Familia Monoparentala

,,Familia monoparentala ramâne, dincolo de efecte, o opţiune, o

alternativã, o realitate socialã ce capatã consistenţã prin insãşi

poliferarea ei la acest sfârşit de veac.”

CIUPERCÃ C.

1

CUPRINS:

INTRODUCERE. .................................................................................................................. 4

PARTEA I-A.

Capitolul I. FAMILIA MONOPARENTALÃ - DELIMITÃRI CONCEPTUALE. ....... 6

I.1. Definiţii ale familiei monoparentale. ......................................................... 7 I.2. Statistici. Situaţia actualã a familiei monoparentale româneşti comparativ cu situaţia familiilor europene. ............................................... 9 I.3. Tipuri de familii monoparentale. ............................................................. 11 I .3.1. Familia monoparentalã maternã. ....................................................... 11 I .3.2. Familia monoparentalã paternã. ........................................................ 14 I .3.3. Familia monoparentalã formatã din persoane adulte. ....................... 15 I.3.4. Familia monoparntalã formatã din pãrinţi adolescenţi. ..................... 17

Capitolul II. SERVICII SOCIALE DE SUSŢINERE A FAMILIEI MONOPAREN - TALE ÎN ROMÂNIA. ........................................................................................................ 19

II.1. Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentalã în România. Ordononţa de Urgenţã nr.105 din 24 octombrie 2003. ........................... 20 II.2. Servicii sociale la nivel comunitar. ...................................................... 22 II.2.1. Servicii socio-educaţionale. ......................................................... 24 II.2.2. Servicii socio-medicale. ............................................................... 26 II.2.3. Servicii socio-financiare. ..............................................................27

Capitolul III. PRINCIPALE PROBLEME SOCIALE ASOCIATE FAMILIILOR MONOPARENTALE. ......................................................................................................... 30

III.1. Sãrãcia în rândul familiilor monoparentale. ................................. 31 III.1.1. Sãrãcia în mediul rural. ......................................................... 33 III.1.2. Sãrãcia în mediul urban. ........................................................ 34 III.2. Alte probleme sociale ale familiei monoparentale. ........................ 34

2

PARTEA A II-A.

Capitolul IV. CONSTRUCŢIA OBIECTIVULUI CERCETÃRII. ............................. 37

IV.1 Tema cercetării. ................................................................................. 38 IV.2. Motivele care au determinat alegerea temei. ................................. 39 IV.3. Scopul şi obiectivele studiului. ………………………………........ 40

IV.4. Interogaţiile şi ipotezele cerecetării……......................................... 41 IV.5.Operaţionalizarea conceptelor. ........................................................ 42 Capitolul V. METODOLOGIA CERECETÃRII ŞI INTERPRETÃRII DATELOR.. 45

V.1. Metoda, instrumentul şi procedeele de cercetare. ……..................... 46 V.1.1 Alegerea tehnicii de cercetare. ..................................................... 46

V.1.2 Construcţia instrumentului. .......................................................... 47 V.1.3 Strategia de cercetare aleasă. ...................................................... 47 V.2. Prezentarea lotului de subiecti. ...…………………………...........… 48 V.3. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor. .................................. 49 V.3.1. Testarea ipotezelor. .................................................................... 49 V.3.2. O abordare generalã asupra cercetãrii. ................................... 61

Capitolul VI . STUDIUL DE CAZ ŞI INTERVENŢIA. .................................................. 62

VI.1. Planificarea studiului de caz. ............................................................. 63 VI.2. Culegerea şi analiza informaţiilor. .................................................... 63 VI.3. Elaborarea studiului de caz. .............................................................. 64 VI.3.1. Prezentarea cazului şi a problemei. ......................................... 64 VI.3.2. Identificarea resurselor şi a nevoilor. ...................................... 66 VI.3.3. Istoricul. ................................................................................... 69 VI.3.4. Evaluarea capacitãţilor, resurselor şi nevoilor. ...................... 69 VI.4. Intervenţia şi metodele de lucru. ....................................................... 70 VI.4.1. Metodele de lucru. .................................................................... 70 VI.4.2. Obiectivele intervenţiei. ........................................................... 71 VI.4.3. Planul de intervenţie. .............................................................. 72 VI.5. Evaluarea finalã. ................................................................................ 77 VI.5.1. Evaluarea intervenţiei. ............................................................. 77 VI.5.2. Limite şi bariere. ...................................................................... 78 VI.5.3. Evaluarea finala dupa integrarea în familia extinsã. .............. 79

CONCLUZII . ...................................................................................................................... 81

ANEXE. ............................................................................................................................... 83

BIBLIOGARAFIE. ............................................................................................................ 100

3

INTRODUCERE

În cazul familiei monoparentale nu de puţine ori responsabilitãţile mamei se

amplificã întrucât ea trebuie sã suplineascã rolul tãtãlui absent, anume cel de agent

securizant, iniţiator, model. Nereuşind sã (mai) rãspundã singurã nevoilor copilului,

tânãra mama apeleazã la diverse instituţii / forme de protecţie socialã.

Intervenţia specializatã în aceste cazuri şi exploatarea resurselor familiale poate conduce

la construirea unui mediu propice pentru copil alãturi de mama sa.

Fenomen rãspândit atât la nivel global cât şi la nivel naţional monoparentalitatea

este din ce în ce mai des întâlnitã. Astfel se remarcã o creştere a numãrului de familii

monoparentale, reprezentând 24% din familii la nivel mondial.

O creştere procentualã a fenomenului, reprezintã un pericol pentru dezvoltarea

normalã a familiei şi pentru societate. Studiile realizate în acest domeniu aratã cã

persoanele cu risc crescut de a forma o familie monoparentalã sunt persoanele de gen

feminin, tinerele cu nivel scãzut de şcolarizare şi care provin din familii dezorganizate,

ceea ce mi-am propus nou sã aduc în domeniul monoparentalitãţii, este cercetarea

problemelor sociale şi relaţiile cu familia lãrgitã a familiilor monoparentale unde femeia

este mamã prin vãduvie, necãsãtorie sau divorţ.

Lucrarea de faţã este structuratã în douã pãrţi: una teoreticã şi alta practicã. În

primele douã capitole am definit conceptul de familie, teoriile cu privire la

monoparentalitate, am analizat diversele tipuri de familie, precum şi serviciile oferite

conform legislţiei în vigoare. În cel de-al treilea capitol am vrut sã subliniez problemele

majore ale familiei monoparentale. Partea de cercetare cuprinde douã abordãri: una

cantitativã şi altã calitativã, cuprinzând de asemenea o microcercetare a fenomenului de

monoparentalitate la nivelul judeţului Cluj, familii monoparentale sub evidenţã

D.G.A.P.C. şi Centrului Maternal. Oferind o perspectivã practicã a fenomenului de

monoparentalitate, în cazul femeilor divorţate, vãduve şi, în special, în cazul tinerelor

mame, lucrarea de faţã sper sã fie un ghid atât pentru studenţi, cât şi pentru profesioniştii

în domeniul protecţiei sociale a copilului şi familiei.

În epoca modernã contemporanã familia nu mai este o instituţie fundamentalã

pentru supraveţuirea şi reproducerea societãţii, aceastã funcţie preluatã de alte instituţii şi

4

grupuri sociale ; rolul social al familiei, funcţiile ei sociale, importanţa ei pentru

funcţionarea societãţii se estompeazã continuu.

Cãsãtoria nu mai este debutul constituirii uniunii conjugale şi prin aceasta

debutul procreãrii. Tinerii încep sã se separe de pãrinţi din ce în ce mai devreme, locuind

fie singuri, fie cu preitenii, fie în cuplu, astfel, procentul coabitãrii juvenile devine din ce

în ce mai frecvent mai durabil, încetând sã fie o formã prealabilã a casãtoriei, ci tinzând

cãtre permanenţã. Uniunea partenerilor într-o altfel de coabitare este bazatã, în marea

majoritate a cazurilor pe afectivitate, dar pentru cã sentimentele sunt fluide, aceste uniuni

au tendinţã de a fi mai instabile decât o cãsãtorie oficialã. Reculul cãsãtoriei a început în

ţãrile scandinave, în a doua jumãtate a anilor `60, dupã care s-a extins în Elveţia, Austria,

Germania pentru a cuceri apoi restul Europei şi mai tarziu Sudul.

Este de remarcat nu numai creşterea ponderii coabitãrilor ci şi durata lor de

coabitare. Ele tind sã renunţe la aspectul juvenil, adicã sa fie prezente doar sub 30 de ani,

ca o formã de uniune premaritalã, ţinând sã reprezinte cu adevarãt o alternativã la

cãsãtorie. Datoritã gradului ridicat de instabilitate, aceastã formã alternativã la cãsãtorie

este generatoarea apariţiei familiei monoparentale şi asta cu atât mai mult cu cât

fenomenul naşterilor în afara cãsãtoriei se situeazã deja la 25% din totalul naşterilor

anuale, pentru majoritatea ţãrilor occidentale.

Familiei monoparentale îi sunt asociate o serie de probleme de ordin social şi

psihologic la care se adaugã şi cele legate de aspectele de ordin financiar. Atenţia

guvernului este orientatã asupra problemelor cu care se confruntã aceastã categorie de

persoane, formulând legi în acest sens, care au ca principal scop bunãstarea membrilor

familiilor monoparentale şi protecţia lor socialã.

5

Capitolul I.FAMILIA MONOPARENTALÃ –

DELIMITÃRI CONCEPTUALE.

6

I. 1. Definiţii ale familiei monoparentale.

Sintagma “familie monoparentalã” defineşte un tip de familie formatã dintr-un

pãrinte şi copilul sau copii sãi, un grup de personae aflate în relaţie de rudenie, rezultatã

prin filiaţie directã sau adopţie 1 fiind considerate tot mai mult o alterntivã la familia

nuclearã clasicã, 2 atat la noi în ţarã cât şi în afara ei, în Marea Britanie existând azi peste

un million de familii cu un singur pãrinte, iar numãrul lor continuã sã creascã. 3

Trebuie subliniat caracterul alternativ al familiilor monoparentale care nu sunt

percepute ca facând parte dintr-un tip “deviant” sau “anormal” , monoparentalitatea

deveând “normalã” în condiţiile în care înregistreazã o creştere a frecvenţei şi devine o

conduitã comunã în societãţile actuale. 4 Creşterea ratei divortalitãţii, a fertilitãţii

ilegitime, schimbãrile valorice de mentalitate din ultimele decenii au fãcut ca acest tip de

famlie sã cunoascã o raspândire deosebitã.

Din punct de vedere sociologic, familia monoparentalã poate fi definitã ca un

grup social, constituit pe baza relaţiilor de rudenie între unul dintre pãrinţi (pãrinte

singur) şi copilul sau copii sãi, grup caracterizat prin stãri afective, aspiraţii şi valori

comune 5 cu alte cuvinte, familia monoparentalã este un grup primar, iar membrii sãi

întreţin relaţii directe, informale.

Tot din punct de vedere al sociologiei, într-o abordare mai puţin convenţionalã se

constatã cã familia monoparentalã poate fi şi familia comuflatã, unul dintre pãrinţi, deşi,

în prezent cadrul familiei interacţioneazã psihologic într-o masurã neglijabilã cu alţi

membri ai familiei. O altã variantã este aceea a familiei devenitã monoparentalã prin

absenţa fizicã a unuia dintre pãrinţi, care este plecat o lungã perioadã de timp din

1 STEFAN, C., (2006) Familia monoparentala , Ed. Polirom, Iasi, p. 43;2 VOINEA, M., (2005) articolul “Monoparentalitatea si statutul marital al femeii din Romania” in Socilogie Romaneasca, vol.III, nr.3, p.5;3 GIDDENS, A., (1997) Sociologie, trad. de Sandulescu, R. si Sandulescu, V., Ed. BIC ALL, Bucuresti, p.168;4 VOINEA, M., (2005) st. citat, p.5;5 STEFAN, C., (2006) op. cit., p. 43;

7

localitate, fiind fie la muncã în strãinãtate, fie spitalizat, fie incarcerat.6 Astfel de cazuri

devin tot mai frecvente putând atrage dupã sine o serie de consecinţe nedorite pentru

familie: şocul suferit de pãrinte ca urmare a dificultãţilor de a face faţã rigorilor de pe

piata muncii occidentale, eventualul eşec sau apariţia pronlemelor de sãnãtate, desfacerea

cãsãtoriei, perturbãri în socializarea copilului şi, chiar eşec şcolar.

Dintr-o perspectivã juridicã, familia monoparentalã apare ca un grup de personae

între care s-au stabilit drepturi şi obligaţii, reglementate prin norme legale. 7 În acest sens

familia monoparentalã tinde sã constituie o abatere, în sensul producerii efectelor

juridice.

O altã perspectivã prezintã familia ca o unitate socioafectivã, 8 dar şi un grup în

care au loc atãt tensiuni cât şi conflicte. Violenţa familialã se manifestã atât ca un abuz

fizic sau / şi psihic la care este supus un membru al familiei de cãtre un altul; cel mai

frecvent abuzul vine din partea pãrintelui faţã de copil ca urmare a frustrãrilor şi

tensiunilor acumulate, rãspunzând cu agresivitate într-un mediu ostil.

În comparaţie cu familiile tradiţionale, care îndeplinesc mai multe funcţii cu

impact pozitiv asupra societãţii : de reproducere, de socializare a copiilor, de îngrijire, de

protecţie, de asigurare a unui mediu securizant şi a unui climat afectiv, suportiv, de

ocolire deci a violenţei şi agresivitãţii, familia monoparentalã este doar un efect al

funcţiei reproductive, se regãseşte în socializarea copiilor, oferã îngrijire şi protecţie –

acesta este un mit al familiei monoparentale pãstrat şi astazi în culturile tradiţionale.

În societãţile contemporane occidentale, problematica familiei cu un singur

pãrinte devine o problemã demnã de a fi luatã în consideraţie. În unele ţãri, cum ar fi

Norvegia, ponderea familiilor monoparentale tinde spre 20%. De asemenea, în Marea

Britanie aproximativ una din cinci familii cu copii este monoparentalã. România prezintã

un tablou aparte, cu o ratã înaltã a cãsãtoriilor, în comparaţie cu alte ţãri, şi cu un procent

de divorţalitate scãzut. Un fenomen mai frecvent care conduce la formarea familiilor

monoparentale poate fi separarea şi numarul foarte mare de copii nãscuţi în afara

cãsãtoriei. Studiile indicã un raport al familiilor monoparentale în România de 12, 9 din

totalul gospodãriilor alcãtuite dintr-un singur nucleu familial. 9

6 IONESCU, M., NEGREANU, E., (2006) Educatia in fanilie. Repere si practice actuale, Bucuresti, p.29;7 CODUL FAMILIEI, art.97;8 MIHAILESCU, I., (2003) Sociologie generalã, Ed. Polirom, Iasi, p. 240;9 VOINEA, M., (2005) st. cit., p.8;

8

I. 2. Statistici. Situaţia actualã a familiei monoparentale româneşti

comparativ cu situaţia familiilor europene.

Principalii indicatori demografici relevanţi în sfera familiei, comparând valorile

din România cu cele ale ţãrilor Uniunii Europene sau cu ţãrile ex-sovietice şi analizând

acolo umde este cazul şi date din anchete desfãşurate recent.

În ultimii ani se remarcã semnificativ o amânare a casãtoriei reflecatatã prin

vârsta medie la cãsãtorie, care a crescute la 23,7 ani pentru femei şi 26,9 ani pentru

bãrbaţi în 1990, la 25 ani la femei (23,6 în mediul rural şi 26 în mediul urban) şi 28 ani

pentru bãrbaţi (27,7 în mediul rural şi 29 în mediul urban) în 1999.

Regresul vârstei la cãsãtorie este sensibil din 1970, în timp ce creşte proporţia de

celibatari ca şi cel al fecundidãţii. În concluzie, proporţia copiilor nãscuţi în afara

cãsãtoriei creşte astfel, încât în Suedia 40% din copii sunt astãzi în acest caz.10

V. Gheţãu observã în acest sens ca asistãm la o conservare a unui model cultural

al cãsãtoriei definit prin preferinţa ridicatã pentru legalizarea relaţiei, proporţie scãzutã a

celibatului definitiv şi vârsta tânãrã la încheierea cãsãtoriei.11 În 1991, s-au înregistrat

37.031 divorţuri, populaţia la 1 iulie 23.185.084.

Rata divorţurilor este de 4,53 la mie (1,53 în mediul urban şi mult mai micã în

mediul rural-0,92). 12 În comunitatea europeanã este 1,59. Faptul cã cele douã valori sunt

apropiate nu înseamnã cã România are o ratã a divortalitãţii crescutã, ci ca rata

divorţialitãţii occidentale este în continua scãdere, fapt explicabil prin scãderea

nupţialitãţii.

În România în 2004 au rãmas 35.225 de copii minori sã locuiascã într-o familie cu

un pãrinte, drept consecinţã a divorţului.

Coabitãrile rãmân ancorate în aspectul juvenil ( pânã în 30-35 ) şi provizoriu.

Conform Barometrului de Opinie Publicã 13 din 2001 proporţia persoanelor care trãiesc în

uniune liberã / concubinaj / cãsãtoriţi fãrã acte este de 3,3%, reprezentând 5,2% din 10 SEGALEN, M., (1996) Sociologie de la familie, Editura Armand Colin, Paris, p.144 -145;11 ŞERBAN, E. P., (2005) Asistenţa sociala a mamelor adolescente, Ed. Lumen, Iaşi, p.29;12 www.statistici.ro13 http://www.mmt.ro/ro/portofoliu.html

9

totalul uniunilor şi fiind mult inferioarã valorilor din Europa Occidentalã sau S.U.A.,

totuşi, în România fenomenul este mai rãspândit în cadrul tinerilor şi mai ales în mediul

urban.

În condiţiile nupţialităţii din 1991 circa 13% din femeile necăsătorite din cohortă

vor rămîne necăsătorite, iar 87% vor contracta o primă căsătorie. La recensămintele

populaţiei această proporţie este de 3,5 - 4,0%.

Rata nupţialitãţii este semnificativ mai mare în România – 6,2 la mie faţã de

media din ţãrile occidentale – 5,4 la mie. Marajul a dispãrut aproape ca formã de primã

uniune astãzi în Suedia.

Din analiza informărilor lunare prezentate de direcţiile de muncă, solidaritate

socială şi familie teritoriale pe baza documentaţiei transmise de consiliile locale,

referitoare la acordarea drepturilor de alocaţie familială complementară şi alocaţia de

susţinere pentru familia monoparentală, situaţia în luna noiembrie 2005 este următoarea:

Cereri inregistrate: in 15 decembrie 2005, erau înregistrate un număr

total de 1.149.591 cereri, reprezentând circa 14,37 % din numărul total

de 8 milioane familii.

Drepturi aprobate: până la data de 15 decembrie 2005 prin dispoziţiile

primarilor, au fost aprobate un număr total de 1.117.611 de alocaţii,

reprezentând circa 97 % din numărul total de cereri înregistrate.

Drepturi platite: in luna decembrie 2005 sumele alocate şi plătite au fost

de 499.114 mii RON pentru un număr total de 935.974 alocaţii, după

cum urmează:

alocaţia familială complementară 336.719 mii lei RON pentru un număr

de 686.718 alocaţii;

alocaţia de susţinere familia monoparentală 162.395 mii lei RON pentru

un număr de 245.995 alocaţii.14

14 MINISTERUL MUNCII SOLIDARITATII SOCIALE SI FAMILIEI http://sas.mmssf.ro/temp/INF105_dec2005.doc

10

I.3. Tipuri de familii monoparentale.

Familia monoparentalã desemneazã grupul copil (copii) - pãrinte (şi nu pãrinţi) şi

este privit ca o alternativã la (şi nu ca o deviaţie) de la familia clasicã. Deci

monoparentalitatea devine normalã pe masurã ce înregistreazã o creştere a frecvenţei şi

pe mãsurã ce devine o conduitã familiarã pentru membrii societãţilor actuale. Conceptul

"familie monoparentalã" are meritul de a defini familia prin relaţia parentalã care este

secundarã în definiţiile clasice ale familiei, şi este preferabil termenilor de "familie

dezorganizatã", "familie dezmembratã", "familie incompletã", "familie disimetricã"

utilizaţi în literaturã româneascã, aceşti termeni exprimând ideea de deformare a

"constelaţie familialã".

Termenul familie parentalã este poate mai adecvat, el afirmând normalitatea

sociologicã a unitãţii constituite dintr-un adult şi copiii sãi şi a existenţei relaţiei parentale

independent de relaţia conjugalã. Termenul familie conjugalã ar putea fi folosit pentru a

desemna cuplul cãsãtorit fãrã copii.

În concluzie, numim familia constituitã din doi adulţi şi copiii sãi ai cãror pãrinţi

sunt, familie conjugal-parentalã. Familia parentalã poate rezultã ca urmare a unor

experienţe diferite: naşterea unui copil în urma unei experienţe sexuale juvenile care nu

se concretizeazã într-o cãsãtorie; decizia unor femei (trecute de 30 de ani de regulã) de a

avea un copil în afara unei cãsãtorii legale; divorţul sau cupluri cu copii, necãsãtoriţi;

decesul unuia dintre parteneri. Deoarece în marea majoritate (90%) a cazurilor de divorţ,

mamele sunt cele cãrora li se încredinţeazã copilul, cele mai multe familii parentale sunt

alcãtuite din femei cu unul sau mai mulţi copii în întreţinere (familii parentale materne).

I .3.1. Familia monoparentalã maternã.

Familiile cu un singur pãrinte devine din ce în ce mai obişnuite, fiind în creştere

familiile monoparentale alcãuite din copii şi un pãrinte, în general mama, necãstoritã,

divorţatã, separatã sau vãduvã. Lucrul acesta are loc şi datoritã faptului cã legatura dintre

mamã şi copii e singura legaturã “naturalã” dinte relaţiile familiale şi datoritã creşterii

11

instabilitãţii cuplurilor şi renunţarea la oficializarea relaţiei, atât în ceea ce priveşte civilul

cât şi religiosul.

În societatea româneascã, în mãsura în care aceasta este conservatoare privind

valorile familiale, instiţuia maternitãţii se articuleazã conform cu ordinea patriarhalã,

femeile, ca mame, fiind nevoite sã se subordoneze regulilor tatãlui. În societatea modernã

şi post modernã lucrurile au început sã cunoascã o întorsãturã a situaţiei, în ceea ce

priveşte independenţa femeii generate de mişcarea feministã care contribuie la libertatea

femeii în raport cu bãrbaţii pe toate planurile veţii. Astfel cã, în ultimul timp se

înregistreazã un numar tot mai mare de copii nãscuţi în afara cãsãtoriei, ponderea

acestora crescând de la 23% în 1998 la 28,5% în 2005. Cele mai multe naşteri în afara

cãsãtoriei în anul 2005 se întâlnesc în mediul rural 32,6% faţã de 25% în mediul urban.

De remarcat este şi faptul cã, aproximativ douã treimi din numarul copiilor nãscuţi în

afara cãsãtoriei provin de la tinerele mame în vârstã de panã la 25 ani. 15 Aceste statistici

vorbesc despre creşterea numãrului familiilor monoparentale materne. Situaţia lor nu este

deloc de neglijat, cu atât mai mult, cu cât, adesea, nasc copii la vârste mici (adolescenţã).

Din cauza obligaţiilor faţã de copil, în cele mai multe cazuri, nu reuşesc sã-şi termine

studiile şi sã dobândeascã o calificare pentru a se angaja. În aceastã situaţie, tinerele

mame adolescente rãmân dependente de ajutoarele materiale sociale. Studiile sociologice

indicã faptul cã familiile monoparentale sunt mai expuse riscului de sãrãcie decât

familiile cu doi pãrinţi 16 , iar sãrãcia afecteazã şansele de dezvoltare normalã a copilului,

conducând adesea la abandon şcolar, devalorizare a şcolii şi menirii ei sociale.

Aflate, adesea, în situaţia de a nu putea lucra din cauza necesitãţii îngrijirii

copiilor pe care trebuie sã-i creascã, mamele singure au nevoie de sprijin financiar din

exterior. Ajutorul fostului partener e foarte util pentru creşterea în condiţii decente a

copiilor. Studiile pe aceastã temã au pus în evidenţã faptul cã suportul financiar din

partea tatãlui copilului reprezintã o micã parte din veniturile mamelor singure. În plus,

mai puţin de jumãtate dintre femeile divorţate, aproximativ o treime din cele separate şi

doar 13% din cele necãsãtorite primesc sprijin financiar pentru creşterea copiilor de

partea fostului partener. 17 Datele statistice din America aratã cã familiile conduse de o 15 INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICI, (2006) Tendinte sociale, p.6;16 VOINEA, M.,(2005) st. cit, p.8;17 ZAMFIR, C., (coord.) PREDA, M., (2002) Grupuri sociale excluse / ignorate de politici sociale din Romania, Bucuresti, p. 326;

12

femeie singurã înregistreazã o probabilitate de a se afla sub limita sãrãciei de trei ori mai

mare decât familiile conduse de un bãrbat singur şi de şase ori mai mare decât familiile

cu ambii pãrinţi. 18

Pe de altã parte, venitul este constituit doar din venitul mamei, suma primitã de la

fostul partener reprezintã cea mai micã parte. În aceste condiţii, salariile sunt inadecvate,

insuficiente pentru nevoile unei asemenea familii. În condiţiile lipsei de ajutor financiar

din partea partenerului sau ale insuficienţei acestuia, soluţiile mamelor pentru a-şi

întreţine familia sunt puţine. Dacã nu au un loc de muncã bine plãtit, cele mai multe

ajung dependente de suportul statului. Intersul femeilor cap de familie de a-şi gãsi un loc

de muncã este foarte mare proporţional cu nevoia lor de venituri suplimentare. Din

pãcate, multe dintre ele, nu au calificarea necesarã pentru a-şi gãsi o slujbã, nu pot lucra

din cauza vârstei mici a copiilor sau preferã sã nu se angajeze pentru a nu pierde ajutorul

social oferit de stat. Din acest unghi, foarte importante sunt politicile sociale ale fiecãrei

ţãri în parte care pot încuraja sau descuraja pãrinţii singuri sã-şi caute o slujbã. O soluţie

adoptatã de unele state occidentale este aceea de a încuraja angajarea cu program redus 19,

prin prevederea numãrului de ore de lucru permis celor care beneficiazã de ajutor social.

Un alt aspect al acestei probleme este cel legat de faptul cã prin angajare, o mamã

singurã va avea mult mai puţin timp la dispoziţie pentru creşterea şi educarea copiilor, în

acest caz, ea va dispune de mai mulţi bani pentru a satisface nevoile copiilor.20 Fãrã a

avea o opţiune favorabilã uneia sau alteia dintre situaţii, e de constat, totuşi, cã în Europa

Occidentalã douã treimi dintre mamele singure lucreazã sau cautã de lucru, un procent

foarte mare, mai mare decât al mamelor din familiile cu ambii pãrinţi. 21

Participarea mamelor singure pe piaţa muncii ramâne relativ mare, femeile

preferând sã lucreze, în ciuda riscului pierderii ajutorului din partea statului, întrucât vor

sã îşi dobândeascã o identitate socialã şi un mijloc de integrare, în timp ce imaginea

mamei care stã acasã este adesea sinonimã cu izolarea.

18 Ibedem;19 VOINEA, M., (2005), st. cit., p.8; 20 HARIS, S.Y, SPYRIDON, T., (2005), Motherhood and Time Allocation. National Centre for Social Research, Institute of Social Policy, p.27; 21 ZAMFIR, C. (coord), PREDA, M.,(2002) op.cit. , p.327;

13

I .3. 2. Familia monoparentalã paternã.

Majoritatea gospodãriilor monoparentale (86,4%) sunt conduse de femei, fapt

care sporeşte vulnerabilitatea acestor familii, veniturile femeilor fiind în medii mai mici

decât cele ale bãrbaţilor. Totuşi, problemele aferente familiei monoparentale materne se

rãsfrâng şi asupra celor care tatãl stã în capul familiei de unul singur.

Monoparentalitatea paternã prezintã urmatoarele caracteristici:

- în structura lor intrã mai mult bãieţii, ei preferând sã stea împreunã cu tatãl

custodial;

- taţii dispun de o mai mare libertate financiarã;

- taţii singuri au un rol adecvat în susţinerea nevoilor emoţionale;

- pãrinţii-singuri-taţi apeleazã şi la alte „surse” de ajutorare în creşterea

copilului / copiilor;

- modificãri în stilul de viaţã-evitã activitãţile sociale care imlicã prezenţa unor

cupluri cãsãtorite.22

Lipsa veniturilor celor doi, timpul relativ mare dedicat muncii pentru obţinerea

veniturilor financiare în defavoarea atenţiei asupra copilului au efecte negative atât

asupra pãrintelui cât şi asupra copiilor. Numãrul famillior monoparentale paterne este

simţitor mai mic decât cel al familiilor monoparentale materne, asta şi din cauza cã, de

obicei, copii sunt încredinţaţi mamei, în urma divorţului, iar creşterea copiilor revine şi

este de naturã maternã. Mama are menirea de a se ingriji de bunã creştere şi bunãstarea

copiilor, în timp ce bãrbaţilor le revine o altã sarcinã. Faptul cã bãrbaţii nu pot creşte

copiii la fel de bine ca femeile, întruneşte un acord mai slab în rândul tinerilor, depãsind

totuşi 50% , fãrã a se înregistra diferenţe seminficative în funcţie de sex: 52,7% dintre

bãrbaţi şi 54,5% dintre femei sunt de acord cu aceastã afirmaţie. 23

Apoi, încã de la începuturile familiei, rostul bãrbatului era acela de a asigura

partea financiarã, de a se ocupa cu reparaţiile casei şi ale autovehicolului24 în cazul urban,

iar în cazul rural, bãrbaţii se îngrijeau de muncile câmpului, în timp ce femeia se ocupa

22 MITROFAN, I., CIUPERCA, (1997) Psihologia relaţiilor dintre sexe, Ed. Alternative, Bucureşti, p. 47 - 49;23 POPESCU, R., (2003) “Familia tanara in societatea romaneasca” in revista Calitatea vietii, anul XIII, nr.1, p.302;24 Ibidem;

14

cu treburile casei şi creşterea copiilor, alternativ familiile monoparentale paterne

neexistând, doar în cazuri de vaduvie.

Statisticile aratã cã unul din patru tineri americani trãiesc cu un singur pãrinte, iar

89% trãiesc cu mamele lor şi doar 11% trãiesc împreunã cu tatãl.25 Problemele cu care se

confruntã familiile conduse de mamã sunt similare celor în care capul familiei este tatãl,

mai ales dacã au în întreţinere copii mici. Bãrbaţii tind sã angajeze personae, în grija

cãrora sã-i încredinteze pe copii, urmând ca apoi, dupã intrarea în programul şcolar sã

rãmânã singuri. 26

I .3.3. Familia monoparentalã formatã din personae adulte.

În cazul persoanelor adulte ajungerea la familia monoparentalã poate fi cauzatã de

deces, divorţ sau liber consimţãmânt şi presupune existenţa unor minusuri, în

comparative cu starea iniţialã. În primul rând se impune singurãtatea care afecteazã mai

ales pe femei. Din totalul de 8.597.404 persoane necãsãtorite, femeile reprezintã 45,20%,

divorţate sunt 60,66% (din totalul de 1.899.380 de personae), iar vãduve sunt 80,75% din

totalul de 1.889.380 persoane. 27 Aceastã stare devine importantã social mai ales când

este asociatã sãrãciei, fiind recunoscute drept situaţii cu un risc social mare - femeile

singure în vârstã şi mamele singure. Ca atare, femeile sunt mai interesate de a iniţia şi de

a pãstra o cãsãtorie, deşi au şanse mai mici pentru aceasta decât bãrbaţii: femeile se

cãsãtoresc mai devreme decât barbaţii şi într-o mai mare masurã, dar ca şi numar sunt

mai multe 28 şi speranţa de viaţa este mai mare. La aceasta se adaugã şi relaţia specialã

între mama şi copil, cãci o femeie care este pãrinte devine vulnerabilã în cazul unui

divorţ, probabilitatea este sã rãmânã cu copilul sau copii sãi, pentru care sã nu deţinã

resurse financiare, de susţinere, sociale, în general, suficiente.

Având roluri şi responsabilitãţi diferite, bãrbaţii şi femeile au şi nevoi diferite:

nevoi de gen29 care sunt împãrţite în nevoi practice şi nevoi strategice. Nevoile practice

de gen privesc acele lucruri de care femeile şi bãrbaţii, care stau în fruntea familiei au

25 VANDER ZOUDEN, W. J., Sociology. The Core, McGraw-Hill, Inc., p.302;26 Ibidem, p.303;27 INS (2002) , Populatia dupa starea civila legata si de fapt, http://www.recensamant.ro ;28 PASTI, V., (2003) Ultima inegalitate. Relatiile de gen in Romania, Ed. Polirom, Iasi, p.118;29 GRUNBERG, L., MIROIU, M., (1997) Gen şi societate, Ed. Alternative, Bucureşti, p.101;

15

http://www.recensamant.ro/

nevoie pentru a-şi îndeplini mai uşor, mai bine sau mai repede rolurile sociale ce le sunt

atribuite în mod obişnuit. Din acest punct de vedere, persoanele pãrinţi singuri, femei sau

bãrbaţi, se confruntã cu probleme comune: lipsa de timp, sãrãcia relaţiilor interpersonale.

Nevoile strategice de gen se referã la raporturile inegale ce existã în societate între femei

şi bãrbaţi, iar satisfacerea acestor nevoi determina rolurile şi poziţiile diferite atribuite în

mod tradiţional bãrbaţilor şi femeilor.

Riscul de sãrãcie este mai mic pentru gospodariile al cãror cap este femeia, decât

cele conduse de un bãrbat, totuşi, în gospodariile conduse de bãrbaţi, consumul este cu

4% mai ridicat. Majoritatea femeilor care sunt capi de familie sunt vaduve în vârstã, care

se confruntã, nu numai cu riscul unui consum inadecvat, ci şi cu riscuri de sãnãtate.

Grupa gospodariilor alcãtuite dintr-o singurã femeie în vârstã este o grupa cu risc

semnificativ de saracie, acest grup reprezentand 80% din totalul gospodariilor al caror

cap de familie este femeia. 30

Persoanele adulte sau / şi în vârstã se confruntã cu un mare risc de neglijare

socialã, care începe încã din familie, apoi în comunitate, adesea pasivã, indiferenţa faţã

de deteriorarea continuã a calitãţii vieţii. Femeile singure în vârstã, în cele mai frecvente

situaţii, şi bãrbaţii în vârstã, în cazuri mai rare, constituie împreunã cu copiii lor adulţi un

tip aparte de familii monoparentale. Particularitãţile unei astfel de familii decurg din

necesitatea de îngrijire a pãrintelui singur. Acest tip de familie nu a aconstituit subiectul

atenţiei studiilor de protecţie socialã întrucât, în general, sunt analizate aspectele care ţin

de protecţia familiilor care au minori în întreţinere şi se confruntã cu dificultãţi specifice,

astfel problemele adultului pãrinte singur au fost constant neglijate. 31

I. 3. 4. Familia monoparntalã formatã din pãrinţi adolescenţi.

În cadrul populaţiei feminine, proporţia persoanelor cãsãtorite a scãzut de la

50,30% în 2004, schimbãrile din societatea româneascã în contextul trecerii la economia

de piaãã, cerinţele tot mai presante de calificare şi educaţie tot mai înalte de pe piaţa

muncii, lacunele din politica familialã de dupã 1989 sunt doar câţiva factori ce determinã

30 TESLIUC C. M., POP, L., SEŞLIUC, E.,(2001) Saracia si sistemul de protectie sociala, Ed. Polirom, Iasi, p.32;31 ŞTEFAN, C.,(2006) op.cit., p.101;

16

amânarea cãsãtoriei. Mai mult, numãrul cuplurilor a cãror conveţuire nu este legalizatã e

în continuã creştere. Din datele recensãmântului populaţiei pentru anul 2002 reiese cã

3,9% dintre bãrbaţi şi 3,7% dintre femei trãiau în uniune consensualã, cea mai mare

frecvanţã inregistrandu-se pentru categoria de vârstã 25-34 ani.

Acestor efecte şi cauze se adaugã independenţa crescândã în randul tinerilor

adolescenţi care se desprind de familie de la vârste tot mai fragede în vederea coabitãrii

cu un prieten / prieteni sau care preferã sã trãiascã singuri. În aceste condiţii apar o serie

de schimbãri care se pot observa prin diminuarea natalitãţii, care în 2003 a fost de 9,8

nãscuţi la 1000 de locuitori faţa de 13,6 nãscuţi la 1000 de locuitori în anul 1990 ; o altã

schimbare se aflã la indicatorul scãzut al fertilitãţii, de la 1,83 la 1,27 copii pe femeie, iar

începând cu anul 2000, fiecare al patrulea nou nãscut a avut ca mamã o femeie

necãsãtoritã. 32

În societatea contemporanã, mulţi oameni dau curs funcţiei de procreare, farã a o

condiţiona exclusiv de constituirea unei familii legalizate. Aşa cum rezultã din cele

expuse mai sus numãrul naşterilor în afara casãtoriei creşte constant. Acest fenomen se

constatã şi în S.U.A., unde numãrul de naşteri a crescut de la 5% în 1990 la 31% în 1993.

în ţãrile scandinave, mai mult de jumatate dintre copii sunt nãscuţi în afara cãsãtoriei. 33

Vârsta adolescenţei, care se întinde pe o perioadã relativ lungã, de la 13/14 ani

pânã la 18/20, unii psihologi extinzând vârsta adolescenţei pana la 25 de ani, adolescenţa

prelungitã, nu este una deloc uşoarã, ci în decursul ei apar o serie de schimbãri atât în

ceea ce priveşte dezvoltarea biologicã, fizicã, cât şi schimbãri de naturã psihologicã,

sociologicã. Odatã cu înaintarea în vârstã, reţeaua socialã creşte, numãrul relaţiilor

personale se intensificã, la fel şi conştiinţa existenţei sexului opus faţã de care se

înregistreazã un interes din ce în ce mai sporit. Astfel, cã de la aceastã situaţie porneşte

viitoarea familie care este constituitã din pãrinţi adolescenţi.

Familiile în care pãrinţii sunt adolescenţi, deci necãsãtoriţi legal întâmpinã

greutãţi, atât în ceea ce priveşte perceperea ei de cãtre cei din jur, 34 situţia amplificându-

32 VOINEA, M., (2005) st. cit., p.11;33 FUKUYAMA, F., (2002) Marea rupturã Natura umanã şi refacerea ordinii sociale,Ed. Humanitas, Bucureşti, p.55;34 MIHÃILESCU, ŞT.,(2001) Emanciparea femeii române, st. “Cãutarea paternitatii” a lui Nelly Cornea in Romanca, anul I, nr.11, 12/1996, art. Despre atitudinea ostilã a celor din jur în ceea ce priveşte naşterea copiilor în afara cãsãtoriei., Ed. Ecumenicã, Bucureşti, p.366;

17

se în mediul rural cât şi probleme legate de şcolarizare. Adolescenţa însãrcinatã este

nevoitã sã renunţe temporar sau definitiv la activitatea şcolarã, lucru care îi afecteazã

viitoarea carierã, dezvoltarea profesioanala. Având un nivel de dezvoltare, care nu le

permite adolescenţilor sã trãiascã independent financiar, apar probleme şi situaţii

problematice în care situaţia precarã, economicã îi îndeamnã sã se apropie de familia

lãrgitã, care sã-i susţinã, fie la angajarea într-un serviciu remunerat. În cea de-a doua

situaţie, existenţa copilului impune o problemã în plus soluţiei rezolvãrii situaţiei

economice. În ceea ce priveşte obţinerea unui serviciu, şansele adolescenţilor sunt destul

de scãzute, la aceasta concurând: vârsta relativ micã, pregãtirea scolarã mai modestã, care

au implicit şanse mai scãzute pe piaţa muncii. 35

În aceastã tipologie, cele mai multe familii monoparentale se înscriu în categoria

acelor gospodãrii care primesc din partea bugetului public mai mult decât contribuie,

astfel, cã dependenţa 36 face parte din interpretarea de ansamblu a lumii contemporane.

35 TEŞLIUC, C.M.,(2001) op.cit., p.57;36 FRASER, N., GORDON, L.,(2001) O analizã a dependenţei. Reconstrucţia teoriei politice., Ed. Polirom, Iaşi, p.56;

18

Capitolul II.SERVICII SOCIALE DE SUŢINERE A

FAMILIEI MONOPARENTALE ÎN ROMÂNIA.

II.1. Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentalã în România.

Ordononţa de Urgenţã nr.105 din 24 octombrie 2003.

Începând cu anul 2004, familiile monoparentale benefeciazã de o masura

specificã de suport: alocaţia pentru familiile monoparentale, conform Ordonanţei de

Urgenţa nr. 105 din 24 octombrie 2003 privind alocaţia familialã complementarã şi

alocaţia de susţinere pentru familia monoparentalã, aprobatã prin Legea nr.41/2004 şi

implimentatã prin Hotararea de Guvern nr.1539 din 18 decembrie 2003 privind normele

metodologice de aplicare.

19

În ordonanţã este prevãzut faptul cã benefeciazã de alocaţie de susţinere familiile

formate din persoana singurã care este necãsatoritã, vãduvã, divorţata, al cãrui soţ / soţie

este declarat / declaratã dispãrut / dispãrutã prin hotãrâre judecãtoreascã sau este arestat /

arestataã preventiv, pe o perioadã mai mare de 30 de zile sau executã o pedeapsã privatã

de libertate şi nu participã la întreţinerea copiilor; şi copii în vârstã pânã la 18 ani, aflaţi

în intreţinere şi care locuiesc împreunã cu acesta. Sunt consideraţi ca fãcând parte din

familie şi copii adoptaţi, incredinţaţi sau aflaţi în plasamentul familial ori pentru care s-a

instituit tutela, potrivit legii. Asistentul maternal profesionist nu benefeciazã de aceastã

alocaţie.

Alocaţia familialã complementarã se acordã lunar unei familii, dacã aceasta

realizeaza venituri lunare pe membru de familie de pânã la 37 160 ron. Spre deosebire de

alocaţia pentru familia monoparentalã, coantumul alocaţiei este mai mic.

Începând cu luna ianuarie 2005, cuantumul alocaţiei de susţinere pentru familia

monoparentalã prevãzut la art.8 din Ordonanţa de Urgenţã nr.105/2003 a fost indexat prin

Hotãrarea 2395/2004.

Cuantumul este stabilit diferenţiat pe tranşe de venit si în funcţie de numãrul

copiilor din familie, astfel:

• familie cu 1 copil are dreptul la 48 lei ( RON) lunar;

• familie cu 2 copii are dreptul la 56 lei ( RON ) lunar;

• familie cu 3 copii are dreptul la 64 lei ( RON ) lunar;

• familie cu 4 sau mai mulţi copii are dreptul la 72 lei ( RON ) lunar. 38

Acordarea alocaţiei este condiţionatã de participarea şcolarã : familiile care au în

întreţinere copii de vârstã şcolarã beneficiazã de alocaţie de susţinere, în condiţiile în care

copiii urmeazã o formã de învãţãmânt organizatã, potrivit legii. Obligaţia celor care

benefeciazã de alocaţia familialã complementarã sau de alocaţia de susţinere este aceea

de a prezenta primarului, din 3 în 3 luni dovada frecventãrii cursurilor. 39

La stabilirea veniturilor pe baza cãrora se acordã alocaţia familialã

complementarã şi alocaţia de susţinere se iau în considerare toate veniturile pe care

37 ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.7.;38 ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.8.;

39ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.29.;

20

membrii familiei le realizeazã, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurãri sociale

de stat, asigurãri pentru şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii cu caracter

permanent, precum şi alte creanţe legale. Dacã familia are în proprietate, la stabilirea

venitului net lunar, se iau în considerare arenda, chiria, alte fructe civile, naturale sau

industriale produse de acestea. 40

În cazul în care intervin modificãri cu privire la componenţa familiei şi / sau a

veniturilor realizate de membrii acesteia, titularul alocaţiei familiale complementare sau

al alocaţiei de susţinere au obligaţia ca, în termen de 5 zile sã comunice în scris

primarului modificãrile intervenite. 41

Trebuie subliniat faptul cã declararea unui numãr mai mare de membri de familie

sau declararea unor venituri mai mici decât cele reale, în scopul obţinerii foloaselor

materiale necuvenite, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiei Codului

Penal. 42

Prin mãsuri specifice de suport se poate ameliora situaţia familiilor monoparentale

cu probleme. Politica socialã în acest domeniu ar trebui focalizatã mai mult pe activitãţi

de prevenire, cum ar fi: educarea viitoarelor mame pentru a nu avea copii nedoriţi sau în

afara cãsãtoriei sau chiar susţinerea cuplului, astfel, în cât sã se evite divorţul, punându-se

mai mult accentul pe consilierea familialã, care sã ajute partenerii în depãşirea

problemelor farã a renunţa la cãsãtorie şi care sã-i facã sã înteleagã importanţa familiei

pentru ei şi a creşterii sãnãtoase a copiilor lor.43

Intervenţia statului în susţinerea familiilor monoparentale trebuie sã vizeze, în

principal, diversificarea serviciilor în comunitate, în special cele privind creşterea şi

educarea copiilor.

II.2. Servicii sociale la nivel comunitar.

40 ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.16 (1) şi (2).;

41ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.27(1).; 42 ORDONANŢA DE URGENŢA NR.105 din 24 octombrie 2003, art.35.;

43 DE HENAU, J.; MEULDERS, D.; O’DORCHAI, S.; PERIVIER, H.; (2004) The relavite generosity of the EU-15 Member States’ Child Policies Towards Dual-Earner Families, p.33;

21

Fmiliile monoparentale reprezintã un grup social cu risc ridicat de sãrãcie fiind

necesarã intervenţia cu mãsuri speciale de susţinere din partea statului. Programul de

guvernare prevede la capitolul asistentã socialã mãsuri în vederea creşterii rolului familiei

în societate, diminuarea numãrului de familii sãrace dezmembrate şi monoparentale. În

documentele prezentate în anul 2002 si 2003 de România în cadrul reuniunii

subcomitetului pentru dezvoltare regionalã si socialã, ocuparea forţei de muncã, s-a fãcut

referire la mãsurile preconizate de guvern cu privire la protecţia familiei monoparentale.

Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statisticã în România sunt în jur de 500

de mii de familii monoparentale, ceea ce reprezintã aproximativ 7% din numãrul total de

familii. Pe lângã alocaţiile lunare, legea mai prevede si alocarea altor facilitãţi care sunt la

fel de importante. Accesul cu prioritate al familiilor monoparentale la mãsurile pentru

prevenirea şi combaterea marginãlizãrii sociale în condiţiile legii 116 privind

marginalizarea socialã, scutirea sau diminuarea contribuţiilor datorate pentru serviciile

acordate în creşe, grãdiniţe sau alte tipuri de servicii acordate în instituţii de zi sau

semirezidenţiale, acordarea cu prioritate a serviciilor cantinei de ajutor social, accesul cu

prioritate în centre de zi pentru copiii de vârstã scolarã şi asigurarea de servicii de

îngrijire de tip rezidential sau la domiciuliu. De asemenea, informare şi consiliere gratuitã

privind drepturile de protecţie şi asistenţã socialã, accesul la o locuinţã corespunzãtoare

sau în regim de urgentã, acordarea de cãtre primar de ajutoare în bani sau în naturã

acestor familii care sunt în situaţia de a fi evacuate din locuinţe sau în alte situaţii stabilite

prin hotãrârea Consiliului Local, asigurarea cu prioritate de cãtre Agenţiile Judeţene

pentru Ocuparea Forţei de Muncã a serviciilor de consiliere şi mediere a muncii, accesul

la un loc de muncã adecvat. Şi, în fine, pentru pãrintele singur care lucreazã în baza unui

contract individual de muncã sau în baza unui raport de serviciu posibilitatea stabilirii, cu

acordul angajatului, a unui program individual de muncã, în condiţiile legii, care sã-i

permitã sã-şi creascã în condiţii cât mai bune copiii.

Familia monoparentalã are dreptul la alocaţia lunarã de susţinere dacã realizeazã

venituri nete lunare sub nivelurile calculate pe baza valorii coşului minim de consum

lunar stabilit în condiţiile legii. Aceastã alocatie se acordã pe bazã de cerere care se

adreseazã primarului din raza teritorialã de domiciliu a solicitantului, prezentându-se

documentele justificative.

22

Pentru a se stabili dreptul la aceastã alocaţie se va lua în calcul venitul net lunar al

familiei monoparentale, venit lunar care cuprinde veniturile realizate în luna anterioarã

înregistrãrii cererii, în cazul în care se supun impozitãrii lunare, veniturile medii lunare

realizate în anul precedent, venituri din drepturi de asigurãri sociale de stat şi din

obligaţiile legale de întreţinere. Un exemplu în acest sens este dacã respectivul copil are

pensie alimentarã din partea celuilalt pãrinte, aceste venituri se vor lua în calcul şi

raportate la valoarea coşului minim, care va fi stabilit prin hotãrâre de guvern, dacã

depãşesc aceastã valoare cererea nu va fi luatã în calcul. Stabilirea dreptului se face prin

dispoziţie scrisã a primarului care va fi comunicatã în termen de 5 zile de la data emiterii.

Titularul alocaţiei este obligat sã comunice orice schimbare cu privire la venituri şi la

numãrul familiei în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea. De

asemenea, primarul dispune efectuarea de anchete sociale la interval de 3 luni. Plata

alocaţiei înceteazã în luna în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege.

Alocaţia nu se impoziteazã, nu se ia în calcul la stabilirea altor drepturi şi obligatii, se

supune executãrii silite, în conditiile dispozitiilor privind executarea silitã a creanţelor

bugetare, numai pentru recuperarea sumelor plãtite necuvenit cu acest titlu.

II.2.1. Servicii socio-educţionale.

Serviciile de suport pentru familiile cu copii se referã în special, în România, la

serviciile oferite prin instituţiile de învãţãmânt: creşe, grsdiniţe, şcoli 44 la care se adaugã

practicile curente alternative, private, cum ar fi antrenarea bunicilor în activitãţile de

îngrijire, în rezolvarea problemelor administrative-gospodãreşti. 45

Aceste servicii educaţionale vin în întâmpinarea problemelor legate de partea

financiarã a familiei monoparentale. Creşele, grãdiniţele şi şcolile, prin grija manifestatã 44 NEAMŢU, G., (coord.) NEAMŢU, C., (2001) Servicii oferite de asistenţa socialã din şcoalã. Trata de asistenţa sociala, Ed. Polirom, Iaşi, p.836-853;45 Se remarca sintagma “institutia bunicilor” in ZAMFIR, E., ZAMFIR, C.,(1999) Politici de suport pentru femei, Ed. Alternative, Bucureşti, p.293;

23

faţã de copii permit pãrintelui exercitarea unei munci remunerate. Apoi demersul şcolar

este sustinut de Guvernul României prin alocaţiile pentu copii care frecventeazã şcoala,

acest fapt fiind o condiţie sine quo non pentru primirea alocaţiei.

Tipuri de servicii prevãzute de lege şi oferite de instituţii de stat sau / şi private:

Servicii de zi prin H.G. nr. 1.438 în Monitorul Oficial nr. 872/24 sept.

2004, care au rolul de a asigura menţinerea, refacerea şi dezvoltarea

capacitãţilor copilului şi ale pãrinţilor sãi pentru depãşirea situaţiilor care

ar putea determina separarea copilului de familia sa. Din aceastã categorie

fac parte:

1. centre de zi;

2. centre de consiliere şi sprijin pentru pãrinţi;

3. centre de asistenţã şi sprijin al femeii gravide predispuse sã-şi

abandoneze copilul.46

Servicii de tip rezidenţial - Centre Maternale care oferã protecţie psiho-

socialã copilului alãturi de mamã în vederea prevenţiei abandonului.

Serviciile furnizate de aceste instituţii se regãsesc în urmatoarele activitãţi

de bazã care converg spre atingerea obiectivelor:

1. gãzduirea (maxim 1 an);

2. acompanierea pluridisciplinarã.47

Servicii de tip familial care au rolul de a asigura, la domiciliul unei

persoane fizice sau familii, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar

sau definitiv, de pãrinţii sãi.

Pentru a veni în sprijinul indivizilor aflaţi în necesitate, al familiilor şi, mai ales,

al mamelor, în multe ţãri dezvoltate a fost extins sistemul serviciilor publice pentru

familie. 48 Acestea se referã la asistenţa familiilor cu copii şcolari. Aici se includ:

transport şcolar gratuit sau la preţuri scãzute, colonii de vacanţã ( îndeosebi pentru copii

provenind din familiile cu venituri modeste ), cantine şcolare şi şcoli cu orar prelungit,

îndeosebi pentru ţãrile din Europa Centralã şi de Vest.

46 H.G. nr. 1.438 in Monitorul Oficial nr. 872/24 sept. 2004, p. 12;47 Od. Nr. 87/16 iulie 2004;48 MIHÃILESCU, I., (1999) Familia în societãţile europene, Editura Universitãţii Bucureşti, Bucureşti, p.164-166;

24

Apoi, existã centre de informare pentru familii, în ceea ce priveşte informarea

asupra şcolilor, testarea copiilor, programe educaţionale pentru pãrinţi, ajutor în

constituirea grupurilor de pãrinţi.

În România, serviciile publice pentru familie trec printr-un proces de

reconfigurare, în raport cu cerinţele existente, mai ales, în mediul urban, în oraşele mari

existând o ofertã mai diversificatã de servicii, în comparaţie cu mediul rural, unde

funcţioneazã prioritar vechile servicii de stat. Alãturi de consacratele servicii privind

educaţia şi protecţia sãnãtãţii au aparut oferte private. În acest sens, se remarcã

grãdiniţele ce asigurã educarea copiilor şi instruirea lor în însuşirea limbilor strãine şi

dobândirea unor abilitãţi în utilizarea calculatorului. Accesibilitatea acestora este

determinatã de capacitatea familiilor de a suporta costurile ridicate, totuşi, ale serviciilor.

Pe langã multe şcoli s-au înfiinţat servicii de supraveghere a elevilor dupã orele

de curs, servicii care funcţioneazã în regim de semi-internat, asigurând, contra-cost o

masã caldã şi supraveghere la lecţii.

În cadrul celor mai multe şcoli s-au deschis cabinete de consiliere, în care

profesorii, psihopedagogii, consilierii oferã atât elevilor, cât şi pãrinţilor acestora

asistenţa privind problemele ce apar în procesul de formare-educare, precum şi orientare

şcolarã şi profesionalã.

În concordanţã cu noile mãsuri de protecţie socialã a familiei monoparentale, vor

fi avute în atenţie: susţinerea sau diminuarea contribuţiei datorate pentru serviciile oferite

de creşe, grãdiniţe şi alte tipuri de servicii acordate în instituţii de zi sau semirezidenţiale,

acordarea cu preoritate a seviciilor cantinei de ajutor social, accesul cu prioritate în

centrele de zi pentru copii de varstã şcolarã şi asigurarea serviciilor de îngrijire de tip

rezidenţial la domiciliu.

IV.2.2. Servicii socio-medicale.

Aceste servicii reprezintã un complex de activitãţi care se acordã în cadrul unui

sistem social şi medical integrat care au ca ca drept scop:49

- menţinerea autonomiei persoanei;

49 Legea nr. 272, în Monitorul Oficial nr. 557/23 iunie 2004, sectiunea III, p.7;

25

- prevenirea agravãrii şi dependenţei;

- prevenirea malnutriţiei, prin distribuirea gratuitã a laptelui

praf;

- reducerea mortalitãţii infantile;

- asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada

pre şi post natalã chiar dacã nu au calitatea de persoanã asiguratã;

- informarea pãrinţilor la situaţia de sãnãtate a copiilor,

avantajele alaptãrii etc.;

- programe de ocrotire, educare şi planning familial;

- educaţie sexualã pentru prevenirea bolilor cu transmisie

sexualã.

Printre drepturile copilului, în special, şi ale omului, în general, este prevazut şi

dreptul la asistenţã medicalã prin oferirea de servicii medicale specializate. Printre aceste

servicii se numarã funcţionarea unor cluburi ale copiilor, cum este în Bucureşti C.I.V.E.S.

( Clubul de Iniţiativã şi Voluntariat pentru Egalitatea Şanselor ) care işi desfãşoarã

activitatea în incinta Şcolii Superioare Comerciale „Nicolae Kreţulescu” sub patronajul

Centrului Parteneriat pentru Egalitate. 50 Copiii benefeciazã de servicii gratuite privind

protecţia sãnãtãţii, iar în acest sens sunt prevãzute inclusiv companii de vaccinare

împotriva bolilor contagioase, ca parte a programelor de prevenţie.

Alte servicii medicale, la nivelul comunitar ar fi: asigurãrile de sãnãtate,

proiectele cu caracter preventiv prin informare, în vederea protejãrii sãnãtãţii, etc.

II.2.3. Servicii socio-financiare.

Într-o abordare istoricã, ideea de a conferi, din partea statului un sprijin de

întreţinere pentru familie, poate fi legatã de ajutoarele de separaţii, care fuseserã instituite

ca o masurã de susţinere a familiilor soldaţilor înrolaţi pe front. Un moment important în

consolidarea ideiide a acorda alocaţii pentru familii a fost în 1932, când în Franţa s-a

adoptat Legea asistenţei familiale. Prin care angajatorii erau obligaţi sã se asocieze

caselor pentru fonduri compensatorii. Legea a fãcut ca politica salarialã industrialã sã se 50 Proiectul a fost finanţat prin Programul PHARE al Uniunii Europene, Fondul pentru Dezvoltarea Societãţii Civile şi C.P.E. din fonduri primate de la Fundaţia pentru o Societate Deschisã.;

26

transforme într-o politicã a familiei, iar în 1939 a fost sistematizatã şi inclusã în Code de

la famille. Valoarea alocaţiei depindea de salariul mediu, consta într-o primã unicã pentru

primul copil, un adaos salarial de 10% pentru cel de-al doilea şi unul de 20% pentru

fiecare copil. Pentru mamele care nu lucrau exista şi o „allocation de la mere au foyer”

iar prevederea era valabilã şi pentru familiile în care nu tatãl, ci mama era angajatã în

muncã51 adicã pentru familiile monoparentale. Privind evoluţia acestei forme de protecţie

a familiei, în anul 1960, alocaţia familialã reprezintã 35% din ansamblul asigurãrilor

sociale, iar în Marea Britanie numai 25%. 52

În România au fost organizate centre de asistenţã socialã a familiei, scopul

principal al cestora fiind eliminarea cauzelor care au adus fmilia sau individul în situaţia

de a solicita un ajutor. În 1943, printr-un decret de lege se înfiinţeazã Ministerul Muncii,

Sãnãtãţii şi Ocrotirii Sociale care avea în alcãtuirea sa o Direcţie a Ocrotirii Sociale cu

trei servicii: Serviciul Ocrotirii Familiei, Serviciul Ocrotirii Mamei şi Copilului şi

Serviciul Asistenţei Sociale. În 1941 funcţionau în capitalã 23 de Centre de Asistenţã a

Familiei. 53

În România de azi, în sprijinul familiilor cu copii sunt prevãzute o serie de

prestaţii sociale şi financiare conform unor acte normative specifice:

Alocaţii familiale:

1. alocaţia de stat pentru copii conform Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de

stat pentru copii, modificatã şi aprobatã prin OUG nr. 44/2006;

2. alocaţia de susţinere pentru familia monoparentala conform O.U. nr.

105/2003;

3. alocatia pentru copiii nou-nãscuţi conform Legii nr.416/2001. art 25.

Ajutoarele sociale (materiale) – prestaţii în bani şi / sau naturã:

1. ajutorul social conform Legii nr. 416/2001;

2. ajutor pentru încãlzirea locuinţei în perioada sezonului rece (noiembrie-

martie) conform Legii nr. 416/2001 si O.G. nr. 55/24 iulie 2004;

3. ajutorul de urgenţã şi ajutorul financiar în situaţii speciale conform Legii

416/2001, art. 28 si H.C.L. nr. 120/2002.51 BOCK, G., (2002) Femeia în istoria Europei, din Evul Mediu pânã în zilele noastre, Ed. Polirom, Iaşi, p.234;52 PETERSON, S.,(1993) Global Gender Issues, Westview Press, Boulder, p.414;53 MÃNOIU, F., EPUREANU, V.,(1996) Asistenţa socialã în România, Ed. ALL, Bucureşti, p.13;

27

Alte servicii socio-financiare:

1. concediu şi indemnizaţie de maternitate conform Legii 19/2000;

2. concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului – Legea nr. 7 din 9

ianuarie 2007.

Servicii de asistenţã socialã specializatã :

1. acordarea mesei la Cantina de Ajutor Social – Legea nr. 208/1997;

2. adeverinţã pentru înscrierea fãrã plata contribuţiei la Fondul Asigurarilor

Sociale de Sãnãtate, la medicul de familie sau la Casa Judeţeanã de Asigurãri

de Sãnãtate.

Alocaţia de stat pentru copii 54 se acordã tuturor copiilor pana la 16 ani , respectiv

18, lunar, dacã frecventeazã una dintre formele de învãţãmânt. Pentru copii cu handicap,

alocaţia este majoratã cu 100%.

Alocaţia de solidaritate 55 se acordã în comlementarea altor alocaţii familiale,

familiilor defavorizate cu copii minori dacã venitul net pe persoana nu depãşeşte 50%

din salariul minim brut pe ţarã, copiilor minori, orfani sau abandonaţi. Aceste alocaţii

sunt acordate la cerere şi dupã întocmirea anchetei sociale.

Ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat56 se acordã familiilor

sau persoanelor singure, fãrã venituri sau cu venituri lunare nete pânã la nivelul venitului

minim garantat. Persoanele din familie apte de muncã vor efectua lunar acţiuni sau lucrãri

de interes local, la solicitarea primarului, farã a se depãşi regimul normal de lucru şi cu

respectarea normelor de securitate şi igiena muncii. Aceastã lege, prevede şi acordarea de

ajutor social şi pentru soţiile soldaţilor în termen, care nu realizeazã venituri sau acestea

sunt mai mici deacât salariul de bazã minim pe ţarã.

54 Vezi ANEXA 6 : LEGEA nr.61/1997, privind stabilirea cuantumului lunar al alocaţiei de stat pentru copii;55 ORDANANŢA DE URGEŢÃ NR. 118/1999;56 LEGEA 416/2001;

28

29

Capitolul IIIPRINCIPALELE PROBLEME SOCIALE

ASOCIATE FAMILIILOR

MONOPARENTALE.

III.1. Sãrãcia în rândul familiei monoparentale.

1998 1999 2000 2001 2002

30

Fără copii13

14

11

14 14

Monoparentală (cel puţin 1 copil) 19

22

24 23 21

2 adulţi 1 copil8

10

12 9 10

2 adulţi 2 copii10

11

14

13 14

2 adulţi 3 copii26

30

36 36 35

Alte gospodării cu copii 20

23

25 23 26

Tabelul nr.1. Dinamica sărăciei în funcţie de numărul de copii în familie -%-57

O categorie cu risc ridicat a saraciei o reprezintă şi familiile monoparentale.

Acestea reprezintă aproximativ 10% din familiile cu copii, în astfel de familii trăind spre

10% dintre copiii din România. Neexistând decât un singur aducător de venit, acest tip de

familie înfruntă riscuri crescute, cu atât mai mult cu cât în general este vorba de femei

singure cu copii (veniturile femeilor sunt în medie mai mici decât cele ale bărbaţilor).

Copiii care trăiesc în astfel de familii trebuie să depăşească nu numai situaţia dificilă

generată de lipsa unuia dintre părinţi, ci adesea şi starea de sărăcie cronică în care se află.

(vezi tabelul nr. 1) După metodologia CASPIS, o cincime dintre familiile monoparentale

sunt sărace. Rata nu foarte ridicată se datorează în special familiilor monoparentale cu 1

copil, întrucât cel de-al doilea copil şi următorii cresc dramatic riscul sărăciei: aproape

60% dintre cele cu 3 si mai multi copii sunt sărace.

Sãrãcia familiilor monoparentale are ca principale surse:

- naşterile neintenţionate ale tinerilor ii fac pe aceştea sã îşi

întrerupã studiile, şi deci, îşi gãsesc mai greu un servici. În S.U.A. dintre taţii

reperati (21% din cazuri) în cazul mamelor necãsãtorite doar 51% îşi plãtesc

pensia alimentara – aceasta fiind o altã cauzã.

- Deşi situaţia femeilor devenite singure prin divorţ sau

vãduvie este mai bunã sub aspect material, acestea se confruntã cu probleme

finaciare, deoarece în general bãrbaţii câştiga mai bine decât femeile.

57 Sursa: CASPIS: http://www.caspis.ro/downloads/ExcluziuneCopil.doc

31

http://www.caspis.ro/downloads/ExcluziuneCopil.doc

- Sãrãcia mai este asociatã cu lipsa de şcolarizare sau cu

scolarizarea redusã, cu şomajul, cu capitalul relaţional, cu condiţia de imigrant, cu

statusul socioeconomic.( în SUA în rândul familiilor monoparentale de altã

rasã )58

Voi arãta succint şi nivelul de saracie în cateva ţari din UE în tabelul de mai jos, cum au

evoluat lucrurile de la începutul anilor ` 90 în rândul familiilor monoparentale materne:

observãm ca în unele ţãri sãrãcia depinde şi de politicile sociale de susţinere, în Suedia,

de exemplu nu putem vorbi de familiile monoparentale ca şi o categorie vulnerabilã, cu

toate cã numarul familiilor monoparentale este cel mai mare din UE, tocmai din cauza

politicilor de susţinere.

Early 1990s Mid-1990sUngaria 12.1 23.6Finlanda 12.2 12.7 Republica Cehã 13.0 34.9Suedia 14.7 14.1Denemarca 16.2 —Polonia 16.5 28.6Belgia 16.9 22.4Italia 28.1 49.0Spania 33.0 —Franţa 39.8 38.1Norvegia 43.3 38.8Germania 44.9 52.6Marea Britanie 53.8 52.2

Tabelul nr.2. Rata sãrãciei în rândul mamelor singure (%) 59

III.1.1. Sãrãcia in mediul rural.

Modelul cultural ţãrãnesc, care a fost foarte persistent în România, se

caracterizeazã prin: cãsãtorie precoce, familii de mari dimensiuni, propensiune puternicã

spre maternitate, stabilitatea familiei şi inexistenţa divorţului. 60 Dinamica, structura,

funcţiile, relaţiile ce definesc acest model de familie s-au modificat sub impactul unor 58 ILUT, P , op.cit, p.198;59 SAINSBURY, D.; MORISSENS, A.; art. Poverty in Europe in the mid-1990s: the efectiveness of means-tested benefits. Din JOURNAL OF EUROPEAN SOCIAL POLICY (2006) , p. 317;

32

factori precum: industrializarea, comerţul, urbanizarea, dezvoltarea sistemului de

învãţãmânt, igienã, migraţie, apariţia noilor concepţii despre viaţã, evoluţia rolului social

al statului în viaţa oamenilor.61

Industrializarea a produs schimbãri radicale în economia domesticã, femeile

pierzând posibilitatea de a obţine un câştig în propriile case. Prin urmare, în zonele rurale

venitul total al familiei s-a micşorat.62 În condiţiile în care cele mai multe naşteri, în afara

cãsãtoriei, în anul 2005, se întâlnesc în mediul rural - 32,6%, de remarcat este faptul cã

aproximativ 2 / 3 din numãrul copiilor nãscuţi în afara cãsãtoriei provin de la tinerele

mame în varstã de pânã la 25 ani ( 61,5% ).

În mediul rural, partea financiarã este asiguratã, în cea mai mare parte, din munca

agricolã, o sursã de venit instabilã şi foarte redusã pentru familia monoparentalã, în

special, în aceea în care mama este necãsãtoritã. În mediul rural majoritatera familiilor

monoparentale sunt constituiete din mamã şi unu sau mai mulţi copii, familiile

monoparentale constituite din taţi şi copil / copii sunt mai rar întâlnite şi se pronunţã în

cazurile soţilor rãmaşi singuri prin vãduvie.

Nivelul de şcolaritate scãzut în mediul rural este o altã problemã care face indicii

statistici sã urce spre un nivel ridicat de sãrãcie, deoarece intensificã problema mamei

singure în gãsirea unui loc de muncã, în afara muncii agricole. În anul 2005 nãscuţii vii ai

cãror mame aveau studii superioare au deţinut o pondere de 11,7% din numarul total de

nãscuţi vii, faţã de 31,6% ai cãror mame aveau studii gimnaziale ãi 25,6% aveau mame

cu studii liceale.63

Toate acestea contribuie la starea de sãracie, prezentã şi în S.U.A. printre

populaţia ruralã datoratã schimbãrilor de ordin economic. 64

III.1.2. Sãrãcia în randul familiilor monoparentale din mediul urban.

60GHEBREA, G.,(1993) Tinerele cupluri şi coabitarea intergeneraţională, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Bucureşti, p. 34;61 TREBICI, V.,(1982) Situation demographique de la Romanie în Nataliteet politiques de population, Paris, p 134;62 GOODY, J., (2003) Familia europeanã. O încercare de antropologie istoricã. Ed. Polirom, Iaşi, p.159;63 Institutul Naţional de Statisticã , (2006) p.6;64 BASSIS, M.S., GELLES, R., LEVINE, A., Sociology. An Introdiction. Forth Edition. P.224;

33

Sãrãcia în mediul urban în rândul familiilor monoparentale are ca principale

cauze, pe de o parte procesul de industrializare al cãrui efect este scãderea importanţei

forţei de muncã umane şi creşterea în folosire a maşinãriilor care înlocuiesc persoanele,

încurajând şomajul. În zonele urbane, dintre familiile monoparentale, indiferent dacã

locuiesc singure sau în familii extinse, indiferent dacã copiii din întreţinere sunt de vârste

mai mici sau mai mari de 15 ani, se confruntã cu sãrãcia. Salariile tind sa fie inadecvate,

ineficiente pentru nevoile unei asemenea familii, aşa cã, unele femei şi bãrbaţi aleg calea

recasãtoriei pentru a înbunãtãţi situaţia financiaraã a familiei, alţii ajung dependenţi de

ajutorul statului.65

III.2. Alte probleme sociale.

Potrivit unei sinteze realizate de Bawin-Legros (1988),66 studiile asupra familiilor

monoparentale aratã ca probabilitatea de a se identifica naşteri ilegitime, abandonuri ale

copiilor, tulburãri de comportament, abandon / eşec şcolar sau chiar delincvenţã este mai

mare în aceastã categorie de populaţie. Familiile monoparentale sunt adesea victime ale

sãrãciei, iar copiii au tendinţa de a repeta experienţa pãrinţilor. Aceleaşi studii aratã ca

monoparentalitatea rezultatã din divorţ este corelatã cu o diminuare a activitãţii

educative: mama este suprasolicitatã atât din punct de vedere emoţional cât şi material şi

relaţional şi este mai puţin disponibilã pentru copil exact când acesta are mai mare nevoie

de atentie şi eforturi sporite. În acest timp rolul patern este analizat în termenii "absenţei

paterne", "deprivãrii paterne", "deresponsabilizãrii paterne".67 În urma rupturii,

capacitatea de a exercita adecvat sarcina de pãrinte este puternic diminuatã, pãrinţii

comunicã mai puţin bine cu copiii, sunt mai puţin afectuoşi le controleazã mai puţin bine

comportamentul.

Copiii aflaţi sub incidenţa divorţului sunt marcaţi de numeroase probleme

psihologice şi relaţionale. Totuşi, aceşti copii reacţioneazã diferit în funcţie de vârstã, sex,

65 MAITRE, B.; NOLAN, B.; T. WHELAN C.; art. Welfare regimes and household income packaging in the European Union. Din JOURNAL OF EUROPEAN SOCIAL POLICY (2005), p. 168;66 STANCIULESCU,E. (1997). Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, p. 59;67 JAMES W. VANDER ZANDEN (2006) , op.cit., p.303;

34

timpul trecut de la ruptura intervenitã între pãrinţi, calitatea relaţiei trecute şi prezente cu

fiecare dintre aceştia.

Cei mai puternic afectaţi în urma unui divort sunt copiii de varsta micã, ei

devenind mai neascultãtori, agresivi şi mai puţin afectuoşi. Copiii de şase-opt ani sunt

marcaţi de o mare tristeţe, de sentimente de frustrare, confuzie şi anxietate, mulţi dintre ei

cãutând contactul cu pãrintele absent. Pentru copiii de nouã-doisprezece ani lucrurile sunt

mai clare, ei fiind capabili sã-şi controleze stãrile psihologice, dar totuşi sunt mulţi cei

care sunt încercaţi de anxietate şi ruşine si deseori îşi revarsã furia pe pãrintele pe care îl

considerã vinovat. Nici in adolescenţã experienţa divorţului nu este suportatã farã

probleme, existând sentimente de tristeţe, furie, nelinişte în legaturã cu viitorul.

Reacţiile copiilor se manifestã cu cea mai mare intensitate în primul an dupa separarea

parintilor. Studiile aratã ca la cinci ani dupã divorţ pot fi distinse trei grupuri de copii:

a) cei carte sunt complet restabiliţi (34%);

b) cei care au o dezvoltare medie şi un comportament comparabil cu cel al

copiilor din familii bi-parentale, dar uneori încearcã sentimente de tristeţe (29%);

c) cei care manifestã insatisfacţie, solitudine, depresie, retard în dezvoltare.

La zece sau cincisprezece ani de la divort, un sleeper efect se face simţit: copiii de

ambele sexe au probleme relaţionale, trãiesc sentimente de anxietate şi vinovãţie, aşteaptã

atitudini de respingere din partea partenerului şi rup fecvent relaţiile cu persoanele de sex

opus; existã o mare probabilitate ca mariajul lor sã se încheie printr-un divorţ timpuriu. În

timp ce psihologii scot în evidenţã consecinţele divorţului asupra stãrii psihice a copiilor

şi pãrinţilor, sociologii vorbesc despre problemele materiale ale familiilor monoparentale,

copiii care trãiesc în familii de acest tip fiind consideraţi "populaţie cu risc". În

contradicţie cu cele spuse mai sus, sunt rezultatele cercetãrilor recente, ele aprobând

dificultãţile prin care trece o mamã singurã ce are în grijã copiii, dar în primul rând iau în

considerare resursele de care aceasta dispune: venitul, locuinţa, timpul disponibil, statutul

socio-profesional, nivelul de instruire, stilul de viaţã, reţelele de sociabilitate, raporturile

cu fostul partener şi cu trecutul sãu familial, trãsãturile de personalitate. Unele studii aratã

cã legatura dintre eşecul şcolar al copiilor şi monoparentalitatea este dependentã de

situaţia economicã a familiei, care la rândul ei depinde de statutul socio-profesional al

35

mamei. Deci, corelaţia menţionatã (între eşecul şcolar al copiilor şi monoparentalitate)

este prezentã în cazul în care situaţia economicã a mamei este precarã şi instabilã.

Reuşita şcolarã mai slabã se asociazã unui nivel cultural scãzut al familiei,

respectiv unui nivel scãzut al studiilor mamei. Un alt factor important este reprezentat de

condiţiile în care se instaleazã mono(parentalitatea), cei mai afectati fiind copiii familiilor

divorţate, în care pãrintii se separa într-o atmosferã puternic conflictualã.

În concluzie, pentru a asigura copiilor şanse maxime de dezvoltare, trebuie luatã

în calcul în primul rând situaţia socialã a pãrintelui care primeşte custodia copilului.

În cele mai multe cazuri, rolul tatalui se limiteazã la plata unei pensii alimentare şi la

dreptul de a vizita periodic copilul. Dupã divorţ, numeroşi taţi par a se retrage parţial 68

sau total din viata copilului, în timp ce relaţia mamã-copil rezistã mai bine, chiar şi atunci

cand copilul este încredinţat tatãlui. 69

68 DE HENAU, J.; MEULDERS, D.; O`DORCHAI, S. (2004) To what extent do labour markets across Europe accomodate to parenthood?, p. 21;69 Ibidem;

36

Capitolul IV.CONSTRUCŢIA OBIECTIVULUI

CERCETÃRII.

IV.1. Tema cercetãrii.

37

Familia monoparentalã – o actualitate a vieţii sociale contemporane” şi nu numai,

este o temã destul de complexã cu un istoric îndelungat. Acest tip de familie, care candva

era o disfuncţie a tipului tradiţional al familiei nucleare. Astãzi este acceptat ca un model

„normal” , dar cu mari desfuncţii la nivel micro şi macro social.

Fie cã a aexistat din cauza anumitor factori sociali :

condiţiilor precare de viaţa,

sãrãciei,

analfabetismului,

gradului scãzut de instruire şcolarã şi profesionalã,

cunoştinţelor minime despre viaţa sexualã şi reproducere (fiind un tabu),

ruşinea de a avea copii „din flori” sau ai creşte singurã,

ruşinea de a fi divorţatã / separatã,

interzicerea prin lege a divorţului sau a avortului,

conceprea avortului drept un pãcat fãrã de iertare,

cãsãtoriilor timpurii care duceau la separare / divorţ

familiile monoparentale nu au putut fi ignorate. Astãzi, fie cã aceste cauze enumerate mai

sus s-au menţinut unele dintre ele, fie ca au aparut şi altele cum ar fi:

aprobarea concubinajului de cãtre societate

acceptarea coabitãrii prin liber consimţãmânt în rândul tinerilor,

independenţa şi emanciparea pe plan profesional a femeii în viaţa socialã,

apariţia conflictelor de ordin financiar şi economic în cadrul familiei,

dorinţei de a creşte un copil singurã,

acceptarea divorţului ca un fenomen social „normal” şi „firesc” în anumite cazuri,

fac ca familia monoparentala sã rãmânã o actualitate, mai ales cã în ultimii ani se

susţine de psihologi, pedagogi şi psihopedagogi, tot mai mult ideea „pentru un copil este

mai indicatã o familie monoparentalã, decât una bântuitã de certuri şi probleme” (apud

Ciupercã, C. (1999); Şerban, E. P. (2005)).

Cele mai multe dintre familiile monoparentale cu un singur pãrinte rezultã, aşa

dar, fie dintr-o nevoie, fie dintr-o opţiune de viaţã, fie ca o srategie de a obţine un ajutor

considerabil de la stat. (fenomen mai puţin întâlnit în România, un astefel de exemplu ar

fi Suedia).

38

Socilogii, antopologii, asistenţii sociali şi politicienii trebuie sã punã accent pe

acest tip de familie atâta timp cât, copilul este cel pe care se pune accentul, în vederea

prevenirii anumitor probleme sociale majore: sãrãcia, infracţiunea, bolile cu transmitere

sexualã etc. Trebuie sã nu uitãm cã copiii de azi sunt adulţii de mâine, care pot moşteni şi

promova valorile şi non-valorile noastre, în funcţie de mesajul pe care îl percepe de la

societate şi familie.

IV.2.Motivele care au determinat alegeerea temei.

Motive personale:

Familia monoparentalã ramane o optiune, o alternativã, pentru unele persoane,

pentru mine este o realitate socialã peste care nu am putut trece cu vederea. Familia

monoparentalã are, din punctul meu de vedere, configuraţia cu cele mai multe funţtii

minimalizate, ceea ce imi ridicã un serios semn de întrebare asupra funcţionalitãţii şi

viabilitãţii ei.

Motive profesionale:

Ce mi s-a pãrut interesant şi motivant în a-mi alege aceastã temã este faptul cã

familia monoparentalã are puţine politici de ajutorare şi susţinere, fiind încadratã în

familii dezorganizate sau familii cu situaţii financiare scazute, familii numeroase etc,

neexistând o pliticã clarã şi bine întemeiatã pentru acest tip de familie; în afarã de

alocaţia complementarã pentru familia monoparentalã şi a Centrelor Maternale, alte

servicii sociale nu cuprind politicile sociale din România.

Nu sunt suficiente lucrari de cercetare asupra vietii sociale ale familiei

monoparentale, cu toate cã este o temã de actualitate şi generatoare de alte probleme

sociale, mai ales în rândul minorilor delicvenţi sau în rândul copiilor cu probleme de

integrare, de relaţionare, consum de alcool şi droguri, comportament violent.

În Romãnia, încã, nu sunt suficiente cabinetele de consiliere exclusiv pãrinţilor

singuri; atâta timp, cât monoparentalitatea este foarte rãspânditã (fiecare a cincea familie

este monoparentalã, aproximativ 24%. ) trebuie create condiţii speciale pentru o asistare,

consiliere, ajutorare şi susţinere a acestor familii, în special a copiilor care provin din

aceste familii.

39

Motive academice:

Aceastã cercetare mã ajutã sã înţeleg apariţia monoparentalitãţii, sã-mi

aprofundez cunoştinţele în domeniul politicilor de susţinere a familiilor monoparentale.

Politici care vin cu scopul descurajãrii fenomenului şi totodatã cu scopul integrãrii,

susţinerii acestora si asigurãrii minimului necesar existenţei. Este un domeniu ce meritã

atenţia guvernanţilor, organizaţiilor guvernamentale şi ne-guvernamentale, specialiştilor

care se ocupã de cercetarea, consilierea, asistarea şi integrarea familiei, societãţii, în

general.

IV.3. Scopul şi obiectivele studiului.

Lucrarea de faţã are douã scopuri, unul pentru studiul calitativ si intervenţie şi

altul pentru cercetarea cantitativã.

Priml scop: reelevarea problemelor sociale ale familiei monoparentale, atât a celei

constituite prin divorţ şi vãduvie, cât şi a celei prin naşterea unui copil în afara cãsãtoriei.

Cel de-al doilea scop: integrarea unui cuplu mamã – copil în familia largitã.

- Pentru primul scop:

Obiectivul general: identificarea problemelor sociale cu care se confruntã familia

monoparentalã şi care tip de familie are problemele cele mai evidente.

Obiective specifice:

1. observarea relaţiilor de relaţionare cu familia largitã maternã şi paternã.

2. evidenţierea relaţiilor conflictuale dintre mamã şi copil.

3. identificarea surselor de venit şi resurselor necesare.

- Pentru scopul al doilea:

Obiectivul general: identificarea nevoilor generale ale familiei în vederea

integrãrii în familia maternã extinsã a tinerei familii.

Obiective specifice:

1. menţinerea legãturilor cu familia extinsã;

2. identificarea resurselor şi nevoilor familiei;

3. învaãţarea unor noi deprinderi şi adaptarea la noul mod de viaţã a tinerei

mame.

40

IV.4. Ipotezele şi interogaţiile cercetãrii:

Interogaţiile:

Rolul întrebãrilor în cadrul unei cercetari este acela de a defini natura şi scopul

cercetãrii. Existã o relaţie bine stabilitã între obiectivele unei cercetãri şi interogaţiile ei,

ultimele decurgând din primele. Interogaţiile acestei cercetari ar fi urmatoarele:

Care sunt problemele cu care se confruntã familia monoparentalã?

Care sunt relaţiile cu familia largitã?

Care sunt relaţiile cu copii?

Care sunt factorii care determinã relaţia conflictualã între mamã şi copil?

Ipotezele:

Mircea Comşa (2004) dã o definiţie a conceptului de ipotezã: „ Ipoteza nu este o

întrebare ci un raspuns provizoriu la o interogaţie de pornire. O ipotezã poate fi o idee, o

asumpţie sau o bãnuialã despre un fenomen, o afirmaţie despre relaţia dintre douã sau

mai multe variabile. O ipotezã este o propoziţie care anticipezã o stare de fapt între

variabile, o prezumţie care trebuie verificatã în practicã.”70

Ipotezele pe care urmaresc sã le testez empiric în cadrul acestei cercetãri sunt

urmatoarele:

1. existã diferenţe de venit între familiile monoparentale în care mama

singurã este necãsãtoritã, divorţatã şi vaduvã.(verificatã prin analiza anchetei sociale)

2. familia monoparentalã în care mama-pãrinte singurã este necãsãtoritã

se confruntã cu probleme de ordin financiar mai mari decât familia monoparentalã în

care mama este divorţatã sau vãduvã.( verificatã prin analiza anchetei sociale si

aplicarea interviului structurat)

3. tensiunile conflictuale cu familia largitã depind de tipul de constituire a

familiei monoparentale: prin divorţ, vãduvie, necãsãtorie.

4. problemele în creşterea şi educarea copilului / copiilori depind de tipul

de constituire a familiei monoparentale şi de veniturile acesteea. (verificatã prin

aplicarea interviului)

70 COMŞA, M., (2004) Designul cercetarii sociale. Suport de curs., p.22;

41

IV.5. Operaţionalizarea conceptelor.

Lucrarea de faţã utilizeazã urmatoarele concepte:

Monoparental - Cu un singur părinte - format dintr-un singur părinte şi copiii

minori. Monoparentalitatea paote să apară prin: creşterea copiilor în afara căsătoriei

(fetele mamei); în urma divorţului sau abandonului familial de către un părinte; prin

decesul unui părinte. Cercetările privind aceste familii oferă rezultate contradictorii în

multe aspecte. Ca aspecte comune, se susţine că familiile monoparentale se confruntă cu

dificultăţi economice şi socializare mai mari decît familiile complete; copiii au o rată mai

ridicată a morbidităţii, rezultate şcolare mai modeste, mai puţine realizări economice de

lungă durată, prezintă o rată mai ridicată a comportamentelor deviante, iar familiile pe

care le întemeiază au o stabilitate mai mică decît în cazul copiilor crescuţi cu ambii

părinţi.71 În cercetările mai recente aceste concluzii sînt nuanţate, considerîndu-se că

situaţia copiilor cu un singur părinte depinde foarte mult de atitudinea acestuia faţă de

copil şi faţă de viaţă şi de modul de funcţioanre a reţelelor de suport (rudenie, instituţii de

sprijin familial).

Consecinţele negative sînt diferenţiate în raport cu sexul copiilor: băieţii prezintă

o rată mai mare a comportamentelor deviante comparativ cu fetele, în schimb căsătoriile

acestora au o stabilitate mai redusă decît a băieţilor. Toate cercetările sînt convergente în

a susţine că dificultăţile sînt determinate de situaţia economică a părintelui: cu cît este

mai accentuată starea de sărăcie, cu atît sînt mai numeroase şi mai intense consecinţele

negative. 72

Nuptialitate - Fenomen demografic ce exprimă, în esenţă, intensitatea căsătoriilor

dintr-o populaţie sau în diferite subdiviziuni ale ei. Indicele cel mai simplu care

îndeplineşte această funcţie este rata brută de nuptialitate, obţinut prin raportarea

numărului de căsătorii încheiate într-un an la populaţia medie din anul respectiv. În

populaţiile în care instituţia căsătoriei monogame este generalizată, rata de nuptialitate,

variază aproximativ între 6-13‰, valori mai mici sau mai mari decît aceste limite apărînd

în circumstamţe istorice excepţionale. Indicele este însă prea puţin expresiv pentru 71 ZAMFIR,C.; VLÃSCEANU, L (coord.) ;(1993) Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, p.168;72DicţionarSocilogie, http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Te rmeni/monoparental.htm ,

42

http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Te%20rmeni/monoparental.htm

măsurarea intensităţii nuptialitatii, aşa încît în demografie au fost elaborate instrumente

de analiză mult mai rafinate. Un interes deosebit se acordă studiului primelor căsătorii

(nuptialitatea celibatarilor), care, fiind evenimente nerepetabile, pot fi descrise cu ajutorul

tabelei de nuptialitate. Este un fenomen foarte complex, fiind influenţată de o multitudine

de aspecte ale vieţii sociale, din care cauză studierea ei presupune colaborarea

demografilor cu specialişti din alte discipline, în speţă cu cei ce lucrează în domeniul

sociologiei familiei.73

Divort - Modalitate prescrisă social şi legal de disoluţie a căsătoriei.74

Casatorie - Modalitate acceptată la nivel social prin care două sau mai multe

persoane constituie o familie. Casatoria poate comporta un aspect juridic (sancţionare

formală de către o instituţie legitimă a uniunii maritale) şi un aspect religios (sancţionare

formală, prin sacralizare, de către o instituţia religioasă legitimă a uniunii maritale).

Casatoria civilă (sancţionarea juridică) este de dată relativ recentă. Mult timp, unirea

maritală era sancţionată doar religios, în prezent, casatoria religioasă este facultativă şi nu

poate fi făcută decît după sancţionarea juridică. În ambele tipuri de sancţionare, esenţială

este recunoaşterea socială a uniunii maritale. În mod tradiţional, aceasta se realizează

printr-o ceremonie publică, organizată la nivel comunitar (nunta). casatoria împreună cu

filiaţia reprezintă mecanismele sociale de transmitere a moştenirii, a bunurilor materiale

şi imateriale (de tip religios, spiritual, cultural). Căsătoria are ca funcţie principală să lege

între ele două neamuri între care, în mod obişnuit, nu există legături de consangvinitate.

În majoritatea societăţilor, legătura este realizată prin femeie.75

Coabitare consensuala - Uniune heterosexuală fără căsătorie legală. Diviziunea

rolurilor în cadrul cuplurilor consensuale nu este atît de clar definită ca în cazul familiei

bazată pe căsătorie, deşi din punct de vedere funcţional diferenţele dintre aceste două

forme de relaţionare nu sînt esenţiale. Indivizii care practică coabitarea consensuala nu

sînt mai puţin tradiţionali şi nici mai neconformişti decît cei care se căsătoresc, în schimb

acordă o atenţie mai mare experienţei şi satisfacţiei sexuale şi observă într-o mai mică

73VLÃSCEANU,L.,;ZAMFIR,C.(coord.) http://www.dictsociologie.netfirms.com/N/Termeni/nuptialitate.htm 74 VLÃSCEANU,L.,;ZAMFIR,C.(coord.), http://www.dictsociologie.netfirms.com/D/Termeni/divort.htm 75VLÃSCEANU,L.,;ZAMFIR,C.(coord.)http://www.dictsociologie.netfirms.com/C/CTermeni/Casatorie.htm

43

http://www.dictsociologie.netfirms.com/C/CTermeni/Casatorie.htm

http://www.dictsociologie.netfirms.com/D/Termeni/divort.htm

http://www.dictsociologie.netfirms.com/N/Termeni/nuptialitate.htm

măsură prescripţiile religioase. Contrar unor opinii curente, cei care practică coabitarea

sînt ataşaţi normelor parteneriatului pereche şi respectă căsătoria. In multe cazuri,

coabitarea consensuala este doar o fază premergătoare căsătoriei. În mod tradiţional,

acest stil de viaţă (concubinajul) era mai puţin tolerat social, fiind considerat un

comportament deviant.

În prezent, s-a extins în toate societăţile europene sau de cultură europeană şi a

crescut permisivitatea socială, inclusiv recunoaşterea legală în unele ţări a acestei

alternative de viaţă. Dacă în trecut ea era un substitut al căsătoriei, frecvent în mediile

defavorizate din punct de vedere economic şi social, în prezent ea tinde să devină pentru

anumite categorii sociale o alternativă preferabilă şi practicată de un număr tot mai mare

de persoane cu un status economic şi social mediu sau superior (în majoritatea

societăţilor, a crescut rapid ponderea studenţilor şi tinerilor intelectuali care practică

coabitarea consensuala). Ca tendinţă generală, în anii 1980, s-a constatat creşterea duratei

medii a coabitarii consensuale înainte de căsătorie şi creşterea ponderii cuplurilor

consensuale de lungă durată sau definitive.76

76 VLÃSCEANU,L.,;ZAMFIR,C.(coord.), http://www.dictsociologie.netfirms.com/C/CTermeni/CoabitareConsensuala.htm

44

http://www.dictsociologie.netfirms.com/C/CTermeni/CoabitareConsensuala.htm

Capitolul V.METODOLOGIA CERCETÃRII ŞI

INTERPRETÃRII DATELOR.

V.1. Metoda, instrumentul şi procedeele de cercetare.

V.1.1. Alegerea tehnicii de cercetare.

Fenomenul social urmãrit în aceastã lucrare – monoparentalitatea şi problemele

sociale cu care se confruntã – a fost cercetat prin intermediul metodei anchetei

sociologice.

Metoda de anchetã sociologicã este o metodã de culegere a datelor şi

informaţiilor. Tehnica anchetei pe care am folosit-o a fost cea în scris, prin completarea

interviului structurat si a anchetei sociale.

45

Am ales ancheta socialã ( vezi modelul la ANEXA 1 ) si interviul structurat (vezi

modelul la ANEXA 2 ) deoarece necesitã mai puţin timp şi permite evaluarea unui numar

mare de familie; deasemenea, posibilii factori care ar putea influenţa rãspunsurile sunt

reduşi.

Interviul structurat a avut drept scop clarificarea unor întrebãri pa baza carora mi-

am întocmit variabilele de cercetare, clarificãri ce ţin de relaţiile cu copiii şi cu familia

extinsã paternã sau maternã.

Alte metode folosite pe langã ancheta socialã, atât în cercetarea calitativã cât şi

cea cantitativã a fost metoda observaţiei, care a constat în percepţia şi înregistrarea atentã

şi planificatã a fenomenelor, evenimentelor indivizilor în momentul manifestãrilor din

timpul intervievãrii dupã analizarea anchetei sociale, 77cãt şi pe tot parcursul elaborãrii

studiului de caz.

Analiza documentelor este o altã metodã de cercetare folositã de mine, în

cercetarea problemelor şi tipurilor de probleme ale familiei monoparentale, din listele cu

familiile monoparentale ce stau la evidenţa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi

Protecţia copilului Cluj, permitandu-mi intrarea în legaturã directã cu familiile

monoparentale ce au format lotul de subiecti a cercetãrii mele.

Astfel, prin intermediul acestor metode am reuşit sã obţin date statistice relevante

care au venit sã susţinã sau sã contrazicã alte studii asupra familiei monoparentale.

V.1.2. Construcţia instrumentului.

Construcţia variabilelor s-a facut dupã ancheta socialã aplicatã familiilor monoparentale şi a interviului structurat aplicat acestor familii. Variabilele au fost construite în funcţie de ipotezele de cercetare şi de scopul lucrãrii de licenţã, s-au ales variabile, majoritatea calitative, cu scale ordinale şi nominale.

Utilizat în principal pentru a răspunde la întrebări de cercetare de tipul “Cum?” şi

“ De ce?”, interviul permite accesul direct şi interactiv la dimensiuni ale subiectivităţii

77 DURKHEIM, E (2001) Regulile metodei sociologice, Polirom, Iaşi, p.89;

46

umane dificil de cunoscut prin intermediul altor metode. Permite investigarea aspectelor

motivaţionale într-o manieră inaccesibilă chestionarelor şi reprezintă o metodă flexibilă

ce permite adaptarea întrebărilor la caracteristicile specifice ale respondenţilor. Deficitul

în ceea ce priveşte reprezentativitatea datelor obţinute este compensat de relevanţa

informaţiei. 78

Datele, pe care le-am obţinut nu sunt 100% relevante deoarece problemele cu care se confruntã familia monoparentalã este o temã delicatã şi subiectivã, în special, în ceea ce priveşte relaţiile cu copii sau / şi cu familia extinsã.

V.1.3. Strategia de cercetare, colectare a datlor.

Strategia folositã în realizarea cercetãrii este cea deductivã, deoarece am pornit de

la teorie şi am continuat cu testarea ipotezelor prin verificarea datelor obţinute.

Colectarea datelor a fost posibilã sub îndrumarea şi permisiunea de a mã documenta din

listele cu familiile monoparentale, ce stau la evidenţã, a Direcţiei Generale de Asistenţă

Socială şi Protecţia copilului Cluj.

V.2. Prezentarea lotului de subiecţi.

Tipul lotului este unul aleator (adicã, fiecare individ din populaţie are o diferitã de

zero de a fi ales în eşantion.)79

Procedeul de esantionare folosit este eşantionarea simplã aleatoare. Eşantionarea

simplã aleatoare s-a înfãptuit prin procedura “loteriei sau a tragerii la sorţi”.

78 METRO MEDIA TRANSILVANIA - http://www.mmt.ro/services.htm#a ;79 ROTARIU, T; ILUŢ, P; (2001) Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teorie şi practică, Polirom, Iaşi, p.27;

47

http://www.mmt.ro/services.htm#a

Indivizii componenţi ai lotului au fost aleşi uniform şi cu o probabilitate identicã

pentru fiecare.

Lotul de subiecţi ales este format din familii monaparentale cu mame singure cu vârste cuprinse între 16 şi 55 de ani şi 1, 2 , 3 sau 4 copii minori aflaţi în întreţinere în urma divorţului, vãduviei sau necãsãtoriei. A fost ales un lot dependent cu 75 de subiecţi: 25 familii monoparentale în urma divorţului, 25 familii monoparentale în urma vãduviei şi 25 familii monoparentale în urma necãsãtoriei, ceea ce reprezintã câte 33,3% din fiecare tip de familie din întregul lot de 75 de familii.(vezi tabelul 3)

Tabelul nr.3. Lotul de subiecţi .

Cel mai deficil în evaluarea anchetelor sociale şi aplicarea interviului structurat a fost mamelor vãduve, deoarece sunt mai puţine la numar şi sunt majoritatea în mediul rural sau / şi care au copii minori în întreţinere.

Lotul a fost selectat dintr-un numar de 113 familii monoparentale cu mame necãsãtorite, 143 cu mame divorţate şi 67 cu mame vaduve, familii ce stau sub evidenţa Direcţiei Generale de Asistenţã Socialã si Protecţia Copilului.

Am ales sã fac cercetarea pe familii în care genul indivizilor (mamelor) este

feminin, deoarece bãrbaţi care sã fie divorţaţi şi sã aiba copii în întreţinere sunt foarte

puţini, cu atât mai mult, bãrbaţi care sã aibã copii în afara cãsãtoriei sau din coabitari

48

consensuale, astfel, nu am putut compara sau vorbi de aceleaşi probleme cu care se

confruntã familia monoparentalã.

V.3. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor.

V.3.1. Testarea ipotezelor:

Ipoteza nr.1. existã diferenţe de venit între familiile monoparentale în care

mama singurã este necasatoritã, divorţatã şi vãduvã.

Pentru a testa dacă din punct de vedere statistic există o legătură între venitul şi

tipul familiei monoparentale, vom aplica testul de asociere între cele două variabile.

Conform testului de asociere dintre venitul familiei şi tipul familiei 52% din

familiile in care mama este divortata, dicã din cele 25, au un venit de pânã în 500 lei

(echivalentul aproximativ a unui salariu minim net pe economie) mai exact: 16% din cele

52% au între 201-350 lei şi 36% au între 351-500 lei; soţiile vãduve care sunt capul

familiei în numãr tot de 25, au un venit pe familie de: 44% au pânã în 500 lei; cele

necãsãtorite (25) au un venit mai mic de 500 lei în proporţie de 76%. (tabelul nr.4).

49

Tabelul nr.4. Tipul de asociere intre venitul familiilor monoparentale in

functie de tipul de constituire a familiei.

Mai reprezentativ este arãtat în graficul nr.1 de mai jos în care este foarte evident

cã familia monoparentalã în care mama este necasatoritã are cel mai mic venit, ipoteza se

confirmã. Conform studiilor de cerecetare fãcute pe familia monoparentala si a teoriilor

care le-au sustinut si anume pe cercetarea cauzelor problemelor financiare ale acestor

familii; studiile aratã cã aceste cauze sunt varsta şi lipsa de experienţã a mamei

necasatorite, gradului de şcolarizare şi cel profesional foarte scãzut,( unele mame nu

reusesc sa isi termine studiile sau le abandoneaza sau nu mai sunt motivate sa le reea).

Confirmarea ipotezei mele coincide cu studiile ce s-au mai fãcut, cum cã mama tânãra are

un venit insuficient.

50

Graficul nr.1. Repartizarea venitului în funcţie de tipul de constituire a

familiei monoparentale.

Pentru a-mi întãri confirmaţiile aduse am fãcut şi o analizã asupra gradului de

şcolarizare al mamelor necãsãtorite, conform testului de asociere între variabilele mame

singure necãsãtorite şi gradul de şcolarizare, prin urmare, am obţinut urmatoarele valori:

40 % din cele 75 de mame, pe care s-a aplicat cercetarea, au absolvit şcoala generalã,

dintre care,din acestea 40% : 24% au studii superioare, 4% au studii superiaoare

incomplete, 12% au studii liceale sau şcoli profesionale şi 28 % liceale incomplete.

Foarte expresivã este valoarea de 20% din cele 25 de mame, care nu au absolvit şcoala

generala, adicã 5 mame tinere.

:

51

Graficul nr.2. Gradul de şcolarizare al mamelor necãsãtorite

Dacã facem o asociere între vârsta mamei şi nivelul de şcolarizare al tuturor

mamelor observãm: cã dupã vârsta de 25 de ani mamele care nu au reuşit sã îşi termine

faculatea sau orice altã formã de învãţãmânt nu au mai absolvit-o in majoritate.

52

Graficul nr. 3. Gradul de şcolarizare a mamelor din familiile monoparentale

pe grupe de vârstã.

Venitul familiei în mare mãsura depinde de serviciul care îl are mama, din cauza

vârstei şi altor cauze menţionate mai sus pot susţine cã mamele singure necãsãtorite sunt

cele care se evidenţiaza cel mai mult î privinţã unui venit familial insuficient.

Cum am mai menţionat datele nu sunt 100% relevante pentru a se putea valida o

asemenea afirmaţie sau / şi ipotezã, deoarece lotul de subiecţi este mic.

Totuşi, conform datelor obţinute pe lotul meu de subiecţi, ipoteza : existã

diferenţe de venit între familiile monoparentale în care mama singurã este

necãsãtoritã, divorţatã şi vãduvã se confirma.

53

Ipoteza nr.2: familia monoparentalã în care mama-pãrinte singur este

necãsãtorita se confruntã cu probleme de ordin financiar mai mari decât familia

monoparentalã in care mama este divorţatã sau vãduvã.

Conform testului de asociere între variabilele problemele financiare şi tipul de

famile, mamele singure necãsãtorite se confruntã cu probleme financiare în proporţie

de:72% din totalul mamelor necasatorite (25 care reprezintã 100%) faţã de vãduve care

60 la suta, dintr-un numar tot de 25 de persaone, se confruntã cu asemenea probleme, si

faţã de cele divorţate 84% din totalul mamelor divorţate.

Din acestea îmi reiese ca familia monoparentalã divorţatã este cea care se

confruntã cu probleme financiare. Din punct de vedere satatistic diferenţele nu sunt mari,

pentru a putea susţine, însã, de ce familia monoparentalã cu mame necãsatorite nu este

cea care are cele mai multe probleme financiare cu toate cã, este familia cu cel mai mic

venit, este necesar de o cercetare mai amãnunţitã pe un lot de subiecţi mai reprezentativi.

Graficul nr.4. Problemele financiare repartizate în funcţie de tipul monoparentalitãţii.

54

Ca şi un argument la valorile obţinute, precum cã, familiile monoparenatale în

care mama este divorţatã se confruntã cu cele mai multe probleme financiare, este acela

cã dupã divorţ multe mame se confruntã cu probleme de gospodãrire a cheltuielilor

casnice şi multe familii nu mai primesc nici un ajutor din partea fostului soţ.

Tabelul nr. 5. Asociere între problemele financiare ale familiilor monoparentale şi

tipul de monoparentalitate.

Prin urmare, ipoteza: familia monoparentalã în care mama-pãrinte singur este

necãsãtoritã se confruntã cu probleme de ordin financiar mai mari decat familia

monoparentalã în care mama este divorţatã sau vãduvã nu se confirmã.

55

Ipoteza nr.3: tensiunile conflictuale cu familia largita depind de tipul de

constituire a familiei monoparentale: prin divort, vaduvie, necasatorie.

Pentru a verifica aceastã ipotezã am pornit sã verific per total, relaţia care o are

familia monoparentalã cu familia extinsã, mai întâi cu familia maternã extinsã şi apoi cu

familia paternã extinsã, astfel, am putut observa cã 58,7% au din familiile monoparentale

studiate se afla în relaţie apropiatã şi foarte apropiatã, şi 41,3% se afla în celelalte situaţii:

relatie distantã, conflictualã sau nici o relaţie.

Pentru a înţelege mai bine semnificaţiile variabilei relaţia cu familia lãrgitã, voi

explica valorile: relaţia apropiatã şi faorte apropiatã=relaţie de suport; relaţie distantã =

nu se întâlnesc, bunicii nu îşi recunosc nepotul sau / şi alt motiv; conflictualã = tensiune,

ceartã, neînţelegere; nici o relatie = decedaţi sau nu stiu nimic de existenţa familiei

monoparentale (nepot).

Cu toate cã familia largitã maternã este familia cea mai apropiatã de familia

monoparental, din punct de vedere biologic, aproape jumatate din familiile studiate sunt

în relaţii conflictuale, distante sau nici o relaţie.

Graficul nr. 5. Relaţia cu familia maternã.

56

Dacã ne gândim cã mamele fete sunt foarte apropiate de familia maternã, pentru

cã aceasta este suportul lor principal, de obicei, şi mamele fete sunt în proporţie de 33, 3

% din lotul de subiecţi, ne dãm seama cã relaţiile cu familia maternã a tuturor mamelor

nu este foarte apropiate. Cu toate acestea nu putem sa confirmãm acest lucru, pânã când

nu voi face o asociere între tipul de familie şi relaţia familialã cu fiecare tip de familie în

parte: materna si paterna. Cu socrii sunt estimate nişte valori interesante: 33, 3% , adica

25 de familii sunt în relaţii bune, în schimb, şi conflictele sunt destul de sesizabile: 20%

se aflã in conflict cu socrii, iar 22, 7% din total sunt intr-o relatie distantã, la fel şi

numarul celor care nu au nici o relaţie este mare – 24.

Graficul nr.6. Relaţia familiei monoparentale cu familia paternã.

Cele mai bune relaţii cu familia maternã o au fetele mame cu 80% din numarul

total de 25 de mame tinere , dupã care urmeazã, mamele care au soţ decedat cu 64%, şi

pe ultimul loc sunt mamele divorţate cu 32%.

57

.

Graficul nr.7. Relaţia familiilor monoparentale cu familia maternã în

funcţie de tipul monoparentalitãţii

Cu familia paternã observãm foarte apropiate şi apropiate de socri sunt mamele

vaduve cu 64% , iar la polul opus cele mai îndepãrtate sunt fetele mame cu 96%, din care

40% nu au nici o relaţie, 32% au o relaţie distantã şi 24% - conflictualã. Pentru cele

divorţate se ţine aproximativ un echilibru, doar cã sunt mamele care sunt în cele mai

conflictuale relaţii, tocmai 32% cu pãrinţii paterni.

Aceastã ipotezã are multe confirmari în diferite studii, dezbateri, teorii privind

familia monoparentala în relaţie cu familia extinsã. Tema ce a interesat atât pe asistenţii

sociali, cât şi pe sociologi, psihologi, pedagogi, deoarece relaţia cu familia lãrgitã este

foarte importantã în evoluţia şi viaţa copilului.

58

Aşa dar, ipoteza se confirmã, adica: tensiunile conflictuale cu familia lãrgitã

depind de tipul de constituire a familiei monoparentale: prin divorţ, vãduvie,

necãsãtorie.

Graficul nr.8. Relaţia familiilor monoparentale cu familia paternã în funcţie

de tipul monoparentalitãţii

Ipoteza nr.4: problemele în creşterea şi educarea copilului / copiilor sunt

influenţate de tipul de constituire a familiei monoparentale şi de veniturile acesteea.

Ultima ipotezã care am vrut sa o testez este ce-a legatã de creşterea şi educarea

copiilor, dat fiind faptul ca principalele ajutoare de susţinere a familiei monoparentale

reglementate de lege sunt în concordanţa cu numãrul copiilor.

Aceasta ipoteza precum si ipoteza legata de relatiile cu familia lãrgita au fost

formulte pe baza interviului.

59

Ca şi la celelalte ipoteze am folosit testul de asociere pentru a scoate în evidenţã

care tip de familie este cel care ar simţi cea mai mare nevoie de sustinere în aceastã

privinţã.

Putem observa dupa graful nr.9, ca 64% din familiile constituite din mamã

singurã necãsãtoritã sunt cele mai vulnerabile şi predispuse la întâmpinarea acestei

greutãţi, în schimb, cum era şi de aşteptat, mamele vãduve sunt cele care au cele mai

puţine probleme comparativ cu celelalte în lotul de subieti menţionat, acestea cuprind

68% din toate mamele vãduve.

Mamele divorţate sunt cu valori foarte apropiate: 48% - da şi 52% nu au

probleme. În cazul de faţã lotul nu este reprezentativ şi nu am putea susţine cã jumate au

probleme şi jumate nu au probleme în educarea propriilor copii.

Conform celor menţionate mai sus, se confirmã ipoteza: problemele în creşterea

şi educarea copilului / copiilori sunt influentate de tipul de constituire a familiei

monoparentale si de veniturile acesteea.

60

Graficul nr.9. Reprezentarea problemelor în creşterea şi educarea copiilor

pentru fiecare tip de familie monoparentalã.

V.3.2. O abordare generalã asupra cercetãrii:

Toate ipotezele s-au verificat în funcţie de tipul familiei monoparentale, şi anume,

statutul marital al mamei, deoarece am vrut sã arãt diferenţele între aceste tipuri de

familie, cu toate cã ajutorul pe care îl primesc din partea statului este acelaşi, necesitãţile

familiei diferã, nu doar de la un tip la altul, ci şi de la familie la familie ca unitate

individualã. Probabil, şi mai mare ar fi fost sesizarea dacã cercetarea de faţã ar fi inclus şi

familii monoparentale paterne.

Pentru a nu se încuraja fenomenul unui tip anume de monoparentalitate (cu

excepţia celor prin vaduvie, ma refer la mamele tinere necãsãtorite sau la cele divorţate)

în România, deaorece existã atâtea probleme sociale la nivelul familiei, trebuie adoptatã

şi sprijinitã cât mai mult consilirea şi acordarea de asistentã socialã pentru remedierea

problemelor principale.

61

Capitolul VI.STUDIUL DE CAZ ŞI INTERVENŢIA.

62

VI.1. Planificarea studiului.

Planificarea studiului a fost realizatã prin proiectarea unei intervenţii planificate şi

participative, pornind de la o analizã a nevoilor, evaluarea serviciilor existente,

identificarea şi gãsirea problemei sociale, gãsirea unor soluţii pentru a conduce

schimbarea într-un sens dorit.

Proiectarea intervenţiei face o lagaturã între situaţia prezentã nedoritã – familia

monoparentalã fara surse de sustinere finanaciare ãi sprijin moral – şi o situaţie viitoare

dezirabila – integrarea sociala a familiei monoparentale în familia maternã extinsã.

VI.2. Culegerea şi analiza informaţiilor.

Metoda studiului de caz a fost utilizatã pentru a obţine informaţii necesare

prelucrãrii ulterioare a datelor. A fost selectatã o familie monoparentalã formatã din

mama adolescentã şi copil cu scopul integrãrii în familia lãrgitã. Elemente – cheie ale

metodei studiului de caz sunt reprezentate de folosirea unor multiple surse de date

(ancheta socialã, foaia matricolã a tinerei mame, referinţele dirigintelui, fişele medicale

ale mamei şi copilului, fisele de întrevedere in periada prenatala între asistentul social si

mamã etc) şi tehnici de culegere a datelor ( interviul comprehensiv şi interviul structurat

şi semi-structurat ). De la inceput, au fost stabilite tipurile de informaţii necesare pentru

analiza mediului familial în vederea integrãrii mamei şi copilului. Datele obtinute sunt

preponderent calitative şi exprimã interventia şi activitãtile bazate pe metoda centrãii pe

sarcinã.

Interviul comprehensiv a fost utilizat pentru a obtine informatii necesare

intelegerii problemei cu care se confrunta tanara familie. Acest interviu a fost unul de

tipul intrevederii, de tip explorativ 80 si organizat dupa cateva axe tematice:

- probleme financiare ale familiei monoparentale;

- problemele de relationare cu bunicii materni;

- depistarea cauzelor aparitiei familiei monoparentale;

80 COJOCARU, ŞT. (2005) Metode apreciative în asistenţa socialã. Ancheta, supervizarea si managementul de caz. Ed. Polirom, Iaşi, p. 95;

63

Interviul structurat (exemplu prezentat in ANEXA 3) a urmarit sa aprofundeze

informatiile culese in etapa-pilot (cea a interviului comprehensiv ) si sa organizeze

informatiile in functie de axele tematice descoperite in etapa precedenta. In cadrul

interviului au fost folosite intrebari deschise, pentru a le oferi subiectilor libertatea de a

comenta, interpreta, explica.

VI.3. Elaborarea studiului de caz.

VI.3.1.Prezentarea cazului si a problemei.

A. Descrierea identitãţii asistatului .

A.A. în vârstã de 17 ani, elevã in clasa a X-a , necãsãtorita, are un copil de 3 luni.

B. Prezentarea problemei aşa cum a fost v ãzutã de client.

A.A. în vârstã de 17 ani , are un bãieţel de 3 luni, care a rezultat în afara casãtoriei

dintro relaţie de scurtã duratã (6 luni) cu un baiat de aceeaşi vârstã cu ea , farã a se

implica foarte mult sentimental în acea relaţie. Dupã cum marturiseşte A.A., tatãl

copilului nu a fost niciodatã interesat de copil şi de ea dupã naşterea acestuia, totuşi ea a

ales sa pãstreze copilul din considerente religioase şi din frica de avort. În prezent se aflã

la Centrul Maternal sub îndrumarea asistentului social din maternitate, deoarece nu avea

unde sã meargã dupã externare şi din cauza mama sale care, cu toate cã a venit sã isi vadã

nepotul, a fost categoric opusã sã o ia acasã pe A.A. Cu tatãl sãu, adicã bunicul matern se

aflã în tensini contradictorii-el niciodatã nu a inţeles-o şi nu a lãsat-o sã se distreze sau sã

aiba prieteni, la ora 20.00 trebuia mereu sã fie acasã. Dupa ce a plecat în strainatate sã

munceascã se certa foarte mult la telefon cu mama sa, bunica maternã, despre problemele

financiare si datoriile pe care le aveau si in ultimul timp tot mai mult despre indulgenţa

buncii materne in educarea fetelor sale. Dupã ce a aflat de nasterea nepotului, prin

telefon bunicul nu mai raspunde la telefon şi nici nu a mai sunat acasã. La scoalã nu a

mai mers din octombrie 2006 deoarece sarcina ei a început sã se facã vizibilã, îi era

ruşine de colegi la fel şi de profesori, şi mai ales frica pentru cã era sã fie înjositã şi

umilitã de profesori şi de colegi. Se simte vinovatã si fãra ajutor, mereu susuţine cã nu o

ajutã nimeni. Nu a vrut niciodatã, sã afle colegii ei, cine e tatãl copilului pentru a nu îi

64

creea probleme mãcar lui la şcoalã. Acum regretele ei se leagã de scoalã, de ruperea

relaţiilor cu colegii, şi de neacceptarea în familie. De aici au început sã aparã problemele

ei:

- întreruperea cursurilor şcolare

- conflictul cu pãrinţii ei

- neacceptarea în familie de cãtre mama sa, din motivul certurilor cu soţul sãu.

C. Prezentarea problemei aşa cum a fost vãzuta de asistentul social:

A.A. este o adolescentã in clasa a X-a, in vârstã de 17 ani, provenind dintro

familie legal constituitã, a nãscut de 3 luni un bãieţel în urma unei relaţii întamplatoare

care s-a terminat înaintea naşterii copilului. Odatã cu apariţia copilului au apãrut o serie

de dificultãţi la mai multe nivele:

- la nivel şcolar, deoarece odatã cu vizibilitatea sarcinii A.A. a întrerut şcoala, din

cauza cã îi era ruşine de colegi si profesori;

- la nivelul statutului social, copilul a fost nãscut în afara casãtoriei şi mama

acestuia simte anumite prejudicãţi din partea colegilor şi vecinilor;

- la nivelul familial : tatãl fetei fiind plecat în strãinatate se aflã şi în conflict cu

mama, lui A.A. îi este fricã sã nu se certe pãrinţii ei şi, mai rãu, când va veni tatãl sãu

acasã, crede cã nu o va accepta niciodatã, iar acum nu le va mai trimite bani. Cu mama sa

este în conflict, şi ea din cauza serviciului nu are timp sã stea cu nepoţelul.

Pãrinţii tatãlui copilului (C.O.) au fost anunţaţi telefonic de asistentul social şi

mama copilului, dar aceştea nu doresc sã ia legatura cu tânãra mamã din motivul cã fiul

lor este prea tânãr sã îşi ia anumite responsabilitãţi şi ei nu vor ca din o greşealã sã îi

strice viaţa.

D. Specificarea problemei sau a problemei asupra cãrora s-a lucrat în

procesul de asistentã.

Pânã la identificarea cazului de mine la Centrul de Maternitate s-a lucrat asupra

problemei la nivelul familial şi anume: inştiinţarea bunicului cu existenţa nepoţelului

precum şi botezul copilului, dar şi înştiinaţarea bunicilor paterni.

S-a fãcut consiliere cu bunica maternal şi cu tânãra mamã în vederea acceptãrii şi

însuşirii rolului de mamã şi a obligaţiilor ce îi revin.

65

VI.3.2. Identificarea resurselor si nevoilor:

Resurse:

- sora mamei A.M. (14 ani) chiar dacã existã mici conflicte între ele ,

matuşa copilului a venit în fiecare sãptamâna la sora ei în vizitã.

- prietena cea mai bunã, T.A. care a sprijinit-o pe toatã perioada sarcinii şi

este naşa copilului.

- Familia vecinã, T, pãrinţii prietenei T.A. care o sprijinã mereu.

- Bunica maternã – chiar dacã se ceartã deseori din cauza copilului o

viziteazã la centrul maternal.

Nevoi:

- nevoia unui sprijin familial, încadrarea în familie

- continuarea studiilor

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

DIN PUNCT DE VEDERE BIOLOGIC DIN PUNCT DE VEDERE BIOLOGIC

evoluţia în greutate a copilului programul dezordonat de viatã

alimentaţia naturalã a copilului

ataşamentul crescut al mamei faţa de

copil nerspectarea igienei copilului

insuşirea deprinderilor materne Neîncrederea în forţele proprii

DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL

acceptarea situaţiei de cãtre bunica

materna

relaţia conflictualã şi de inacceptare a

copilului

sprijinul din partea prietenei sale,naşa

copilului lipsa de informare a bunicului

dorinţa de a continua studiile

Abandonul şcolar farã a-şi anunţa

dirigintele

Familia nu se confruntã cu lipsuri

materiale absenţa tatãlui

acceptarea riscurilor şi eforturilor sprijinirea insuficientã a mamei

Tabelul nr. 6.Analiza câmpului de forţe ( punctele tari / punctele slabe )

66

Figura nr. 1. ECOHARTA:

LEGENDA:

67

Figura nr.2. GENOGRAMA.

LEGENDA:

68

VI.3.3. Istoricul familiei monparentale:

A. Circumstanţele în care s-a recurs la asistenta socialã:

A.A. a ajuns la Centrul de Maternitate prin îndrumarea medicului primar, cu care

legase o relaţie puternicã, în special din partea meicului care a fost impresionat de situaţia

tinerei mame adolescente. Relaţia tensionatã din familie şi fria de refuz au fost cauza

principalã care au adus-o pe A.A. la centru.

B. Eforturile anterioare ale cazului, încercãrile sale anterioare de a cere

ajutor şi efectele acestora:

Sarcina a fost tãinuitã de mama pânã în luna a IV-a , nimeni nu a ştiut cã este

însãrcinatã, nici macãr tatãl copilului. Mama lui A.A. a fost cea care a aflat de sarcinã si a

dus-o la medic. Pânã în momentul internãrii în maternitate A.A. s-a aflat în conflict

continuu cu mama sa, aceasta acuzând-o şi reproşându-i deseori despre incapacitatea de a

creşte un copil. Un motiv de tensiune major era frica reacţiei tatãlui ei la aflarea despre

sarcinã. Dupã naşterea copilului mama nu a mai dorit sã îşi primeascã fiica şi nepotul

acasã din aceleaşi cauze, astfel nici A.A nu mai doreşte sã se întoarcã acasã. În periaoada

internãrii în maternitate a fost vizitatã de asistentul social al D.G.A.S.P.C., Monitorizarea

Femeii Gravide a referit cazul Centrului Maternal “Luminiţa” iar tânãra mamã şi copilul

au fost internaţi în urma unei dispoziţii de plasament.

VI.3.4. Evaluarea capacitatilor, resurselor, nevoilor tinerei mame:

A. Subsistemul individual:

- stare de sãnatate bunã atât mama cât şi copilul, este alimentat

corespunzator;

- capacitãţile de deprindere a tinerei mame sunt la un nivel înalt, se

confruntã cu probleme ce ţin de rezolvarea de probleme şi de luarea deciziilor.

- Este motivatã sã îsi creascã copilul pe parcurs ce se ataşeazã tot mai mult

de copil. Din punct de vedere emoţional suferã din cauza problemelor ce le-a creat in

familie.

69

- A.A. se aflã încã în perioada de crestere şi dezvoltare cognitive, fiind şi

fara experienţã .

- Nevoile mamei sunt cele de ajutorare, de susţinere şi de creştere a copilui

sau precum şi continuarea studiilor.

B. subsistemul familial şi interpersonal:

- A.A. este cel mai marecopil în familia sa , având rolul de a avea grijã de

sora mai micã şi de a face treburile casnice, mai ales dupã plecarea tatãlui la muncã în

strãinatate, cu mama a fost în relaţie bunã, pentru cã era mai tot timpul zilei la servici, iar

seara ieşea cu noul sau prieten sau cu prietenele din cartier, practic ne având timp sã

vorbeasca cu mama sa.

- Cu sora mai micã se întelege destul de bine, existând conflicte între ele din

motive de gospodarire a treburilor casnice.

- Tatãl pentru A.A. este o persoanã foarte severã care nu o lasã sã iasã în

discoteci sau cluburi cu prietenii.

- Cu taote acestea este foarte ataşatã de familia ei.

C. Subsistemul organizaţional:

- A.A. este o elevã cu situaţie la învaţaturã de nivel mediu, în ultima

perioadã absenta foarte mult şi nu işi facea temele, nu mai dorea sã mai înveţe.

- Cu comunitatea religioasa “Martorii lui Iehova”, din care face parte mama

sa dupa plecarea tatãlui în strãinatate, nu vrea sã aibã nici o legaturã pentru cã mama ei

este foarte credincioasã şi severã, “de modã veche” dupa cum zice A.A..

D. subsistemul mediului ecologic:

- mediul cartierului a influenţat foarte mult viaţa sa de adolescentã, şi în

prezent simte lipsa prietenelor.

-

VI.4.Interventia si metodele de lucru folosite:

VI.4.1. Metoda de lucru:

Metoda de rezolvare a problemei folositã în acest caz este metoda centrãrii pe

sarcinã bazatã pe întocmirea de sarcini conform obiectivelor propuse atât pe termen scurt

cât şi pe termen lung în vederea rezolvãrii problemei gãsite de asistent social şi client.

70

VI.4.2. obiectivele interventiei:1. reintegrarea mamei si a copilului in familia largita materna

2. creşterea responabilitãţii mamei si insusirea rolului de mama

3. întocmirea actelor oficiale pentru a putea beneficia de anumite servicii sociale

4. continuarea studiilor şcolare de catre mamã

PREZENTREA PROBLEMEI OBIECTIVE SARCINI pentru cine

pe termen scurt

reintegrarea mamei si a copilului in familia largita materna

1.medierea conflictului familial prin vizite fãcute de cãtre bunica. 2.încercarea de a nu se mai certa, fãrã a mai striga una la cealaltã.3.şedinţe de consiliere odatã la douã sãptamâni pentru bunica.4.şedintã odatã pe sãptamânã cu psihologul.5. întocmirea unei liste cu cinci lucruri pozitive apãrute în viaţa mamei dupa apariţia copilului.

1.psiholog şi asistentul social. 2.tânara mamã şi bunica.3.bunica4.tânãra mamã5.tânãra mamã

Inexistenţa unei familii pentru tânãra mamã şi creşterea copilului.

creşterea responabilitãţii mamei si insusirea rolului de mama

1. formarea unui orar zilnic al copilului prin însemnãri în agendã. 2. sã facã curat în camerã sa în fiecare zi.3. sã participe la cursurile de consiliere adresate tinerelor mame în perioada postnatalã.4. sã se informeze privitor la creşterea, educarea şi ingrijirea copilului pentru fiecare luna de creştere a copilului din carţi de specialitate adresate mamelor.

1. 2. 3. 4.tânãra mamã.

întocmirea actelor oficiale pentru a putea beneficia de anumite servicii sociale

1. obtinerea certificatului de naştere. 2. depunerea dosarului la Starea Civilã pentru acordarea indemnizaţiei de naştere . 3. depunerea dosarului la Primarie pentru alocaţia de stat a copilului.4. depunerea dosarului pentru acordarea alocaţiei complementare de susţinere a familiei monoparentale.

1. 2. 3. 4. tânãra mamã sub îndrumarea asistentului social

pe termen

71

lung

continuarea studiilor şcolare de catre mamã

1. întocmirea cererei de transfer de la liceul teoretic la un liceu profesional.2. alegerea liceului profesional care sã accepte transferul.3. alegerea profilului interesat.4. reînscrierea la liceul profesional.5. întalnire cu noul diriginte în vederea prezentãrii problemei cu care se confruntã tânãra mamã.6. întocmirea unei întelegeri între bunica maternã cu scopul ajutorãrii tinerei mame în creşterea şi educarea copilului când va merge la ore, iar mama sã promitã cã îşi va da silinţã sã înveţe bine şi sã absolveze liceul.

1. 2. 4. 5. tânãra mamã şi asistentul social.3. tânãra mamã.6.bunica maternã şi tânãra mamã.

Tabelul nr.7. Structura planului de intervenţie.

VI.4.3. Planului de intervenţie:

Sarcini pentru obiectivul nr.1: reintegrarea mamei si a copilului in familia

largita materna.

1. medierea conflictului familial prin vizite fãcute de cãtre bunica – de

cel putin doua ori pe saptamana bunica a promis asistentului social ca va

veni sa-si vada fiica si nepotul.

2. încercarea de a nu se mai certa, fãrã a mai striga una la cealaltã

– ori de cate ori vorbesc, atat bunica, cat si mama se cearta si isi vorbesc cu

voce ridicata, ceea ce face sa nu poata ajunge la un compromis. In urma

discutiilor si intalnirilor cu asistentul social cele doua si-au promis ca nu vor

mai striga. Asistentul social a incercat sa gaseasca motivul si de unde apare

dorinta acestora de a ridica vocea.

Bunica a sustinut ca ridica vocea la fiica ei din cauzele:

- ca nu o asculta;

- tot din cauza aceasta a juns sa aiba uncopil „ din flori”;

- ca este rea si incapatinata;

72

- ca niciodata nu a ascultat si nici acum chiar daca stie ca agresit;

- ca si ea ridica tonul la ea.

Motivele descoperite de asistentul social asupra carora s-a discutat cu

bunica au fost:

- frica bunicii ca sa nu faca inca o greseala fiica ei;

- doreste sa devina autoritara, crezand ca asa va fi ascultata , luandu-si drept

model sotul care era unica persoana pe care o ascultau fiicele de frica;

- ca este jignita atunci cand A.A. tipa la ea;

- ca se simte vinovata de escul fiicei si prin cerata se descarca emoional.

Asistentul social a incercat sa o faca pe bunica sa isi inteleaga fiica si ca nu

trebuie sa ridice vocea la ea, sa incerce sa gaseasca solutii noi imreuna, ca

prin cerata acest lucru nu va fi posibil, ca cearta nu va rezolva nimic ci doar

le va ingreuna situatia. Bunica a reusit sa inteleaga anumite lucruri in urma

discutiei avute cu asistentul social, precum ca:

- fiica ei nu mai este o fetita;

- fiica ei are nevoie de mai multa dragoste si intelegere ca niciodata pana

acum;

- fiica vrea sa ii arate ca ea nu mai este copil;

- fiica ei ii arata ca are un rol social important;

- fiica ei nu trebuie sa invete aceeasi greseala de relationare cu copilul ei ,

avandul model pe bunicul.

Tanara mama a sustinut ca se cearta cu bunica materna a copilului

deoarece:

- bunica are idei invechite;

- tipa la ea;

- s-a saturat sa i se reproseze ca are copil „din flori”;

- bunica este sub influenta bunicului si de frica lui tipa la ea.

Motivele certurilor gasite de asistentul social:

- A.A. adopta stilul tatalui sau, care facea la fel: tipa ca sa fie ascultat;

- pentru ca se crede neinteleasa;

73

- ca o acuza ca este usuratica si copilul pentru bunica nu a rezultat in urma

unei relatii intamplatoare ci din cauza ca fiica ei traieste in desfrau.

Tanara mama in urma sedintei care a avut-o cu asistentul social a inteles ca:

- mama sa, adica bunica materna a copilului, este unicul suport solid pe care

il poate avea;

- bunica se simte confuza si speriata;

- trebuie sa ii arate mai multa intelegere si respect;

- sa vorbeasca calm si sa explice ce nu ii convine si ce i-ar place sa faca;

- sa asculte de sfaturile mamei.

3. şedinţe de consiliere odatã la douã sãptamâni pentru bunica –

pentru ca bunica sa poata discuta tote problemele cu care se confrunta in

ralatia cu fiica sa, in cresterea copilului. Si de fiecare data sa se gandeasca

ce a evoluat spre bine si ce aregresat de la ultima sedinta.

4. sedinta de consiliere odata pe saptamana cu psihologul – tanara

mama are probleme de relationare si socializare nu doar cu mama sa-bunica

materna a copilului, ci si cu fostii colegi, prietene, chiar si sora ei. Asistentul

social a descoperit cateva probleme cu care s-a confruntat tanara mama in

copilarie si acum cand a ajuns in situatia de fata ii este si mai greu sa treaca

peste ele: nu a fost niciodata ascultata; nu a putut niciodata sa zica ce ii

place si ce nu, nu a avut nici un lucru care sa fi fost cumparat pe placul ei,

nu a vorbit cu mama ei niciodata depre prieteni, viata sexuala, contraceptie,

menstruatie etc. Tatal ei este persoana pe care o vede in tabara opusa ei si

surorii sale, mama este un „arbitru subiectiv”. Asistentul social a crezut de

cuveinta ca A.A. sa meraga la psiholog pentru a-si lamuri conflictele

interioare pe care le are si nu le poate controla, rabufnind deseori, in

conversatii avute cu mama sa.

5. întocmirea unei liste cu cinci lucruri pozitive apãrute în viaţa

mamei dupa apariţia copilului – acest exercitiu-sarcina s-a facut cu scopul

ridicarii moraluilui tinerei mame si de a isi da seama ce schimbari

semnificative au avt loc in viata ei. Lista a fost facuta in una din sedintele la

centru. Lista mamei a fost:

74

1. copilul

2. sentimentul de a fi mama

3. experienta

4. puterea de a putea lua decizii

5. apropierea de sora, devenind prietene.

Sarcini pentru obiectivul nr. 2 : creşterea responabilitãţii mamei si insusirea rolului de

mama.

1. formarea unui orar zilnic al copilului prin insemnari in agenda – tanara

mama are ca sarcina sa isi noteze in jurnal programul zilnic al copilului

inclusiv: ora de somn , ora de alaptare, de joaca, de plimbare etc. Sarcina

are ca scop invatarea mamei sa isi coordoneze atat timpul sau pentru ca

este mereu in criza de timp, cat si sa-si insuseaca rolul de mama si

obligatiile care le are fata de copil.

2. sa faca curat in camera sa zilnic – tanara mama inceraca sa stea cat mai

mult la discutii cu alte mame din centru si nu are timp sa faca curat, sa

ordoneze lucrurile copilului si ale ei. De aceea a fost necesara includerea

acestei sarcini ca o necesitate si nu ca o obligatie.

3. sa participe la cursurile de consiliere adresate tinerelor mame in

perioada postnatala – aceste cursuri sunt organizate in cadrul centrului si

au ca scop sa invete tinerele mame sa depaseasca anumite probleme ce

apar in cresterea copilui , sa aiba un mod de viata sanatos ata ele cat si

copilul (alaptarea, igiena etc.)

4. sa se informeze privitor la cresterea si educarea copilului pentru fiecare

luna de dezvoltare in primii ani de viata – sarcina mamei este sa se

informeze si sa citeasca anumite carti de specialitate de ingrijire a

copilului ca sa stie ce necesotati noi are copilul sau cu fiecare luna de

crestere, ce asimileaza coplilul, cat creste, ce trebuie sa manance, cat si

cum.

75

Sarcini pentru obiectivul nr.3: întocmirea actelor oficiale pentru a putea beneficia de

anumite servicii soviale.

1. obtinerea certificatului de naştere - Pentru inregistrarea copilului la

Oficiul de Stare Civila a fost necesara obtinerea certificatului medical

constatator al nasterii copilului. Depunerea actelor se facut la primaria din

Cluj-Napoca, unde a avut loc nasterea. pentru ca mama este necasatorita

si singura, pentru obtinerea certificatului de nastere al copilului au fost

necesare urmatoarele acte: actul de identitate al mamei copilului si

certificatul medical constatator al nasterii copilului.

2. depunerea dosarului la Starea Civilã pentru acordarea indemnizaţiei

de naştere - aufost necesare urmatoarele acte pe care A.A. a trebuit sa le

depuna:

- CERERE TIP (în douã exemplare) conţinând declaraţia pe propria

rãspundere datã de mamã, privind rangul copilului nou nãscut;

- ACTUL DE IDENTITATE al mamei (original şi copie);

- CERTIFICATUL DE NAŞTERE AL COPILULUI (original şi douã

copii); dosar cu şinã.

3. depunerea dosarului la Primarie pentru alocaţia de stat a copilului-

au fost necesare urmatoarele acte:

- CERERE TIP pentru acordarea alocaţiei de stat;

- ACTUL DE IDENTITATE al mamei (copie şi original);

- CERTIFICATUL DE NAŞTERE AL COPILULUI ( copie şi original);

- REFERAT DE ANCHETÃ SOCIALÃ, deoarece mama este minorã;

- dosar cu şinã.

4. depunerea dosarului pentru acordarea alocaţiei complementare de

susţinere a familiei monoparentale a necesitat depunerea urmatoarelor

acte:

- ANCHETÃ SOCIALÃ efectuatã în termen de 30 de zile de la data

depunerii cererii;

- ADEVERINŢÃ DE VENIT (din 6 în 6 luni) (original);

- ACTE DE IDENTITATE pãrinţi (original şi copie);

76

- ACTE DOVEDITOARE PRIVIND COMPONENŢA FAMILIEI

(original şi copie);

- CERTIFICAT DE NAŞTERE A COPILULUI(original şi copie);

- LIVRET DE FAMILIE (original şi copie);

Tanara mama a fost sub indrumarea asistentului social si impreuna cu bunica materna in

unele cazuri deoarece este minora.

Sarcini pentru obiectivul nr. 3. continuarea studiilor şcolare de catre mamã.

1. întocmirea cererei de transfer de la liceul teoretic la un liceu

profesional – tanara mama imreuna cu bunica sub indrumarea asistentului

social au mers la liceul teoretic unde a invatat mama sa faca demersurile

de transfer, deoarece in urma absentelor acumultate decizia consiliului

profesaral a decis ca A.A. este exmatriculata cu drept de transfer si

repetarea anului de studiu – clasa a X-a – intr-o forma de invatamant

licelal sau profesional.

2. alegerea liceului profesional care sã accepte transferul – in urma

demersurilor facute de catre bunica si asistentul social s-a gasit o scoala

profesionala, care sa accepte transferul in urma cazului prezentat de

asistentul social. Mama doreste sa frecventeze scoala in forma de

invatamant la zi, sub sustinerea bunicii care a promis ca va sta cu copilul

cat aceasta va merge la scoala, mai ales ca in septembrie copilul va fi de 9

luni si se va descurca spera bunica, in cazul in care nu va reusi A.A. va fi

transferata la forma de invatamant seral. A.A. s-a simtit foarte fericita si a

promis bunicii ca se va tine de scoala, ca este motivata de copil, ca va

invata sa poata mai tarziu lucra.

3. alegerea profilului interesat – profilul ce o intereseaza mult pe tanara

mama este „ocrotirea mediului” de aceea mama o fost transferata la un

liceu agricol din Cluj-Napoca in clasa a X-a profil „ecologie”. A.A. parea

foarte multumita de alegerea facuta si chiar ii place alegerea care a facut-o

77

pentru ca nu i-a placut niciodata limba franceza si limba engleza-profilul

care l-a avut la fosta scoala.

4. reînscrierea la liceul profesional - reinscrierea la liceul agricol a avut

loc cu succes, fara prea mari eforturi, doar cu asteptari de aprobare de la

inspectoratul judetean.

5. întalnire cu noul diriginte în vederea prezentãrii problemei cu care se

confruntã tânãra mamã – bunica materna a fost prima care a vorbit cu

noul diriginte pentru a i se prezenta problema lui A.A., dupa intalnirea cu

bunica asistentul social a luta legatura cu dirigintele pentru a i se specifica

problemele care ar putea aparea pe parcurs cum ar fi: eventualele absente

din cauza lipsei de timp sau chiar din alte cauze, scaderea performantelor

scolare sau alte probleme de relationare cu colegii sau in comportament,

acesta a fost rugat sa ia legatura direct cu bunica materna precum si cu

asistentul social al scolii sau cu consilierul.

6. întocmirea unei întelegeri între bunica maternã cu scopul ajutorãrii

tinerei mame în creşterea şi educarea copilului când va merge la ore, iar

mama sã promitã cã îşi va da silinţã sã înveţe bine şi sã absolveze liceul

– aceasta promisiune a avut loc in penultima sedinta cu bunica si tanara

mama, in care s-au evaluat si asteptarile din partea institutiei dupa ce

tanara mama va pleca acasa. In penultima sedinta bunica si tanara mama

au fost foarte apropiate, nu s-au certat si au reusit sa se imbratiseze la

sfarsitul sedintei lucru pe care, au recunoscut amandoua, nu l-au mai facut

de cand A.A. era in clasa a VI-a.

VI.5. Evaluarea finala.

VI.5 .1. Evaluarea intervenţiei.

a). evaluarea procesului de ajutor:

A fost facutã printrun interviu avut cu bunica maternã în care s-a discutat despre:

- bunica şi-a manifestat nemulţumirea faţa de situaţia în care se aflã : are doua

fiice care nu o ascultã, soţul o invinuieşte de orice greşealã ar face fetele mai les pentru

78

cea mai mare care ia facut şi un copil, de când a aflat bunicul de existenţa nepotului şi s-

au certat la telefon nu a mai telefonat acasã.

- bunica maternã a oferit mai multe informaţii despre situaţia materialã a familiei

sale. Starea locuinţei familiei A este bunã, însã insuficient îngrijitã şi igienizatã, iar în

prezent va fi neîncãpãtoare pentru ei. Soţul a plecat la munca în strãinatate pentru a putea

sã îşi dea datoriile.

- dupã interviul avut cu bunica maternã am vorbit şi cu A.A, ambele şi-au luat

angajamentul în faţa mea şi a asistentului social cã A.A. va avea mai multã grijã de copil,

în special de igiena acestuia, precum şi cã îşi va continua studiile, ambele au promis una

celeilalte cã vor încerca sã nu se mai certe.

- în urma unei vizite la casa familiei A.se va lua decizia externãrii mamei şi

copilului.

b). evaluarea relaţiei asistent social – tânãra mamã:

În cadrul înrevederii cu mama am folosit întrebari de genul: “ sunteţi

mulţumitã de sprijinul acordat din partea asistentului social?” ; “acordaţi o notã de la 1 la

10 relaţiei avute cu asistentul social (unde 1 înseamnã o relaţie foarte slabã şi 10 – o

relaţie foarte bunã/stransã.”; “menţionaţi 2 aspecte negative şi 2 pozitive ce le-aţi

observat în relaţia dvs. cu asistenul social”. Prin raspunsurile obţinute ne dãm seama unde

au fost facute greşeli şi unde au fost punctele cheie în intervenţia de faţã.

c). evaluarea serviciilor oferite de institutie:

S-au fãcut o serie de interviuri de evaluare a serviciilor oferie. S-au folosit

întrebãri ce ţin de calitatea serviciilor precum şi de cât de suficiente sunt acestea (“ cine

v-a ajutat sã depãşiţi situaţia în care v-aţi aflat?”; “cât de mulţumit sânteţi de calitatea

serviciilor oferite de instituţia noastrã?” ş.a.).

VI.5.2. Limite şi bariere în intervenţie:

O barierã majorã în cazul de faţã a fost imposibilitatea întrevederii cu bunicul

matern pentru a se amelioara certurile şi neinţelegerile din familie, la fel, nu s-a putut afla

problema certurilor din punctul lui de vedere.

79

Asistentul social împreunã cu restul echipei au fost cei care au hotarât momentul

potrivit pentru externare si finalizarea intervenţiei. Cazul va fi închis definitiv dupã 3

luni, in cazul in care familia monoparentala a fost reintegrata si certurile majore au fost

excluse, timp în care se va urmãri evoluţia mamei şi a copilului în noul mediu familial.

Dacã în urma reevaluãrii situaţiei cuplului mamã – copil se dovedeşte cã reintegrarea

familialã este soluţia potrivitã atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, atunci cazul este

considerat rezolvat, deci inchis.

VI.5.3. Evaluarea finala dupa integrarea in familia extinsa.

Reevaluarea familiei A. a fost facuta prima data dupa 10 zile de la externare

printr-o vizita. Vizita a decurs 45 de minute in care s-au evaluat urmatoarele aspecte:

- ingrijirea locuintei;

- ingrijirea copilului;

- atmosfera familiala;

- atitudinea bunicii fata de fiicele sale, in special fata de A.A. si copil;

- atitudinea tinerei mame fata de familia sa: bunica si sora;

- modul cum interactioneaza si cum decurg lucrurile.

S-a vorbit si cu prietena lui A.A. – vecina si nasa copilului – care in momentul de

fata era in vizita la famila A.. Dupa parerea nasei, lucrurile au luat o cale buna: este foarte

multumita ca nu isi mai vede prietena agitata si mereu plangand, chiar nu a plans

niciodata de cand a venita acasa, ca se straduie foarte mult sa isi ingrijeasca copilul asa

cum trebuie si ca il iubeste deja toata familia.

S-a mai observat:

- locuinta unde locuieste A.A., apartamentul cu 2 camere, a fost putin renovat,

acum A.A. locuieste cu copilul intr-o camera si sora si cu bunica in alta camera.

- locuinta era ingrijita si foarte ordonata , o diferenta foarte mare de la prima

vizita, atat camera tinerei familii cat si restul apartamentului (bucataria si camera bunicii).

- copilul are aproximativ toate cele necesare in ceea ce priveste intretinerea si alimentatia

(mama il alapteaza si nu se plange de lipsa laptelui – lucru vizibil – baietelul are greutatea

normala – 4500 g).

80

Vizita a avut loc seara in jurul orei 17.00 acasa erau doar fiicele, copilul si nasa

copilului, bunica nu era inca venita de la servici , dar a reusit sa ajunga aproape de

sfarsitul intrevederii. Cu ea s-a reusit sa se abordeze problemele principale: relatia

familiala si adaptarea copilului si a mamei.

Bunica a aratat foarte mare interes fata de copil, a zis ca incepe sa se acomodeze

cu ideea si ca isi iubeste mult nepotul.

Mama copilului era foarte multumita si ea si foarte linistita si calma, nicioadata nu

a fost asa de calma la centru – lucru foarte important ce arata ca lucrurile s-au schimbat.

Daca lucrurilor vor evolua tot asa asistentul social va putea inchide cazul peste 3

luni (la mijlocul lunii septebrie).

Am fost destul de multumita de sa pot sa vad si eu mama si copilul acasa,

deoarece, cand am cunoscut cazul, lucrurile erau destul de complicate si externarea se

preconiza abia la mijlocul verii, astfel am reusit sa asist la toate intalnirile din cadrul

interventiei si chiar o parte din evaluare.

81

CONCLUSIONS:

The rise in lone parenthood has been one of the most striking demographic and

social trends of the last 25 to 30 years. The growing social acceptance of a separation of

sex, marriage and parenthood has created a situation in which lone parenthood is

increasingly coming to be seen as another stage in the family life cycle, rather than as an

aberration from 'normal' family patterns. Not just in the UK, but throughout the western

industrialised countries, much more diverse patterns of family structure are developing

with more complex ties of family love, support, exchange, duty and obligation.

Lone parenthood is the most visible face of these new family patterns. And, in the

eyes of some, it is also the most problematic. The 'problem' of lone parenthood has been

defined in various ways: as a social problem. Lone parenthood is seen by some as an

inherently second-rate and imperfect family type, reflecting the selfish choices of adults

against the interests of children; as a fiscal problem. Lone parenthood generates increased

levels of public expenditure, most visibly in respect of social security expenditure; as a

problem of poverty. Lone-parent families have a very high risk of poverty and they stay

poor for longer than other families.

These competing definitions of the problem of lone parenthood have made it very

difficult to take policy forward. However, a better understanding of the lives and

circumstances of lone parents can clarify the implications of particular policy options.

The number of lone parents grew from just over a half a million at the beginning

of the 1970s to nearly 1 million by the beginning of the 1980s, largely driven by a rise in

divorce. There was a moderate rise during the 1980s, followed by a marked rise during

the 1990s to the latest provisional estimate of 1.7 million in 1995. The number of

children in these families has risen to about 3 million. Part of the reason is demographic -

the generation of 'baby-boomers' born in the early 1960s has now entered the modal ages

of lone parents. This contribution to the numbers of lone parents is temporary and, in the

absence of other influences, the number of lone parents may decline in the next decade.

A mixed picture emerges when examining the quality of life of lone parents and

their children. On the one hand, negative aspects include:

82

Much poverty, debt and material hardship. Lone parents spend almost as

much on their children as do married parents and try and protect their children from

poverty by spending less on themselves. Parents on Income Support are the most

personally deprived and the most stressed by their financial circumstances.

Not having a partner with whom to talk and share decision-making,

leading to a heavy burden of responsibility.

Restricted social networks, which means lone parents sometimes feel

uncomfortable at being unable to return favours and support.

On the other hand there are many positive aspects to life as a lone parent:

Family life, and in particular the children, are a source of great love and

pride and most lone parents put family life at the top of the list of things that are

important to them.

Independence and autonomy as lone parents are particularly valued by

many who frequently describe their former relationships as unequal partnerships,

characterised by a lack of sharing - of time, money, household tasks, childcare, and so on.

Lone parents also see positive aspects to their situation, particularly in terms of

independence and autonomy and pride in and love for their children.

83

ANEXE:

ANEXA 1.

| ANTET |________________ NR._______ / data________

DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTASOCIALA SI PROTECTIA COPILULUICLUJ NAPOCA.

ANCHETA SOCIALA

DATE DESPRE COPIL

Numele si prenumele :____________________________________________________Data si locul nasterii:_____________________________________________________Starea de sanatate:_______________________________________________________

DATE DESPRE MAMA

Numele si prenumele :____________________________________________________Data si locul nasterii:_____________________________________________________Domiciliul legal:_________________________________________________________Domiciliul efectiv:________________________________________________________Starea civila:____________________________________________________________Studii:__________________________________________________________________Ocupatia:_______________________________________________________________Surse de venit:___________________________________________________________Starea de sanatate:_______________________________________________________C.I. Seria_________ nr.________________ .

DATE DESPRE TATA

Numele si prenumele :____________________________________________________Data si locul nasterii:_____________________________________________________Domiciliul legal:_________________________________________________________Domiciliul efectiv:________________________________________________________Starea civila:____________________________________________________________Studii:__________________________________________________________________Ocupatia:_______________________________________________________________

84

Surse de venit:___________________________________________________________Starea de sanatate:_______________________________________________________C.I. Seria_________ nr.________________ .

DATE DESPRE FAMILIA LARGITA:

BUNICA MATERNA/PATERNA

Numele si prenumele:_____________________________________________________Varsta/ starea civila:______________________________________________________Domociliul:______________________________________________________________Ocupatie:_______________________________________________________________Starea de sanatate:_______________________________________________________Atitudinea fata de copil:___________________________________________________

BUNICUL MATERN/PATERN

Numele si prenumele:_____________________________________________________Varsta/ starea civila:______________________________________________________Domociliul:______________________________________________________________Ocupatie:_______________________________________________________________Starea de sanatate:_______________________________________________________Atitudinea fata de copil:___________________________________________________

RELATIA CU FAMILIA LARGITA

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ .

SCURT ISTORIC AL FAMILIEI MONOPARENTALE

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

85

_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.

SITUATIA MATERIALA A FAMILIEI

A. Locinta tip: ___________________________________________________________ Tipul de proprietate: ____________________________________________B. Venituri: _____________________________________________________________C. Resurse:______________________________________________________________

PROPUNERI

_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ .

DATA: INTOCMIT

86

ANEXA 2

INTERVIU DE CLARIFICARE A PROBLEMELOR SOCIALE CU CARE SE CONFRUNTA FAMILIA MONOPARENTALA:

COPII MINORI IN INTRETINERE ____________

COPII CU HANDICAP SAU CU NEVOI SPECIALE ( specificati nr. copiilor si problema/ boala/ handicapul copilului):______________________________________

1. Sunteti parinte singur prin…………………………………………………………..

2. Copiii / copilul dvs. Locuieste cu dvs sau cu bunicii sau alta situatie. Precizati…………………………………………….………………………………

3. care este ocupatia dvs. actuala …………………………………………..................

4. ce ajutor social mai primiti pe langa alocatia complementara……………………...

5. Ati participat vreodata la proiecte de sustinere a familiei monoparentale?..........................................................................................................

6. ce nevoi aveti in cresterea si educarea copilui dvs?...................................................

7. enumerati in ordine descrescatoare problemele descoperite de dvs. din momentul de fata din viata dvs. in functie de gravitatea lor:

I. ………………………………………………………………………………………………………………..

II. …………………………………………………………………………………………………………..

III. …………………………………………………………………………………………….

8. cum va descurcati in educarea si ingrijirea copilului/ copiilor dvs.?...........................................................................................................................

9. in ce domeniu si cand vi se ofera suport din partea familiei si a rudelor? ………………………………………………………………………………………

10. in ce relatie sunteti cu bunicii paterni ai copilului dvs?............................................................................................................................

87

11. in ce relatie sunteti cu bunicii materni ai copilului dvs?............................................................................................................................

12. in relatia cu copilul dvs ce rol aveti?........................................................................

13. aveti dificultati in relationarea cu copilul dvs? daca da, care credeti ca este de cele mai multe ori problema..............................................................................................

………………………………………………………………………………………….

14. dati o nota de la 1 la 10 calitatea serviciilor sociale oferite familiilor monoparentale in Romania(unde 1 insemna forte scazuta si 10 foarte buna) ……..

88

ANEXA 3.

Interviu structurat: aplicat mamei A.A.

1. de ce ai ales sa pastrezi sarcina?

2. cine te-a sustinut sa pastrezi sarcina?

3. sub indrumarea cui ai ajuns la centru maternal?

4. ce sustinere din partea institutie noastre ti s- a parut cea mai bine venita?

5. esti multumita ca ai ales sa vii aici?

6. ce schimbari spre bine ai observat ca au aparut in viata ta dupa nasterea

copilului?

7. ce schimbari au agravat situatia ta dupa nastere?

8. cat de bine crezi ca te vei descurca in cresterea si educarea fiului tau?

9. cine crezi ca te poateajuta cel mai mult din familie?

10. cu ce anume te poate ajuta?

11. cum crezi ca va evolua relatia ta cu mama dupa ce pleci acasa?

12. ce anume te face sa crezi asta?

13. ce bariere financiare simti ca vei avea in cresterea si educarea fiului tau?

14. ce nemultumiri ai fata de situatia in care te afli? Cum ai dori sa fie?

15. ce nemultumiri ai/ ai avut fata de institutie?/ asistent social?

16. ce asteptari ai pe viitor de la familia ta ?

17. ce asteptari ai pe viitor de la institutie?

18. da o nota de la 1 la 10 calitatii serviciilor primite din partea instututiei?

89

ANEXA4.

Interviu structurat de evaluare finala aplicat bunicii materne A.C.

1. de ce credeti ca a ales fiica dvs. sa pastreze sarcina?

2. daca stiati de sarcina ce o sfatuiati sa faca?

3. care este motivul principal ca fiica dvs. a ajuns la centru maternal?

4. cum credit sprijinul acordat de institutia noastra i-a fost de ajutor?

5. cat de multumita sunteti de faptul ca fiica dvs a fost internata aici?

6. ce schimbari spre bine ati observat la fiica dvs?

7. ce schimbari au agravat situatia fiicei dvs. nasterea nepotului?

8. cat de bine credeti ca se va descurca fiica dvs. in cresterea si educarea

nepotului?

9. cat de mult doriti sa va ajutati fiica si nepotul?

10. cu ce anume sunteti dispusa sa va ajutati fiica?

11. cum credeti ca va evolua relatia cu fiica dvs. dupa externare?

12. ce piedici credeti ca veti intampina in relationarea cu fiica dvs?

13. ce bariere financiare ati avea in cresterea nepotului si sustinerea fiicii dvs?

14. ce nemultumiri aveti fata de fiica dvs?

15. ce nemultumiri aveti fata de institutie?/ asistent social?

16. ce asteptari aveti pe viitor de la fiica dvs?

17. ce asteptari aveti pe viitor de la institutie?

90

ANEXA 5:

Ordonanta de Urgenta nr. 105 din 24.octombrie.2003 privind alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala

In temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie, Guvernul Romaniei adopta prezenta

ordonanta de urgenta.

CAP.1 Alocatia familiala complementara

ART. 1

Beneficiaza de alocatia familiala complementara, in conditiile prezentei

ordonante de urgenta, familiile formate din sot, sotie si copiii in varsta de pana la 18 ani

aflati in intretinerea acestora, care locuiesc impreuna.

ART. 2

Alocatia familiala complementara se acorda lunar familiei prevazute la art. 1,

daca aceasta realizeaza venituri nete lunare pe membru de familie de pana la 1,5 milioane

lei.

ART. 3

Cuantumul alocatiei familiei complementare este de:

3. 300.000 lei pentru familia cu un copil;

4. 350.000 lei pentru familia cu 2 copii;

5. 400.000 lei pentru familia cu 3 copii;

6. 450.000 lei pentru familia cu 4 sau mai multi copii.

ART. 4

Pentru familiile prevazute la art. 1, care sunt beneficiare de ajutor social in baza

Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile

ulterioare, cuantumul alocatiei familiale complementare prevazut la art. 3 se majoreaza

cu 25% .

CAP. 2.Alocatia de sustinere pentru familia monoparentala

ART. 5.

Beneficiaza de alocatie de sustinere familiile formate din persoana singura si

copiii in varsta de pana la 18 ani aflati in intretinere si care locuiesc impreuna cu aceasta,

denumite familii monoparentale.

ART. 6

91

In sensul prezentei ordonante de urgenta, prin persoana singura se intelege

persoana care se afla in una dintre urmatoarele situatii:

a) este necasatorita;

b) este vaduva;

c) este divortata;

d) al carei sot/sotie este declarat/declarata disparut/disparuta prin hotarare

judecatoreasca;

e) al carei sot/sotie este arestat/arestata preventiv pe o perioada mai mare de 30

de zile sau executa o pedeapsa privativa de libertate si nu participa la intretinerea

copiilor;

f) nu a implinit varsta de 18 ani si se afla in una dintre situatiile prevazute la lit.

a) - e);

g) a fost numita tutore sau i s-au incredintat ori dat in plasament unul sau mai

multi copii si se afla in una dintre situatiile prevazute la lit. a) - c), cu exceptia

asistentului maternal profesionist.

ART. 7

Alocatia de sustinere se acorda lunar familiilor monoparentale daca realizeaza

venituri nete lunare pe membru de familie de pana la 1,5 milioane lei.

ART. 8

Cuantumul alocatiei de sustinere este de:

a)450.000 lei pentru familia cu un copil;

b) 525.000 lei pentru familia cu 2 copii;

c)600.000 lei pentru familia cu 3 copii;

d)675.000 lei pentru familia cu 4 sau mai multi copii.

CAP. 3 Dispozitii comune

ART. 9

Beneficiaza de alocatiile prevazute la art. 1 si 5 familiile ai caror membri sunt

cetateni romani care locuiesc in Romania, precum si cetateni ai altor state ori apatrizi care

au domiciliul sau, dupa caz, resedinta in Romania, in conditiile legislatiei romane.

ART. 10

92

Sunt considerati ca facand parte din familia definita la art. 1 si 5 si copiii

adoptati, incredintati sau aflati in plasament familial ori pentru care s-a instituit tutela,

potrivit legii.

ART. 11

Familiile care au in intretinere copii de varsta scolara, definite la art. 1 si 5,

beneficiaza de alocatie familiala complementara sau de alocatie de sustinere, in conditiile

in care copiii urmeaza o forma de invatamant organizata potrivit legii.

ART. 12

Limita de venituri prevazuta la art. 2 si 7, cuantumurile alocatiei familiale

complementare prevazute la art. 3, precum si cuantumurile alocatiei de sustinere

prevazute la art. 8 se corecteaza anual in functie de evolutia preturilor de consum si se

aproba prin hotarare a Guvernului.

CAP. 4

Stabilirea si plata drepturilor

ART. 13

Alocatiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se acorda pe baza de

cerere insotita de actele doveditoare privind componenta familiei si veniturile acesteia.

ART. 14

(1)Cererile pentru stabilirea si acordarea alocatiilor se intocmesc de

reprezentantul familiei si se inregistreaza la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului

municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala locuieste familia.

(2) Pentru cetatenii straini sau apatrizi cererea prevazuta la alin. (1) se

inregistreaza la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a

carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta familia.

(3) In cazul familiilor fara locuinta, cererea prevazuta la alin. (1) se inregistreaza

la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza

teritoriala acestea traiesc.

ART. 15

(1)Componenta familiei, filiatia copiilor si situatia lor juridica fata de

reprezentantii legali se dovedesc cu livretul de familie.

93

(2) Pentru situatiile care nu sunt evidentiate in livretul de familie, reprezentantul

familiei prezinta, in mod obligatoriu, actele doveditoare necesare.

ART. 16

(1)La stabilirea veniturilor pe baza carora se acorda alocatia familiala

complementara si alocatia de sustinere se iau in considerare toate veniturile pe care

membrii familiei la realizeaza, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurari sociale

de stat, asigurari pentru somaj, obligatii legale de intretinere, indemnizatii cu caracter

permanent, precum si alte creante legale.

(2) Daca familia are in proprietate terenuri, cladiri, spatii locative sau alte bunuri,

mobile ori imobile, la stabilirea venitului net lunar se iau in considerare arenda, chiriile,

alte fructe civile, naturale sau industriale, produse de acestea.

ART. 17

Formularul de cerere pentru solicitarea alocatiei si lista actelor doveditoare

privind veniturile realizate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei

ordonante de urgenta.

ART. 18

Dreptul la alocatiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta pentru

familiile beneficiare de ajutor social se stabileste numai pe baza cererii intocmite de

reprezentantul familiei, documentele justificative pentru acordarea alocatiei fiind cele pe

baza carora s-a acordat dreptul la ajutorul social.

ART. 19

(1) In vederea verificarii indeplinirii de catre solicitant a conditiilor de acordare

a alocatiei familiale complementare sau a alocatiei de sustinere, primarul dispune, in mod

obligatoriu, efectuarea anchetei sociale in termen de 15 zile de la data inregistrarii cererii.

(2) Ancheta sociala se efectueaza de catre personalul serviciului public de asistenta

sociala din subordinea consiliului local sau, dupa caz, din compartimentul de specialitate

din aparatul de lucru al consiliului local.

(3) Ancheta sociala se intocmeste potrivit modelului aprobat prin normele

metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta si constituie proba legala

pentru instantele judecatoresti, in legatura cu deschiderea dreptului sau respingerea

cererii.

94

(4) Raspunderea asupra continutului anchetei sociale revine primarului si persoanelor

care au efectuat ancheta sociala.

(5) In cazul in care solicitantul refuza sa furnizeze informatiile necesare pentru

intocmirea anchetei sociale, se considera ca familia acestuia nu indeplineste conditiile de

acordare a alocatiei familiale complementare sau a alocatiei de sustinere.

ART. 20

(1) Stabilirea dreptului la alocatia familiala complementara sau la alocatia de

sustinere si a cuantumului acestora se face prin dispozitie scrisa a primarului.

(2) In termen de 5 zile de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligatia sa

comunice solicitantilor dispozitia de acordare a dreptului sau respingerea cererii privind

alocatia familiala complementara ori alocatia de sustinere.

ART. 21

Dreptul la alocatia familiala complementara si la alocatia de sustinere se acorda

incepand cu luna urmatoare inregistrarii cererii.

ART. 22

Titularul alocatiei familiale complementare sau al alocatiei de sustinere este

reprezentantul familiei, iar beneficiarul este familia.

ART. 23.

Plata drepturilor pentru alocatia familiala complementara sau alocatia de sustinere

se asigura de catre directiile pentru dialog, familie si solidaritate sociala judetene,

respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare directii teritoriale, prin decizie

a directorului executiv.

ART. 24

Emiterea deciziei directorului executiv al directiei teritoriale are la baza dispozitia

primarului privind acordarea dreptului, insotita de cererea prevazuta la art. 14, certificata

de primar.

ART. 25

Pentru familiile care indeplinesc conditiile de acordare a alocatiei familiale

complementare sau a alocatiei de sustinere, primarul are obligatia de a transmite directiei

teritoriale pana la data de 5 a lunii urmatoare, pentru luna anterioara, pe baza de

borderou, documentele prevazute la art. 24.

95

ART. 26

(1) Data platii alocatiei familiale complementare si a alocatiei de sustinere,

precum si modalitatea de plata se stabilesc de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si

Familiei.

(2) Plata alocatiei familiale complementare si a alocatiei de sustinere se realizeaza,

dupa caz, pe baza de mandat postal sau in cont curent personal.

ART. 27

(1)In cazul in care intervin modificari cu privire la componenta familiei si/sau a

veniturilor realizate de membrii acesteia, titularul alocatiei familiale complementare sau

al alocatiei de sustinere are obligatia ca, in termen de maximum 5 zile, sa comunice in

scris primarului modificarile intervenite.

(2)In situatia in care modificarile intervenite nu conduc la pierderea dreptului la

alocatia familiala complementara sau la alocatia de sustinere, titularul solicita

modificarea cuantumului dreptului printr-o noua cerere insotita de actele doveditoare

privind modificarile intervenite.

(3)Primarul are obligatia sa verifice prin ancheta sociala modificarile intervenite

si sa emita dispozitie scrisa referitoare la noul cuantum.

(4)Primarul transmite directiei teritoriale documentele prevazute la art. 24.

(5)Modificarea cuantumului se face incepand cu luna urmatoare celei in care au

intervenit modificarile.

ART. 28

(1)In vederea urmaririi respectarii conditiilor de acordare a dreptului la alocatia

familiala complementara sau la alocatia de sustinere, primarii dispun efectuarea de

anchete sociale la interval de 6 luni.

(2)In situatia in care se constata modificari ce conduc la diminuarea cuantumului

alocatiei familiale complementare sau al alocatiei de sustinere, primarul emite dispozitie

scrisa privind noul cuantum, pe care o comunica directiei teritoriale, insotita de ancheta

sociala.

(3)Cuantumul prevazut la alin. (2) se acorda incepand cu luna urmatoare celei in

care s-a efectuat ancheta sociala.

ART. 29

96

Familiile care beneficiaza de alocatie familiala complementara sau de alocatie

de sustinere au obligatia ca, pentru copiii de varsta scolara, sa prezinte primarului, din 3

in 3 luni, dovada frecventarii cursurilor.

ART. 30

(1) Plata alocatiei familiale complementare si a alocatiei de sustinere se suspenda

in luna urmatoare celei in care se constata una dintre urmatoarele situatii:

a) nerespectarea prevederilor art. 29;

b) pe perioada incredintarii copilului unei institutii de asistenta sociala sau

unui asistent maternal profesionist.

(2) Prezentarea de catre titular, in termen de 3 luni de la data suspendarii platii

alocatiei familiale complementare sau alocatiei de sustinere, a dovezilor privind

indeplinirea pe perioada suspendarii a conditiilor prevazute de art. 29 atrage reluarea

platii, inclusiv a sumelor cuvenite pe perioada suspendarii.

ART. 31

Dreptul la alocatia familiala complementara sau la alocatia de sustinere inceteaza

in luna urmatoare celei in care se constata una dintre situatiile:

a) beneficiarul nu mai indeplineste conditiile prevazute de prezenta ordonanta de

urgenta;

b)plata a fost suspendata si, in termen de 3 luni de la data suspendarii, nu au fost

prezentate dovezi ca sunt intrunite cerintele prevazute de art. 29.

ART. 32

(1) Suspendarea platii alocatiei familiale complementare sau a alocatiei de

sustinere se face prin decizie a directorului executiv al directiei teritoriale, iar incetarea

dreptului se stabileste prin dispozitie scrisa a primarului.

(2) Decizia directorului executiv al directiei teritoriale, precum si dispozitia

primarului se comunica titularului in termen de 5 zile de la emitere.

ART. 33

(1) Sumele incasate necuvenit cu titlu de alocatie familiala complementara sau

de alocatie de sustinere se recupereaza de la titularul dreptului alocatiei in termenul de

prescriptie stabilit de lege pentru creantele bugetare.

97

(2) Recuperarea sumelor platite necuvenit cu titlu de alocatie familiala

complementara sau de alocatie de sustinere se face de catre directia teritoriala prin

decizie a directorului executiv, care se comunica debitorului in termen de 15 zile.

(3) Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicarii.

(4) Sumele incasate necuvenit ca urmare a savarsirii unei infractiuni se recupereaza

integral de la autorii acesteia, in conditiile legii.

CAP. 5 Dispozitii tranzitorii si finale

ART. 34

(1) Nerespectarea prevederilor art. 19 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 25, art. 27

alin. (3) si (4), art. 28 alin. (1) si (2), art. 32 alin. (2) si ale art. 33 alin. (2) constituie

contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele cu

atributii de control ale Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

(3) Cuantumul amenzilor contraventionale prevazute la alin. (1) se modifica prin

hotarare a Guvernului.

(4) Contraventiilor prevazute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile

Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu

modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.

ART. 35

Declararea unui numar mai mare de membri de familie sau declararea unor

venituri mai mici decat cele reale, in scopul de a obtine foloase materiale necuvenite,

constituie infractiune si se pedepseste potrivit dispozitiilor Codului penal.

ART. 36

Alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere sunt forme de sprijin

cu destinatie speciala acordate din bugetul de stat si nu se iau in considerare la stabilirea

altor drepturi si obligatii si se supun executarii silite in conditiile dispozitiilor privind

executarea silita a creantelor bugetare, numai pentru recuperarea sumelor platite

necuvenit cu acest titlu.

ART. 37

(1) Fondurile pentru plata alocatiei familiale complementare si a alocatiei de

sustinere, precum si pentru cheltuielile cu transmiterea drepturilor se asigura de la

98

bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

(2) Cheltuielile administrative pentru verificarea indeplinirii conditiilor si stabilirea

drepturilor la alocatia familiala complementara sau la alocatia de sustinere se suporta din

bugetul local al unitatilor administrativ-teritoriale.

ART. 38

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei monitorizeaza aplicarea

prevederilor prezentei ordonante de urgenta.

ART. 39

(1) Dispozitia scrisa a primarului privind stabilirea sau respingerea dreptului la

alocatia familiala complementara sau la alocatia de sustinere si decizia directorului

executiv de recuperare a sumelor incasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificarile ulterioare.

(2) Cererile, actiunile si caile de atac privind dreptul la alocatia familiala

complementara si la alocatia de sustinere sunt scutite de taxa de timbru.

ART. 40

(1) Cererile pentru solicitarea drepturilor prevazute de Legea nr. 119/1997 privind

alocatia suplimentara pentru familiile cu copii se pot inregistra la primarie pana cel mai

tarziu la data de 30 noiembrie 2003.

(2) Cererile prevazute la alin. (1) se transmit directiilor teritoriale pana cel mai

tarziu la data de 31 decembrie 2003.

(3) Drepturile stabilite in baza Legii nr. 119/1997 cu titlu de alocatie suplimentara

pentru familiile cu copii se platesc din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii,

Solidaritatii Sociale si Familiei, pana cel mai tarziu la data de 31 martie 2004.

ART. 41

In termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei,

Partea I, a prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si

Familiei, Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Finantelor Publice vor

elabora norme metodologice de aplicare a acesteia, care se aproba prin hotarare a

Guvernului.

ART. 42

99

(1) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2004.

(2) Pe aceeasi data se abroga Legea nr. 119/1997 privind alocatia suplimentara pentru

familiile cu copii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 11

iulie 1997, cu exceptia art. 6, Hotararea Guvernului nr. 443/1997 privind normele pentru

stabilirea si plata alocatiei suplimentare, precum si masurile de aplicare a dispozitiilor

Legii nr. 119/1997 privind alocatia suplimentara pentru familiile cu copii, publicata in

Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 15 august 1997, precum si orice alte

dispozitii contrare.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NASTASE

Contrasemneaza:

Ministrul muncii,

solidaritatii sociale si familiei,

Elena Dumitru

p. Ministrul administratiei si internelor,

Alexandru Farcas,

secretar de stat

p. Ministrul delegat

pentru administratia publica,

Ilie Stefan,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

---------------

EMITENT: GUVERNUL ROMANIEI

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 747 din 26 octombrie 2003

100

BIBLIOGRAFIE:

1. BASSIS, M.S., GELLES, R., LEVINE,(2004) A., Sociology. An Introdiction.

Forth Edition, The Core, McGraw-Hill, Inc.

2. BOCK, G., (2002) Femeia în istoria Europei, din Evul Mediu pânã în zilele

noastre, Ed. Polirom, Iaşi.

3. COMŞA, M., (2004) Designul cercetarii sociale. Suport de curs, Cluj-Napoca.

4. DE HENAU, J.; MEULDERS, D.; O’DORCHAI, S.; PERIVIER, H.; (2004)

The relavite generosity of the EU-15 Member States’ Child Policies Towards

Dual-Earner Families,

5. DE HENAU, J.; MEULDERS, D.; O`DORCHAI, S. (2004) To what extent do

labour markets across Europe accomodate to parenthood?

6. DURKHEIM, E (2001) Regulile metodei sociologice, Polirom, Iaşi

7. FUKUYAMA, F., (2002) Marea rupturã Natura umanã şi refacerea ordinii

sociale,Ed. Humanitas, Bucureşti.

8. FRASER, N., GORDON, L.,(2001) O analizã a dependenţei. Reconstrucţia

teoriei politice., Ed. Polirom, Iaşi9. GHEBREA, G.,(1993) Tinerele cupluri şi coabitarea intergeneraţională,

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Bucureşti.10. GHEBREA, G., (2000)Regim social-politic şi viaţă privată (Familia şi politica

familială în România), Editura Universităţii din Bucureşti11. GHEŢÃU, V, (2000)Demografia anilor ’90 şi populaţia tânără, în Mihăilescu,

Ioan (coord.), Un deceniu de traziţie. Situaţia copilului şi a familiei în

România, UNICEF, Bucureşti

12. GIDDENS, A., (1997) Sociologie, trad. de Sandulescu, R. si Sandulescu, V.,

Ed. BIC ALL, Bucuresti.

13. GIDDENS, A., (1990) The Consequences of the Modernity, Polity Press,

Cambridge.

14. GOODY, J., (2003) Familia europeanã. O încercare de antropologie istoricã.

Ed. Polirom, Iaşi.

101

15. GRUNBERG, L., MIROIU, M., (1997) Gen şi societate, Ed. Alternative,

Bucureşti

16. HARIS, S.Y, SPYRIDON, T., (2005), Motherhood and Time Allocation.

National Centre for Social Research, Institute of Social Policy.

17. HASKEY, J.C. (1993) Formation and dissolution of unions in the different

countries of Europe, în "European population" (editori: A. Blum, J.L. Rallu),

Editions John Libbey Eurotext, Montrouge,

18. IONESCU, M., NEGREANU, E., (2006) Educatia in fanilie. Repere si practice

actuale, Bucuresti.

19. INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICI, (2006) Tendinte sociale,

Bucuresti.

20. MAITRE, B.; NOLAN, B.; T. WHELAN C.; art. Welfare regimes and

household income packaging in the European Union. JOURNAL OF

EUROPEAN SOCIAL POLICY (2005).

21. MÃNOIU, F., EPUREANU, V.,(1996) Asistenţa socialã în România, Ed. ALL,

Bucureşti

22. MÃRGINEAN, I – “Proiectarea cercetarii sociologice”, Ed. Polirom, Iaşi,

2000

23. MIHAILESCU, I., (2003) Sociologie generalã, Ed. Polirom, Iasi.

24. MIHÃILESCU, I., (1999) Familia în societãţile europene, Editura

Universitãţii Bucureşti, Bucureşti

25. MITROFAN, I., CIUPERCA, (1997) Psihologia relaţiilor dintre sexe, Ed.

Alternative, Bucureşti

26. NEAMŢU, G., (coord.) NEAMŢU, C., (2001) Servicii oferite de asistenţa

socialã din şcoalã. Tratat de asistenţa sociala, Ed. Polirom, Iaşi.

27. PARKINSON, L., (1993) Separarea, divorţul şi familia, Editura Alternative,

Bucureşti

28. PASTI, V., (2003) Ultima inegalitate. Relatiile de gen in Romania, Ed.

Polirom, Iasi

29. PETERSON, S.,(1993) Global Gender Issues, Westview Press, Boulder.

102

30. POPESCU, R., (2003) “Familia tanara in societatea romaneasca” in revista

Calitatea vietii, anul XIII, nr.1.

31. RANDALL, C., (1988) Sociology of Marriage and the Family. Gender, Love

and Property. 2nd Edition.Nelson –Hall, Chigago,.

32. ROTARIU, T; ILUŢ, P; (2001) Ancheta sociologică şi sondajul de opinie.

Teorie şi practică, Polirom, Iaşi.

33. SAINSBURY, D.; MORISSENS, A.;(2006) art. Poverty in Europe in the mid-

1990s: the efectiveness of means-tested benefits. JOURNAL OF EUROPEAN

SOCIAL POLICY .

34. SEGALEN, M., (1996) Sociologie de la familie, Editura Armand Colin, Paris.

35. ŞERBAN, E. P., (2005) Asistenţa sociala a mamelor adolescente, Ed. Lumen,

Iaşi.

36. STANCIULESCU,E. (1997). Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom,

Iasi

37. ŞTEFAN, C., (2006) Familia monoparentala , Ed. Polirom, Iasi

38. TESSIER, R. şi colectiv: (1993)Vivre a deux aujourd'hui, Le jour, Montreal,

Canada

39. TESLIUC C. M., POP, L., SEŞLIUC, E.,(2001) Saracia si sistemul de

protectie sociala, Ed. Polirom, Iasi,

40. TREBICI, V.,(1982) Situation demographique de la Romanie în Nataliteet

politiques de population, Paris.

41. VANDER ZANDEN, W. J., (2004) Sociology. The Core, McGraw-Hill, Inc.

42. VOINEA, M., (2005) articolul “Monoparentalitatea si statutul marital al femeii

din Romania” in Socilogie Romaneasca, vol.III, nr.3

43. ZAMFIR, C., (coord.) PREDA, M., (2002) Grupuri sociale excluse / ignorate

de politici sociale din Romania, Bucuresti

44. ZAMFIR,C.; VLÃSCEANU, L (coord.) ;(1993) Dicţionar de sociologie, Ed.

Babel.

103

Legislaţie:

Legea nr. 61 din 22.septembrie.1993

Ordonanţa de Urgenţã nr. 105 din 24.octombrie.2003

Ordonanţa de Urgenţã a Guvernului nr. 5/2003

Ordonanţa de Urgenţã a Guvernului nr.91/2005

Site-uri:

http://www.caspis.ro

http://www.mmt.ro

http://sas.mmssf.ro

http://www.recensamant.ro

http://www.dictsociologie.netfirms.com

http:// www.statistici.ro

104

http://www.recensamant.ro/

http://sas.mmssf.ro/

http://sas.mmssf.ro/compendiumLegislativ.php?id=91

http://sas.mmssf.ro/compendiumLegislativ.php?id=96

Date post:	01-May-2017
Category:	Documents
Upload:	amarandei-roxana
View:	255 times
Download:	5 times

Familia Monoparentala

Documents