Evoluţia fondurilor suverane de investi ii şi influenţa ...store.ectap.ro/articole/863_ro.pdf ·...

Evoluţia fondurilor suverane de investiţii şi influenţa lor în economia mondială.

Cazul Chinei

Ioana-Iulica MIHAI Universitatea Constantin Brâncoveanu din Piteşti

[email protected]

Rezumat. Lucrarea de faţă, prin intermediul analizei deductive şi al explicaţiilor cauzale, surprinde caracterul pozitiv şi negativ al dezvoltării Fondurilor suverane de investiţii, ca instrument economic relativ nou, dar cu un impact puternic în economia mondială, mai ales în contextul schimbărilor financiare actuale. Beneficiile aduse de acestea pieţei mondiale de capital, în ceea ce priveşte creşterea lichidităţilor şi alocarea de resurse financiare, nu pot estompa totuşi temerile legate de intervenţia statelor deţinătoare de fonduri suverane în economia altor state, iar pentru exemplificare este prezentat cazul Chinei.

Cuvinte-cheie: fond suveran de investiţii (FSI); instrument economic; piaţă de capital; investiţii; globalizare. Coduri JEL: F01, F65. Coduri REL: 10A, 10I.

Economie teoretică şi aplicată Volumul XX (2013), No. 5(582), pp. 91-103

Ioana-Iulica Mihai 92

1. Introducere În contextul actual, în care economia mondială se află sub puternicul

impact al schimbărilor economice, monetare, tehnologice, militare sau diplomatice, globalizarea se pare că a generat dezvoltarea, fără precedent, a unui instrument economic relativ nou, numit Fonduri Suverane de Investiţii (FSI). Acestea au înregistrat o creştere susţinută a valorii activelor în ultimii zece ani, iar sub efectele crizei economice actuale au cunoscut o dinamică spectaculoasă, crescând de la 3,265 miliarde de dolari SUA, în septembrie 2007, la 5,182 miliarde de dolari SUA, în decembrie 2012, valoare ce depăşeşte cu mult capitalul cumulat al fondurilor de hedging şi al capitalurilor private. Pe parcursul crizei şi recesiunii economice, datoriile publice, deficitele bugetare și investiţiile sunt urmărite mult mai atent, la nivel mondial (Pociovălişteanu, 2011, p. 1018).

Pentru a aprecia impactul FSI pe piaţa de capital, nu numai valoarea activelor acestora este importantă, ci şi modul de luare a deciziilor de investiţii. Decizia de a investi necesită o analiză atentă a domeniului spre care se îndreaptă investiţia, iar hotărârea de a investi este condiţionată de o serie de factori (Ioneci, Mîndreci, 2010, p. 199). Caracteristica generală a fondurilor de investiţii este aceea că operează conform principiilor de afaceri în beneficiul ţării deţinătoare.

China este ţara care a devenit din ce în ce mai importantă în economia mondială, beneficiind enorm de pe urma globalizării, ca urmare a folosirii capitalului străin pentru îmbunătăţirea eficienţei economice, pentru încurajarea concurenţei şi pentru obţinerea accesului la tehnologii de ultimă oră. China este în prezent a doua economie a lumii ca mărime, cel mai mare exportator şi cel mai mare producător mondial, surclasând, rând pe rând, ţări consacrate în ierarhia mondială precum: SUA, Japonia sau Germania.

Fondurile suverane de investiţii ale Chinei se ridică la aproximativ 29% din totalul activelor tuturor FSI din lume, poziţionând-o pe primul loc mondial şi din acest punct de vedere, cu un avans considerabil faţă de locul doi, Emiratele Arabe Unite (16%).

2. Aspecte evolutive şi funcţionale ale fondurilor suverane de investiţii În a doua jumătate a secolului XX, grupa statelor emergente a înregistrat

deficite ale contului curent, care au fost ţinute sub control accesând capitaluri externe. Paradoxal, după anul 1999, economiile emergente au înregistrat excedente de cont curent şi au exportat capital în restul lumii. Acest surplus a crescut rapid, atingând o valoare estimată de 685 miliarde de dolari SUA în anul 2006, adică 1,3% din PIB-ul mondial (Mezzacapo, 2009, p. 3). Practic,

Evoluţia fondurilor suverane de investiţii şi influenţa lor în economia mondială. Cazul Chinei

93

93

ţările din Asia sunt modelele acestei tendinţe, dar şi ţările exportatoare de petrol şi ţările în dezvoltare din America Latină au intrat în categoria creditorilor de capital. Tot ca urmare a acestui proces, statele emergente au început să acumuleze active externe. Când nivelul acestor active a depăşit nivelul rezervelor necesare pentru scopuri de stabilizare, a devenit rezonabil să se încerce creşterea beneficiilor de pe urma acestor rezerve prin diversificarea investiţiilor, prin crearea fondurilor suverane de investiţii (FSI). În opinia lui Christopher Balding, FSI-le au nevoie de surse de capital predictibile, fiind dominate în primul rând de țările dependente de mărfuri (Balding, 2012, p. 1). Dezvoltarea puternică a acestor vehicule de investiţii reflectă schimbarea semnificativă a economiilor emergente din debitori în creditori. Sub impactul efectelor generate de globalizare, se poate observa ascensiunea fondurilor suverane de investiţii, ca o consecinţă directă a acestui fenomen ireversibil (Mostrous et al., 2010, p. 4).

Primul fond suveran de investiţii a fost Kuwait Investment Authority, creat în anul 1953 pentru a investi veniturile în exces provenite din exploatarea petrolului. În anul 1956, republica Kiribati a creat fondul de investiţii Revenue Equalization Reserve Fund, pentru a deţine veniturile obţinute din exportul fosfatului utilizat ca îngrăşământ. Crearea Abu Dhabi’s Investment Authority (1976), Singapore’s Government Investment Corporation (1981), Norway’s Government Pension Fund (1990) arată reluarea preocupărilor statelor pentru fondurile suverane de investiții, începând cu anii ’70, după primul şoc petrolier.

Creşterea mărimii, dar şi a numărului fondurilor suverane de investiţii este un fenomen relative recent, având în vedere faptul că peste jumătate din fondurilor suverane de investiţii au fost create după anul 2000. Asupra lor au acţionat, ca şi în cazul investiţiilor străine directe o serie de factori care au favorizat fondurile suverane, dar şi capitalurile mişcătoare (Ene, 2012, p. 71).

Sursa: TheCityUK, Sovereign Wealth Funds, Financial Market Series, February 2012, p. 3.

Figura 1. Anul de lansare a celor mai mari 50 de fonduri suverane de investiţii

26%

59%

15%

pre-1990 post-2000 1990-1999


Sub presiunea schimbărilor din mediul economic actual, au fost create noi fonduri suverane de investiţii, care să exploateze oportunităţile generate de criza mondială. Nigerian Sovereign Investment Authority (2011), de exemplu, a fost creat pentru administrarea veniturilor din petrolul brut. Italian Strategic Fund (2011) are ca scop să sprijine creşterea companiilor strategice italiene. Puseurile febrile ale pieţei mondiale determină din ce în ce mai multe ţări, precum: Angola, Bolivia, Canada, India, Japonia, Taiwan şi Tailanda, să planifice înfiinţarea de fonduri de investiţii. Rolul în creştere al FSI pe piaţa financiară internaţională şi deschiderea acestora către adaptarea caracteristicilor de funcţionare la schimbările economice actuale este tot mai vizibil. Practic, participanţii la piaţa financiar-monetară internaţională şi-au canalizat atenţia asupra FSI, care au devenit vizibil jucători importanţi pe această piaţă.

Robert M. Kimmitt, fostul ministru adjunct al finanţelor din SUA, a distins patru tipuri diferite de bunăstare suverană: FSI, rezervele internaționale, fonduri publice de pensii, precum şi întreprinderile de stat. Rezervele internaționale sunt fondurile pe care țările le dețin pentru a fi utilizate de către trezoreriile lor sau de ministerele de finanțe şi băncile centrale. Fondurile publice de pensii dețin fondurile pe care statele le promit cetățenilor lor. Kimmitt a remarcat faptul că aceste fonduri au menținut în mod tradițional o expunere scăzută faţă de activele externe. Întreprinderile de stat sunt companii integral sau parțial gestionate de stat, fiecare dintre ele poate avea propriile sale active şi investiții. Fondurile suverane de investiții sunt definite de International Working Group of Sovereign Wealth Funds (IWG, 2008, p. 27), ca fiind acele fonduri de investiţii cu scopuri speciale, deţinute de un guvern general. Create de guvern pentru scopuri macroeconomice, acestea deţin, conduc sau administrează active pentru atingerea obiectivelor financiare şi folosesc un set de strategii de investiţii ce includ investiţiile în active financiare străine. În ceea ce priveşte sursele de finanţare, acestea provin din: surplusul balanţei de plăţi, operaţii oficiale cu monedă străină, venituri din privatizări, excedente bugetare şi/sau din încasările rezultate din exporturile de materii prime. Definiţia fondurilor suverane de investiţii exclude activele din rezervele de valută străină deţinute de către autorităţile monetare pentru balanţa de plăţi sau pentru scopuri de politică monetară, operaţiunile companiilor deţinute de stat în sensul tradiţional, fondurile de pensii ale angajaţilor guvernamentali sau activele gestionate pentru beneficiul persoanelor fizice.

În consecinţă, se poate afirma că FSI sunt definite şi caracterizate de câteva elemente ce contribuie pregnant la atingerea obiectivelor urmărite de acestea:

Sistemul de proprietate. FSI sunt deţinute de un guvern general, termen care include atât guvernul central, cât şi guvernele subnaţionale.


95

95

Strategiile de investiţie. Includ investiţii în active financiare din străinătate, astfel încât sunt excluse acele fonduri ce investesc doar în active interne.

Scopurile şi obiectivele urmărite. Înfiinţate pentru scopuri macroeconomice, fondurile suverane de investiții funcţionează pentru a investi fondurile guvernamentale în vederea atingerii obiectivelor financiare, şi pot avea responsabilităţi care sunt doar în linii mari definite, ceea ce le permite să aibă o gamă largă de strategii de investiţii pe termen mediu sau lung.

Impactul economic. FSI-urile se comportă, de regulă, ca un stabilizator fiscal, furnizând guvernelor lor venituri suplimentare şi, în anumite cazuri, direcţionând sume de bani pentru a ajuta la plata pensiilor sau pentru firme cu probleme financiare, alimentând astfel disputele despre transparenţă şi intenţiile fondurilor suverane.

3. Cercetare empirică privind fondurile suverane de investiţii – cazul Chinei În topul realizat de Sovereign Wealth Fund Institute (SWF Institute), cel mai

mare fond de investiţii a fost, în decembrie 2012, Government Pension Fund-Global din Norvegia (664,3 miliarde de dolari SUA), care a surclasat Abu Dhabi Investment Authority (627 miliarde de dolari SUA) (SWF Institute, 2012).

Sursa: (www.swfinstitute.org/fund-rankings). Accesat la data de 02.12.2011.

Figura 2. Distribuţia pe ţări a valorii fondurilor suverane de investiţii, în aprilie 2012

1%2%2%

3%6%

8%

11%

12% 16%

29%

10%

Australia SUA Qatar

Rusia Kuweit Singapore

Arabia Saudită Norvegia Emiratele Arabe Unite

China Restul


La sfârşitul anului 2012, din totalul activelor FSI (5.182,1 miliarde de dolari SUA), 58% au avut ca principală sursă de finanţare petrolul şi gazele naturale, iar diferenţa a provenit din alte surse de finanţare, ce nu au la bază materii prime.

Tabelul 1 Evoluţia activelor administrate de FSI de la începutul crizei financiare

(miliarde de dolari SUA) Sept. 2007

Dec. 2007

3,265 3,259

Mar. 2008 Iun. 2008

Sept. 2008

Dec.2008

Mar.2009

Iun.2009

Sept. 2009

Dec. 2009

3,427 3,916 4,054 4,140 3,749 3,790 3,914 4,022

Mar. 2010 Iun. 2010

Sept. 2010

Dec.2010

Mar. 2011 Iun.2011

Sept. 2011

Dec. 2011

4,052 4,107 4,154 4,406 4,551 4,731 4,847 4,830

Mar. 2012 Iun. 2012

Sept. 2012

Dec.2012

4,995 5,019 5,135 5,182Sursa: SWF Institute, (www.swfinstitute.org/fund-rankings). Accesat la data de 26.01.2013.

Valoarea activelor FSI în perioada crizei economice mondiale, a cunoscut

o dinamică pozitivă, înregistrând în septembrie 2012 o valoare cu 57% mai mare faţă de luna septembrie 2007, înainte de debutul crizei. Fondurile care au investit în principal în titluri de creanţă (de exemplu obligaţiuni de stat) au fost în mare parte neafectate de criza financiară globală, iar fondurile suverane cu expunere considerabilă pe titlurile de capital au suferit o eroziune dramatică a valorii investiţiilor lor (WIR 2011, p. 14). Cu toate acestea, odată cu revenirea burselor mondiale de valori, majoritatea FSI-lor au putut recupera pierderile din timpul crizei. De altfel, fondurile suverane de investiţii au cunoscut o creştere susţinută a valorii activelor în ultimii zece ani, iar creşterea puternică a ponderii surselor de finanţare ce nu au la bază materii prime, de la 23% în anul 2002 la 44% în anul 2011, este evidentă.


97

97

Sursa: TheCityUK, Sovereign Wealth Funds, Financial Market Series, February 2012, p. 1.

Figura 3. Evoluţia activelor administrate de FSI de la declanșarea crizei (miliarde de dolari SUA)

Fondurile suverane de investiţii diferă semnificativ unul faţă de altul în

strategiile de alocare a activelor şi gestionarea riscurilor, reflectând diferenţele între obiective şi constrângeri. De obicei, FSI adoptă o abordare pe termen lung a investiţiilor. Fondurile suverane de stabilizare, însă, au orizonturi de investiţii mai scurte, deoarece iau în calcul posibile termene pentru nevoile naţionale de lichiditate şi de finanţare. Divulgarea publică a strategiei de administrare a investiţiilor variază între FSI-uri, deşi în general aceasta este limitată. Fondurile suverane dispun de o libertate considerabilă în deciziile de alocare a activelor şi nu sunt de obicei constrânse la anumite clase de active sau la expunerea în valută, spre deosebire de alte entităţi de administrare a investiţiilor, precum fondurile de pensii.

Fondurile suverane de materii prime au o abordare pe termen lung a deciziilor de investiţii şi o preferinţă pentru investiţiile de capital. Aproximativ patru cincimi dintre fondurile ţărilor exportatoare de petrol sunt investite în active din străinătate. Dintre acestea, investiţiile de capital constituie aproximativ 50%, urmată de cele cu venit fix (25%) şi de depozitele bancare (15%). Cum aversiunea faţă de risc a fondurilor suverane a crescut, ponderea investiţiilor în obligaţiuni este în creştere.

0

1

2

3

4

5

6

Materii prime Non-materii prime


Fondurile suverane care nu au la bază materii prime reprezintă o sursă importantă de lichidităţi pentru piaţa mondială de capital. Acestea tind să investească în active din America, în special în obligaţiuni ale guvernului SUA. În octombrie 2011, băncile centrale din Asia deţineau cel mai mare stoc de titluri de trezorerie americane, dintre care China şi Japonia deţineau fiecare mai mult de o cincime din totalul deţinerilor străine. Acestea erau urmate de Marea Britanie, cu 9%, şi ţările exportatoare de petrol, cu 5% (TheCityUK, 2012, p. 6).

Dimensiunea substanţială şi lichiditatea mare a activelor FSI a transformat sectorul guvernamental într-un grup important de investitori internaţionali. Deoarece FSI-le au orizonturi de investiţii pe termen lung, acestea reprezintă o sursă constantă de capitaluri pentru investiţii care pot ajuta la stabilizarea pieţelor. Activele fondurilor, în mare, sunt formate din: deţineri de acţiuni pe pieţele dezvoltate sau emergente, fonduri de hedging, datorii suverane sau ale companiilor, imobiliare, acţiuni private, materii prime, investiţii directe şi speciale.

Sursa: TheCityUK, Sovereign Wealth Funds, Financial Market Series, February 2012, p. 6 (SWF Institute – Sovereign Wealth Fund Transaction Database). (www.thecityuk.com/assets/Uploads/SWF-2012.pdf). Accesat la data de 29.01.2013. Figura 4. Investițiile străine directe între 20052011, pe țări și sectoare (miliarde dolari SUA)

Principala destinaţie a investiţiilor directe în perioada 2005-2011 au fost

SUA, cu 76 miliarde de dolari SUA sau 19% din total, urmate de Anglia, cu 68 miliarde de dolari SUA sau 17% din total. Alte destinaţii importante sunt China, Franţa, Elveţia, Germania şi Qatar. În perioada 2006-2009 activitatea s-a concentrat în principal în economiile dezvoltate. Ţările emergente, în special ţările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), au acumulat totuşi cea mai mare parte a investiţiilor de după 2009, fiind foarte posibil ca aceste ţări să beneficieze de o pondere în creştere a investiţiilor în anii următori. Investițiile străine directe reprezintă un factor esenţial în asigurarea creșterii economice, atât pentru țările gazdă, cât şi pentru cele de origine (Voiculeţ, 2004, p. 136).

0 20 40 60 80 100 120

Altele

Qatar

Germania

Elveţia

Franţa

China

Anglia

SUA

0 20 40 60 80 100120140

Tehnologia …Telecomunicaţii

MaterialeIndustrie

InfrastructurăImobiliare

EnergieServicii financiare


99

99

3.1. Analiza fondurilor suverane de investiţii în CHINA În topul primelor douăsprezece fonduri suverane de investiţii, după

valoarea activelor avute în administrare, China este principalul investitor din lume, pe acest tip de vehicul de investiţii, fiind prezentă cu patru fonduri, care reprezintă aproape 29% din totalul general de 5.182,1 miliarde de dolari SUA: SAFE Investment Company, China Investment Corporation, Hong Kong Monetary Authority Investment Portofolio şi National Social Security Fund.

Tabelul 2

Fondurile suverane de investiţii din China Nr. crt.

Numele fondului Total active(mld. $)

Index de transparenţă

Sursa capitalurilor

1 SAFE Investment Company 567.9 4 Nonmaterii prime 2 China Investment Corporation 482 7 Nonmaterii prime

3 Hong Kong Monetary Authority Investment Portfolio 298.7 8 Nonmaterii prime

4 National Social Security Fund 134.5 5 Nonmaterii prime 5 China-Africa Development Fund 5.0 4 Nonmaterii prime

Sursa: SWF Institute (www.swfinstitute.org/fund-rankings). Accesat la data de 08.02.2013. Pentru estimarea gradului de transparenţă a FSI-lor, se utilizează Indexul

de transparenţă Linaburg-Maduell (SWF Institute, 2012), care ia valori de la 1 la 10 şi care a fost dezvoltat la Sovereign Wealth Fund Institute. Pentru o transparenţă adecvată se recomandă o evaluare de minim 8 a FSI-lor. Analizând cazul Chinei, se constată că doar un singur fond îndeplineşte această cerinţă, iar cel mai mare fond din China şi al treilea din lume se află la jumătatea indexului de transparenţă cerut.

Analizând FSI-le din China, se constată că valoarea totală a activelor deţinute de acestea se ridică la suma de 1.483,1 miliarde de dolari SUA, o valoare egală cu 44% din rezerva oficială valutară a Chinei, reprezentând mai mult decât rezervele valutare deţinute de băncile centrale ale oricărei alte ţări din lume. Primele două fonduri sunt cele mai importante:

Fondul SAFE Investment Company (1997) este o subsidiară în Hong Kong a State Administration of Foreign Exchange (SAFE), entitate responsabilă cu administrarea rezervei valutare a Chinei. Fondul este condus de oficialii SAFE şi prin intermediul acestuia se realizează investiţii de capital în străinătate. În ceea ce priveşte strategiile şi obiectivele fondului, se cunoaşte faptul că acesta a făcut investiţii semnificative în piaţa de capital din Marea Britanie. Participaţiile importante sunt: Royal Dutch Shell, Rio Tinto, BG Group, Tesco, BHP Billiton şi Barclays. Stilul său de investiţii este considerat a


fi de tip Index - Pasiv, adică deţineri de mici dimensiuni din companii tranzacţionate public.

Fondul China Investment Corporation (CIC) este responsabil pentru gestionarea unei părţi din rezerva valutară a Chinei, cea mai mare din lume (3.200 miliarde de dolari SUA), totalizând jumătate din rezervele deţinute în prezent de grupul ţărilor emergente şi în dezvoltare (Câmpeanu, Pencea, 2012, p. 162). Stilul său de investiţii este considerat a fi de Portofoliu, adică deţineri de mari dimensiuni din companii tranzacţionate public. Fondul CIC este, după valoarea activelor, al cincilea ca mărime din lume şi este considerat principalul fond suveran de investiţii al Chinei. Nevoia de a căuta profituri mai mari, de a diversifica creşterea şi dorinţa de a deţine mai puţină monedă SUA a ajutat la crearea fondului. Înfiinţat în septembrie 2007, CIC a făcut investiţii substanţiale într-o varietate de clase de active. Capitalul fondului este finanţat prin emiterea de obligaţiuni speciale de trezorerie în valoare de 200 miliarde de dolari SUA. Fondul deţine în totalitate o serie de companii de stat, prin intermediul cărora investeşte într-o serie de active internaţionale, cea mai importantă fiind Central Huijin Investment Ltd. Scopul oficial al fondului China Investment Corporation este să maximizeze beneficiile la toleranţe de risc acceptabile şi să îmbună-tăţească guvernanţa corporativă a unor instituţii financiare importante deţinute de stat. De asemenea, CIC tinde să folosească un management extern al banilor şi să participe cu deţineri indirecte de acţiuni prin intermediul diverselor fonduri de investiţii. O parte din banii fondului este utilizată pentru a ajuta anumite întreprinderi deţinute de stat. Fondul este activ în urmărirea resurselor globale, cum ar fi cele din: Africa, Asia, America de Nord şi Australia.

Unele analize economice identifică şi alt motiv care a condus la crearea fondului suveran de investiţii CIC. În opinia lui Thomas Lum, crearea acestuia a fost parte a unui plan de atenuare a presiunilor inflaţioniste ce au apărut în economia Chinei (Lum et al., 2010, p. 58). Conform acestei teorii, creşterea rapidă a rezervei valutare, care aproape s-a dublat în perioada septembrie 2005-septembrie 2007, a creat lichiditate în exces în masa monetară a Chinei. În scopul eliminării excesului de bani din circulaţie, Banca Poporului din China a vândut obligaţiuni către public, un proces numit adesea sterilizare, constituindu-se astfel capitalul social al fondului de investiţii CIC.

Trebuie amintit faptul că au existat întotdeauna îngrijorări că guvernul chinez, prin crearea fondul CIC, ar putea obţine controlul asupra industriilor cheie şi/sau accesul la resurse naturale importante (petrol, gaze naturale, minereu de fier etc.) sau accesul la tehnologii sensibile prin obţinerea unui loc în consiliile de conducere. Schimbarea investiţiilor directe ale CIC, care a început în vara anului 2009 de la entităţi financiare la companii de energie şi resurse naturale, a atras atenţia investitorilor şi a analiştilor. Michael F. Martin a arătat că schimbarea a indicat o modificare în strategia de investiţii a CIC şi ar


101

101

putea fi parte a unui efort mai mare al guvernului chinez de a asigura accesul la resurse naturale pentru economia Chinei aflată în extindere rapidă (Martin, 2010, p. 10). Încă de la înfiinţarea fondului CIC, oficialii chinezi au negat orice intenţie de a folosi fondul pentru a obţine controlul economiilor din vest şi au subliniat importanţa benefică a acestuia pentru soluţionarea dezechilibrelor economice globale şi pentru dezvoltarea economiei mondiale. Practic, capacitatea fondurilor chinezeşti de a fi un instrument de influenţă la nivel global este totuşi o certitudine, ca urmare a investiţiilor fondurilor suverane în firmele financiare aflate în dificultate, cum ar fi investiţiile făcute de CIC în Morgan Stanley, pentru a îi asigura stabilitatea pe piaţă în contextul crizei financiare mondiale sau în Bleckstone Group, la sfârşitul anului 2007.

Deşi activitatea de investiţii a Chinei în SUA este atent monitorizată, pentru americani, există foarte multe riscuri economice generate de fondurile suverane chinezeşti, cum ar fi apariţia unor dezechilibre pe piaţa financiar-monetară sau influenţe nedorite străine asupra industriilor cheie, ca şi accesul la tehnologii sensibile. Creşterea constrângerilor de reglementare a investiţiilor Chinei în SUA ar putea genera măsuri de retorsiune privind accesul companiilor americane pe piaţa financiar-monetară din China.

4. Concluzii Fără îndoială că fondurile suverane de investiţii aduc beneficii

semnificative pieţei mondiale de capital în ceea ce priveşte creşterea lichidităţilor şi alocarea de resurse financiare. Cu toate acestea, unele guverne sunt rezervate cu privire la FSI, din cauza transparenţei limitate a unora dintre ele, ceea ce dăunează procesului competiţional şi limitează efectele pozitive ce decurg dintr-o disciplină de piaţă mai fermă. Mai mult, există teama că acestea ar putea face investiţii în scopul asigurării controlului unor afaceri sau sectoare importante din punct de vedere strategic, mai degrabă din motive politice decât comerciale, folosind aceste investiţii pentru promovarea propriilor interese naţionale. De aceea, pe măsură ce activele internaţionale deţinute de FSI devin din ce în ce mai însemnate, se intensifică şi neliniştea politicienilor şi a economiştilor legată de impactul activităţii acestor fonduri asupra ţărilor receptoare. Practic, FSI-le pot influenţa companiile avute în portofoliu într-o manieră ce implică probleme de securitate naţională pentru ţările de origine, pentru a obţine avantaje competitive sau pentru a obţine accesul la resurse naturale, la tehnologie şi know-how sau chiar pentru a obţine informaţii de strictă confidenţialitate.

Ca urmare a analizei efectuate cu privire la impactul FSI-lor în economia mondială, au fost identificate o serie de îngrijorări cu privire la rolul şi influenţa acestora, dar şi o serie de propuneri de îmbunătăţire a performanţelor practice:


creşterea gradului de transparenţă a FSI-lor prin creşterea numărului de rapoarte anuale publicate şi divulgarea activelor avute în administrare;

evitarea reacţiilor sociale interne prin informarea contribuabililor din ţările deţinătoare de FSI cu privire la modul în care sunt investite resursele lor publice;

respectarea şi îmbunătăţirea permanentă a Principiilor Santiago de către toate FSI-le, ca urmare a schimbărilor petrecute pe piaţa financiar-monetară mondială;

creşterea constrângerilor de reglementare a FSI-lor fără să fie proliferat protecţionismul financiar;

eliminarea practicilor neloiale şi a acţiunilor de retorsiune, prin întărirea cadrului legislativ şi crearea unui echilibru între dezvoltarea economiilor naţionale şi expansiunea FSI-lor;

eliminarea avantajelor competitive neloiale; un control mai strict asupra FSI-lor, faţă de ceilalţi investitori străini,

pentru a se elimina suspiciunea cu privire la intenţia unor guverne de a obţine interese economice strategice prin intermediul acestor fonduri.

În contextul actual, FSI-le pot avea un impact negativ asupra eficienţei guvernării corporatiste, impunând costuri adiţionale prin constrângerea unor companii de a acţiona pentru interesele lor în dauna intereselor celorlalţi acţionari. Achiziţionarea unor pachete importante de acţiuni din companii străine care activează în sectoare strategice conferă guvernului străin posibilitatea de a interveni pentru a proteja interesele şi securitatea naţională. Ca urmare a graniţelor confuze dintre investitorii privaţi şi cei publici, este contracarată evoluţia sistemului financiar bazat pe o piaţă liberă şi este concentrată puterea financiară pe importanţa strategică a investiţiilor, generând astfel presiuni pentru acţiuni protecţioniste. În consecinţă, dimensiunea şi scopurile FSI-lor creează îngrijorări legate de impactul deciziilor de investiţii asupra pieţei financiare mondiale, asupra preţurilor activelor şi asupra derulării politicilor monetare şi de schimb.

Bibliografie Balding, C. (2012). “Innovations in Sovereign Wealth Funds For National Development”,

Thailand SEC 20th Anniversary International Symposium Asia: The Dynamic Capital Market Frontier, July 27, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2121005

Câmpeanu, V., Pencea, S., (coordinators) (2012). China. An elephant that can no longer be ignored, Editura Universitară, București

Dobrescu, M.E., Pociovălişteanu, D.M. (2011). “On the slide of public deficiency and financial settlements”, Universitatea Tibiscus Timişoara. Anale, Seria Ştiinţe Economice, ISSN: 1582–6333, Vol. XVII, pp. 1018-1026, http://fse.tibiscus.ro/anale/Lucrari2011/160.pdf


103

103

Ene, S. (2012). The Impact of the Investment Climate on Foreign Investment. Critical Analysis: Czech Republic – Romania, Editor: Pavla Slavickova, Societas Scientiarum Olomucensis II, ISBN: 978-80-87533-04-8

Ioneci, Mihaela, Mîndreci, Georgiana (2010). “The Impact of the Foreing Direct Investment on Romanian’s Economy”, Annals of the University of Petroşani. Economics, Vol. X – part II, ISSN 1582 – 5949; http://www.upet.ro/anale/economie/pdf/20100218.pdf

Lum, T. et al. (2010). China and the U.S. - Comparing Global Influence (China in the 21st

Century), Nova Science Publishers, Inc. Martin, M. F. (2010). China’s Sovereign Wealth Fund: Developments and Policy Implications,

CRS Report for Congress R41441, Congressional Research Service, Washington D.C., http://www.fas.org/sgp/crs/row/R41441.pdf

Mezzacapo, S. (2009). “The so-called <Sovereign Wealth Funds>: regulatory issues, financial stability and prudential supervision”, European Economy, Economic Papers, No. 378, April, http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication15064_en.pdf

Mostrous, Y., Gue, E., Dittman, D. (2010). “The Rise of the State: profitable investing and geopolitics in the 21st century”, Financial Times Press

Pfeffer, J. (2010). Power. Why Some People Have It – and Others Don’t, HarperCollins Publishers

Pomeranz, K. (2012). The Great Divergence. China, Europe and the Making of the Modern World Economy, Editura Polirom

Voiculeţ, Alina, Turmacu, Mihaela (2004). “Direct foreign investments – an incentive of world economy globalizations”, Petru Maior University of Târgu-Mureş, Faculty of Economics and Administrative Sciences, June 3-5, http://www.upm.ro/facultati_departamente/ea/ icelm1/Papers/ECONOMIE-SOCIOLOGIE-INTEGRARE%20EUROPEANA.pdf

Linaburg-Maduell Transparency Index, SWF Institute, http://www.swfinstitute.org/statistics-research/linaburg-maduell-transparency-index

“Sovereign Wealth Funds, Generally Accepted Principles and Practices, Santiago Principles” (2008). IWG-International working group of sovereign wealth funds www.iwg-swf.org/pubs/eng/santiagoprinciples.pdf

“Sovereign Wealth Fund Ranking. Largest SWF by Assets Under Management” (2012). SWF Institute, http://www.swfinstitute.org/fund-rankings/

“Sovereign Wealth Funds, Financial Markets Series. (2012). TheCityUK, February www.thecityuk.com/assets/Uploads/SWF-2012.pdf

“World Investment Report 2011” (WIR), UNCTAD, unctad.org/en/docs/wir2011_ embargoed_en.pdf

Date post:	21-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

Evoluţia fondurilor suverane de investi ii şi influenţa ...store.ectap.ro/articole/863_ro.pdf ·...

Documents