// 7 -

Mr. 133. * - r, Sâmbătă in 18 lőnie (1 Iulie) 1911.

Apare fn flecare zl de lucru.Abon*m ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe Va an 12 cor., n 'i, *n 6 cor. Pentru România şl strelnâtate pe an 40 franci, pe */a

| ţti 20 franci., pe V« an 10 franci. Numir de Dumineci 8 franci pe an.

R e d a o ţ I a,T i p o g r a f i a şi A d mi n i s t r a ţ ia : BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30.

Telefon: Nr. 226.

Pentru Braşov cu dueul acasă pe an 24 cor., Fărft dus acasă pe an 20 cor. pe */a an 10 cor., pe V* *n ® cor. numâr 10 bani. In­serate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mal dese după tarif şl învoială.— Reclame pe pagina a 8-a un şir 20 bani.

Faceţi arătare!1;. Deputaţii din partidul poporal au

jî&put o acţiune contra unor abu- fci, ce s-au comis în Ungaria nor- ŢJla cărţile fonduare. Zilele aceste citaţii aceştia au cercetat pe mi- jfţul de justiţie In o sală a edifi­cii camerei şi i-au expus toate 5$amineJe, toate plângerile. Minis- Ü Székely i-a ascultat şi după cum 0unţă ziarele a declarat, că va în- fcduce cercetare strictă şi vastă.

Va să zică s-au comis abuzuriii s a făcut arătare contra lor la lo- | îl mai înalt, competent.

Această cale trebue să o urmăm noi.La noi câte abuzuri nu se fac

[? gendarmi, de slujbaşi şi de câţi volnici, aşezaţi printre noi să

iii fericească.Azi ceteşti, că cutare slujbaş n

»rit să se cânte o cântare româ- fstecă, care nu este însă oprită nici ‘**1 lege, nici prin vre-o ordinaţiune.

o slujbaşul din un capriciu şo- patriotic, sau gândind, că prin ' îşi câştigă merite şi titlu la re.

Mâne cetim, că gendarnrii au ppt brâne şi alte părţi de haine de

ţăranilor noştri, ţesute în colorile Icute ochilor, roş-galben-vânăt, cari

ii ultima analiză sunt colorile vechiu- |f Ardeal istoric.

Şi alte abuzuri de felul acesta. Dintre cazurile mai recente a-

|inti:n cazul cu „Deşteaptă-te ro- |lne“ în Câmpeni, unde slujbaşul a

câ până va trăi el, nu se va aia * Deşteaptă-te" în Câmpeni. Poftim un mic Attila medieval! Alt caz e cu sechestrarea vest- teior ţăranilor şi ţărancelor noa- dm jurul Aiudului, veniţi la târg .ud, care l-am dat noi în vileag, îestrări de haine dela ţăranii no- din partea voinicoşilor gendarmi

pt la ordinea zilei, şi cazul dela pd este nu ştim al câte sutălea sau ilea din şirul volniciilor fără de rşit.Alte cazuri de pedepse şi şicane porului ni-se scriu din comitatul

uavei-mici, comise de un proto- kör, care prin acestea vrea să se Iá vestit şi să se recomande la

marii săi.Şi ce facem noi în asemenea ca-

i? Siliţi de forţa brutală, ne sü­liem, răbdăm şi plătim şi în cazul [mai bun ne plângem şi ne tân- m în ziare. Căci în multe cazuri

[mile — poate din oportunitate— trec u tăcerea şi nici ziarele nu

ling k cunoştinţa lor. Cele ce se n vre-un ziar, fac turneul în

ya noastră, ba iau notiţe des- şi unele din ziarele ungu-

câci sunt azi şi unele ziare de­dice ungureşti, cari ţin în evi-

< ,olniciile faţă de popor şi le iză. Aşa d. e. despre cazul din

|d a luat notiţă, după „Gazeta" Világ«, pe &are o dăm la alt

’ni de azi.

Dar cu plângerea din ziaristică lucrul se gată. Guvernul nu se orien­tează după rapoarte sau notiţe zia­ristice, iar slujbaşii dela ţară, în­tru cât trebue să raporteze autorită­ţilor superioare, întortochează lucrul aşa, încât ei ies în tot-deauna cu faţa curată.

Ei bine, trebue să facem, ca lu­crul să nu se oprească numai la ga­zete. Trebue să mergem mai departe. Trebue în fie-care caz de abuz, de volnicie să facem arătare la guvern, la ministrul de rezort. In cazul din Câmpeni, cu „Deşteaptă-te Române« s’a făcut arătare. Şi aceasta e foarte corect. Asemenea trebue să se facă şi în cazul cu colorile din Aiud etc.

Şi când ne gândim la această muncă, înaintea ochilor sufleteşti ni-se înfăţişează tagma aceea a intelectua­lilor noştri, care e chemată în deo­sebi a săvârşi acest lucru. E tagma advocaţilor noştri, atacată şi batjoco­rită în zilele noastre din o parte, dar fără temeiu. Zicem, fără temeiu, de oare-ce confraţii dela Arad au con- ziderat numai pe acei puţini din ad­vocaţii noştri, cari în adevăr esce- lează în nepăsarea faţă de chestiunile naţionale şi acest păcat al câtorva l-au generalizat pentru întreg corpul advocaţilor. Pe când ştiut este, că majoritatea covârşitoare a advocaţilor noştri poartă un viu interes pentru trebile naţionale, aducând adese-ori şi jertfe, unde cere trebuinţa. Suntem firm convinşi, că advocaţii noştri nu vor pregeta a da ajutor celor năpăs­tuiţi, în chestiunea ce am tratat-o.

Lozinca deci să ne fie: arătarea tuturor abuzurilor, fărădelegilor şi ne­dreptăţilor ce le comit slujbaşii, ară­tare făcută direct la minister.

Este apoi altă întrebare, dacă gu­vernul îşi va face datorinţa pedep­sind pe cei vinovaţi şi oprind astfel şivoiulabuzurilor, ori nu? Primminis- trul Khuen a declarat în mai multe rânduri, că va fi just, şi în cazul spe­cial cu culorile de pe vestminte a anunţat semioficios, că a dat un or­din pentru încetarea perzecuţiunilor fără rost. Tisza a numit cazurile ase­menea acelora amintite mai sus „căl­care pe bătături" şi le-a condamnat. Prin arătările, ce se vor face siste­matic, se va dovedi una din două cazuri posibile. Sau guvernul va stârpi nelegiuirile şi volniciile, sau va eşi la iveală, că vorbele lui Khuen şi Tisza au fost vorbe goale, nisip a- runcat în ochii lumii spre a o zăpăci pe un moment.

In cazul din urmă vom afla noi mijloace, prin cari să se ştie în lu­mea întreagă ce se petrece în o ţară din mijlocul Europei.

Mandatul dela Yinţ. In chestia man­datului dela Vinţ, cum ştim, Curia a de­legat tabla regească din Cluj cu facerea anchetei. Ancheta, care a durat şapte săp­tămâni, a fost terminată alaltăieri.

Actele referitoare la anchetă vor fi trimise Curiei.

>Ke). Ért.« e informat, că rezultatul

tanchetei este favorabil alegătorilor ro-* mâni, deoarece se constată, că esistă mo*• tive pentru anularea mandatului deputa­tului Mayer.

Contra-petiţia alegătorilor unguri nu are nici o bază. Astfel este mult mai si­gur, că mandatul deputatului Mayer va fl anulat.

Alegerea de Yice-comite In comltatnl Hunedoarei. Lui >P. Lloyd« i se scrie din Deva, că Ungurii de acolo sunt foarte nă­căjiţi din cauză, că aderenţii partidului lui Iusth agitează pentru alegerea lui Vlad de vice-eomite substitut. Deputatul Devei Bar csay Andor a declarat, eă-şi va da votul necondiţionat pentru Dr. Vlad.

Noi credem, că porodiţele nemeşeşti din comit. Hunedoarei sunt năcăjite şi sunt mari contrari ai lui Vlad, că*şi văd peri­clitate sinecurele, dar ce să le faci?

De altcum ştirile din Deva se contra zic. >Bud. Hiri.« ziarul nemeşesc scrie, că a fost rugat de dep. Barcsay să declare, că e) n-a spus nimănui că va vota pentru Dr. Vlad, deoarece opoziţia din comitat îşi are candidatul său, pe primpretorele din Baia-de-Criş, Lázár Farkas.

25 de ani dela Înfiinţarea Inter-natala! de fetiţe din Braşov Cu în.cheierea anului şcolastic 1910— 11 se împlinesc douăzeci şi cinci de ani dela înfiinţarea Internatului nostru cu şcoala de menaj. După cum aflăm comitetul Reuniunii a decis să ser­beze în mod solemn acest eveni­ment.

Afară de esamennl obicinuit, ce va avea loc Sâmbătă în 25 Iunie st. v. la 3 oare după amiazi în localul Internatului, Duminecă în 26 Iunie după participarea la sf. liturghie în biserica din Oetate, se va ţinea lai 1 oare a. m. o serbare festivă în sala cea mare a gimnaziului român.

Esposiţia frumoaselor ţăsături şi variatelor lucruri de mână esecutate în această şcoală se va deschide Luni în 20 Iunie în sala şcoalelor primare de fetiţe.

Colorile româneşti şl «Yilâg». ziaruldemocrat «V ilág i înregistrând după ziarul nostru goana inscenată la Aiud contra culorilor noastre româneşti, scrie urmă­toarele :

„Gazeta Transilvaniei“ din Braşov anunţă, că jandarmii din Aiud au deţinut cu prilejul târgului săptămânal de Joi mulţi feciori, fete şi neveste, cari purtau brâne tricolore româneşti. Stricteţe ne- motivaţă şi exagerată a jandarmilor iarăş turbură spiritele. Acele câteva brâne co­lorate nici pe lângă cel mai strict iperzel al jandarmilor nu vor strica atâta unguri- mei, ca amarul, agitaţia şi jignirea bărba­ţilor şi femeilor arestate. Dacă statul ma­ghiar cu suliţa trebue apărat, chiar şi de câteva prime de pe şorţurile femeieşti, a- tunci nu-1 va mai apăra nici pădurea de baionete militare».

Noul cabinet francez s-a constituit sub presidenţia iui Caiiiaux şi se va pre­zenta astăzi camerelor franceze.

Biserica contraunităţii culturale?

Nu ne-am ingerat direct şi ou ne vom ingera nici de aci înainte în politica militantă a fraţilor noştri din România, fie politică In înţelesul restrâns ai cuvân­tului, fie politică bisericească.

Dacă azi dăm articolul, ce urmează, nu depăşim, aşa credem, limitele atitudi­ne! noastre de până aci. căci în articol se dă expresiune unui principiu, pe care nu noi suntem chemaţi eventual a-1 realiza.

Principiul exprimat In articol nu are lipsă de comentar, observăm numai atâta, că el a apărut cu titlul de mai sus ia loc de frunte In ziarul guvernamental *Epocat, n-rul de Marţi, 14/27 Iunie c. şi e scris de-o persoană marcantă a vieţii publice din România.

Iată articolul:

„Anul 1911" va rămâne în isto­ria clerului nostru ca un an de în­tristare publică.

O cădere mai mare e greu de închipuit.

Dar indignarea obştească faţă $e grozăviile desfăşurate în Sinod e do­vadă, că răul nu mai poate fi îngă­duit o clipă măcar. Prisosul netreb­niciei ne sileşte să cerem cu toţii o grabnică îndreptare.

Mulţi se plâng însă, că alegerea capilor bisericii noastre e grea, fiind­că n’avem destui oameni pregătiţi spre o menire atât de înaltă; şi că îngrădirea celibatului ne face une-ori să culegem, în loc să alegem.

Ni-se pare, că în realitate îngră­direa nu e atât de riguroasă, pe cât ne închipuim. învăţatul mirean Fotie a fost trecut într’o săptămână prin toate gradele preoţiei şi a ajuns pa­triarh al Constantinopolei!

O măsură nu se poate mai judi­cioasă.

Căci ce însemnează alegerea unui episcop sau mitropolit ? înseamnă do­rinţa obştei creştinilor să aibă în fruntea lor sufletul cel mai distins al unei generaţii, spre a îngriji de po- văţuirea morală a norodului. Nu mai încape îndoială, că vocaţiunea morală cea mai înaltă ar trebui să se mani­feste în fie-care ţară şi în fie-care epocă, tocmai în persoana capului bi­sericii.

Personalitatea însă, în morală, ca şi în artă sau ştiinţă, e un dar al naşterii. Astfel unul vine în lume cu un suflet suav, care radiează peste toţi cei dimprejur mireasma bunei cuviinţe şi-a jertfirii de sine; altul e brutalitatea mojică şi arţăgoasă care pentru ambiţie şi pofte materiale e gata să se coboare în noroiul tuturor păcatelor, ba nu se sfieşte să înti­neze şi pe alţii cu necurăţenia vieţii sale.

Toate rugăciunile hirotoniei, tot fumul de tămâie şi de smirnă, toate mirurile, toate odăjdiile aurite şi ar­gintate, nu pot coborî o licărire din harul vocaţiunei morale peste un om de rând, pe care o rea alegere l’ar împinge în posturile de onoare ale bisericii unui stat.

De aci dorinţa unora de a rea­minti contimporanilor noştri obiceiul creştinilor din cele dintâiu 6 secole

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 133.—1911

când la episcopat puteau ajunge şi clericii însuraţi. De aci năzuinţa oa­menilor culţi şi respectuoşi ţaţă de biserică de a pune drepturile „perso­nalităţii" mai pe sus de celibat, ca- milafcă, mătănii cu mărgele, lungi­mea părului, cingători şi alte acce­sorii ale modei variabile după timp şi loc.

** *Dar chiar lăsându-le pe toate cum

sunt; e totuşi o îngrădire care ni-se pare, că nu mai poate fi tolerată, fără ca biserica să se pară, că e duş­mana unităţii noastre culturale.

E rezerva, că pentru episcopat, să nu putem alege decât dintre cle­ricii din regat!

Intru cât adecă, fraţii noştri din Bucovina, Basarabia, Transilvania şi Ungaria, pe care împrejurările isto­rice i-a despărţit de noi, ar fi nevred­nici să dea din sânul lor o mare personalitate, care să se impună în­tregului neam?

Genialul Antim n’a fost şi nu e încă o podoabă a literaturii noastre bisericeşti, cu toate, că venise de peste hotar? Aromânul Şaguna n’a ajuns mitropolit al Românilor din Ardeal, „dătător de legi şi datini« cu toată depărtarea originei sale ma­cedonene? şi Melhisedec, când a ve­nit vremea cea de cumpănă, n’a tre­cut dela Ismail la Roman?

Ce ar fi însemnat oare ca astfel de bărbaţi să se împiedece în mersul vocaţiunei lor de nişte îngrădiri te­ritoriale ?

Şi ce înseamnă în acest moment piedica regională în alegerea clerului superior? înseamnă, că dacă în cu­tare biserică din Cernăuţi se poate auzi un talentat orator bisericesc — cum şi este — acela să rămână a- colo, fiind-că la Iţcani e o pajură şi un control de paşapoarte? Dacă în cutare dieceză a Ardealului sau Ba­natului e un cleric, care ştie ce pre- ţueşte seninătatea studiilor ştiinţifice, ştie ce preţ are predica, ştie ce mare lucru e grija până şi de cele mate­riale ale păstoriţilor săi, acela să stea acolo, fiind-că e de... dincolo? Sau când din întristata Basarabie s’ar ivi un cleric cu sufletul nobilului Stroescu şi ar simţi, că a venit vre­mea de strâmtorare; că pravoslavni­cul şef al bisericei ruseşti îl îmbie să mănânce rădăcini împreună culacuţii Siberiei, acolo să se ducă şi acolo să rămâe, fiind-că între Moldova dina­inte de 1812 şi cea de după 1812 e un şir de paznici, care cer paşa­poarte ?

Se poate concepţie mai puţin... bisericească şi mai absurdă?

Facem o simplă ipoteză: să ai aci bunăoară un arhiereu cu poliţe protestate, un altul cu darul paha­rului sau al trândăviei ori cu alte păcate, iar la graniţă să opreşti pe un cleric de merit, dintr’un ţinut ro­mânesc, unde crucerul săracului ţine biserica şi şcoala, unde păstorul şi păstoriţii se simt una în lupta pen­tru limbă şi neam, — să-l opreşti, pe acela chiar dacă ar fi un Şaguna, — fiind-că n’are paşaport?

Nu cumva aceasta e mai mult de cât o absurditate, e chiar o faptă anti-naţională ?

Academia română de Ia înfiinţa­rea ei şi-a împlinit în chip strălucit una din datoriile sale: ea e azi sim­bolul unităţii noastre culturale.

La cea din urmă sesiune au ve­nit în sînul ei Bucovineni împrăştiaţi până spre Lemberg şi Ardeleni reslă- ţiţi până în Viena.

Şcoala de asemenea şi-a făcut datoria. De la Gheorghe Lazăr până la bătrânul Laurian, profesorul de ro­mâneşte al Suveranului nostru, şi până azi n’a fost dascăl pentru care paşaportul să fie o osândă, o pie­dică de a întră în corpul didactic al României.

Armata iarăşi nu s’a lăsat mai pe jos. Când generalul Doda s’a sim­ţit atins, el a hotărât cum a voit în mândria lui de ostaş şi de român, dar ştia că e destul să ia un bilet de drum până la Vârciorova, şi-ar fi găsit acolo la uşa vagonului ofiţe­rul, care să-l salute ca şef efectiv. Cu admirabilul ei simţ de onoare şi colegialitate, ofiţerimea toată, de sus până jos, l-ar fi primit cu braţele deschise.

Şi când armata, şcoala şi aca­demia, s’au purtat astfel, tocmai biserica, cea care trebue să predice mirenilor iubirea şi înfrăţirea, ea să se arate mai pre jos în lupta pentru unitatea noastră culturală ?

In timpuri de strâmtorare ca cele de azi, socotim că a venit vre­mea să deschidem ochii şi în această direcţie. Fiind-că în regat clocotesc patimile, să ne aruncăm ochii, unde cerul e mai senin. Clericii sunt da­tori faţă de conştiinţa lor de buni români, să nu rămână mai pe jos de militari, profesori şi mai ales mai pe jos de Academie. Această înaltă in­stituţie, când n’are Ia îndemână ce doreşte, aşteaptă, iar când alege, se uită mai întâiu peste tot — de la Pind până în Maramurăş, de la Su­ceava până în Blaj şi dincolo de Blaj.

Să facă şi biserica astfel. In faţa unei biserici româneşti, de sine stă­

tătoare, pier toate îngrădirile şi toate micile deosebiri dispar.

împotriva acestei păreri nu pot fi decât duşmanii culturii noastre, căci cultura românească nu poate fi concepută de cât în cadrul unităţii în limbă, în obiceiuri şi în credinţe religioase.

S . O. V.

Dela Liga culturală. La 29 iunie c. v. se împlinesc 300 de ani de când Radu Şerban, viteaz şi cavaleresc urmaş al lui Mihai Viteazul, l-a răzbunat a doua oară în marea luptă dela Braşov, dupăce în aceeaşi zi răpusese pe comandantul ungur Moise Székely. Rămăşiţele lui Radu Vodă se află astăzi in mănăstirea Comana (jud. VJaşca).

Liga culturală, amintindu-şi de acea­stă zi măreaţă, a hotărât să fără un pe- lerinagiu general al membrilor ei, în ziua de Sf. Petru.

Tot cu acest prilej se va tipări o scurtă povestire populară despre marele războinic.

Noul ministeriu austriac. Foaia oc-ciaiă austriacă publică un autograf prea înalt prin care Maj. Sa primeşte demisiu- [ nea primului ministru Bienerth exprimân- du-i încrederea şi recunoştinţa sa, şi un al doilea autograf, prin care Msj. Sa nu­meşte pe baronul Gautsrh prim-ministru al regatelor şi ţărilor reprezentate în Reichsrath. Noul ministeriu austriac este un ministeriu de funcţionari. Baronul Gautsch a luat în primire agendele gu­vernului şi va începe săptămâna viitoare consfătuirile cu şefii de partide, pentru a asigura noului guvern o majoritate in cameră.

. Dela adunarea din Orăştie.— Discursuri. —

Continuăm azi cu publicarea valoroa­selor discursuri rostite Dumineca la adu­narea poporală din Orăştie.

Discursul d'-lui I. Mania.A trecut acum anul, de când m’ara

aflat iar aici în mijlocul d-\oastră. Toţi eram atunci veseli, căci stăm înaintea a* legerilor şi în fruntea luptei româneşti din acest cerc fâlfăia mândru steag naţi­onal, pe care era scris numele Dr. Aurel Vlad, unul dintre cei mai vrednici Români, fala noastră şi mândria noastră a tuturor. Nădejdea noastră a fost înşelată. Nu din vina iubitului nostru Dr. A. Vlad şi nici din vina d-voastră, care v-aţi purtat atât de româneşte şi atât de brav, dar a fost înşelată nădejdea noastră prin fărădele­gile neme-i pomenite, săvârşite din partea stăpânirii.

In faţa acestor fărădelegi, în faţa a- celor mişelii, cari s’au săvârşit şi în acest cerc la ultimele alegeri, văzând însufleţi­

rea şi dragostea d-voastră nestrămu* faţă de iubitul d-voastră candida atunci, cu toate că hârtia de mandat abuz şi fărădelege a fost dată altuia, a toţi cu drept cuváőt putem afirma, % adevăratul deputat dietal al acestui o rt deputatul d-voastră este Dr. Aurel V (Ovaţiuni Însufleţite).

Având, fraţilor, datorinţa, să ne ci; seamă de situaţiunea politică, în care află de prezent ţara noastră şi ne ai’ noi, trebue să ne punem întrebarea: < situaţiunea politică şi situaţiunea noa este acum mai bună, decum era acair anul? Şi numai decât trebue să no rt; > sim, că această situaţiune nu nun n nu s’a îmbunătăţit, ci dimpotrivă s’aiâc . mai rea. Siraţita-ţi oare d-voastră uşurra în urma guvernului Kbuem-Hédervá.) Micşoratus’au greutăţile, ce ne apăs. Dăriie sunt oare acum mai mici? Lia.u noastră românească este mai cinstită a cum, ca mai înainte? La toate întreMr' acestea d-voastră aţi dat cu tărie răsp sul, c ă : nu. Aşa este. Nu numai, câ bine nimic nu s’a schimbat, ci dimpoîi greutăţile noastre s’au sporit.

Dacă, fraţilor, vom căuta mai cu di adinsul cauzele acestor stări de luc»1 atunci va trebui să constatăm, că izv adevărat al tuturor relelor obşteşti, ti cari suferim, este faptul, că poporul u mân, naţiunea română din ţara aceast este cu desăvârşire înlăturată dela c>( ducerea trebilor publice. Nu ni se pi?!

î face nouă dreptate, câtă vreme nu vom * îngăduiţi, ca să ne o iacem noi înşiri* Poporul român nu se va putea ferici t ţara aceasta până atunci, până când n i-se va da şi dânsului dreptul şi posibil tatea, ca el însuşi să aibă cuvânt hotăr - tor în conducerea afacerilor publice. F v tiu aceea noi trebue să cerem, precum o pretindem, ca naţiunii române să i-se s.. putinţa de a se validita politiceşte îu » ■ statui ia statului, în măsura numărului sít şi a importanţei sale culturale şi eco v mice. Cum ne vom putea noi sătura * v odaia, câtă vreme şi pânea şi cuţitul în mâna altui neam străin? Este o sun deplorabilă şi de nesuferit, ca noi să puşi în situaţiunea de a aştepta nu is dela străini fericirea noastră ca neam mânesc. Trebue să ni-se dea ^ cuţitul, ca să re tăiem din pânea bui ţilor statului atâta, de cât avem tre’ neapărată pentru asigurarea şi dec rea fiinţei noastre româneşti. Oăei ut niciodată nu ni-se va face dreptate. Vi noastră de stat o dovedeşte aceasta deplin. Şi dacă se fac legi, cari au în dere şi drepturile noastre, executarea F cestor legi se dă în manile gstorfel iţ, oameni, străini de neamul nostru, cari numai nu fac ceeace zice legea, ci său* şese chiar contrarul. Ştiţi doar d-voas i, că este lege, care pretinde, ca scri3oa românească să fie respectată la admir traţie, la justiţie. Legea dă drept fiecta i cetăţean, ca să poaiă face plânsoarea ir limba sa, citaţiunile la judecătorie să trimită oamenilor în limba lor, sentini.u asemenea, dar cine mai socoteşte azi w* gile aeestea? Nimeni, ci din potrivă hm' scoate limba noastră românească din tcus drepturile ei.

Noi pretindem însă, ca poporul mânetc să nu fie în ţara aceasta shr care stă la uşă cu păiăria-n mână, plai se ospătează domnii, ci cerem ca şi ni

FOILETONUL »GAZ- TRANS.<

D u i o ş i e . . . .Adie vânt şi plânge frunza,Mirosul teilor mă ’abată,Eu chem încet seninătatea Vieţii mele de-altădata.

Pe cărăruica asta, uite,Păşeam odată mână-n mână Şi mă simţiam atât de bine Că tu erai’ a mea stăpână.

Povestea asta azi e moartă Şi e de-alunci atâta vreme...Azi... nu mai e pe lume nimeni Pe nume sara să mă cheme.

Sebastian Bornemisa.

O foaie din ziarul meu.Iubite cetitorule!

Nu şovăi a-ţi pierde vre-o câteva clipe, cedând gândirei tale să-mi însoţeas­că paşii cătră o ţântă mult dorită a vieţii mele...

Dedată fiind din copilărie a prea­mări lucrările mânei Dumuezeeşti, cum

aş putea face astăzi un pas, înainte de a-mi înălţa la cer privirea însoţită de o ferbinte mulţumită pentru împlinirea unei mari dorinţi a inimei mele? O ! dacă ţ aş putea descrie fidel impresiunile de cari a fost cuprins sufletul meu, aflându-se la culmea dorinţei sale !..

Aproape o jumătate de veac am nu­trit un dor, fără speranţa realizării lui, şi fără de a şti, că voinţa lui Dumnezeu mi-a rezervat o zi din viaţă pentru împlinirea nemărginitei mele dorinţi. Şi acea zi a fost ziua de 3 Iunie 1911, când prietina inimei mele V. mi-a făcut propunerea să facem o excursiune pe acele locuri, unde mă trăgea inima.

Şi în revărsatul zorilor zilei de 3 Iunie, fiind zi de sărbătoare, am plecat, însoţite fiind de iubitu-i soţ. Lung a fost drumul călătoriei — lăsând un şir de sate în urma noastră. Şi-n tot decursul călăto­riei piatra tâcerei mi-a apăsat inima. Şi cu cât ne apropiam mai mult de acel loc, cu atât mai mult îmi părea, că realitatea fuge — făcând loc unui vis trecător. Când mi s-a deschis însă vederei măreaţa operă a acelei regiuni, m-am deşteptat şi cu su­fletul înălţat la cer am mulţumit Tatălui ceresc că m-a învrednicit de atâtea fe­riciri.

Sunt atât de frumoase acele regiuni, încât îmi părea că Dumnezeu a rupt o

părticică din rai pentru ca s-o aşeze în acel loc, ca toţi câţi vor avea fericirea de a-i vedea, să rămână uimiţi de fruraseţa lui. Spre apus-miazănoapte, în faţa unui munte gigantic pe-o vale romantică e si­tuat frumosul sat, care stă ascuns şi li­niştit, acoperit de atâta verdeaţă, care-ţi desfâtează ochii sufletului. In toate zilele vieţii mele n-am mai văzut un sat acope­rit cu atâţia arbori roditori şi seculari, ca satul unde m-a tras inima să mă duc. Nu­mele satului îl retac, deoarece sunt sigură că ducându-te vre-odată voia întâmplării pe acele locuri, îl vei cunoaşte ne mai a- flându-i pareche în lum e!...

Cât ce am călcat pe pământul lui, paşii noştri s-au îndreptat spre biserică, căci sunetul clopotelor tocmai vestea creş­tinilor, că Dumnezeu s-a coborât în loca­şul său spre a le asculta rugăciunile!...

La o margine de sat, pe un deal înăl­ţat mai aproape de cer e biserica, iară în jurul ei e cimiteriul. Noi ne-am îndreptat paşii cătră biserică din spre partea alta­rului, unde mi s-a deschis vederei o pri­velişte atât de înălţătoare, încât îmi părea că sufletul meu nu va putea cuprinde ad- miraţiunea ei.

Când am văzut cimiterul împodobit cu atâtea cruci albe, mi s-a umplut sufle­tul de o pietate cerească iară ochii-mi vărsau şiroaie de lacrimi, căci o astfel de

frumseţă încă nu văzură ei... Totul m părea o grădină presărată cu florile rt noştinţei omeneşti. Crucile albe’mi păru. fulgii de nea ce acoper pământul durei lor I Iară albeaţa lor părea că-ţi alup din suflet şi din gând orice umbră de< rere rămasă pe urmele trecutului. Lat mele nu mă lăsau să pot ceti inscrij. lor. Iară inima îmi grăbea paşii spre i* trarea bisericei, unde am rămas ţâofciSi înaintea a două cruci mari, a căror v scripţie am cetit-o îngenunchind şi imj rând’dela cer liniştea acelor suflete c* aveau locaşul lor aici...

Interiorul bisericei, al cărei ceri ? zugrăvit tot cu patimile Domnului no? i Isus Christcs, cu icoanele apostolilor a i tuturor sfinţilor din istoria bisericearl, mi-a impus mult prin vechimea lui. pjf tul lipsea, şi cu toate aceste atâta , mi-a insuflat interiorul acelei bisei cât îmi părea că însuşi Dumnezeu s-.a borât spre a servi Ia altariul ei în . zi. Şi fără de a putea rosti vre-o n ciune îmi părea că niciodată nu m-ao * gat atâta iui Dumnezeu, ca în aeeta Îmi părea, că şi gândurile îmi suntd' ţite prin im presiunea de care a foste? prins sufletul meu!...

După eşirea dte biserică tirty«* două oare şi jumătate eşind din saţ« urcat un deal până la o baie de pin

Nr. 133.— 1911 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3.

unea noastră să fie aşezată în cinste ală- i turea cu poporul maghiar la masa bună*

tăţilor statului. Cerem şi niciodată nu vom i înceta a pretinde, ca tot astfel limba

noastră Bă fie aşezată ia loc de cinste în viaţa de stat asemenea tuturor altor limbi din ţară.

Toate acestea nu le vom putea a- junge, decât numai atunci, dacă neamului nostru i-se va da putinţa ca să se validi-

[ < ;eze atât la aducerea legilor, cât şi la va- iiditarea lor. Şi deoare-ce acestei validitări 'publice a naţiunei noastre toate partidele politice maghiare se împotrivesc, pentru aceea trebue noi să ne susţinem şi să în­tărim partidul nostru naţional român, care singur are scris în programul său această validitaro politică a neamului nostru. Fiind noi popor deosebit de toate celelalte popoare din ţară, e lucru prea firesc, că noi totdeauna vom avea intere­sele noastre deosebite şi astfel totdeauna va trebui să avem partidul nostru naţio­nal român, care va avea chemarea să apere şi să ducă ia îndeplinire credinţele şi interesele speciale ale poporului nostru românesc, în cadrele Statului-Ungar. Nici­odată deci nu se poate întâmpla şi ar fi

[/* adevărată nefericire, când s’ar întâmpla,jj ca poporul românesc să nu-şi aibă parti­

dul său politic deosebit de toate celelalte partide ale ţărei.

E timpul înaintat şi cred, că d-voa- stră v-aţi obosit ascultându-ne de atâtea ceasuri, totuşi trebue să vă cer răbdare,

I spre a vă mai spune câteva cuvinte.

Am mai zis mai înainte şi d-voastră | aţi adeverit, că deia alegerile din urmă

nimic in spre mai bine nu s-a schimbat în această ţară. O ştim însă cu toţii, că s-a făcut mai rău. Lucrul acesta se adevere­şte mai presus de orice îndoială mai ales prin proiectele de legi referitoare ia ar­mată, cari în curând vor ajunge în des- baterea Camerei ungureşti.

Este adevărat, că prin legile acestea se va introduce serviciul militar de doi ani, o veche dorinţă şi pretenziune a par­tidului nostru, dar in schimb pentru acea­stă uşurare se pun în vedere greutăţi atât de mari, încât ele vor întrece mult uşu- rauvea ce ni-se face prin timpul scurtat âl serviciului. Nu numai dările pentru ar­mată se vor mări în măsură îngrozitoare, dar se înmulţeşte în mod însemnat şi nu­mărul recruţilor. De unde până acum dă­deam 60 mii de feciori U cătănie, de aci

! încolo va trebui să dăm auual 03 mii, adecă în fiecare an 33 mii de cătane mai mult. Această greutate o va simţi mai a- ies iarăşi numai claselo muncitoare, du-

l mai voi ţăranii, asupra cărora zac toate greutăţile ţării.

Şi nu numai atât. Noi Românii în urma urmelor am fost totdeauna fii cre­dincioşi tronului şi patriei şi am cătănit fără nici o supărare pentru greutăţile cele mari ale cătăniei. Am fost chiar cu toată iubirea pentru armată, căci acolo era limba nemţească limba de comandă, dar în ce­lelalte lucruri feciorii tuturor neamurilor erau deopotrivă şi un neam ori vr-o limbă nu avea mai multe drepturi, decât alt neam ori altă limbă. Acum însă prin nouile

ţ legi militare se introduce şovinismul un- j garesc şi în armată. Acum va trebui să 1 simţim, că noi Românii suntem şi în ar­

mată nedreptăţiţi, că limba noastră şi a- colo, este nerespectată, că limbei ungureşti I

I de unde ne am desfătat privirile în admi­rabilele şi în veci nedescrisele frumseţi ale acelor regiuni. Ţi-se desvălea înaintea ochilor o maro de verdeaţă cu nuanţe de diferite colori de o verdeaţă vie. Şi nu­mai globul cu crucea bisericei din deal îţi spunea, că acolo se ascunde un sat, aşa de ascunse erau casele sub frunzişul de verdeaţă al arborilor. Cu’n cuvânt m-aşi fi reîntors cu atâta mulţumire In suflet din acel cuib de raiu pământesc, dacă la eşirea din biserică copii ce se reîntorceau de)a şcoala comunală nu ne-ar fi salutat cu o »bună dimineaţa« ungurească. 0 1 cum in-a durut inima că unui drag de popor ca acela, şi unui sat atât de curat românesc, unde nu este nici o suflare un-

i gurească să i ştiu periclitat viitorul f îmi părea că văd pe aceleaşi culmi înălţate monumentul frăţiei ungureşti.

Şi cum stăm aşa în mijlocul satului • Incunjuraţi de popor şi copii, cari păreau v4ă-şi uitaseră de mersul lor spre casă,— /căci care cum ajungea până ia noi, să o- prea locului — mi-a veuit involuntar în minte un fragment din vorbirea lui Băr- ottţiu, ţinută în 3/15 Maiu, când a z is : »că şcoalele ungureşti vor smulge din pieptu­rile tinerilor naţiunei noastre şi iubirea pe care o plantează în ele mamele ro-

' mâne. Şi cu cât vor învăţa mai mulţi

tRomâni în şcoale străine, cu atât va pierde naţiunea mai mulţi fii. Şi că durerea unei

şi acolo i-se dau mai multe drepturi, de­cât limbei româneşti. Ne doare nespus de mult faptul acesta şi suntem hotărâţi a protesta cu toată tăria împotriva acestor nouă fără de legi, cari ne ameninţă.

E bun Dumnezeu fraţilor şi dacă ne vom pune In el nădejdea noastră şi cu sufletul curat vom nizui cu toţii, ca pu­nând umăr la umăr să ne scoatem din relele, cari ne apasă, Ei ne va ajuta. Vă mulţămesc pentru răbdarea şi bunăvoinţa, cu care m-aţi ascultat. Bunul Dumnezeu ne ajute, că să putem duce la izbândă steagul dreptăţii. Să trăiţi!

ŞTIRI .— 17 Iunie v.

0 vizită Ia Internatul reuniune! noa­stre de femei- Din prilejul adunării gene­rale a federaţiunei reuniunilor femeilor din Ungaria, care se ţine astăzi şi mâne în Braşov, o delegaţie a acestei federaţi- uni a vizitat eri internatul susţinut de reuniunea femeilor române din Braşov. Delegaţia damelor maghiare a fost pri­mită cu multă prevenire de cătră mem­brele comitetului reuniunei femeilor ro­mâne, în frunte cu d-na prezidentă Maria Baiulescu, şi-au fost conduse prin toate încăperile şi atelierele edificiului interna­tului. Oaspeţii distinşi au examinat cu un deosebit interes lucrările din atelierul de ţesătorie şi lucrurile de mână ale elevelor internatului, rămânând încântate de frum- seţea motivelor româneşti şi de executa­rea frumoasă a ţesăturilor şi lucrurilor de mână. Unele dintre damele maghiare s’au şi grăbit a comanda câteva cămeşi româ­neşti. In decursul vizitei li s’a oferit oas­peţilor dulceaţă iar corul elevelor a ese- cutat câteva cântări româneşti, cari au fost ascultate cu o deosebită atenţiune. Damele maghiare au rămas adânc impre­sionate de cele văzute şi auzite şi nu aflau destule cuvinte pentru a-şi esprima bucuria şi admiraţia lor. Depărtându-se au esprimat doamnei prezidente felicitările lor pentru conducerea distinsă a interna­tului şi pentru munca frumoasă săvârşită de eleve, urând acestei instituţiuni să progreseze tot mai mult spre binele nea­mului şi al societăţii în genere.

Petrecerea «Acordului». Ne despart încă numai 24 oare dela petrecerea Acor­dului, care se va ţinea mâne (Sâmbătă) seara în localităţile edificiului societăţii industriaşilor «Gewerbeverein» de pe bu­levardul Rudolf. După pregătirile ce s’au tăcut din partea inimoşilor noştri tineri cât şi după interesul ce-i manifestă publi­cul nostru românesc, petrecerea promite o reuşită frumoasă. Va fi o întrunire mare socială a Românilor din Braşov şi împre­jurime, şi toţi cei cari vor contribui prin prezenţa lor la această petrecere, vor con­tribui şi la consolidarea mult dorită a so­cietăţii româneşti din Praşov. In caz de timp favorabil producţiunea se va ţinea în spaţioasa grădină deia «Gewerbeverein», iar dansul în sala cea mare. In caz de timp nefavorabil producţiunea se va ţinea în sală.

Acordul Invită din nou pe această cale pe toţi Românii fără desebire, la pe­trecerea de mâne seară, invitări speciale nu se fac. Toţi, cari vor veni, vor fi bine primiţi.

naţiuni ce merge spre periro va trece dimpreună cu istoria din secol în secol, şi dela generaţiune la generaţiune.

»Când nu se va mai auzi nici o vorbă română între Olt, Mureş şi Tisa, când sunetele cele dulci ale limbei noastre se vor fi schimbat de mult în sunetele bar- barice amorţite, când strănepoţilor de as­tăzi ie va fi ruşine de memoria Scevoii- lor, Bruţilor, Scipionilor şi vor jura poate că se trag de-a dreptul din turmele lui Atila; atunci sapa şi plugul barbarului va scoate din pământ câte o piatră romană, ca să mărturisească, că pietriie au mai multă veneraţiune cătră memoria naţiunei dintâi, care a figurat odată în lume, decât milioanele de legionari, pe care ne-a aşe­zat aici Traianf«

Oare mai marii naţiunei şi cei che­maţi, ca să supravegheze asupra căilor cari conduc pe un astfel de popor spre povârnişul pieirei lui; de ce nu-şi aduc aminte că atunci când toate acestea pie- tri vor începe a vorbi, ce puternic va fi răsunetul vocei lor?

O frnrtso.

Bilete se află de vânzare în decursul zilei la librăria Mureşfanu şi seara la cassă. începutul petrecerii la oarele 8 seara.

0 placă comemorativă In onoarea re­celui Caroi- Pentru a se comemora timpul cât M. S. Regele Carul al României a stat la Berlin ca ofiţer prusian, un comi­tet de iniţiativă a hotărât să se aşeze o placă comemorativă pe casa cu No. 17 din Iacobstrasse, unde a locuit în acel timp Maj. Sa. Ţintuirea acestei plăci s’a făcut cu mare solemnitate Duminecă 12 c., în prezenţa d-lor Kiderlen-Wăchter, ministru de externe al Germaniei; d. Bel- diman, ministru României la Berlin şi membrii legaţiunei române, corpul ofiţe­rilor din regimentul 5 dragoni, consulul general al României şi un mare număr de persoane. D-l Th. Simion, prezidentul comitetului de iniţiativă, a amintit de vre­mea când Regele Caroi a stat la Berlin şi a adus un călduros omagiu Suveranului României. D. Bddiman a răspuns mulţu­mind. Pe placă se afla scris următoarele:

«Regele Caroi de România, atunci când era Principe de Hohenzollern a lo­cuit această casă până la 11 Aprilie 1866, făcând parte din regimentul de dragoni din gardă. Erou fără frică în războiu, înţelept monarh îq timp de pace, el a cu­cerit în vremuri grele independenţa Popo­rului Său şi Coroana regală dând domniei sálé lungi şi binecuvântate o strălucită aureolă de glorie».

Ştire personală, p . s . Sa episcopul Dr. E.’ Miron Cristea, reîntorcându-se din vilegiatură, a sosit Marţi la Caransebeş.

Oaspeţi distinşi- Ne face o deosebită plăcere să înregistrăm ştirea că distinşii noştri poeţi d-nii A. Vlahuţă şi G. Coş• buc au sosit ia Sibliu, unde vor petrece câteva zile.

Boala d lui N. Iorga. După ştirile ce no sosesc din Vălenii de munte d-l prof. Nicolae Iorga sufere de un catar pulmo- nar acut. MuIţumităT îngrijirilor grabnice ceTTs’au dat, starea d-lui Iogra merge însă spre bine. Dorim d-lui Iorga însănâ- toşare grabnică.

Românii cuceresc moşii. Ziarele ma­ghiare înregistrează ştirea că o moşie mare din Galamfalău a intrat în propie- tatea băncii înfiinţate de Români sub nu­mele de «Takarék és Előleg egylet» (? !) Numitul institut va parcela moşia şi o va vinde ţăranilor români sub condiţii favo­rabile.

Examene Ni se scrie: Marţi în 7 Iunie st. v. a. c. s’a ţinut examenul public la şcoala poporală română din Tărlungeni, protopresblteratul Braşovului. învăţătorii: N. Covnşa şi N. Hamsea au obţinut cu o- casiuma examenului resultate deplin mul- ţânoitonre. Examenele au fost presidate de protopop tl Ioan Hamsea, care la încheiere a ţinut mulţimei coadunate, o vorbire fru­moasă despre rostul şcoalei în viaţa soci- ală-culturală, îndemnând totodată pe pă­rinţii copiilor a arăta tot mai multă dra­goste faţă de instituţiunile noastre: şcoală şi biserică, şi îmbărbătând la muncă tot mai stăruitoare şi intensivă pe aceia cari sunt puşi în serviciul educaţiunii. Cor.

La încoronarea regelui George ai v-ieaal Angliei a luat parte şi o prinţesă din Polinézia, fiica regelui Kamlionas al JHea. Purta o roche în valoare de jumătate mi­lion de franci. E ţesută din lavă, prefăcută în fire subţiri. E fumoasă ca mătasa, dar mai mlădioasă şi mai trainică. Meşteşugul toarcerei lavei e o taină. In ţesătură sânt bătute podoabe de aur. Un metru pătrat face 10.000 lei. Nici nu se află de vânzare, fiind că Negrii o fac numai pentru regii lor şi în câtime mică.

La fondul «Victor şi Eugenia Tordă*Şlan pentru înzestrarea fetelor sărace», al «Reuniunii meseriaşilor sibieni», au mai dăruit: familia comersantului Teodor Po- pescu, 2 cor.; Ioan Marta învăţăcel măsar 50 bani; familia franzelarului Petru Moga 40 bani; Nicolae Ciugudean, proprietar, Vingard, 20 bani; Constantin Muşlea,funcţ. la «Albina» din prilejul onomast cei, 1 cor.; Demetriu Hanea, pantofar, Sadu 50 bani; Otto Kiotz c. şi reg. locot. la reg. 61, 1 cor.; Mihail Ittu, inginer silvic, în loc de cunună pe mormântul directorului şcolar I. Părianu din Arad, 2 cor.

Greva marinarilor. Din Liverpool se telegrafiază că echipagiile vapoarelor celor 9 dintre cele mai importante societăţi transatlantice, printre care «Cunard Line» şi «Restarmine», au părăsit vasele lor fără să denunţe contractele. Lucrătorii din port s’au solidarizat cu greviştii. Alaltaeri după amiază toate vapoarele, cari fac serviciul cu America de Nord, au tost părăsite.

Pertractarea proiectelor pentru mă­surarea dărei de venit cl. III, referitoare la diferite grupe de meserii, se va ţinea în 4 Iulie dela poziţia 1831— 1896: Zara­fii, institutele de bănci, negustorii de anti- quităţi, bioscopul Apollo lui Rosner, tur­nătorii de aramă, fabricele de petrol, de săpun, fabricanţii de lumini, postovarii, fa­bricele de postav, ţesătorii de postav, fa­bricele de ştrimfi şi ştrimfarii.

Prelegeri poporale.In părţile Câmpiei, — ţara Canaanu-

lui — esistă o comună cu numele curios sunător »Vaidei«, aşa încât îi s’ar părea omului, câ comuna aceasta după nume socotită, ar fi deplorabilă. Lucrul stă însă de tot invers.

In comuna aceasta a ţinut despăr­ţământul X X V al Murăş-Ludoşului prele­geri poporale în 25 1. c.

Ziua aceasta pentru sârguinciosul popor din comună a fost o zi de mare bucurie, o ocasiune când s’a putut con­vinge că într’adevăr buna mamă »Asocia- ţiunea« se îngrijeşte de deşteptarea, lumi­narea lui şi îndreptarea lui pe căile strâmte ce duc la viaţă, esmiţând respective încre­dinţând pe unii bărbaţi să se coboare în mijlocul lui învăţându-1 şi luminându-1, să-l facă a-se împretini cu tovărăşiile de tot soiul, să-l facă să guste din dulceaţa, ce zace în cărţi cetindu-le naraţiuni, cari de cari mai instructive.

Pe la oarele 2 p. m. în şcoala bine aranjată de acolo aşteptau 200— 300 băr­baţi, muieri, fete şi feciori, atât din sus numita comună cât şi din cele învecinate pe »acei domni, cari le vor spune multe lucruri folositoare« — după cum zic ei.— In mijlocul mulţimei acesteia deschide vrednicul preşedinte al despărţământului I. Boitriu adunarea, le vorbeşte în termini aleşi despre scopul şi înfiinţarea »Asocia- ţiunei«, despre însemnătatea tovărăşiilor pentru asigurarea de vite, prezentându-le şi statute de aceste şi îndemoându-i atât cu vorba cât şi aducându-le înainte cazul din comuna d-sale Lechinţa de Murâş, unde esistă o tovărăşie de aceasta în toată regula.

Urmează la rând zelosul preot din Murăş-Ludoş, simpaticul conferenţiar, care întocmai ca Şincai poartă cu sine cărţi potrivite pentru deşteptarea poporului de merge la o adunare poporală, de merge în alta causă de a Asociaţiuneî, — le vor­beşte despre însemnătatea scrisului şi co­titului, le arată în mod instructiv tesau- rui ce este depus iu cărţi, bunele poveţe, ce se pot scoate de acolo şi-i îndeamnă, ca puţinele cărticele aduse cu ocaziunea aceea de comitet în comună, să le ce­tească şi recetească, căci numai aşa vor putea avea parte, ştiind carte.

După acestea urmează însufleţitul ad­vocat Dr. Mih. Moldovan din Murăş-Ludoş, pe a cărui faţă se vedea bucuria ce o simţia, când a văzut mulţimea aceea fru­moasă, adunată spre a primi sămânţa pe care au venit d-lor să o sancene în ini­mile lor. Po cât de scurt, pe atât de con­vingător le arată însemnătatea meseriilor şi lipsa la români, îi îndeamnă cu tot din adinsul, ca să îmbrăţişeze meseriile, cari sunt »plugul de aur« pentru un popor, după care se poate măsura bogăţia şi pute­rea unui neam. Le spune, că obiditul nos­tru popor la începutul esistenţei lui s-a mărginit la vieritul din vârful munţilor,-— de unde se uitau cum alte popoare se răsboiau, — ei numai din când in când erau siliţi să apuce buzduganul în mână spre a arăta, că acest pământ este al lor moştenit ca scump tesaur dela părinţi, — astlel încât noi din pricina aceasta până în ziua de azi putem zice, ca n’avem clasă de meseriaşi.

Şi în urmă după vorbirea unui frun­taş ţăran din Lechinţa I. Oltean tot des­pre tovărăşiile pentru asigurarea vitelor, le răspunde în cuvinte calde de dragoste de popor părintele local I. Yoda mulţu- mindu-ie numiţilor pentru oboseala ce o fac când e vorba de deşteptarea nea­mului oropsit. Urmează înscrierea membri­lor în număr de 15, apoi închiderea adu­nării.

După prelegeri au fost găzduiţi con­ferenţiarii la casa ospitaiă a părintelui din loc, de unde mângâiaţi în suflet sperând, că sămânţa aruncată de ei în inima popo­rului va prinde rădăcini şi aduce roadă, se întorc cătră casă. Corespondentul.

FOSTA REDACŢIUNII.I . Jfl. In B u c u r . L-am dat azi. Mulţu­

mite şi salutări cordiale.

Proprietară:Văd. Elena Dr. Aurel Mureşiana.

Redactor resp. Ioan Stmdfirna

Pagina 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 133— 1911.

însoţirea industrială braşoveanâ de mobile ea membru al însoţirei de eredit centrala regnieolarâ.U f ’ 1 i i « i

I în depozit: aranjamente de odăi de dormit, de prânz, odăi pentru domni şi de salon. Primeşte a aranja complect locuinţe, birouri şi bucătării.

I Pregăteşte articoli de comerţ şi tapiserie. -------- — ■ ■■ - ...........: ■ ■ - ■■ i—:

Se află mobile dela execuţia cea mai simplă până la cea mai elegantă cu preţ convenabil pe lângă condiţii favorabile.Strada Vămei 36. Visitare fără obligament ie campirare. Proiect ie spete gratait. Palatul Czell.

Mare asortiment de broderii>ce

N

Broderii miraculos de ieftine 100 perini de divangata şi în c e p u te ..................a 4 cor*

20 perini de in desinate .................. > ft*40cor.100 covoare cu metru gata şi începute » 4*— >100 Milieus gata şi începi’ te . . . . > 4 — »10 Wandschoner 170 cir . lung stofă Aida » 5*— >

Broderiile cele mai frumoase SI mai Ieftine seaflă numai Ia i

Magazin cu tapiserie, împletituri şi mărunţişuri. Str. Vămii 29

Asortiment bogat de lână şi tort

A n tre p r ise de pompe funebreZEL T u t s e k .Braşov, Strada Porţii tfr. 3.

vis-â-vis de Băcănia Stéua Roşie.Recomandă Onor. public la caşuri de morte, aşecjămentul

seu de înmormântare b o g a t a s o r t a t în cari tóté obiectele, atât sortele mai de rend, cât şi cele mai fine, se p o t că » păta cu preţuri ieftine.

Comisiune şi depou de sferturi de metal ce se pot închide hermetic, din prima fabrică din Yiena.

Fabricarea propriă a tuturor sferturilor de lemn, de metal şi imitaţiimi de metal şi de lemn de ştejaru.

Depou de cununi pentru monumente şi planticî cu preţurile cele mai moderate.

Representanţă de monumente de marmoră, care funebre proprii CU 2 şi cu 4 cai, precum şi un car funebru vénet, pentru copii, precum şi cioclii.

Comande întregi se esecută prompt şi Ieftin, i a u aaupră-mi şi transporturi de morţi ut ‘străinătate.

La caşuri de morte a se adresa laTelefon interurb. 405. E. T u t s e k .

12! Iunie

Banca Naţională a României.S i t n a ţ i n n e s u m a r ă .

4 Iunie. Ä . © t i v :

l e i ii i Iunie

GAZETA TRANSILVANIEI* cu numărul à 105?

fileri, se vinde la tutungeria d-lui Dumitru Pop, zaraf str. Hirscher Nr. 4 şi la Eremias Nepoţii*

126.221,786

1.875,511 66 806,871

26.947,491

11.999,87614.798,9483.116,1216.001,378

713,307843,056

107.087,80037.787,64936.210.978

440.410,766

12.000,00028.352,6864.180,436

252114,6101.878,929

107.087,80034.796,305

188911706 Reser. metal, aur 123424250 |37810000 „ Trate aur 608431Argint şi diverse monede . Portofoliu Român şi străin. . .*Impr. pe efeo. publice 785IE

„ „ „ în cont-corent 13633(Efectele Capital. Social . . . . Efectele fondului de reservă . .Efect. fond. de amort. imob. şi materI m o b i l e ......................................Mobilier şi Maşini de Imprimerie Cheltueli de Administraţiune . .Depozite libere.............................Conturi c u r e n t e ........................Conturi de v a lo r i........................

3P a. s 1 V :

440.410,766

C a p i t a l .................................Fond de r e z e r v ă ................... ....Fondul amortis. imob. şi material Bilete de Bancă în circulaţiune , Dobânzi şi beneficii diverse . .Depozite de r e t r a s ...................Conturi diverse, so ld ...................

Scomptul 5e/0 * Dobânda 5'/-®/o

174.311,108 174.267,250

1.608,420115.876,975

1.462,156107.385,271

21 314,404 21.485,131

11.999,789 17,856.442 4 284121

737,503 887,397

111,639.060 16.875,088 40174,484

l i . 999,789 17.856,442 4.284,121 6.023,883

737,589 898,742

111.964,080 24.978,197 42.170,752

: \

•

523.518,373 525.513,402

12000.00030.359.9074.461.614

337.157,5701.865,281

111.639,06026.034,941

12.000,000 30.359,907 4.461,614

338 578,350 1.941,818

111.964,080 26.207,633

523.518,373 525.513,40$

Apă de cură şi răcoritoare de Bérsek.regina apelor minerale cu acid carbonic.

Apă de izvor de Élőpatak vindecă ca sigu­ranţă boalele de stomac, rărunchi, splină,

ficat şi fiere.

Isvorii Maţild din Bodok cea mai curată şi mai preţioasă apă acidă.

Apă sărată de Stoica. Apă de cură specială pentru diabeţi.

Deposit principal la firma Theil L. & E. O. comercianţi de ape minerale. Telefon B64.

A b on am en te la„Gazeta Transilvaniei“

se pot face ori şi când pe timp mai îndelungat sau lunare.

Admiflistr. .Gazetei Trans.“

Fublicaţinne.Pentru baia de vară a Eforiei

şcoalelor centrale gr. or. din Braşov

să caută un măestru de înotat cvalifi- cat. Plată de K 140. — lunar. Do~

ritorii de a ocupa acest post să se

adreseze subsemnatei Eforii şcolare*.

Braşov în 14 Iunie 1911.

E fo r ia şcoalelor centrale

gr. or. rom. Braşov.

IMPRIMATE, CAR ŢI,ştientifice, didactice $ Wite- rare, — STATUTE — foi periodice, Preţuuri ’ curente Protocoale tabelarice, tot feliul de Invitări la petre­ceri, logodnă, cununie, în colori şi simple, lucrări artistice esecutate modern.

Toa^e comandele vor î i pun ctual, grabnic efeptuite cu preţurile cele mai con- ...veniabile. ~Atelier de arte grafice stabiliment nou arangiatcu cele mai frumoase litere

s g "

Târgul Inului nr. 30.Biroul Tipografiei în curte et. I.

Telefon inter. nr. 226Aci se efeptuiesc toate comandele.

Acest stabiliment este arangiat din nou cu un bogat asortiment de material, cu cele mai frumoase şi mai moderne corpuri de litere, provăzut cu toate mijloacele technicei tipariului, astfeliu încât ne-a flăm în plăcuta poziţie de a putea satisface pe terenul artelor grafice, şi celor mai rafinate dorinţe. Fără concurenţă, la nivoul recerut de timpul prezent s’a avântat Tipografia A. Murăşian, prin noaua arangiare. Muncitori experţi, puteri de primul rang. De acea ne este posibil a pregăti urgent şi cu acurateţă ori ce lucrare cât de extinse, opuri, Istorii, volume, monografii, şi tot feliul de lucrări cât de complicate la noi se

efeptuesc prompt," cu febrilă iuţeală, gust şi frumseţe artistică, Preţuri modarate. —Ne rugăm pentru spriginirea binevoitoare prin dese comande.

O

Toat e comandele,scrisorile, mandatele şi b a n i i , sunt a se adresa di rect la

Direcţiunea Tipografiei A. Mureşian Braşov

LUCRĂRI PENTRUbănci, Bilanţe, Libele de depuneri esecutate artis­tic în toate culorile după dorinţă. Compturi, adrese Circulare, Scrisori, Firme, DIPLOME, GALANTERII,

Bilete de vizită, Logodnă, Cununie, Necroloage. Tot1 soiul de tabele şi anunţe preţuri foarte moderate

Cele mai moderne tipări- zn turi com erciale.""™

Stabiliment de nouasortat ş arangiat cucele mai bogate garnituri

oT IPAR U L TIPOGRAFIEI A. MUREŞ!ANU, BRAŞOV.