FAPTELE APOSTOLILOR

E D I T U R A S C R I P T U M ®

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiMARSHALL, HOWARD I. Faptele apostolilor / I. Howard Marshall. - Oradea: Scriptum, 2009 ISBN 978-973-1813-26-4

226.6286.3

În această serie de comentarii Tyndale la Noul Testament,la Editura Scriptum a mai apărut:

Matei (volumul 1)

În această serie de comentarii Tyndale la Noul Testament,la Editura Scriptum vor mai apărea:

Marcu (volumul 2)Luca (volumul 3)Ioan (volumul 4)

Romani (volumul 6)1 Corinteni (volumul 7)2 Corinteni (volumul 8)

Galateni (volumul 9)Efeseni (volumul 10)Filipeni (volumul 11)

Coloseni şi Filimon (volumul 12)1 & 2 Tesaloniceni (volumul 13)Epistolele pastorale (volumul 14)

Evrei (volumul 15)Iacov (volumul 16)

1 Petru (volumul 17)2 Petru şi Iuda (volumul 18)

Scrisorile lui Ioan (volumul 19)Apocalipsa (volumul 20)

Pentru detalii despre data şi ordinea apariţiilor,vă rugăm să ne contactaţi.

FAPTELE APOSTOLILOR

I. Howard Marshall

Editura Scriptum®

Oradea

editor general al serieiLeon Morris

Introducere ºi comentariu

Originally published under the title Acts

by Inter-Varsity Press, Norton Street, Nottingham, NG7 3HRISBN 978-0-8308-2984-2© Donald Guthrie 1980

This translation of Acts (Tyndale New Testament Commentary)first published in 1980 is published by arrangement

with Inter-Varsity Press, Nottingham.

Ediţia în limba română, publicată sub titlulFaptele apostolilor

de I. Howard Marshall

apărută sub egidaAsociaţiei Creştine Prezbiteriene din Timişoara

E-mail: ipctimisoara@yahoo.comPagina web: WWW.IPCTIMISOARA.WORDPRESS.COM

Soli Deo Gloria!

Coordonator proiect: Lăcrămioara Novac

2009 Editura Scriptum®

str. Lăpuşului nr. 28, 410264 Oradea - BihorTel./Fax/Robot: 0359-412.765; E-mail: scriptum@scriptum.ro,

Pagina web: WWW.SCRIPTUM.RO

Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediţii în limba română.Prima ediţie în limba română

Traducerea: Lăcrămioara NovacEditarea: Sofia Gheorghe

Corectura: Emanuela IgnuţaCoperta şi tehnoredactarea: Olimpiu G. Filip

Cu excepţia situaţiilor când se specifică altfel, toate citatele biblice folosite sunt traducerea D. Cornilescu.

Orice reproducere sau selecţie de texte din aceastã carte este permisă doar cu aprobarea în scris a Editurii Scriptum, Oradea.

ISBN 978-973-1813-26-4

Tiparul executat în U.E.

LuiFrederick Fyvie Bruce

cu ocazia celei de-a 70-a aniversări

Cuprins

Prefa general .........................................................................

Prefaa autorului ......................................................................

Abrevieri .....................................................................................

Bibliografie ................................................................................

Hart: Orientul mijlociu în secolul I d.Cr. .........................

Introducere

I. Scopul crii Faptele apostolilor ...........................

II. Teologia crii Faptele apostolilor .......................

III. Istoricitatea crii Faptele apostolilor ...............

IV. Originile crii Faptele apostolilor ......................

V. Valoarea permanent a crii Faptele apostolilor ..........................................................

Analiz ........................................................................................Comentariu .................................................................................

Primele comentarii biblice de la Tyndale aveau ca scop acordarea unui ajutor general cititorului obişnuit al Bibliei. Ele se concentrau

pe înţelegerea textului, fără a intra în amănunte scolastice. De aceea se urmărea evitarea a două extreme: să nu fi e „nici prea tehnice – şi astfel, inutilizabile; dar nici prea scurte – şi astfel nesatisfăcătoare“. Drept urmare, majoritatea utilizatorilor acestor comentarii biblice au opinat că s-a reuşit într-o bună măsură atingerea scopului propus.

Dar, vremurile se schimbă. Şi aşa se face că un ciclu de comentarii care şi-a dovedit efi cienţa o perioadă atât de lungă s-ar putea să nu mai fi e astăzi la fel de relevant ca la începuturile sale. S-au adăugat elemente noi şi informaţii preţioase. Dezbaterile asupra unor chestiuni controversate s-au amplifi cat. Modul şi metodele de a citi Biblia s-au schimbat. În plus, cei mai mulţi utilizatori ai comentariilor biblice din seria Tyndale apelau la Authorised Version (Versiunea Autorizată a Bibliei), iar comentariile erau concepute ca atare, situaţie care acum s-a schimbat.

Decizia de a revizui şi actualiza întreaga serie de Comentarii Tyndale nu a fost uşor de luat şi nici realizată cu uşurinţă; însă, în cele din urmă, s-a considerat că aceasta este o necesitate pentru situaţia actuală. Există nevoi şi provocări noi, iar acestea vor putea fi întâmpinate corespunzător cu ajutorul unor scrieri noi sau printr-o actualizare completă a cărţilor vechi. Evident, scopul seriei iniţiale rămâne neschimbat. Noile comentarii nu sunt nici prea minuscule, dar nici exagerat de lungi. Ele sunt mai degrabă exegetice decât homiletice. Deşi nu dezbat toate chestiunile controversate, totuşi niciunul nu este scris fără a se ţine seama de anumite probleme care

Prefaþã generalã

10 FAPTELE APOSTOLILOR

atrag atenţia cercetătorilor Noului Testament. Elementele considerate că ar merita să li se acorde neapărat o anumită atenţie sunt luate în discuţie fi e în Introducere, fi e în notele sau observaţiile suplimentare.

Însă, principala abordare a acestor comentarii nu este una de ordin critic. Aceste cărţi sunt scrise pentru a-l ajuta pe cititorul obişnuit să înţeleagă mai bine Biblia. Ele nu presupun cunoştinţe de limba greacă, fi indcă toate cuvintele în greacă discutate în comentariu sunt transliterate; însă, autorii au lucrat cu textul grecesc original în faţă. Pe de altă parte, deşi autorii au libertatea de a-şi alege una sau alta din versiunile biblice moderne, totuşi, li se cere să aibă în minte varietatea traducerilor afl ate în uz curent.

Noua serie a Comentariilor Tyndale face progrese, bucurându-se de apreciere aşa cum s-a întâmplat cu seria anterioară, cu speranţa că Dumnezeu Îşi va revărsa harul şi binecuvântarea peste aceste cărţi pentru a-l ajuta pe cititorul obişnuit să poată înţelege cât mai profund şi mai clar sensul Noului Testament.

Leon Morris

Într-o vreme în care există comentarii nenumărate la toate cărţile Noului Testament, oricine îndrăzneşte să mai adauge altele la

numărul lor este într-un anumit fel obligat să le justifi ce apariţia. În cazul de faţă, nu este sufi cient să pretindem că cerinţele unei serii trebuie să fi e împlinite, din moment ce Comentariile Tyndale la Noul Testament conţineau deja un volum despre Faptele apostolilor, el fi ind opera distinsului erudit, profesorul E. M. Blaiklock. Totuşi, un număr de factori au determinat o înlocuire a acestei apreciate lucrări.

În primul rând, profesorul Blaiklock şi-a limitat în mod deliberat sarcina la scrierea „unui comentariu istoric“, în sensul că el s-a concentrat asupra ilustrării şi prezentării cărţii Faptele apostolilor în contextul istoric din perioada greco-romană. Direcţia pe care au luat-o studiile din momentul în care comentariul a fost publicat a subliniat importanţa teologică a cărţii Faptele apostolilor şi a devenit un lucru de dorit ca unele relatări să fi e considerate ca atare. Este semnifi cativ faptul că excelenta prezentare generală recentă a lui F. Bovon a scrierilor lui Luca este intitulată Luc le théologien.

Totuşi, problemele istorice nu pot fi date la o parte în favoarea unei abordări pur teologice, iar acest aspect duce la un al doilea motiv pentru care s-a încercat să se revigoreze studiul. Cu puţin timp înaintea apariţiei lucrării profesorului Blaiklock, se publicase un alt comentariu în germană, scris de profesorul E. Haenchen; cu multă erudiţie şi mare atenţie acordată detaliilor, autorul l-a făcut pe Luca să pară mai degrabă un scriitor de fi cţiune istorică decât un istoric serios. Cazul lui Haenchen trebuie să fi e evaluat şi tratat cu seriozitate. Prin urmare, dacă lucrarea de faţă pare uneori extrem de polemică şi unilaterală

Prefaþa autorului

12 FAPTELE APOSTOLILOR

prin faptul că se concentrează asupra aspectelor istorice, acest lucru poate fi explicat prin faptul că până la acel moment comentatorii (cu excepţia notabilă a lui R. P. C. Hanson) au făcut prea puţin pentru a echilibra abordarea lui Haenchen. Probabil că ar trebui accentuat faptul că, deşi acest comentariu este evident critic la adresa a ceea ce eu consider a fi scepticismul nejustifi cat al lui Haenchen privind istoricitatea Faptelor Apostolilor, lucrarea este totuşi un instrument de studiu remarcabil care a contribuit mult la reaprinderea interesului pentru studiul cărţii Faptele apostolilor.

Păstrând scopul exprimat al seriei, comentariul este în principal exegetic, deşi s-a sperat că au fost oferite sufi ciente dovezi în favoarea valorii expozitive a textului. În timp ce comentariul şi-a propus să fi e folositor pentru un număr mare de cititori, eu am încercat să-l fac util şi pentru studentul la teologie, iar în acest scop am dorit să prezint anumite referiri la lucrările despre Faptele apostolilor care au apărut după publicarea comentariului lui Haenchen şi nu apar în bibliografi ile lui.

Aş dori să-mi exprim caldele mulţumiri faţă de dr. Leon Morris, editorul general al seriei şi dr. Colin J. Hemer pentru comentariile lor folositoare pe marginea manuscrisului, precum şi faţă de domnişoara T. Clark şi doamna P. Henderson pentru ajutorul acordat la tipărire.

Comentariul a fost scris la Universitatea din Aberdeen, unde Sir William Ramsay a fost profesor, iar profesorul F. F. Bruce, student. Se va putea vedea cât de mult am fost infl uenţat de aceşti autori distinşi în abordarea cărţii Faptele apostolilor şi îmi face cea mai mare plăcere să-mi exprim recunoştinţa faţă de cel din urmă pentru prietenia sa şi pentru încurajarea în multe domenii prin a-i dedica această carte.

I. Howard Marshall

AG A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, ed. W. F. Arndt şi F. W. Gingrich, Cambridge, 1957.

AHG Apostolic History and the Gospel, ed. W. W. Gasque şi R. P. Martin, Exeter, 1970.

BC Th e Beginnings of Christianity, ed. F. J. Foakes-Jackson şi K. Lake, Londra, 1920-33.

Bib. Biblica.BJRL Bulletin of the John Rylands University Library of

Manchester.CBQ Th e Catholic Biblical Quarterly.EQ Th e Evangelical Quarterly.ET Th e Expository Times.GNB Th e Good News Bible (Today’s English Version),

Old Testament, 1976; New Testament, ediţia a IV-a, 1976.

HTR Th e Harvard Th eological Review.Ios. Iosif Flaviu (Ant.: Antichităţi iudaice; Ap.: Împotriva

lui Apion; Bel.: Războiul).JB Th e Jerusalem Bible, 1966.JBL Th e Journal of Biblical Literature.JSNT Th e Journal for the Study of the New Testament.JTS Th e Journal of Th eological Studies.LS A Greek-English Lexicon, compilat de H. G. Liddell

şi R. Scott, ediţia nouă revizuită de H. S. Jones şi R. Mackenzie, 2 vol., Oxford, 1940.

Abrevieri

14 FAPTELE APOSTOLILOR

LXX Septuaginta (versiunea greacă precreştină a Vechiului Testament).

MT Textul Masoretic.NBD Th e New Bible Dictionary, ed. J. D. Douglas şi alţii,

Londra, 1962.NEB Th e New English Bible, Old Testament, 1970; New

Testament, ediţia a II-a, 1970.NIDNTT Th e New International Dictionary of New Testament

Th eology, ed. Colin Brown, Exeter, 1975-78.NIV Th e New International Version, Old Testament,

1979; New Testament, 1973.Nov.T Novum Testamentum.NTA New Testament Abstracts.NTS New Testament Studies.PLA Perspectives on Luke-Acts, ed. C. H. Talbert, Danville

şi Edinburgh, 1978.RSV American Revised Standard Version, Old Testament,

1952; New Testament, ediţia a II-a, 1971.SB Kommentar zum neuen Testament aus Talmud und

Midrasch, Herman L. Strack şi Paul Billerbeck, 1956.

SJT Th e Scottish Journal of Th eology.SLA Studies in Luke-Acts, ed. L. E. Keck şi J. L. Martyn,

Nashville, 1966.TDNT Th eological Dictionary of the New Testament, traducere

de Geoff rey W. Bromiley a lucrării Th eologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, vol. 1-4, ed. G. Kittel, vol. 5-10 ed. G. Friedrich, Grand Rapids, 1964-76.

TNT Th e Translator’s New Testament, 1973.Tyn.B. Tyndale Bulletin.TZ Th eologische Zeitschrift.ZNW Zeitschrift für die Neutestamentliche Wissenschaft.ZTK Zeitschrift für Th eologie und Kirche.

Cărţile listate aici sunt menţionate în comentariu doar prin numele autorului, iar în cazul în care sunt două sau mai multe cărţi ale aceluiaşi autor, apar şi titlurile prescurtate.

Barrett, C. K., Th e New Testament Background: Selected Documents, Londra, 1956. (Barrett, Background).

Luke the Historian in Recent Study, Londra, 1961. (Barrett, Luke).Blaiklock, E. M., Th e Acts of the Apostoles, Tyndale New Testament

Commentaries, Londra, 1959.Bovon, F., Luc le théologien: Vingt-cinq ans de recherches, (1950-1975),

Neuchâtel şi Paris, 1978.Bruce, F. F., Th e Book of the Acts, New International Commentary, Grand

Rapids: New London Commentary, Londra, 1954. (Bruce, Book). Th e Acts of the Apostles: Th e Greek Text with Introduction and

Commentary, Londra, 1951. (Bruce, Acts).Burchard, C., Der dreizehnte Zeuge, Göttingen, 1970.Conzelmann, H., Die Apostelgeschichte, Handbuch zum neuen Testament,

Tübingen, 1963. (Conzelmann, Apostelgeschichte). Th e Th eology of St. Luke, Londra, 1960. (Conzelmann, Th eology).Dibelius, M., Studies in the Acts of the Apostles, Londra, 1956.Dunn, J. D. G., Jesus and the Spirit, Londra, 1975. (Dunn, Jesus). Baptism in the Holy Spirit, Londra, 1970. (Dunn, Baptism).Dupont, J., Études sur les Actes des Apôtres, Paris, 1967. (Dupont,

Études). Th e Sources of the Acts: Th e Present Position, Londra, 1964. (Dupont,

Sources).

Bibliografie

16 FAPTELE APOSTOLILOR

Edwards, D. M., Good News in Acts, Londra, 1974.Ellis, E. E., Prophecy and Hermeneutic in Early Christianity, Tübingen

şi Grand Rapids, 1978.Franklin, E., Christ the Lord, Londra, 1975.Gasque, W. W., A History of the Criticism of the Acts of the Apostles,

Tübingen şi Grand Rapids, 1975.Haenchen, E., Th e Acts of the Apostles, Oxford, 1971.Hanson, R. P. C., Th e Acts, New Clarendon Bible, Oxford, 1967.Harvey, A. E., Th e New English Bible: Companion to the New Testament,

Oxford şi Cambridge, 1970.Hengel, M., Acts and the History of Earliest Christianity, Londra, 1979.Jervell, J., Luke and the People of God, Minneapolis, 1972.Knowling, R. J., Th e Acts of the Apostles, în W. R. Nicoll, Th e Expositor’s

Greek Testament, Londra, 1912, Vol. II.Knox, W. L., Th e Acts of the Apostles, Cambridge, 1948.Kremer, J., Les Actes des Apôtres: Tradition, rédaction, théologie,

Gembloux şi Leuven, 1979.Lindars, B., New Testament Apologetic, Londra, 1961.Löning, K., Die Saulustradition in der Apostelgeschichte, Münster,

1973.Marshall, I. H., Luke: Historian and Th eologian, Exeter, 1970, 1979.

(Marshall, Luke). Th e Gospel of Luke, New International Greek Testament Commentary,

Exeter, 1978. (Marshall, Commentary).Metzger, B. M., A Textual Commentary on the Greek New Testament,

Londra, 1971.Neil, W., Th e Acts of the Apostles, New Century Bible, Londra, 1973.O’Neill, J. C., Th e Th eology of Acts in Its Historical Setting, Londra,

1970.Ramsay, W. M., St Paul the Traveller and the Roman Citizen, Londra,

1895.Scharlemann, M. H., Stephen: A Singular Saint, Roma, 1968.Schmithals, W., Paul and James, Londra, 1965.Schürer, E., Th e History of the Jewish People in the Age of Jesus Christ,

(rev. şi ed. G. Vermes, F. Millar şi M. Black, Edinburgh, I, 1973; II, 1979.

BIBLIOGRAFIE 17

Sherwin-White, A. N., Roman Society and Roman Law in the New Testament, Oxford, 1963.

Stählin, G., Die Apostelgeschichte, Das Neue Testament Deutsch, Göttingen, 1970.

Stanton, G. N., Jesus of Nazareth in New Testament Preaching, Cambridge, 1974.

Stolle, V., Der Zeuge als Angeklagter, Stuttgart, 1973.Van Unnik, W. C., Sparsa Collecta, I, Leiden, 1973.Wilckens, U., Die Missionsreden der Apostelgeschichte, Neukirch-en-

Vluyn, 1974.Wilcox, M., Th e Semitisms of Acts, Oxford, 1965.Williams, C. S. C., A Commentary on the Acts of the Apostles, Black’s

New Testament Commentaries, Londra, 1957. Wilson, S. G., Th e Gentiles and the Gentile Mission in Luke-Acts,

Cambridge, 1973.

Ori

entu

l m

ijlo

ciu

în s

ecol

ul I

d.C

r.

I. SCOPUL CĂRŢII FAPTELE APOSTOLILOR

Ceea ce înţelege un cititor dintr-o carte şi modul în care îi evaluează calitatea sunt determinate într-o măsură considerabilă de aşteptările cu care se apropie de ea. Aceste aşteptări pot fi parţial întemeiate pe scopul pe care l-a prezentat autorul şi pe presupoziţiile cu care abordează cititorul cartea.

Probabil că cititorul de rând abordează Faptele apostolilor ca pe o carte de istorie a Bisericii primare. El o citeşte ca să descopere ce s-a întâmplat în primii ani ai existenţei Bisericii. Va găsi cu certitudine o relatare ce răspunde unor asemenea aşteptări. Ea începe cu înălţarea Domnului Isus, evenimentul care a marcat sfârşitul lucrării Lui pământeşti (Lc. 24.50-53) şi care de asemenea arată spre lucrarea Sa continuă prin Biserică. După ce descrie echiparea ucenicilor lui Isus cu darul Duhului pentru lucrarea lor, cartea continuă să relateze istoria plină de entuziasm a începuturilor Bisericii la Ierusalim, răspândirea ei spre regiunile extinse ale Iudeii şi Samariei şi apoi mişcarea ei rapidă din Antiohia în Siria prin Asia Mică, Macedonia şi Grecia, până când în cele din urmă sosirea lui Pavel la Roma semnifi că prezenţa Evangheliei în oraşul cheie al lumii străvechi. Există o bogăţie a detaliilor în relatarea aceasta. Scene dramatice, variate alternează cu prezentarea directă. Personalităţi viguroase se afl ă în centrul acţiunii. Autorul are talentul de a portretiza varietatea vieţii din lumea străveche, în timp ce ne poartă de la oraşele de lângă mare, precum Listra, la centrul intelectual care era Atena şi ne pune în legătură cu personaje de neuitat, evrei şi greci, nobili şi sclavi.

Introducere

20 FAPTELE APOSTOLILOR

Cartea sa este „o istorie foarte interesantă, relatată de un narator excepţional“.1

Aproape fără să ne dăm seama, am făcut trecerea de la ceea ce ne releatează Luca la felul în care ne spune Luca aceste lucruri şi am înţeles că această lucrare istorică este scrisă cu o măiestrie căutată. Ea este o operă literară, fapt care era evident pentru cititorul antic din momentul în care el începea să citească cartea cu formula introductivă „lui Teofi l“, scrisă în maniera unei străvechi epistole. Limbajul şi stilul lui Luca ies în evidenţă în Noul Testament şi arată că era probabil cel mai conştient dintre toţi scriitorii cărţilor care îl compun că scria literatură pentru un public educat, şi nu doar nişte pamfl ete pentru uzul unei biserici care nu avea nicio aspiraţie literară sau vreun interes pentru literatură.

Însă dacă Luca a scris ceva ce pare literatură istorică, şi a făcut-o cu o îndemânare literară voită, întrebarea care se ridică inevitabil este legată de scopul pentru care a procedat astfel. De ce a descris el istoria Bisericii primare? La urma urmei, n-a fost cel mai potrivit lucru pentru un scriitor creştin, fapt pe care ni-l demonstrează realitatea că Faptele apostolilor este singurul exemplu de carte care face parte din acest gen particular de literatură din primul secol pe care-l avem. Alţi creştini au scris epistole şi evanghelii, însă numai Luca a scris o istorie a Bisericii primare: ce l-a determinat să facă asta? O întreagă varietate de motive au fost sugerate, şi probabil că ar trebui să căutăm un complex de factori mai degrabă decât un singur răspuns simplu la întrebare.

Trebuie evidenţiate două aspecte preliminare importante. Primul este că una dintre trăsăturile literare izbitoare ale scrierilor lui Luca este aceea că sunt scrise în stilul Vechiului Testament grecesc, Septuaginta (LXX). Din moment ce se ştie că Luca poate scrie într-un stil diferit (Lc. 1.1-4), acest fapt este un act deliberat. Probabil că se gândea la sine însuşi ca la o persoană care consemnează istorie sacră. El credea că evenimentele pe care le relata el erau împlinirea profeţiilor conţinute în Scripturi, şi prin urmare, ele erau făceau parte din acelaşi gen de

1 Edwards, p. 9. Lucrarea lui Edwards constituie o introducere extrem de însufleţită a cărţii Faptele apostolilor.

INTRODUCERE 21

evenimente redate în manieră divină. E posibil ca Luca să nu fi pus eticheta de „Scriptură“ pe ceea ce a scris, însă el pretindea implicit că istoria Bisericii primare făcea parte din istoria continuă a lucrării lui Dumnezeu şi că istoria în sine avea un caracter asemănător cu cel al lucrurilor consemnate în Vechiul Testament.

Al doilea aspect ne arată că lucrarea Faptele apostolilor este a doua parte a unei opere în două volume, prima fi ind Evanghelia după Luca.1 Unul dintre rezultatele nefericite ale aranjării cărţilor Noului Testament este acela că ne determină să considerăm Faptele apostolilor o lucrare separată. Se obişnuia însă în lumea antică ca un scriitor să redacteze o lucrare în câteva secţiuni mai scurte (numite „cărţi“) şi să-i facă fi ecăreia propria introducere. Iosif Flaviu, care a fost contemporan cu Luca, a scris o lucrare apologetică pentru iudei împărţită în două cărţi, iar cea de-a doua începe astfel: „În primul volum al acestei lucrări, mult stimatul meu Epafrodit, am demonstrat antichitatea rasei noastre... De asemenea, am pus sub semnul întrebării afi rmațiile lui Maneto, Ceremon şi alţii. Voi continua acum să-i contrazic pe ceilalţi autori care ne-au atacat“ (Ios., Ap. 2.1). Acest extras este interesant pentru că arată în ce fel se sincronizează detaliile introducerii lui Luca cu lucrarea sa (Fapte 1.1-2), însă aspectul important este sublinierea ideii că Faptele şi Evanghelia formează cele două părţi ale unei singure lucrări. Urmarea este că a pune întrebări privitoare la scopul Faptelor Apostolilor separat de întrebarea mai largă privind scopul scrierilor lui Luca înseamnă a porni greşit de la început, o practică ce duce în general la o destinaţie greşită.

Prin urmare, trebuie să ne întrebăm care a fost scopul scrierilor lui Luca văzute ca un întreg. Dacă ne concentrăm totuşi atenţia asupra Faptelor Apostolilor, corect ar fi să ne întrebăm de ce Luca, spre deosebire de ceilalţi evanghelişti, a ales să adauge un al doilea volum, în loc să se fi mulţumit doar cu scrierea Evangheliei.

Un răspuns posibil la această întrebare este că Luca încerca să scrie istoria „începuturilor creştine“ într-un sens mai larg. Când Marcu şi-a intitulat Evanghelia „Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui

1 Împreună cu cei mai mulţi erudiţi, eu presupun că el este autorul comun al Evangheliei şi Faptelor.

22 FAPTELE APOSTOLILOR

Dumnezeu“, el a arătat că lucrarea lui Isus, de la botez până la învierea Lui, era începutul şi fundamentul Evangheliei. Totuşi, Luca pune alături istoria lui Isus şi istoria Bisericii primare, şi le vede formând împreună naraţiunea fundamentală a Bisericii. El arată cum a apărut vestea bună şi cum s-a răspândit astfel încât să acopere întreaga lume mediteraneeană, de la Ierusalim la Roma. De fapt, el afi rmă la începutul Faptelor Apostolilor că în primul volum s-a ocupat de „tot ceea ce Isus a început să facă şi să înveţe“, şi pare foarte probabil că prin implicaţie, cel de-al doilea volum se ocupă de „tot ce a continuat Isus să facă şi să-i înveţe pe oameni“.1 În acest mod, cele două volume acoperă începutul Evangheliei, proclamarea mântuirii prin lucrarea lui Isus şi apoi prin Biserica primară. Această perspectivă de bază poate fi dezvoltată în diverse moduri.

Mai întâi, într-un articol important, W. C. van Unnik a susţinut că de fapt cartea Faptele apostolilor este confi rmarea Evangheliei.2 El a sugerat că Luca prezenta în Evanghelie activitatea mântuitoare a lui Isus şi dovedea realitatea ei. Apoi, în Fapte, el arată cum Biserica a proclamat şi a confi rmat această mântuire. Prin urmare, în Faptele apostolilor, el arată cum mântuirea care s-a manifestat prin Isus în timpul vieţii Lui de pe pământ, într-o regiune limitată a ţării şi pentru o perioadă scurtă, a devenit o realitate pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni dintr-o zonă geografi că întinsă şi pe parcursul unei perioade lungi de timp. Urmarea acestui fapt este că Evanghelia şi Faptele ar putea fi considerate o lucrare evanghelistică ce le propovăduieşte cititorilor ei mântuirea. Tot aşa, J. C. O’Neill a insistat că scopul principal al Faptelor Apostolilor este evanghelistic şi sugerează în mod specifi c că cititorii avuţi în vedere erau romanii educaţi.3 Aceasta este o posibilitate interesantă, însă nu pare să justifi ce cantitatea imensă de material din cele două cărţi care pare să vizeze un public mai larg.

În al doilea rând, un aspect cheie în Fapte este prezentarea ideii

1 Marshall, Luke, p. 87 n. 2.2 Van Unnik, p. 340-373; în original „The «Book of Acts» the

Confirmation of the Gospel“, Nov. T 4, 1960, p. 26-59.3 O’Neill, p. 176.

INTRODUCERE 23

că Evanghelia le era destinată atât evreilor, cât şi neamurilor. O parte a demonstraţiei se afl ă în declaraţia lui Luca potrivit căreia ceea ce s-a petrecut în Biserica primară era în conformitate cu profeţiile. Scopul lui Luca era să dovedească nu numai că venirea lui Isus împlinea profeţia, ci şi că apariţia Bisericii şi răspândirea mânturii printre neamuri împlinea profeţiile din Vechiul Testament şi promisiunile lui Isus (vezi Lc. 24.47; Fapte 1.4-5, 20; 2.16-21; 3.24; 10.43; 13.40-41, 47; 15.15-18; 28.25-28).1

În al treilea rând, dacă preocuparea centrală a lui Luca este fără îndoială mântuirea,2 este difi cil să considerăm că publicul lui primar era format din necreştini. În acest punct, trebuie să tratăm cu seriozitate ceea ce ne spune Luca despre scopul lui în prologul lucrării sale.3 El i se adresează în mod specifi c lui „Teofi l“, care, în acord cu cea mai plauzibilă înţelegere a textului din Luca 1.1-4, era deja creştin, ceea ce se poate presupune şi despre cititorii lui. Scopul său explicit era să-i confi rme credinţa prin a-i prezenta o consemnare ordonată a lucrurilor pe care le învăţase pe parcursul instruirii lui creştine. Un sceptic ar fi putut încerca să-l convingă pe Teofi l că de fapt credinţa lui era întemeiată mai degrabă pe „nişte basme meşteşugit alcătuite“; replica lui Luca a fost să-i prezinte o relatare a începuturilor creştinismului întemeiată pe ceea ce fusese transmis de „cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului“ (Lc. 1.2). Dacă Evanghelia prezenta fapte legate de lucrarea lui Isus, Faptele apostolilor demonstra cum propovăduirea lui Isus, Cristosul, corobora şi confi rma faptele consemnate în Evanghelie; când vestea bună a fost predicată, Duhul a făcut Cuvântul efi cient şi i-a condus pe ascultători la experienţa mântuirii. Din această perspectivă, cartea Faptele apostolilor şi-a propus să fi e o consemnare a începuturilor creştine pentru a întări credinţa şi a garanta că temelia ei este solidă. În mod evident, o carte scrisă cu această intenţie are un scop evanghelistic, însă orizontul ei se extinde dincolo de materialul pur evanghelistic.

1 Dupont, p. 393-419; Bovon, Études, p. 343-345.2 Marshall, Luke, p. 88-94; Bovon, p. 255-284.3 Prologul Evangheliei este probabil menit să acopere întreaga lucrare;

Marshall, Commentary, p. 39.

24 FAPTELE APOSTOLILOR

Dacă adoptăm această perspectivă asupra celor două cărţi, devine improbabil ca scopul primar al Faptelor Apostolilor să fi fost certifi carea unui tip de apologetică creştină pentru creştinism. S-a argumentat uneori că scopul Faptelor era să-i absolve pe creştini de acuzaţiile politice care erau aduse împotriva lor, iar ofi cialităţile romane care au examinat asemenea cazuri au fost de acord că creştinii nu încălcaseră în niciun fel legile Imperiului Roman. S-a sugerat că Faptele apostolilor a fost scrisă pentru a oferi dovada necesară pentru apărarea lui Pavel atunci când s-a înfăţişat înaintea împăratului Nero. Această idee merge prea departe. Noi nu negăm faptul că Luca a avut în minte şi un scop apologetic când a scris cele două cărţi, mai ales în cazul Faptelor Apostolilor. Însă acesta este un scop subordonat temei principale, aceea a prezentării fundamentului istoric al credinţei creştine.

De asemenea, este improbabil ca scopul principal al celor două cărţi să fi fost combaterea ereziilor creştine sau promovarea vreunui accent teologic al autorului. S-a argumentat, de exemplu, că scopul lui Luca era să combată un anumit tip de erezie gnostică,1 însă s-a dovedit în mod convingător că el nu se referă explicit la vreo erezie a vreunui personaj gnostic şi că nu există niciun indiciu care să ateste vreo polemică deliberată.2 Un alt scop sugerat a fost reabilitarea lui Pavel înaintea clevetitorilor din Biserică,3 însă acesta nu poate fi decât cel mult un scop subordonat. Un scop mult mai important era să ne arate că Biserica, alcătuită din iudei şi neamuri, se afl ă într-o relaţie de continuitate cu iudaismul, iar acest fapt poate fi considerat un aspect vital al temei principale. O altă perspectivă extrem de importantă este că Luca încerca să înţeleagă problema cauzată în Biserică de cea de-a doua venire sau de parousia lui Isus, care nu se produsese încă, în ciuda aşteptărilor Bisericii ca ea să aibă loc în viitorul foarte apropiat;

1 C. H. Talbert, Luke and the Gnostics, Nashville, 1966.2 Van Unnik, p. 402-409; original ca „Die Apostelgeschichte und die

Häresien“, ZNW 58, 1967, p. 240-246.3 E. Trocmé, Le „Livre des Actes“ et l’histoire, Paris, 1957; A. J. Mattill,

Jr, „The Purpose of Acts: Schneckenburger Reconsidered“, AHG, p. 108-122.

INTRODUCERE 25

s-a susţinut că Luca a scris pentru a produce o nouă perspectivă teologică, în care venirea Duhului şi misiunea Bisericii umplea prăpastia creată de întârzierea parousiei.1 Nu este clar dacă adepţii acestei perspective o consideră motivul conştient şi deliberat ce a stat la baza compunerii lucrării lui Luca sau motivaţia fundamentală şi inconştientă care l-a determinat să-şi structureze lucrarea în modul în care a făcut-o. În orice caz, pare improbabil ca întârzierea parousiei să fi constituit motivul major conştient de la baza lucrării lui Luca şi de asemenea să fi fost un factor inconştient decisiv pentru structurarea lucrării.2 Teza potrivit căreia perspectiva teologică a lui Luca era determinată în mare măsură de întârzierea parousiei duce la o înţelegere denaturată a cărţii Faptele apostolilor.

II. TEOLOGIA CĂRŢII FAPTELE APOSTOLILOR

Deşi am subliniat că Luca prezenta o naraţiune teologică a începuturilor creştinismului şi am respins teza potrivit căreia el a scris pentru a reliefa un anumit punct de vedere teologic, trebuie totuşi să ne întrebăm care este natura perspectivei teologice evidenţiate în Faptele apostolilor. Fără îndoială, Luca acordă relatării o semnifi caţie teologică, iar el a reliefat această semnifi caţie prin modul în care a prezentat-o. Acest lucru este cu siguranţă diferit de afi rmaţia că el a reinterpretat istoria prin a o prezenta într-un cadru teologic impropriu sau necorespunzător.

1. Continuarea scopului lui Dumnezeu în istorie

Istoria consemnată în Faptele apostolilor este înţeleasă ca fi ind o continuare a acţiunilor măreţe ale lui Dumnezeu consemnate în Vechiul Testament şi a lucrării lui Isus. Expresia curentă folosită în jargonul teologic pentru a exprima această caracteristică este „istoria mântuirii“. În acest context, expresia se referă la o înţelegere a diverselor evenimente din viaţa lui Isus şi a Bisericii primare ca acţiuni istorice în care activitatea lui Dumnezeu Însuşi este revelată.

1 Conzelmann, Theology.2 Marshall, Luke, p. 77-79, 84-88.