În viaţa gorilei, familia ocupă un rol important. Masculul este ,,şeful casei“, controlând grupul şi apărându-l de atacatori ( leoparzi ).

Are mai multe femele în ,,haremul“ său, care pot să rămână cu el toată viaţa; unele însă, cad uneori în ,,mrejele“ unui alt mascul mai tânăr.

Una din cauzele principale ale certurilor din familie este atitudinea femelelor.

Masculul dominant al familiei gorilelor este cunoscut sub numele de ,,spinare argintie“.

Atunci când apare o situaţie conflictuală, el se uită urât la vinovat sau îi dă o bobârnac în cap.

Pe măsură ce creşte agresivitatea masculului, cea a femelelor scade şi astfel se instaurează ……pacea !

În familia elefanţilor africani ,,matriarhatul “ este lege. Femelele se asociază în turme conduse de o ,, matroană “ ce poate avea 60 de ani.

Turmele sunt formate numai din femele adulte şi puii lor, inclusiv fiicele mature şi surorile ,,matroanei “.

La maturitate, masculii devin nomazi solitari, ataşându-se unui grup numai în caz de primejdie

Când ajung la vârsta pubertăţii, masculii părăsesc turma şi pleacă să-şi formeze ,,grupul de tauri “.

Viaţa de familie a leului este relativ armonioasă, cu excepţia orelor de masă, când se stârnesc dese ori certuri.

Trăiesc în grupuri familiale mari, ce pot ajunge până la 40 membrii ( de regulă 15 : cinci femele înrudite şi puii lor, păziţi de o pereche de masculi puternici ).

Leii sunt animale sociabile , care se simt în siguranţă împreună.

Puii sug de la orice mamă, de aceea nu le lipseşte niciodată hrana.Ei sunt excluşi din grup la pubertate, masculii trăind în sălbăticie câţiva ani, apoi îşi caută propriul grup.

Regina albinelor îşi ţine colonia sub control prin producerea unor mirosuri speciale, numite feromoni .Feromonii împiedică dezvoltarea sexuală a lucrătoarelor, reprimându-le orice dorinţă sexuală.

Tot regina este singurul membru al coloniei care produce ouă ( 2000/zi ).

Colonia de albine este numeroasă : 50.000 de albine.Dintre ele, doar 1.000 sunt masculi trântori, restul sunt albine lucrătoare.

La începutul domniei, regina face un zbor nupţial în timpul căruia se împerechează cu până la 10 trântori.

Spre sfârşitul domniei, când mirosul emis de regină este diminuat, adună până la 30.000 de lucrătoare şi pleacă spre păşuni noi.

Într-o haită de lupi, împerecherea se limitează la masculul şi femela alfa .Restul haitei, ce poate avea până la 30 – 40 membrii, susţine perechea alfa, ajutând-o să-şi crească şi să-şi protejeze puii.

Fiecare lup îşi cunoaşte statutul, dar toţi se bizuie pe perechea dominantă.

Putem să ne dăm seama care este perechea conducătoare a haitei după atitudinea corpului : astfel, poziţia cozii şi a urechilor subliniază ierarhia.

Membrii mai bătrâni se luptă pentru un statut mai înalt , provocând uneori perechea alfa.

Struţul mascul este poligam.

Toate partenerele lui îşi depun ouăle în aceleaşi cuib, însă femela dominantă are grijă de ouă, împingându-le pe cele din exterior şi …asigurându-se ca ale ei sunt ..la mijloc !

Când puii ies din ouă sunt bine camuflaţi în tufişuri.În caz de primejdie, unul din părinţi se preface că este rănit, pentru a abate ameninţarea de la puii săi !

Atunci când delfinii sar din apă, rotindu-se de 7 ori în jurul lungii lor axe … e semnalul apelului nominal , pe parcursul căruia fiecare ,,dansator” anunţă că este pregătit să plece la o vânătoare nocturnă !

După ce îşi încheie numărul, delfinii pornesc spre ocean, unde se alătură altor grupuri.

Pentru tamarinii ,,cu bumbac în creştet “ este firesc să ajute la naşterea şi la transportul puilor.

Doar perechea dominantă are dreptul să se reproducă, iar femela naşte de obicei gemeni.

Trăind în grupuri de până la 19 indivizi în pădurile Columbiei şi America de Sud, tamarinii au mărimea unei veveriţe.

Tatăl, fraţii,surorile şi fiicele contribuie cu toţii la creşterea puilor nou-născuţi, pe care îi cară uneori în spinare.

Membre ale familiei mangustelor, suricatele din deşertul Kalahari, trăiesc în grupuri de 20 de membrii.

Pentru a se hrăni în linişte, fiecare membru a grupului postează asemenea unei santinele, vigilent faţă de prădători.

Păsările-rinocer sunt considerate pe drept cuvânt ,,nuntaşi “darnici : ele oferă perechii dominante daruri nupţiale !

O singură pereche dintr-un grup de opt păsări se împerechează.

Peţitorul este gălăgios şi dinamic, emiţând strigăte puternice şi reverberante, iar femela dă cu ciocul în pământ.

În anumite ocazii, femela îi oferă masculului diferite daruri ( insecte ).

Când femela îşi cloceşte cele două ouă, membrii grupului îi aduc hrană.

Pasarea –rinocer trăieşte în pădurile şi păşunile Africii de Est şi Centrale.