatia trebuie sa perimita identificarea si explorarea temelor explicit formulate de client. O tema poate fi un set de comportamente un set de sentimente intercolerate traite de client cu o oarecare intensitate. Experienta emotionala: Clientul – Ma simt frustrat, ceilalti hotarasc frecvent ptr mine. Ei hotarasc ceea ce face eu, imi aleg prietenii sunt dezolant. Eu traiesc situatii pe care eu nu le-am decis- Problema implicita : dependenta de ceilalti. Terapeutul – Inteleg ca esti frustrat cand ceilalti hotarasc ptr tine. Ce beneficii iti aduce, simti ca nu ai responsabilitati?- Inteleg ca ceilalti hotarasc ptr tine, ptr ca asta inseamna ca tu nu ai nici o responsabilitate si tu poti sa critici hotararile lor.
3- Dependenta comportamentala- Tot ce am facut este un esec. Eu insumi ma simt a fi un mare esec. Tot ceea ce am facut la scoala, copilaria, casatoria, munca mea , am ratat tot. – implicitul: sentimentul de ratare. Terapeutul: Faptu ca tu gandesti despre tine ca nu valorezi
31
nimic iti permite sa nu actionezi ceea ce intr-un final reprezinta un esec ptr ea.
4- Empatia trebuie sa reuneasca sentimentele, experientele si comportamentele explicite din discursul clientului, si aflate intr-o relatie de cauza efect. – Cleintul: este rau ce se intampla cu mine, sunt agresiv cu partenera mea, este o persoana foarte rece, am inceput sa beau din ce in ce mai mult copii nostri sunt speriati sa ne vada intr-o asemenea situatie. – Raspuns terapeut: interpreteaza comportamentele explicite descriind cauzele implicite ale acestuia, ganduri, sentimente si comportamente.
5- Interpretarea se face ptr a ajuta clientul sa ajunga la o concluzie proprie reunind sentimente, comportamente prezente la nivelul experientelor explicite. – Clientul spune: Eu nu sunt in stare sa suport felul in care se poarta seful meu, este lipsit de maniere, vrea sa ma ajute subliniind in fata intregi lumi greselile pe care le fac. Mi-ar place sa lucrez in continuare aici dar stiti, ma simt prost. Nu stiu ce sa fac mai departe. – Terapeut: interpreteaza concluziile implicit atat la nivel afectiv cat si comportamental – Credeti ca daca a-ti vb cu seful despre situatia conflictuala problema se poate rezolva?
6- Utilizarea empatiei in scopul sustinerii clientului in interpretarea si intelegerea propriilor sentimente, comportamente, experiente explicate vag sau intr-o maniera confuza. Clientul: Imi este dificil si inteleg cu greu problema homosexualitati. Imi doresc sa inteleg care sunt cauzele, care sunt implicatiile. Imi este usor sa discut cu homosexualii. Sunt sensibili, sunt delicati si cultivati. Eu nu ii percep pe acesti barbati asa cum ii vad parintii mei, este descurajant. Terapeut: Te simti atras, te intereseaza, ai o atitudine deschisa fata de sexualitate, dar te simti vinovat gandindu-te la ceea ce vor spune parintii tai.
In utiizarea empatiei se fac cel mai frecvent doua greseli. - Utilizarea raspunsurilor neadecvate- Falsificarea empatiei
Raspunsurile neadecvate pot fi : 1- Un raspuns la o replica tangentiala la replica clientului: stiu ca nr
homosexualilor a crescut dramatic in Romania in ultimii ani.2- Un raspuns inrebare cu o incarcatura agresiva: D-le esti
homosexual sau nu.3- Un raspuns cliseu: homosexualii sunt priviti negativ de catre
populatie- asa sunt toti parintii
32
4- O interpretare riscanta: parintii tai nu vor fi niciodata de acord cu tine.
5- O directionare neadecvata cu implicatii de comportament: lasai in pace pe parintii tai, nu ii baga in seama, comporta-te cum doresti
Nici una din aceste reactii nu este o reactie empatica, fiecare ignora trairile clientului , se refera situatii nesemnificative Falisficarea empatiei:
1- raspunsul neadecvat: ai probleme sa te decizi asupra orientarii tale sexuale si sa actionezi in consecinta
2- refuzul sau evitarea intelegerii empatice: da inteleg ca exsita niste probleme de conflict cu parinti tai dar o sa treaca
3- repetarea mecanica a mesajului primt de la client: imi spui ca esti interesat de homosexuali care sunt delicati, cultivati, si ca parintii tai au o alta opine decat a ta, este adevarat?
Cateva indicatii practice de utilizare eficienta a empatiei. : Concentrativa pe esenta mesajului clientului, altfe spus pe continutul emotional si cognitiv dar si pe elementele de comunicare nonverbala. Apelati la tacere ptr a putea intelege continutul verbal, emotional si nonverbal al clientului. Utilizati raspunsul echivalent dar nu identic ca modalitate de a reactiona la mesajul primit pe orice canal. Raspunsul este de dorit sa fie scurt, concis, fara ambiguitati si sa reflecte adecvat trairile resimtite empatic. Evitati discursurile, dialogurile si explicatiile inutile ptr a nu induce clientului explicatiile voastre, solutiile voastre. Utilizati intodeauna un limbaj similar celui folosit de client.
Conform acestei teorii individul , persoana este realmente sociala. Fiecare persoana dispune de o serie de trasaturi caracteristici potentiale care determina comportamentul. Adeptii acestei teorii considera trasaturile potentiale determinante ptr dezvoltarea comportamentului validat social ( pozitive din pct de vedere al comunitati) comportamente care asigura un statut de prestigiu si puternic. Trebuinta de putere este caracteristic umana
33
deoarece individual este imperfect si fragil. Aceasta fragilitate initiala care este o conditie umana, este generatoare sau conduce la structurarea complexelor de inferioritate. Complexele de inferioritate determina aparitia mecanismelor de compensare, care mecanisme de compensare permit depasirea complexelor de inferioritate si implicit si a fragilitatii initiale. Compensarea are ca scop autodepasirea si tinde sa asigure un statut de superioritate prin raportare la ceilalti, la altii. Interpretata astfel aceasta tendinta actioneaza ca o surssa de energie in sensul in care impulsioneaza trecerea de la un stadiu inferior la unul superior, metamorfozeaza complexul de inferioritate intr-unul de superioritate si asigura dezvoltarea trebuintei de putere si de prestigiu social. Aceasta evolutie are loc intr-un anume context social ceea ce inseamna ca trebuinta de putere nu are o justificare personala de impunere a individului ca valoare intrinseca ci o justificare sociala care inseamna ca individual incearca sa se depaseasca pe sine ca un element al unui grup social. Dorinta de putere se asociaza cu dezvoltarea unui stil de viata, unui anume stil de viata care constituie o modalitate specifica originala si personala de manifestare a influentelor care i-au modelat comportamentul. Astfel stilul de viata este sensibil interpretat ca fiind un simbol al eului constient si creativ, acest stil de vata asigurand depasirea complexelor de inferioritate fiind orientat spre valorile sociale si comunicare. Stilul de viata este un concept unitar si unificator, o unitate unitara si coerenta care nu poate fi studiata decat ca unitate. Interpretand astfel stilul uman, inconstientul si constientul sunt unitati indivizibile si necondradictorii. Inconstientul este acceptat ca o entitate separata in varianta de nonconstient sau ca absenta constientizarii unor experiente. Absenta constientizarii nu se datoreaza unor mecanisme de refulare, ci pur si simplu unor deficiente de memorie si intelegere, conceptualizand astfel instanta inconstientului se poate explica posibilitatea de planificare a comportamentului si de stabilre a felurilor intr-un mod restrictiv. In acest context persoana adaptata social prin actualizarea trebuintelor de sisteme dezvolta comportamente legitimate social ceea ce ii aduce implicit recunoasterea de catre comunitate a sa ca identitate cu valente positive, ca este o persoana de success. Persoana dezadaptata social care nu reuseste sa dezvolte comportamente legitimate social si ca urmare este caracterizat prin dezechilibre afective si nonintegrare sociala ceea ce duce la constructia unei imagini de sine negative, o identitate de esec.
34
Conform acestei teorii persoana poate opta ptr un comportament adaptat sau dezadaptat. Astfel daca el este agresiv, violent, interiorizat si dezvolta comportamente antisociale si dezadaptate aceasta este optiunea lui, el fiind cel care hotareste propriul comportament, poate prin urmare sa-l modifice si sa-l elimine. Acelasi rationament este valabl si ptr persoana adaptata social, el este cel care opteaza ptr un comportament adaptat social si prin urmare il poate sustine si elimina sau schimba cu unul dezadaptat daca este nevoie. Intentionalitatea analitica – strategii utilizate, doua strategii:
Intentionalitatea analitica are ca scop principal: Reeducarea stilului de viata caracteristic persoanei dezadaptate. Aceasta tehinca are ca scop modificarea schemelor comportamentale. Acest tip de interventie denumita si reeducare sociala, este idiosincretica, demersul terapeutic incepand de la particular evolund catre unul nivel general. In fapt ea consta in consilerea persoanei dezadaptate, astfel incat aceasta sa-si identifice comportamentele dezadaptate fundamentate, formate in baza unor reprezentari false si pe convingeri aleatorii si inlocuirea lor cu comportanetnte mai adaptate sau chiar adaptate. In acest scop consilierul analizeaza experientele din copilarie, locul ocupat in familie, si visele in sensul de proiectia a vietii sale in viitor. De asemenea se analizeaza rationamentele gresite si reprezentarile false ca sunt sursele unui stil de viata nonasumat sau nonresponsabilizat. La baza unui stil de viata neadecvat se gasesc cel mai frecvent trei categorii de experienta: experienta rejectarii, o pozitie defavorizata in familie si proiectii sau piste pozitive blocate de relatiile cu ceilalti membrii ai familiei. Experienta rejectarii poate genera comportamente dezadaptate. Este clara situatia in care copilul ptr a fi acceptat si iubit, protejat dezvolta o serie de comportamente caracterizate prin negare, violenta, amenintare, tiranie, manipulare si nu rareori somatizari, comportament care-l ajuta sa-si depaseasca trairile defensive si sentimentele de inferioritate. Identificarea experientelor din copilarie ii permit pers dezadaptate sa inteleaga ce anume din realitatea sociala a lui a dus la structurarea unor comp neadecvate social. Pozitia ocupata in famlie se refera la dinamica relatiei dintre parinti si copil. Se pare ca primul nascutin in familie dezvolta un stil de viata conservator. Cu alte cuvinte este mai socializat in timp ce al doilea nascut este mai degraba rebel , altfel spus mai dezadaptat comparativ cu primul nascut. Imagiena de viitor reprezinta un debuseu important a trairilor affective, analiza acestor planuri de viitor ca si cauzele ptr care ele nu s-au realizat ca si cauza la esec pot sa ofere informatii la cauzele comportamentelor dezadaptate. Asadar utilizand aceste strategii terapeutul cauta sa identifice
35
perceptiile si reprezentarile false care au restructurat stilul de viata dezadaptiv. Caracteristica acestei terapii este aceea ca: stabilirea etichetei de reprezentare si perceptie falsa sau adevarata se face de catre consilier, acesta fiind responsabil si ptr interpretarile acestor perceptii. Astfel dupa identificarea reprezentarilor si a rationamentelor false , terapeutul urmeaza un demers de interpretare a lor. Scopul este de a constientiza clientul valoarea pozitva sau negativa a acestora. Terapeutul se consiera a fi o oglinda fidela si necontaminata, interpretarile acestora il sustin pe client in constientizareea faptului ca reactiile si comportamentele actuale se bazeaza pe premise false. Constientizarea premiselor implica un mecanism asemanator insightului cu alte cuvinte o descoperire la nivelul interioritatii profunde. Aceasta constientizare ii perimte clientului sa-si inteleaga comportamentele la nivel general-global fara distorsiuni, in continuare terapeutul este cel care hotaraste daca sa intareasca si sa sustina aceste constientizari , daca se hotaraste ca da, utlizeaza o serie de strategii asemanatoare jocului de rol ( scaunul gol, etc.)
Restructurarea realitatii sociale care este asemenatoare cu ce a intentionalitatii analitice dar se bazeaza pe o filozofie aparte. Astfel se considera ca persoana se naste cu doua trebuinte bazale
1- de a iubi si de a fi iubit 2- de a respecta si de a fi respectat
Cele doua trebuinte sunt corelate. Ca urmare nerealizarea uneia inseamna si nerealizarea celelalte, mai mult, impreuna ele formuleaza tebuinta de identitate. Aceasta trebuinta de identitate are la baza motivatia de individualitate, adica ceea ce intelegem prin nevoia de a fi diferiti de catre ceilalti, ceea ce inseamna, trebuinta de a fi iubit ptr ceea ce este el ca individualitate si trebuinta de a fi respectat din acelasi motiv. Persoana care-si poate satisface aceste trebuinte se va simt valorizata, fiind o pers adaptata, astfel isi structureaza identitatea adaptata, un stil de viata cu accente pozitive. La polul opus se situeaza cei care nu-si satisfac aceste nevoi si isi structureaza o personalitate dezadaptativa, un stil de viata cu valente negative si orientate catre esec. Deosebirea dintre cele doua identitati se poate stabili apeland la o serie de criterii specifice si anume:
1- Modalitatile in care este perceputa realitatea.2- Gradul de responsabilitate3- Modul de intelegerii a valorilor de bine si rau.
36
Realitatea se defineste prin prisma afectului social, altfel spus, realitatea este societatea cu legile, normele, valorile si obiceiurile sale. Persoana adaptata social invata si dezv comporamente care ii pot satisface cele doua trebuinte bazale de iubire si respect. Satisfacerea acestei trebuinte implica cu necessitate un grad de conformism. Persoana dezadaptata social se caracterizeaza prin comportamente conformiste, adica comportamente care respecta regulile comunitatii, grupului din care face parte. In cazul persoanelor dezadaptate social, nonconformist, nonrespectator de reguli, ceea ce inseamna incalcarea acestora, ceea ce are ca urmare conditionarea sa intr-o margine sociala, izolare, reprezinta o minoritate. Fiind in aceasta pozitie de marginalizare el nu va putea sa-si satisfaca trebuintele primare de iubire si respect si dezvolta sentimente de esec. Pentru a atenua trairile frustrante, chiar traumatizante si conflictuale aceste persoane vor actiona impulsiv, ceea ce inseamna accentuarea unor probleme de adaptare. Ca urmare dezadaptarea este traita manifest prin sentimente de angoasa, depresie, somatizari multiple, inchidere in sine si izolare, sentimente de persecutie si reactii de aparare. Gradul de responsabilitate al comportamentelor se refera la nivelul in care satisfacerea trebuintelor proprii nu au repercursiuni negative asupra altora. Adaptarea sociala presupune echilibru intre cerinte si obligatii. Daca persoana adaptata social respecta principiul dau ca sa primesc, iubesc ptr a fi iubit, respect ptr a fi respectat, ceea ce in plan comportamental reprezinta reactii conflictuale conforme cu atitudinile, valorile si asteptarile celoralti. Pers dezadaptata social nu este apta sa se conforme respectand aceasta lege a recirocitatii, ca urmare comportamentele sale sunt imature, caracterizate prin egocentrism, lipsa de respect ptr trebuintele si asteptarile celorlalti. Ca orice persoana imatura este foarte exigenta cu ceilalti, priveste in alb si negru, este tiranic si utilizeaza toate metodele ptr a-si satisface propriile trebuinte. Este agresiv, persuasiv, intrigant si calomniator, violent pana la a avea comportamente cu incarcatura criminala. Astfel de comportamente duc la marginalizarea sa si ca urmare trebuinta de a fi respectat si de a fi iubit nu vor fi satisfacuta. Refuzand in continuare normele sociale, valorile sociale, el se afunda in singuratate, inadaptare sociala si instabilitate afectiva. In fapt instabilitatea afectiva este baza reactiilor violente fata de ceilalti si nu de putine ori fata de sine insusi. Tehnica restructurarii sociale are ca scop - restructurarea reprezentarii celorlalti si a propriei reprezentari, a imaginii de sine. Astfel persoana dezadaptata invata sa reactioneze realist si responsabil cu alte cuvinte in respectul regulilor comunitare.
37
Demersul terapeutic este oarecum directiv, el presupune stabilira relatiei terapeutice, constientizarea si anularea comportamentului actual si interiorizarea unui nou comportament realist si adaptat. Terapeutul trebuie sa dispuna de anumite abilitati, si anume, respect ptr client, acceptare, toleranta. Terapeutul este implicat activ, ceea ce inseamna nu doar rezonarea cu trairile clientului, nu doar dialog pe teme diverse dar si planificarea unui plan de terapie. Acest plan se face de catre terapeut. Clientul discuta cu terapeutul activitatile sale, activitatile cotidiene, exploreaza si analizeaza interesele, identifica idealurile si descrie trairile anxioase, analizeaza opiniile si valorile clientului. Terapeutul discuta, chiar acorda valori comportamentelor si rationamentelor, fie sustinand-ule, fie nesustinand-ule prin expunearea de idei contrare, ceea ce inseamna ca nu spune : este gresit ceea ce faci, ci in aceasta situatie se poate face si altfel…. Prin expunerea propriilor rationamente, terapeutul consolideaza relatia cu clientul si favorizeaza un climat deschis si de respect reciproc. Este foarte important sentimentul de incredere care trebuie sa se formeze la client in relatia cu terapeutul. Terapeutul trebuie sa demonstreze prin atitudinea sa ca ceea ce nu este acceptat social este comportamentul pe care il dezvolta clientul si nu clientul, el ca persoana: nu tu esti rau ci ceea ce faci tu este rau. Cu alte cuvinte persoana dezadaptata social trebuie sa inteleaga ca ceea ce trebuie sa modifice est un comportament si nu structura personalitatii lui. Pentru a obtine aceasta schimbare terapeutul va avea o atitudine de refuz net a comportamentelor ce duc la marginalizare ceea ce presupune confruntarea acestor comportamente cu realitatea, verificarea contradictiilor, a violentei, a agresivitatii, a lipsei de responsabilitate, etc. In aceasta confruntare terapeutul permite sau doreste sa ajunga la situatia in care persoana dezadaptata isi stabileste limitele schemelor sale comportamentale. In acest scop el trebuie sa-si constientizeze limitele, sa inteleaga propria dezadaptare si sa aiba deschidere catre schimbare. Terapeutul ii cere clientului sa judece in termeni de bine si rau propriul comportament ptr ca nu este sufucient doar sa aiba o reprezentare a proprilor comportamente, sa isi constientizeze proprile comportamente fara sa le acorde si aceasta valoare. O astfel de evaluare atenueaza decizia de a reactiona in conformitate cu cerintele sociale, altfel spus, care sa respecte principiul: ofer ca sa pot primi. In aceasta etapa de autoevaluare a comportamentului clientul este apt sa-si modifice comportamentul dar nu dispune de caile, de modalitatile prin care sa faca aceasta schimbare, si atunci terapeutul are rol de mentor, indica modalitatile, metodele, strategiile pe care sa le foloseasca astfelm incat clientul sa poata adopta si integra noi comportamente. In fapt se formuleaza
38
o suma de actiuni, care trebuie respectate. Terapeutul va atentiona nerespectarea conditiilor, nerespectarea conditiilor contractuale dar nu va folosi pedeapsa niciodata ca metoda de represiune, deoarece este evident ca pedeapsa va avea efecte negative, inarirea sentimentelor de esec si abandon. Ca urmare se rediscuta planul de actiune. Etapele unei terapii sociologice sunt cinci si anume: 1 – crearea relatiei 2- concentrarea pe comportamentul actual, care prsupune pe de o parte explorarea situatiilor generatoare de trairi negative ( adica a comportamentelor altora) si pe de alta parte identificarea propriilor comportamente generatoare de trairi negative 3- evaluarea comp dezadaptate 4- stabilirea unui plan de actiune 5- implicarea, angajarea in aceste actiuni 1- Terapeutul utilizeaza ascultarea activa si clarificarea ptr a se angaja in relatie cu clientul. 2- Focalizarea pe comportamentul actual: terapeutul va explora situatiile specifice asociate unor sentimente negative cum sunt- angoasa, depresia, agresivitate, izolare, confuzie, incertitudine, etc. in acest scop terapeutul vizeaza o serie de intrebari de tipul, raportat la -ce simti in anume fel….- imi spui ca te simti deprimat atunci cand…- ai putea sa descrii situatia in care te-ai simtit…. Clientul poate astfel descrie situatia in care se asociaza o traire negative – la scoala toata lumea ma ocoleste si ma simt singur, nu am prieteni. Teapeutul nu discuta, nu abordeaza latura afectiva, trairea negativa ci se focalizaeza exclusiv pe comportamentele celorlalti ca elemente generatoare de discomfort- imi spui ca esti trist atunci cand ajungi la scoala, ce se intampla?, cea ce inseamna intr-un fel .. ce fac ceilalti ptr a te intrista. -Depistarea propriilor comportamente ( a doua etapa) terapeutul poate pune urmatoarele intrebari- ai putea sa-mi spui ce s-a intamplat, cum te-ai purtat tu in aceste situatii sau in situatii similare anterioare despre care am discutat.- cum te porti tu, cum te-ai purta tu cu ei… In acest moment terapeutul se focalizeaza doar pe situatiile generatoare de discomfort, se cer informatii despre comportamente nu despre afect, despre inlauntru--- ce ai facut… nu ce ai simtit tu. In mod obisnuit la sfarsitul acestei etape clientul reuseste sa descrie comportamentele pe care le adopta in situatii generatoare de discomfort. Disconfortul este generat de izolarea din mediul scolar - nu fac nimic sa ma apropii de ei, uneori sar la bataie, incerc sa demosntrez ca sunt superior. Este evident ca astfel de comp nu vor permite clientului sa-si
39
satisfaca trebuintele de socializare ceea ce explica si trairile negative, de esec in relatie cu ceilalti. 3- Etapa a treia este o etapa de autoevaluare a comportamentelor dezadaptative. Scopul acestei etape este de a sustine clientul in autoevaluarea propriilor comportamente si constientizarea caracteristicilor lor. Terapeutul poate intreba - imi spui ca-ti critici colegii sau ca sari la bataie, ce urmari pot avea astfel de atitudini in relatiile cu ceilalti. Cum reactioneaza ceilalti batandui, ironizand-ui? Scopul acestei evaluari este constientizarea de catre client a faptului ca o serie de comportamente sau o parte din comportamentele sale sunt dezadaptate, faptul ca aceste comportamente nu ii vor permite sa experimenteze sa aiba o identitate de success in relatiile interpersonale. In acest context clientul constientizeaza efectele negative ale comportamentelor sale in mod obisnuit prin mecanisme de tip insight- ma provoaca la bataie… ce ar trebui sa fac fata de ceilalti ca sa nu ma mai izoleze. Urmaeaza stabilirea unui plan de actiune care se stabileste aunci cand terapeutul constata prezenta constientizarii comportamentelor adaptative dar mai ales a celor dezadaptate, dezadaptative. Este un program care are ca scop dezvoltarea comportamentelor adaptate si inlocuirea celor dezadaptate. Planul este de fapt o terapie de suport o terapie de sustinere. Terapeutul are dreptul de a pune intrebari directe si sa sugereze conduite adecvate in sensul precizarii, clarificarii unor idei exprimate de client. Atunci cand clientul isi identifica reactiile adaptate ele vor fi sustinute de terapeut prin intrebari referitoare la consectintele lor. 4- Planul de actiune este compus dintr-un ansamblu de comportamente adaptate, comportamente noi exprimate practic si operational. Terbuie evitat in aceasta etapa sa se propuna suite de comportamente de urmat, caci exista riscul demobilizarii. 5- Etapa a cincea : atunci cand planul de actiune este operational terapeutul cere explicit clientului sa-l respecte. Cerinta de a respecta acest plan nu este una imperativa- asadar este de dorit sa faci…. In momentul in care greseste terapeutul nu isi analizeaza clientul, mai mult il sustine, cand greseste cere precizarea cauzelor care nu iau permis sa actioneze sau sa dezvolte comportamente pozitive adaptate.
Elaborarea unui plan de actiune – are ca scop schimbarea comportamentului neadecvat cu un comp mai responsabil care sa-I permita obtinerea a ceea ce-si doreste in acest moment ( nu ceea ce-si va dori).
40
Client: …atunci in loc sa fur, as-I putea sa fac alte lucruri care sa-I multumeasca pe parintii mei ca de ex, as-I putea sa ma intorc mai devreme acasa, sa invat in loc sa stau pe strazi pana la miezul noptii. Terapeut: La ce ora te intorci acasa? Client: Nu ma intorc nicioata acasa mai devreme de 23.30, parintii mei sunt furiosi si ar dor sa fiu acasa la ora 20 si sa invat. Terapeut: Ce te impiedica sa vi acasa la ora 20? De ce este deteriorata relatia cu parintii? In momentul in care te supara parintii tai tu ce faci/ce simti? Client: ma enervez, si eu imi spun ca nu ma iubesc, ma simt agresiva si simt nevoia sa ma razbun pe ei. Terapeut: Ce anume faci sa te razbuni pe ei? Ce alceva ai putea sa faci sa fi iubita de parintii tai, sa se ocupe de tine, sa ai incredere in tine? Client: O sa incerc sa ies doar de doua ori pe saptamana, martea si joia, o sa incerc sa vin mai devreme de 23.30, celelalte seri le voi folosi ptr a invata sau sa stau de vb cu familia. Terapeut: Iti convine/ esti sigura ca vrei sa urmezi acest plan. Client: Da, voi face ceea ce mi-am planificat. Terapeut: Hai sa repetam ceea ce ti-ai propus. Client: In primul rand nu o sa fur ptr a atrage atentia parintilor mei. In al doilea rand nu o sa ies decat de doua ori pe saptamana, in celelealte seri voi ramane acasa ca sa invat. Terapeut: Ce vei obtine daca respecti acest plan? Client: Parintii mei ma vor accepta, ma vor iubi.
Strategiile de tip analitic utilizate in scopul restructurarii realitatii sunt interviul si modelarea. Interviul: in cadrul interviului terapeutul poate utiliza patru tipuri de intrebari.
1- Inchise2- Deschise3- Focalizate sau tintite4- De investigare pe item, intrebari de tip cec-list.
Intrebarile deschise se utilizeaza atunci cand terapeutul doreste sa obtina inf despre o situatie specifica, particulara. Intrebarea trebuie astfel formulate incat sa nu permitsa un raspuns de tip DA sau NU, ceeea ce inseamna ca un client va fi obligat sa explice si sa comenteze. Intrebarea trebuie sa debuteze cu cuvintele: caci, unde, cum, cine, de ce.
41
Ex: T- Imi spui ca esti depresiv, ca nu mai mananci, si ca plangi foarte mult. Cand te-ai simtit deprimat prima oara? Ex: Imi spui ca ai facut totul ca sa te opresti sa nu mai plangi si ca a fost foarte dificil. Poti sa-mi exlici ce ai facut/ poti sa-mi povestesti? Ex: Mi-ai spus ca ai avut un atac de panica. Cum s-a intamplat, cum a evoluat. – Intrebarea neadecvata: mi-ai spsu ca ai avut un atac de panica, a fost pe parcursul noptii.- inducerea raspunsului O intrebare deschisa are mai multe scopuri si mai multe explicari: 1- Permie terapeutului sa diagnosticheze si sa evalueze pe un timp scurt problema cu care se confrunta clientul. 2- Permite terapeutului sa obtina o informatie bine precizata, ii permite sa afle cum s-a petrecut evenimentul respective. Ex: Imi spui ca parintii tai se poarta urat cu tine. In ce situatie se comporta urat cu tine, descriemi o situatie concreta. 3- Permite terapeutului sa obtina inf referitoare la sentimentele dezvoltate de client. Ex: cum te-ai simtit cand ai aflat ca….. Ce ai simtit atunci cand parinti tai te-au certat pe nederept sau pe drept 4- Permite terapeutului sa afle cauzele care au generat anumite sentimente, trairi, actiuni, comportamente. Ex: ce anume….. De ce dup ce ti-ai pedepsit copilul ai avut dificultati in a discuta cu sotia ta despre aceasta pedeapsa. 5- Permite clientului sa faca descrieri concrete , sa exemplifice ceea ce simte. Ex: imi spui ca iti este greu sa ai o relatie cu barbat si o femeie, ce simti? 6- Poate deschide sau orienteaza discutia la inceputul sedintei. Ex: despre ce vrei sa discutam astazi – atunci cand nu s-a abordat o problematica. Se ordoneaza intr-un timp scurt probemele. Se da posibilitatea sa aleaga clientului despre ce doreste sa vb. Intrebarea inchisa: se utilzeaza cand terapeutul vrea sa obtina anumite inf particulare. Intrebarea trebuie formulate incat posibilele raspunsuri sa fie Da sau Nu. O intrebare inchisa incepe cu; vrei sa, poti sa, etc. Astfel de intrabari se utilizeaza atunci cand cautam informatii specificie. Acest tip de info sunt utile cleintului ptr a se intelege mai bine, aceste informatii se pot cauta la nivel potential, sentimental, comportamental. La niv sentiemntelor>Ex: acum cand iti aminteste despre.. esti trist. La niv comportamentelor> Ex: ai discutat cu…. despre problema X. La nielul experientei> Ex: in timpul discutiei cu X ti-ai putut spune punctual de vedere?. La nielul intentiilor> Ex; poti accepta ca nu poti sa …. La nivelul actiunilor> Ex: sofezi, schiezi, etc
42
Se utilizeaza intrebarea inchisa atunci cand din varii motive se doreste schimbarea temei discutiei. Ex: Mi-ai povestit despre relatia cu sotia ta, a-si dori sa discutam si despre alceva. Spre ex care sunt relatiile tale maternale. Utilizam intrebarile inchise cand vrem sa ordonam discursul unui client care sare de la o idée la alta. Ex: astazi mi-ai vb despre emotiile pe care la ei al examen, despre suferinta pe care ai suferito ca prietena ta te-a parasit, despre greutatile in a-ti face prieteni sau ca trebuie sa vb in public, in fine, sunt usor dezorientat. Vrei sa discutam despre frustrarea generate de cearta cu prietena ta( ce este de folos) Intrebarile tintite sau focalizate: se doreste o descriere mai amanuntita a unei experiente sau a unui comportament. Debuteaza cu ; a-ti putea sa…. Ex: imi spui ca suferi de un timp in coace, ca ai niste trairi depresive, oare si alti membrii ai familiei tale au avut astfel de trairi, sunt inclinati catre depresie. Intrebarile de tip cec-list: ii permit terapeutului sa prezinte o serie de itemi care pot fi: adjective, descrietri, etc, si il provoaca pe client sa aleaga una din variante. De obicei se folosesc astfel de intrabari doar atunci cand clientul nu poate raspunde la celelalte tipuri de intrebari cum ar fi, dificultatile de verbalizare, un blocaj emotional, o stare depresiva acuta, dificultati la nivel mintal de a asocia diferite fatete a unei actiuni. Ex: esti trist ptr ca, te gandesti ca nu valorezi nimic, nu esti acceptat de catre ceilalti, nu-ti place ceea ce faci, ai probleme sexuale, esti intr-o criza financiara, nu iti place cum arati…. sau sunt alte motive, sau nici unul din aceste motive nu este real, ar putea fi alte motive? Terapeutul ii ofera diverse variante si ii permite acestuia sa aleaga si alte variante.
Erori se strategie in utilizarea interviului:
Sunt situatii in care clientul sa-si sustina propria opinie dar este mult mai probabil sa accepte si sa reproduca raspunsul Indus prin intrebare ptr a mentine sau a nu pierde increderea terapeutului investit cu autoritate. Exista in aceasi timp riscul ca pacientul sa refuleze sentimentele negative si atunci poate exista un demers rational care sa spuna in felul acesta: nu ma simt bine, ma simt frustrat- caci terapeutul generalizeaza, in fapt nu intelege nimic- ma simt ranit caci eu sunt cam gras si am facut tot ce se putea ptr a slabi. Agrearea solutiei implicite induse de terapeut se asociaza cu trecutul constructiei unui transfer negativ. Un raspuns oferit prin intrebare poate atinge zone afective vulnerabile sau foarte vulnerabile.
43
Astfel un client care a incercat sa slabeasca o perioada fara a optine efecte evidente, trebuie sa verbalizese sa exteriorizeze starile de furie pe care le resimte. Al diolea tip de intrebare eroare de tip asociativ: In demersul acestei intrebari terapeutul asociaza un comportament, experienta, sentiment descris de client cu un comportament, experienta, sentiment care apartine altei personae. Ex – terapeut- imi spui ca te doare stomacul. Mi-ai spus ca tatal tau a mutrit de cancer duodenal, care este cam tot pe acolo, durerea pe care o resimti este asemanatoare cu a tatalui tau. Este evident ca o asfel de intrebare poate induce clientului ca are o boala grava, letala. Ceea ce se va asocia cu trairi de tip negativ, anxietate, panica, depresie. Al treilea tip de eroare intrebarea subiectiva de tip eticaparentala: o astfel de inrebare are adresat la sfarsitul unui raspuns cu valoare etica: tigarea este daunatoare ptr sanatate, nu ar trebui sa mai fumezi…. Etc. Modelarea : scopul acesteia este tot restructurarea realitati, a fost frecvent utilizata de catre Bandura si presupune invatarea. Terapeutul il invata pe client cum sa se comporte in anumite situatii. Invatarea presupune apelul sau sesizarea unui model ca intermediar intre terapeut si client, si face apel la capacitatea de a empatia a clientului. Utilizarea acestei tehnici presupune cinci etape specifice:
1- conditionare verbala2- exercitii-3- repetarea exercitiilor4- exerciti concrete5- activitati in afara sedintelor de terapie
Ex: terapeut- in cursul ultimelor intalniri am facut exercitii de relaxare, ai repetat aceste exercitii singur? Cleient- da, acest lucru ma ajutat si am fost mai putin ajutat. Etapa de conditionare: Terapeut- in ultima sedinta mi-ai spus ca doresti sa fi mai activ la orele de matematica. Iti voi propune un exercitiu care te va ajua sa fi mai activ in clasa. Ca sa faci acest exercitiu nu ai nevoie decat de imaginatie Se trece la etapa a doua aceea de exercitiu: Terapeutul- atunci o sa exersam impreuna daca esti de accord. Te rog sa te asezi confortabil, respira calm si destinde-te. Iti voi descrie o scena, incearca sa-ti imaginezi cat mai mult amanunte ca si cum ar fi adevarate. O scena de clasa, o situatie care are loc in clasa si incearca sa te simti acolo. Imagineaza-ti ca esti la scoala intr-un loc bineprecizat, esti intr-o clasa si
44
clasa este goala. Te asezi intr-o banca, privesti in fata ta, cursul va debuta intr-o jumatate de ora. Asculta zgomotele, incearca sa privesti lumina, cat de luminata este sala, respira si calmeaza-te si iata, cineva deschide usa dar nu te vede. Este unul din colegii tai si este timpul sa-l privesti. Uita-te la el cu atentie, uita-te la figura sa, la experesia pe care o are si ea te recunoaste si-ti surade. – terapeutul face o pauza si ii cere clientului sa-I spuna ce si-a imginat, ce ai simtit. Clientul spune: sunt intr-o sala, pe intuneric, luminile nu sunt aprinse a ramas o harta atarnata caci a fost o ora de geografie, o harta despre care am discultat la ultimul curs. Terapeutul – spune daca ai vazut, imaginat ceva specific- ii cere detalii asupra actiunii. Clientul : am recunoscut un tip, o persoana amuzanta, face frecvent farse, este impresionant, are parul negru, poarta ochelari de soare, pantaoni de velur bej si un sacou verde. Terapeut- il sustine si ii spune ca si-a imaginat corect scena si ii cere sa reinceapa exercitiul, de data aceasta descriind mai mult atmosfera, zgomote, umiditate, lumina. Practice I cere sa dea detali splimentare in aceasta proiectie. Clentul – este sufocant, era sufocant pana in momentul in care colegul a intrat, mi-a adus niste carti pe care le-a pus langa mine si era foarte linistit. Se trece la o a treia etapa: Terapeutul: identifica scene pe care tu le traiesti in clasa respectiva, momente care te incurca, situatii cu care te confrunti in special la orele de matematica. Vom lucra impreuna si am sa te rog sa-ti imaginezi aceste scene asa cum am facut pana acum. Nu esti obligat sa fi personajl principal, poti sa-ti imaginezi ca personajul principal este un coleg de clasa. Terapeutul ii cere parerea despre ceea ce crede despre propunere, de fapt ii cere sa-si fixeze un model din coegii din clasa. Cleintul spune ca prefera sa fie el Terapeut: care au fost situatiile in care ai vrut sa fi mai activ, sa spui mai multe in cadrul orelor de matematica si nu ai putut. Clientul: as-I vrea sa raspund cand profesorul pune o intrebari, de asemenea imi doresc fiu mai activ, sa raspund la mai multe intrebari ale profesorului. Mi-as dori sa am curajul sa cer explicatii, sa fiu relaxat cand rezolv o problema in fata cleasei. Se trece la etapa a patra. Terapeut: bun sunt patru sitatii in care ti-ai dorit sa schimbi comportamentul. Le vom lucra separat si ptr fiecare situatie in parte vom
45
analiza, vom vedea ce este de facut. Hai sa incepem cu prima. Profesorul pune o intrebare, tu cum reactionezi? Cleintul: ar trebui sa spun ceeea ce stiu, sa raspund la intrebare chiar daca gresesc ptr ca nu este atat de rgav daca raspunsul nu este bun. Atunci cand profesorul pune o serie de intrebari ceilalti colegi ridica mana, eu nu fac acest lucru niciodata ca si cand nu as-I sti, arat ca nu stiu. De aici in colo a-si putea sa ma ofer sa rspund la intrebarile profesorului mai ales cand stiu ca raspunsul este correct. In a treia situatie, cand se implange ca nu are curajul sa ceara explicatii: voi cere explicatii profesorului de cate ori nu inteleg, caci de aceea este professor. In ultima situatie: referitoare la raspunsurile in fata clasei, va tebui sa ma concentrez, sa nu im fuga gandurile la ce fac colegi mei in clasa In continuare terapeutul ii cere clientului sa ordoneze in functie de importanta cele patru situatii, ordonare in functie de gradul de dificultate. Cleintul ordoneaza 3-1-4-2 Terapeutnl lucreaza pe situatia a treia: relaxeaza-te, inchide ochii, imagineaza-te ca esti intr-o ora de matematica, profesorul va propune o problema, tu nu intelegi o parte din problema. Rdici mana si ceri explicatiile referitoare. Ii spui ca nu doresti o solutie la problema ci doar sa-ti explice ceea ce tu nu intelegi. Clientul este indemnat si sustinut sa continue exercitiile ptr celelalte situatii acasa de unul singur.
Terapia cognitiv rationala Conform aceste teori optiunea ptr un anume comportament se bazeaza pe judecata de valoare la fel cum perceptia unui obiect presupune o judecata a realitatii in sensul in care perceptia nu este o simpla imagine optinuta prin intermediul aparatelor senzoriale ci o constructie cogntiva ce presupune memoriile, limbaj, gandire, afect. Doua concepte sunt esentiale in teoria cognitiva:
1- Tendinta spre rationalitate ceea ce inseamna concepte rational, ganduri rationale
2- Tendinta spre irationalitate ceea ce inseamna ganduri irationale
Ambele tendinte sunt inascute, persoana se naste cu o poentionalitate care ii permite sa controleze sau sa dezvolte ganduri rationale si reprezentari comprehensive cat si potentialitate de a identifica fals realitatea, tendinta de irationalitate care conduce la ganduri sau concepte irationale, incorecte, nonconfrme cu realitatea perceptive, ganduri determinate esential de afect.
46
Se poate identifica astfel o atitudine ( in a doua situatie) nonrealista care are ca urmare distorsiunea perceptiva a informatilor primite ceea ce accentueaza caracternul negativ al acestora( informatilor) si care sunt intretinute de un monolog interior neadecvat realitatii. Un gand rational are la baza fapte vizibile si tangibile, fapte care pot fi verificate iar gandurile sunt confirmabile de catre realitate si se refera la o situatie bine determinate si traita. Ex: M-am certat cu sotul meu ptr ca nu a dus gunoiul. As-I putea sa va povestesc. M-am certat cu sotul meu reprezinta un fapt real vizibil si tangibil, ptr ca a facut sau nu a facut reprezinta contitie, induce motivul. Si as-I putea sa va povestesc este faptul real confirmatoriu, este experienta care poate confirma situatia. Exasta mai mult formule prin care se pot exprima concepte rationale, gandurile.
a) expresii ale cauzalitatii – m-am schimbat slujba mai repede decat imi doream ptr ca ….
b) expresii ale finalitatii- in reorientarea mea profesionala am ca scopuri….
c) Expresii ale evidentiei empirice- dupa impact am o pareza laterala, iata rezultatele testelor mele….
d) Experesii ale unor sentiente evidente- sunt speriat, sunt anxios ptr ca maine am un aexamen si nu ma simt pregatit.
e) Expresii ale unor comprtamente, ale unor evenimente factuale- mi-am cumparat o masina ieri.
f) Expresii ale unor experiente personale- am citit evaluarea pe care mi-a facuto seful meu. Una peste alta nu era rea.
g) Expresii denumite de intentionalitate proiectiva- as-I vrea sa-mi reiau studiile anul viitor universitar.
h) Expresii denumite de coerenta logica- cercetarile au dovedit ca diabetul este ereditar. Mama mea a avut diabet, tatal meu a avut diabet, prin urmare sunt predisps a avea diabet.
Gandurile irationale reprezinta o expresie generala nesmecifica care nu se bazeaza pe fapte concrete si care nu poate fi confirmata de realitate si nici nu face referinta la o situatie binedeterminata, traita. Gandul irational are patru caracteristici:
1- Este nediferentiat2- Generalizat3- Absolutist- sunt categorice
47
4- Prejudecata neexperientiala Ex: Toti Romanii sunt hoti! Ex: Femeile sunt mult prea emotive ptr a ocupa posturi care presupun responsabilitate. Evidenta sau posibilitatea neconfirmarii unor idei irationale permite decuparea acestora si un demers therapeutic. Conflictul iratonal difera din pct de vedera al continutului, sunt variate si nelimitate. Ex: Sunt mai prost decat sora mea din toate pct de vedere deoarece are rezultate scoalre mai bune decat mine. Ex: Sunt trist ptr ca nimeni nu ma iubeste. Toata lumea incearca sa ma izoleze, sa ma puna la colt. – generalizare.. toata lumea nu ma iubeste, generalizare facuta cu sopul de a explica un sentiment. Ex: Nu ma iubeste jumatate din familia mea ptr ca le-am luat averea--- exista o cauzalitate Gesturi iratonale denumite personalizate: Ex: Sunt trista si nu am o relatie buna de cuplu ptr ca m-am certat cu mama mea cand eram copil.- explica tristeatea generate de relatia de cuplu prin personalizarea, cearta cu mama, se simte culpabilizata, este neclara Ganduri irationale permanente Ex: Nu mi-am luat examenul la isotorie, nu o sa-mi revin niciodata, totul s-a terminat – asigura experienta dureroasa si temporara, care inseamna exament picat, o valoare de permanenta, nu o sa-mi mai revin, fatalista, totul s-a terminat. Ganduri irationale de perfectiune: Ex: Eu trebuie sa am nota 10 la toate examenele mele daca nu voi fi foarte trista, voi fi dezamagita.- expectante negative Concepte denumite dependente embrionare: Ex: Eu nu suport sa nu fiu iubita de catre ceilalti. Sunt foarte sensibila si vulnerabla atunci cand simt ca cineva nu ma iubeste sau sta la distanta de mine, ma simt vinovata si deprimata.- faptul de a nu fi acceptata de toata lumea reprezinta un esec personal care genereaza afecte negative
Ex; De fiecare data cand sotul meu intarzie ma gandesc ca m-a inselat. Atunci cand inta pe usa fac o criza, fac scandal dupa care ma simt vinovata.- asociaza evenimentul< a intarzia> cu o incarcatura afectiva.
Gandur dihotomice sau bipolare: Ex: Nu reusesc niciodata sa imi sustin o idée cand sunt intr-un grup. A un sentiment de inferioritate, nu sunt in stare sa ma organizez si sa imi planific activitatile asa cum mi-as dori. Ma simt incompetenta.- poti fi competent fara sa vb liber in public.
Concepte irationale denumite amplificarea erorilor si minmalizarea reusitelor: Ex: Imi este greu sa sustin/moderez o sedinta probabil ptr ca nu stiu sa comunica si ptr ca modul in care relationez cu ceilalti este nepotrivit. Mai mult saptamana trecuta nu am putut sa sustin un proiect, simt ca-mi pierd memoria nu mai sunt in stare sa analizez, sa fac analize, nu ma pot afirma nicaieri si nicicum, sunt foarte tulburat.
Ex; Client- intodeauna am vrut sa am o diploma universitara, sa fiu un profesionist, avoct, consilier financiar. Dar nu sunt decat secretara. Sunt trista. Familia mea este saraca, viata este nedreapta, trebuie sa ma invat cu asta. Gandurile irationale: Nevoia sa fie o persoana recunoscuta, puternica. Justificarea: Este saraca. Viata este nedreapta- nu ea este de vina ci vata, nemultumita de statutul pe care il are -Aceste idei se denumesc – idei irationale fatalisto-anticipate- ptr ca se poate presupune ca esecurile ei se datoreaza saraciei, vietii nedrepte - Idei arbitrare Ex: Client: Ma doare stomacul, probabil am cancer- atutudine arbitrara Client: Patronul nu a raspuns la salutul meu de dimineata. Patronul trebuie sa aiba ceva cu mine- se atribuie comp patronului o justificare- inferenta arbitrara. O astfel de conceptualizare provoaca simptome disfunctionale, agresivitate proiectata, devalorizarea sinelui si incapacitate de a reactiona, descurajare, panica, perceptie negative despre sine.
49
Ex: Barbat care vine si spune. Sotia mea m-a parasit, sunt blocat sunt trist, nu o sa pot niciodata sa ma refac. Este ingrozitor. Viata mea este ca si terminata. Eu nu sunt nimic fara ea. Speriat, anxios, nu mai dorm, ma doare stomacul, si am senzatie de voma. Ma doare capul aproape constant. In fine tot ce s-a intamlat este din cauza mea, eram foarte posesiv, gelos, dar in acelsi timp sunt si furios. Ptr ca i-am dat tot.
- Discurs irrational- nu pot sa fac nimc – sunt nimc fara ea.- Ceea ce nu percepe el corect- o femeie/barbat are dreptul sa-si
paraseasca partenerul.- Clientul reactioneaza irrational- el i-a oferit totul, ar fi trebuit sa fie
iubit asa cum este. Se asocaza cu sentimente emotionale, angoasa, somatizari, furie, imobilism si devalorizare sistemica.
- emotiile negative nu sunt determinate de fapte, de cauze concrete ci de conceptualizari rationale intretinute.
- In primul caz, nu esecul professional provoaca emotii negative si distructive, ci mai dgraba conceptualizarea irationala de tipul: a fi secretara este rusinos.
- In al doilea caz- nu plecarea sotitei declanseaza emotiile negative si destructurante, ci conceptualizarea irationala: eu trebuie sa fiu intodeauna iubit.
- Aceste doua situatii sustin urmatoarea axioma: nu evenimentul in sine(A) genereaza la persoana respective consecinte emotionale si disfunctionale(C), ci conceptualizarea iratonala(B) pe care o asociaza evenimentului. Asadar nu A determina C, ci B determina C. Asadar, ptr a elimina cosecinta emotinala si disfunctionala, deci pre a elimina C nu exista alta solutie decat a elimina B, sa analizeze obiectiv si rational situatia respective.
Strategia utilizata in demersul therapeutic este aceea de destructurare a iratonalitatii- consta in elminarea sistematica si metodica a prenotiunilor irationale associate unui eveiment trait de pers consiliata, ptr a contracara simptomele disfunctionale. Ex: ………… asa cum crede ea ca este bine, ceea ce ma face uneori sa ma simt agresiv. Dar niciodata nu exteriorizez aceasta agresivitate, si bineinteles ma simt vnovat ca am aceste sentimente. In fapt mama mea ma impedica sa traiesc. Eu nu pot sa iau deciziile pe care le doresc, caci imi este frica sa nu o contrazic. - Interiorizeaza- Ma simt complet dependent, dar mama mea este atat de buna.
50
- Exista o dependenta a subiectului fata de mama sa, este constient de ea. Se simte bine cu aceasta dependenta.
- Miza: el nu poate sa ia deciziile- Nu se opune: ptr ca pierde protectia maternala – (nu imi contrazic
mama ptr ca daca o contrazic s-ar putea sa nu ma mai iubeasca)- este o protectie de care are nevoie, este un imago
Terapeutul ptr a elimina aceste conceptualizari poate utiliza trei argumente logice:
1) a imposibilitatii2) a dreptului de a fi diferit3) si al raului extreme- Argumentul imposibilitatii – Clientul spune“ Nu stiu ce sa mai fac.
Vreau ca mama sa fie fericita si multumita. In momnetul acesta fac ceva ce ar putea sa-I prvoace nemultumiri. Am o prietena care se cheama Ioana”.
- Terapeut: Te simti angoasat ptr ca vrei sa ai o relatie si sa o impaci si pe mama?
- Client: Da, la inceputul relatiei mele cu Ioana totul mergea bine. Mama o aprecia si o accepta. Intr-o seara au avut o discutie contradictorie referitoare la metodele contraceptive si la viata de cuplu. Mi-au cerut parerea si am fost de accord cu ce spunea Ioana. Mama a actionat intr-un mod incredibil. Din acel moment ma simt tulburat si ma culpabilizez.
- Terapeut: Reactia mamei tale te-a facut sa te simti angoasat?- Client: Da, ea mi-a spus ca eu o prefer pe Ioana, ca eu nu sunt
recunoscator ce a facut ea ptr mine din copilarie. Aceasta persoana nu este ce-a potrivita ptr mine si ca nu ma merita.
- Terapeut: tu cum ai reactionat?- Client: Ma simteam contradictoriu, agresiv si vinovat. Eram agresiv
fata de mama, ptr ca imi cere sa ma port asa toata viata, si vinovat pe de alta parte ca vreau sa pastrez aceasta noua relatie. In acelasi timp ma simt agresiv fata de Ioana care m-a bagat in aceasta dandana, dar pe de alta parte o iubesc. Totul este amestecat.
- Terapeut: Asadar, ca sa inteleg ce se intampla cu tine, te simt anxios ptr ca ai facut ceva ce mama ta nu era de accord, adica ai avut aceeasi opine cu Ioana.
- Cleint: Da
51
- Terapeut: Te-ai simtit si in alte situatii anxios si vinovat raportat la mama ta? Iti aduci aminte prima situatie in care te-ai simtit vinovat ca faceai ceva ce mama ta nu ar fi acceptat?. Prima, prima cea mai veche.
- Client: A avut loc in copilarie dar si mai tarziu- Terapeut: Din copilarie ai vrut sa fii pe placul mamai tale, si atunci
cand nu esti te simti vinovat si agresiv. Cred ca poti sa-I faci pe plac intodeauna? Este posibil sa reactionezi in toata viata ta astfel incat sa nu o superi?
- Client: este imposibil ptr ca am gusturi diferite, scopuri diferite, etc.- Terapeut incearca de fapt sa-I constientizeze de fapt irationalitatea de a
fi pe placul mamei intodeauna. Si distruge acest ratonament spunandu-i ca este imposibil sa fi pe placul cuiva intodeauna.
Drepul de a fi altfel( a doua tehnica0 - Terapeut: Atunci cand faci alceva ce nu iar place mamei tale te simti
vinovat. Este posibil ca tu sa te simti vinovat ptr ca consideri sa faci, actionezi, gandesti intodeauna astfel incat ea sa nu se supere
- Client: Da. S-ar parea ca nu am dreptul sa o supar. Si privind inlauntrul meu asa cum eu traiesc…
- Terapeut: Si tu ce simti in momentul acesta?- Client; Ma simt vinovat dar si agresiv- Terapeut: Imi spui ca nu ai dreptul sa nu fi altfel decat isi doreste mama
ta. De ce ?- Client: Ptr ca se supara, ptr ca s-ar putea supara.- Terapeut: Ea nu se supara si din alte motive ?- Client: Ba da- Terapeut: Ea a facut vreodata lucruri care te-au suparat pe tine. - Client: Da- Terapeut:Daca ea are dreptul sa te supere atunci si tu ai acest drept.
In mod obisnuit constientizarea faptului ca nu exista comportamente care sa nu sufere ”poate sa nu concorde cu opiniile celuilalt” poate sa constituie o bresa Se continua cu argumentul raului extrem.
- Terapeut: Care ar fi lucurl cel mai rau ptr care mama ta s-ar putea supara pe tine?
In aceasta argumentatie clientul se rupe de conceptul rational, acela de a fi obligat sa fie pe placul mamei si nu ar dreptul sa nu fie pe placul ei. Constientizeaza ca mama are drept solutie sa nu fie de accord cu el, ceea ce permite ruptura unei dependente emotionale care bineinteles ca ruptra nu se face dintr-o data si raman tot felul de rezistente.
52
- - . - -
Demontarea gandurilor irationale. In terapia rationala in afara de tehnicile bazale, mai exista si alte strategi: - Martirul si victima: care se bazeaza pe argumentul irrational- Daca voi fi iubit voi fi fericit, respectat, protejat. Contraargumentatie rationala: Cu cit vei incerca, vei face tot ce-ti sta in putinta ptr a fi iubit, cu atat vei fi mai expus, vei risca sa nu fi respectat. Vei fi pus in situatia de a fi dominat, utilizat, si ca urmare risti sa te simti agresat, frustrate, angoasat. Probabil tu nu fei fi iubit prea atat cat iti doresti (expectante) si vei reactiona anulandu-te, renuntand la ceea ce esti tu ceea ce determina la celalalt tendinta de a te exploata si teroriza tocami datorita fricii tale de a nu fi rejectat. – cele mai frecvente situati in relatia de cuplu sau in relatia cu mama/tata dar aici patologia este mult mai complexa.
- Nesatulul: Daca sunt iubit mereu si ptr todeauna voi fi calm si fericit. Contraargumentatia rationala – cuvant cheie “todeauna”, cuvant prin care clientul isi optine asigurarea. Cu cat vei incerca si vei face totul sa fi iubit intodeauna, cu atat te vei simti mai tensionat. Vei fi mai nelnistit. Nu vei fi iubit mereu si ca urmare te vei simti angoasat si nu vei mai putea fi iubit asa cum esti. – la examen unul din subiecte va fi asemanator cu unul dintre primele doua subiecte.
- Maieutica , gandurile irationale sunt practic nelimitate. Terapeutul va utiliza argumentele rationale in functie de conceptualizarile iratonale prezente in discursul pacientului. Ex. Verificarea empirica: tu ai ajuns la acesata concluzie in ceea ce priveste comportamentele, sentmentele, etc. ale celuilalt. Fara sa ai dovezi, fapte care sa-ti sustina aceste concluzi. In lipsa unor dovezi promo orice este posibil (discurs creativ). Prin urmare este bine sa vedem daca aceste concluzii sunt bazate pe fapte reale. Alta varianta mai scurta: se povesteste ceva despre alta persoana. C: Mi-a trimis mesajele ca sa ma pedepseasca, ptr ca stiu cum faceT: L-ai intrebat?C: NuT: Intreabal, ce nu intelegi spune
- Desensibilizare onirica si acceptarea realitati prezente. Ex. Aseara la tv era o d-na, care era foarte suparata ca, era somera. Reportera : Ai fost la fortele de munca si ai gasit locuri de munca?
53
C: Da, am gasit. Dar standardele mele sunt mai inalte. R: Da, dar este o scoala de croitorie. C: Nu am nimic cu croitoria, dar standardele mele sunt mai inalte. Clienta este somera si isi doreste o meserie conform standardelor ei. Contraargumentatia rationala:. T: esti nemultumita ptr ca nu ai obtinut ce ti-ai dorit C: Sunt disperata T: Esti nemultumita, plangandu-te continu ca nu ai ce ti-ai dorit nu obtii nimic. Drumul acesta nu duce nicaieri. Sa-I acuzi pe altii sau ca trecutul tau insemna un continuu esec, nu inseamna o schimbare ptr tine. Daca nu poti deocamdata sa obtii ceea ce-ti doresti poti ramane asa cum esti, daca nu ai o alta solutie bucurate de ceea ce simti. Din acest moment se poate continua pe datele din anamneza intarind toate rezultatele bune- aifacut asta, si asta si ai avut rezultate bune…. – poate intra ca ex ptr sub de examen.
- Reconstructia cognitiva, consta in schimbarea unui gand defetist cu unul realist constructiv si operational
Ex: Modificarea unui gand defetist cu generalizare, cu un concept constructiv si realist de discriminare si intentionalitate. Se descriu doua tipuri:
- Gandire defetista cu generalizare in functie de o particularitate, amanunt. Ex: Nu mi-am luat acest examen. Nu sunt bun de nimic. Nu fac nimic correct. … “examenul” are rol de situatie particulara. Generalizarea este” nu sunt bun de nimic”- T: Contraargumentatia ratonala- Este singurul ex picat? Faptul ca ai pierdut acest examen nu inseamna, ca nu esti bun de nimic. Inteleg ca esti foarte suparata ca ai picat acest examen, dar te poti pregati foarte bine ptr celelalte examene.
- Gandirea defetista cu generalizare in functie de un resentiment nediferentiat si absolut: Ex: Sunt deprimata, sunt trista ptr ca nu exista nici un barbat care sa ma iubeasca sa fie atenta cu mine. Nu sunt nici atragatoare nici sexy. Ma simt intru totul ignorata de lumea barbatilor. Este ingrozitor…. Sentimentul nediferentiat “Nici un barbat nu imi acorda atentie. Generalizarea “ Toti barbatii sunt neatenti cu mine”Se confruna gandurile irationale cu relatia de comunicare.
- Gandirea defetista sau autoevaluare negativa generalizata. Ex; Am fost la interviu sin u am obinut postul pe care l–am dorit. Eu sunt incompetent, un incapabil, o persoana care nu stie cum sa se puna in
54
valoare cum sa-si demosntreze potentialul, care sa-si demonstreze calitatile pe care le are.Contraargumentatia rationala: poti sa gasesti o solutie prin care sa te pui in valoare, sa pui in valoare calitatile care le ai?
- Gandire defetista permanenta: Ex: Este ingrozitor, ea m-a parasit. Nu voi putea niciodata sa imi gasesc alta partenera, sunt sortit singuratatii. Nu voi mai avea niciodata incredere in alta femeie. Este ingrozitor ceeea ce mi s-a intamplat. Permanenta “ niciodata” Contraargumentatia rationala: inteleg ca esti trist, indurerat, disperat. Va trece un timp si lucrurile se vor aranja, mai incet sau mai repede (are timp sa-si traiasca doliul). Te vei regasi si atunci lucrurile se vor aranja favorabil ptr tine.
- Gandul irrational defrtist de perfectiune. Ex: Este ingrozitor. Eu cred ca nu sunt in toate mintile. Nu reusesc sa termin nimic din ceea ce incep si nimic din ceea ce-mi doresc. Nici studiile, nici cariera, nici relatia cu sotul meu nici relatia cu copii. Nimic nu merge bine. Sunt panicata. Perfectiunea obsedata generalizata “nimic nu merge bine”. Dorinta: buna professional, toleranta, sa nu fiu obosita, mama, femeie de cariera, sa nu fiu obosita, femeia perfecta. Contraargmentatia rationala: reevaluarea prioritatilor.
- Gandul dihotomic bipolar- subiect de examen
- Gand irrational cu minimalizarea reusitelor: Ex. Seful meu mi-a oferit un post ca urmare a recomandarii comisiei de selectie. Eu stiu ca el nu m-a ales in acest post in functie ce competentele si experienta mea. In primul rand a optat ptr min ca sunt femeie si ca are obligatia sa promoveze femeile in serviciul administrative. Mai existau alti doi candidate propusi de alte doua grupuri. A optat ptr mine ca o solutie de compromis. Si oricum este ceva temporar. Minimalizarea reusitei “ recomandarea comisiei” Contraargumentatia- in timpul pe care il ai la dispozitie poti demostra competenta si experienta pe care o ai.
- Gand irrational centrat pe un amanunt nesemnificativ. Ma simt agresv dar si torturat in acelasi timp. Sotia mea m-a inselat. Oricum ea s-a casatorit cu mine doar ptr banii mei iar la divorti a luat chiar si o parte din pensie. In
55
fond de ce ma mir, toate femeile sunt la fel. Vor sa se casatoreasca doar ca sa aiba mai multi bani dupa care div ca sa obtina ceea ce vor. Eu nu mai am incredere in nici o femeie. Femeile nu merita sa fie iubite. Gand irrational “femeile divorteaza, toate femeile sunt asa” Contraargumentatia rationala: sotia ta nu reprezinta prototipul tuturor femeilor. In toate aceste exemple clientul a operationalizat concepte irationale si le-a transformat in concepte rationale constructive si realiste. In mod obisnuit pe parcursul acestor transformati descrie si identifica correct ceea ce urmeaza sa faca. Reconstructia cognitiva este o tehnica ce presupune trei etape:
1) Identificarea ganduriloe irationale in situatii reale2) Inlocuirea gandurilor irationale associate unor situatii cu ganduri
constructive si operationale3) Intarirea repetitiva a gandurilor constructive, realiste si eficiente.
Prima etapa presupune identific gandurlor irationale, etapa in care terapeutul resemnifica gandurile si situatiilor particulare ceea ce presupune doua activitati:
- descrierea detaliata a situatiilor si formularea gandurilor irationale associate. Se exemplifica situatia… hai sa vb mai mult despre…. Ptr a simplifica identificarea sit asociate cu gandurile irationale se foloseste tehnica jurnalului, si I se cere clientului sa descrie sit care se ascociaza cu ganduri irationale sau defetiste.
- Este o etapa de inlocuire. Terapeutul intervine utilizand intrebari dirijate discriminative, sugestia si ratonamentul logic. Ex. Doua ganduri irationale associate unei sit ; am rezult slabe la mate deci sunt lenes. Am luat o nota nica la mate , este ingrozitor, nu imi voi mai reveni nicodata. Gandurile rationale constructive: am luat note bune la celelalte materii. Pot sa ma adun, nu pot sa fiu perfect intodeauna, se intampla oricui sa aba un esec. Terapeutul va sustine clientul sa formuleze rationamente rationale
- Etapa a teia, in acesta etapa terapeutul conditioneaza clientul sa asocieze gandurile constructive si realiste cu reactii comportamnete irationale deja formulate. Acest scop ii cere ssa:
1) descrei cat mai exact situatia traita2) sa repete ganduile irationale associate acestei situatii3) sa verbalizeze ganduriel constructive si reliste ca si
comportamentele operationale4) se descrie nivelul de angoasa asociata. Daca niv de angoasa se
mentine fazele se repeta. In mod obisnuit dupa cateva repetari
56
nivelul de angoasa scade. Aceasta repetare constitue un process de eliminare sistematica si conditionata a gandurilor rationale.
Este imp de mentionat faptul ca terapeutul nu are voie sa se angajeze inr-o situatie noua, in a explica o noua problema pana cand niv de angoasa asociat sit respective nu scade. Desensibilizarea sistemica se utilizeaza ca tehnica de contraconditionare in contracararea efectului unui stimul prin introducerea sistematica a unui stimul pozitiv ceea ce inseamna imagerie emotiva si relaxare musculara. Are cinci etape:
1) conditionare verbala2) identificarea sit emotionale3) construirea ierarhiei a unor sit emotionale4) selectarea si invatarea a unor simuli de contrainvatare5) structurarea unor ierarhii a sit emotionale si a stimulilor de
contracondtionare Ptr a determina sit concrete ascoiate unor emotii negatve se poate folosi tehnica jurnalului sau un chestionar sau interviul. Ierarhizarea sit se face impreuna cu terapeutul implicandu-se gradul de anxietate. In mod obisnuit ierarhie este alcatuita din 10 – 20 sit emotionale cu scoruri intre 10 si 100. la baza ierarhiei stau sit cele mai putin incarcate emotional.
