FIGURIFIGURI DE STILDE STILFIGURIFIGURI DE STILDE STIL

PREPREZENTARE GENERALĂZENTARE GENERALĂ

PREPREZENTARE GENERALĂZENTARE GENERALĂ

FIGURI DE STILFIGURI DE STIL

Figuri de sunet / Figuri de sunet / de repetiţiede repetiţie

Figuri de Figuri de construcţieconstrucţie

Figuri de gândireFiguri de gândire

Figuri de Figuri de semnificaţiesemnificaţie

Figuri de analogieFiguri de analogie

Figuri sintactico-Figuri sintactico-semanticsemanticee

Figuri de insistenţă / Figuri de insistenţă / de adresarede adresare

A. A. Figuri de Figuri de sunet/ de sunet/ de repetiţierepetiţie

• ANAFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la începutul unei fraze / al unui vers

„Când viforul se scoală, când cerul se mânie Când negura se-ntinde, când norii se-mpletesc, Când focul sărpuieşte d-a lungul în tărie Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc.”

Gr. Alexandrescu

EPIFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la sfârşitul unei fraze / al unui vers

ASONANŢA = repetarea unei vocale accentuate într-o secvenţă verbală.

„Când torsul s-aude l-al vrăjilor caer Argint e pe ape şi aur în aer”

ALITERAŢIA = repetarea unor consoane „Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de

ploaie... „ M. Eminescu

ONOMATOPEEA = imitarea de sunete şi zgomote din natură cu scopul creării de imagini auditive dinamice „ A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare”

M. Eminescu

B. Figuri de construcţieB. Figuri de construcţie

INVERSIUNEA= schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor într-un vers / propoziţie

„ A ierbii / Molatece lanuri le treieră cerbii”

TAUTOLOGIA = repetarea prin derivare din aceeaşi familie lexicală „ Ce e val ca valul trece...” „ Vom visa un vis ferice...” – M. Eminescu

ENUMERAŢIA = înşiruirea unor termeni de acelaşi fel pentru a amplifica ideea exprimată

„ Eram aşa de obosit de primăveri de trandafiride tinereţe

şi de râs”- L. Blaga

PARALELISMUL= alăturarea a două aspecte / idei / sentimente cu efect de intensificare

paralelism sinonimic: ideea e redată de cuvinte din aceeaşi sferă semanticăparalelism antitetic: imagini contrastante

paralelism sintetic: dispunerea ideilor în ritm simetric

EPIZEUXISUL = reluarea imediată a unui cuvânt în vers / frază cu efectul de intensificare

„Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri” - Eminescu

HIPERBAT( DISLOCAREA) = procedeu retoric constând în introducerea în topica obişnuită a unui cuvânt / sintagme în topică inversă

„ Eşti ca vioara, singură, ce cântă...” – T. Arghezi

C. Figuri de gândireC. Figuri de gândire

ANTITEZA = prezentarea în opoziţie a unor caracteristici, personaje, idei, cu scopul de a evidenţia o categorie

dintre ele„ Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri

Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri...” – M. Eminescu

IMPRECAŢIA = se formulează dorinţa de a-l vadea pe adversar pedepsit pentru defectele sale sau

pentru comportamentul blamabil„ Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân,

M-a duşmănit trăind mereuŞi-a pizmuit norocul meu!E un păgân şi Dumnezeu,

E un păgân” – G. Coşbuc

HIPERBOLA = exagerarea voită a trăsăturilor şi staturii unui personaj, a dimensiunilor unui obiect

cu scopul de a reliefa importanţa sa, măreţia„ Sălbaticul Vodă e-n zale şi fierŞi zalele-i zuruie crunteGigantică poart-o cupolă pe frunteŞi vorba-i e tunet, răsufletul - gerŞi barda din stânga-i ajunge la cer Şi Vodă-i un munte! ” – G. Coşbuc

LITOTA = • o formă a disimulării prin intermediul căreia se lasă a se înţelege mai mult decât se spune:

„ Când vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila De ai inimă şi minte – feri în laturi, e Dalila! ” – Eminescu

•inversul hiperbolei, minimalizare voit exagerată „Atâta strălucire-ncape

În bietul bordeiaş de paie...” – Goga

D. Figuri de semnificaţieD. Figuri de semnificaţie

EPITETUL = constă în reliefarea unor însuşiri deosebite ale obiectelor, fiinţelor, ideilor, fenomenelor şi stărilor sufleteşti. Clasificare: a) ornant / general: „ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară.” b) individual : ”Frumos odor e Fulga! Şi naltă-i e făptura.” c) cromatic : „ Mii de fluturi mici albaştri” „ Curg în râuri sclipitoare.” d) personificator: „Ele [izvoarele] trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic.” e) comparativ : „El are glas puternic ... /Şi mers cu legănare de gingaşă fecioară.” f) metaforic: „ Şi părul său de aur în creţuri lungi se lasă / Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. „ g) hiperbolic: „ Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe frunte…”

h) aliterativ : „ Într-o sălbatică splendoare” i) onomatopeic : „ Ecou-i răspunde cu vocea-i

vuindă.” j) pleonastic : „ Peste care trece-n zgomot o mulţime de norod.”

k) sinestezic: „Primăvară…/O pictură parfumată cu vibrări de violet.”

l) aspaţial şi atemporal : „ Plutea-n acest imens senin.” m) oximoronic : „ Venere, marmură caldă, ochi de

piatră ce scânteie.” n) tautulogic : „ tăpşanul prăvălatic” „ făclii

prealuminate” o) inversat : „ Bătrânul mag înalţă fruntea, / Ce

sfânt e graiul gurii sale.” Structură : - simple; duble; triple; pletoră ( mai mult de trei determinări); reluate

SINECDOCA = îmlocuirea unui nume prin altul pe baza relaţiei cantitative „ E cerul plin de stele Şi câmpul încă plin de roze.” - Macedonski

METONIMIA = numele unui obiect este înlocuit cu un altul prin corespondenţă directăa cauzei / a efectului: „ Voiam să-mi sparg veninul, să uit cele trecute” – I.H.Rădulescua instrumentului „Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier” – Eminescua posesorului: a întregului prin parte: „ Braţul lui prin taberi mii de morţi împarte” – Bolintineanua conţinătorului prin conţinut: „ Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul! ” - Eminescu

SINESTEZIA = varietate metaforică constând într-un complex de senzaţii transpuse prin îmbinare de imagini vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative:

„ Primăvara... o pictură parfumată cu vibrări de violet!” – Bacovia

„ Cântecul tău a umplut clădirea toată [...] ca o lavandă sonoră” - Arghezi

SIMBOLUL = semn concret ce reprezintă un alt obiect, o persoană,o situaţie etc.

ontologic / de natură: crucea pentru Creştinismanalogic / de formă: porumbeii pentru iubire/Pace

convenţional / de înţelegere: drapelele satelor

E. Figuri de analogie

PERSONIFICAREA = atribuirea unor însuşiri umane unor obiecte, lucruri, abstracţiuni„ Printre gratii luna moale, sfiicioasă şi smerită/ şi-au vărsat razele ei” – Eminescu

COMPARAŢIA = punerea în paralel a doi termeni pentru a evidenţia caracteristicile unuia„ În pâlnia muntelui iezerul netulburat, ca un ochi al lumii, s-a deschis” – Blaga

METAFORA = transfer de sens între între obiecte ( presupune o comparaţie neexprimată) Realizare: - in presentia/explicită: „ Noaptea-i o regină lunatecă şi brună” - Eminescu

- in absentia/implicită: „ Nevinovatul, noul ou – palat de nuntă şi cavou” - Barbu

Tipuri: concret-concret: „Spune, tu, Noapte, martor de smarald” Arghezi

abstract-concret: „ Tăcerea gândului şi-a orei” – Arghezi concret- abstract: „ Şi gândirea-i arătură

Peste care boi de zgură plutesc” abstract-abstract: „ Din vecinicia ta nu sunt măcar un ceas” -

Arghezi

F. Figuri sintactico-F. Figuri sintactico-semanticesemantice

OXIMORONUL = asociere paradoxală a doi termeni contradictorii„ Suferinţă, tu, dureros de dulce...” Eminescu“ Culorile le iau din apă, Din dulci otrăvuri şi din vânt..” – Blaga

DIAFORA = utilizarea succesivă a unui cuvânt cu înţelesuri diferite în acelaşi context„ Pâinea fierul o rodeşte, Tot cu fierul o păstrăm” – Bolliac

G. Figuri de insistenţă / G. Figuri de insistenţă / de adresare de adresare

INTEROGAŢIA RETORICĂ = formularea une întrebări la care poetul nu aşteaptă un răspuns, întrebarea

având valoare emfatică„ Şi te slujesc, dar, Doamne, până când?” - Arghezi

INVOCAŢIA POETICĂ = interpelare adresată unei muze, divinităţii etc. cu scopul de a formula o

rugăminte, o cerere, un îndemn„Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!” – Arghezi„ Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...!?” - Eminescu