FIùA DISCIPLINEI - Facultatea de Managementeficient a dispozi iilor legale de drept comercial úi...

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE MANAGEMENT Str. Povernei nr. 6, Bucureşti, România, 0372.177.141, www.facultateademanagement.ro

1

FIŞA DISCIPLINEI

Denumirea disciplinei Dreptul afacerilor comerciale

Anul de studiu 2

0

1

5

/

2

0

1

6

Semestrul * 2 Tipul de evaluare finală **(Es/Ec)

ES/

SO

Regimul disciplinei (Ob-obligatorie, As-asociată,

Op-opţională) As Numărul de credite

Total ore din planul de

învăţământ 14 Total ore

studiu

individual/

lucru în

echipă

56 Total ore pe semestru 70

Titularul disciplinei Conf. univ. dr. Dabu Valerică

* Dacă disciplina are mai multe semestre de studiu, se completează câte o fişă pentru fiecare semestru

** Es - evaluare sumativă, la sfârşitul semestrului, poate fi realizată prin examen scris (S), examen oral

(O) sau examen scris şi oral (SO)); Ec-evaluare continuă pe parcursul semestrului.

*C-curs, S- seminar, L- activităţi de laborator, P- proiect sau lucrări practice, S.I. studiu individual

Competenţe specifice (competenţele generale sunt menţionate în fişa specializării)

1 Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei)

Noţiuni de lege, drept real, drept de creanţă, obligaţie, libertate, contract, elementele contractului, garanţie, probă, acţiune judiciară, clauză, clauză abuzivă,

nulitate, nulitate absolută, nulitate relativă, termen, prescripţie, executare silită şi

altele şi în mod deosebit legătura dintre acestea şi managementul activităţii de

producţie şi comerţ;

Noţiuni de protecţie juridică a afacerii încă din faza de idee, proiect, invenţie potrivit normelor de protecţie a proprietăţii intelectuale, industriale şi materiale;

Mijloace de cunoaşterea şi respectare a regimului autorizării prealabile a afacerii, al autorizării tacite (licenţe, contingentări, autorizaţii, limitări la producţie şi export

etc.); prin acestea urmărindu-se a se evită nulitatea actelor şi faptelor juridice ale

Numărul total de ore (pe semestru) din

planul de învăţământ

(Ex. 28 la C dacă disciplina are curs

de 14 săptămâni x 2 h curs pe

săptămână)

Total C** S L P S.I.

14 4 56

Facultatea

SNSPA - FM

Departamentul

Management

Domeniul Management

Specializarea Management



2

afacerii, confiscarea bunurilor şi valorilor obiect al acestora, concomitent cu

asigurarea protecţiei legii pentru afacerea corect concepută şi realizată.

Căi de cunoaştere a partenerului de afaceri, a cazurilor de interzicerea sau limitare a capacităţii unor persoane fizice sau juridice de a efectua afaceri sau un

anumit gen de afaceri, în scop preventiv pentru afacerist sau colectivitatea

afacerilor (de pildă, persoanele cu risc penal, risc comercial, risc fiscal, etc.)

Cerinţe privind preconstituirea probelor în scop preventiv, pentru orice eventuală contestare sau neexecutare a drepturilor sau obligaţiilor; conştientizarea

participanţilor la actul sau faptul juridic, de consecinţele acestora şi, în mod

deosebit, prin nefolosirea procedurii autentificării la încheierea actelor juridice;

importanţa şi riscurile unei simple semnături necertificate, a unei semnături

neautentificate, a semnăturii identificabile şi greu de falsificat, a semnăturii

electronice etc.;

Cerinţele asigurării legalităţii afacerii, a obiectului şi cauzei acesteia, evitarea cauzei sau obiectului ilicit şi a consecinţelor negative ale acestora;

necesitatea adoptări unor măsuri elementare de precauţie anterior şi în faza executării obligaţiei contractuale, cum ar fi punerea în întârziere a debitorului

(atunci când este cazul), luarea unor măsuri conservatorii, constituirea de garanţii

pentru înlăturarea riscurilor, introducerea acţiunii oblice sau acţiunii pauliene când

debitorul este neglijent în dauna creditorului etc.;

condiţiilor de fond şi de forma în care un acord de voinţe, indiferent de denumire (protocol, factura, prospect) este un veritabil contract, precum şi forţa obligatorie

a acestuia faţă de terţi;

însuşirea regulilor juridice de purtare a negocierilor şi a tratativelor prealabile încheierii afacerii, de alegere a instrumentelor juridice cele mai adecvate

specificului afacerii etc.;

unor probleme privind cunoaşterea şi folosirea corespunzătoare, oportună şi eficientă a dispoziţiilor legale de drept comercial şi drept civil privind clauza

rezolutorie, clauza penală, clauza limitativă de răspundere sau cauzele de

nerăspundere pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate de partenerii

de afaceri; de asemenea, probleme legate de cunoaşterea şi evitarea clauzelor

abuzive, clauze prin care unul dintre comercianţi poate fi păgubit pe nedrept;

probleme legate de cunoaşterea şi folosinţa modalităţilor de executare a

contractului în interesul său, respectiv a condiţiei, termenului şi sarcinii;

condiţiile şi utilitatea invocării excepţiilor de ordine publică şi a fraudei la lege, a lipsei calităţii procesuale active sau pasive, atunci când este necesar, dacă

raporturile juridice, născute, modificate sau stinse în afacere aduc atingere

normelor juridice cu caracter imperativ (de ordine publică) care protejează

interesele generale inclusiv particulare sau celorlalte norme juridice; cunoaşterea a

ceea ce este considerat speculă licită ori speculă ilicită, evaziunea fiscală tolerată

sau evaziune fiscală contravenţională ori evaziune fiscală infracţională;

cunoaşterea afacerilor ce s-ar încadra într-una din categoriile: afacere legală,

afacere tolerată, afacere contravenţională, afacere infracţională şi implicaţiile

acestora ;

a regimului juridic al creditării eficiente, sigure şi în avantajul reciproc al părţilor, al garantării acesteia atât pentru debitor, cât şi pentru creditor, fără a-l

favoriza pe vreunul dintre ei ; probleme privind cunoaşterea debitorului, a



3

posibilităţilor şi intenţiilor sale de a executa obligaţia sa faţă de creditor;

privind implicaţiile folosirii corecte sau incorecte a titlurilor de credit în afaceri (cecul, cambia, biletul de ordin, scrisoarea de garanţie etc.), modul de

transmitere şi circulaţie al acestora, prevenirea infracţiunilor ce se pot comite cu

acestea etc., şi în general regimul juridic al acestora ;

cadrului juridic propice desfăşurării unor afaceri sănătoase, producătoare de valori nou create ce ţine de : disciplina contractuală, fiscalitate şi facilităţile fiscale,

stabilitatea legilor, lacunele sau imperfecţiunile legilor, corupţia, gradul de

descoperire şi sancţionare a cauzelor şi condiţiilor unui mediu de afaceri nesănătos

etc.

consecinţele încheierii contractelor de cont curent sau de depozit cu o “bancă necunoscută“ sau în condiţii total dezavantajoase;

asigurarea şi înfăptuirea responsabilităţii şi răspunderii juridice în mod operativ şi eficient, în domeniul civil, comercial, administrativ, penal, repunerea

în situaţia anterioară, repararea prejudiciilor etc.;

2 Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a

conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)

Se vor prezenta speţe în mod problematizat şi se vor analiza în cadrul studiului individual şi comenta în primele 15 minute la ora de curs.;

Se vor analiza actele normative în materie din punct de vedere al lacunelor, oportunităţi, avantaje, dezavantaje, când şi cum să fie invocate;

Se va insista pe alegerea instrumentelor juridice( de pildă între tipurile de contracte, de garanţii, de acţiuni, etc. )din punct de vedere al riscurilor,

garanţii, eficienţă etc.;

Atribuţiilor serviciilor publice şi folosirea lor eficientă şi operativă în autorizarea apărarea şi garantarea afacerilor;

3 Instrumental – aplicativ (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice

specifice: utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare) Folosirea unor documentare în materie: „Enron băieţi deştepţi”, „Worldcom”

speţe din practica judiciară şi altele;

4 Atitudinale: Se va urmării: manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific / centrat pe valori şi relaţii democratice/ promovarea unui sistem de valori

culturale morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriul potenţial în

activităţile ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea

inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane - instituţii cu

responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare profesională.

La stabilirea notei finale se iau în considerare Ponderea la notare, exprimată în %

(Total = 100%)



4

Bibliografie minimală indicată

Nr.

crt.

Lucrarea Editura Anul

apariţi

ei

Paginaţia Competenţe

specifice

realizate

1. Dabu Valerică, Dreptul afacerilor

comerciale

Comunicare.r

o

2012 426

2. Dragoş Pătroi, Evaziunea fiscală între

latura permisivă, aspectul

contravenţional şi caracterul infracţional

Economică 2006 286

3. Nicolae Craiu, Economia subterană, Economică 2004 262

- răspunsurile la examen/ colocviu (evaluarea finală) 90

- răspunsurile finale la lucrările practice de laborator

- testarea periodică prin lucrări de control

- testarea continuă pe parcursul semestrului

- activităţi gen teme / referate / eseuri / traduceri /

proiecte etc. 10

- alte activităţi

(precizaţi)...................................................................

Descrieţi modalitatea practică de evaluare finală, (Es/Ec) (de exemplu : lucrare scrisă

(descriptivă şi/sau test grilă şi/sau probleme etc.), examinare orală cu bilete, colocviu individual

ori în grup, proiect etc.)

Evaluarea finală are la bază câte un test grilă de 30 de întrebări cu câte 150 de răspunsuri posibile. Sunt

20 de teste grilă cu întrebări diferite care au la bază 200 de întrebări şi răspunsuri difuzate odată cu

cursul la care se mai adaugă 100 noi întrebări formulate premergător examenului. Testul grilă este

obligatoriu de rezolvat cu minim nota 5 pentru toţi cursanţii. Pentru studenţii care doresc o notă mai

mare pot prezenta un referat cu temă la alegere, de minim 15 pagini şi maxim 20 pagini care se notează

cu o exigenţă sporită urmărindu-se opiniile cursantului, spiritul critic constructiv, concluzii personale,

propuneri de lege ferenda etc.

Cerinţe minime pentru nota 5

(sau cum se acordă nota 5)

Cerinţe minime pentru nota 10

(sau cum se acordă nota 10) o trebuie să rezolve corect 15

întrebări din cele 30;

o la o întrebare se aplică principiul majorităţii respectiv dacă s-a

indicat corect minimum 2 din 4

corecte;

o răspunsurile indicate greşit la fiecare întrebare se scad din cele

indicate corect la întrebarea

respectivă;

- să rezolve minim 29 de întrebări din testul grilă;

- să obţină minim 5 la testul grilă şi 10 la referat.



5

4. Paul Ştefănescu, Mari scandaluri

financiare

Saeculum

Vizual

2002 174

5 Adrian Mănăilă, Companiile offshore

sau evaziunea fiscală legală

All Beck 2004 186

6 Protecţia consumatorului Con Fisc 2007 465

7 Steven Silbiger, MBA în 10 zile, Andreco 1999 334

8 Robert T. Kiyosaki, Afaceri interactive, Amaltea 2001 124

9 Tim Hindle, MBA, Nemira 1998 217

10 Jon Perkins, Confesiunile unui asasin

economic

Litera

Internaţional

2007 288

11 Roger Fritz, Fără risc nu există câştig Amaltea 2007 168

12 Herb Cohen, Arta de a negocia Humanitas 2007 247

13 Brian Tracy, Cele 100 de legi absolute

ale succesului în afaceri

Amaltea 2003 292

14 Pascal Py, Metode şi trucuri cum să

impuneţi preţul dorit

Rentrop &

Straton

2004 163

15 Puiu Nistoreanu, Negocierea în afaceri ASE 2005 105

16 Rene Sens, 15 greşeli de evitat la

înfiinţarea unei firme

C.H. Beck 2007 189

17 Dale Carnegie, Tehnici de a vinde Curtea Veche 2003 321

18 Gheorghe Pistol, Tehnica şi strategia

negocierilor

Universitară 2002 253

19 Nina Ecaterina Grigoraş, Buna-credinţă Hamangiu 2007 920

20 Ion Turcu, Dreptul afacerilor Chemarea 1993 316

21 Dorin Clocotici, Dreptul comercial al

afacerilor

România de

mâine

1998 395

22 Maurice Cozian, Droit des societes Litec 1992 578

23 Smaranda Angheni, Drept comercial, All Beck 2004 470

24 Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial

român

All 2006 624

25 Cristian Duţescu, Dreptul acţionarilor Lumina Lex 2006 447

26 Victor Valeriu Patriciu, Semnături

electronice şi securitate informatică

Byte 2006 606

27 Crişan Bişa, Utilizarea paradisurilor

fiscale

BMT 2005 594

28 Stanciu D. Cărpenaru, Noua lege a

insolvenţei, Legea nr.85/2006

Hamangiu 2005 464

29 Ion Turcu, Operaţiuni şi contracte

bancare

Lumina Lex 2004 383

30 Daniel Şandru, Societăţi comerciale în

Uniunea Europeană


31 Patrick Dalion, Dreptul societăţilor Economică 2002 544



6

32 Robert Obert, Drept şi contabilitate Economică 2002 358

33

Gheorghe Piperea, Introducere în

dreptul contractelor profesionale

C.H. Beck

2011

370

34 Cristina Dana Enache, Clauze abuzive

în contractile încheiate între

profesionişti şi consumatori

Hamangiu

2012

270

35 Ion Deleanu. Gheorghe Buta, procedura

somaţiei de plată, doctrină şi

jurisprudenţă,

C.H. Beck

2006

566

36 Adrian Pena, Garantarea obligaţiilor,

Culegere de practică judiciară,

C.H. Beck

2006

297

37

Corina Ruxandra Popescu, Repararea

prejudiciului în contenciosul european al

drepturilor omului

Hamangiu

2013

450

38 Dragoş Mihai Mănescu, Proceduri

rapide de recuperare a creanţelor

Universul

Juridic

2011

200

39 Noul Cod Civil, Noul Cod de Procedură

civilă; Legea nr.31/1990 modificată

prin OUG nr.82/2007; Legea

nr.469/2002; Legea nr.85/2006, Legea

nr. 26/1990; Legea nr.241/2005; Codul

fiscal, Codul de procedură fiscală

Estimaţi timpul total (ore pe semestru) al activităţilor de studiu individual/ lucru în echipă

pretinse studentului (completaţi cu zero activităţile care nu sunt cerute)

1. Descifrarea şi studiul notiţelor de

curs 14 8. Pregătire prezentări orale 0

2. Studiul după manual, suport de

curs 14 9. Pregătire examinare finală 28

3. Studiul bibliografiei minimale

indicate 14

10. Tutoriat 14

4. Documentare suplimentară în

bibliotecă 14

11. Documentare pe teren 0

5. Activitate specifică de pregătire

SEMINAR şi/sau LABORATOR 7

12. Documentare pe INTERNET 14

6. Realizare teme, referate, eseuri,

traduceri, etc.

7 13. Alte activităţi...................................

7. Pregătire lucrări de control 14. Alte activităţi.................................... 14



7

TOTAL ore studiu individual (pe semestru) = 140

Data completării

04.10.2015 Semnătura titularului:

Conf. univ. dr. Dabu Valerică



8

PROGRAMA ANALITICĂ

Titular: Conf. univ. Dr. Dabu

Valerică

Semestrul 1

Titulatura cursului: DREPTUL AFACERILOR COMERCIALE

Număr credite ... Număr de ore pe săptămână 14 Anul 2015

Condiţii obligatorii de participare

Credite obţinute la cursuri-laboratoare: enumerare

Frecvenţa : Da (minimală) Obligatorie

Alte condiţii: Da (enumerare)/Nu



9

Obiective generale ale cursului:

Însuşirea cunoştinţelor minime despre: lege, drept, obligaţie, libertate, contract, garanţie, litigii juridice, proces judiciar şi alte instituţii

juridice, necesare în managementul afacerilor;

Însuşirea principalelor reglementări juridice interne şi internaţionale ale mediului legislativ al afacerilor şi în mod deosebit ale dreptului

afacerilor comerciale, prin prisma subiectelor persoană fizică om de

afaceri sau consumator, persoană juridică, media, autoritate publică şi

societate, cele referitoare la drepturile, libertăţile şi obligaţiile acestora,

garantarea şi realizarea lor indispensabile unei comunicări în afaceri şi

societate, corecte, eficiente, legale, operative, responsabile cu riscuri

minime şi profit maxim.

Pregătirea studenţilor să comunice în orice calitate, de om de afaceri, autoritate, consumator, în mediul de afaceri, în deplină cunoştinţă de

cauză, a respectării şi realizării drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor ce

le au ei, interlocutorii lor şi terţii urmărind eficienţa şi profitul în

activitatea respectivă.

Obiective specifice ale cursului:

Identificarea oportunităţilor juridice şi economice în afaceri şi modul de folosirea a acestora; optimizare juridică, optimizare fiscală, legii

permisive, lacune legislative, facilităţi juridice, fiscale, economice,

protecţia legii şi accesul la justiţie;

Însuşirea regulilor juridice de purtare a negocierilor şi a tratativelor prealabile încheierii afacerii, şi de alegere a instrumentelor juridice cele

mai adecvate specificului afacerii, garantării contra riscurilor,

preconstituirea probelor necesare în eventualitatea unor litigii etc.

Studierea şi cunoaşterea riscurilor în afaceri, a mijloacelor juridice de prevenire a acestora, a garanţiilor necesare prevenirii şi recuperării

eventualelor pagube;

Cunoaşterea reglementărilor privind responsabilitatea şi răspunderea comercială, civilă, administrativă şi penală a subiecţilor comunicării în

afaceri în diferite ipoteze mai frecvente;

Cunoaşterea implicaţiilor juridice ale deciziei de afaceri şi riscului normal al managerului, a cauzelor de excludere a răspunderii juridice în

afaceri. Cunoaşterea contractului de administrare, contractului de

mandat şi rolul acestora în conducerea societăţilor comerciale şi a

responsabilităţii managerului;

Cunoaşterea şi folosirea eficientă a mijloacelor de plată în afaceri şi riscurile juridice ale acestora; Modalităţi juridice de determinare a

datornicului să-şi execute obligaţiile în afaceri inclusiv de executare

silită a acestuia;

Însuşirea mijloacelor şi metodelor de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor penale, administrative, comerciale şi civile care afectează sau

pot afecta comunicarea în afaceri, afacerea, proprietatea şi celelalte

drepturi şi libertăţi ce se realizează în cadrul acestora; proceduri

judiciare interne şi europene.



10

Modalităţi de desfăşurare a activităţilor de curs şi de seminar:

Expunerea temelor la curs, folosirea de exemple din actualitatea vieţii economico-sociale, practică judiciară şi doctrină românească şi străină;

Dezbateri de caz (speţe din practica judiciară internă şi internaţională); Susţinerea de referate şi punerea acestora în discuţia studenţilor;

Verificarea stadiului însuşirii cunoştinţelor prin întrebări

problematizate şi teste grilă ;

Evaluarea studenţilor:

Începând de la al treilea curs se va difuza câte 4-5 speţe la câte 4-5 grupuri

de studenţi în vederea pregătirii pentru următorul curs a unui studiu de

caz, ca apoi la cursul următor să se prezinte concluzii pe marginea acestora

şi eventual nota.

Evaluarea finală are la bază câte un test grilă de 30 de întrebări cu câte 150

de răspunsuri posibile. Sunt 20 de teste grilă cu întrebări diferite care au la

bază 200 de întrebări şi răspunsuri difuzate odată cu cursul la care se mai

adaugă 100 noi întrebări formulate premergător examenului. Testul grilă

este obligatoriu de rezolvat cu minim nota 5 pentru toţi cursanţii. Pentru

studenţii care doresc o notă mai mare pot prezenta un referat cu temă la

alegere, de minim 15 pagini şi maxim 20 pagini care se notează cu o

exigenţă sporită urmărindu-se, actualitatea subiectului ales, opiniile

cursantului, spiritul critic constructiv, concluzii personale, propuneri de

lege ferenda etc.



11

Tematica cursurilor:

Cursul este structurat pe mai multe capitole după cum urmează :

1.Consideraţii generale despre lege, drept, obligaţie, libertate, instituţie

juridică, management şi afacere. Consideraţii generale privind dreptul

afacerilor. Principiile dreptului afacerilor comerciale

2.Subiectele dreptului afacerilor comerciale. Persoane fizice şi persoane

juridice. Persoana fizică subiect al dreptului afacerilor comerciale. Statul şi

rolul acestuia în afaceri

3.Societatea comercială, subiect al dreptului afacerilor comerciale.

Capacitate. Tipuri de societăţi. Avantaje, dezavantaje în alegerea tipului de

societate corespunzător genului de afacere.

4.Activitatea de afaceri. Patrimoniu.Capitalul social. Funcţiile

patrimoniului şi capitalului social. Abuzul de majoritate. Fondul de comerţ.

Firma. Emblema. Clientela şi vadul comercial. Marca. Actele juridice

privind fondul de comerţ.

5.Obligaţiile comerciale. Contractul. Elementele contractului. Subiectele.

Consimţământul. Dolul. Violenţa. Obiectul. Cauza. Semnătura electronică.

Funcţionarea societăţilor comerciale.

6.Încheierea contractelor. Oferta de a contracta. Contraoferta. Acceptarea

ofertei. Antecontractul. Executarea obligaţiilor. Preţul şi plata.

7.Efectele contractului. Relativitatea efectelor contractului.Opozabilitatea

contractului faţă de terţi. Promisiunea faptei altuia. Acţiunile directe ale

terţilor. Stipulaţia pentru altul.

8.Simulaţia. Efectele contractelor sinalagmatice. Riscurile în afaceri.

Gestiunea de afaceri. Plata nedatorată. Îmbogăţirea fără justă cauză.

Nulităţile şi efectele acestora.

9.Licitaţia şi contractul

10.Rolul cecului în mediul de afaceri. Riscul de neplată. Cecul fără

acoperire. Garanţie

11. Rolul contractelor în finanţarea afacerii.

Tematica seminariilor:

Nu sunt planificate seminarii.



12

Bibliografie minimală indicată

Lucrarea Editura Anul

apariţ

iei

Paginaţia Competen

ţe

specifice

realizate

Dabu Valerică, Dreptul afacerilor

comerciale

Comunicare

.ro

2012 426

Dragoş Pătroi, Evaziunea fiscală

între latura permisivă, aspectul

contravenţional şi caracterul

infracţional

Economică 2006 286

Nicolae Craiu, Economia

subterană,

Economică 2004 262

Paul Ştefănescu, Mari scandaluri

financiare

Saeculum

Vizual

2002 174

Adrian Mănăilă, Companiile

offshore sau evaziunea fiscală

legală

All Beck 2004 186

Protecţia consumatorului Con Fisc 2007 465

Steven Silbiger, MBA în 10 zile, Andreco 1999 334

Robert T. Kiyosaki, Afaceri

interactive,

Amaltea 2001 124

Tim Hindle, MBA, Nemira 1998 217

Jon Perchins, Confesiunile unui

asasin economic

Litera

Internaţiona

l

2007 288

Roger Fritz, Fără risc nu există

câştig

Amaltea 2007 168

Herb Cohen, Arta de a negocia Humanitas 2007 247

Brian Tracy, Cele 100 de legi

absolute ale succesului în afaceri

Amaltea 2003 292

Pascal Py, Metode şi trucuri cum

să impuneţi preţul dorit

Rentrop &

Straton

2004 163

Puiu Nistoreanu, Negocierea în

afaceri

ASE 2005 105



13

Rene Sens, 15 greşeli de evitat la

înfiinţarea unei firme

C.H. Beck 2007 189

Dale Carnegie, Tehnici de a vinde Curtea

Veche

2003 321

Gheorghe Pistol, Tehnica şi

strategia negocierilor


Nina Ecaterina Grigoraş, Buna-

credinţă

Hamangiu 2007 920

Ion Turcu, Dreptul afacerilor Chemarea 1993 316

Dorin Clocotici, Dreptul comercial

al afacerilor

România de

mâine

1998 395

Maurice Cozian, Droit des

societes

Litec 1992 578

Smaranda Angheni, Drept

comercial,

All Beck 2004 470

Stanciu D. Cărpenaru, Drept

comercial român

All 2006 624

Cristian Duţescu, Dreptul

acţionarilor

Lumina Lex 2006 447

Victor Valeriu Patriciu, Semnături

electronice şi securitate

informatică

Byte 2006 606

Crişan Bişa, Utilizarea

paradisurilor fiscale

BMT 2005 594

Stanciu D. Cărpenaru, Noua lege a

insolvenţei, Legea nr.85/2006

Hamangiu 2005 464

Ion Turcu, Operaţiuni şi contracte

bancare

Lumina Lex 2004 383

Daniel Şandru, Societăţi

comerciale în Uniunea Europeană


Patrick Dalion, Dreptul

societăţilor

Economică 2002 544

Robert Obert, Drept şi

contabilitate

Economică 2002 358

Gheorghe Piperea, Introducere în

dreptul contractelor profesionale

C.H. Beck

2011

370



14

Cristina Dana Enache, Clauze

abuzive în contractile încheiate

între profesionişti şi consumatori

Hamangiu

2012

270

Ion Deleanu. Gheorghe Buta,

procedura somaţiei de plată,

doctrină şi jurisprudenţă,

C.H. Beck

2006

566

Adrian Pena, Garantarea

obligaţiilor, Culegere de practică

judiciară,

C.H. Beck

2006

297

Corina Ruxandra Popescu,

Repararea prejudiciului în

contenciosul european al

drepturilor omului

Hamangiu

2013

450

Dragoş Mihai Mănescu, Proceduri

rapide de recuperare a creanţelor

Universul

Juridic

2011

200

Noul Cod Civil, Noul Cod de

Procedură civilă; Legea

nr.31/1990 modificată prin OUG

nr.82/2007; Legea nr.469/2002;

Legea nr.85/2006, Legea nr.

26/1990; Legea nr.241/2005;

Codul fiscal, Codul de procedură

fiscală



15

NOTĂ DE PREZENTAREA CURSULUI DREPTUL

AFACERILOR COMERCIALE

Cadrul general al cursului:

Cursul DREPTUL AFACERILOR COMERCIALE se adresează în

primul rând studenţilor. Cu toate acestea, considerăm că el nu are un caracter

restrictiv, fiind util şi, în egală măsură, accesibil unui public mai larg cum

sunt: specialiştii în drept, managerii, cei care desfăşoară afaceri în cadrul

asociaţiilor familiale, în mod independent, persoanele care lucrează în

compartimentele marcheting, juridic, comercial, manageri ai asociaţiilor şi

fundaţiilor inclusiv cei care iniţiază afaceri folosind metoda proiectelor

interne şi internaţionale. O afacere de succes nu mai poate fi concepută fără

un proiect, un program al acesteia şi fără a folosi cunoştinţe de

management al proiectelor şi în general de management. Dar

managementul activităţii economice, financiare, fiscale de conducere a

afacerii, sau a unui operator economic nu poate exista fără lege, drept,

instituţii şi instrumente juridice, abilităţi, tehnici şi strategii juridice.

Investitorul, finanţatorul, creditorul nu-şi mai foloseşte capitalul în baza unei

simple idei într-un mediu nesigur, necunoscut, nestudiat, cu resurse,

mijloace, posibilităţi, conjuncturi, riscuri etc., necunoscute, ci în baza unor

proiecte performante ancorate în realitatea mediului de afaceri, în scopul

asigurării realizării obiectivului propus, cu riscuri minime şi eficienţă

maximă. Abordarea afacerii orientată pe proiecte este o necesitate a vieţii

moderne şi presupune aplicarea metodelor, instrumentelor (juridice,

financiare, economice, etc.) şi tehnicilor de management al proiectelor în

afaceri, în special, în vederea îmbunătăţirii înfăptuirii şi finalităţii lor.

Activitatea empirică, începerea la întâmplare a unei afaceri, neluarea în

considerare a riscurilor, necunoaşterea mediului de afaceri, a legislaţiei

specifice afacerii, acordarea creditelor numai pe baza unor planuri de afaceri

nefundamentate, fanteziste, etc., sunt numai câteva din cauzele falimentelor

cu toate implicaţiile acestora inclusiv de natură penală. Pe de altă parte în

afaceri se zice „ cu cât riscul este mai mare cu atât profitul poate fi mai

mare.” Uni confundă siguranţa financiară cu afacerea neriscantă şi evident nu



16

câştigă suficient sau chiar pierd. A aborda afaceri riscante urmărind profitul

înseamnă a defini riscul şi a lua măsuri juridice, economice, tehnice, etc. de

prevenirea producerea evenimentului şi evitarea efectelor negative prin

asigurare, transmisibilitate, recuperare etc. De aceea apreciem că nu greşim

afirmând că în afaceri nu este loc pentru sentimente, curaj sinucigaş şi că nu

pot avea câştig de cauză decât cei bine şi foarte bine pregătiţi, în domeniul

abordat şi nu în ultimul rând cel juridic, economic, financiar şi fiscal pentru a

înfrunta direct, cu curaj raţional şi tenacitate domeniul atât de pragmatic al

lumii afacerilor. Astfel, prin actualul curs ne-am propus să prezentăm o

serie de reglementări juridice, comentarii pe marginea acestora,

insistând pe modul de folosire a instituţiilor juridice în afacerii începând

de la proiect şi până la finalizarea eficientă a afacerii abordând în

principal probleme:

Înţelegere şi folosire eficientă în afacerii, în managementul acestora a instituţiilor juridice, a măsurilor procedurale şi procesuale pentru a prevenii

pagubele, riscurile de orice fel, şi a asigura profituri sporite;

de protecţie juridică a afacerii încă din faza de idee, proiect, invenţie potrivit normelor de protecţie a proprietăţii intelectuale şi industriale;

de cunoaşterea şi respectarea regimului autorizării prealabile a afacerii, al autorizării tacite (licenţe, contingentări, autorizaţii, limitări la producţie şi

export etc.); prin acestea urmărindu-se a se evită nulitatea actelor şi faptelor

juridice ale afacerii, confiscarea bunurilor şi valorilor obiect al acestora,

concomitent cu asigurarea protecţiei legii pentru afacerea corect concepută.

de cunoaşterea partenerului de afaceri, a cazurilor de interzicerea sau limitarea capacităţii unor persoane fizice sau juridice de a efectua afaceri sau

un anumit gen de afaceri, în scop preventiv pentru afacerist sau colectivitatea

afacerilor (de pildă, persoanele cu risc penal, risc comercial, risc fiscal,

etc.)

privind preconstituirea probelor în scop preventiv, pentru orice eventuală contestare sau neexecutare a drepturilor sau obligaţiilor;

conştientizarea participanţilor la actul sau faptul juridic, de consecinţele

acestora şi, în mod deosebit, prin nefolosirea procedurii autentificării la

încheierea actelor juridice; importanţa şi riscurile unei simple semnături

necertificate, a unei semnături neautentificate, a semnăturii identificabile şi

greu de falsificat, a semnăturii electronice etc.;

care să asigure legalitatea afacerii, a obiectului şi cauzei acesteia, evitarea cauzei sau obiectului ilicit şi a consecinţelor negative ale acestora;



17

privind adoptarea unor măsuri elementare de precauţie anterior şi în faza executării obligaţiei contractuale, cum ar fi punerea în întârziere a

debitorului (atunci când este cazul), luarea unor măsuri conservatorii,

constituirea de garanţii pentru înlăturarea riscurilor, introducerea acţiunii

oblice sau acţiunii pauliene când debitorul este neglijent în dauna creditorului

etc.;

privind cunoaşterea condiţiilor de fond şi de forma în care un acord de voinţe, indiferent de denumire (protocol, factura, prospect) este un

veritabil contract, precum şi forţa obligatorie a acestuia faţă de terţi;

privind însuşirea regulilor juridice de purtare a negocierilor şi a tratativelor

prealabile încheierii afacerii, de alegere a instrumentelor juridice cele mai

adecvate specificului afacerii etc.;

privind cunoaşterea şi folosirea corespunzătoare, oportună şi eficientă a dispoziţiilor legale de drept comercial şi drept civil ; privind

clauza rezolutorie, clauza penală, clauza limitativă de răspundere sau

cauzele de nerăspundere pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale

asumate de partenerii de afaceri; de asemenea, probleme legate de

cunoaşterea şi evitarea clauzelor abuzive, clauze prin care unul dintre

comercianţi poate fi păgubit pe nedrept; probleme legate de cunoaşterea şi

folosinţa modalităţilor de executare a contractului în interesul său, respectiv

a condiţiei, termenului şi sarcinii;

privind condiţiile şi utilitatea invocării excepţiilor de ordine publică şi a fraudei la lege, a lipsei calităţii procesuale active sau pasive, atunci

când este necesar, dacă raporturile juridice, născute, modificate sau stinse în

afacere aduc atingere normelor juridice cu caracter imperativ (de ordine

publică) care protejează interesele generale inclusiv particulare sau celorlalte

norme juridice; cunoaşterea a ceea ce este considerat speculă licită ori

speculă ilicită, evaziunea fiscală tolerată sau evaziune fiscală

contravenţională ori evaziune fiscală infracţională; cunoaşterea afacerilor ce

s-ar încadra într-una din categoriile: afacere legală, afacere tolerată, afacere

contravenţională, afacere infracţională şi implicaţiile acestora ;

regimul juridic al creditării eficiente, sigure şi în avantajul reciproc al părţilor, al garantării acesteia atât pentru debitor, cât şi pentru creditor, fără

a-l favoriza pe vreunul dintre ei ; probleme privind cunoaşterea debitorului, a

posibilităţilor şi intenţiilor sale de a executa obligaţia sa faţă de creditor;

privind implicaţiile folosirii corecte sau incorecte a titlurilor de credit în afaceri (cecul, cambia, biletul de ordin, scrisoarea de garanţie etc.),



18

modul de transmitere şi circulaţie al acestora, prevenirea infracţiunilor ce se

pot comite cu acestea etc., şi în general regimul juridic al acestora ;

privind cadrul juridic propice desfăşurării unor afaceri sănătoase, producătoare de valori nou create ce ţine de : disciplina contractuală,

fiscalitate şi facilităţile fiscale, stabilitatea legilor, lacunele sau

imperfecţiunile legilor, corupţia, gradul de descoperire şi sancţionare a

cauzelor şi condiţiilor unui mediu de afaceri nesănătos etc.

consecinţele încheierii contractelor de cont curent sau de depozit cu o “bancă necunoscută“ sau în condiţii total dezavantajoase;

asigurarea şi înfăptuirea responsabilităţii şi răspunderii juridice în mod operativ şi eficient, în domeniul civil, comercial, administrativ, penal,

repunerea în situaţia anterioară, repararea prejudiciilor etc.;

Structura cursului:

Cursul este structurat pe mai multe capitole după cum urmează :

1. Consideraţii generale despre lege, drept, obligaţie, libertate, instituţie

juridică, management şi afacere. Consideraţii generale privind dreptul

afacerilor. Principiile dreptului afacerilor comerciale.

2. Subiectele dreptului afacerilor. Persoane fizice şi persoane juridice.

Persoana fizică subiect al drepturilor comerciale.

3. Societatea comercială, subiect al dreptului afacerilor comerciale.

Capacitate.Tipuri de societăţi. Avantaje, dezavantaje.

4.Activitatea de afaceri. Patrimoniu. Capitalul social. Abuzul de

majoritate.Fondul de comerţ. Firma. Emblema. Clientela şi vadul comercial.

Marca. Actele juridice privind fondul de comerţ. Obligaţiile comerciale.

Contractul. Elementele contractului. Subiectele. Consimţământul. Dolul.

Violenţa. Obiectul. Cauza. Semnătura electronică. Funcţionarea societăţilor

comerciale.

5. Încheierea contractelor. Oferta de a contracta. Contraoferta. Acceptarea

ofertei. Antecontractul. Executarea obligaţiilor. Preţul şi plata.

6. Efectele contractului. Relativitatea efectelor contractului. Opozabilitatea

contractului faţă de terţi. Promisiunea faptei altuia. Acţiunile directe ale

terţilor. Stipulaţia pentru altul.

7. Simulaţia. Efectele contractelor sinalagmatice. Riscurile în afaceri.

Gestiunea de afaceri. Plata nedatorată. Îmbogăţirea fără justă cauză.

Nulităţile şi efectele acestora.

8. Licitaţia.



19

9.Rolul cecului în mediul de afaceri. Riscul de neplată. Cecul fără acoperire.

Garanţie.

10. Finanţarea afacerii.

Bibliografie:

Bibliografia este prezentată la sfârşitul cursului.

Modalitatea de verificare:

Examen scris – test grilă, care este obligatoriu.

Cei care consideră că se exprimă mai bine prin subiecte de sinteză, pot

prezenta şi un referat cu temă la alegere din curs, de minim 15 şi maximum

20 de pagini. La aprecierea referatului se va avea în vedere că referatul a fost

întocmit cu temă la alegere, în timpul semestrului, cu posibilităţi deosebite de

documentare şi consultare, urmărindu-se contribuţia personală.



20

DREPTUL AFACERILOR COMERCIALE

Conf. univ. dr. Dabu Valerică

BUCUREŞTI

2015



21

CUPRINS

CAPITOLUL I

Consideraţii generale despre lege, drept, obligaţie, libertate, instituţie

juridică, management şi afacere. Dreptul afacerilor. Principiile

dreptului afacerilor comerciale

1.1. Mediul de afaceri. Definiţia şi obiectul dreptului afacerilor

comerciale. 1.1.1. Dreptul afacerilor şi dreptul comercial. Noţiunea de afacere. Noţiunea

de comerţ. Noţiunea de afacere comercială. Noţiunea de proiect al afacerii.

1.2. Afacerea şi proiectul afacerii. Afacerea şi mediul de afaceri.

1.3. Importanţa dreptului afacerilor în general şi în mod deosebit a dreptului

afacerilor comerciale. Noţiunea de drept al afacerilor comerciale. Obiectul

dreptului afacerilor comerciale.

1.3.1. Izvoarele dreptului afacerilor comerciale

1.3.2. Uzurile comerciale.

1.3.3. Legile scrise ca izvor al dreptului afacerilor comerciale

1.4. Principiile dreptului afacerilor comerciale

1.4.1. Principiul comercialităţii

1.4.2. Principiul celerităţii actului juridic de drept al afacerilor comerciale

1.4.3. Principiul protecţiei egale a creditorului cu debitorul

1.4.4. Principiul egalităţii juridice a părţilor

1.4.5. Principiul prezumţiei dobândirii licite a proprietăţi

1.4.6. Principiul libertăţii comerţului

1.4.7. Principiul libertăţii convenţiilor

1.4.8. Principiul liberei concurenţe



22

1.4.9. Principiul cunoaşterii partenerului de afaceri

1.4.10. Principiul cooperării şi avantajului reciproc

1.5. Alte reguli specifice dreptului afacerilor comerciale

CAPITOLUL II

SUBIECTELE DREPTULUI AFACERILOR COMERCIALE.

PERSOANA FIZICĂ SUBIECT AL AFACERII

2.1.1. Consideraţii generale. Noţiunea de comerciant (profesionist)

2.1.2. Importanţa statutului juridic de comerciant

2.1.3. Persoanele fizice subiecţi ai dreptului afacerilor comerciale

2.1.4. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele fizice pentru a

fi subiecţi ai dreptului afacerilor comerciale

2.1.4. Capacitatea persoanei fizice subiect al afacerii comerciale

2.1.5. Incompatibilităţi

2.1.6. Decăderi

2.1.7. Interdicţiile

2.1.8. Activitatea desfăşurată de persoana fizică să fie o afacere comercială

2.1.9. Desfăşurarea afacerii comerciale să fie în nume propriu

2.1.10. Desfăşurarea afacerii comerciale să fie autorizată în condiţiile legii

2.1.11. Desfăşurarea afacerii comerciale să fie în scopul obţinerii unui profit

2.1.8. Delimitarea calităţii de comerciant de alte profesiuni îndeplinite de

persoane fizice

CAPITOLUL III

3.2.1 Consideraţii generale. Definiţie.

3.2.2. Delimitarea societăţilor comerciale de asociaţii şi fundaţii non-profit.

3.2.3. Delimitarea societăţilor comerciale de societăţile civile

3.2.4. Clasificarea societăţilor comerciale

3.2.5. Formele societăţilor comerciale

3.2.5.1.Societăţile de persoane.

3.2.5.2 Trăsăturile societăţilor în nume colectiv

A. Asociaţii B. Capitalul social C. Aporturile la capitalul social D. Părţile sociale E. Răspunderea asociaţilor F. Conducerea, administrarea şi controlul

SOCIETATEA COMERCIALA SUBIECT AL DREPTULUI

AFACERILOR COMERCIALE



23

G. Dizolvarea 4.2.5.3. Trăsăturile societăţii în comandită simplă

4.2.5.4. Societăţile de capital

4.2.5.6.Trăsăturile societăţilor de capital

A. Acţionarii B. Capitalul social C. Acţiunile D. Conducerea, administrarea, controlul şi răspunderea acţionarilor E. Dizolvare

4.2.5.7. Societăţile în comandită pe acţiuni

4.2.5.8. Avantajele şi dezavantajele societăţilor pe acţiuni şi societăţilor în

comandită simplă pe acţiuni

4.2.5.9. Societatea comercială cu răspundere limitată.

A. Constituire B. Asociaţii C. Capitalul social D. Părţile sociale E. Dizolvarea

CAPITOLUL IV

ACTIVITATEA DE AFACERI COMERCIALE. OBLIGAŢIILE

COMERCIALE. CONTRACTUL

4.1 Consideraţii generale

4.2. Patrimoniu

4.2.1. Definiţie

4.2.2 Elementele patrimoniului

4.2.3 Caracterele juridice ale patrimoniului

A. Patrimoniul este o universalitate juridică B. Orice persoană fizică sau juridică are un patrimoniu. C. Patrimoniul este unic. D. Divizibilitatea patrimoniului E. Netransmisibilitatea patrimoniului prin acte juridice între vii

4.2.4 Funcţiile patrimoniului

A. Funcţia de gaj general B. Patrimoniul, subrogaţia reală universală şi subrogaţia cu titlu universal C. Subrogaţia cu titlu particular

4.2.5 Patrimoniul şi transmisiunea universală sau cu titlu universal

4.2.6 Consecinţele autonomiei patrimoniului societăţii comerciale



24

4.3 Capitalul social. Abuzul de majoritate.

4.4 Fondul de comerţ

4.4.1 Consideraţii generale. Definiţie

4.4.2. Fondul de comerţ

4.4.3. Consideraţii generale. Definiţie

4.4.4 Delimitarea noţiunii de fond de comerţ

4.4.5. Elementele fondului de comerţ

4.4.5.1 Consideraţii generale

4.4.5.2 Elementele corporale ale fondului de comerţ

4.4.5.3 Elementele incorporale ale fondului de comerţ

4.4.5.4 Firma

4.4.5.6.1. Reguli cu privire la determinarea conţinutului firmei.

4.4.5.7.2. Condiţiile de validitate ale firmei

4.4.5.8.3. Transmiterea firmei.

4.4.5.9.4. Emblema

4.4.5.10.5. Clientela şi vadul comercial.

4.4.3.11.6. Vadul comercial.

4.4.3. 4.7. Drepturile de proprietate industrială şi intelectuală.

4.4.3.4.8. Actele juridice privind fondul de comerţ

4.5. Obligaţiile comerciale

4.5.1 Consideraţii generale. Definiţie

4.5.2 Contractul. Clasificarea contractelor

4.5.2.1. Elementele contractului

4.5.2.2. Capacitatea de a contracta

4.5.2.3. Consimţământul element al contractului. Viciile de consimţământ

A. Eroarea B. Dolul (eroarea provocată) C. Proba dolului. D. Sancţiunea dolului.

E. Condiţiile violenţei – viciu de consimţământ

4.5.2.4. Obiectul contractului. Condiţiile obiectului contractului.

A. Existenţa obiectului B. Obiectul trebuie să fie în comerţul civil. C. Obiectul să fie determinat sau determinabil.

4.5.2.5. Cauza contractului

A. Cauza este distinctă şi de obiectul obligaţiei. B. Condiţiile de validitate ale cauzei contractului



25

C. Proba cauzei D. Sancţiunea cauzei

4.5.2.6. Forma contractului

Forma cerută ad probationem

4.6. Funcţionarea societăţilor comerciale. Consideraţii generale

4.6.1. Organele societăţii.

4.6.1.1. Adunarea generală

4.6.1.2. Felurile adunării generale

4.6.1.3. Adunarea ordinară

4.6.1.4. Adunarea extraordinară

4.6.1.5. Adunarea specială

4.6.1.6. Convocarea adunării generale

4.6.1.7. Şedinţa adunării generale

4.6.1.8. Exercitarea dreptului de vot.

4.7. Administratorii societăţii

4.7.1. Dispoziţii generale

4.7.2. Condiţii cerute pentru numirea administratorilor

4.7.3. Obligaţiile administratorului

4.7.4. Puterile administratorului

4.7.5. Încetarea funcţiei de administrator

CAPITOLUL V

ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR. ANTECONTRACTUL

5.1. Negocierea. Definiţie. Principii. Oferta. Acceptarea.

5.1.1. Momentul încheierii contractului

5.1.2. Aplicarea diferitelor sisteme privind momentul încheierii contractului.

5.1.3. Locul încheierii contractului

5.2. Executarea obligaţiilor comerciale

5.2. Subiectele plăţii

5.2.1. Subiectul activ (accipiensul).

5.2.2. Obiectul plăţii

5.2.3. Locul executării obligaţiilor comerciale

5.2.4. Data plăţii. Plata anticipată. Plata cu întârziere.

5.2.5. Proba plăţii.

5.2.6. Imputaţia plăţii. Imputaţia convenţională. Imputaţia legală.

5.2.7. Oferta reală de plată. Consemnarea. Opoziţii la plată.

CAPITOLUL VI

EFECTELE CONTRACTULUI



26

6. Principiul Pacta sunt servanta în raporturile dintre părţi

6.1.Principiul relativităţii efectelor contractului

6.2.Opozabilitatea contractului faţă de terţi.

6.3.Excepţii de la principiul relativităţii efectelor contractului

6.4.Promisiunea faptei altuia (convenţie de porte-fort), o excepţie aparentă.

6.5.Trăsăturile caracteristice ale promisiunii faptei altuia

6.6.Acţiunile directe ale terţilor, excepţii aparente

6.7. Contractul colectiv de muncă, excepţie aparentă de la principiul

relativităţii efectelor contractului. Noţiune

6.8. Excepţii reale de la principiul relativităţii efectelor contractului

6.8.1. Stipulaţia pentru altul (Contractul în favoarea unei terţe persoane).

Noţiune

6.8.1.1.Condiţiile stipulaţiei pentru altul

6.8.1.2.Efectele stipulaţiei pentru altul

6.8.1.3.Efectele între stipulant şi promitent

6.8.1.4.Efectele între promitent şi terţul beneficiar

6.8.1.5.Efectele stipulaţiei pentru altul în raporturile dintre stipulant şi terţul

beneficiar

6.8.1.6. Teoria dublului contract

6.8.1.7.Teoria actului unilateral al promitentului

6.9. Simulaţia – excepţia de la opozabilitatea contractului faţă de terţi

6.9.1.Condiţiile simulaţiei

6.9.2.Formele simulaţiei

6.9.3.Simulaţia asupra preţului (preţul deghizat).

6.9.4.Scopurile şi limitele simulaţiei

6.9.5.Efectele simulaţiei. Inopozabilitatea

6.9.6.Efectele simulaţiei faţă de terţi Efectele simulaţiei în raporturile dintre

terţi

6.9.7.Acţiunea în declararea simulaţiei

6.9.8.Proba simulaţiei

6.10. Efectele specifice contactelor sinalagmatice

6.10.1. Rezoluţiunea contractului.

6.10.2. Rezoluţiunea de plin drept.

6.10.3. Condiţia rezoluţiunii de plin drept

6.10.4. Condiţiile rezoluţiunii judiciare.

6.10.5. Condiţiile cerute pentru admisibilitatea rezoluţiunii judiciare.

6.10.6. Rezoluţia convenţională a contractului



27

6.10.7. Efectele rezoluţiunii contractului în raporturile dintre părţi.

6.10.8. Efectele rezoluţiunii faţă de terţi

6.10.9. Asemănări şi deosebiri între rezoluţiune şi nulitate

6.11. Riscurile în afacerii contractuale

6.11.1. Riscurile în contract în caz de imposibilitatea fortuită a executării

contractului

6.11.2. Gestiunea de afaceri

6.11.2.1. Efectele gestiunii de afaceri între gerant, gerat pe de o parte şi

terţii pe de altă parte

6.11.2.2. Natura de judiciară a gestiunii de afacerii

6.11.3. Plata nedatorată

6.11.3.1. Efectele plăţii nedatorate.

6.11.3.2. Obligaţiile solvensului.

6.11.4. Îmbogăţirea fără justă cauză

6.11.4.1. Acţiunea în restituirea plăţii nedatorate.

6.11.4.2. Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire

6.11.5. Efectele îmbogăţirii fără just temei (cauză)

6.11.5.1. Efectele îmbogăţirii fără just temei (cauză)

6.11.5.2. Prescripţia dreptului la acţiune

6.12. Sancţiunea nulităţii. Definiţie

6.12.1. Necesitatea şi importanţa sancţiunii nulităţii

6.12.2. Actele şi faptele care atrag nulitatea actului

6.12.3. Clasificarea nulităţilor:

6.12.4. Nulitatea absolută.

6.12.5. Efectele nulităţii.

6.12.6. Caracterul retroactiv al desfiinţării actului. Efecte între părţi.

6.12.7. Efecte faţă de terţi

6.12.8. Efectele actelor juridice nule

CAPITOLUL VII

LICITAŢIA

7. Licitaţia. Definiţie. Trăsături.

7.1. Licitaţiile de vânzare, ocazionale.

7.2. Consideraţii generale.

7.3. Procedura licitaţiei de vânzare ocazională

7.4. Licitaţiile de vânzare periodice.

7.5. Licitaţiile de cumpărare (import)

7.6. Necesitatea pregătirii participărilor



28

7.7. Pregătirea ofertelor

7.8. Plata de către ofertant a garanţiei de participare

7.9. Ţinerea licitaţiei în ziua şi la ora prescrisă, la locul anunţat

7.10. Analiza şi negocierile post-licitaţie

7.11. Regulamentul privind organizarea şi participarea la licitaţii elaborat de

BIRD 7.12. Reguli fundamentale rezultate din legislaţiile naţionale în

materie de licitaţie de cumpărare

7.13. Răspunderea juridică în cazul concurenţei neloiale la organizarea şi

desfăşurarea licitaţiei.

CAPITOLUL VIII

CECUL. BILETUL LA ORDIN. CAMBIA. SCRISOAREA GARANŢIE 8.1.Rolul cecului în mediul de afaceri.

8.2. Riscul de neplată.

8.3. Cecul fără acoperire în cont. Garanţie.

8.4. Înşelăciune. Infracţiune prevăzută de legea cecului.

8.5.Scrisoarea garanţie

CAPITOLUL IX

FINANŢAREA AFACERII

9.1. Surse de obţinere a fondurilor

9.2. Finanţarea proprie

9.3. Surse de obţinere a capitalurilor de împrumut

A. Creditul bancar. Contractul de credit.

B. Garanţiile materiale. Contractul de ipotecă. Contractul de gaj.

9.3.4. Programele de promovare a întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM)

9.3.5. Fondurile de capital de risc.

9.3.6. Creditul comercial.

9.3.7. Leasingul (finanţarea achiziţionării de echipamente).

9.3.8. Creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea).

9.3.9. Procesul de finanţare a afacerii.

9.3.9.1. Alegerea sursei de finanţare.

9.3.9.2. Pregătirea pachetului de finanţare.

9.3.9.3. Prezentarea cererii de finanţare.



29

CAPITOLUL I

Consideraţii generale despre lege, drept, obligaţie, libertate, instituţie

juridică, management şi afacere. Dreptul afacerilor. Principiile

dreptului afacerilor comerciale

Secţiunea I. Definiţia şi obiectul dreptului afacerilor comerciale.

Afacerea şi proiectul acesteia.

1. Dreptul afacerilor şi dreptul comercial. Noţiunea de afacere.

Noţiunea de comerţ. Noţiunea de afacere comercială. Noţiunea de

proiect al afacerii.1

Nici un alt domeniu de activitate nu presupune o motivaţie mai profundă şi o

finalitate mai complexă, o investiţie mai mare de profesionalism şi

creativitate, o previziune mai realistă a efectelor sale ca domeniul

afacerilor.2 Afacerea este o investiţie inteligentă de informaţii, resurse

financiare, materiale şi umane prin mijloace, metode şi proceduri

adecvate într-o conjunctură prielnică a mediului de afaceri în scopul

obţinerii de profit. Din ce în ce mai mult se vorbeşte de o cultură a

afacerilor. De pildă cultura de afaceri este definită ca fiind un „ansamblu

coerent de norme, valori, convingeri, atitudini, obiceiuri simboluri,

comportamente, percepţii, prezumţii fundamentale, produse şi construcţii

culturale care diferenţiază o firmă comercială de altele, conferindu-i

identitate şi un caracter de unicitate şi reflectând relaţia acesteia atât cu

1 Provenit din verbul francez “faire” (a face), după unii autori, cuvântul “afacere” aşa cum este definit în

toate dicţionarele, ar reprezinta o activitate profesională în domeniul comercial, industrial, agricol ori

financiar. Conceptul de afacerea nu se confundă cu activităţile comerciale desfaşurate de societăţile

comerciale. Conceptul de afacere include şi activitatea societăţilor indiferent dacă sunt comerciale,

industriale sau agricole. Deşi societăţile comerciale se foloseau încă din timpul romanilor, abia după anul

1966 în Franţa se vorbeşte de un adevărat drept al societăţilor ca ştiinţa care se ocupă cu studiul normelor

juridice care reglementează înfiinţarea, activitatea şi dispariţia juridică a acestora. A se vedea Maurice

Cozian, Droit des societes, cinquieme edition Litec, Paris 1992, pp. 32-38. Or în opinia noastră dreptul

societăţilor nu se confundă cu dreptul afacerilor a cărui sferă este mai mare. 2 Entităţile economice, financiare, se eliberează în prezent de frontierele teritoriale, precum şi de normele

juridice naţionale. În acest scop, folosesc tehnologii sofisticate, printre care cele ale comunicării, se

conectează la grupuri analoage etc. Pe de altă parte, infracţionalitatea organizată n-a făcut altceva decât

ceea ce au făcut aceste entităţi licite: a profitat de mondializarea pieţelor, de impactul comerţului electronic,

de accelerarea modalităţilor de schimb, pentru a amplifica şi accelera mişcarea mărfurilor ilicite.



30

mediul intern cât şi cu mediul ei extern.”3 O afacere de succes nu mai poate

fi concepută fără un proiect4, un program5 al acesteia şi fără a folosi

cunoştinţe de management al proiectelor6 şi în general de management7. De

regulă prin management se înţelege un proces de administrare a unei

intreprinderi care include elaborarea strategiei de dezvoltare prin planificare

pe termen lung, la nivel de vârf, organizarea, coordonarea şi controlul

activităţilor de producţie, desfacere, finanţare, marketing, personal, cercetare-

dezvoltare, la nivel mediu, şi urmărirea riguroasă a obiectivelor propuse.

După unii autori „ managementul constituie un sistem de concepte, de

metode şi instrumente prin care se realizează orientarea şi conducerea unei

entităţi economice spre realizarea unor obiective propuse, în vederea atingerii

unor performanţe cât mai ridicate.”8 Dar managementul activităţii

economice, financiare, fiscale de conducere a afacerii, sau a unui operator

economic nu poate exista fără lege, drept, instituţii şi instrumente

juridice, abilităţi, tehnici şi strategii juridice. Investitorul, finanţatorul,

creditorul nu-şi mai foloseşte capitalul în baza unei simple idei într-un mediu

nesigur, necunoscut, nestudiat cu resurse, mijloace, posibilităţi, conjuncturi,

riscuri etc., necunoscute, ci în baza unor proiecte performante ancorate în

realitatea mediului de afaceri, a sistemului juridic, în scopul asigurării

realizării obiectivului propus, cu riscuri minime şi eficienţă maximă. Dennis

Lock arată că toate proiectele au în comun aceeaşi caracteristică proiectarea

3 Manoela Popescu-Nistor, Cultura afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p.103. 4 Potrivit D.E.X. prin proiect se înţelege un plan sau intenţia de întreprinde ceva, de a organiza de a face un lucru. 5 Conform D.E.X. prin program se înţelege un plan de activitate în care sunt stabilite în ordinea desfăşurării

lor etapele propuse pentru o perioadă dată. Într-o altă definiţie prin program se înţelege o serie de sarcini

specifice intercorelate (proiecte de activităţi adiţionale), conduse în mod coordonat, ce permit realizarea

unor obiective în cadrul unor strategii corespunzătoare şi obţinerea unor beneficii suplimentare celor care s-

ar putea obţine prin conducerea lor separată. Asociaţia Project Management România. Editura economică,

Bucureşti 2002 p.115. 6 „Managementul proiectelor a apărut ca un instrument de planificare, coordonare, realizare şi control al

activităţilor complexe din proiectele industriale, comerciale, sociale, culturale şi politice moderne.” Prof.

univ. dr. Constantin Opran. Editura comunicare.ro Bucureşti 2002, p. 13. Prin management se înţelege

procesul de atingere a scopurilor prin utilizarea şi coordonarea eficientă a resurselor umane, tehnice,

materiale şi financiare în contextul de mediu dat. 7 Afacerile au permis multor întreprinderi să obţină şi deţină puteri economice mai mari decât a unor

importante state naţiune. De pildă în anul 1999 în primele 60 puteri mondiale se află pe locul 23 cu o cifră

de afaceri de 178,2 miliarde de dolari General Motors, pe locul 26 Ford Motors cu o cifră de afaceri de

153,5 miliarde de dolari, înaintea unor ţări ca Norvegia, Polonia, şi altele. (A se vedea „ Les 60 premieres

puissances economiquies mondisles”, Courrier international, 25 noiembrie 1999.) Primele 500 de grupuri

mondiale reprezintă 70% din comerţul mondial (legal). 8 Alexandru Puiu, citat de Dr. Gheorghe Caraiani şi dr. Toma Georgescu, în Managementul afacerilor,

Editura Lumina Lex Bucureşti, 2003, p.19.



31

ideilor, activităţilor şi transformarea lor în noi realizări,9într-un mod eficient

şi fără riscuri sau cu riscuri minime. Abordarea afacerii orientată pe

proiecte10 este o necesitate a vieţii moderne şi presupune aplicarea

metodelor, instrumentelor (juridice, financiare, economice, etc.) şi tehnicilor

de management al proiectelor în procesele de afaceri, în special , în vederea

îmbunătăţirii înfăptuirii şi finalităţii lor. Metoda de a investiga, analiza şi

previziona fiecare problemă din punct de vedere al trecutului,

prezentului şi viitorului în scopul determinării celui mai bun mod de a o

soluţiona în contextul mediului de afaceri şi al afacerii, constituie

conceptul de bază al unei afaceri orientată pe proiecte. Intuiţia şi

experienţa nu mai sunt suficiente în afaceri, în condiţiile schimbărilor,

transformărilor, tot mai rapide, în toate domeniile, şi în mod deosebit în

legislaţie şi de aceea se impune a fi completate cu cercetarea experimentală,

teoretică, folosirea scenariilor şi în general a instrumentelor şi cunoştinţelor

ştiinţei manageriale. În stiinţa afacerilor se vorbeşte tot mai mult de rolul şi

importanţa incubatoarelor de afaceri în dezvoltarea economică. În

condiţiile evoluţiei rapide a economiei globale, micile intreprinderi, respectiv

afaceri reprezintă o forţă pentru creşterea economiei fiecărei naţiuni, forţă

căreia i se acordă o importanţă din ce în ce mai mare. Începând cu deceniul al

optulea, această categorie economică s-a bucurat de mare interes din partea

celor care sau ocupat de planificare, legislaţie şi practica dezvoltării micilor

afaceri şi nu în ultimul rând de asigurarea unui mediu corespunzător

afacerilor. Au fost explorate şi create special structuri şi strategii noi care

permit afacerilor să demareze, să supravieţuiască şi să se dezvolte. Aşa a

apărut conceptul de incubator de afaceri.11Ca şi termenul binecunoscut de

9 Dennis Lock, Managementul de proiect, Editura Codecs, Bucureşti, 2000, p.3. 10 În perioada de preaderare la Uniunea Europeană, ţările candidate primesc fonduri importante la care au

acces orice persoană fizică şi juridică solicitantă care care prezintă proiecte de afaceri performante în raport

cu programele de finanţare. 11 Un incubator de afaceri este definit ca fiind un sistem organizaţional în care activităţile sunt coordonate

în scopul de a genera , proteja firmele noi, profitabile şi de a le înlesni dezvoltarea. Mediul creat în cadrul

unui incubator de afaceri presupune realizarea unui climat favorabil de afaceri, de colaborare, pentru

instruirea teoretică şi în mod deosebit practică a micilor întreprinzători în conceperea şi dezvoltarea a

afacerilor considerate profitabile. Acesta presupune: selecţionarea cu multă atenţie a proiectelor de afaceri

care urmează să fie incubate, asigurarea spaţiului de lucru pentru fiecare firmă chiriaşă a incubatorului,

asigurarea de facilităţii de care acestea să beneficieze în mod egal şi anume facilităţi de comunicare şi suport

administrativ, existenţa unei echipe care să se ocupe de instruirea, dezvoltarea şi consultanţa pentru noii

întreprinzători afacerişti, asigurarea accesului micilor întreprinzători la servicii de tip juridic sau financiar,

stabilirea de chirii şi taxe accesibile pentru serviciile oferite firmelor chiriaşe, dezvoltarea firmelor incubate,

astfel încât acestea să fie capabile să părăsească incubatorul după trei sau patru ani şi să devină firme

independente. În ultimul timp sau dezvoltat incubatoarele universitare care folosesc tehnologie avansată



32

incubator- instalaţie ce protejează vieţi de pui nou născuţi care în

momentul apariţiei lor în lumea vie nu manifestă un grad suficient de

dezvoltare- incubatorul de afaceri protejează micile intreprinderi nou

înfiinţate prin reducerea riscului de falimentare în primii ani de activitate.

Deşi desemnează o activitate umană complexă şi răspândită în

societate atât în sectorul privat, cât şi în sectorul public “afacerea” este

definită în dicţionare, într-o viziune îngustă, subiectivă. Dicţionarele de

referinţă în limba română, editate până în anul 1989, definesc termenul dintr-

o anumită perspectivă, asociind-ul exclusiv cu “specula” şi “speculaţiile12”,

cu sensul de profit ilicit, alături de care propun şi definiţii de o maximă

generalitate, de genul: “o activitate importantă”, îndeletnicire, treabă,

ocupaţie, întreprindere cu rezultat favorabil”,etc.

Şi sensurile înserate în dicţionare ale limbilor de circulaţie internaţională

sunt limitative în raport cu bogăţia semantică a noţiunii, accentuând fie

ideea de interes (al întreprinzătorului), fie finalitatea de “a câştiga bani”

sau cea de consecinţe “financiare” ale activităţii, meseriei, profesiei pentru

ca, în esenţă, aşa să fie explicaţi termenii “affaire”, “bussiness”13 şi

“geschaft”.

De pildă, dicţionarele “Larousse” definesc afacerea ca “…tot ce

constituie obiectul unei ocupaţii şi priveşte interesul cuiva (întreprinzător):

activităţi comerciale, industriale, financiare etc.”14 sau suplimentare faţă de

accepţiunea precedentă, ca “…un lucru cu urmări financiare.”15 În Marea

Britanie într-unul dintre cele mai reputate dicţionare se defineşte afacerea

ca “…lucru ce trebuie făcut, pentru a câştiga bani.”16

În S.U.A. se consideră afacerea ca “…o tranzacţie cu finalitate financiară”17,

deci o accepţiune foarte apropiată de cea a dicţionarelor “Larousse”.

produsă în cadrul universităţilor şi lucrează pe bază de licenţă cu rezultatele cercetărilor personalului

universitar sau al studenţilor, precum şi incubatoarele virtuale sau fără pereţi incubatoare care se bazează

numai pe consultanţă şi servicii acordate unor firme arondate şi care nu cer spaţiu de lucru. A se vedea pe

larg Rustam Lalkaka, Jack Bishop, Rolul incubatoarelor de afaceri în dezvoltare economică, Editura, All

Beck, Bucureşti, 2000. 12 Prin speculaţie de regulă se înţelege cumpărarea şi revânzarea de mărfuri, servicii ori titluri de credit în

scopul obţinerii unui câştig, ca diferenţă între preţul de cumpărare şi cel de vânzare. 13 Business-ul are ca înţeles tradiţional activitatea ce determină obţinerea unui profit prin propria

întreprindere sau iniţiativă. 14 Petit Larousse, Librairie Larousse, 1988, p. 8. 15 Larousse illustré, Librairie Larousse, 1934, p. 18. 16 The Concise Oxford Dictionary, Oxford University Press, 1985, p. 16. 17 S. Godin, S. Comley, Business ules of Thumb, Warner Booke, 1987, p. 3.



33

Un reputat specialist H. Fraisse18 defineşte afacerea ca fiind: “…operaţiuni

constând în studierea, contractarea şi realizarea printr-un organism-client,

până în acel moment, într-o anumită formă sau în contextul dat.”.

Unii autori definesc afacerea ca iniţiativa unui întreprinzător, concretizată

într-o relaţie contractuală şi având o finalitate economico-financiară

precizată, corespunzătoare unui anumit scop. Socotim că această definiţie

nu este satisfăcătoare în înţelegerea conceptelor de afacere politică, afacere

statală, afacere socială, afacere ilegală etc., deoarece circumscrie afacerea

numai domeniului contractelor cu finalitate economico-financiară.

Pe de altă parte, prin această definiţie nu putem aborda conceptele de

afacere licită, afacere ilicită, afacere imorală, speculă licită, speculă ilegală,

evaziune fiscală tolerată19, evaziune fiscala contravenţională, evaziune

fiscală infracţională etc.

De aceea încercând o definiţie credem că, afacerea este o activitate umană

de regulă independentă, desfăşurată după anumite reguli, norme şi

principii prin care se urmăreşte satisfacerea trebuinţelor umane în

condiţii de eficienţă maximă pentru subiecţii acesteia. Potrivit lui

Maslow20, trebuinţele umane sunt categorisite în: a) nevoi de bază fiziologice

(hrană, căldură etc.; b) nevoi de siguranţă (confort fizic, psihic etc.); c) nevoi

de apartenenţă şi dragoste; d) nevoi de apreciere şi recunoaştere socială; e)

nevoi de autorealizare. Ca urmare, viaţa poate fi considerată ca o luptă

continuă pentru satisfacerea trebuinţelor în cadrul căreia afacerea ocupă un

loc deosebit ca mijlocul eficient de realizare a acestora. De aceea reducerea

scopului afacerii numai la profit o socotim că nu satisface. De pildă o

activitate soldată cu acelaşi rezultat dar cu cheltuieli mai puţine decât o altă

activitate şi acelaşi rezultat este tot o afacere economisind orice formă de

resursă şi oricât. Or definirea scopului afacerii ca urmărirea satisfacerii

18 H. Fraisse, Manuel de l’inginieur d’affaires, Editions Dunod, 1990, pp. 8-9. 19 Prin evaziunea fiscală tolerată se înţelege acele situaţii de afaceri producătoare de venituri, care conţin

activităţi,bunuri, etc., pentru care legiuitorul încă nu a impus să se plătească impozite şi taxe pe venit cum ar

fi: activităţile nereglementate în acest sens, adică pentru care încă nu s-a instituit obligativitatea plăţii de

impozite şi taxe, sub sancţiunea legii penale, de pildă, a fost o perioadă când veniturile din uzufruct -

vânzarea folosinţei bunului nu au fost impozitate; amânări la plata impozitelor şi taxelor, scutiri de la plata acestora, acordate prin lege sau acte administrative, regimul juridic prin impozitele reduse şi alte facilităţi

din zonele libere sau din zonele defavorizate etc. De pildă un asociat unic al unui S. R. L. va alege să

primească de la societate dividente pentru care va plăti numai un impozit de 5%. El nu va alege obţinerea

veniturilor prin varianta salarizării sale la societatea comercială în cauză care presupune plata unui impozit

de peste 50% (în cazul fostei impozitări prin cote procentuale până la 1.01.2005) cu toate consecinţele ce

decurg din aceasta. 20 Cătălin Mamali, Balanţă motivaţională şi coevoluţie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1981, p. 73.



34

trebuinţelor umane în condiţii de eficienţă maximă pentru subiecţii

afacerii o socotim mai aproape de realitatea conceptului. Într-o economie

de piaţă, competitivă, satisfacerea trebuinţelor umane în condiţii de

ineficienţă este o afacere păguboasă în cadrul consumului neproductiv atât

pentru subiectul în cauză (care îşi permite aşa ceva conştient sau inconştient)

cât şi pentru mediul de afaceri ( de pildă cineva care nu negociază, şi plăteşte

oricât i se cere, cumpărând unul sau mai multe autoturisme, afectează

acţiunea legii cererii şi ofertei în stabilirea preţului de piaţă.)

Credem că, pentru o afacere sunt importante în principal proiectul afacerii,

motivaţiile, mijloacele şi modalităţile de înfăptuire, managementul

(economic, juridic, financiar, al resurselor umane, al proiectelor etc. ) şi

în mod deosebit eficienţa şi finalitatea acesteia.21Nu în ultimul rând pentru o

afacere este necesară şi un mediu de afaceri corespunzător economic,

juridic, fiscal, bancar etc.. Totodată, este de observat că o afacere se poate

analiza şi după principiul “cui prodest”, respectiv: a) exclusiv subiecţilor

afacerii; b) numai terţilor; c) societăţii; d) în primul rând subiecţilor afacerii

dar şi celorlalţi (unora sau întregii societăţi). Acesta ar fi, credem, sensul de

maximă generalitate al conceptului de “afacere”. Însă, afacerea poate avea şi

alte sensuri în raport de criteriile la care ne raportăm în delimitarea

conceptului.

De pildă profesorul Dan D. Voiculescu arăta că “O adevărată afacere este

doar aceea care soluţionează nevoi materiale şi spirituale, care oferă

soluţii la problemele membrilor societăţii şi produce implicit profituri

financiare”. Observăm că prin aceasta se încearcă definirea numai a unui

gen de afacere denumită “adevărata afacere”.Nu putem să nu observăm că

această definiţie, presupune un proiect care să previzioneze soluţionarea

satisfacerii necesităţilor, a problemelor ce apar, inclusiv cu finalitatea –

profitul financiar. De asemenea este o perspectivă care leagă oarecum

profiturile şi ideile de moralitate, în afacerii (mijloc şi finalitate), de

dezvoltarea umană, de prestigiu, de muncă şi de satisfacerea nevoilor

21 În literatura de specialitate se vorbeşte de factorii care determină succesul unei afaceri fără a distinge

între categoriile de afaceri ca fiind: a)proiectul afacerii, calitatea acestuia, adaptabilitatea, flexibilitatea,

previziunea şi prevenirea riscurilor, etc. b) competenţa, responsabilitatea şi managementul sub toate

aspectele afacerii, a conducătorilor afacerii precum şi calificarea personalului; c) buna înţelegere a nişei de

piaţă şi a concurenţei; d) asigurarea clientelei şi cunoaşterea trebuinţelor acesteia, prezente şi în evoluţie; e)

angajaţi loiali şi responsabili, (stimulente, motivaţii, angajare prin concurs etc. ); f) accesul şi folosirea

consultanţei de specialitate; g) capitalul necesar şi adecvat; h) produsul sau serviciul să fie în concordanţă cu

trebuinţele clientelei; i) potenţial pentru dezvoltare, modernizare; j) un avantaj competitiv; k) capacitate de

producţie adecvată; l) obiectivele să fie clare, posibil de realizat şi în concordanţă cu afacerea.



35

materiale şi spirituale în societate. Pe de altă parte, această definiţie admite

şi existenţa unor alte afaceri, cum ar fi cele ilicite, prin mijloc sau scop, ori

afacerile păgubitoare, adică acele afaceri care nu îndeplinesc condiţiile

definiţiei, intrând în conflict cu interesele membrilor societăţii.

Potrivit DEX, prin afacere22 se înţelege o tranzacţie financiară, comercială

sau industrială, bazată de obicei pe speculă23 sau pe speculaţii, definiţie care

de asemenea după opinia noastră, nu este la adăpost de critică.

De aceea socotim că există o deosebire între afacerile ca întreprinderi pentru

producţia de bunuri şi chiar servicii nemijlocit consumabile de producător

şi afacerile comerciale având reglementări juridice şi reguli de abordare

diferite.24 Sfera producţiei de bunuri, fie pentru consumul propriu sau

pentru a le vinde în scopul obţinerii de profit, face parte din sfera afacerilor

în care se produc în primul rând bunuri şi apoi profituri, deosebindu-se

de afacerile comerciale prin care se produc bani, urmărind-se profitul prin

alte mijloace şi modalităţi. Producţia, ca afacere, creează o nouă valoare

prin bunuri materiale având la bază munca sub toate aspectele ei fizice,

intelectuale, nemijlocite sau mijlocite, pe când afacerea comercială obţine o

valoare adăugată care nu întotdeauna este un rezultat nemijlocit şi exclusiv

al muncii specifice producţiei, ci al cunoaşterii şi folosiri eficiente a

informaţiei, a speculei, al activităţii speculative, deci al cunoaşterii şi

exploatării unor conjuncturi de piaţă, al fluctuaţiei raportului cerere şi

ofertă al cunoaşterii şi folosirii eficiente a instituţiilor dreptului, a

formării şi exploatării unei previziuni corecte şi altele25. Ca urmare

22 D.E.X. Ediţia a doua, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 17. 23 Specula este o afacere în care se obţine profit prin vânzare-cumpărare, exploatând o anumită situaţie,

conjunctură favorabilă. Specula poate fi licită, atunci când se desfăşoară în condiţiile, limitele şi cu

autorizarea prevăzute de lege şi ilegală, atunci când aceasta se face cu încălcarea legii. De pildă, prin

speculaţie valutară se înţelege vânzarea sau cumpărarea de valută făcută cu unicul scop al realizării de

câştig, ca urmare a jonglării cu diferenţele de curs existente între valute prezente pe aceeaşi piaţă, pe pieţe

diferite, ca şi a jonglării cu diferenţele de curs ale aceleiaşi valute în operaţiile la vedere şi pe termen. 24 În sens contrar a se vedea Radu S. Motica în Drept comercial român şi drept bancar, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 1999, p. 24, care arată: ”În sens juridic noţiunea de comerţ cuprinde nu numai operaţiunile

de interpunere in circulaţia mărfurilor pe care le realizează comerciantul, ci şi operaţiunile de producere

a mărfurilor prin transformarea materiilor prime, a materialelor şi obţinerea unor rezultate de o valoare mai

mare de către fabricanţi sau întreprinzători. Deci, pornind de la această concepţie, dreptul comercial

reglementează atât producţia, cât şi distribuţia (circulaţia) mărfurilor”. Într-adevăr această concepţie se

desprinde din articolul 3 din actualul Cod comercial dispoziţii care, după opinia noastră, nu mai sunt de

actualitate. 25 Evident că şi în cadrul afacerii comerciale se depune o muncă dar această muncă are un anumit specific,

anumite legi, reguli, etc..


FACULTATEA DE MANAGEMENT Str. Povernei nr. 6, Bucureşti, România, 0372.177.141, www.facultateade

Date post:	17-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

FIùA DISCIPLINEI - Facultatea de Managementeficient a dispozi iilor legale de drept comercial úi...

Documents