textil.stfi.detextil.stfi.de/download/sites/download_script.asp?filename=772_1005.pdf · Este un...

��

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

��

��

��

��

��

��

�

��

� �

�

�

�

�

��

��

��

��

2

�

��

��

��

��

Acordul de Politic� Social� A fost semnat de c�tre 14 State Membre în decembrie 1991. Marea Britanie s-a ab�inut de la adoptarea acestuia.

Acordul stabile�te obiectivele de politic� social� preg�tite de Carta Social� adoptat� în 1989: promovarea ocup�rii for�ei de munc�, îmbun�t��irea condi�iilor de via�� i de munc�, combaterea excluderii, dezvoltarea resurselor umane �i altele. De asemenea în Acord se stabile�te procedura de adoptare a m�surilor de politic� social� �i se recunoa�te rolul vital jucat de conducere �i de angaja�i în dialogul asupra politicii sociale. Când a fost semnat, acest Acord de Politic� Social� a fost anexat Protocolului de Politic� Social�, mecanismul prin care Marea Britanie a permis celorlalte State Membre s� evolueze în domeniul politicii sociale, f�r� ca ea s� participe la acest proces. Ca urmare a alegerii unui nou guvern în mai 1997, Marea Britanie a anun�at c� renun�� la ab�inerea sa de participare. Acordul de Politic� Social� a fost atunci încorporat în cadrul Capitolului Social al Tratatului UE prin intermediul Tratatului de la Amsterdam. Aceasta a implicat �i abolirea formala a Protocolului de Politica Sociala.

Acordul European Este un tip specific de acord de asociere încheiat intre Uniunea Europeana �i anumite state din Europa Central� �i

de Est. Obiectivul s�u este preg�tirea statelor asociate pentru aderarea la Uniunea Europeana �i are la baza principiile respect�rii drepturilor omului, democra�iei, statului de drept �i ale economiei de pia�� . Acorduri europene au fost încheiate cu zece ��ri : Bulgaria, Republica Ceh�, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia �i Slovenia.

Un acord european se încheie pentru o perioad� nedefinit� �i se bazeaz� pe urm�toarele elemente: aspectul politic, respectiv consult�rile bilaterale �i multilaterale asupra oric�rei probleme de interes comun; aspectul comercial, cu scopul de a se institui o zon� de liber schimb; cooperarea în domeniile economic, cultural �i financiar; adoptarea legisla�iei comunitare, în particular a celei privind proprietatea intelectual� �i regulile cu privire la concuren��.

Din punct de vedere institu�ional, administrarea general� a unui acord european este responsabilitatea unui Consiliu de Asociere, format din reprezentan�i ai Consiliului �i ai Comisiei, pe de-o parte �i reprezentan�i ai guvernului statului asociat, de cealalt� parte.

Un Comitet de Asociere, format din membri ai Consiliului de Asociere, asigura punerea în practic� a lucr�rilor �i preg�te�te dezbaterile Consiliului de Asociere.

În final, un Comitet Parlamentar de Asociere, format din membri ai Parlamentului European �i ai parlamentului na�ional al statului asociat, pot face recomand�ri Consiliului de Asociere.

Acquis-ul comunitar sau patrimoniul comunitar reprezint� ansamblul de drepturi �i obliga�ii comune ce leag� toate statele membre în

cadrul Uniunii Europene. Se afla într-o evolu�ie permanent� �i cuprinde:

- con�inutul, principiile �i obiectivele politice ale Tratatelor;

- legisla�ia adoptat� în aplicarea tratatelor �i jurispruden�a Cur�ii de Justi�ie;

- declara�iile �i rezolu�iile adoptate în cadrul Uniunii Europene;

- m�surile adoptate în domeniul politicii externe �i de securitate comune;

- m�surile adoptate în domeniul justi�iei �i al afacerilor interne

- acordurile interna�ionale încheiate de c�tre Comunitate �i de c�tre statele membre între ele în domeniile de activitate ale Uniunii.

Acquis-ul comunitar nu cuprinde deci, numai dreptul comunitar propriu-zis, ci �i toate actele adoptate în cadrul pilonilor doi �i trei ai Uniunii Europene �i, în primul rând, obiectivele comune stabilite prin Tratate. Uniunea s-a angajat s� p�streze acquis - ul comunitar în întregimea sa �i s�-l dezvolte în continuare.

Statele candidate trebuie s� accepte acquis-ul comunitar înainte de a adera la Uniunea Europeana. Derog�rile de la acquis se acord� numai în situa�ii excep�ionale �i sunt limitate ca arie de aplicabilitate. Uniunea s-a angajat s� men�in� în

3

vigoare acquis-ul comunitar în integralitatea sa �i s�-l dezvolte în continuare. În perspectiva viitoarei extinderi, statele candidate trebuie s� includ� acquisul în legisla�ia lor na�ional� �i vor trebui s� o implementeze din momentul ader�rii lor la Uniunea European�.

Aderarea noilor state membre la Uniunea European� Consiliul trebuie s� aprobe unanim deschiderea negocierilor, dup� consultarea Comisiei �i primirea acordului

Parlamentului European. Condi�iile de aderare, orice perioade de tranzi�ie cerute �i amendamentele la tratatele pe care se bazeaz� Uniunea trebuie s� fie obiectul unui acord intre statul candidat �i Statele Membre. Pentru a intra în vigoare, acordul necesita ratificarea din partea tuturor Statelor contractante, cu respectarea cerin�elor constitu�ionale specifice. Adoptarea Acordului de Politic� Social� (Abrogarea protocolului de Politic� Social�)

Tratatul de la Amsterdam a abrogat Protocolul de Politic� Social�, mecanism prin care Marea Britanie a permis celorlalte state membre s� avanseze în domeniul politicii sociale, f�r� îns� a participa. În urma declara�iei noului Guvern britanic, conform c�reia Marea Britanie inten�iona s� se al�ture celorlalte state membre în domeniul politicii sociale, s-a hot�rât ca Acordul de Politic� Social� s� fie inclus în Tratatul de constituire a Comunit��ii Europene.

Marea Britanie a avut la dispozi�ie doi ani pentru a implementa directivele adoptate de celelalte paisprezece state membre în baza Acordului de Politic� Social�. De fapt, Marea Britanie �i-a anulat în 1997 decizia de neparticipare ("opting out") la politica social�, cu mult înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam �i de abrogarea oficial� a Protocolului de Politic� Social�.

Adoptarea acquis-ului comunitar Consiliul European de la Essen (decembrie 1994) a solicitat Comisiei s� prezinte o Carte Alb� referitoare la

preg�tirea ��rilor asociate din centrul �i estul Europei pentru integrarea în pia�a intern� a Uniunii, ceea ce s-a întâmplat la Consiliul European de la Cannes, în iunie 1995. Carta Alba prezint� un program care con�ine indica�ii pentru alinierea legisla�iei ��rilor central �i est-europene la cea a pie�ei interne.

Cartea stipuleaz� c� aceste ��ri vor stabili anumite priorit��i pentru a asimila regulile comunitare �i c� ele vor fi sprijinite în eforturile lor de biroul de asisten�� tehnic� (TAIEX), în special pentru a ob�ine informa�ii despre legisla�ia comunitar�.

Adoptarea �i implementarea legisla�iei comunitare sunt principalele provoc�ri cu care se confrunt� ��rile candidate. Acest lucru implic� înt�rirea administra�iei, a sistemului juridic �i a infrastructurii din ��rile candidate, care trebuie s� fie adaptate la standardele comunitare, în mod special în problemele legate de mediu, precum �i înt�rirea sistemului energetic, al transportului �i a re�elelor de telecomunica�ii. Pentru a facilita aceste modific�ri considerabile, ��rilor candidate li se ofer� asisten�� de pre-aderare. Negocierile de aderare pentru cele 11 state candidate desemnate de Consiliul European de la Luxemburg (decembrie 1997) au început pe 30 martie 1998, dup� Conferin�a Europeana. Primul pas îl constituie evaluarea legisla�iei fiec�rei ��ri candidate, pentru a stabili compatibilitatea cu regulile comunitare (proces de examinare analitic�). Aceasta evaluare va constitui baza celei de-a doua faze, negocierile bilaterale între Uniune �i fiecare �ar�a candidat�.

In unele domenii, ��rilor candidate li s-au aprobat perioade de tranzi�ie între momentul ader�rii �i momentul în care vor fi capabile s� implementeze în totalitate legisla�ia comunitar�. Cu toate acestea, orice astfel de perioad� de

Agenda 2000 Este un program de ac�iune adoptat de Comisie la data de 15 iulie 1997 ca r�spuns oficial la solicit�rile Consiliului

European de la Madrid din decembrie 1995, de a prezenta un document general privind extinderea Uniunii �i reforma politicilor comunitare, precum �i o comunicare referitoare la viitorul cadru financiar al Uniunii dup� 31 decembrie 1999. Agenda 2000 abordeaz� toate problemele cu care se confrunt� Uniunea în pragul secolului XXI. Ea este înso�it� de opiniile Comisiei asupra cererilor de aderare depuse de ��ri le candidate. Agenda 2000 este alc�tuit� din trei p�r�i:

- prima parte abordeaz� func�ionarea intern� a Uniunii Europene, în special reforma politicii agricole comune �i a politicii de coeziune economic� �i social�. Con�ine �i recomand�ri asupra modului optim de a r�spunde provoc�rilor generate de procesul de extindere �i propune un nou cadru financiar pentru perioada 2000-2006;

- partea a doua propune o strategie consolidat� de pre-aderare care cuprinde dou� elemente noi: parteneriatul pentru aderare �i extinderea particip�rii ��ri lor candidate la programele comunitare �i la mecanismele de aplicare a acquis-ului comunitar;

- partea a treia cuprinde un studiu de impact privind efectele extinderii asupra politicilor Uniunii Europene. Aceste priorit��i au fost transpuse în circa dou�zeci de propuneri legislative înaintate de Comisia European� în

1998. Consiliul European de la Berlin a ajuns la un acord politic general asupra pachetului legislativ pentru anul 1999, ceea ce a condus la adoptarea acestor m�suri în cursul aceluia�i an. Ele acoper� patru domenii strâns legate în perioada 2000-2006:

- reforma politicii agricole comune,- reforma politicii structurale, - instrumentele de preaderare, - cadrul financiar.

4

Agen�iile Uniunii Europene Sunt autorit��i publice înfiin�ate prin legea UE, cu personalitate juridic�, fiind create de un instrument al legisla�iei

comunitare secundare pentru a îndeplini o sarcin� specific�, tehnic�, �tiin�ific� sau administrativ�. Primele agen�ii au fost înfiin�ate în anii ’70, dar majoritatea �i-au început activitatea în 1994 sau 1995, ca urmare a

deciziei Consiliului European de la Bruxelles (octombrie 1993) de stabilire a sediilor a 7 dintre ele. Cele mai recente agen�ii sunt Autoritatea Europeana pentru Siguran�a Alimentar� (ianuarie 2002), Agen�ia European� pentru Siguran�a Maritim� (august 2002) �i Agen�ia European� pentru Siguran�a Aerian� (septembrie 2002).

15 structuri îndeplinesc în prezent cerin�ele de agen�ie a UE, de�i pentru descrierea lor sunt folosi�i termeni diferi�i (centru, funda�ie, agen�ie, oficiu etc.). Fiind organiza�ii autonome, agen�iile sunt totu�i un grup eterogen unit de un model organiza�ional unitar. În func�ie de mandat, de parteneri sau clien�i, agen�iile pot fi divizate în 4 sub-grupe, dup� activit��ile pe care le desf��oar�:

Agen�ii care faciliteaz� operarea pie�ei interne: - OHIM (Oficiul pentru Armonizare în pia�� Interna - m�rci �i design), cu sediul în Alicante; - CPVO (Oficiul Comunitar pentru Variet��i Vegetale) cu sediul în Angers; - EMEA (Agen�ia European� pentru Evaluarea Produselor Medicinale), cu sediul în Londra; - EFSA (Autoritatea European� pentru Siguran�a Alimentar�) cu sediul provizoriu în Bruxelles; - EMSA (Agen�ia European� pentru Siguran�a Maritim�) (loca�ia urmeaz� s� fie aleas�); - EASA (Agen�ia Europeana pentru Siguran�a Aerian�) (loca�ia urmeaz� s� fie aleas�). Centre de Monitorizare: - EEA (Agen�ia European� pentru Mediu) - EMCDDA (Centrul European de Monitorizare a Drogurilor �i a Dependen�ei de Droguri), cu sediul la Lisabona; - EUMC (Centrul European pentru Monitorizarea Rasismului �i Xenofobiei), cu sediul la Viena. Agen�ii care promoveaz� dialogul social la nivel european: - CEDEFOP (Centrul European pentru Dezvoltarea Înv��mântului Voca�ional), cu sediul la Salonic; - Funda�ia Europeana pentru Îmbun�t��irea Condi�iilor de Via�� i Munc� (Dublin); - Agen�ia European� pentru Securitate �i S�n�tate la Locul de Munc� (Bilbao). Agen�ii care desf��oar� programe �i misiuni în aria lor de expertiza în numele Uniunii Europene: - ETF (Funda�ia European� pentru Formare Profesional�), cu sediul la Torino; - CDT (Centrul de Traduceri pentru Institu�iile Uniunii Europene), cu sediul la Luxemburg; - ERA (Agen�ia European� pentru Reconstruc�ie), cu sediul în Salonic.

Ajutoare de pre-aderare Pentru ca statele candidate sa fie capabile s�-�i compatibilizeze standardele, în special cele din domeniul industrial

�i de mediu, cu cele ale legisla�iei comunitare, sunt necesare investi�ii enorme. Asisten�a pentru pre-aderare pentru statele din Europa Centrala �i de Est, pe perioada 2000-2006, este un element central al strategiei Uniunii Europene pentru candida�i �i implic� dou� componente principale:

• programul Phare finan�eaz� proiectele necesare compatibiliz�rii sistemului administrativ �i juridic, precum �i dezvoltarea infrastructurii statului candidat (10,5 miliarde Euro);

• au fost înfiin�ate dou� fonduri pentru asisten��, pentru a administra suport adi�ional: - primul sprijin� m�surile structurale din domeniul agriculturii (Sapard – 3,5 miliarde Euro) - al doilea finan�eaz� dezvoltarea infrastructurii în domeniile mediului �i transportului (Instrument Structural pentru

Politici de pre-Aderare, Ispa – 7 miliarde Euro). Ispa joac� acela�si rol pentru statele candidate, ca �i Fondurile de Coeziune pentru Spania, Portugalia, Grecia �i

Irlanda. Parteneriatul pentru aderare încheiat între Uniune �i statele candidate reprezint� principalul impuls al strategiei de pre-aderare �i serve�te drept element de canalizare al diferitelor tipuri de asistenta. Cipru, Malta �i Turcia primesc asisten�� pentru pre-aderare specific�. Reglementarea Consiliului (EC) Nr.555/2000 prevede o suma de referin�� de 95 milioane Euro pentru implementarea opera�iunilor care fac parte din cadrul strategiei de pre-aderare pentru Cipru �i Malta (57 milioane Euro pentru Cipru �i 38 milioane Euro pentru Malta). Aceasta suma este disponibil� pân� la 31 decembrie 2004. Reglementarea (EC)2500/2001, cu privire la asisten�� financiar� de pre-aderare pentru Turcia, prevede un ajutor specific total de peste 2 milioane Euro. Toate statele candidate pot participa de asemenea, la instrumentul de pre-aderare al B�ncii Europene de Investi�ii (BEI).

Asisten�a suplimentar� de pre-aderare pentru România �i Bulgaria a fost aprobat� la Consiliul European de la Copenhaga (12 �i 13 decembrie 2002).

Alc�tuirea Comisiei Europene Comisia este alc�tuit� în prezent din cel pu�in un reprezentant al fiec�rui stat membru (doi pentru statele membre

mari: Fran�a, Marea Britanie, Germania, Spania �i Italia). Alc�tuirea Comisiei în perspectiva extinderii este foarte important� pentru dezbaterile actuale, deoarece implic�

alegerea num�rului optim de comisari necesari pentru a garanta legitimitatea, responsabilitatea colectiv� �i eficien�a unei institu�ii al c�rei scop este de a reprezenta interesul general în mod complet independent. Conceptul de responsabilitate

5

colectiv� este de o importan�� crucial�. Este specific structurii �i mijloacelor Comisiei ca pozi�iile adoptate s� reflecte opiniile Comisiei Europene ca un întreg, �i nu acelea individuale ale membrilor. Din perspectiva unor viitoare extinderi, exist� temeri c� o cre�tere exagerat� a num�rului de comisari va duce la o na�ionalizare a func�iei lor în detrimentul responsabilit��ii colective. În schimb, dac� num�rul de comisari este sa fie limitat, exista temerea ca unele na�ionalit��i nu vor fi reprezentate în Comisie cum se cuvine.

Tratatul de la Nisa, un rezultat al Conferin�ei Interguvernamentale din 2000, ofer� o solu�ie provizorie la aceast� dilem�:

- o limitare a num�rului de membri, de la data la care va fi numit� viitoarea Comisie (1 noiembrie 2004), la un comisar pentru fiecare stat membru;

- un plafon pentru num�rul de membri, odat� ce Uniunea ajunge la 27 de state; la acel moment, Consiliul va trebui s� decid�, în unanimitate, num�rul exact de comisari (întotdeauna mai putini de 27); na�ionalitatea lor va depinde de un sistem echitabil de rota�ie intre statele membre.

Statele Membre care au avut câte doi comisari pân� la acea dat�, vor pierde din 2005 dreptul la un al doilea comisar, dar ob�in în schimb o re-ponderare a voturilor în favoarea lor atunci când se adopta decizii în Consiliu.

Consiliul European de la Copenhaga (12-13 decembrie 2002) a decis ca noii comisari din noile state membre sa î�i preia locurile în actuala Comisie, de la data ader�rii, programat� pentru 1 mai 2004.

Arhitectura Europei

Aceasta sintagm� se refer� la ansamblul de organiza�ii, institu�ii, tratate �i rela�ii tradi�ionale care formeaz� spa�iul european în cadrul c�ruia membrii conlucreaz� în probleme de interes comun.

O parte important� a acestei arhitecturi a fost stabilit� prin Tratatul asupra Uniunii Europene, fiind constituit� din trei piloni: Comunitatea European� (primul pilon), Politica Extern� �i de Securitate Comun� (al doilea pilon) �i colaborarea în domeniile Justi�iei �i Afacerilor Interne (al treilea pilon). Problemele aferente celui de-al doilea �i celui de-al treilea pilon sunt de competenta institu�iilor comunitare (Consiliul European, Consiliul de Mini�tri, Comisia, Parlamentul European etc.), îns� cu aplicarea procedurilor interguvernamentale.

Banca Central� European� A fost inaugurat� pe 30 iunie 1998. De la 1 ianuarie 1999 a preluat responsabilitatea implement�rii politicii

monetare europene, a�a cum este definit� de Sistemul European al B�ncilor Centrale (SEBC). Organele de decizie ale B�ncii Centrale Europene (Consiliul Director �i Comitetul Executiv) conduc, în mod direct, acest sistem care are ca sarcini gestionarea circula�iei masei monetare, realizarea opera�iunilor valutare, p�strarea �i gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre �i promovarea bunei func�ion�ri a sistemelor de plata. BCE a preluat activitatea Institutului Monetar European (IME), c�ruia îi succede.

Tratatul de la Nisa, adoptat în decembrie 2000, nu a schimbat componen�a Consiliului Director al BCE (care cuprinde membrii Comitetului Executiv �i guvernatorii b�ncilor centrale na�ionale), dar permite modific�ri ale procedurilor de luare a deciziilor (deciziile se iau, în general, prin majoritatea simpl� a membrilor, fiecare având un singur vot). Orice schimbare de acest fel necesit� o decizie unanim� a Consiliului European, care trebuie apoi ratificat� de c�tre Statele Membre.

Banca European� de Investi�ii

Înfiin�at� prin Tratatul de la Roma, Banca European� de Investi�ii este institu�ia financiar� a Comunit��ii. Sarcina ei este de a contribui la o dezvoltare echilibrat� a Comunit��ii, prin integrare economic� �i coeziune social� .In afara UE, BEI sprijin� strategiile de pre-aderare ale ��ri lor centrale �i est-europene �i administreaz� dimensiunea financiar� a acordurilor încheiate conform politicilor de ajutor pentru dezvoltare �i cooperare.

Cadrul institu�ional unic Concretizeaz� principiul unicit��ii institu�ionale. Acesta implic� acordul statelor membre de a ac�iona prin

intermediul unor institu�ii comune pentru intensificarea integr�rii �i cooper�rii intre ele. De asemenea, el mai implic� acceptarea de c�tre celelalte state membre, neparticipante la acest proces, a folosirii acestor institu�ii comune în opera�iuni de integrare diferen�iat�. Carta Drepturilor Fundamentale

Ca urmare a celei de-a 50-a aniversari a Declara�iei Universale a Drepturilor Omului în decembrie 1998, Consiliul European de la Köln (3 �i 4 iunie 1999) decide începerea formul�rii unei charte a drepturilor fundamentale. Scopul era de a reuni drepturile fundamentale aplicabile la nivelul Uniunii într-un singur document, pentru a ridica nivelul de informare. Charta are la baz� tratatele Comunit��ilor, conven�ii interna�ionale precum Conven�ia European� asupra Drepturilor Omului din 1950 �i Charta Social� European� din 1989, tradi�iile constitu�ionale comune Statelor Membre �i diferite declara�ii ale Parlamentului European.

Misiunea a fost încredin�at� unui corp special, care a decis s� se intituleze Conven�ia, compus din 62 de membri, cuprinzând reprezentan�i ai guvernelor Statelor Membre, ai Pre�edintelui Comisiei Europene, ai Parlamentului European �i ai parlamentelor na�ionale. Patru observatori din partea Cur�ii de Justi�ie a Uniunii Europene; au mai participat �i

6

Consiliul Europei �i Curtea European� a Drepturilor Omului. Compunerea, metodele de lucru �i detaliile practice ale Conven�iei au fost adoptate la Consiliul European de la Tampere (15 �i 16 octombrie 1999).

Charta Drepturilor Fundamentale reprezint� o parte integral� a Tratatului Constitu�ional adoptat la Consiliul European de la Bruxelles din iunie 2004. Carta Serviciilor Publice

Ideea unei Carte a serviciilor publice are la baza proiectul unui text care urmeaz� s� stabileasc� drepturile fundamentale �i principiile de baz� ce reglementeaz� furnizarea de servicii c�tre public.

Aceste principii cuprind: - continuitatea serviciului; - calitatea; - securitatea resurselor; - accesul egal; - accesibilitatea pre�urilor - acceptabilitatea social�, cultural� �i de protec�ie a mediului.

Carta Social�

Carta drepturilor sociale fundamentale ale lucr�torilor, denumit� �i Carta Social�, a fost adoptat� în 1989 sub forma unei declara�ii a tuturor statelor membre cu excep�ia Marii Britanii. Documentul este considerat un instrument politic care con�ine "obliga�iile morale" al c�ror obiect este garantarea respect�rii anumitor drepturi sociale în statele respective. Aceste drepturi se refer� în primul rând la pia�a muncii, la preg�tirea profesional�, la egalitatea de �anse �i la mediul de munc�. Carta mai con�ine �i o solicitare explicit� fa�� de Comisie pentru a prezenta propuneri de transpunere a con�inutului Cartei Sociale în acte legislative. Adoptarea Cartei Sociale a fost urmat� de programe de ac�iune social�.

Cartea Alb�

C�r�ile Albe ale Comisiei Europene sunt documente ce con�in propuneri de ac�iune comunitar� în domenii specifice. În anumite cazuri, C�r�ile Albe urmeaz� unei C�r�i Verzi publicate de c�tre Comisie în scopul lans�rii unui proces de consultare la nivel european.

Printre exemple sunt C�r�ile Albe cu privire la edificarea pie�ei interne, la cre�terea economic�, competitivitate �i ocuparea for�ei de munc�, sau la adoptarea acquis-ului de c�tre statele asociate din ��ri le Europei Centrale �i de Est în domeniile relevante pentru pia�a intern�. Când o Carte Alb� a fost primit� favorabil de c�tre Consiliu, ea poate deveni program de ac�iune pentru Uniunea European�, în domeniul respectiv. Cartea Verde

Documentele Comisiei denumite “C�r�i Verzi” sunt menite s� stimuleze dezbaterea �i s� lanseze un proces de consultare la nivel european asupra unui subiect anume (cum ar fi politica social�, moneda unic�, telecomunica�iile). Aceste consult�ri ar putea conduce la publicarea unei C�r�i Albe care s� transpun� concluziile dezbaterii în propuneri practice pentru ac�iunile comunitare.

Cercetare �i dezvoltare

Politica european� în domeniul cercet�rii �i dezvolt�rii are la baz� prevederile din cele trei tratate fondatoare (Comunitatea C�rbunelui �i O�elului, Euratom �i Titlul XVIII al Tratatului de constituire a CE). Actul Unic European a introdus conceptul de tehnologie în legisla�ia comunitar� iar Tratatul asupra Uniunii Europene a dezvoltat obiectivele comunit��ii în domeniu. Priorit��ile comunitare sunt sprijinirea competitivit��ii industriei europene �i promovarea cercet�rii, pentru a face fa�� provoc�rilor tehnologice.

Coordonarea ini�iativelor în domeniul cercet�rii �i dezvolt�rii în cadrul Comunit��ii se bazeaz� pe diverse instrumente:

- programul cadru pentru cercetare �i dezvoltare tehnologic�. Acest program multianual, instituit în 1984, coordoneaz� mai multe programe specifice dedicate unor domenii variate precum tehnologiile inform�rii �i comunic�rii, mediu, biologie, energie (inclusiv nuclear�), transport �i mobilitatea cercet�torilor. Celui de-al Cincilea program cadru (1998-2002) i-au fost alocate mai mult de 14,9 miliarde de euro pentru a-�i îndeplini obiectivele, inclusiv promovarea unei societ��i informa�ionale accesibile �i accesul la cercetare al IMM-urilor;

- Centrul Comun pentru Cercetare (Joint Research Centre) �i Agen�ia Euratom. CCC cuprinde opt institute de cercetare din Comunitatea European� �i a fost creat pentru a r�spunde nevoilor specifice al Comisiei Europene. Este în avangarda cercet�rii în domeniul energiei nucleare (mai ales siguran�a), extinzându-�i activitatea �i în sectoare precum materialele, mediul �i riscurile industriale; - COST, instituit în 1971, include 25 de ��ri : cele 15 state membre ale UE plus Islanda, Norvegia, Elve�ia, Croa�ia, Republica Ceh�, Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia �i Turcia. Scopul acestui program european de cooperare este de a coordona priorit��ile cercet�rii na�ionale în Europa;

7

- Eureka este o organiza�ie interguvernamental� a 26 de ��ri , inclusiv statele membre ale Uniunii Europene, Rusia, Elve�ia �i Turcia. A fost instituit� în 1985 �i are drept obiectiv sprijinirea parteneriatelor între mediul de afaceri �i institutele de cercetare, mai ales în sectoarele tehnologiei de vârf.

Programul cadru multianual este adoptat prin procedura de codecizie. În Consiliu nu mai este necesar votul în unanimitate, urmare a intr�rii în vigoare a Tratatului de la Amsterdam. Programele specifice sunt întotdeauna adoptate de c�tre Consiliu cu majoritate calificata, ca urmare a unei propuneri a Comisiei, dup� consultarea Parlamentului European �i a Comitetului Economic �i Social. Cet��enia Uniunii

Cet��enia Uniunii presupune de�inerea na�ionalit��ii unuia dintre Statele Membre. Cu alte cuvinte, oricine are na�ionalitatea unui Stat Membru este considerat cet��ean al Uniunii Europene.

Pe lâng� drepturile �i obliga�iile înscrise în Tratatul de constituire a Comunit��ii Europene, cet��enia Uniunii confer� patru drepturi speciale:

- libertatea de circula�ie �i de stabilire a re�edin�ei oriunde în Uniunea European�; - dreptul de a vota �i candida în alegerile locale �i pentru Parlamentul European, în �ara de re�edin��; - dreptul de a beneficia, pe teritoriul unui stat ter� (care nu este membru al Uniunii Europene), de protec�ie consular�

�i diplomatic� din partea autorit��ilor unui alt stat membru, în cazul în care statul din care provine persoana respectiv� nu are reprezentan�� diplomatic� sau consular� în acel stat ter�

- dreptul de peti�ie �i recurs la Mediatorul European.

Comisia European� Este organul executiv al Uniunii Europene. Este o institu�ie independent� politic ce întrupeaz� �i reprezint�

interesele Uniunii per ansamblu. În cadrul liniilor politice generale stabilite de Consiliul European, preg�te�te �i implementeaz� deciziile Consiliului Uniunii Europene �i ale Parlamentului European.

Comisia are puteri de ini�iativ�, implementare, management �i control. Este gardianul tratatelor �i întrupeaz� interesele Comunit��ii. Ea consist� dintr-un colegiu de 25 membrii independen�i, sau câte unul pentru fiecare Stat Membru. Odat� ce Uniunea va avea 27 membri, Consiliul va trebui sa adopte o decizie prin vot unanim, cu privire la reducerea num�rului de membrii ai Comisiei.

Comisia este numit� pe un mandat de cinci ani, în urma alegerii Parlamentului European. Ea este r�spunz�toare politic în fata Parlamentului European care o poate dizolva printr-o mo�iune de cenzur�. Comisia particip� la toate �edin�ele Parlamentului, în cadrul c�rora trebuie s�-�i explice �i justifice ac�iunile. De asemenea, trebuie s� ofere în mod regulat r�spunsuri verbale sau scrise la întreb�rile ridicate de parlamentarii europeni.

Comisia îndepline�te patru func�ii de baz�: - înainteaz� propuneri Parlamentului �i Consiliului; - implementeaz� politicile europene �i bugetul; - monitorizeaz� aplicarea dreptului comunitar (o func�ie pe care o împarte cu Curtea Europeana de Justi�ie); - reprezint� Uniunea Europeana pe scena interna�ional�. Procedura pentru numirea Comisiei este destul de complex�. Guvernele Statelor Membre încep prin a c�dea de

acord asupra numirii Pre�edintelui Comisiei. Apoi, viitorul pre�edinte alege ceilal�i membrii ai Comisiei, în în�elegere cu guvernele Statelor Membre. Nou alesul Parlament European organizeaz� apoi audieri ale tuturor membrilor nominaliza�i �i ia o decizie asupra colegiului, în ansamblul lui. Dac� Parlamentul î�i exprima încrederea în noua Comisie, ea poate începe s� lucreze oficial de la începutul lunii urm�toare. Pre�edintele decide asupra distribu�iei portofoliilor în cadrul Comisiei: el poate schimba acest lucru �i de-a lungul mandatului. Pre�edintele are de asemenea dreptul, cu acordul Comisiei, s� cear� unui comisar s� demisioneze. Comisii parlamentare

Comisii diverse au fost instituite în structura institu�ional� a Parlamentului European, în scopul organiz�rii activit��ii sale. Membrii fiec�rei comisii sunt ale�i la începutul �i la jum�tatea fiec�rui ciclu parlamentar, conform afilierii politice �i expertizei lor.

Conform regulilor de procedur� ale Parlamentului European, membrii parlamentului stabilesc num�rul de comisii �i determin� num�rul lor. În prezent exist� 17 comisii specializate, care analizeaz� propunerile Comisiei Europene.

Parlamentul poate de asemenea institui subcomisii, comisii temporare �i comisii de anchet�, dac� consider� necesar. Dou� comisii de ancheta au fost instituite pân� acum: cu privire la procedura comunitar� tranzitorie (în 1996) �i cu privire la epidemia de encefalopatie bovin� spongiform� (în 1997).

Sarcina principal� a comisiilor permanente este dezbaterea propunerilor de legisla�ie nou�, înaintate de Comisia European�, �i redactarea rapoarte lor cu privire la ini�iativele proprii. Un raportor este numit pentru orice ini�iativ� legislativ� sau de alt tip, conform unui acord al grupurilor politice care alc�tuiesc Parlamentul. Raportul este discutat, amendat �i votat de c�tre comisia parlamentar�, fiind apoi transmis adun�rii în plen, care are loc lunar, la Strasbourg, ocazie cu care se dezbate �i se voteaz�, în baza raportului.

Ca o preg�tire a votului de investire a Comisiei Europene, de c�tre Parlamentul European, comisiile parlamentare îi audiaz� pe viitorii membri ai Comisiei, în func�ie de specializ�rile lor.

8

Comitete �i grupuri de lucru

Comitetele, a c�ror sarcina este de a acorda asisten�� institu�iilor comunitare, sunt implicate în toate etapele procesului legislativ. Comisia European� se consult� în mod regulat cu comitete de exper�i înainte de a elabora o noua propunere legislativ�. Aceste comitete, formate din reprezentan�i ai mediilor implicate, exper�i din sectorul privat sau guvernamentali, permit Comisiei Europene s� r�mân� deschis� preocup�rilor celor viza�i de legisla�ia respectiv�. Exist� circa 60 de comitete consultative ce acoper� toate sectoarele, de�i jum�tate dintre ele se ocup� de probleme agricole.

In Parlamentul European, diferite comitete permanente organizeaz� munca membrilor Parlamentului European. �i Consiliul este asistat de comitete �i grupuri de lucru, care preg�tesc deciziile. Existen�a anumitor comitete este

prev�zut� de tratate (de exemplu, Articolul 36 - Comitetul pentru justi�ie �i afaceri interne), iar altele sunt comitete ad-hoc, precum Comitetul pentru probleme culturale, care evalueaz� propunerile cu privire la cooperarea cultural�, preg�te�te dezbaterile Consiliului �i urm�re�te ac�iunile întreprinse ulterior.

Aceste comitete sunt formate din reprezentan�i ai statelor membre plus un membru al Comisiei. În paralel, diferite grupuri de lucru desf��oar� lucr�rile preg�titoare pentru Coreper. În timp ce unele sunt constituite pe o baz� temporar� pentru a rezolva o anumit� problema, exist� circa o sut� de grupuri care se ocup� de un anumit sector �i se întâlnesc periodic.

Textele legislative adoptate includ principii generale care trebuie respectate. Uneori sunt necesare m�suri mai precise, de transpunere în practic� a principiilor. în acest caz, textul prevede instituirea unui comitet în cadrul Comisiei, având drept scop adoptarea deciziilor potrivite. Aceste comitete sunt formate din exper�i numi�i de c�tre statele membre �i sunt conduse de c�tre Comisie, iar func�ionarea lor respect� regulile stabilite de Consiliu printr-o decizie cunoscut� ca Decizia cu privire la comitologie (1987). Exist� circa 300 de comitete, în domeniile industriei, politicii sociale, agriculturii, mediului, pie�ei interne, cercet�rii �i dezvolt�rii, protec�iei consumatorului �i securit��ii alimentare.

Comitetul Politici �i de Securitate Înlocuind Comitetul Politic, Comitetul Politic �i de Securitate (CPS) urmeaz� evolu�iile interna�ionale în domeniul

politicii externe �i de securitate comuna (PESC), ajut� la definirea politicilor �i monitorizeaz� implementarea lor. Sub autoritatea Consiliului, este responsabil de controlul politic �i orientarea strategic� a opera�iunilor de management al crizelor. Format în principal din reprezentan�i na�ionali, CPS este în centrul activit��ilor de management al crizelor. Pentru asigurarea unei activit��i f�r� probleme este asistat de un Grup Politico - Militar, un Comitet pentru Aspecte Civile ale Managementului Crizelor �i un Comitet Militar (CM) �i Personal Militar (PM).

Comitetul Regiunilor Comitetul Regiunilor este o adunare politic� ce d� o voce regiunilor chiar în sufletul Uniunii Europene. A fost instituit prin Tratatul de la Maastricht din 1992, iar acum este compus din 317 membri �i un num�r egal de

suplean�i. To�i sunt numi�i pe o perioad� de patru ani de c�tre Consiliu, pe baza unei propuneri din partea Statelor Membre. Fiecare stat î�i alege membrii conform propriei proceduri, dar delega�iile reflect� echilibrul general de pe plan politic, geografic �i regional/local din cadrul Statului Membru. Membrii Comitetului Regiunilor sunt reprezentan�i ale�i sau actori-cheie din cadrul autorit��ilor locale sau regionale din regiunea lor de origine.

Comitetul Regiunilor a fost instituit pentru a se ocupa de dou� mari probleme. În primul rând, aproximativ dou� treimi din legisla�ia comunitar� este implementat� la nivel local sau regional, de aceea era logic ca reprezentan�ii autorit��ilor locale �i regionale s� aib� cuvântul lor de spus în cadrul procesului de elaborare de noi legi comunitare. În al doilea rând, exista în acea perioad� temerea c� cet��enii ar putea fi exclu�i de la construirea Uniunii. Implicarea nivelului administra�iei elective cea mai apropiat� de oameni, a fost unul dintre modurile de a dep��i aceast� îndep�rtare.

Tratatele oblig� Comisia �i Consiliul s� consulte Comitetul Regiunilor în cazul oric�rei propuneri dintr-un domeniu care are repercusiuni pe plan local sau regional. Tratatul de la Maastricht define�te 5 domenii: coeziune economica �i sociala; re�ele trans-europene de infrastructur�; s�n�tate; educa�ie �i cultur�. Tratatul de la Amsterdam a ad�ugat cinci noi domenii la acesta list�: politica ocup�rii for�ei de munc�; politica social�; mediu; preg�tire voca�ional� �i transport, care acum acoper� o propor�ie considerabil� din câmpul de ac�iune al Comunit��ii.

Dincolo de domeniile men�ionate, Comisia, Consiliul �i Parlamentul European au op�iunea de a consulta Comitetul regiunilor pe marginea unor propuneri care le consider� c� au un impact important la nivel local �i regional. Comitetul Regiunilor poate de asemenea formula opinii din proprie ini�iativ�, care îi permit s� introduc� anumite subiecte pe agenda UE.

Competitivitate Cartea Alba pentru Cre�tere, Competitivitate �i Ocuparea For�ei de Munc�, elaborat� de Comisie în 1994, con�ine

liniile directoare ale unei politici de competitivitate global�. Aceast� politica are patru obiective, care sunt de actualitate �i în prezent:

- sprijinirea firmelor europene în vederea adapt�rii acestora la noua situa�ie concuren�ial� globalizat� �i interdependent�;

- exploatarea avantajelor competitive asociate unei treceri treptate la economia bazat� pe cunoa�tere; promovarea unei dezvolt�ri durabile a industriei;

9

- reducerea decalajului dintre ritmul schimb�rilor ofertei �i adaptarea corespunz�toare a cererii. Noul titlu referitor la ocuparea for�ei de munc� inclus în Tratatul de constituire a Comunit��ii Europene prin Tratatul

de la Amsterdam ia în considerare obiectivele stabilite în Cartea Alba.

Concuren�a Regulile privind concuren�a vizeaz� asigurarea func�ion�rii corespunz�toare a unei zone economice europene

guvernate de regulile pie�ei. Politica Comunit��ii Europene în domeniul concuren�ei (Articolele 81-89 ale Tratatului asupra Comunit��ii Europene, fostele Articole 85-94) se bazeaz� pe cinci principii:

-interzicerea practicilor concertate, a acordurilor �i asocierilor între firme, ce pot afecta comer�ul dintre statele membre �i împiedica, restrânge sau deforma concuren�a în cadrul pie�ei comune;

-interzicerea abuzului de pozi�ie dominant� pe pia�a comun�, atâta timp cât aceasta ar putea afecta comer�ul dintre statele membre;

-supravegherea acord�rii de ajutoare de c�tre statele membre sau din resurse de stat, sub absolut orice form�, ce amenin�� distorsionarea concuren�ei prin favorizarea anumitor firme sau produc�ia anumitor bunuri;

-supravegherea preventiva a fuziunilor cu dimensiune european�, prin aprobarea sau interzicerea alian�elor avute în vedere;

-liberalizarea anumitor sectoare în care firme publice sau private au ajuns s� de�in� monopolul, precum sectoarele: telecomunica�ii, transporturi �i energie;

Pot exista, totu�i, derog�ri de la primele dou� principii, atunci când un acord între firme îmbun�t��e�te produc�ia �i distribu�ia de produse �i promoveaz� progresul industrial. Schemele de ajutor de stat, ajutoarele sociale, sau subven�iile destinate promov�rii culturii �i conserv�rii patrimoniului, sunt alte exemple de posibile excep�ii de la aplicarea strict� a regulilor concuren�ei.

Dificultatea implement�rii unei politici eficiente în domeniul concurentei const� în faptul c� în permanen�� Comunitatea trebuie s� g�seasc� echilibrul între obiective uneori contradictorii, având în vedere c�:

- încercarea de a realiza o concuren�� perfect� pe pia�a intern� nu trebuie s� aib� ca rezultat reducerea competitivit��ii firmelor europene pe pia�a mondial�;

- eforturile de liberalizare nu trebuie s� pun� în pericol capacitatea serviciilor publice de a satisface nevoi de baz�.

Conferin�a European� A fost creat� pentru a asigura un cadru procesului extinderii, pentru perioada urm�torilor ani, reunind statele

membre ale Uniunii Europene �i statele europene ce doresc admiterea ca membru. Este un forum multilateral de consultare politic�, cu privire la problemele de interes general, în special

-politica extern� �i de securitate comun�; -justi�ie �i afaceri interne; -politica economica �i cooperarea regional�. A fost lansat� de c�tre Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, urmare a unei ini�iative franceze

prezentate în octombrie acela�i an. Conferin�a se reune�te o dat� pe an la nivel de �efi de state �i de guverne împreun� cu pre�edintele Comisiei Europene, �i o dat� pe an la nivel de mini�tri de externe. Este prezidat� de �ara care de�ine pre�edin�ia Consiliului Uniunii Europene. Conferin�a european� s-a reunit pentru prima oar� la Londra, în martie 1998 �i a decis constituirea unui grup comun de exper�i, îns�rcina�i cu redactarea unui raport cu privire la cre�terea num�rului problemelor pe care le pune crima organizat�, ��rilor europene, în special celor din Europa r�s�ritean�. Prima reuniune la nivel ministerial a avut loc la Luxemburg, la 6 octombrie 1998.

Consiliul European Este termenul folosit pentru a denumi întâlnirile periodice ale �efilor de stat sau de guvern din statele membre ale

Uniunii Europene. Acesta a fost creat prin comunicatul final al întâlnirii la vârf de la Paris, din decembrie 1974 �i s-a întrunit pentru prima oar� în 1975 (la Dublin, pe 10 �i 11 martie). Anterior, în perioada 1961-1974, practica era sa se organizeze conferin�e europene la vârf. Existen�a Consiliului European a fost recunoscut� legal prin Actul Unic European, iar statutul oficial i-a fost conferit prin Tratatul asupra Uniunii Europene. Consiliul European se întrune�te de dou� ori pe an, iar Pre�edintele Comisiei particip� la aceste �edin�e în calitate de membru cu drepturi depline. Scopul urm�rit de acest for este de a da Uniunii Europene impulsul necesar pentru dezvoltarea sa în continuare �i de a defini liniile politice directoare. Consiliul European de la Essen

Consiliul European de la Essen (decembrie 1994) a solicitat Comisiei s� prezinte o Carte Alba referitoare la preg�tirea ��rilor asociate din centrul �i estul Europei pentru integrarea în pia�a intern� a Uniunii. Cartea Alb�, prezentat� în cadrul Consiliul European de la Cannes, în iunie 1995, con�inea un program orientativ pentru alinierea legisla�iei ��rilor central �i est-europene cu cea a pie�ei interne. Stipula c� aceste ��ri vor stabili anumite priorit��i pentru a asimila regulile

10

comunitare �i c� ele vor fi sprijinite în eforturile lor de biroul de asisten�� tehnic� (TAIEX), în special pentru a ob�ine informa�ii despre legisla�ia comunitar�. Adoptarea �i implementarea legisla�iei comunitare sunt principalele provoc�ri cu care se confrunta ��rile candidate. Acest lucru implic� înt�rirea sistemului administrativ �i juridic, �i c� infrastructura ��rilor candidate trebuie s� fie adaptate drastic pentru a se conforma standardelor comunitare, în mod special în problemele legate de mediu, sistemul energetic, al transporturilor �i a re�elelor de telecomunica�ii. Pentru a facilita aceste modific�ri considerabile, ��rilor candidate li se oferea asisten�� de pre-aderare. Negocierile de aderare pentru statele candidate au început în martie 1998. Primul pas îl constituie evaluarea legisla�iei fiec�rei ��ri candidate, pentru a stabili compatibilitatea cu regulile comunitare (proces de examinare analitica). Aceast� evaluare va constitui baza celei de-a doua faze, negocierile bilaterale între Uniune �i fiecare �ar� candidat�. În unele domenii, ��rilor candidate li s-au aprobat perioade de tranzi�ie între momentul ader�rii �i momentul în care vor fi capabile s� implementeze în totalitate legisla�ia comunitar�.

Consiliul Uniunii Europene Consiliul este principalul organism decizional al UE. Asemenea Parlamentului European, el a fost creat prin

tratatele fondatoare în cursul anilor '50. El reprezint� Statele Membre ale UE, iar câte un ministru al fiec�rui guvern na�ional ia parte la întrunirile sale. Mini�trii iau parte la întruniri în func�ie de subiectele de pe agenda. Dac� Consiliul urmeaz� s� discute probleme legate de mediul înconjur�tor, mini�trii mediului din fiecare Stat Membru particip� la întâlnire, care atunci este cunoscut ca �i "Consiliul Mediului". Rela�iile dintre UE �i restul lumii sunt gestionate de c�tre "Consiliul Afacerilor Generale �i al Rela�iilor Externe". Deoarece responsabilit��ile Consiliului se refer� la chestiuni de politic� general�, un ministru sau secretar de stat, ales în mod liber de fiecare guvern, particip� la aceste întruniri. In total, Consiliul poate lua nou� forme:

- Afaceri generale �i rela�ii externe; - Afaceri economice �i financiare; - Justi�ie �i afaceri interne; - Ocuparea for�ei de munc�, politica social�, s�n�tate �i protec�ia consumatorului; - Concuren�a (pia�a intern�, industrie �i cercetare); - Transport, telecomunica�ii �i energie; - Agricultura �i pescuit; - Mediu; - Educa�ie, tineret �i cultur�; Trebuie subliniat faptul c�, de�i exist� diferite compozi�ii ministeriale în func�ie de chestiunile în discu�ie,

principiul reprezentativit��ii unice a acestei institu�ii nu este pus sub semnul întreb�rii. Consiliul r�mâne aceia�i unic� institu�ie.

De când Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare, în mai 1999, Secretarul -General a ac�ionat ca �i Înalt Reprezentant pentru Politic� Extern� �i de Securitate Comun�, numit prin votul unanim al Consiliului �i îns�rcinat cu conducerea Secretariatului General al Consiliului.

Proiectul Constitu�iei prevede desp�r�irea compozi�ie Consiliului pentru Afaceri Generale �i Rela�ii Externe într-un Consiliu pentru Afaceri Externe, prezidat de un Ministru de Externe al Uniunii Europene, �i un Consiliu pentru Afaceri Generale. Consiliul pentru Afaceri Generale va asigura existen�a coeren�ei în cadrul diferitelor compozi�ii ale Consiliului. Consiliul pentru Afaceri Externe va trebui sa hot�rasc� în domeniul ac�iunilor externe ale Uniunii, în concordan�� cu direc�iile strategice trasate de c�tre Consiliul European �i s� asigure coeren�a ac�iunilor Uniunii.

Fiecare sesiune a Consiliului va consta din dou� p�r�i: deliber�rile pe marginea documentelor legislative ale Uniunii �i activit��ile non-legislative. Consiliul se va întruni în �edin�� public� când delibereaz� �i când va vota un proiect de document legislativ.

Conven�ia European� La Consiliul European de la Nisa, din decembrie 2000, a fost adoptat� o declara�ie privind viitorul Uniunii -

Declara�ia de la Nisa. Scopul acestei declara�ii a fost progresul reformei institu�ionale dincolo de rezultatele Conferin�ei Interguvernamentale din 2000. S-au stabilit trei pa�i pentru aceast� reform�: lansarea unei dezbateri privind viitorul Uniunii Europene, o Conven�ie care s� trateze reforma institu�ional�, a c�rei implementare a fost stabilit� la Consiliul European de la Laeken din decembrie 2001, �i în final convocarea unei Conferin�e Interguvernamentale în 2004.

Conform Declara�iei de la Laeken, care a creat-o, scopul acestei Conven�ii este de a examina patru situa�ii cheie legate de viitorul Uniunii: divizarea puterilor, simplificarea tratatelor, rolul parlamentelor na�ionale �i statutul Cartei Drepturilor Fundamentale.

Întâlnirea inaugural� a Conven�iei a avut loc pe 28 februarie 2002, �i, conform declara�iei de la Laeken, se încheie în martie 2003.

Conven�ia are 3 faze: ascultare, deliberare �i propunere. La sfâr�itul ultimei faze, un singur text constitu�ional va fi redactat. Acesta poate include mai multe op�iuni, men�ionându-se suportul pentru fiecare în parte, sau recomand�ri, dac� s-a ajuns la consens. Documentul constituie punctul de pornire pentru negocierile care vor avea loc la Conferin�a Interguvernamental� din 2004 între �efii de state sau guvern, care sunt responsabili pentru orice decizie sau amendament la tratat. Proiectul constitu�ional va fi prezentat în iunie 2003 la Consiliul European de la Salonic.

11

Conven�ia reprezint� o inova�ie prin faptul c� pân� acum Conferin�ele Interguvernamentale nu au avut o faza premerg�toare de dezbateri libere. Pe lâng� membrii Conven�iei, societatea civil� poate contribui la dezbateri printr-un forum interactiv, Forumul privind viitorul Uniunii Europene.

Conven�ia European� a Drepturilor Omului semnat� la Roma la 4 noiembrie 1950, sub egida Consiliului Europei, a stabilit pentru prima oar� un sistem de

ap�rare interna�ional� a drepturilor omului, dând dreptul cet��enilor s� se adreseze instan�elor pentru exercitarea drepturilor lor. Prin aceasta Conven�ie, ratificat� de toate statele membre ale Uniunii Europene, au fost create o serie de organe de supraveghere cu sediul la Strasbourg. Acestea sunt:

- Comisia, care are sarcin� de a examina, în prealabil, cererile înaintate de cet��eni sau state; - Curtea European� a Drepturilor Omului c�reia îi sunt înaintate cazurile de c�tre Comisie sau de c�tre un stat

membru în urma unui raport al Comisiei (în cazul unei sentin�e judec�tore�ti); -Comitetul Ministerial al Consiliului Europei, care ac�ioneaz� ca gardian al Conven�iei �i la care se apeleaz� în

cazul rezolv�rii unui conflict pe c�i politice. Cre�terea num�rului de cazuri a impus reforma mecanismelor de supraveghere instituite prin Conven�ie

(completarea acesteia cu Protocolul 11). Organismele de supraveghere au fost înlocuite, de la 1 noiembrie 1998, cu o singura Curte European� a Drepturilor

Omului. Aceast� structur� simplificat� a permis scurtarea duratei procedurilor �i consolidarea caracterului judiciar al sistemului.

Problema ader�rii Uniunii Europene la CEDO a fost ridicat� de mai multe ori. Cu toate acestea, intr-un aviz din data de 28 martie 1996, Curtea European� de Justi�ie s-a pronun�at împotriva unei asemenea perspective, deoarece Tratatul de constituire a Comunit��ii Europene nu prevede competen�e pentru instituirea de norme sau pentru încheierea de acorduri în materia drepturilor omului. În consecin��, aderarea este, în prezent, condi�ionat� de amendarea Tratatului.

�i totu�i, Tratatul de la Amsterdam insist� asupra respect�rii drepturilor fundamentale garantate prin Conven�ie, conferind un caracter oficial jurispruden�ei în materie a Cur�ii de Justi�ie. În rela�iile dintre cele dou� Cur�i, practica dezvoltat� de Curtea de Justi�ie, de a integra principiile Conven�iei în dreptul comunitar, a permis p�strarea coeren�ei în activitate �i a independen�ei acestor institu�ii.

Cooperarea politic� european� A fost introdus� în mod informal în 1970 (ca r�spuns la raportul Davignon) �i formalizat� prin Actul Unic

European începând cu 1987. Obiectivul urm�rit a fost realizarea de consult�ri între statele membre în probleme de politic� extern�. Statele membre �in cont de punctele de vedere ale Parlamentului European �i, ori de câte ori este posibil, adopt� pozi�ii comune în cadrul organiza�iilor interna�ionale. CPE a fost înlocuit� de politica extern� �i de securitate comun�.

Criterii de aderare În iunie 1993, Consiliul European de la Copenhaga a recunoscut dreptul ��ri lor din Europa Centrala �i de Est de a

adera la Uniunea Europeana, dac� îndeplinesc trei criterii: - politic: institu�ii stabile care garanteaz� democra�ia, statul de drept, drepturile omului �i respectul pentru

minorit��i; - economic: o economie de pia�� func�ional�; - preluarea acquis-ului comunitar: adeziunea la obiectivele politice, economice �i monetare ale Uniunii Europene. Aceste criterii de aderare au fost confirmate în decembrie 1995 de c�tre Consiliul European de la Madrid, care, în

plus, a subliniat importanta adapt�rii structurilor administrative ale statelor candidate în vederea cre�rii condi�iilor pentru o integrare treptat�, armonioas�.

Totu�i, Uniunea î�i rezerv� dreptul de a decide momentul la care va fi preg�tit� pentru a accepta noi membri.

Declara�ia Este un instrument pentru care Titlul V din Tratatul asupra Uniunii Europene nu con�ine nici o prevedere, dar care a

constituit o tr�s�tur� a Cooper�rii Politice Europene (CPE). Declara�ia nu este un instrument obligatoriu �i se folose�te înc� în mod frecvent în cadrul politicii externe �i de securitate comun�.

Dezvoltare durabil� Conceptul se refer� la o form� de cre�tere economic� ce satisface nevoia de bun�stare a societ��ii pe termen scurt,

mediu �i, mai ales, lung. El se bazeaz� pe ideea ca dezvoltarea trebuie s� r�spund� la nevoile prezente, f�r� s� pun� în acela�i timp în pericol perspectivele genera�iilor viitoare. În practica, este vorba de crearea condi�iilor pentru dezvoltarea economic� pe termen lung, acordându-se aten�ia cuvenit� protec�iei mediului înconjur�tor. Reuniunea la vârf de la Copenhaga privind dezvoltarea durabil� (din martie 1995) a subliniat necesitatea combaterii excluderii sociale �i a protec�iei s�n�t��ii publice.

Tratatul de la Amsterdam men�ioneaz� în mod explicit conceptul de dezvoltare durabil� în expunerea de motive a Tratatului asupra Uniunii Europene.

12

Dezvoltarea rurala este strâns legat� de politica agricol� comunitar� �i de m�surile de sprijin pentru ocuparea for�ei de munca. Ca

urmare, m�surile de sprijin din acest sector se bazeaz�, în mod tradi�ional, pe diverse instrumente juridice, aferente unor obiective specifice.

In scopul realiz�rii unei coeren�e depline, reforma din 1999 a politicii agricole comune, având la baz� Agenda 2000, a fost urmat� de consolidarea m�surilor de dezvoltare rural�, care au fost incluse intr-o reglementare unic�.

Acest instrument creeaz� o politic� integrat� de dezvoltare rural� durabil�, care asigur� o mai mare coeren�� între dezvoltarea rural�, pe de o parte, �i politica pre�urilor �i a pie�elor agricole comunitare, pe de alt� parte; totodat�, promoveaz� toate aspectele dezvolt�rii rurale prin încurajarea implic�rii tuturor actorilor locali. Dreptul Comunitar

In sensul restrâns al termenului, dreptul comunitar este format din Tratatele constitutive (dreptul primar) �i din prevederile instrumentelor adoptate de institu�iile comunitare în aplicarea acestora (dreptul derivat).

Intr-un sens mai larg, dreptul comunitar cuprinde ansamblul normelor de drept aplicabile în cadrul ordinii juridice comunitare, inclusiv principiile generale de drept, jurispruden�a Curtii de Justi�ie a Comunit��ilor Europene, normele de drept ce decurg din rela�iile externe ale Comunit��ii �i cele decurgând din conven�iile �i acordurile similare încheiate între statele membre în aplicarea prevederilor Tratatului. Toate aceste norme de drept constituie o parte a ceea ce se cunoa�te sub numele de acquis comunitar.

Dreptul de ini�iative Pentru a-si putea juca rolul de gardian al Tratatelor �i ap�r�tor al intereselor generale, Comisia are dreptul, �i în

acela�i timp obliga�ia, de a face propuneri în domeniile specificate în Tratat, acolo unde Tratatul prevede în mod expres acest lucru sau acolo unde Comisia îns��i consider� ca este necesar s� fac� acest lucru.

Dreptul de ini�iativ� este: - exclusiv în domeniul comunitar, principiul fiind ca hot�rârile se iau de c�tre Consiliu numai "pe baza unei

propuneri a Comisiei", astfel încât toate ini�iativele s� se înscrie într-un cadru coerent; - împ�r�it cu statele membre ale Uniunii în ce prive�te politica extern� �i de securitate comun�, precum �i câteva

aspecte relevante ale domeniului justi�iei �i al afacerilor interne. Consiliul �i Parlamentul European pot de asemenea cere Comisiei sa faca propuneri, când consider� ca acest lucru

este necesar. Dreptul de ini�iativ� este privit ca element de baza al echilibrului institu�ional al Comunit��ii.

Drepturile omului Jurispruden�a Cur�ii de Justi�ie a Comunit��ilor Europene recunoa�te principiile stabilite de Conven�ia Drepturilor

Omului a Consiliului Europei. Respectarea drepturilor omului a fost confirmat� de statele membre ale Uniunii în preambulul la Actul Unic European din 1986 �i încorporat� mai târziu în Articolul 6 (fostul Articol F) din Tratatul asupra Uniunii Europene, care se bazeaz� pe Conven�ia mai sus men�ionat� �i pe tradi�iile constitu�ionale comune ale statelor membre.

Garantarea respect�rii drepturilor fundamentale a fost înt�rit� prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, care extinde jurisdic�ia Cur�ii de Justi�ie pentru a asigura respectarea acestor drepturi, a�a cum rezult� ele din Articolul 6, cu privire la ac�iunile institu�iilor Uniunii. În acela�i timp, printr-o clauz� de suspendare, sunt prev�zute m�surile ce vor fi luate în cazurile când un stat membru încalc� principiile pe care este fondat� Uniunea.

Înc� din 1976, Comunitatea Europeana a derulat ac�iuni în domeniul educa�iei �i preg�tirii profesionale. Totu�i, Tratatul de la Maastricht a asigurat baza legal�, prin Articolele 149 �i 150 (fostele Articole 126 �i 127) ale Tratatului de constituire a Comunit��ii Europene. Aceste prevederi, ce nu au fost substan�ial schimbate de c�tre Tratatul de la Amsterdam, stabilesc ca m�surile legate de educa�ie �i preg�tire profesional� s� fie adoptate prin procedura de codecizie, dup� consultarea Comitetului Economic �i Social �i a Comitetului Regiunilor

Trei mari programe în domeniul educa�iei �i al înv��mântului profesional se deruleaz� începând cu 1995: - Socrates: promoveaz� mobilitatea studen�ilor �i, în acest scop, cooperarea între universit��i (programul Erasmus),

�coli (programul Comenius) �i în vederea înv��rii limbilor str�ine (programul Lingua). De asemenea, Socrates încurajeaz� crearea de re�ele în vederea recunoa�terii calific�rilor, a furniz�rii de informa�ii în domeniul educa�iei (Eurydice) �i a realiz�rii de schimburi de experien�� între factorii de decizie din sectorul educa�iei (Arion);

- Leonardo da Vinci promoveaz� accesul la înv��mânt profesional prin îmbun�t��irea sistemelor na�ionale de înv��mânt profesional �i încurajarea inova�iei �i a educa�iei permanente;

- Youth for Europe III faciliteaz� mobilitatea extra-�colar� a tinerilor defavoriza�i, oferindu-le accesul la proiecte locale care completeaz� formarea lor ca cet��eni.

In 1997 a fost creat un program european de voluntariat pentru a permite participarea tinerilor europeni la proiecte ale asocia�iilor sau autorit��ilor locale din Europa sau din ��rile în curs de dezvoltare. Totu�i, acest program nu ia locul serviciilor na�ionale ale statelor membre.

In ce prive�te cooperarea trans-european�, începând cu anul 1990 programul Tempus încurajeaz� schimburile în domeniul înv��mântului superior între Uniunea Europeana �i ��rile din Europa Centrala �i de Est, fostele republici

13

sovietice �i Mongolia. Finan�area se realizeaz� prin programele Phare �i Tacis ale Uniunii Europene, care promoveaz� restructurarea economic� �i social� din aceste ��ri .

Pe lâng� ac�iunile întreprinse de Comunitate, Comisia a creat dou� structuri care s� sprijine activit��ile Uniunii în domeniul înv��mântului profesional:

- Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale (Cedefop): înfiin�at în 1975 cu sediul la Thessaloniki, Centrul desf��oar� activit��i la nivel academic �i tehnic în sprijinul dezvolt�rii înv��mântului profesional în Europa; the Fundatia Europeana pentru Formare Profesionala: înfiin�at� în 1995 cu sediul la Torino, Funda�ia sprijin� �i coordoneaz� reforma sistemelor de înv��mânt profesional în cadrul programelor Phare, Tacis �i Meda.

F�r� a diminua competen�ele statelor membre în domeniul educa�iei, Uniunea urm�re�te crearea de posibilit��i pentru to�i de a se instrui �i de a-�i perfec�iona continuu nivelul de preg�tire

Sprijinirea popula�iei active în a se adapta continuu la schimb�rile tehnologice reprezint� una dintre principalele modalit��i de lupt� împotriva �omajului �i de creare a unei adev�rate Europe a cunoa�terii.

EURO Vezi Uniunea Economic� �i Monetar�

Extindere Conceptul de extindere denume�te valurile succesive de noi ader�ri pe care le-au cunoscut Comunit��ile Europene,

de la semnarea Tratatului de la Roma în 1957. Celor �ase membri fondatori (Belgia, Fran�a, Germania, Italia, Luxemburg �i Olanda) li s-au al�turat de-a lungul anilor urm�toarele ��ri

1973: Danemarca, Irlanda �i Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Portugalia �i Spania; 1995: Austria, Finlanda �i Suedia; 2004: Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia. Toate capitolele de negociere pentru aderare cu Bulgaria �i România au fost închise pe 14 decembrie 2004. Ambele

��ri ar trebui s�-�i semneze Tratatul de Aderare pe 15 aprilie 2005 �i s� devin� membri la începutul anului 2005. Turcia a devenit în mod oficial stat candidat din 1999, negocierile de aderare fiind programate s� înceap� pe 3

octombrie 2005. Cro�ia a fost stat candidat cu începere din iunie 2004, data de 17 martie 2005 fiind stabilit� pentru începerea

negocierilor de aderare. Fondurile structurale �i Fondul de coeziune sunt parte a politicii structurale comunitare, care urm�re�te reducerea decalajului dintre nivelurile de dezvoltare ale

diferitelor regiuni, precum �i dintre cele ale statelor membre ale Uniunii Europene �i promovarea, în acest mod, a coeziunii economice �i sociale.

In perioada 1994-1999, bugetul comunitar a alocat m�surilor structurale 208 miliarde de euro, adic� aproape 35% din bugetul total al UE. Din aceast� sum�, 90% a fost destinat� regiunilor �i 10% celor patru ��ri denumite "de coeziune". În perioada 2000-2006, alocarea financiar� a crescut la 213 miliarde euro (din care 195 pentru Fondurile Structurale �i 18 pentru Fondul de Coeziune)

Pentru regiuni, Uniunea Europeana dispune de patru instrumente financiare: -Fondul Social European (FSE), a c�rui înfiin�are a fost prev�zut� prin Tratatul de la Roma; -Fondul European pentru Orientare �i Garantare Agricol� (FEOGA), Sec�iunea Orientare, creat� în 1962 (împ�r�irea

în sec�iuni "orientare" �i"garantare" dateaz� din 1964) -Fondul European de Dezvoltare Regional� (FEDER), înfiin�at în 1975; -Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului (IFOP), creat în 1993. In perioada 1994 - 1999, finan��rile din Fondurile Structurale au fost acordate, în condi�iile respect�rii principiilor

concentr�rii, parteneriatului, adi�ionalit��ii �i planific�rii, pentru �apte obiective �i treisprezece ini�iative. In scopul îmbun�t��irii eficien�ei ac�iunilor comunitare în perioada 2000-2006, Comisia a propus, în documentul intitulat "Agenda 2000", din iulie 1997, o reform� a politicii structurale. Aceast� reform� a permis o mai bun� concentrare a asisten�ei �i simplificarea modului de operare a acesteia prin reducerea la trei a num�rului de obiective:

- dezvoltarea �i ajustarea structurala a regiunilor r�mase în urma din punct de vedere al dezvolt�rii �i al c�ror PNB pe cap de locuitor este sub 75% din media pe Uniunea Europeana (Obiectivul 1: prime�te 70% din Fondurile Structurale);

- reconversia economic� �i social� a zonelor cu dificult��i structurale (Obiectivul 2: acoper� zonele cu probleme din punctul de vedere al diversific�rii economice, cum sunt zonele în care economia parcurge o etap� de schimb�ri profunde, zone rurale în declin, zone în criz� dependente de pescuit �i zone urbane în dificultate);

- dezvoltarea resurselor umane în alte regiuni decât cele eligibile pentru Obiectivul 1 (Obiectivul 3: constituie cadrul de referin�� pentru toate m�surile prev�zute de noul Titlu privind ocuparea for�ei de munc� din Tratatul de la Amsterdam �i de Strategia European� de ocupare a for�ei de munca).

Ini�iativele comunitare au fost reduse la patru:

14

-Interreg, al c�rei obiectiv este de a stimula cooperarea transfrontalier�, transnational� �i interregional�;- -Leader, care urm�re�te încurajarea dezvolt�rii rurale prin intermediul ini�iativelor promovate de grupurile de

ac�iune local�; -Equal, care prevede dezvoltarea noilor practici de lupta împotriva discrimin�rilor �i inegalit��ilor de orice natura în

privin�a accesului pe pia�a muncii; -Urban, care favorizeaz� revitalizarea economic� �i social� a ora�elor �i a suburbiilor aflate în situa�ie de criz�. Uniunea Economic� �i Monetar� a scos în eviden�� i existen�a disparit��ilor economice �i sociale importante dintre

statele membre ale Uniunii Europene. In scopul consolid�rii politice structurale a fost înfiin�at, în 1993, Fondul de Coeziune. Acesta este destinat ��rilor al c�ror PNB este sub 90% din media pe Comunitate, adic� Grecia, Spania, Irlanda �i Portugalia. Fondul de Coeziune urm�re�te finan�area proiectelor de mediu �i de infrastructura pentru transporturi.

Globalizarea economiei Fenomenul globaliz�rii economice a fost considerat de Consiliul European de la Torino ca fiind una dintre

provoc�rile majore cu care se confrunta Uniunea European� la sfâr�itul secolului XX. Termenul se refer� la un proces de integrare economic� tot mai accentuat� la nivel mondial, principalele resorturi care îl determin� fiind:

- liberalizarea comer�ului interna�ional �i a circula�iei capitalului; - progresul tehnologic accelerat �i dezvoltarea societ��ii informa�ionale - liberalizare �i privatizare.

Ace�ti trei factori se accentueaz� reciproc: progresul tehnologic stimuleaz� comer�ul interna�ional, iar sistemele comerciale interna�ionale permit o mai bun� diseminare a progresului tehnologic. În acela�i timp, interven�ia redus� a guvernelor stimuleaz� dezvoltarea de noi forme de tehnologie �i contribuie la înl�turarea barierelor comerciale. Cu toate acestea, unii observatori consider� c� progresul tehnologic le permite companiilor �i persoanelor fizice s� evite cu mai mult� u�urin�� respectarea reglementarilor la nivel na�ional.

Guvernare Dezbaterea privind guvernarea european�, lansat� de Comisie în Cartea alb� despre guvernarea europeana din iulie

2002, se refer� la toate regulile, procedurile �i practicile care afecteaz� felul în care puterile sunt exercitate în UE. Scopul ei este adoptarea unei noi forme de guvernare, care s� apropie Uniunea de cet��eni, s� o fac� mai eficient�, s� reînt�reasc� democra�ia în Europa �i s� consolideze legitimitatea institu�iilor. Uniunea trebuie s� se reformeze singur� pentru a suplini deficitul democratic al institu�iilor sale. Aceast� guvernare ar trebui s� se bazeze pe cadrul �i implementarea unor politici mai bune �i mai consistente, care s� asocieze organiza�iile societ��ii civile institu�iilor europene. De asemenea, ar trebui s� îmbun�t��easc� calitatea legisla�iei europene, f�când-o mai clar� �i mai eficient�. Mai mult, UE trebuie s� contribuie la dezbaterea privind guvernarea mondial� �i s� joace un rol important în îmbun�t��irea func�ion�rii institu�iilor interna�ionale. Industria

Reprezint� subiectul unui articol specific al Tratatului de constituire a Comunit��ii Europene începând cu 1993, dup� intrarea în vigoare a Tratatului asupra Uniunii Europene. Articolul 157 (fostul Articol 130) impune Comunit��ii �i statelor membre s� asigure condi�iile necesare pentru o industrie comunitar� competitiv�

M�suri specifice pot fi adoptate de c�tre Comunitate, îns� doar cu condi�ia ca ele s� nu aib� drept urmare nici o distorsiune a concuren�ei. Comunitatea trebuie s� contribuie la îndeplinirea obiectivelor Articolului 157 prin politicile �i activit��ile pe care le întreprinde ca urmare a altor prevederi ale Tratatului.

In ce prive�te luarea deciziilor, Consiliul adopt� în unanimitate o propunere a Comisiei, dup� consultarea Parlamentului European �i a Comitetului Economic �i Social.

In martie 1995, Comisia a prezentat un program de ac�iune cu patru domenii prioritare, vizând promovarea competitivit��ii industriale

- consolidarea pie�ei interne; - includerea necesit��ilor industriei în politica de cercetare; - dezvoltarea societ��ii informa�ionale; - promovarea cooper�rii industriale.

ISPA (Instrument Structural pentru Politici de pre-Aderare) Urmând concluziile Consiliului European de la Berlin (24-25 martie 1999), asisten�a pentru pre-aderare acordat�

��rilor candidate din Europa central� �i de est s-a m�rit cu mai mult de 100% dup� anul 2000: 3.120 milioane de Euro se vor acorda anual între 2000 �i 2006 prin programul Phare �i prin cele doua noi instrumente de pre-aderare, respectiv ISPA �i SAPARD, urmând propunerile Comisiei Europene din Agenda 2000.

Asisten�a furnizat� prin aceste trei instrumente de pre-aderare respect� acelea�i principii, priorit��i �i condi�ii precizate în Parteneriatele pentru Aderare. Fondurile de pre-aderare disponibile dup� aderarea primelor noi state membre vor fi realocate celorlalte ��ri candidate, prin urmare mai pu�ine ��ri vor beneficia de acelea�i resurse globale de pre-aderare.

15

Asistenta pentru pre-aderare acordata ��ri lor din Europa centrala �i de est (Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia �i Ungaria) începând cu anul 2000:

a) Programul Phare: - finan�eaz� m�suri de dezvoltare institu�ional� în toate sectoarele, precum �i investi�ii în domeniile neacoperite de celelalte doua instrumente, inclusiv prin programe integrate de dezvoltare regionala; - are un buget anual de 1.664 milioane de euro în 2002; - este în sarcina Direc�iei Generale pentru Extindere (a Comisiei Europene), care asigura �i coordonarea celor trei instrumente, cu sprijinul Comitetului de Management Phare

b) Sprijin pentru investi�ii în protec�ia mediului �i transporturi (ISPA): - finan�eaz� investi�iile de amploare în infrastructura de mediu �i transport; - are un buget anual de 1.040 milioane de Euro; - este în sarcina Direc�iei Generale pentru Politica Regionala

c) Sprijin pentru agricultura �i dezvoltare rurala (SAPARD): - finan�eaz� dezvoltarea agriculturii �i a mediului rural; - are un buget anual de 520 milioane de Euro; - este în sarcina Direc�iei Generale pentru Agricultura

d) asisten�� de pre-aderare pentru Cipru �i Malta începând cu anul 2000: este acordata în baza unui Regulament specific al Consiliului UE �i totalizeaz� 95 milioane de Euro pentru perioada 2000-2004.

Asistenta se concentreaz� pe procesul de armonizare (urm�rind domeniile prioritare specificate în Parteneriatele pentru Aderare), iar, în cazul Ciprului, pe m�suri bi-comunale care ar putea duce la o solu�ie politic�.

e) asisten�� pentru pre-aderare acordata Turciei incepând cu anul 2000: este acordata în baza a doua regulamente de 'Strategie europeana' pentru Turcia (150 milioane de Euro pentru perioada 2000-2002), precum �i prin programul MEDA II (127 milioane de Euro anual).

Prin urmare, începând cu anul 2000, fondurile alocate anual Turciei aproape se vor dubla (177 milioane de Euro, de la 93 milioane pentru perioada 1996-1999). f) Co-finan�area din partea institu�iilor financiare interna�ionale (IFIs), ca �i participarea la programe, agen�ii �i comitete comunitare fac parte, de asemenea, din asisten�� pentru pre-aderare.

Mediul înconjur�tor

Scopul politicii comunitare în domeniul mediului este de conserva, proteja �i îmbun�t��i calitatea mediului �i de a proteja s�n�tatea oamenilor. De asemenea, are în vedere rezervele de materii prime, prin utilizarea prudent� �i ra�ional� a resurselor naturale. În cele din urm�, prin aceast� politic� se urm�re�te promovarea de m�suri, la nivel interna�ional, de rezolvare a problemelor de mediu regionale �i globale (Articolul 174, fostul Articol 130r).

In ce prive�te elaborarea politicii, exista diferite proceduri de adoptare a deciziilor, func�ie de domeniul vizat. Pentru a îndeplini obiectivele enumerate în Articolul 174, Consiliul:

-ac�ioneaz� în baza procedurii de cooperare, dup� consultarea Comitetului Economic �i Social, pentru decizii cu privire la masurile ce trebuie adoptate �i programele ce trebuie realizate;

-statueaz� în unanimitate, dup� consultarea Parlamentului European �i a Comitetului Economic �i Social, când este vorba de prevederi fiscale �i prevederi legate de amenajarea urbana �i a teritoriului sau valorificarea terenurilor (cu excep�ia managementului de�eurilor �i a m�surilor cu caracter general) sau când op�iunea unui stat membru în problema energiei este semnificativ afectat� (Articolul 175(2), fostul Articol 130s(2)) (prin aceast�a procedur�, Consiliul poate defini �i problemele men�ionate în Articolul 175(2), pentru care deciziile se iau cu majoritate calificat�);

-ac�ioneaz� prin procedura codeciziei, dup� consultarea Comitetului Economic �i Social, în vederea adopt�rii unor programe de ac�iune generala, care prev�d obiectivele prioritare ce trebuie îndeplinite.

Membri asocia�i Prin Declara�ia de la Maastricht, din 10 decembrie 1991, statele membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO) au

invitat ��rile europene care erau membre ale NATO, dar nu �i ale Uniunii Europene, s� devin� membri asocia�i ai UEO. Exist� �ase astfel de ��ri : Islanda, Norvegia, Turcia �i, din martie 1999, Ungaria, Polonia �i Cehia. Statutul de membru asociat, la care se face referire în Declara�ia de la Petersberg, din 19 iunie 1992, permite deplina participare a acestor state la întrunirile Consiliului UEO �i ale grupurilor sale de lucru. O procedura de stabilire a unei leg�turi permanente permite asocierea lor la Celula de Planificare a UEO. Aceste state au, de asemenea, dreptul de a-�i exprima punctul de vedere, dar nu pot bloca adoptarea unei decizii care întrune�te consensul statelor membre. Ele se pot asocia la deciziile luate �i pot participa la opera�iunile militare ale UEO, sub egida acesteia. NATO

Organiza�ia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO sau Alianta Atlantica) a fost înfiin�at� în 1949 �i are sediul la Bruxelles. Are 19 membri: statele membre ale UE (cu excep�ia Austriei, Finlandei, Irlandei �i Suediei), Canada, Statele Unite, Islanda, Norvegia, Turcia, iar de la 12 martie 1999 �i Polonia, Ungaria �i Republica Ceha.

Politica Uniunii respecta obliga�iile statelor membre ce deriv� din calitatea de membru al NATO �i este compatibil� cu politica de securitate �i ap�rare comun� convenit� în cadrul NATO. Declara�ia referitoare la NATO, anexat� Tratatului

16

asupra Uniunii Europene, clarifica viitoarele rela�ii dintre NATO �i UEO, care este componenta de ap�rare a Uniunii �i un mijloc de a înt�ri pilonul european al Alian�ei Atlantice.

Negocieri de aderare Înainte de deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea European�, Comisia evalueaz� legisla�ia fiec�rui stat

candidat, pentru a stabili un program de lucru �i pentru a defini pozi�iile de negociere. Negocierile oficiale se desf��oar� sub forma unei serii de conferin�e interguvernamentale intre statele candidate �i

Statele Membre ale UE. Acestea permit formularea condi�iilor de aderare la UE pentru fiecare stat candidat �i se concentreaz� în particular pe aranjamentele privind adoptarea, implementarea �i aplicarea legisla�iei comunitare. Rundele de negociere se �in la nivel de mini�trii sau delega�i, adic� reprezentan�ii permanen�i pentru Statele Membre sau negociatorii �efi pentru ��rile candidate.

Dup� examinarea detaliat� a diferitelor capitole ale acquis-ului comunitar (screening), negocierile sunt pornite capitol cu capitol. Comisia propune pozi�ii comune de negociere pentru UE fiec�rui stat candidat, care apoi sunt aprobate prin votul unanim al Consiliului.

In timpul negocierilor, capitolele pot fi: în curs (deschise sau în curs de negociere); închise provizoriu (dac� candidatul accept� pozi�ia comun� a UE, ceea ce înseamn� c� acest capitol nu necesit� negocieri suplimentare). Odat� ce negocierile sunt încheiate pe toate capitolele, rezultatele sunt incluse intr-un tratat de aderare provizoriu, care este înaintat Consiliului spre aprobare �i Parlamentului European spre consim�ire. Dup� semnare, tratatul de aderare este înaintat Statelor Membre �i statului candidat, pentru ratificare �i organizarea de referendumuri, în unele cazuri. Fiecare Stat Membru �i fiecare stat candidat trebuie sa ratifice tratatul. Odat� ce procesul de ratificare a fost încheiat, tratatul intra în vigoare �i candidatul devine un Stat Membru al Uniunii Europene.

Ocuparea for�ei de munc� Ocuparea for�ei de munca se afla în centrul preocup�rilor Statelor Membre, deoarece �omajul a ajuns la o cot� înalt�

(în prezent, circa 11% în Uniune). Pe baza C�r�ii Albe privind Dezvoltarea, Competitivitatea �i Ocuparea For�ei de Munca, elaborat� de Comisie în 1993, Consiliul European de la Essen (9 �i 10 decembrie 1994) a identificat cinci domenii prioritare de ac�iune pentru a promova ocuparea for�ei de munc�:

-sporirea �anselor de angajare prin promovarea investi�iilor în formarea profesional�; - asigurarea unei corel�ri tot mai strânse între dezvoltare �i crearea de noi locuri de munc�; - reducerea costurilor salariale indirecte; - cre�terea eficientei politicilor promovate pe pia�� muncii; - sporirea ajutorului acordat grupurilor care afectate în mod deosebit de �omaj. La Consiliul European de la Dublin (13 �i 14 decembrie 1996), Consiliul de Mini�tri �i Comisia au prezentat un

raport comun asupra ac�iunilor întreprinse în aceste direc�ii prioritare. In mod similar, Pactul de Incredere pentru Ocuparea For�ei de Munca prezentat de Pre�edintele Comisiei în iunie

1996 a încercat s� angreneze toate p�r�ile interesate intr-o real� strategie pentru ocuparea for�ei de munc�, astfel încât aceasta s� devin� o problem� de interes comun la nivel european �i s� includ� combaterea �omajului intr-o viziune pe termen mediu �i lung asupra societ��ii

OALF – Oficiul European de Lupt� contra Fraudei De la 1 iunie 1999, Oficiul European de Lupta Contra Fraudei r�spunde de combaterea fraudei împotriva bugetului

Uniunii Europene.

Organismele modificate genetic Organismele modificate genetic sunt organisme al c�ror material genetic (DNA) a fost alterat prin introducerea unei

gene modificate sau a unei gene dintr-o alt� varietate sau specie nu prin reproducere �i/sau recombinare naturale. Legisla�ie comunitar� referitoare la OMC a existat înc� din 1990. Ac�iunile UE urm�resc protejarea s�n�t��ii �i mediului, concomitent cu respectarea regulilor pie�ei unice. Uniunea a legiferat folosirea, diseminarea, promovarea �i provenien�a OMC. S-au adoptat m�suri pentru implementarea de prevederi privind mi�carea transfrontalier� a OMC, reglementat� în Protocolul de la Cartagina privind securitatea biologic�.

Comisia Europeana studiaz� moratoriul de facto privind promovarea si producerea de OMC în Uniune, introdus în 1999 de statele membre. Comisia examineaz� posibilitatea re-autoriz�rii OMC, luând în considerare principiul precau�iei, pentru a nu penaliza industria, agricultura �i cercetarea european�.

Organizarea comun� a pie�elor agricole Organizarea comuna a pie�elor (COM) reprezint� prevederi valabile la nivel comunitar, care guverneaz� produc�ia �i

comer�ul produselor agricole în toate statele membre al Uniunii Europene. De la introducerea Politicii Agricole Comune (PAC), acestea au înlocuit treptat organizarea de pia�� na�ional� în sectoarele unde acest lucru a fost necesar. Organizarea comuna a pie�ei caut� s� îndeplineasc� scopurile PAC �i în particular s� stabilizeze pia��, oferindu-le fermierilor un standard decent de via�� i o cre�tere a produc�iei agrare.

17

Parlamentul European Reprezint� cele 453 milioane de cet��eni ai Statelor Membre ale Uniunii Europene. Este singura institu�ie Uniunii

care este aleas� direct de c�tre cet��eni �i joac� un rol politic în cre�tere în cadrul Uniunii Europene. Rolul sau a fost consolidat progresiv prin alegerea membrilor s�i prin vot universal direct, cu începere din 1979, �i prin diferitele tratate.

Sarcinile Parlamentului European, care la început erau în principal consultative, acum acoper� trei domenii: - Prerogative legislative

Parlamentul particip� la adoptarea documentelor legislative ale Comunit��ii, al�turi de Consiliul de Mini�tri. În timp ce prerogativa de ini�iativ� în domeniul legisla�iei Comunit��ii este rezervata Comisiei, Parlamentul ii poate solicita acesteia s� înainteze proiecte de documente pe care le consider� necesare

- Prerogative bugetare Proiectul de buget al Uniunii este subiectul unui vot al Parlamentului, având la baz� o propunere a Comisiei �i

formularea acesteia de c�tre Consiliul de Mini�tri. Parlamentul are cuvântul final asupra cheltuielilor facultative; - Prerogative de supraveghere politic� Parlamentul exercit� controlul democratic asupra tuturor activit��ilor Comunit��ii. Pe baz� zilnic�, el examineaz�

voturile pe un num�r mare de teme europene. Alegerea Pre�edintelui �i a membrilor Comisiei este subiectul unei aprob�ri a Parlamentului. Are for�a de a demite Comisia prin intermediul unei mo�iuni de cenzura. De asemenea, poate adresa întreb�ri verbale sau scrise Consiliului �i Comisiei, poate primi peti�ii �i poate înfiin�a comisii temporare de ancheta. Are un drept de apel în fata Cur�ii de Justi�ie.

Cu începere din 20 iulie 2004, Parlamentul European are 732 de membrii. num�rul de parlamentari europeni care reprezint� fiecare Stat membru variaz� în func�ie de popula�ia statului. Scaunele sunt distribuite astfel: Germania - 99; Fran�a, Italia �i Marea Britanie - 78; Polonia �i Spania - 54; Olanda - 27; Belgia, Republica Ceha, Grecia �i Ungaria - 24; Suedia - 19; Austria - 18; Danemarca, Finlanda �i Slovacia - 14; Irlanda �i Lituania - 13; Letonia - 9; Cipru, Luxemburg �i Slovenia - 6; Malta - 5.

Parteneri asocia�i Statutul de partener asociat a fost introdus în 1994 pentru cele zece state din Europa Central� �i de Est care au

încheiat Acorduri Europene cu Uniunea European�. Din 1999, când Polonia, Republica Ceha �i Ungaria au devenit membri asocia�i ai UEO, sunt �apte parteneri asocia�i: Bulgaria, România, Slovacia, Slovenia �i cele trei state baltice. Acest statut le permite s� participe la reuniunile Consiliului UEO, unde sunt informate în mod regulat asupra activit��ilor desf��urate de grupurile de lucru ale Consiliului; ele pot fi invitate sa fac� parte din aceste grupuri. De asemenea, exista o leg�tura permanent� cu Celula de Planificare. În sfâr�it, ele pot fi implicate în deciziile adoptate de statele membre privind ac�iunile definite în Declara�ia de la Petersberg: ac�iuni umanitare �i de salvare, ac�iuni de men�inere a p�cii, ac�iuni ale for�elor militare active în managementul crizelor, inclusiv ac�iunile de restabilire a p�cii.

Parteneriat pentru Aderare Parteneriatele pentru Aderare, încheiate de Consiliu în 1998 cu fiecare �ar� candidat� (cu excep�ia Ciprului, Maltei

�i Turciei), reunesc într-un singur document asisten�a oferit� de c�tre Comunitatea Europeana fiec�rei ��ri candidate �i stabile�te priorit��i pentru transpunerea dreptului comunitar (acquis-ul) în fiecare sector.

Conform Parteneriatului pentru Aderare, fiecare stat a întocmit un program detaliat de adoptare a acquis-ului comunitar, care s� organizeze implementarea acestor priorit��i, angajându-se s� respecte un calendar de ac�iune �i specificând resursele umane �i financiare necesare pentru a-l realiza. Aceste programe �i Parteneriatele pentru Aderare sunt ajustate pe parcurs de c�tre Comisie �i de c�tre �ara în cauza.

Parteneriatele pentru Aderare au servit drept suport pentru alte instrumente de pre-aderare, inclusiv evaluarea comuna a priorit��ilor politicilor economice pe termen mediu, pactul pentru combaterea crimei organizate, planurile na�ionale de dezvoltare �i alte programe sectoriale necesare particip�rii în cadrul Fondurilor Structurale, pentru perioada de dup� aderare, �i pentru implementarea Ispa (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) si Sapard (Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultura �i Dezvoltare Rurala). Tot Parteneriatele au fost �i punctul de plecare pentru conceperea de planuri de ac�iune pentru imbun�t��irea capacit��ii administrative �i judiciare din ��rile candidate.

Parteneri sociali Comisia are obliga�ia de a se consulta cu diferi�i parteneri sociali atunci când inten�ioneaz� s� înainteze propuneri

în acest domeniu. Dialogul social se poarta prin intermediul a trei organiza�ii reprezentative la nivel european ale partenerilor sociali:

- Confedera�ia Sindical� European� (ETUC) - Uniunea Patronatului din Comunitatea Europeana (UNICE) - Centrul European pentru Întreprinderi Publice (CEEP).

Sarcina Comisiei este aceea de a întreprinde toate ac�iunile necesare pentru a încuraja �i facilita consultarea cu partenerii sociali privind dezvoltarea viitoare a ac�iunilor comunitare precum �i con�inutul propunerilor privind politica sociala din cadrul Uniunii Europene, care sunt în leg�tura direct� cu pia�a muncii.

18

Înc� din 1957, o dat� cu semnarea Tratatului de la Roma, s-a constituit o adunare consultativa a partenerilor economici �i sociali din Europa. Rolul acesteia era de a implica diferitele grupuri de interese în construirea unei pie�e comune. Membrii adun�rii sunt ale�i dintre reprezentan�ii a trei categorii: patronatul, angaja�ii �i reprezentan�ii profesiilor liberale. Actul Unic European �i Tratatul asupra Uniunii Europene au m�rit num�rul de domenii în care este necesar� consultarea acestui organism (Comitetul Economic �i Social) de c�tre alte institu�ii care doresc s� legifereze în domeniul social.

Phare A fost creat în 1989, pentru a acorda asisten�� Poloniei �i Ungariei, �i s-a extins treptat, incluzând 13 state partenere

(inclusiv România). Din 1997, când România a devenit tara candidata la Uniunea Europeana, Phare s-a orientat c�tre sprijinirea preg�tirii acesteia pentru aderare.

Phare are trei obiective principale: - consolidarea administra�iei publice �i a institu�iilor din statele candidate pentru ca acestea sa poat� func�iona eficient în cadrul Uniunii (dezvoltare institu�ional�); - sprijinirea statelor candidate în efortul investi�ional de aliniere a activit��ilor industriale �i a infrastructurii la standardele UE (investi�ii pentru sprijinirea aplic�rii legisla�iei comunitare); - promovarea coeziunii economice �i sociale (investi�ii în coeziune economic� �i social�).

Pre�edintele Comisiei Europene

Tratatul de la Amsterdam a înt�rit rolul �i pozi�ia Pre�edintelui Comisiei. Conform noului Tratat, Guvernele Statelor Membre desemneaz� de comun acord persoana pe care inten�ioneaz� s� o numeasc� Pre�edinte, alegere care va trebui aprobata de Parlamentul European.

Apoi Guvernele Statelor Membre desemneaz� persoanele pe care inten�ioneaz� s� le numeasc� Membri ai Comisiei, de acord cu noul Pre�edinte. Pre�edintele stabile�te liniile generale ale politicii pe care le va urma Comisia în îndeplinirea sarcinilor sale. De asemenea, decide repartizarea portofoliilor intre Membrii Comisiei �i orice remaniere a portofoliilor pe timpul mandatului Comisiei.

La numirea actualei Comisii Europene (2000-2005), Membrii Comisiei si-au luat angajamentul, pentru prima data, de a demisiona la solicitarea Pre�edintelui Comisiei.

Pre�edin�ia Uniunii Pre�edin�ia Uniunii este de�inut� de fiecare Stat Membru, prin rota�ie, câte �ase luni. Rota�ia Pre�edin�iei este o

datorie �i o contribu�ie a fiec�rui Stat Membru la buna func�ionare a institu�iilor Comunit��ii. În prezent, un Stat Membru de�ine Pre�edin�ia la fiecare �apte ani �i jum�tate.

Proprietatea intelectual� Ca �i bunurile tangibile, crea�iile intelectuale pot constitui propriet��i, care sunt desemnate ca "proprietate

intelectuala". Propriet��ile intelectuale acoper� de regula doua domenii: - proprietatea industriala care cuprinde în generala patente, desene �i modele, m�rci ale manufacturilor �i serviciilor �i nume de origine protejate; - copyright �i drepturile conexe care se aplica tuturor lucr�rilor literare �i artistice. Acest domeniu acoper� probleme culturale, sociale �i tehnologice de mare importanta, care trebuie sa fie luate în

considerare la realizarea unei politici coerente. Astfel, în privin�a propriet��ii intelectuale, reglement�rile comunitare au avut în vedere armonizarea condi�iilor pentru inregistrarea m�rcilor �i garantarea de�in�torilor a unei protec�ii oferite de un set de reguli unic. O reglementare care introduce un protejarea desenului la nivel comunitar a fost adoptata în decembrie 2001. Pentru a incuraja inovarea, Uniunea lucreaz� la crearea unui patent comunitar.

Referitor la copyright �i drepturile conexe, a fost propus� o legisla�ie comunitar� în sectoarele unde o anume incertitudine juridic� era probabil s� descurajeze exploatarea drepturilor în anumite domenii (programe de calculator �i baze de date, transmisii prin satelit �i cablu, drepturi de inchiriere �i anumite drepturi conexe). Legisla�ia european� a fost adaptat� luându-se în considerare noile provoc�ri ridicate de progresul tehnologic �i de societatea informa�ional�. La nivel european au fost luate masuri pentru combaterea contrafacerilor �i pirateriei.

Protec�ia consumatorului Protec�ia consumatorului este prev�zut� în Articolul 153 al Tratatului de constituire a Comunit��ii Europene (fostul

Articol 129a), ce a fost introdus prin Tratatul de la Maastrich. El are drept scop promovarea s�n�t��ii, a siguran�ei, a drepturilor economice �i juridice, precum �i dreptul la informare al consumatorilor.

Articolul 153 se refer� explicit la o alt� baz� legal� pentru atingerea obiectivelor men�ionate, anume Articolul 95 (fostul Articol 100a), care impune procedura de codecizie pentru toate m�surile ce implic� alinierea mai strâns� a legisla�iei privind protec�ia consumatorului a statelor membre, în vederea realiz�rii pie�ei unice. În acela�i timp, el prevede ca ac�iunile specifice ce sprijin� �i completeaz� politica în domeniu a statelor membre s� fie adoptate prin procedura de codecizie, dup� consultarea Comitetului Economic �i Social.

19

Un stat membru poate men�ine sau introduce m�suri de protec�ie a consumatorului mai stricte decât cele prev�zute de Comunitate, atât timp cât sunt compatibile cu Tratatul �i sunt aduse la cuno�tin�a Comisiei Europene.

Societatea informa�ional� Este un sinonim pentru ceea ce se în�elege prin "noi tehnologii de informare �i comunicare" (TIC). De la începutul

anilor '90, aceste noi TIC s-au înmul�it. Utilizarea universal� a schimbului electronic de informa�ii, convergen�a c�tre tehnologiile digitale, cre�terea exponen�ial� a Internetului �i deschiderea pie�elor de telecomunica�ii sunt toate semne ale acestei schimb�ri.

Societatea informa�ional� revolu�ioneaz� mai multe aspecte ale vie�ii de zi cu zi, în special accesul la preg�tire �i cunoa�tere (educa�ia la distan��, e-learning �i serviciile adiacente), munca în organiza�ii �i mobilizarea abilit��ilor (teleworking, companii virtuale), viata practic� (servicii de s�n�tate electronice) �i divertismentul. De asemenea ofer� noi oportunit��i pentru participarea cet��enilor prin u�urarea exprim�rii de opinii �i puncte de vedere. Îns� aceste progrese pozitive merg mân� în mân� cu noi probleme: utilizarea masiv� a Internetului presupune noi m�suri luate împotriva noilor comportamente criminale, piraterii, �i se ridic� probleme legate de protec�ia datelor personale �i proprietatea intelectual�. Mai mult, societatea informa�ional� poate contribui la marginalizarea anumitor sectoare ale societ��ii prin sublinierea inechit��ilor sociale.

In lumina acestor beneficii, dar �i amenin��ri poten�iale, Uniunea Europeana a plasat societatea informa�ional� în centrul strategiei sale pentru secolul 21. Printre altele, a lansat o serie de ac�iuni de sprijin �i promovare (planul de ac�iune eEurope) �i a adoptat m�suri pentru a controla �i limita riscurile asociate dezvolt�rii societ��ii informa�ionale, cum ar fi un plan pentru promovarea utiliz�rii în siguran�� a Internetului �i combaterea mesajelor ilegale �i d�un�toare.

Spa�iul European al Cercet�rii (ERA) Combin� resursele Comunit��ii, pentru a fi coordonate mai bine cercetarea �i inovarea, atât la nivelul statelor

membre cat �i la nivelul UE. Acest concept a fost lansat de Comisie în 2000, având drept baz� ideea dezvolt�rii de oportunit��i cu adev�rat atractive pentru cercet�tori-

Pân� în acel moment cercetarea la nivel european a avut mai multe dezavantaje: fragmentarea activit��ilor, izolarea sistemelor de cercetare na�ionale, nepotriviri intre cadrele de reglementare �i cele administrative, un nivel sc�zut de investi�ii în cunoa�tere.

Prin resursele puse la dispozi�ie, ERA ar trebui s� fac� posibil� folosirea in comun a informa�iilor, compararea rezultatelor, întreprinderea de studii multidisciplinare, transferul �i protejarea noilor descoperiri �tiin�ifice. Spa�iul European al Cercet�rii trebui s� îndeplineasc� o ambi�ie de importanta crucial� a Uniunii: dezvoltarea unei adev�rate politici de cercetare comune.

Strategia de pre-Aderare Consiliul European de la Essen, care a avut loc la sfâr�itul anului 1994, a definit o strategie de pre-aderare care sa

preg�teasc� ��ri e din Europa central� pentru aderarea la Uniunea European�. Aceasta strategie a avut la baz� trei elemente principale:

- implementarea Acordurilor Europene, - programul de asisten�� financiara Phare, �i - un 'dialog structurat', reunind toate statele membre ale Uniunii �i ��ri le candidate pentru a discuta probleme de interes comun.

Urmare a propunerilor prezentate de Comisia European� în Agenda 2000, Consiliul European de la Luxemburg, de la sfâr�itul anului 1997, a aprobat o strategie de pre-aderare îmbun�t��it� pentru cele zece ��ri candidate din Europa central� �i o strategie specific� pentru Cipru (incluzând participarea la programele comunitare �i la anumite proiecte, precum �i valorificarea asistentei TAIEX). În plus, Consiliul a cerut Comisiei s� elaboreze o strategie care s� preg�teasc� Turcia pentru aderare din toate punctele de vedere. Urmare a faptului ca Malta si-a reactivat cererea de aderare în octombrie 1998, a fost elaborat� �i o strategie de pre-aderare specific� pentru Malta. Mai mult, în decembrie 1999, pe baza unei recomand�ri a Comisiei, Consiliul European de la Helsinki a hot�rât preg�tire a unei strategii de pre-aderare pentru Turcia.

Instrumente aflate la dispozi�ia ��rilor candidate: a).Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia �i Ungaria: Strategia UE de pre-aderare pentru aceste ��ri candidate se bazeaz� pe:

- Acordurile Europene; - Parteneriatele pentru Aderare �i Programele Na�ionale de Adoptare a Acquis-ului (PNAA); - Participarea la programele, agen�iile �i comitetele Comunit��ii Europene.

b) Cipru �i Malta: Strategia UE de pre-aderare pentru Cipru �i Malta se bazeaz� pe:

- Acordurile de Asociere; - Parteneriatele pentru Aderare �i Programele Na�ionale pentru Adoptarea Acquis-ului (PNAA); - asisten�� specifica pentru pre-aderare; - Participarea la programele, agen�iile �i comitetele Comunit��ii Europene.

20

c) Turcia: Strategia UE de pre-aderare pentru Turcia se bazeaz� pe Strategia Europeana elaborat� în 1998, ca urmare a unei

solicit�ri a Consiliului European de la Luxemburg. La 4 martie 1998, Comisia Europeana a adoptat primele sale propuneri opera�ionale pentru aceasta strategie. Propunerile vizau extinderea uniunii vamale prin includerea agriculturii �i a serviciilor, precum �i înt�rirea cooper�rii în câteva domenii. Participarea la programele �i agen�iile comunitare era, de asemenea, avut� în vedere.

Strategia de pre-aderare pentru Turcia cuprinde urm�toarele elemente:- Acordul de Asociere �i Acordul privind Uniunea Vamala; - dialog politic îmbun�t��it; - Parteneriatele pentru Aderare �i Programele Na�ionale pentruAdoptarea Acquis-ului (NPAA); - asisten�� specific�, acordat� intr-un cadru financiar unic; - Participarea la programele, agen�iile �i comitetele comunitare.

TAIEX Oficiul pentru schimb de informa�ii privind asisten�� tehnic�, a fost creat ca r�spuns la o propunere con�inut� de

Cartea Alba cu privire la preg�tire a ��rilor asociate din Europa central� �i r�s�ritean� pentru integrarea în pia�a intern� a Uniunii (mai 1995). Acest serviciu, administrat de c�tre Comisia Europeana, ini�ial a avut ca obiectiv asistarea �i informarea ��rilor din Europa centrala �i r�s�ritean� cu privire la legisla�ia pie�ei unice, în vederea facilit�rii implement�rii ei.

TAIEX coopereaz� cu administra�iile publice din ��ri candidate �i statele membre ale Uniunii. Furnizeaz� textele legislative ce formeaz� acquis-ul comunitar �i organizeaz� seminariile de preg�tire �i vizitele exper�ilor în ��rile solicitante de asisten��. Are un rol cheie în procesul de evaluare a conformit��ii legisla�iei ��rilor candidate cu acquis-ul comunitar, prin activitatea de screening. Cu toate ca oficiul este independent de programul Phare, activit��ile lor sunt legate, deoarece Phare finan�eaz� anumite activit��i realizate de TAIEX. ��rile candidate

Stabilitatea economic� �i politic� european� este un element de atrac�ie pentru multe ��ri europene, care au dreptul de a solicita s� devin� membre ale Uniunii Europene (Articolul 49 din Tratatul UE, fostul articol O). ��rile care si-au depus candidaturile sunt: Turcia: candidatura a fost primit� pe 14 aprilie 1987; Cipru: 3 iulie 1990; Malta: 16 iulie 1990; Ungaria: 31 martie

1994; Polonia: 5 aprilie 1994; România: 22 iunie 1995; Slovacia: 27 iunie 1995; Letonia: 13 octombrie 1995; Estonia: 24 noiembrie 1995; Lituania: 8 decembrie 1995; Bulgaria: 14 decembrie 1995; Republica Ceha: 17 ianuarie 1996; Slovenia: 10 iunie 1996.

In decembrie 1997, Consiliul European de la Luxemburg a decis s� ini�ieze negocieri în 1998 cu �ase ��ri: Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Polonia �i Slovenia. Aceste �ase ��ri formeaz� „primul val” de ��ri candidate. Cel „de-al doilea” val este format din Bulgaria, Letonia, Lituania, România �i Slovacia.

Începerea negocierilor cu aceste ��ri a fost decis� în decembrie 1999, de c�tre Consiliul de la Helsinki. Dup� doi ani în care candidatura sa a fost înghe�at� (1996 - 1998), Malta �i-a exprimat inten�ia de a reveni la masa negocierilor.

In privin�a Turciei, Consiliul European de la Luxemburg a concluzionat ca nu erau înc� îndeplinite condi�iile politice �i economice necesare începerii negocierilor de aderare �i c� strategia european� menit� s� preg�teasc� Turcia pentru aderare trebuie continuat�.

��rile din primul �i din al doilea val se reunesc în fiecare an în cadrul unei Conferin�e Europene. Trebuie men�ionat faptul ca Elvetia, Liechtenstein �i Norvegia au solicitat statutul de membru al UE de mai multe ori. Cu toate acestea, Norvegia a respins aderarea de dou� ori, în urma referendumurilor din 1972 �i 1994, în timp ce solicit�rile Elve�iei �i Liechtenstein-ului au fost clasate dup� ce Elve�ia a decis printr-un referendum în 1992 s� nu adere la Spa�iul Economic European. Troica

Troica este constituit� de reprezentan�ii statului membru care de�ine Pre�edin�ia Consiliului, împreun� cu cei ai statului membru care a de�inut aceast� pozi�ie în semestrul precedent �i reprezentan�ii statului membru care va de�ine pre�edin�ia în semestrul urm�tor. Troica este asistat� de c�tre Comisia Europeana �i reprezint� Uniunea Europeana în rela�iile externe ce �in de politica externa �i de securitate comuna.

Organizarea actuala a Troicii a fost modificata ca urmare a Tratatului de la Amsterdam �i înlocuit� cu un sistem în care Pre�edin�ia este asistat� de Secretarul General al Consiliului European, în calitate de Inalt Reprezentant pentru Politica Extern� �i de Securitate Comun�, �i de reprezentantul statului membru care urmeaz� s� de�in� Pre�edin�ia.

Uniunea Economic� �i Monetar� Uniunea economic� �i monetar� (UEM) este procesul prin care politicile economice �i monetare ale statelor membre

ale Uniunii sunt armonizate în scopul introducerii monedei unice. Ea a f�cut obiectul uneia din cele dou� Conferin�e Interguvernamentale din decembrie 1990. Tratatul prevede realizarea uniunii economice �i monetare în trei etape:

21

-Prima etapa (1 iulie 1990 - 31 decembrie 1993): libera circula�ie a capitalului intre statele membre, o mai bun� coordonare a politicilor economice �i o mai strâns� cooperare a b�ncilor centrale; - Etapa a II-a (1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998): convergenta politicilor economice �i monetare ale statelor membre (in vederea asigur�rii stabilit��ii preturilor �i a unor finan�e publice s�n�toase); -Etapa a III-a (ini�iat� la 1 ianuarie 1999): înfiin�area B�ncii Centrale Europene, fixarea cursurilor de schimb �i introducerea monedei unice. Zona euro cuprinde în prezent dou�sprezece state membre ale UE.

Uniunea European� Fondata la 1 ianuarie 1993 prin aplicarea Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeana (UE) preia ini�iativa

construc�iei europene de la Comunitatea Economica Europeana (CEE). UE a permis Statelor Membre s� mearg� dincolo de comer�ul economic liber (eliminarea barierelor vamale)

pentru a realiza o integrare european� veritabil�, în special prin intermediul unei monede unice �i prin introducerea unei cet��enii europene.

In prezent, Uniunea Europeana are 25 de State Membre: Austria, Belgia, Cipru, Republica Ceh�, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia �i Marea Britanie

Uniunea Europei Occidentale UEO este o organiza�ie înfiin�at� în 1948 pentru a crea un cadru de cooperare în domeniul ap�r�rii �i securit��ii.

Cuprinde 28 de ��ri care au statutul de stat membru, de membru asociat, de observator sau de partener asociat. ��rile UE au statutul de stat membru (cu excep�ia Austriei, Danemarcei, Finlandei, Irlandei �i Suediei, care de�in statutul de observator).

Tratatul asupra Uniunii Europene a ridicat UEO la rangul de "parte integranta a dezvolt�rii Uniunii", l�sând neatins� în acela�i timp autonomia sa institu�ional�, �i i-a dat sarcina de a elabora �i pune în aplicare decizii �i ac�iuni cu implica�ii în domeniul ap�r�rii.

Uniunea Vamal� Uniunea vamala este o parte esen�ial� a pie�ei comune. Introducerea sa a fost primul obiectiv urm�rit dup� semnarea

Tratatului de la Roma �i a continuat pân� în 1968. Cele mai importante m�suri includ: - eliminarea oric�ror obliga�ii vamale �i restric�ii intre statele membre; - introducerea unui tarif vamal comun, aplicabil în Comunitatea Europeana bunurilor din ��ri ter�e (venitul ob�inut devenind parte din resursele proprii ale Comunit��ii); - politica comercial� comun� ca o dimensiune a uniunii vamale (Comunitatea vorbe�te intr-un singur glas la nivel interna�ional).

Procedurile �i reglement�rile comune au fost incluse în Actul Administrativ Unic (Single Administrative Act - SAD), care a înlocuit documentele folosite anterior. Odat� cu intrarea în vigoare a pie�ei unice, în 1993, toate controalele de rutina la frontierele interne au fost anulate, la fel ca �i formalit��ile vamale. Astfel, serviciile vamale ale statelor membre nu au mai avut responsabilit��i privind colectarea taxelor, TVA �i date statistice.

Comunitatea a conceput acorduri speciale pentru facilitarea comer�ului, de exemplu acordul cu EEA, �i pentru încurajarea dezvolt�rii prin oferirea de acces preferen�ial la pie�ele europene, de exemplu Conven�ia de la Lomé, semnat cu ��rile din Africa, Caraibe �i Pacific (ACP).

Provoc�rile viitorului includ promovarea unei mai strânse colabor�ri intre administra�iile na�ionale �i combaterea fraudei prin programele Customs 2002 �i Customs 2003. Extinderea Uniunii din 2004 va ridica problema integr�rii administra�iilor noilor state membre.

Date post:	10-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

textil.stfi.detextil.stfi.de/download/sites/download_script.asp?filename=772_1005.pdf · Este un...

Documents