ARTEFabrica de Cultură Cluj

Fabrica de Cultură Cluj

Manager: Vasile CorpodeanDirector adjunct: Marius MoldovanCoordonator: Ion NovăcescuGrafică şi tehnoredactare: Duiliu CrişanReferent cultural: Călin Vasile ProdanCorectura: Ion NovăcescuArte (Cluj-Napoca) ISSN 2065 1597Coperta 1: „Peisaj din Cluj“ - Teodora Gavriluţ - locul I la Concursul de pictură „Ion Irimescu“ de la Şcoala de Arte „Ion Irimescu“ - Centrul Cultural „Bucovina“ Suceava

Acompaniament - formaţia Napoca: Sorin Beldean, Dorin Pop, Rareş Şerban, Bogdan Moşuţiu, Alex MalschiCoordonatori: Tunde Lacko şi Alexandru MalschiMuzică populară în interpretarea cursanţilor: Ancuţa Matiş, Elisabeta Guzu, Alexandra Balica, Garofiţa Pop, Maria Lazea, Marius Boieriu, Ionuţ Candrea, Florin Pintea, Horaţiu Berindan, Vasile BotaAcompaniază taraful Rapsodia Someşană: Alin Roman, Adrian Trif, Cristian Goia, Viorel Negrea, Vasile ChioreanCoordonatori: Ana Strîmturean, Claudiu Ciotleuş, Vasile ChioreanMomente umoristice - cursanţi ai clasei de teatru: Diana Oargă, Alina Andrişoi, Adrian PopCoordonator Petre Băcioiu Prezentarea spectacolului: Petre BăcioiuDirector artistic: Marius MoldovanManager: Vasile Corpodean

Sexy Franțuzoaicele și momentul lor de revistă din cadrul spectacolului „DRAGOBETE VOIOS ȘI CÂNTĂCIOS”, din data de 24 februarie, desfășurat la Cinema Mărăști

Cursanții sectiei Canto-Muzică Ușoară în timpul recitalului din cadrul aceluiași spectacol

44

Editorial Arte. Şcoala de Arte

În vremurile grăbite şi repezite în care trăim, reperele unei societăţi solide şi ale unei comunităţi normale sunt din ce în ce mai şubrezite. Schimbările alerte, impuse sau inerente, ne cuprind vrând-nevrând, nelăsând nici o pauză aşezării lucrurilor şi reflecţiei. Cad instituţii, „fabrici şi uzine”, se rostogolesc oameni, principii eterne sunt puse în discuţie, ne consumăm viaţa cu repeziciune.

Viaţa merită, totuşi, să fie trăită.În acest perpetuum mobile general regăsim şi Şcoala

de Arte a Clujului şi oamenii săi. O şansă dată culturii, artei şi educaţiei. O haltă benefică la un izvor dătător de viaţă şi energie creatoare. O „Fabrică de Cultură” care se străduieşte şi reuşeşte să fie un reper solid în comunitate. Un loc în care se regăsesc tinereţea şi senectutea, talentul şi pasiunea, respectul şi bunăvoinţa. Un tărâm unic, cu trecut şi mai ales viitor, în care „cele şapte arte” se întrepătrund, se regăsesc în oameni, în pasiunile şi gândurile lor cele mai intime. „Vreau să pictez”, „vreau să cânt”, „vreau să dansez”, gânduri care prind viaţă şi, după muncă istovitoare, devin realităţi existenţiale.

Veţi vedea pe parcursul acestor pagini de revistă reţeta stăruinţei, reţeta succesului, împliniri şi satisfacţii personale care merită să vă fie împărtăşite.

Repere de viaţă, de viaţă sănătoasă, cu rost, cu prietenii născute pentru o viaţă, cu solidaritate şi spirit de echipă.

Toate acestea le găsiţi la noi. Vă aşteptăm şi pe voi să vă opriţi la Şcoala de Arte. Pe strada Fabricii de Zahăr, la numărul 51. :-)

ManagerVasile CORPODEAN

1

Preţioasă şi strălucitoare prin natura materialelor folosite, fire de aur şi argint, mătase şi pietre preţioase, impresionantă prin multitudinea de simboluri transmise de-a lungul anilor şi transpuse în obiecte de cult, îmbrăcăminte sau obiecte ornamentale print-o tehnică desăvârşită, broderia medievală depăşeşte cu mult noţiunea de artizanat şi poate fi uşor încadrată între artele vremii (sec. XV-XIX), alături de pictura murală şi miniatura.

De-a lungul acestor secole, broderia se remarcă prin compoziţii monumentale, printr-o cromatică complexă şi suavă, cu o multitudine de tonuri care ne duce foarte aproape de pictură. Raportul dintre figurativ şi ornamental este atent căutat, fiecare element are în cadrul compoziţiei un loc bine determinat astfel încât dinamica întregului să fie una atent stăpânită şi mereu în echilibru cu ceea ce se întâmplă în jurul ei.

Această nouă îndeletnicire care evoluează de la artizanat la artă se dezvoltă în cadrul mănăstirilor, adevărate centre de artă şi cultură ale vremii (Mănăstirea Neamţ, Putna, Bistriţa, Tismana, Cozia, Hurezu şi altele), şi majoritatea sunt obiecte cu caracter religios: epitafe, dvere, văluri de tâmplă, acoperitoare de mormânt, etc.

Evoluţia broderiei de-a lungul acestei perioade trece prin mai multe etape, faze importante în întreg procesul de tranformare a meşteşugului spre gen artistic, continuând secolele anterioare şi perfecţionând broderiile cu influenţe bizantină şi romano-bizantină care le regăsim pe teritoriul ţării noastre începând cu sec. X.• Sec. XV – Perioada clasică – este etapa în care broderia se desăvârşeşte ca şi expresie iconografică a vremii, apar primele principii compoziţionale urmărite în redarea subiectelor cu caracter religios, relaţia dintre figurativ şi ornamental, dintre liniatura firului şi cromatica ansamblului. Această perioadă precede perioada de început a broderiei în care influenţele bizantine erau prezente atât în compoziţie, cât şi în cromatică şi materiale. Începând cu a doua jumătate a sec. XIV putem vorbi despre o broderie cu adevărat românească. Aer de la Rădăuţi (sec. XV)

Broderia medievală românească – de la tradiție la artă • Sec. XVI – Perioada decorativ-picturală – în această periodă broderia este puternic influenţată de pictura murală, de la o singură compoziţie ajungem la registre compoziţionale cu subiecte diverse, care privite împreună asemeni unei ilustraţii de carte să spună o poveste. Subiectul abordat este tot cel religios, iar compoziţia centrală are întâietate, iar registrele secundare vin în ajutorul desfăşurării firului epic.

Dveră „Adormirea Maicii Domnului”(sec. XVI)

• Sec. XVII-lea – Perioada postclasică – este o etapă în care broderia urmăreşte două direcţii: direcţia tradiţională clasică şi o direcţie inovatoare care are ca şi centru de interes redarea portretelor marilor personaje ale vremii (Ştefan cel Mare şi Doamna Maria, Alexandru Lăpuşneanu şi soţia sa Ruxandra), etc. Reprezentarea acestor portrete îmbină decorativul cu picturalul, partea grafică susţinând expresivitatea aceastora.

• Sec. XVIII-XIX – Perioada barocă – este o perioadă mai puţin fastuoasă, materialele folosite își pierd din preţiozitate, tehnica nu mai este atât de complexă ca şi realizare, subiectele întâlnite sunt nonfigurative, predomină compoziţiile deschise care au ca şi temă generală elementele vegetale şi ornamental decorative. Eleganţa o întâlnim acum in vrejurile realizate şi în multitudinea de elemente decorative care ne duce cu gândul la o bogăţie luxuriantă.

Broderia medievală ocupă o însemnată etapă pe parcursul celor 4 secole prezentate mai sus, rămâne până în zilele noastre o ramură artistică care a lăsat un număr însemnat de piese cu o importantă valoare materială şi spirituală, dovezi ale tradiţiei şi istoriei noastre, ale tehnologiei şi materialelor folosite în atelierele vremii, ale principiilor compoziţionale, tematice, cromatice şi simbolice care se dezvoltau atunci concomitent cu alte arte.

asist. univ. drd. Livia Petrescu

2

Profil de spectacol reuşit: “DRAGOBETE VOIOS ŞI CÂNTĂCIOS”Una din cele mai reuşite producţii artistice ale Fabricii de Cultură a fost spectacolul de muzică şi varietăţi dedicat sărbătorii populare a Dragobetelui. Spectacolul intitulat: Dragobete voios şi cântăcios” a fost pregătit de cursanţii secţiilor de Canto muzică uşoară şi muzică populară în timpul taberei muzicale de pregătire de la Leghia. În acelaşi timp, la reuşita spectacolului un aport major şi-a adus şi secţia de Artă dramatică a Şcolii Populare de arte, coordonată de actorul Petre Băcioiu, care a pregătit savuroase momente umoristice şi de teatru de revistă. Vă reamintim că, în data de 24 februarie, spiritualitatea populară românească pune la dispoziţia lumii moderne „Ziua lui Dragobete”, zeu al tinereţii, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii. În tradiţia românească era ziua când fetele şi băieţii se îmbrăcau în haine de sărbătoare, porneau în grupuri prin lunci şi păduri, cântând şi căutând primele flori de primăvară. Fetele stângeau în acea zi ghiocei, viorele şi tămâioase pe care le păstrau până la Sânziene, când le aruncau în ape curgătoare. Pentru a păstra această zi ca o sărbătoare a dragostei, Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” Cluj – Napoca - „Fabrica de Cultură Cluj”, împreună cu Consiliul Judeţean Cluj, Primăria Municipiului Cluj – Napoca şi Cinema Mărăşti vă invită în data de 24 februarie 2013 la ora 17 la Cinema Mărăşti la spectacolul „Dragobete voios şi cântăcios”.

Programul spectacolului:

Muzică uşoară în interpretarea cursanţilor: Ilinca Ghircoiaş, Patricia Mărginean, Juhos Kinga, Csorba Erika, Oana Tomoş, Andreea Laza, Andrei Bozău, Cristian Jimborean

Cuplet interpretat de actorul Petre Băcioiu și cursantul său, Adrian Pop

43

„ŞCOALA ARTELOR TURDENE” – EDIŢIA A II-A, 21 februarie 2013

Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda“

Cluj, în parteneriat cu Consiliul Judeţean

Cluj, Consiliul Local Turda, Primăria

Turda, Teatrul Municipal Turda şi Casa de

Cultură Turda, a organizat, în data de 21

februarie 2013, în sala Teatrului Municipal

Turda, spectacolul intitulat „Şcoala Artelor

Turdene“.

Spectacolul a fost prezentat de către expertul

Sebastian Zăhan şi a cuprins momente de

joc popular, muzică uşoară şi instrumente,

susţinut de cursanţii secţiilor joc popular

Turda, coordonator instructor Ioan Cuc, canto

muzică uşoară, chitară Turda, coordonator

expert Ioan Gherman, iniţiere corală Turda,

coordonator Sebastian Zăhan, iniţiere fanfară

Turda, coordonator Ştefan Vannai.

Cu acea ocazie de sărbătoare s-a putut

viziona, în foaierul Teatrului Municipal

Turda, o expoziţie de pictură realizată cu

lucrările cursanţilor secţiei pictură Turda,

coordonator Felicia Răcean

Coordonatorii generali ai evenimentului

au fost:managerul Şcolii Populare de Arte

„Tudor Jarda“ Cluj Napoca Vasile Corpodean

şi directorul Casei Municipale de Cultură

Turda doamna Felicia Răcean.

42

Marius Moldovan este directorul artistic al Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” din Cluj Napoca şi iniţiatorul corepetiţiei live cu formaţie. Iată povestea reală a corepetiţiei, spusă chiar de cel care a impus-o ca metodă didactică în curicula instituției. x x x „În calitatea mea de formator – pentru că statutul instituţiei este de aşezământ cultural – şi pentru că se lucrează cu oameni de mai multe vârste, începând de la şapte ani (coregrafie), 14, 17 ani la canto şi mergând până la vârste înaintate, am observat, în 2010, la clasele de Canto-muzică uşoară, o constrângere a cursanţilor în ceea ce priveşte formarea şi manifestarea lor. Deci, fiind profesor la muzică uşoară, mi-am propus, la clasa la care aveam o jumătate de normă, să încerc un experiment nou, în 2010: să interacţioneze cu o formaţie. Concret: să cânte live cu o formaţie. Am reuşit să încropesc o

Metode novatoare la Fabrica de Cultură a Clujului: Corepetiţia live cu formaţie. Marius Moldovan: „Aici oamenii găsesc altceva decât pe reţelele sociale. Găsesc relaţia umană şi interacţionează prin artă.”

formație formată din colegii de la instrumente, alături de cunoscuţi de-ai mei, cu care am realizat o producţie de scenă, în primăvară a anului 2011. Fiind încurajat de succesul şi atracţia acestei producţii, şi susţinut de către conducerea şcolii, am trecut la dezvoltarea proiectului „corepetiţiei”, cu elevii cursurilor de canto, începând din toamna anului 2011. Ideea de la care am pornit, şi pe care vrem s-o perfecţionăm şi dezvoltăm, este aceea de a produce spectacole live la Şcoala Populară de Arte. Pentru a realiza aşa ceva ai nevoie nu numai de interpreţi şi instrumentişti; îţi trebuie oameni de sunet, ai nevoie de lumini, back stage şi, inclusiv, de o sală de spectacole. Aşa am ajuns la o viziune unitară şi completă şi, în curând, vom avea propria noastră „linie de producţie” completă, a unui spectacol – că doar suntem la Fabrica de cultură. Toţi aceşti oameni vor participa la realizarea de producții

Marius Moldovan - coordonând corepetiția orelor de canto muzică ușoară. La clape se află prof. Mihai Ghircoiaș, unul dintre experții de marcă ai școlii

3

în noua sală de spectacole a şcolii, care va fi dotată cu toate funcţiunile şi facilităţile necesare producţiei de spectacol: scenă, cortină, lumini, sunet. Revenind la povestea corepetiţiei, am constatat că există o altă trăire şi un interes crescând al cursanţilor de a participa la co-repetiţiile de muzică uşoară. În toamna lui 2011 mi s-a oferit oportunitatea să conduc cursul de corepetiţie, muzică populară. Am convenit cu conducerea că preiau această misiune doar dacă facem repetiţiile live; fapt acceptat. Ce înseamnă asta? Să faci repetiţiile cu elevii alături de un taraf. Adică să ai minim cinci instrumentişti. Acum aşa se desfăşoară orele de corepetiţie muzică populară la şcoala noastră. Pe celălalt plan, al muzicii uşoare, unde eu am continuat să ţin orele de canto, am trecut la etapa a doua a planului: constituirea formaţiei şcolii, pe care am botezat-o: Napoca. Această formaţie am pus-o pe picioare în două săptămâni, la începutul lunii noiembrie 2011, atunci fiind formată din doi cursaţi şi doi profesori de la secţia Instrumente. După repetiţii intense, timp de o săptămână, am pus la punct două melodii cu care ne-am prezentat, la sfârșitul acelei luni, la festivalul-concurs de la Satu Mare – “Muzica Inimii mele” – secţiunea formaţii, unde am obţinut Menţiunea 1. Alături de cei doi profesori coordonatori la clasele de instrumente muzicale ne-am spus: trebuie să trecem la etapa a treia a proiectului pilot al corepetiţiei, în anul 2011-2012, şi să le permitem celor mai buni cursanţi de la instrumente să performeze în trupă şi să facă corepetiţia fetelor mele, sub directa mea coordonare. Pe de altă parte a fost şi un test al cursanţilor, pentru că am vrut să văd dacă va exista interes şi implicare din partea lor, iar rezultatele pozitive nu s-au lăsat aşteptate. Pentru a fi sigur de reuşita proiectului m-am implicat total şi am hotărât ca să sacrific timpul dedicat familiei mele – întrucât această activitate se poate face doar după masă şi seara – şi astfel am ajuns la şase ore de corepetiţie pe săptămână. Experimentul s-a dovedit un real succes, ţinând cont de afluxul de cursanţi dar şi de rezultatele obținute la concursuri. Astfel că, la ediţia din 2012 a festivalului-concurs de la satu Mare, având în formaţie un singur profesor, pe coordonatorul compartimentului “Muzică”, Al. Malschi, la clape, restul fiind cursanţi, am obținut

premiul 1 al concursului. Apoi, am trecut la etapa a patra a proiectului: pregătirea intensivă a co-repetiţiei în tabere muzicale, la care au participat cei mai buni cursanţi. Reformulez: nu doar cei mai buni; cei mai implicaţi, pentru că avem un mare număr de buni cursanţi. Aşa am reuşit să dezvoltăm producţii de calitate, apreciate de specialişti. Astfel s-a născut o formă nouă, fără precedent: corepetiţia cu formaţia este o metodă didactică, de formare competitivă, dar şi de socializare, care presupune profesionalism şi interactivitate, dar şi o nouă atitudine: atât a cursanţilor, cât şi a formatorilor. Aceştia, pur şi simplu, nu mai vin doar pentru a-şi ţine orele de teorie şi pleacă acasă. Nu, acum activitatea se face cu profesionalism, dar mai ales cu sufletul. Pentru că se pune mult suflet şi acest fapt se observă în transformările cursanţilor, care se realizează sub bagheta şi spiritul formatorilor. Se pot urmări producţiile lor. Aceeaşi bună practică am transferat-o şi la secţia muzică clasică unde am făcut grupuri camerale: chitară clasică cu vioară şi pian, două viori şi pian etc. De asemenea, am trecut şi la această secţie la acompaniamentul cursanţilor de la

4

“Sătmărenii la Cluj’’

Şcoala Populară de Arte “Tudor Jarda’’ Cluj-

Napoca, în colaborare cu Şcoala de Arte

Satu Mare şi Asociaţia Artiştilor Plastici din

Satu Mare, a organizat, marţi, 19 februarie

a.c., de la ora 18, la Galeria ARTE (Str. V.

Alecsandri nr. 1) expoziţia “Sătmărenii’’, cu

lucrări de artă plastică realizate de membrii

Asociaţiei Artiştilor Plastici “Casa Creaţiei

Sătmărene’’ din Satu Mare. Vernisajul a fost

deschis de un moment artistic realizat de

cursanţi ai Şcolii Populare de Arte “Tudor

Jarda’’.

În cadrul programului “Workshop

la Şcoala de Arte’’, în ziua de 18 februarie,

de la ora 18, la sediul Şcolii de Arte “Tudor

Jarda’’ (Str. Fabricii de Zahăr nr. 51), a avut

loc conferinţa-lecţie cu tema: “Celebra

Şcoală băimăreană de pictură’’, conferinţă

susţinută de dl. Gergely Csaba, preşedintele

Asociaţiei Artiştilor Plastici Satu Mare.

Lucrări ale pictorilor sătmăreni

Nud al pictorului Gergely Csaba

41

„DELICAT”

Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” Cluj – Napoca – „Fabrica de Cultură Cluj”, a organizat, în data de 1 martie 2013, la Galeria „55” din incinta sediului central al şcolii expoziţia de pictură şi grafică „Delicat”. Expoziţia a fost rezultatul muncii creatoare a cursanţilor de la secţiile de pictură şi grafică ale Şcolii de Arte, secţii coordonate de către experţii Farkas Melinda, Fabian Arpad şi Duiliu Crişan. Începutul primăverii, sărbătoarea mărţişorului au fost surprinse artistic şi „delicat”, iar bucuria vieţii şi a luminii au prins contur şi frumuseţe în lucrările de artă realizate de către tinerii artişti care învaţă pe şevaletele Şcolii de Arte Cluj.

Câteva dintre superbele tablouri ale expoziției Delicat

Vernisajul expoziției a atras un public numeros

Organizatoarea expoziției Delicat, experta Farkas Melinda

40

clasele corale de cei de la instrumente clasice. Metoda, evident, s-a extins la clasa de jazz, unde cursanţii au început să lucreze nu numai cu corepetitorul – dl. Vannai – ci şi cu cei de la clasa instrumente jazz (percuţie, pian, chitară electrică). Se pare că acest curent ia amploare în şcoala noastră şi nu este un fenomen forţat, împins de la spate, ci este unul voluntar, de implicare, interacţionare şi socializare. Este o necesitate a oamenilor de a socializa. Aici oamenii găsesc cu adevărat relaţii sociale şi interacţionează prin artă. La corepetiţie se crează un mediu propice viitoarelor producţii culturale ale şcolii. Aici am vorbit doar de muzică, dar pot aminti relaţia care se dezvoltă între secţiile mari ale şcolii. Spre exemplu interacţiunea şi producţiile comune pe care le realizează secţiile de canto şi muzică uşoară sau muzică populară sau compartimentul artă dramatică şi compartimentul design vestimentar, de la secţia arte plastice. Vorbesc apoi de relaţia dintre muzică şi coregrafie în producerea unui spectacol în iarnă. Tot aşa ajungem să interacţionăm şi să ne dezvoltăm pentru a realiza producţii mai mari, în care-

şi dau concursul toate secţiile mari ale şcolii. Pentru un spectacol complet ai nevoie de muzică, fiindcă fără Ea nu se poate; apoi ai nevoie de artele plastice, ca să-ți realizeze decorurile şi costumele. Coregrafia e necesară pentru realizarea mişcării scenice, care este vie dar şi de arta dramatică, cu oamenii săi care ştiu să facă legătura între momentele artistice, cât şi de compartimentul tehnic, adică oamenii care trebuie să ştie să facă regie de sunet şi imagini, să înregistreze video şi foto producţiile noastre. Toate aceste dimensiuni şi nevoi ale şcolii, dar şi ale formării educaţional-culturale sunt atent analizate şi eu cred că într-un timp foarte scurt vom ajunge să punem la punct acest sistem tehnic şi artistic al ceea ce numim noi arta spectacolului. Dar şi, evident, e vorba de sistemul relaţiilor umane, de interacţionare şi socializare în cadrul şcolii. Astăzi toată lumea socializează şi, mai nou, o fac doar pe reţele de socializare. Aici la noi, însă, socializarea e vie, e umană, e caldă şi emoţionantă şi, evident e altceva. De aceea avem succes.

Marius Moldovan, alături de expertul Claudiu Ciotleuș și de coordonatorul tarafului, Vasile Chiorean, la ora de corepetiție muzică populară

5

Şcoala Populară de Arte “Tudor Jarda” – Fabrica de cultură a Clujului - care funcţionează sub patronajul Consiliului Judeţean Cluj, a organizat la Bucureşti, la mijlocul lunii martie a anului 2012, în cadrul programului cultural „Primăvara artelor clujene”, o expoziţie de promovare a Clujului prin artă. „Clujul – oraşul comoară” a fost ilustrat în lucrările de pictură ale cursanţilor Şcolii, secţiile de pictură Cluj şi Turda, coordonate de experţii Felicia Răcean, Carmen Belean şi Duiliu Crişan. Vernisajul a avut loc marţi, 20 martie 2012, la sediul Universităţii Populare „Ioan I. Dalles” Bucureşti, b-dul Nicolae Bălcescu nr. 18. Expoziţia a fost deschisă zece zile, până în data de 30 martie 2012. Publicul bucureştean a putut viziona lucrări realizate de cursanţii: Diana Călin, Maria Duşa, Diana Hoţiu, Iosif Sălăjan, Monica Iluţiu, Manole Cini, Mirela Suciu, Teodora Gavriluţ, Mariana Suciu, Larisa Oniş, Remus Pop Păcurar, Ana Haneş, Ancuţa Vasilichi, Daniela Tatomir, Otilia Păcurar, Mihaela Ionescu, Anda Tatomir, Ana-Maria Petric, Elisabeta Geza, Cristina Mureşan, Ana Irimieş, Dorina Gavriluţ. Precizăm că acest proiect a fost coordonat de către managerul şcolii, Vasile Corpodean, asistat de către expertul Felicia Răcean, de la secţia din Turda a şcolii În imaginile alăturate puteţi viziona câteva instantanee de la vernisajul expoziţiei, precum şi câteva dintre lucrările expuse.

Expoziţie a Şcolii Populare de Arte la Sala Dalles din BucureştiClujul – oraşul comoară

6

Inaugurarea Galeriei de ceramică şi sculptură „Constantin Brâncuşi”, cu lucrări ale cursanţilor de la secţiile Ceramică şi Sculptură • Expoziţia permanentă „Chipurile Clujului”, reprezentînd personalităţi marcante ale comunităţii clujene şi Expoziţia de pictură a cursanţilor secţiei de pictură din Turda (ambele în holul Sălii „Şantier”) • Expoziţiile „Zodiac”, „Vintage” şi „Baroc” (secţia Design vestimentar), respectiv Expoziţia de decoraţiuni interioare (secţia Decoraţiuni interioare) – ambele în Sala 11 E • În Galeria „Carol Pop de Szathmary” – Expoziţia permanentă „CPS – la 201 ani de la naşterea lui Carol Pop de Szathmary, Expoziţia „Obiceiuri de iarnă”, cu lucrări realizate în cadrul concursului de fotografie „Obiceiuri de iarnă”, ediţia a II-a • în Galeria „55’ – Expoziţie cu lucrările de final de semestru ale claselor de Arte plastice. Au fost vizitate atelierele de grafică, pictură, iconografie şi fotografie din mansarda Şcolii. Expoziţiile de mai sus au fost coordonate de experţii: Călina Langa, Duiliu Crişan, Fabian Arpad, Felicia Răcean, Irina Torică, Koncz Munich Andras, Melinda Farkas, Radu Sălcudean şi Teodora Rosca. Să nu uităm nici colţul rustic – Şezătoare la Bedeciu – creat de participantele la cursul secţiei Ţesut-cusut (Bedeciu) coordonat de expert Elvira Gavriş, în care le-am descoperit cu plăcere şi pe mai vechile noastre cunoştinţe, doamnele Veturia Suciu şi Pălăguţa Hodor, renumiţi meşteri populari. Şi, pentru ca simposionul artelor să fie cît mai deplin, la final, în Sala Mică de spectacole, care a găzduit şi cea de a doua expoziţie de pictură şi desen, cursanţi de la compartimentul Muzică, clasele conduse de Lavinia Bocu (canto clasic) şi Olga Bordaş (pian) au oferit un scurt moment muzical, însoţit de prezentarea savuroasă a actorului Petre Băcioiu, cel care conduce compartimentul de Artă dramatică şi Retorică. O seară a interferenţei artelor, o seară pentru minte şi inimă, pledoarie pentru cultură, pe care evenimentul „porţilor deschise” a promovat-o în modul cel mai atractiv şi mai plăcut cu putinţă.”

Seara Artelor a atras o multime de vizitatori.

Unul din tablourile impresionante ale Serii, realizat de Larisa Onis, anul II, Pictură

O imagine care se prezintă singură

39

Unul din cele mai reuşite şi de succes evenimente cultural-artistice ale Fabricii de Cultură a Clujului a fost: “Seara Artelor”. Aşa după cum s-a precizat în cronicile artistice publicate de către presa clujeană, evenimentul organizat de către Şcoala de Arte „Tudor Jarda” a fost bine primit de către cursanţi şi de publicul clujean de aproape toate vîrstele. Astfel în cronica publicată de către ziarul Făclia este reprodusă atmosfera şi succesul remarcabil al cestui eveniment cultural. “ Nu este nici o exagerare în a vă spune că, în ziua anunţată, 7 februarie 2013, spaţiile Şcolii de Arte „Tudor Jarda” au fost „asaltate” de vizitatori, de la adolescenţi şi pînă la octogenari! Ziua Porţilor Deschise se înscrie de-acum în analele instituţiei drept o reuşită. Desigur, o reuşită care însă obligă la creșterea gradului de profesionalizare a tuturor activităţilor, care să vină în întîmpinarea celor care îmbrăţişează conceptul de educaţie continuă, să le alimenteze setea de frumos, dorinţa de autoperfecţionare şi de asumare a noi competenţe. Faptul de a fi asociat, în premieră, examenul de final de semestru al secţiilor compartimentului Arte Plastice cu Ziua Porţilor Deschise a fost o „găselniţă” de bun augur, cele cîteva sute de vizitatori (unii potenţiali cursanţi) avînd ocazia să vadă pe viu rezultatele primului semestru, spaţiile recent date în folosinţă şi condiţiile oferite pentru desfăşurarea unei activităţi artistice de calitate. Oaspeţii, între care s-au aflat vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, dl Vakar Istvan, directorul Muzeului de Artă – Călin Stegerean, reprezentanţii secţiei din Turda a Şcolii ş.a., au beneficiat de „ghidajul” managerului Şcolii de Arte, dl Vasile Corpodean, respectiv al directorului Marius Moldovan, traseul vizitei cuprinzînd nu mai puţin de 12 expoziţii, prezentate în galeriile de artă ale şcolii, în atelierele de creaţie şi în sălile de curs, după cum urmează:

Porţile au fost deschise pentru cei 300 de vizitatori veniţi la “SEARA ARTELOR “

Expoziția de design vestimentar a fost foarte apreciată

38

Şcoala noastră a câştigat premii la festivalurile-concurs organizate de Şcolile de Arte din Satu Mare şi Piteşti.

La Satu Mare a avut loc cea de a VI-a ediţie a Festivalului-concurs regional de muzică pop rock “Muzica inimii mele”, în organizarea Consiliului Judeţean Satu Mare şi a Şcolii de Arte din Satu Mare. Au participat solişti şi formaţii muzicale din judeţele Satu Mare, Maramureş, Sălaj, Bihor şi Cluj. Formaţia “Napoca” a Şcolii de Arte din Cluj-Napoca a luat locul I la secţiunea formaţii muzicale, componenţii trupei (Marian Cătălin, Sorin Beldean, Dorin Pop, Moşuţiu Bogdan, Şerban Rareş, Mărginean Patricia, Ghircoiaş Ilinca, Şuteu Liana) fiind răsplătiţi pentru efortul pe care îl fac pentru a realiza performanţă artistică, sub coordonarea experţilor Alexandru Malschi şi Lacko Tunde.

Premiul 1 – Pictură

Tabloul “Peisaj din Cluj” - tablou semnat de către cursanta Teodora Gavriluţ - locul I la Concursul de pictură Ion Irimiescu de la Suceava (2012)

Premiul II - Pictură

La Piteşti în cadrul “Expoziţiei Internaţionale de Arte Plastice şi Decorative a Şcolilor Populare de Arte şi Meserii”, ediţia a XVIII-a, în organizarea Consiliului Judeţean Argeş şi a Şcolii Populare de Arte şi Meserii Piteşti, cursanta Stela Varga de la Şcoala de Arte din Cluj a luat premiul al II-lea la secţiunea pictură. Tema concursului a fost “Muzica şi dansul din regiunea ta”, iar expoziţia, vernisată în data de 28 noiembrie 2012, la Muzeul Judeţean Argeş, a fost dedicată Zilei Naţionale a României.

Premii pentru Şcoala de Arte “Tudor Jarda”

Premiul 1 pentru formaţia Napoca – Secţiunea formaţii

Peisaj din Cluj - tablou semnat de către cursanta Teodora Gavriluț - locul I la Concursul de pictură Ion Irimiescu de la Suceava (2012)

7

Ansamblul „Popular” este un proiect pe care managerul şcolii, Vasile Corpodean, doreşte de mult timp să-l materializeze, dar din varii motive – cum ar fi, în principal, lipsa unui spaţiu propice unde să-şi desfăşoare activitatea de repetiţie – nu s-a putut înfiinţa. Directorul artistic al şcolii, Marius Moldovan, susţine că: „actualmente am reuşit să pornim acest proiect întrucât şcoala deţine un spaţiu favorabil unei asemenea activităţi.”.

Reporter: Ce înseamnă Ansamblul Popular?

Marius Moldovan: „Este o formă de activitate culturală, care tratează jocul popular la un nivel înalt calitativ; atât din punct de vedere educaţional-cultural, cât şi în ceea ce priveşte repertoriul şi costumele populare folosite. Evident, în această formulă a calităţii cultural-educaţional-artistice includ, şi nu la urmă, oamenii care fac parte din ansamblu şi sunt implicaţi în organizarea şi ridicarea sa. Concret, în noiembrie 2012, împreună cu instructorul coregraf Florin Rusu – un tânăr absolvent al Şcolii Populare de Arte Cluj „Tudor Jarda”; mai precis al cursului de instructor popular, pe care l-a absolvit în urmă cu doi-trei ani – am trecut la fapte. Strategia noastră a fost să selectăm o echipă de tineri doritori să participe la acest proiect de joc popular tradiţional românesc. Această echipă am format-o din cursanţi de-ai şcolii ai cursului de joc popular, de la secţiile din judeţ. Ca să putem selecta „Ansamblul

Proiectul „Popular”

Mândria si viitorul foloclorului românesc

8

PREMIUL I PENTRU TÂNĂRUL FOTOGRAF GHERLEAN OVIDIU BOB

Mai multe fotografii incluse într-o mini-colecție realizată de un tânăr fotograf din Gherla, Ovidiu Bob, au fost premiate în data de 07 Februarie 2013 la un concurs de fotografie organizat de Şcoala Populară de Arte “Tudor Jarda” din Cluj-Napoca, în cadrul unui eveniment cultural intitulat “Seara Artelor”. Fotograful gherlean este elev în clasa a IX-a, la Liceul Teoretic „Ana Ipătescu”. Tînărul gherlean a participat pentru prima dată la un astfel de concurs şi, spre meritul lui, a luat premiul I, un frumos succes la început de carieră. El a obţinut diploma pentru locul I cu instantanee surprinse în timpul sărbătorilor de iarnă, cu ocazia colindatului. Sînt lucrări deosebit de reuşite, pentru care elevul Ovidiu Bob merită sincere felicitări. El a fost recompensat de juriu (deosebit de exigent, de altfel) cu un frumos

album „România – o poveste”, apărut într-o prezentare grafică de excepţie. Dupa această primă reuşită, el este mai mult decât încrezator în talentul său şi îşi propune să mai participe la astfel de evenimente, dar şi la concursuri locale şi scolare tematice. Juriul expoziţiei foto „Obiceiuri de iarnă” a fost format din prof. dr. Dorel Ştefan Găină Gherendi, Radu Sălcudean, expert secţia Fotografie a Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda“ Cluj-Napoca, Călina Langa – şef compartiment Arte Plastice Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda“ Cluj-Napoca. Să mai amintim că Ovidiu Bob este elev în anul II la Artă fotografică la Şcoala de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca şi este un împătimit al fotografiei artistice. În ceea ce ne priveşte, îi prevestim un mare viitor în acest domeniu!

37

Cultură Bucureşti, domnul Ionică Pârvu, a prezentat oferta de cursuri pe anul 2013 în domeniul pregătirii resursei umane din domeniul cultural, cu precădere cele care se adresează aşezămintelor culturale.Delegaţii Şcolilor de Arte din ţară au fost primiţi, într-o vizită protocolară, de preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, domnul Horea Uioreanu, care şi-a exprimat admiraţia pentru Şcoala de Arte din Cluj „Importanţa Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” în peisajul cultural clujean şi regional este una de necontestat, ea având menirea de a forma şi cizela persoanele înzestrate cu un real talent artistic. Prin aceasta, Şcoala de Arte acţionează ca o veritabilă „pepinieră” de talente pentru viaţa culturală a ţării. Numărul din ce în ce mai mare de cursanţi înscrişi la Şcoala noastră în ultima perioadă de timp, extinderea continuă a categoriilor de cursuri şi specialităţi, precum şi numărul constant crescător al manifestărilor culturale de calitate organizate de Şcoala noastră de Arte ne determină să credem că, în acest domeniu suntem cu certitudine pe drumul cel bun, iar reţeta câştigătoare este cea aplicată acum. În mod evident, sprijinul nostru pentru această instituţie de cultură va continua să fie extrem de consistent, a declarat Preşedintele Horea Uioreanu.S-a vizitat sediul Şcolii de Arte, fiind prezentate spaţiile nou modernizate, rezultat al investiţiilor realizate în ultimii ani. Progresele realizate de Şcoala de Arte Cluj reprezintă un imbold şi o încurajare pentru managerii culturali pentru a convinge autorităţile judeţene să investească

în cultură şi educaţie. O altă componentă a întâlnirii a fost cea cultural – artistică. În Galeria „Arte” a Şcolii de Arte Cluj, aflată în faţa Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, a avut loc, ca rezultat al colaborării dintre Şcolile de Arte din Cluj-Napoca şi Satu Mare expoziţia „Itinerarii sentimentale” a cursantului Şcolii de Arte din Satu Mare, Vasile Marina. Lucrările expuse au fost realizate cu precădere în taberele de creaţie realizate de Şcoala de Arte din Cluj la Turda („Salin Art”, 2012; „Iubesc Turda” – 2011; Ciucea – 2010 şi Mănăstirea Voivodeni – 2011 şi 2012). Şi ca un corolar, la finalul întâlnirii a avut loc un spectacol la Radio Cluj, omagiu adus lui Tudor Jarda, spectacol la care formaţiile artistice ale Şcolii de Arte („Napoca” şi „Rapsodia Someşană”), împreună cu cursanţii de la secţiile de muzică şi instrumente au încântat publicul prin talent, rigurozitate şi performanţă. Spectacolul de nota 10 a fost pregătit într-o tabără de vară, la Băişoara, numită „Tabăra Jarda”, tabără susţinută de Şcoala de Arte Cluj. În Galeria de Arte de la Radio Cluj, cursanţii de la secţiile de pictură din Cluj-Napoca şi Turda au realizat o excelentă expoziţie de pictură „Chipurile Clujului” în care au „surprins” artisitc personalităţile marcante ale Clujului de-a lungul timpului, nelipsind, bineînţeles, maestrul Tudor Jarda.Toate activităţile înscrise în proiectul „90 de ani Tudor Jarda” s-au constituit în succese notabile, prezenţa managerilor Şcolilor de Arte dând greutate acţiunilor realizate, dorinţa Şcolii de Arte din Cluj de claborare, parteneriat şi deschidere culturală fiind evidentă.

ManagerŞcoala Populară de Arte

„Tudor Jarda” Cluj-NapocaVasile CORPODEAN

Managerul Școlii Populare de Arte și președintele Consiliului Județean Cluj, Horea Uioreanu

36

de jocuri folclorice” a Şcolii Populare de Arte Cluj „Tudor Jarda” a trebuit ca, alături de maestrul Florin Ciobanu şi de colegul Florin Rusu, să mergem în judeţ şi să-i urmărim la repetiţii pe cursanţii noştri. După serioase şi îndelungi observaţii ale cursurilor – având criterii clare de selecţii referitoare la înălţime, modul şi tehnica de executare a jocurilor populare - i-am selectat pe cei mai buni dintre cei buni. Aceste criterii profesionale le-am aplicat atât la fete cât şi la băieţi. Au fost cursuri de unde n-am putut alege nimic, dar au fost altele de unde am putut alege mai multe persoane pentru ansamblul nostru. În urma acestei selecţii am avut plăcuta surpriză că toţi cei aleşi – chiar dacă mai toţi trebuiau să facă naveta, adică să facă un sacrificiu personal – deci, toţi au dorit să vină la Cluj să facă jocuri populare şi să participe la o asemenea formare sub auspiciile instituţiei noastre. În aceste momente, când vorbim,

activitatea ansamblului este în toi: se pregăteşte repertoriul, a cărui principală condiţie de selectare şi asimilare este aceea de a-l încânta pe privitor, fie el spectator sau telespectator, cât şi pe cei care au iniţiat acest ansamblu. Ansamblul Popular se vrea să fie o însumare a activităţilor externe şi interne ale şcolii în domeniul jocului popular, întrucât noi avem aceste cursuri de joc popular la Cluj, Turda şi în celelate localităţi limitrofe Clujului. De asemenea, Ansamblul Popular se vrea a fi o încununare a calităţii actului educaţional şi de formare al instituţiei noastre, dar şi a principiului de management de a-i folosi şi promova pe cei mai buni dintre cei mai buni dansatori. Ansamblul Popular vrea să facă o bună reclamă şi promovare a folclorului şi artei româneşti tradiţionale atât în ţară, cât şi peste hotare, nu numai prin tinerii chipeşi şi mândrii pe care-i avem în ansamblu, ci şi prin costumele pe care o să le poarte.

Frumoasa bază de selecție a Ansamblului Popular

9

“Totul a inceput – povesteşte Dorin Pop - în vara lui 2010 când, prin intermediul unui amic, am ajuns să practic fotbalul american. Înainte făceam glume pe seama sa, glumind: “ce sport e ăla, du-te mai bine la rugby”. Reacţia mea era a unui om ignorant, asta pentru că nu înţelegeam mare lucru, atunci când priveam un meci la TV. Tot ceea ce vedeam era un joc static, cu oameni îmbulzindu-se unul peste altul, în următoarele secunde. Totuşi, mi-am zis: hai s-o încerc şi pe asta! Menţionez că eu fac sport de mic; de la fotbal european la Krav Maga (sistem de luptă dezvoltat de către Forţele de Securitate israeliene). Cu timpul, am ajuns să cunosc regulile acestui joc şi să-mi dau seama că, trecând peste latura dură, fotbalul american seamănă foarte mult cu şahul. Fiecare jucător are un rol deosebit de important şi foarte bine stabilit.

În timpul antrenamentelor l-am cunoscut şi pe Sorin, cu care aveam mai multe în comun decât imi imaginam eu atunci. Unul dintre aceste lucruri este muzica. Vă întrebaţi poate ce are în comun un sport atât de dur cu arta. Ei bine, ambele sunt “sporturi” de echipă. În muzică, pentru ca totul să fie armonios, toţi cei implicaţi trebuie să se sincronizeze perfect, altfel piesa nu va suna bine. La fel e şi în fotbalul american; fiecare trebuie să-şi respecte sarcinile întocmai, altfel “play-ul”, căci asa se numeste schema de joc, va eşua sau mai rău, se poate lăsa cu accidentări.

Poate la prima vedere n-aţi zice, dar latura artistică este foarte bine reprezentată în CS Cluj

Fotbaliştii americani de la Şcoala de Arte

Echipa de fotbal american “Cluj Crusaders” este campioana naţională la fotbal american după ce a câştigat finala disputată la Cluj, în 14 octombrie 2012. Clujenii au învins echipa bucureşteană, Bucharest Rebels, cu scorul de: 14-7 (8-6) şi 20-7, după prelungiri. Din lotul campioanei naţionale fac parte şi doi dintre componenţii formaţiei “Napoca” a Fabricii de Cultură. Dorin Pop – chitară bass – poartă nr. 24 pe tricoul echipei, în vreme ce Sorin Beldean – clape – are nr. 57.Evident, am dorit să aflăm de la cei doi artişti muzicali cum au ajuns să practice acest sport – să zicem de contact intens şi destul de dur – şi cum se împacă pasiunea pentru muzică şi delicateţea atingerii clapelor şi corzilor chitării cu un placaj zdravăn al adversarului.

Basistul Dorin Pop, alături de chitaristul Rareș Șerban, componenți de bază ai trupei Napoca

10

Întâlnirea managerilor Şcolilor de Arte din România – 5 octombrie 2012

Cu ocazia manifestărilor legate de aniversarea a 90 de ani de la naşterea patronului spiritual al Şcolii de Arte din Cluj, Tudor Jarda, a avut loc şi întâlnirea managerilor şcolilor de arte din România. La această întâlnire au participat:

- Mircea Deac – manager Şcoala de Arte Satu Mare- Marian Boboia – manager Şcoala de Arte „Francisc Hubic” Oradea- George Romeo Bunea – manager Şcoala de Arte „Vespasian Lungu” Brăila- Alina Pinca – manager Şcoala de Arte „Ilie Micu” Sibiu- Mariana Dănescu – manager Şcoala Populară de Arte şi Meserii „Ion Românu” Reşiţa- Gabriela Pendiuc – manager Şcoala Populară de Arte şi Meserii Piteşti- Iuliu Muşat – manager Şcoala de Arte Sfântu Gheorghe- Dan Daniel – manager Şcoala de Arte „Liviu Borlan” Baia Mare- Liviu Andronic – manager Şcoala de Arte şi Meserii Botoşani- Ioan Tivadar – manager Şcoala de Arte Gheorghe Chivu” Sighetu Marmaţiei- Monica Dohotariu – manager Centrul Judeţean pentru Cultură Tradiţională şi Educaţie

Artistică Mureş- Sergiu Dumitrescu – manager Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi- Grigore Grigoruţ – şef secţie Şcoala de Arte - Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului

Sălaj- Adrian Scorobete – director adjunct – Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş - Rozalia Fucă Tomescu – şef serviciu Şcoala de Arte Bistriţa – Centrul Judeţean pentru

Cultură Bistriţa-Năsăud- Arcadie Răileanu – şef secţie Şcoala de Arte Piatra Neamţ – Centrul pentru Cultură şi

Arte „Carmen Saeculare” NeamţDe asemenea, a participat şi domnul

Ionică Pârvu, directorul Centrului de Pregătire Profesională în Cultură Bucureşti.

Prezenţa la Cluj-Napoca a conducătorilor Şcolilor de Arte din ţară a fost un bun prilej pentru prezentarea programelor şi proiectelor culturale ale instituţiilor pe care le reprezintă, într-un context necesar de colaborare reciprocă, atât pe plan educaţional cât şi cultural. Intenţia anunţată de organizator - Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca - a fost realizarea unui calendar cultural al Şcolilor de Arte din România, pentru o cunoaştere mai bună a multiplelor activităţi pe care le desfăşoară şcolile de arte, cât şi pentru armonizarea acestora cronologică şi tematică, în aşa fel încât să fie acoperite toate disciplinele specifice şcolilor de arte şi să fie accesibile participării. În cadrul întâlnirii, directorul Centrului de Pregătire Profesioanlă în

35

ocupă cu stilizarea și prelucrarea motivelor de inspirație, din punct de vedere plastic, prin procedee consacrate in compoziția de specialitate (alternare, juxtapunere, inversiune, supradimensionare,etc). Tot acum se targetează segmentul de piață căruia îi este adresată colecția care presupune vârstă, destinație((zi/seară/-cotidian/evenimențial) stil de viață specific virtualului consumator. Se identifică tipurile de siluete cu care se operează și se trece la conceperea în schiță artistică a ideilor plus propuneri de materialități dorite în funcție de particularitatea colecției. Urmează apoi traducerea schițelor artistice în schițe tehnice iar acestea în tipare concrete ce vor duce la nașterea prototipului pentru o serie mică de autor. Construcția tiparelor se realizează fie după mulaje luate după corpul uman fie prin construcție tehnică și calcule precise în funcție de complexitatea produselor vizate. Etapele construcției concrete a veșmântului încep de la aceste tipare. Urmează apoi confecționarea propriu zisă a piesei vestimentare-croit, cusut, probă, retușuri, finisaje. Expunerea verbală a tuturor etapelor nu dă seama de multe ori, de complexitatea acestei specializări aflate la granița ingrată dintre artă și industrie.

34

Crusaders. Avem colegi de echipă care cantă vocal, la clape, la saxofon, percuţie, iar în deplasările prin ţara nu uităm să luam cu noi măcar o chitară. Muzica e modul nostru de relaxare înainte de meciuri, modul nostru de a ne detaşa de toate şi de a ne elibera minţile.

Un lucru vital pentru succesul în oricare dintre aceste două activităţi este perseverenţa. Începutul e greu în muzică. Este multa teorie de învăţat, apoi până se formează memoria musculară vor fi multe greşeli, cântecul nu va suna cum te aştepţi şi acesta este momentul în care mulţi renunţă. La fel şi în fotbalul american. Mai întâi trebuie clădită condiţia fizică, apoi trebuie învatat regulamentul care are 197 de pagini. Apoi fiecare echipă are propriile scheme de joc, propriile semnale auditive care, la fel, trebuie invăţate. Dacă ţi se strigă pe teren “18 aeroplan” trebuie să ştii exact ce ai de făcut. Doar prin seriozitate şi perseverenţă se poate trece de aceste obstacole, dar odată depăşite, satisfacţiile sunt pe măsură.”

Echipa Crusaders, în care activează Dorin și Sorin

11

Actorul Petre Băcioiu este şeful compartimentului Artă dramatică şi expert-coordonator al claselor de Teatru şi Retorică. Însă, înaintea acestor funcţii oficiale, el este Spiritul jucăuş al Fabricii de Cultură şi..., aşa cum se descrie, este un contemporan de-al dumneavoastră. „Eu sunt regăţean din naştere. Sunt muntean după tată şi oltean după mamă, dar sunt născut în Muntenia, la Piteşti, în acel areal cultural unde se vorbeşte limba românească tradiţională, pentru că academismele au impus nişte norme făcute de oameni care veneau din ţinutul acela. Trebuie să ştiţi că este unanim acceptat faptul că ţinutul Muscelului şi nordul Argeşului, în general, sunt un leagăn de cultură românească peren unde nu au intervenit foarte multe influenţe şi nu a fost alterat prin introducerea unor barbarisme lingvistice. Ca atare, sunt mândru că provin din această regiune. Îmi trag seva de acolo şi tot acolo am făcut şi

şcoala, respectiv la Piteşti – oraşul meu natal. Sunt mândru de şcoala pe care am făcut-o. Am făcut o clasă specială de matematică; am fost olimpic la matematică şi română şi m-a apucat damblaua cu teatrul. Am dat la teatru, la absolvirea liceului, în 1969, şi spre fericirea sau nefericirea mea – că n-o să ştiu ce alt drum aş fi apucat în viaţă - am intrat la Institutul de Artă Teatrală Ion Luca Caragiale din Bucureşti, concurând cu 50 de candidaţi pe loc. Era singurul institut de teatru din ţară la acea vreme, în limba română. Fiinţează, din anii 80, la Academia din Tg. Mureş, şi o secţie de teatru în limba română; nu ca acum, când sunt facultăţi de teatru pe toate gardurile.” Petre Băcioiu este cel care a devenit ardelean în anul 1973. Le mulţumesc ardelenilor că m-au adoptat şi mi-au dat buletin de Ardeal. Am fost actor trei ani la teatrul din Satu Mare şi, din 1976, sunt actor la Naţionalul din Cluj. Am fost cadru didactic

Petre Băcioiu – Actorul şi Spiritul ludic al Fabricii de Cultură

12

Metode de predare în designul vestimentar

Termenul design vestimentar a început să fie folosit, cu precădere, după a doua jumătate a secolului XX făcând referire la ceea ce s-a consacrat până atunci sub denumirea de MODĂ. În momentul exploziei tehnologice specifică perioadei de după război, creația vestimentară nu a mai fost apanajul caselor de modă extrem de elitiste ci a devenit ceva obișnuit și global prin apariția a numeroși producători de confecții și a unui lanț foarte dezvoltat de retaileri. Termenul desemnează acțiunea de proiectare creativă în domeniul vestimentației și înglobează pe lîngă știința desenului, culorii și compoziției specifice, multe alte cunoștințe tehnice: noțiuni de construcția tiparului, tipuri de materialități ce intră în asocieri,tipuri de cusături și modalități de finisare. Designul vestimentar, așa cum este el, astăzi, înțeles este îmbinarea perfectă între artistic/estetic, tehnic și utilitar, de aceea abordarea disciplinei din punct de vedere educațional este extrem de complexă și se desfășoară pe mai multe nivele de pregătire. Aici voi enumera succint etapele dezvoltării unui concept valid pentru o colecție de modă și apoi etapele obiectualizării produselor colecției. Pentru început este necesară identificarea motivului de inspirație care va da naștere colecției. La clasa de design vestimentar a școlii noastre, am realizat, în acest sens, la primele noastre întâlniri, niște mici ședințe de ’’brainstorming’’ pentru identificarea unor teme care să placă cursantelor în scopul declarat de a lucra cu plăcere în deplină libertate în contrast cu o temă impusă de profesor. După stabilirea temei de semestru urmează partea cea mai interesantă și de durată care este documentarea și cercetarea pe tematica aleasă și care este de dorit a se desfăsura interdisciplinar( sunt însumate toate domeniile care dau seama de specificul unei perioade istorice, de pildă barocul la anul III in semestrul I) după care se trece la identificarea concretă a unor posibile motive de inspirație. Etapa a doua se

Călina Ghiţulescu-Langa

33

Revenind la cursanții mei, pe care încerc să-i îndrum cu cât mai multă pricepere, vreau să scot în evidență faptul că, în tot acest răstimp, am încercat să-i strâng, să-i adun într-un soi de familie, să le fiu nu doar un simplu profesor de canto, ci și un prieten, un confident. Firea mea etern romantică, mă face să procedez așa, simțind că acesta este drumul de urmat. Mai în glumă, mai în serios, multe dintre exemplele mele pe care eu le amintesc că ar fi demne de urmat, vin din lumea sportului. Am făcut întotdeauna analogie între sport și muzică, fiind poate puțin subiectiv, pentru că în tinerețe , fotbalul a fost leagănul sufletului meu. Există, bineînțeles, o similitudine între sport și muzică, iar exemplele date de mine la oră, sunt ascultate cu interes, aceste paralele având rolul de a întări ambiția și imaginația elevilor. Și, ca să îmbinăm nu doar spiritual aceste două ramuri, am găsit necesar ca într-un colț al sălii de curs să-și găsească locul și un fanion și un fular cu sigla ”simbolului unor inimi romanești” , „U”. Chiar dacă timpul alocat familiei devine din ce în ce mai puțin, chiar dacă

uneori simt că oboseala îmi dă târcoale, chiar dacă prietenii îmi reproșează din ce în ce mai des că ne vedem tot mai rar, chiar dacă mai pierd câte un meci al „Universității”, totuși, împlinirea mea sufletească este imensă, și nu se poate compara, cred, cu nimic. Pentru mine, muzica populară înseamnă foarte mult, planurile mele de viitor legându-se, de acum înainte, doar de Școala de Arte. Manifestările culturale propuse și înfăptuite de școală s-au înmulțit, spectacolele curgând unul dupa altul, totul culminând, credem noi, cu festivalul „Clujule, vatră de dor”, ce va avea loc în noiembrie a acestui an. Acestea sunt ocaziile pe care le dorim tot mai dese, acesta este țelul nostru, ca elevii să iasă cât mai mult la rampă. Ca profesor al acestei prestigioase și vechi instituții culturale Școala de Arte „Tudor Jarda” din Cluj, am certitudinea că demersul meu sufletesc și spiritual poate contribui la îmbogățirea, pe mai departe, a zestrei și tradiției poporului nostru, la menținerea nealterată a cântecului popular al neamului românesc. Sunt mândru că fac parte din colectivul acestei onorabile școli, și îmi place să cred că inima mea nu poate fi mângâiată decât cu doina.”

Claudiu Ciotleuș și cursanții săi într-o reprezentație cu obiceiuri de Crăciun

32

cumulat, 20 de ani, la Academia de Muzică din Cluj Napoca, unde am predat acolo arta scenică, arta interpretării. Am fost dascăl, de asemenea, la Facultatea de teatru a UBB. Actualmente, sunt profesor la Şcoala Populară de Arte Tudor Jarda din Cluj Napoca şi sunt foarte mândru de lucrul acesta.”Rep: Ce face actorul Titi Băcioiu la şcoala Populară de Arte Tudor Jarda din Cluj Napoca? „Titi Băcioiu încearcă aici să valorifice, în interesul cursanţilor, tot ceea ce ştie şi poate el despre teatru, oratorie şi artă dramatică. Titi Băcioiu își pune la dispoziţia acestor copii toată Cunoaşterea şi Experienţa sa, precum şi Dorinţa de Împlinire. Trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu că mai simt dorinţa de împlinire la vârsta mea şi nevoia de a mai face ceva. Evident, pot să mai fac, pentru că îmi dă Dumnezeu această putere şi această dorinţă de a fi în preajma minunaţilor noştri tineri. Lucrez cu două clase de cursanţi, probleme de teatru. Cu aceşti oameni am pus în scenă câteva momente de teatru dramatic şi de cabaret. Concret e vorba de un spectacol din cele două ore şi jumătate pe care le-a creat Caragiale în „D-ale Carnavalului”. În funcţie de numărul de oameni şi de sexul participanţilor la cursuri, am făcut un spectacol „D-ale Carnavalului” în stil personal, respectiv piesa lui Caragiale are două personaje feminine: o Miţă şi o Didină. Întrucât eu am cinci fete – cinci doamne, de fapt – am făcut cinci femei care aleargă după Nae Girimea, ca să-i scoată ochii şi să-i ardă cu vitriol. Deci, fac teatru. În acelaşi timp am făcut nişte cuplete pentru că dispun de nişte negative muzicale care-mi aparţin şi am prezentat pe scenă cuplete muzicale, pe care am grefat nişte texte. Unele sunt din Caragiale, altele îmi aparţin. Acum sunt total implicat, alături de maestrul Florin Ciobanu – coordonatorul secţie de Jocuri populare al şcolii noastre – într-un spectacol care se construieşte pentru festivalul de teatru din 24-25 mai. E un spectacol care nu are la bază o piesă şi această creație a noastră sintetizează energia a patru compartimente ale şcolii: arte plastice, coregrafie, canto şi

artă dramatică, într-un tot unitar al cărui gând sintetizator îl am eu. Actorul Petre Băcioiu, care, prin capacităţile şi putinţele mele, încerc să fac un spectacol pornind de la poezia lui Miron Radu Paraschivescu, cel care are un ciclu de poeme intitulate “Cântece ţigăneşti”. Pe această broderie poetică încerc să inserez nişte cântece autentico-comerciale dintr-o zonă specifică acestei etnii, dar fără a face vreo trimitere ofensatoare la relaţii interetnice; la avantajele sau dezavantajele apartenenţei la această etnie. Nu, pur şi simplu vin cu argumentul ideatic, poetic, căruia îi adăugăm o coregrafie frumoasă şi o muzică frumoasă pentru a face un spectacol frumos şi deştept, la limita comercialului. Am vrut să-l fac şi mai deştept dar mi-au lipsit lăutari autentici, ţigani adică, şi repertoriul specific începutului de secol XX. E un pic mai greu să obţii aşa ceva şi a trebuit să mă adaptez la resursele şi cursanţii şcolii, însă vreau să vă asigur că o să vă placă Ideea mea şi spectacolul nostru. În concluzie: încerc, alături de cursanţii mei să facem artă scenică. Apoi, încerc să convertesc energia şi dorinţa acestor oameni într-un spectacol reușit. Ei care, de fapt, sunt amatori și nu vor să câştige bani din treaba asta, acumulând doar un tip de experienţă, care duce la puterea de a fi extrovertit, puterea de a te dezinhiba; puterea de a vorbi în public; puterea de a comunica. Subliniez acest aspect, întrucât marea problemă a oamenilor de astăzi, a lumii contemporane, este incomunicarea. La cursul de Retorică, fac exact acelaşi lucru. Din păcate, la retorică a trebuit să transfer un pic din planul retoricii pure în plan teatral, pentru că ele se suprapun, aşa cum spunea şi Caragiale în lucrarea despre teatru: “Oare teatrul este literatură?” El face o analogie între teatru şi retorică. Retorica este artă scenică iar teatrul este puterea omului de a imita viaţa. Teatrul e o lume a ficţiunii în care spectatorii păşesc într-o lume transfigurată a existenţei noastre, creată de actori. Aşadar: vă aştept să veniţi la cursurile de teatru şi retorică ale şcolii noastre. Veţi avea doar de câştigat.”

13

Cine este Florin Ciobanu? Un om plin de viață și cu experiență, la cei mulți și frumoși ani ai săi. “Sunt profesor de joc popular românesc care vrea să țină în viață această artă tradițională românească: jocul popular. Spun că sunt profesor pentru că am predat la Liceul de coregrafie Jocul popular românesc, având catedra întreagă. După aceea, am fost coregraf al ansamblurilor Mărțișorul, Miorița, Unirea, Românașul. Ultimul la care am activat ca și coregrafaf este ansamblul Dor Transilvan. Specialitatea mea, și-mi pare bine și mă mândresc cu acest lucru, este Jocul popular românesc. Cam asta e.

În cam puține cuvinte ați parcurs o viață de om și o întreagă carieră, domnule profesor Ciobanu sau e vorba de prea multă modestie?

Vreau să vă amintesc că de-alungul celor 42 de ani de activitate profesională am câștigat cu formațiile și ansamblurile de jocuri populare românești pe care le-am îndrumat multe, foarte multe premii. Pur și simplu nu le mai țin minte numărul și cred că nici nu le-am numărat vreodată. Am câștigat multe diplome de merit și medalii de aur și argint la festivalurile naționale și internaționale. Cel mai valoros și important premiu pe care l-am câștigat a fost obținut cu Ansamblul Mărțișorul la Dijon, în Franța: Discul de Aur; Ciorchinele de Aur și Colierul de Bronz. Au urmat alte distincții meritorii în Italia, la Brindisi. Cu elevii de la coregrafie și artă dramatică am obținut multe diplome în cadrul festivalurilor

școlilor de arte din România. La fel mi s-a întâmplat cu celelalte ansambluri pe care le-am coordonat. Nu pot să nu menționez și sutele de ore de filmări pentru posturile de televiziune. Cea mai mare satisfacție profesională este atunci când colindând țara, nu numai județul întâlnesc foști elevi de-ai mei care sunt instructori-coregrafi la diferite ansambluri folclorice de renume.

Ce face profesorul Florin Ciobanu la Școala Populară de Arte Tudor Jarda din Cluj Napoca? Pe lângă faptul că îndrum munca compartimentului coregrafie, unde este inclus dansul clasic și cel contemporan, am clasa de instructori coregrafi cu o durată de școlarizare de doi ani. Ce fac? Vreau să salvăm, cu elevii mei din clasa instructori-coregrafi, folclorul și parte din etnografia românească. Pare eroic și puțin pretențios. Poate să vi se pară asta, însă eu sunt îngrijorat. Se cunoaște faptul că tot folclorul muzical, literar și etnografic este pe cale de

Florin Ciobanu: „ Vreau să salvez cu elevii mei cât mai mult din folclorul clujean!”

14

Claudiu Ciotleuş: „ Mie nu-mi plac jumătăţile de măsură.”

Claudiu Ciotleuş este absolvent şi acum este şi expert de canto-muzică populară al Şcolii Populare de Arte “Tudor Jarda” Cluj. Este licenţiat al Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” Cluj, secţia pedagogie muzicală. De asemenea, este solist de muzică populară, prezentator de spectacole; realizator şi moderator de emisiuni folclorice de televiziune. El este unul dintre cei mai iubiţi experţi ai şcolii, cel puţin dacă ţinem seama de numărul mare de cursanţi care s-au înscris la cursul său. „ Acum, la aproape doi ani petrecuți ca îndrumător al cursanților de la secția de canto-muzică populară a școlii noastre – ne spune el - simt că timpul parcă stă în loc, iar eu deschid ușa instituției de când lumea, pentru a intra la cursuri. Uneori, paradoxurile ne aduc parcă, pe făgașurile normale ale unicei noastre existențe. Tot așa mi s-a întâmplat și mie, și mulțumesc providenței că m-a așezat în locul, probabil, destinat pentru mine; pentru că, iată, ceea ce probabil mi-a fost hărăzit, mi

s-a întâmplat acum. Cert este că nu credeam niciodată, acum 12-13 ani, când eram la ora de vocalize și urmam și eu cursurile Școlii de Arte „Tudor Jarda”, că într-o bună zi, voi fi eu cel care voi mângâia clapele pianului, dând indicații despre corectitudinea impostației sau frazării. În orele mele - care sub nici o formă nu sunt prea tehnice, ci mai degrabă, un amalgam de teorie, practică, psihologie și spirit - îmi aduc aminte de multe ori de aceste momente, dându-le exemplu cursanților mei şi spunându-le că nimic nu este imposibil în viață. Îmi aduc aminte, cu drag, de foștii mei profesori de la orele de canto, și vreau să cred că o fărâmă din cunoștințele lor se află în tolba mea, pentru că, nu-i așa? – meseria se fură de când lumea și pământul! Această tolbă imaginară o deschid cu drag, împărtășind tot ceea ce am învățat și elevilor mei. Încerc să fac acest lucru cu dăruire, pentru că mie nu-mi plac jumătățile de măsură. Le spun, deseori cursanților că drumul cel mai bun în cântec, este ca și cel în viață, drept, și că doar talentul, fără muncă și ambiție, nu face nici cât o ceapă degerată. Mă repet, orele mele seamănă, de cele mai multe ori, cu o lecție de dirigenție, în care presărăm puțin umor, tehnică vocală, exerciții de respirație, de fonație, dicție și, de unde nu poate lipsi, așa cum îmi place mie să spun, spiritul. Fără partea de suflet, fără mesaj sau sentiment, un cântec popular este searbăd, oricâtă tehnică vocala ai avea. Trebuie să spun ca îmi iubesc meseria și nu fac rabat de la nimic pentru a-mi desfășura optim activitatea didactică. Aici simt că întineresc, pentru că și școala întinerește de o vreme încoace. Există o emulație crescândă pe holurile școlii, o hiperactivitate care face ca instituția noastră să fie mereu vie , iar aceasta nu face decât să atragă noi suflete iubitoare de artă, de frumos.

Claudiu Ciotleuș prezentând o producție a Fabricii de Cultură

31

şezătoare, ei bine, în acest spaţiu obiceiul a fost reconstituit veridic, a şi fost filmat, pentru a servi ca document despre cum a fost, cum este şi cum trebuie să rămînă această zestre spirituală cu care trecem prin lume. Plăcerea împărtăşirii prin cuvîntul înţelept şi cu tîlc al profesoarei Elvira Gavriş – care timp de 40 de ani lucrat cu copiii – şi al musafirelor sale, bucuria cîntecului şi a jocului întreţinută de: interpreţii Andrea Rojsnyai şi Iosif Rusu (clasa de canto muzică populară coordonată de expert Claudiu Ciotleuş), de dansatori de la clasa de joc popular a expertului Adi Alexandru şi a expertului Vasile Chiorean de la corepetiţie muzică populară, cu participarea d-lui Marius Moldovan, coordonator programe educaţionale la Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” au conturat şi au sporit frumuseţea evenimentului. Este meritul Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” de a-şi fi luat în serios misiunea de a promova şi pune în valoare cultura tradiţională şi patrimoniul cultural imaterial, de a organiza cursuri de artă populară, cum este cel de la Bedeciu, cu scopul de a reînvia în rîndul generaţiei tinere acest obicei străvechi şi atît de complex.

La finalul şezătorii, dl Vasile Corpodean – director-manager al Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda”, a acordat Diploma şi Medalia „Prietenii Artelor” cîtorva dintre invitaţi, care prin activitatea lor au susţinut instituţia, în sfera lor de competenţă: d-nei profesor-expert Elvira Gavriş, cea care, în spiritul basmului, crede cu tărie în forţa modelatoare a acestui gen de activităţi, desfăşurate la orice vîrstă, şi care face ca meşteşugul popular să aibă „tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte”; consilierului judeţean, prof. Ioan Bota; istoricului Ion Novăcescu şi autorului consemnărilor de faţă. Veselia, muzica şi jocul au luat apoi în stăpînire cinstita adunare, care a petrecut pînă tîrziu în jurul meselor întinse cu bucate tradiţionale, aşa cum numai la Bedeciu întîlneşti. Ne-am bucurat laolaltă de ocazia oferită de organizatori – Şcoala de Arte „Tudor Jarda” şi ospitalierele gazde, familia Elvira şi Vasile Gavriş din Bedeciu – care ne-au primit cu zîmbet şi drag în casa lor, în casa-muzeu, care „respiră” românism, cultură adevărată, bun simţ şi frumuseţe interioară, neatinse de „ispite” contemporane.

30

dispariție. De ce? Pentru că la sate au rămas numai oamenii în vârstă care, evident, nu se mai duc duminica la joc. Care nu mai practică obiceiurile, tradiția neamului, mulțumindu-se doar cu prezența la biserică. Vă reamintesc că în ziua de duminică țăranul român, după ce ieșea din biserică și mergea acasă, prânzea, apoi se îmbrăca frumos și mergea la joc. Ei, acum acest joc nu se mai practică. În toate peregrinările și cercetările mele nu am mai întâlnit în județul Cluj, dar și în județele limitrofe, o vatră folclorică unde să pot asista la jocul duminical. Acest obicei popular – jocul tradițional românesc - se ține doar la sărbătorile mari: Crăciun și Paște. Și atunci, aici, în cadrul Școlii Populare de Arte, urmăresc aceste lumânări care mai pâlpâie și încerc să-i conving pe elevii mei că este foarte importantă munca de culegere a folclorului. Dar pentru că un instructor-coregraf este legat în egală măsură și de folclor și de etnografie cercetăm costume vechi scoase din lada de zestre; obiecte, recuzită, steagul de nuntă

sau steagul cu care se duceau țăranii la joc duminica s.a. Ne preocupă fotografiile vechi de pe pereții caselor țărănești. Le adunăm, le stocăm și le arhivăm aici la Școala Populară de Arte pentru cei care vin după actuala promoție să aibă material documentar pus la dispoziție. Însă și pentru generațiile viitoare care vin am stabilit obligativitatea de a culege și ei și de a duce mai departe munca aceasta foarte importantă de a salva folclorul românesc tradițional. Un alt obiectiv pe care-l urmăresc la clasă este acela de a-i învăța pe viitorii instructori coregrafi cu diplomă să știe să conducă o repetiție. Să știe să lucreze cu tineri, cu adulți; chiar și cu persoane mai în vârstă cărora le arde sufletul de a mai juca odată, de două ori pe scenă. Solicitările sunt foarte multe din partea celor trecuți de vârsta a doua care vor să joace pe scenă Ei sunt, în același timp, sursele noastre principale de informații despre locurile în care mai putem recolta folclor românesc tradițional.”

15

Trupa de teatru, “Pavlov 25”, a Şcolii Populare de Arte Cluj Napoca, a câştigat premiul pentru regie la Festivalul de teatru de la Bahnea, ediţia 2012. Trupa a participat la festivalul-concurs cu piesa “D’ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale, în adaptarea actorului Petre Băcioiu, expertul-coordonator al secţiei de Artă-dramatică şi Retorică a „Fabricii de Cultură”. Aşa după cum preciza şi maestrul Petre “Titi” Băcioiu, alegerea piesei câştigătoare, precum şi adaptarea personală pe care a avut-o el, ca regizor, s-a făcut pentru a marca Anul Caragiale 2012. Precizăm că maestrul Băcioiu este un mare admirator şi, în acelaşi timp, interpret al pieselor lui Caragiale la Naţionalul clujean şi nu numai. Costumele cursanţilor care au interpretat piesa de teatru la Bahnea au fost realizate de către secţia design vestimentar a Şcolii de Arte Cluj, sub coordonarea doamnei expert Călina Langa. Membrii trupei “Pavlov 25” sunt cursanţii: Andrişoi Alina, But Radu Adrian, Krajla Joszef Tibor, Nistor Cosmin Vasile, Nistor Gabriela Maria, Oargă Diana Cosmina, Pop Adrian Mihai, Valea Diana Monica. Reamintim că aceşti actori amatori sunt inspiraţi şi îndrumaţi la orele de curs şi repetiţii ale Şcolii de către Petre Băcioiu. Primirea acestui premiu a avut darul să satisfacă munca şi efortul cursanţilor depuse timp de câteva luni. Să mai precizăm că toţi membrii trupei sunt doar în anul I la cursul de actorie al Şcolii de Arte. Cea de-a a XX-a ediţie a Festivalului de teatru “Scena” a avut loc în localitatea Bahnea din judeţul

Premiu pentru regie, obţinut la Festivalul de la Bahnea, de trupa de teatru a Şcolii.

Cursanții Alina Andrișoi și Krajla Tibor, interpretând rolurile Mița 1 și Iordache, în spectacolul cu piesa D’ale Carnavalului, la Bahnea

16

La Bedeciu, sub poala Munţilor de Aur, „Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte”…

Şezătorile, cu farmecul lor indelebil, cu fabuloasa lor încărcătură de semnificaţii pentru viaţa tineretului sau a populaţiei mature de la sate, cu multitudinea de poveşti, doine, ghicitori şi eresuri depănate la gura sobei, au constituit, pînă prin anii ‘60, adevărate „instituţii” cu caracter social, de întrajutoare comunitară, de integrare în grup şi de petrecere a timpului liber, mai ales în serile şi nopţile lungi de iarnă. Probă de hărnicie în interiorul comunităţii, de perpetuare a tradiţiei, şezătorile, organizate cînd nu era post sau chiar cu o zi înaintea începerii acestuia (cum a fost sîmbătă, 25 februarie 2012, la Bedeciu, judeţul Cluj), cu muzicanţi şi dănţăuşi, aveau rolul de a evidenţia îndemînarea în ale cusutului, torsului, ţesutului, depănatului, a altor îndeletniciri casnice asemănătoare, dar şi talentul femeilor de toate vîrstele de a cînta şi a povesti, de a juca ori a frămînta aluaturi ispititoare.

Şezătoare la Bedeciu. În organizarea Şcolii de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca, instituţie care a iniţiat, în satul amintit, clase de ţesut-cusut coordonate de dna expert Elvira Gavriş, meşter popular dedicat artei tradiţionale, membru al Academiei de Artă Tradiţională de la Sibiu, şezătoarea, la care au participat vreo 27 de cursante din Huedin, Păniceni, Bedeciu şi Cluj-Napoca, a constituit, totodată, şi examenul de semestru pe care acestea l-au susţinut cu această ocazie şi pe care l-au trecut cu nota maximă ! Invitate – două mai vechi cunoştinţe de-ale noastre, admirabilele Veturia Suciu din Cojocna şi Pălăguţa Hodor din Maramureş, apreciaţi meşteri populari. În spaţiul şezătorii din casa-muzeu a familiei Gavriş – spaţiu privilegiat şi unic, îmbrăcat în haine de sărbătoare, cu perne, scoarţe, ştergare şi farfurii – spaţiu care, potrivit obiceiului, ajunge să devină scenă a unor poveşti de viaţă despre logodne şi cununii, aşa cum erau ele odată, despre cum flăcăii o căutau pe fata cea mai frumoasă şi mai harnică, tocmai aici, la

Un foto reportaj de: Michaela BOCU

29

Posibililor viitori cursanţi le recomand să se documenteze în legătură cu şcoala noastră şi chiar să participe la cursurile de vară gratuite pe care le organizăm, ca pe un punct de pornire al pregătirii propriu-zise. De ce? Pentru că, acel ce doreşte să se perfecţioneze, să îşi cultive talentul, să înveţe ceva nou, Şcoala de arte este una din căile cele mai accesibile.Care este cel mai emoţionant moment al muncii de expert al şcolii? Dar cel mai important? Momente cu mare incărcătură emoțională apar pe tot parcursul anului sau anilor de la începutul școlii și până la absolvire. Cu siguranță un moment mare este cel în care te desparți la de un cursant alături de care ai fost timp de cațiva ani și parcă rememorezi fiecare pas al drumului parcurs spre perfecționarea sa ca viitor artist. Încununarea pregătirii muzicale are loc atunci când în urma participării în diferite concursuri se câștigă premii, vorbesc despre emoția concurentului care, cu respirația tăiată, așteaptă să se citească lista câștigătorilor, și secundele care parcă nu se mai termină până când este cuprins de bucuria de a fi printre câștigători. Nu puține au fost momentele în care, în toiul repetiției, la o piesă oarecare, toți cei implicați, instrumentiști și soliști, reușesc să comunice perfect(muzical vorbind) ducând piesa la o cotă foarte înaltă a interpretării, atunci când 10 oameni sunt una cu piesa, un întreg.Cu ce vă mândriţi cel mai mult la Tudor Jarda? Este un lucru minunat când simți evoluția. Avem tineri foarte talentați, care vin aici cu sufletul, pentru care nici o barieră nu poate fi pusă în calea pasiunii pentru muzică. Am reușit să formăm o echipă foarte unită de cursanți și profesori. Mulțumirea mea personală este că am reușit sa încheg formația Napoca (proiect început de dl Marius Moldovan) alături de cursanții coordonați de expert Tunde Lacko, cursanți împreună cu care am obținut cele mai frumoase rezultate. De fiecare dată când încheiem o etapă, un spectacol, un concurs, o producție, ridicăm nivelul actului artistic cu încă o unitate care urmează să se îndeplinească la următoarele evenimente.Ce planuri aveţi, în calitate de coordonator al secţiilor de muzică ale Şcolii? Ca și corepetitor am adus în școală un nou mod de lucru, pe lângă corepetiția cu formația – la cursul meu fiecare piesă care se lucrează este înregistrată, astfel cursanții au posibilitatea de a se asculta și corecta. După o perioadă de pregătire se poate observa evoluția față de momentul începerii studiului prin înregistrarea care rămâne ca un document. Planurile mele nu sunt prea mari dar le consider importante. Calitatea trebuie să crească prin pași mărunți și siguri. Intenționăm să amenajăm

chiar un studio muzical în școală, unde cursanții secțiilor de canto să aibă posibilitatea de a vedea și partea cealaltă a muzicii, cea înregistrată, parte integrantă a drumului spre o carieră muzicală sau spre cultivarea unui hobby. De asemenea încercăm să participăm la cât mai multe festivaluri și concursuri în ideea interacțiunii dintre cursanții cu pregătire asemănătoare, pentru formarea spiritului de competiție.Exista în concepţia dvs. ideea: “familia de la şcoală”? Între familia aceasta şi cea de acasă, care este relaţia? Cât de mult loc ocupă una, dar cealaltă? Dacă într-o zi în care există programate repetiţii, în perioadele de pregătire pentru unele evenimente, te afli în şcoală, vei observa că aici este un adevărat furnicar. O permanentă comunicare şi colaborare între secţiile şcolii, muzică (uşoară, populară, clasică, instrumente), artă dramatică, coregrafie şi arte plastice. Totul se desfăşoară într-un ritm bine definit, organizat. În momentul în care eşti implicat cu sufletul în viaţa din şcoală, relaţia profesor-discipol se transformă într-o relaţie mult mai „omenească”, într-o relaţie părintească sau de strânsă prietenie. Este exact ca o echipă, sau ca o familie foarte numeroasă. De cele mai multe ori, familia de acasă este sacrificată în favoarea profesiei. Asta ţine de gradul de implicare al fiecăruia. Balanţa se echilibrează cumva prin înţelegere şi prin momentele în care se văd rezultatele.La ce lucrează acum Alex Malschi? În ce creaţie îşi pune sufletul acum? Proiecte în derulare există, pentru anul acesta vor fi în lucru câteva albume cu artişti îndrăgiţi, deja m-am gândit la ce colinde voi face la vară (se ştie că omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car), dar cel mai important proiect este unul personal la care am început sa lucrez, o muzică instrumentală, o combinaţie între clasic-pop-rock-new age, cu mult pian şi instrumente acustice.

28

Mureş, în organizarea Consiliului Judeţean Mureş, Centrului judeţean pentru cultură tradiţională şi educaţie artistică Mureş şi a Primăriei comunei Bahnea.

Cursanta Diana Valea, interpretând rolul Mița

Cursantul Adrian Pop, interpretând rolul Crăcănel

17

Metode eficiente şi novatoare de formare a cursanților: taberele muzicale

TABĂRA MUZICALĂ DE VARĂ „JARDA” – EDIŢIA I Staţiunea Băişoara, Cluj

Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca a organizat, în perioada 10-15 septembrie 2012, în staţiunea Băişoara, ediţia I-a a Taberei muzicale de vară „Jarda”. La acest experiment didactic și formativ au participat cursanţi de la secţiile de muzică uşoară şi muzică populară, precum şi formaţia de muzică uşoară „Napoca”, alături de taraful „Rapsodia Someşană”. Așa după cum a constatat, la finalul taberei și Marius Moldovan, directorul artistic al școlii, acest experiment s-a dovedit a fi eficient, urmând a fi patentat ca bună practică în cadrul școlii, întrucât permite concentrarea în spațiu și timp a cursanților și formatorilor pentru pregătirea intensivă – la standarde profesionale – a unui spectacol. Astfel, în cele cinci zile ale taberei, cursanții au fost instruiţi de experţii şcolii: Ana Strâmturean, Mihai Ghircoiaş, Alexandru Malschi, Claudiu Ciotleuş şi Tünde Lacko. Rezultatele muncii artistice desfăşurate în cadrul taberei s-au materializat în reușitul spectacol care a avut loc la Sala Radio din Cluj-Napoca, în 5 octombrie 2012. Vă reamintim că acest spectacol a fost dedicat împlinirii a 90 de ani de la naşterea compozitorului, profesorului şi marelui cunoscător de folclor Tudor Jarda (1922-2007).

TABĂRA MUZICALĂ DE IARNĂ „JARDA” – EDIŢIA I Leghia Cluj

Pentru a omagia ziua de naştere a patronului spiritual al Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca – născut la 11 februarie 1922 – Fabrica de Cultură a organizat, în perioada 12 – 14 februarie 2013, o tabără muzicală de pregătire la Leghia (judeţul Cluj). La cursurile și repetițiile ținute în

18

Alexandru Malschi este șeful compartimentului Muzică, coordonatorul cursurilor de orgă electronică, de corepetiție muzică ușoară, coordonatorul formației Napoca a Școlii Populare de Arte. El este un om pasionat de arta muzicii şi de tot ceea ce înseamnă ”backstage”, departe de a se auto-intitula ”artist”, el este cel care stă în spatele muzicii multor artiști adevărați, și contribuie la intregirea numelui de ”artist” prin amprenta sa asupra compoziției, orchestrației, înregistrării muzicii, rezultatul unei vaste experiențe și alese pregătiri. După ce a început să studieze pianul, descoperind instrumentele electronice, a inceput ca autodidact să învețe tainele inregistrărilor, ale orchestrației, dedicându-se în special muzicii de divertisment, de la muzică de teatru și film, muzică ușoară până la rock și alte genuri comerciale. Mulți interpreți din țara noastră poartă în muzica lor sonorități create de Alex: Talisman, Fuego, Mirabela Dauer, Raoul, Irina Loghin, Maria Dragomiroiu, Angela Rusu, Ghiță Munteanu și lista ar putea continua cu alte zeci, poate sute de nume. Absolvent al Academiei de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, după câteva specializări în inginerie de sunet și tehnică de studio, printr-o întâmplare a ajuns în echipa Școlii Populare de Arte ”Tudor Jarda”. Împreună cu echipa de experți ai secției de canto și coordonatorilor de curs de la specializările de instrumente, fără de care s-ar simți singur și fără putere, reușește cu măiestrie să adune și să șlefuiască talentele care studiază în instituția noastră.Daţi o definţie Şcolii Populare de Arte Cluj? Ce reprezintă această instituţie pt. dvs? Orice școală sau instituție în care se învață ceva o consider o punte, sau mai bine zis o scară. Pe care începi să mergi. Cu fiecare pas pe care îl faci dobândești cunoștințe și, cel mai important, înveți să le utilizezi. La capătul acestei scări, după un drum mai greu sau mai ușor, de cele mai multe ori ajungi la un alt început de scară, acest drum al desăvârșirii educației pot spune că este fără sfârșit. Pentru mine, Școala de Arte este un loc în care, sub semnul artei, cu toții, fie că suntem profesori sau cursanți, soliști sau instrumentiști, dobândim unii de la alții o mulțime de cunoștințe care ne completează pasiunea pentru muzică.Ce vă spune cuvantul “cursant”? Ce înţeles

Alexandru Malschi: „Şcoala noastră e ca o familie numeroasă.”

are? Cursant, elev, student, ucenic sau pur şi simplu o persoană care învață ceva. Partea interesantă este că acești tineri vin la această instituție in primul rând din pasiune, nu ca ”la școală” unde trebuia mers zilnic, învațând vrute și nevrute, certați de părinți daca nu luam note bune. Cursantii dedicati cu adevarat sunt cei pe care îi întâlnim mereu în școală, cei pe care inima îi îndeamnă să vină. Ce este muzica pentru Al. Malschi? Când spui “muzică”, ce simţi? Muzica este un limbaj. O modalitate de exprimare a sentimentelor oamenilor. Este un limbaj prin care artistul se adresează publicului, bucurându-i auzul şi transmiţându-i o parte din ceea ce simte, creându-i astfel sentimente şi senzaţii.Care sunt sfaturile pe care le daţi celor care vor să facă muzică la Scoala Populară de Arte? De ce să facă ore de canto aici? Asa cum am mai spus în şcoală este o permanentă perfectionare. De aceea, actualilor cursanţi (celor din anii începători) le recomand să participe la spectacolele şi producţiile ce le realizăm, pentru a vedea şi auzi cum trebuie sa arate în scenă, ceea ce se lucrează la clasă.

27

dialogurile interioare ale fiecărui privitor.Care sunt sfaturile pe care le dați celor care vor să studieze la secțiile pe care le coordonați la Școala de Arte? De ce să facă ore aici? Răspunsul la întrebare se găsește inclus în cele spuse anterior dar detaliez puțin în acest caz. Cei care își doresc să facă cursuri aici, trebuie să știe de la început că există o echipă de profesioniști care pot să-i îndrume și orienteze pe drumul ales. Compartimentul Arte Plastice numără, la această oră, oameni foarte bine pregătiți dispuși să ofere informații și susținere profesională adecvată. Procesul de învățare, studiu, instruire își găsește finalitatea firească în posibilitatea permanentă de validare a cursantului prin ochii publicului, printr-o suită de activități și manifestări expoziționale, workshop-uri și schimburi de experiență.Care este cel mai emoționant moment al muncii de expert al școlii? Sunt multe momente emoționante, mă gândesc care ar ar putea fi cel mai special dintre ele și cred că este tocmai acela în care oamenii pregătiți de tine în calitate de expert, au ocazia să se verifice printr-un contact obiectivat și intermediat, in cazul nostru, al celor de la arte plastice, cu publicul. Tot ce părea o abstracțiune se validează prin concretețea reacțiilor celorlalți. Din alt punct de vedere, reușita lor în diverse etape ale procesului de instruire chiar nevăzute de public, este în egală măsură, emoționantă pentru profesor pentru că reprezintă transcenderea unei limite ( fixate de ei înșiși) personale care îi plasează, garantat pe o altă orbită în perspectiva asupra propriilor capacități.Dar cel mai important? Consider momentul cel mai important, cel în care tu dai mai departe informația, cunoștintele, ceea ce ai agonisit tu ca specialist, profesor, din punct de vedere profesional. Este vorba de capacitatea de a da la modul altruist iar la celălalt este importantă capacitatea de receptare. Acest moment al ’’sădirii’’ îl consider cel mai important.Cu ce vă mândriți cel mai mult la ’’Tudor Jarda’’? Cel mai mult mă mândresc, deși nu-i frumos să te mândrești, cu fetele mele de la design vestimentar, pentru că sunt harnice și pasionate și implicate în tot ce le propun.

Aceasta este o reală mândrie.Ce planuri aveți în calitate de coordonator al compartimentului Arte Plastice al Școlii de Arte? Strategia mea mea este legată, evident, de un plan mai general, bine stabilit organizatoric și calendaristic în care noi, toate secțiile plus experții coordonatori, trebuie să funcționăm ca niște rotițe ale unui ceas care trebuie să meargă optim și care să nu trebuiască mereu întors cu cheia pentru că a ruginit. Nu spun că este ușor dar cred cu tărie că se poate.Compartimentul Arte Plastice numără la această oră 8 specializări (pictură, grafică, artă fotografică, design vestimentar, decorațiuni interioare, ceramică, sculptură, iconografie) și se intenționează la nivelul conducerii suplimentarea cu alte specializări care să vină în întâmpinarea cererii din afară.Există în concepția dvs. ideea ’’familia de la școală’’? Între această familie și cea de acasă care este relația? Cât de mult ocupă una, dar și cealaltă? Absolut. Există familia de la școală, pentru că familia presupune exact ce spuneam anterior- comuniunea, legătura autentică între oameni. Familia se bazează pe valori considerate, astăzi, de mulți, desuete: comunicare, dăruire, afecțiune, înțelegere,sprijin reciproc dar în același timp și respectarea teritoriilor celuilalt și a acceptării ideii că este diferit. Mie mi-e cumva la îndemână să vorbesc despre asta pentru că dețin o familie și în afara școlii. Din păcate, de multe ori familia mea de acasă are de suferit din cauza preocupărilor mele profesionale dar mă bucur de înțelegerea și sprijinul lor constant. E foarte greu de găsit dozajul perfect pentru funcționarea optimă a individului pe toate planurile cu care ne împovărează astăzi existența.La ce lucrează acum C.G.L? În ce creație își pune inspirația/sufletul acum? Actualmente lucrez la teza mea de doctorat, atât la partea de cercetare cât și la conceptul ei de materializare artistică. Pe lângă aceasta, mintea mi-e plină de proiecte care sper să prindă contur, dar care nu depind în exclusivitate doar de mine pentru că implică domenii și colaborări artistice conexe.

A consemnat: Ion Novăcescu

26

tabăra de pregătire au participat cursanții secțiilor canto muzică populară, canto muzică uşoară, chitară clasică şi bas, percuţie, orgă electrică şi acordeon, coordonaţi de experţii Alexandru Malschi, Ana Strîmturean, Alin Roman, Claudiu Ciotleuş, Tunde Lacko, Vasile Chiorean. „Antrenamentul cultural-artistic” al cursanților s-a făcut în scopul realizării unui spectacol de muzică uşoară şi populară care a avut loc în 24 februarie 2013, cu ocazia sărbătorii de Dragobete. Peisajul mirific de iarnă din preajma Cabanei Leghia a fost valorificat artistic de către doi cursanţi de la cursurile de pictură ale experţilor Fabian Arpad şi Melinda Farkas. Ca încununare locală a taberei, în ziua de 14 februarie 2013 a avut loc un spectacol de Valentine’s Day în satul Aghireş. Și cu ocazia desfășurării acestei tabere, dar mai ales în urma prezentării pe scenă a producției cultural-artistice realizate la Leghia, s-a dovedit eficiența extrordinară a acestei metode pedagogice în formarea și desăvârșirea pregătirii cursanților noștri. Concentrarea acestora într-un spațiu educațional și recreativ prielnic, cumulat cu timpul intens dedicat repetițiilor, au permis realizarea unui spectacol deosebit: „Dragobete voios și cântăcios”.

19

Salin’ Art 2012

Şcoala Populară de Arte “Tudor Jarda’’ din Cluj-Napoca, în colaborare cu Casa Municipală de Cultură Turda, şi cu susţinerea materială a Consiliului Judeţean au realizat un proiect deosebit de promovare a cultului frumosului şi artelor în sufletele cetăţenilor municipiilor Turda şi Câmpia Turzii, prin organizarea unei tabere naţionale de pictură, la care au participat cursanţi ai şcolilor de arte din Timişoara, Tîrgu Mureş, Suceava, Satu Mare, Zalău, Sighişoara, Cluj-Napoca şi Turda. Astfel, la Salina Turda s-a desfăşurat Tabăra naţională de arte plastice Salin’ Art 2012, în iunie a.c., ale cărei creaţii şi, mai ales ale cunoscuţilor artişti turdeni: Iosif Stegaru, Maria Ilişiu, Manole Ciui, Ana Haneş sau Gavril Nechifor au încântat ochii şi sufletele şcolarilor din clasele mici şi ale adulţilor de cele mai diverse profesii. Organizarea şi succesul deosebit al Salin’ Art 2012 au fost posibile graţie colaborării excelente a celor două instituţii deja amintite şi a conducerilor acestora – reprezentate dl Vasile Corpodean şi dna Felicia Răcean. Aşa după cum preciza doamna Michaela BOCU într-un reportaj publicat în Făclia, în ziua de 23 iunie “i-am găsit pe artişti lucrând în Salina Turda, pe care şi-au ales-o ca obiect de admiraţie artistică, încercînd să-i descopere “faţa nevăzută’’, sclipirile cosmice, atmosfera pură, profunzimile şi întregul noian de sentimente în faţa măreţiei naturii şi a efortului, chiar a suferinţei umane îngropate în adîncurile ocnei de sare. În peregrinările lor prin împrejurimile Turzii, artiştii au imortalizat secvenţe din Cheile Turzii sau de la Monumentul lui Mihai Viteazul; sub genericul “Citadin’’,

Concentrarea cursanților, în tabară, a fost maximă

O parte dintre lucrarile realizate

Una din cele mai reușite lucrări realizate în timpul taberei de pictură

20

Călina Ghițulescu Langa este şefa Compartimentului Arte Plastice şi expert-coordonator la clasa de Design vestimentar.Cine este Călina Ghițulescu Langa și ce face ea la Școala Populară de Arte Tudor Jarda?Sunt absolventă a Universității de Arte și Design din Cluj Napoca, specializarea design vestimentar, de profesie, deci, designer. Actualmente sunt doctorand la aceași universitate, în vreme ce o bună parte din timpul meu este dedicată predării acestei discipline la Școala Populară de Arte. Pe lângă activitatea de predare mi s-a mai încredințat din toamna anului 2012 coordonarea compartimentului Arte Plastice din cadrul școlii.Dați o definiție Școlii, ce reprezintă această instituție pentru dumneavoastră? Am intrat la Școala de Arte fără să știu cu precizie ce urma să se întâmple. Știam doar că, din punct de vedere al specializării mele, trebuia să fac ceva mai mult, în sensul de a da mai departe ceea ce am învățat. Am găsit aici o atmosferă foarte entuziastă, binevoitoare și pusă pe treabă, cu o mare dorință de a face lucrurile să meargă și de a încuraja și motiva oamenii proveniți din medii sociale diverse de a face artă. Este locul unde ești provocat să ți depășești propriile limite și comodități. Aceasta este motivația principală și în egală măsură specială, care mă face să mă simt acasă. Nimeni dintre cei care vin aici , că sunt profesori sau sunt cursanți nu vin pentru că TREBUIE ci pentru că vor și își doresc asta. În final, reprezintă alternativa cea mai potrivită, după mine, pentru o provocare existențială de excepție.Ce vă spune cuvântul cursant? Ce înțeles are? Urmărind explicația anterioară, cursantul este, pentru mine, persoana care înțelege și acceptă provocarea oferită de această instituție, și ca să nu sune definiția așa de arid aș mai adăuga că este persoana pe care

cauți să o receptezi exact la nivelul motivației sale interioare și să vii în întâmpinarea acestei motivații cât mai bine cu putință. În marea majoritate a cazurilor cei care vin să studieze aici sunt persoane care din varii motive nu au avut posibilitatea să-și aleagă în viață drumul pe care și l-ar fi dorit și înțeleg să împlinească astfel, chiar și mai tîrziu un vis nerealizat, apoi mai este categoria care vine din pasiune sau hobby, dar ele nu se exclud, nicidecum. Reprezintă situația ideală pentru că este o alegere pe deplin asumată și liberă care ne face și pe noi în calitate de profesori (experți) mult mai responsabili față de opțiunile acestora.Ce este arta pentru C.G.L? Când spui artă/creație ce simți? Arta...ce este arta? Foarte greu de răspuns la această întrebare, deși pare simplu la prima vedere. O să risc totuși un răspuns dar nu aș vrea să pară extrem de emoțional. Arta este, pentru mine, dimensiunea spiritului în care ești invitat să te manifești fără nici o cenzură exterioară, este drumul pe care îl poți alege, necondiționat, pentru a fi autentic, modalitatea de exprimare estetică a unui crez personal. Creația ca și proces este rezultatul unui dialog interior ( și folosesc termenul ’’dialog’’ absolut responsabil) neauzit de ceilalți, mai gălăgios sau mai liniștit-finalitatea dialogului se manifestă obiectualizat într-o creație palpabilă și interpretabilă în multe feluri depinzând de

Călina Ghiţulescu Langa

25

“Scopul meu e să-i învăț pe cursanți să fie autentici.”

Înţeleg că aveţi cursanţi şi din alte localităţi, din afara judeţului Cluj? Există cursanți care vin la ore și la repetiții inclusiv din Bistrița. O să fiți uimiți să aflați că sunt 17 oameni care vin de acolo de două ori pe săptămână: miercuri și vineri, iar clujenii vin marți, miercuri și sâmbătă. Acești oameni au dorit să se perfecționeze, întrucât ei cântă într-un cor bisericesc la Bistrița, iar alții cântă într-o altă corală condusă de un profesor de la Liceul de muzică din Cluj. Nemaifiind un alt curs de inițiere corală, decât cel de la Școala Populară de Arte Tudor Jarda din Cluj Napoca, oamenii au dorit să-l urmeze. Cursanții au vârste de la 40 la 62 de ani. Alături de cursanții mei pregătim acum alte spectacole în cadrul cărora vom interpreta șase piese: „De-ar fi mândra-n deal la cruce”;

„Iaca așa”; „Imnul nopții”; „Canticorul iubilor” – care a devenit imnul coralei; „La fântână” și „Eu mă duc, codrul rămâne”. Toate aceste piese corale vor fi interpretate pe patru voci. Eu sunt foarte mulțumită de prestația acestor coriști, care – trebuie să vă spun – că toți au obținut nota maximă la primul examen de semestru; ei toți fiind în anul întâi. De asemenea, sunt foarte bucuroasă pentru că din toamnă vom organiza o nouă admitere, întrucât există cereri numeroase de înscrieri la cest curs de inițiere corală.”

Profesoara Doina Miclea și Corala Canticorum pe scena spectacolului Eminesciana, dedicat poetului nostru național (15 ianuarie 2013)

24

observaţia li s-a oprit asupra vestigiilor din vechea Potaissa romană sau asupra centrului vechi. La finalul taberei, cele mai reuşite lucrări au fost expuse în holul de la intrarea în Salina Turda. Toate materialele cosumabile pentru pictură, cazarea şi masa participanţilor la tabără au fost suportate de organizatori. Pe un alt palier de activitate, tot în domeniul plasticii, s-a aflat, timp de o lună, cursul gratuit de pictură organizat tot de Şcoala Populară de Arte “Tudor Jarda’’ şi susţinut de dna prof. Felicia Răcean, expert al amintitei şcoli. S-au înscris 60 de cursanţi, mari şi mici, debutanţi în ale artelor plastice, dar dornici să pătrundă tainele mînuirii creionului sau ale penelului. Efervescenţa care a pus stăpînire pe toţi a fost una cu totul specială, fapt relevat de dna expert cu ocazia vernisajului unei expoziţii selective (din motive de spaţiu), găzduite de Centrul de Informare Turistică Turda. Părinţi şi copii, adulţi şi tineri s-au

reunit în faţa şevaletelor la prima lor expoziţie de pictură şi desen, profesoara lor dăruindu-le, simbolic, o floricică şi un spic, întru rodire pe tărîmul artelor. Toate lucrările realizate în cadrul generosului proiect “Artă pentru toţi” au putut fi văzute în expoziţia deschisă, în 22 iunie 2012, la Şcoala “Avram Iancu” din Turda, gazdă primitoare şi a altor manifestări artistice organizate de Casa Municipală de Cultură. Succesul acestor manifestări artistice a avut un efect imediat, care s-a concretizat în interesul pentru pictură al turdenilor, fapt care a impus reluarea, în anul şcolar 2012-2013, a cursului de pictură al Şcolii Populare de Arte Cluj-Napoca – secţia Turda, curs cu o durată de trei ani. “Extensia’’ turdeană a Şcolii Populare de Arte Cluj-Napoca este susţinută de oameni inimoşi, care iubesc artele, este o iniţiativă salutară care, cu paşi siguri, începe să-şi arate tot mai mult roadele.

Atmosfera din interiorul Salinei Turda pare a fi propice creației artistice

21

Omagierea Patronului nostru SpiritualPROIECTUL “TUDOR JARDA – 90 ANI”

Printre compozitorii români care s-au impus cu strălucire în viaţa muzicală românescă din ultimele decenii se numără şi TUDOR JARDA (1922–2007) – profesor, dirijor, etnomuzicolog, compozitor şi, în acelaşi timp patron spiritual al şcolii noastre, care și-a desfășurat activitatea în municipiul Cluj-Napoca.În 2012, an în care compozitorul, profesorul universitar, dirijorul, directorul de Operă şi etnomuzicologul Tudor Jarda (1922-2007) ar fi împlinit 90 de ani, Şcoala Populară de Arte Cluj Napoca – ce-i poartă numele -, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, Academia de Muzică “Gheorghe Dima” în colaborare cu Primăria municipiului Cluj-Napoca şi cu alte instituţii partenere, au desfăşurat, în perioada 5-20 octombrie, Proiectul „Tudor Jarda – 90 de ani”. Şi-au unit eforturile nu mai puţin de 11 instituţii din Cluj-Napoca şi din alte oraşe ale ţării pentru a omagia – prin concerte, expoziţii şi simpozioane – personalitatea celui care s-a impus, ca o voce distinctă, în componistica românească a secolului XX.Şcoala Populară de Arte Cluj Napoca i-a dedicat patronului său spiritual – în cadrul suitei manifestărilor şi evenimentelor, care au început în 5 oct. 2012 şi au durat o săptămână, două manifestări: un concert extraordinar de muzică uşoară şi populară, ţinut la Sala Radio din Cluj Napoca şi o expoziţie de pictură intitulată: “Chipurile Clujului”, organizată în foaierul Sălii Radio.Instituţii partenere: Consiliul Judeţean Cluj, Academia de Muzică „Gh. Dima” Cluj-Napoca, Primăria municipiului Cluj-Napoca, Uniunea Compozitorilor din România – filiala Cluj-Napoca, Opera Națională Română Cluj-Napoca, Filarmonica „Transilvania” Cluj-Napoca, Centrul de Excelență al Academiei de Muzică „Gh. Dima” Cluj-Napoca, Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” Cluj-Napoca, Institutul Arhiva de Folclor a Academiei Române – filiala

5 - 21 octombrie 2012

Cluj-Napoca, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, Școala de Muzică „Augustin Bena” Cluj-Napoca, Orchestra „Cununa Transilvană” a CJCPCT Cluj, Universitatea de Arte Tg. Mureș - Facultatea de Muzică, Filiala Piatra-Neamț a Academiei de Muzică „Gh. Dima” Cluj-Napoca.

22

Poveşti culturale emoţionanteDragostea pentru cor: 450 de kilometri în fiecare săptămână de la Bistriţa la Cluj. Şi înapoi.

Cursul de iniţiere corală al Şcolii Populare de Arte Cluj, susţinut de doamna profesoară Doina Miclea, are un farmec şi o poveste a sa, specială şi remarcabilă, prin emoţia şi respectul pe care ni le transmit. Nouă, tuturor muritorilor atât de preocupaţi în ziua de astăzi pentru satisfacerea nevoilor materiale şi promovarea filosofiei noastre de viaţă, care se inspiră din valorile de marketing ale sclipicioasei forme şi ale atrăgătorului ambalaj; toate menite să acopere şi să ascundă marele gol moral şi cultural din sufletele noastre. Pentru cursul de iniţiere corală şi –poate – mai ales pentru plăcerea de a fii alături de alţi oameni şi de a cânta în corala „Canticorum” a Fabricii de Cultură, 17 oameni din Bistriţa vin la Cluj, în fiecare săptămână, miercurea şi vinerea. Simpla citire a acestui act de adevărat eroism cultural, într-o epocă atât de dificilă şi de austeră economic, te face să-şi „scoţi pălăria” şi să saluţi cu respect, dar şi cu recunoştinţă pentru acest exemplu –oferit de toţi cei 29 de

membrii ai coralei: clujeni şi bistriţeni.Povestea cursului şi a Coralei Canticorum e bine să o aflați chiar din gura sufletului şi iniţiatoarei acestora, doamna profesoară Doina Miclea, căreia i-am luat un scurt interviu:

Cine sunteţi domnia voastră? „Sunt profesoară de muzică. Am absolvit Conservatorul de muzică „Gh. Dima” în 1976. La Școala Populară de Arte Tudor Jarda din Cluj Napoca am ținut ore de canto muzică ușoară, muzică religioasă și clasică, timp de mai mulți ani. Începând din acest an, din toamnă, am inițiat alături de conducerea școlii, un curs de inițiere corală. E drept că acum doi ani, la solicitarea d-lui manager Vasile Corpodean, am făcut o corală a școlii, formată din cursanți de-ai mei, subliniez, foarte tineri. Corala s-a numit Young Voice (Voci Tinere) și avea repertoriu din muzica ușoară, religioasă și clasică. Corala avea două-trei voci, întrucât nu am reușit să găsesc toate vocile. Din toamnă s-a inițiat cursul de inițiere corală despre care am vorbit, la care am primit și oameni mai în vârstă. Cum această corală nu mai putea să poarte numele celei de dinainte am găsit de cuvință că este potrivit să se numească: „Canticorum”. Astăzi, în acest cor, am 29 de persoane, care cântă pe patru voci. Cu acești oameni minunați am reușit deja să realizăm patru spectacole; acum urmează al cincilea.

Dragostea pentru cor este nemărginită

23