EVOLUŢIA CĂRŢII ÎN TIMP

Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri. Victor Hugo

“Eşti ca vioara, singură, ce cântăIubirea toată pe un fir de păr,Şi paginile tale, adevăr,S-au tipărit cu litera cea sfântă.”(Ex Libris- T.Arghezi)

Cele mai vechi cărţi pot fi socotite

tăbliţele cuneiforme din argilă arsă din

Mesopotamia şi sulurile de papirus din Egipt. Tăbliţele

erau în general dreptunghiulare,

de dimensiuni variate până în 37

cm lungime. Când a apărut

necesitatea scrierii şi pe a doua tăbliţă a apărut şi cartea.

Textele comerciale se scriau pe tăbliţe

rotunde.

Cea mai veche metodă de a transmite mesaje și povești era prin transmitere orală vezi (viu grai), (tradiție), (zicătoare). Atunci

când sistemele de scriere au fost inventate în antichitate, tăblițele de lut și pergamentul erau folosite, de exemplu în

biblioteca din Alexandria.

Planta (Cyperus papyrus) are aspectul unei trestii fără frunze, înaltă de la 2 până la 4 m.La fabricarea papirusului servea numai partea îngropată a plantei, lungă de 30 - 40 cm.

Foile de papirus se lipeau cap la cap şi formau un sul.

Lungimea medie a unui sul de

papirus era de 10 m, iar lăţimea de

30 cm. Papirusul a fost

utilizat de egipteni pentru scriere din anul 3000 î.Hr. şi

până în secolul IX d.Hr.

Pergamentul se făcea din piei de animale: oi, capre, viţei, iepuri şi chiar din pieile mieilor nenăscuţi (cel mai fin pergament) după o laborioasă muncă de tăbăcire. Cel mai important centru de prelucrare s-a aflat în oraşul Pergam din Asia Mică.

Romanii numeau acest suport de scris membrana sau charta pergamena, în amintirea acestei cetăţi.

Când pergamentul era făcut din piele de viţel

purta denumirea de vellum. La fel şi pentru cel

făcut din piele de miel sau

ied. Vellum-ul era un

pergament foarte fin, de foarte bună calitate dar

foarte scump. Termenul

există şi astăzi:

hârtie velină.

Pergamentele au fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărți legate, de forma cărților

din ziua de azi. Codexul a fost inventat în primele secole după Hristos sau chiar mai

devreme. Se spune că Iulius Cezar a inventat primul codex în timpul

războaielor galice, legând pergamentele în stil acordeon și folosea paginile ca

puncte de referință.

Hârtia constituie suportul de scriere cu cea mai îndelungată şi largă folosire. Acest material a fost preparat prima dată în China, în anii 104 - 105 d.Hr. După aceea, tehnica de fabricare a hârtiei s-a răspândit în Japonia (600 d.Hr.). În sec. VIII arabii preiau secretul fabricării şi-l răspândesc în Europa islamică, în secolele următoare. În sec. XII Spania şi Italia fabricau hârtie.

Din secolul al XII-lea meşteşugul s-a răspândit în toată Europa continentală şi în Anglia.Hârtia se produce din diferite tipuri de fibre încleiate în formă de coli (frunze de dud, in, cânepă, bumbac, cârpe recuperate). Până în secolul al XVII-lea, tehnica de preparare era manuală, singurul utilaj era moara de măcinat fibrele - moara de hârtie.

Cartea antichităţii, în forma ei clasică, era scrisă pe piele de animale sau papirus şi avea forma de rulou sau de sul; se numea volumen (volumen, inis = înfăşurare, încolăcire, mişcare circulară). Banda de papirus era înfăşurată în jurul unui băţ de lemn, os, fildeş etc.,

care se numea şi ,,ombilic”.

În secolul al XV-lea germanul Johann Guttenberg (1398 - 1468) a adus în lumea cărţii ,,minunea tiparului”.

Către anul 1440 a început să fabrice litere mobile din metal, găsind şi aliajul cel mai potrivit: plumb cu antimoniu.

BIBLIA

În 1456, împreună cu asociatul său J.

Just, a tipărit la Mainz o biblie

latină, cunoscută sub numele de biblia de 42 de

rânduri sau Biblia lui Guttenberg. Era

o carte de format mare, in folio, din

pergament, iar caracterul literelor

tipărite era la fel ca acela al

manuscriselor.

În secolul al XX-lea bibliotecile au făcut față unei rate de publicări din ce în ce mai mari, acest efect făcând parte din explozia informațională. Inventarea Internetului și a publicării electronice a făcut ca multe din informațiile noi să nu mai fie tipărite în cărți, ci puse la dispoziție de exemplu online, printr-o bibliotecă digitală virtuală, pe CD-ROM sau în formă de cărți electronice (e-books). Aceasta a mărit gradul de complexitate pentru edituri și biblioteci, în timp ce totuși publicațiile pe hârtie tradiționale nu și-au redus nici ele volumul.

Dar dacă, vrednic scormoneşti Dar dacă, vrednic scormoneşti Cu ochiu-n râpi adânci, de Cu ochiu-n râpi adânci, de

freamăt freamăt Citeşte şi-ai să mă iubeşti Citeşte şi-ai să mă iubeşti

Tu, suflet, iscodind c-un geamăt Tu, suflet, iscodind c-un geamăt Un rai ce deopotrivă-l vrem, Un rai ce deopotrivă-l vrem,

Mă plânge!... Altfel te blestem!Mă plânge!... Altfel te blestem!

Charles Baudelaire