Home > Documents > Eseuri Bac

Eseuri Bac

Date post: 28-Dec-2015
Category:
Author: adriana-sandu
View: 258 times
Download: 19 times
Share this document with a friend
Embed Size (px)
of 60 /60
Povestea lui Harap-Alb TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME Basmul este o specie populară sau cultă a genului epic, unde structura epică se .supune unor-stereotipii. Ele vizează formula introductivă, formula finală şi structura .narativă. Formula iniţială este compusă din trei termeni. Unul care arată o existenţă (A ‘jost odată), al doilea neagă existenţa (ca nici odată…), iar al treilea este compus dintr-o serie de circumstanţe temporale care induc punctual fantasticul. Formula finală are un rol invers decât cel al formulei iniţiale. Modelul structural al basmului conţine o situaţie • iniţială de echilibru, un eveniment sau o secvenţă de evenimente care dereglează ^ echilibrul iniţial, acţiunea reparatorie, marcată de cele mai multe ori printr-o aventură î eroică, refacerea echilibrului şi răsplătirea eroului.’Motivele din basm se grupează în perechi opoziţionale: lipsa/ lichidarea lipsei, interdicţie/ încălcarea interdicţiei, încercări/ lichidarea încercărilor, violenţă/ lichidarea violenţelor. Tema basmului este lupta binelui împotriva răului. Povestea lui Harap-Alb este un basm cult de Ion Creangă, care reprezintă o sinteză de motive epice cu o circulaţie foarte largă. Respectând tiparul basmului, textul începe cu o formulă introductivă: Amu cică era odată, care avertizează cititorul asupra intrării într-o lume a poveştii. Spre deosebire de basmele populare, unde formula introductivă este compusă din trei termeni, unul care atestă o existenţă, (a fost odată), altul care o neagă (ca niciodată) şi, cel din urmă, format dintr-o serie de complemente circumstanţiale de timp care induc fantasticul, aici intrarea ex abrupto în text: era odată un craiu, care avea trei feciori… situează deocamdată textul la intersecţia dintre povestire şi basm. Structura textului corespunde basmului. Lipsa este marcată de scrisoarea lui Verde- împărat şi se concretizează în absenţa bărbatului, de aceea el îl roagă pe fratele lui să i-1 trimită pe cel mai bun dintre băieţi ca să rămână urmaş la tron. Următoarea etapă este căutarea eroului. în basm, ea se concretizează prin încercarea la care îşi supune craiul băieţii: se îmbracă în piele de urs şi iese în faţa lor de sub un pod. Conform structurii formale a basmului cel care reuşeşte să treacă proba este fiul cel mic; el trece proba din două motive: primul, se înscrie în etapele iniţierii cu ajutorul dat de Sfânta Duminecă, care îi spune să ia armele tatălui şi calul care va veni la tava cu jăratic; al doilea este de natură personală. El devine protagonistul acţiunii. Fiul cel mic este curajos. Podul reprezintă, în plan simbolic, limita lumii cunoscute – lumea împărăţiei craiului unde codul comportamental este bine cunoscut de fiul cel mic – şi punctul iniţial al unui spaţiu necunoscut. De aceea tatăl îi dă în acest loc primele indicaţii despre noua lume: să se ferească de omul spân şi de împăratul Roş şi îi dă piele de urs. Din acest moment debutează a doua etapă a basmului: înşelătoria. Pe drum, fiul cel mic al craiului se întâlneşte cu un om spân
Transcript

Povestea lui Harap-AlbTEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUMEBasmul este o specie popular sau cult a genului epic, unde structura epic se .supune unor-stereotipii. Ele vizeaz formula introductiv, formula final i structura .narativ. Formula iniial este compus din trei termeni. Unul care arat o existen (A jost odat), al doilea neag existena (ca nici odat), iar al treilea este compus dintr-o serie de circumstane temporale care induc punctual fantasticul. Formula final are un rol invers dect cel al formulei iniiale. Modelul structural al basmului conine o situaie iniial de echilibru, un eveniment sau o secven de evenimente care deregleaz ^ echilibrul iniial, aciunea reparatorie, marcat de cele mai multe ori printr-o aventur eroic, refacerea echilibrului i rspltirea eroului.Motivele din basm se grupeaz n perechi opoziionale: lipsa/ lichidarea lipsei, interdicie/ nclcarea interdiciei, ncercri/ lichidarea ncercrilor, violen/ lichidarea violenelor. Tema basmului este lupta binelui mpotriva rului.Povestea lui Harap-Alb este un basm cult de Ion Creang, care reprezint o sintez de motive epice cu o circulaie foarte larg. Respectnd tiparul basmului, textul ncepe cu o formul introductiv: Amu cic era odat, care avertizeaz cititorul asupra intrrii ntr-o lume a povetii. Spre deosebire de basmele populare, unde formula introductiv este compus din trei termeni, unul care atest o existen, (a fost odat), altul care o neag (ca niciodat) i, cel din urm, format dintr-o serie de complemente circumstaniale de timp care induc fantasticul, aici intrarea ex abrupto n text: era odat un craiu, care avea trei feciori situeaz deocamdat textul la intersecia dintre povestire i basm. Structura textului corespunde basmului. Lipsa este marcat de scrisoarea lui Verde- mprat i se concretizeaz n absena brbatului, de aceea el l roag pe fratele lui s i-1 trimit pe cel mai bun dintre biei ca s rmn urma la tron. Urmtoarea etap este cutarea eroului. n basm, ea se concretizeaz prin ncercarea la care i supune craiul bieii: se mbrac n piele de urs i iese n faa lor de sub un pod. Conform structurii formale a basmului cel care reuete s treac proba este fiul cel mic; el trece proba din dou motive: primul, se nscrie n etapele iniierii cu ajutorul dat de Sfnta Duminec, care i spune s ia armele tatlui i calul care va veni la tava cu jratic; al doilea este de natur personal. El devine protagonistul aciunii. Fiul cel mic este curajos. Podul reprezint, n plan simbolic, limita lumii cunoscute lumea mpriei craiului unde codul comportamental este bine cunoscut de fiul cel mic i punctul iniial al unui spaiu necunoscut. De aceea tatl i d n acest loc primele indicaii despre noua lume: s se fereasc de omul spn i de mpratul Ro i i d piele de urs. Din acest moment debuteaz a doua etap a basmului: neltoria. Pe drum, fiul cel mic al craiului se ntlnete cu un om spn care i cere s-1 ia n slujba lui. Biatul refuz de dou ori, dar a treia oar spnul reuete s-1 nele: ajuni la o fntn, spnul intr i se rcorete, apoi l sftuiete pe biat s fac acelai lucru. Fiul craiului, boboc tn felul su la trebi de aieste, se potrivete Spnului, i se bag n fntn, fr s-l trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla. Momentul este important pentru imaginea fiului de crai dinaintea ncercrilor. Trstura vizat este naivitatea, trstur marcat direct de autor fiind boboc la trebi din aiestea, Harap-Alb nu intuiete c Spnul, antagonistul su, are intenii ascunse. Naivitatea eroului e foarte important n evoluia conflictului, ntruct textul urmrete tocmai maturizarea lui Harap-Alb.Naivitatea se nscrie n codul ritual al iniierii prin care trece fiul craiului. Atitudinea empatic a naratorului este menit s sporeasc tensiunea dramatic i s induc un principiu etic.Spnul i fur scrisorile i i d un nume Harap-Alb. i spune c va trebui s moar i s nvie ca s-i recapete identitatea. Astfel, fiul de crai ajunge la Verde mprat n rol de slug a spnului. ncercrile echivaleaz cu diverse probe ale ascultrii, ndemnrii, curajului, colaborrii i cumsecdeniei, probe eseniale pentru un viitor mprat. Din punctul de vedere al simbolisticii basmului, ncercrile sunt probe de iniiere. Harap-Alb va trebui s aduc sali din Grdina Ursului, pietrele preioase din Pdurea Cerbului i pe fata mpratului Ro. Ultima prob presupune o alt serie de probe, prin care mpratul Ro tinde s-i pstreze fata (casa nroit, ospul, fuga fetei, alegerea macului de nisip, ghicitul). Aceste probe se constituie ca un basm n interiorul basmului iniial. Ideea este important n msura n care demonstreaz ingerina autorului cult n structura formal a basmului. Trebuie menionat faptul c secvena violenei lipsete din acest context, dar aceasta este adus n final, ca s sporeasc tensiunea epic. Lichidarea ncercrilor se face datorit ascultrii i a personajelor adjuvante: calul, Sfnta Duminic, criasa furnicilor, criasa albinelor, Geril, Flmnzil, Setil, Psri-Li-Lungil i Ochil. Lichidarea neltoriei debuteaz la sfritul ultimei probe. Harap-Alb se ntoarce cu fata mpratului Rou, care dezvluie adevrata lui identitate; ncercarea spnului de a-1 ucide pe Harap-Alb (o form a momentului violenei) este ratat.Episodul cuprinde scena tierii capului lui Harap Alb i a renvierii lui de ctre fata mpratului. Abia acum se realizeaz cu adevrat momentul lichidrii neltoriei. Prin moartea i prin renvierea sa, Harap, Alb va trece ntr-o alt etap existenial. Prin moarte simbolic Harap Alb cel naiv las locul brbatului matur. n realizarea acestui episod, Creang uzeaz de cteva motive populare a cror recuren n basmele romneti le confer valoare simbolic. Motivul apei moarte (care ncheag, coaguleaz) este nsoit de motivul apei vii care nvie: apa este simbol al vieii i al regenerrii acesteia. Motivul nvierii este urmat de motivul nunii finale prin care se confirm maturizarea eroului. Din acest moment poate fi mprat. Finalul este practic lichidarea lipsei care a generat situaiile conflictuale.ncheierea basmului pstreaz formula final, care readuce cititorul din lumea fantastic: i a inut veselia ani ntregi, i acum mai fine nc; cine se duce acolo, be i mnnc n lumea realului Iar pe la noi, cine are bani, bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd.Fragmentul se refer la momentul n care eroul pleac cu Setil, Ochil, Flmnzil, Psril-Li-Lungil, Geril, s o aduc pe fata mpratului Ro.Stilistic, textul introduce un respiro n poveste printr-o cugetare a autorului -narator i prin anunarea vecintii lui imediate cu eroii basmului. ndoiala participativ vor reui sau nu vor reui - este afirmat, dar imediat negat prin obiectivitatea impus naratorul este obligat s spun povestea pn la capt. El este vocea care va povesti ntmplrile i va afla finalul lor o dat cu cititorul. Registrul lexical este unul de natur ludic-meditativ. Enunurile sunt nite expresii paremiologice versificate care n primul paragraf caracterizeaz relaiile interumane dintr-o perspectiv frustram pesimist. Ideea nu este legat de stilul autorului Creang nu este pesimist -ci este legat de angajarea naratorului. Afirmnd c lumea este structurat inegal, el deplnge de fapt soarta lui Harap-Alb silit de spn s treac prin multe i periculoase evenimente. Angajarea subiectiv a naratorului este ameliorat prin folosirea ghilimelelor - ideile nu i aparin, ci sunt preri generale.Dimensiunea fantastic a spaiului este sugerat prin fixarea celor dou mprii: una la o margine a lumii i cealalt la alt margine a pmntului. Spaiul rmne orizontal. Nu exist, ca i basmele populare, dou trmuri strict delimitate (trmul de sus i trmul de jos), care corespund binelui i rului. Apare, n schimb, o geografie recognoscibil n descrierea spaiului.

POVESTEA LUI HARAP ALB-CARACTERIZAREA PERSONAJULUI-Ca orice basm, Povestea lui Harap-Alb ilustreaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind imparati si crai, Sf. Duminica, animale si gaze fermecate, eroi cu trasaturi fabuloase, alaturi de personaje realiste aduse de Ion Creanga din Humulestiul natal, ceea ce-i confera acestei creatii originalitate inconfundabila.Personajele sunt reale si fabuloase, acestea din urma avand puteri supranaturale si putandu-se metamorfoza in animale, plante, insecte, prin leacuri miraculoase.Harap-Alb, fecior de crai, este un Fat-Frumos din basmele populare, destoinic si curajos, dar ramane in zona umanului, fiind prietenos, cuminte si ascultator, ca un flacau din Humulesti. El este un personaj pozitiv si intruchipeaza inaltele principii morale cultivate de orice basm: adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, curajul, trasaturi ce reies indirect din intamplari, fapte, din propriile vorbe si ganduri, si direct din ceea ce alte personaje spun despre el.Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si altee aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci.Semnificatia numelui reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana. Numele lui este un oximoron, acesta insemnand negru alb .Faptele eroului raman si ele in limita umorului, probele care depasesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje, inzestrate cu puteri supranaturale. Lipsit de experienta, boboc in felul sau , mezinul craiului devine sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanul sau, isi respecta cuvantul dat.Cinstit din fire, Harap-Alb, nu-l tradeaza niciodata pe Span, desi un stapan tiran ca acesta ar fi meritat.Probele la care il supune Spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata ta. Ca si in viata reala, flacaul este ajutat de cei mai buni prieteni ai sai.Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plange de soarta, cere numai ajutorul acelora in care avea incredere, semn ca invatase ceva din experienta cu Spanul.In aceasta perioada a initierii, Harap-Alb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata de imparat, care vine, asadar, din aceeasi lume cu el, pregatindu-l pentru casatorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale.Ca si critica, Harap-Alb parcurge o perioada de formare a personalitatii, care, desi inzestrat cu importante calitati, are slabiciuni omenesti, momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lor ca oameni.

POVESTEA LUI HARAP-ALB-RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE-Basmul este o specie epic ampl (n proz sau n versuri) care dezvolt categoria estetic a fabulosului, avnd un singur plan narativ, cu o aciune convenional, la care particip personaje sau fore supranaturale. George Clinescu definete acest creie ca un gen vast, depind cu mult romanul, fiind mitologie, etic, tiin, etc. Lumea basmului fiineaz ntr-un spaiu i o durat nedeterminate. n basmul cult, stilul este elaborat, se mbin naraiunea cu dialogul i descrierea.Realul se mpletete cu fabulosul i n construcia altei funcii specifice, cea a personajului. Personajele ndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcii: antagonistul, ajutoarele, donatorii; ca n basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare i prin limbaj.Toate aceste trsturi definitorii pot fi exemplificate pe basmul cult al lui Ion Creang, Povestea lui Harap-Alb. nceputul basmului, marcat de formula iniial. Amu cic era odat introduce cititorul n lumea basmului. Situaia iniial prezentat vorbete despre un crai cu trei feciori i despre fratele craiului, mprat ntr-o ar ndeprtat, care avea numai fete, motiv pentru care trimite o carte fratelui su, pentru a-i cere pe cel mai vrednic dintre nepoi ca s-l lase mprat dup moartea sa.Destoinicia fiilor este probat mai nti de creai prin mai multe probe peste care mezinul familiei, Harap-Alb, trece cu brio.Trecerea podului urmeaz unei etape pregtitoare. Drept rsplat pentru milostenia artat Sfintei Duminici mezinul primete sfaturi de la aceasta: s ia calul, armele i hainele cu care tatl su a fost mire pentru a izbuti. Calul, descoperit cu tava de jratec dup trei ncercri, se va dovedi tovarul i sftuitorul tnrului, avnd i puteri supranaturale. Plecat ns din spaiul protector al casei printeti, tnrul se confrunt cu Spnul (principalul rufctor). Lipsa de maturitate l cost pe Harap-Alb cartea, banii i armele.Trecerea podului este urmat de rtcirea n pdure labirint, loc al morii i al regenerrii. Spnul, rul necesar, are rolul iniiatorului pentru tnrul Harap-Alb. Spnul, prin cele trei apariii ale sale, l determin pe tnr s-l accepte ca iniiator i sa-i fie slug. Coborrea n fntn, la ndemnul Spnului are, n plan simbolic, semnificaia naterii, a regenerrii. Personajul iese din fntn Harap-Alb, rob al Spnului. Lipsit de puteri supranaturale sau de nsuiri excepionale, personajul trebuie s treac prin ncercrile la care este supus de Spn, cu ajutorul calitilor sale morale. Spnul l silete pe Harap-Alb s jure c-l va asculta i l ba sluji pn va muri, aa c, odat ajuni la curtea mpratului, Spnul l supune pe personajul principal la trei probe peste care Harap-Alb trece cu brio. Trecerea probelor l ajut pe tnar s dobndeasc buntate, curaj, generozitate, prieteni (cu ajutoarele lui, n special), caliti necesare unui mprat.ntr-un conflict dintre cei doi, dup demascarea Spnului, acesta i taie capul lui Harap-Alb, eliberndu-l de jurmnt, semn ca iniierea este ncheiat, iar rolul Spnului ia sfrit. Eroul renvie ns, datorit ajutorului primit de la prietenii si, semn c a tiut s fie un bun prieten, i primete mpria i pe fata pe care o dorea. Maturizarea eroului, la care Spnul contribuie n mod decisiv, este confirmat de nunt i de schimbarea statului social.Pesonajele aflate n opoziie sunt uor de recunoscut i dup nume: Harap-Alb reflect condiia dual, rob, slug (Harap), dar i originea lui nobil i naivitatea sa de la nceput (Alb); pe cnd Spnul este, dup nume, ntruchiparea rului.Povestea lui Harap-Alb d cititorului impresia c nu doar naratorul, ci i personajele, par a avea cunotin de scenariul iniiatic pe care trebuie s-l traverseze protagonistul. n acest scenariu eroul are de nvat i de la Spn, simbol al rului necesar, pentru a-i testa limitele i a-l ajuta s se maturizeze.Cu excepia eroului care este vzut n evoluie, celelalte personaje sunt reductibile la o trstur dominant, reprezentativ tipologii umane. Spnul este tipul vicleanului, rolul su fiind acela de a-l iniia (n mod involuntar) pe erou i de a ajuta cititorul s neleag mai bine tipologia personajului principal prin raportare la personajul antagonist (caracterizare indirect). Harap-Alb trece astfel de la mezinul craiului, cel timid i ruinos, cum este descris la nceput, la un mprat demn de titlul pe care l poart i asta n mare parte datorit Spnului i ncercrilor la care l supune pe erou.Esena basmului, ideea c binele triumf ntotdeauna n faa rului, este pstrat i n Povestea lui Harap-Alb, doar c drumul iniiatic al eroului este mai interesant pentru cititor.Dei este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Ft-Frumos din basmele populare, model de perfeciune fizic i moral, dotat cu puteri supranaturale; el este umanizat prin comportament, atitudine, limbaj, personaj dinamic ce parcurge aventura iniierii. Protagonistul traverseaz o serie de probe, nva din greeli i progreseaz, se maturizeaz pentru a merita s devin mprat, basmul putnd fiind considerat astfel un bildungsroman.Aadar, dei basmul cult al lui Ion Creang pornete de la tiparul popular, pstrnd tipologia personajelor, se deprteaz de acesta prin stilul de a povesti, prin problematica mult mai complex i prin crearea unor personaje individualizate, devenind astfel memorabile.

HANU ANCUTEI-VIZIUNEA DESPRE LUME-Publicat in anul 1928, volumul Hanul Ancutei este o creatie de mare valoare a sciitorului Mihail Sadoveanu, in care tema si viziunea despre lumea taraneasca ale autorului sunt valorificate prin povestirile conturate si prezenta unui limbaj specific contextului.Creatia Hanul Ancutei este realizata prin tehnica povestirii in rama, avand un cadru suport initial: un han in care veneau drumetii pentru a se relaxa, a revedea lumea si a asculta diverse povesti captivante. Inovatia pe care o prezinta aceasta creatie este aceea ca prezinta noua povestiri, redactate de catre noua persoane diferite, personaje ce ajung la Hanul Ancutei si istorisesc o intamplare reala, din experienta personala. Exista un personaj al naratiunii-cadru, care introduce fiecare povestitor in parte si de asemenea asista la nararea intamplarilor. Prezenta sa este redata prin naratiunea la persoana I, oferind textului iluzia autenticitatii. Acest personaj este un delegat al vocii autorului spre al reprezenta, explicandu-se astfel si statutul sau anonim. Ceilalti naratori vor fi introdusi rand pe rand de catre naratorul principal, iar faptele lor vor fi relatate in cadrul hanului, timpul povestirii referindu-se la timpul celeilalte Ancute. In total sunt noua povestiri iar cea de-a zecea ii apartine comisului Ionita care pe parcursul actiunii promite o poveste cum n-am mai auzit, promisiune neonorata pana in final, ceea ce dovedeste ca povestea povestilor este aceea niciodata rostita, acordand tacerii valoarea absoluta a misterului inaccesibil. In ceea ce priveste cadrul in care se relateaza povestile, reperele spatio-temporale referitoare la Hanul Ancutei apartin unor factori mitici, locul capatand rol de centru al lumii, loc de intalnire a diferitelor destine si oameni din diverse straturi sociale. De asemenea, hanul este locul unei vechi cetati, fapt sugerat de zidurile ce inconjoara locul, cu rol simbolic de granite intre lumea reala si cea a fictiunii, iar hanul este un topos al povestirii.Fantana dintre plopi este a patra povestire din volumul Hanul Ancutei, personajul sau narator fiind Neculai Isac. Naratiunea la persoana I focalizeaza doua planuri de narare: reprezentarea evenimentelor traite in tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor prin perspectiva maturitatii (timpul naratiunii). Povestea are la baza o intamplare pe care personajul a trait-o de cu mai mult de douazeci de ani in urma, o poveste de dragoste cu un final tragic. Intr-o toamna, cand Neculai duce vinuri in tinutul Sucevei face popas la Hanul Ancutei. Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, surprinde un grup de tigani care se scaldau si este intampinat de unul dintre ei, Hasanache, si o tanara de optsprezece ani, Marga, care il cucereste pe barbat prin frumusetea ei, desi Hasanache spune despre ea ca e doar o fata proasta. Impresionat de fata, Isac le da celor doi cate un ban de argint, iar a doua zi fata il va intampina pe barbat la han, aratandu-i papucii pe care si i-a cumparat cu banutul. Apoi tinerii vor petrece o noapte la fantana dintre plopi, unde isi promit o noua intalnire in seara urmatoare. In cadrul celei de-a doua intalniri, dupa un timp de sovaiala din partea fetei, desi stie ca va fi ucisa pentru asta, Marga ii va marturisi lui Neculai ca tiganii au trimis-o sa il ademeneasca pe barbat la fantana dintre plopi pentru a-l putea jefui si omori. In urma acestor vorbe, barbatul isi incaleca calul si fuge, insa o prajina aruncata de urmaritorii lui ii scoate un ochi. In final, impreuna cu niste insotitori de la han, Neculai se intoarce la fantana dintre plopi, iar urmele proaspete de sange din jurul fantanii il fac sa realizeze ca Marga a fost ucisa iar trupul ei aruncat in fantana.Autenticitatea povestirii este data de naratiunea la persoana I si de interventiile Ancutei care face legatura dintre intamplare si hanul din prezent. Conflictul este de natura exterioara, dar si interioara. Cel exterior este conturat de lupta dintre Neculai Isac si banda de tigani a lui Hasanache care vor sa-l jefuiasca si sa-l ucida. Conflictul nu este unul complex, insa urmarile sale sunt puternice, ilustrate prin urmele fizice lasate de pierderea unei lumini si de sentimentul vinovatiei pe care il adopta Neculai pentru ca nu a putut-o salva pe Marga, dand nastere astfel unui puternic conflict interior.Numarul personajelor este redus, atentia fiind concentrata pe fiecare personaj narator in parte, in cazul de fata pe Neculai Isac. Trasaturile sale sunt prezentate atat la sosirea lui la Hanul Ancutei in timpul prezent, de catre personajul-narator general, dar se autocaracterizeaza si in relatarea sa, unde se contureaza un portret fizic si personajului Marga.Ca specie, povestirea in rama se individualizeaza prin trasaturile sale. La inceput, cadrul este trecut prin filiera personajului-narator prim, delegatul vocii autorului, care introduce fiecare personaj povestitor in parte, inca de la sosirea lor la han. Povestea din poveste apartine fiecareia dintre cele noua caractere introduse, precum este si cazul lui Neculai Isac. O alta particularitate pe care o prezinta aceasta specie este si vocea naratorului, desi la inceput se materializeaza in persoana cititorului, odata asumat rolul de povestitor de catre unul din drumetii de la han, naratorul devine colectiv, cititorul alaturandu-li-se celorlalti ascultatori. Originalitatea creatiei sadoveniene este prezenta nu doar prin bordarea acestei specii, ci prin aprofundarea ei cu un limbaj ce se adapteaza spatiului si timpului descrise, specific fiecarui personaj in parte: arhaismele, limbajul specific tiganilor dar si prezenta unui limbaj expresiv redat prin frumusetea metaforei si a epitetului.In concluzie, povestirea Fantana dintre plopi este o creatie aparte a lui Mihail Sadoveanu in primul rand prim tema si viziunea asupra lumii rurale, valorificate de ilustrarea unor personaje speciale si a unui stil naratorial si limbaj distinse.Publicat in anul 1928, volumul Hanul Ancutei este o creatie de mare valoare a sciitorului Mihail Sadoveanu, in care tema si viziunea despre lumea taraneasca ale autorului sunt valorificate prin povestirile conturate si prezenta unui limbaj specific contextului.Creatia Hanul Ancutei este realizata prin tehnica povestirii in rama, avand un cadru suport initial: un han in care veneau drumetii pentru a se relaxa, a revedea lumea si a asculta diverse povesti captivante. Inovatia pe care o prezinta aceasta creatie este aceea ca prezinta noua povestiri, redactate de catre noua persoane diferite, personaje ce ajung la Hanul Ancutei si istorisesc o intamplare reala, din experienta personala. Exista un personaj al naratiunii-cadru, care introduce fiecare povestitor in parte si de asemenea asista la nararea intamplarilor. Prezenta sa este redata prin naratiunea la persoana I, oferind textului iluzia autenticitatii. Acest personaj este un delegat al vocii autorului spre al reprezenta, explicandu-se astfel si statutul sau anonim. Ceilalti naratori vor fi introdusi rand pe rand de catre naratorul principal, iar faptele lor vor fi relatate in cadrul hanului, timpul povestirii referindu-se la timpul celeilalte Ancute. In total sunt noua povestiri iar cea de-a zecea ii apartine comisului Ionita care pe parcursul actiunii promite o poveste cum n-am mai auzit, promisiune neonorata pana in final, ceea ce dovedeste ca povestea povestilor este aceea niciodata rostita, acordand tacerii valoarea absoluta a misterului inaccesibil. In ceea ce priveste cadrul in care se relateaza povestile, reperele spatio-temporale referitoare la Hanul Ancutei apartin unor factori mitici, locul capatand rol de centru al lumii, loc de intalnire a diferitelor destine si oameni din diverse straturi sociale. De asemenea, hanul este locul unei vechi cetati, fapt sugerat de zidurile ce inconjoara locul, cu rol simbolic de granite intre lumea reala si cea a fictiunii, iar hanul este un topos al povestirii.

Fantana dintre plopi este a patra povestire din volumul Hanul Ancutei, personajul sau narator fiind Neculai Isac. Naratiunea la persoana I focalizeaza doua planuri de narare: reprezentarea evenimentelor traite in tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor prin perspectiva maturitatii (timpul naratiunii). Povestea are la baza o intamplare pe care personajul a trait-o de cu mai mult de douazeci de ani in urma, o poveste de dragoste cu un final tragic. Intr-o toamna, cand Neculai duce vinuri in tinutul Sucevei face popas la Hanul Ancutei. Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, surprinde un grup de tigani care se scaldau si este intampinat de unul dintre ei, Hasanache, si o tanara de optsprezece ani, Marga, care il cucereste pe barbat prin frumusetea ei, desi Hasanache spune despre ea ca e doar o fata proasta. Impresionat de fata, Isac le da celor doi cate un ban de argint, iar a doua zi fata il va intampina pe barbat la han, aratandu-i papucii pe care si i-a cumparat cu banutul. Apoi tinerii vor petrece o noapte la fantana dintre plopi, unde isi promit o noua intalnire in seara urmatoare. In cadrul celei de-a doua intalniri, dupa un timp de sovaiala din partea fetei, desi stie ca va fi ucisa pentru asta, Marga ii va marturisi lui Neculai ca tiganii au trimis-o sa il ademeneasca pe barbat la fantana dintre plopi pentru a-l putea jefui si omori. In urma acestor vorbe, barbatul isi incaleca calul si fuge, insa o prajina aruncata de urmaritorii lui ii scoate un ochi. In final, impreuna cu niste insotitori de la han, Neculai se intoarce la fantana dintre plopi, iar urmele proaspete de sange din jurul fantanii il fac sa realizeze ca Marga a fost ucisa iar trupul ei aruncat in fantana.Autenticitatea povestirii este data de naratiunea la persoana I si de interventiile Ancutei care face legatura dintre intamplare si hanul din prezent. Conflictul este de natura exterioara, dar si interioara. Cel exterior este conturat de lupta dintre Neculai Isac si banda de tigani a lui Hasanache care vor sa-l jefuiasca si sa-l ucida. Conflictul nu este unul complex, insa urmarile sale sunt puternice, ilustrate prin urmele fizice lasate de pierderea unei lumini si de sentimentul vinovatiei pe care il adopta Neculai pentru ca nu a putut-o salva pe Marga, dand nastere astfel unui puternic conflict interior.Numarul personajelor este redus, atentia fiind concentrata pe fiecare personaj narator in parte, in cazul de fata pe Neculai Isac. Trasaturile sale sunt prezentate atat la sosirea lui la Hanul Ancutei in timpul prezent, de catre personajul-narator general, dar se autocaracterizeaza si in relatarea sa, unde se contureaza un portret fizic si personajului Marga.Ca specie, povestirea in rama se individualizeaza prin trasaturile sale. La inceput, cadrul este trecut prin filiera personajului-narator prim, delegatul vocii autorului, care introduce fiecare personaj povestitor in parte, inca de la sosirea lor la han. Povestea din poveste apartine fiecareia dintre cele noua caractere introduse, precum este si cazul lui Neculai Isac. O alta particularitate pe care o prezinta aceasta specie este si vocea naratorului, desi la inceput se materializeaza in persoana cititorului, odata asumat rolul de povestitor de catre unul din drumetii de la han, naratorul devine colectiv, cititorul alaturandu-li-se celorlalti ascultatori. Originalitatea creatiei sadoveniene este prezenta nu doar prin bordarea acestei specii, ci prin aprofundarea ei cu un limbaj ce se adapteaza spatiului si timpului descrise, specific fiecarui personaj in parte: arhaismele, limbajul specific tiganilor dar si prezenta unui limbaj expresiv redat prin frumusetea metaforei si a epitetului.In concluzie, povestirea Fantana dintre plopi este o creatie aparte a lui Mihail Sadoveanu in primul rand prim tema si viziunea asupra lumii rurale, valorificate de ilustrarea unor personaje speciale si a unui stil naratorial si limbaj distinse.

ALEXANDRU LAPUSNEANUL-TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME-

Costache Negruzzi a fost un reprezentant de seama al generatiei pasoptiste ( epoca pasoptista se fixeaza intre 1830-1860, alti reprezentanti fiind Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, I.H. Radulescu ) si cel dintai prozator romantic. Creatia artistica care l-a consacrat este nuvela de inspiratie istorica Alexandru Lapusneanul, publicata in revista Dacia literara in 1840. Nuvela constituie una dintre primele manifested reunite ale literaturii romane de inspiratie istoriea si in acelasi timp modelul estetic al nuvelei istorice in literatura noastra. Prin calitatile structurii, compozitiei si stilului artistic este o capodopera a acestei specii. Intertextele la care se raporteaza Constache Negruzzi sunt Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche (capitolul intitulat Cand au omorcit Alexandru Voda 47 de boieri) si din cronica lui Miron Costin. In pagini memorabile nuvelistul concentreaza intainplari sangeroase petrecute vreme de cinci ani (intre 1564 si 1569),cat a durat cea de-a doua domnie a lui Al. Lapusneanul. Totusi, nuvelistul recurge la cateva licente istorice, topind elementele factuale in fictionalitate.Opera lui Negruzzi este eterogena: un ansamblu de elemente romantice, realiste clasice. De exemplu, nuvela A.L. uneste trasaturi variate care fixeaza doctrina clasica, romantica, realista. Elementele realiste sunt atentia acordata mediului, a vestimentatiei, credibilitatea faptelor ( unele elemente narative sunt semnalate in istorie), naratorul obiectiv, omniscient.Pentru a sublinia unele efecte, Negruzzi a folosit retele romantice: antiteza Lapusneanu- doamna Ruxanda. Antiteza angelic- demonic ( specifica psihologiei contrastelor ) are un rol bine determinat: numai raportata la umanitatea ei, putem intelege marginile criminalitatii lui Lapusneanul ( D. Popovici). Compasiunii pe care o arata Ruxanda victimelor domnitorului, Lapusneanu ii opune cinismul unui scenariu sangeros. Aspectele romantice ale nuvelei tin si de alegerea temei ( interesul pentru istorie, pentru trecutul national si pentru personaje exceptionale, iesite din comun ). Lapusneanul este vazut ca un personaj demonic cu manifestari patologice , un adevarat monstru. El este un demon alcatuit din contraste puternice : autocrat luminat dar si conducator stapanit de tenebre, luciditate / paranoia, stapanire de sine / impulsivitate, sadism, sinceritate in anumite momente / disimulare) Tot de viziune romantica tine si structura de roluri a nuvelei : personaje contrastante ca pozitie sociala si interese. Antiteza poate fi descoperita si in evolutia subiectului : personalitate puternica, o vreme capabil sa-si afirme in exclusivitate vointa si libertatea extrema (pana la aceea de a lua viata altora), el se dovedeste in cele din urma vulnerabil, supus destinului si este ucis de cei care la un moment dat parusera cei mai slabi in fata vointei sale. De asemenea interesul pentru folclor, in nuvela existand elemente populare. Un element romantic important este stilul in care este scrisa nuvela. Fraza lapidara, rezumativa ( Acesta fel fu slarsitul lui Lapusneanul produce o intorsatura de limbaj cu o deosebita frecventa in povestirile romantice ale vremii).Daca ne referim si la constructia nuvelei, trasaturile trimit spre clasicism : echilibrul compozitiei ( patru capitole de scurta intindere asemanatoare celor patru acte dintr-o piesa de teatru), evolutia gradata a conflictului (tensiunea dintre boieri i Lapusneanul sporeste gradat in fiecare capitol), mesajul nuvelei (tiranul este omorat la sfarsit tocmai de sotia sa) . De echilibrul clasic ne aminteste si stapanirea limbajului ( exista o proportie perfecta intre elementele lexicale apartinand fondului comun al limbii si cele ce tin de categoria arhaismelor si a neologismelor. Nuvela poate fi citita fara dificultati, moldovenismele se contopesc cu arhaismele fara a se apela la ele in exces iar neologismele, desi nu intotdeauna perfect adaptate la sistemul limbii sunt inserate cu masura incat aproape ca nu sunt observate nici de specialisti.TITLUL, prim corpus literar, anunta protagonistul al carui destin va reprezenta axa textului. Ca personaj titular se observa formularea articulata hotarat a numelui sau in maniera rostirii arhaice. Intentia naratorului este de a evoca evenimente din istoria Moldovei dar si in egala masura aceea de a revela o figura de exceptie a acesteia.Nuvela istorica are o constructie riguroasa repartizata in patru capitole de scurta intindere, precedate de cate un motto ce esentializeaza intamplarile relatate : Daca voi numa vreti, eu va vreu! simbolizand vointa de neclintit a eroului de a recastiga tronul tarii cu orice pret; Ai sa dai sama Doamna ! anunta, asemenea vocii oraculare , deznodamantul fatidic ce planeaza asupra familiei lui Lapusneanul ; Capul lui Motoc vrem exprima dorinta ce concentreaza ura poporului impotriva lui Motoc pe care il acuza de initierea tuturor faradelegilor stapanului sau ; De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu reprezinta o amenintare funesta a eroului aflat pe patul mortii la adresa celor care indraznisera sa-1 calugareasca excluzandu-1 din viata civila. In fiecare dintre cele patru capitole se produce o schimbare de decor. Prima parte se petrece la granita de la Tecuci, partea a doua in palatul de la Iasi, partea a treia la Biserica Mitropoliei si la palat, in sala de ospete, iar partea a patra se desfasoara in cetatea Hotinului.Expozitiunea si intriga apar in capitolul I. Expozitiunea este in stil cronicaresc , rezumativ si foarte precis : lacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa , care acum carmuia teara, dar Alexandru Lapusneanul , dupa infrangerea sa in doua randuri, de ostile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua osti turcest sii se inturna acum sa izgoneasca pre rapitorul Tomsa si sa ia scaunul pre care nu l-ar fi pierdut de n-ar fi fost vandut de boieri. Intriga are loc intre A.L. ( care doreste sa-si recapete tronul ) si vointa boierilor care se tem de razbunarea lui. Solia de boieri ( vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc si Stroici exprima atitudinea intregii clase a boierilor asupra careia se va revarsa mania voievodului. Naratorul le construieste fiecaruia dintre acestia cateva trasaturi de personalitate : Motoc e viclean si intrigant, Veverita e dusman vechi al lui Lapusneanul iar Spancioc si Stroici sunt tineri si ii insotesc pe ceilalti numai din iubire pentru tara pe care vor sa o protejeze de navala strainilor. Cunoscator al vulnerabilitatilor umane, prevazator si viclean, L. il pastreaza pe langa sine pe Motoc , prevestind destinul celorlalti boieri moldoveni: Te voi cruta, caci imi esti trebuitor ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatat stupul Capitolul II corespunde desfagurarii actiunii : plecarea lui Tomsa de pe tron, inscaunarea lui Lapusneanul, persecutiile sadice la care ii supune pe boieri , reactia de spaima a acestora, organizarea armatei pe baza mercenarilor, scena dialogului dintre A.L. i doamna Ruxanda . Dispar din prim-planul naratiunii Veverita, Spancioc si Stroici, este mentinut ca personaj important Motoc si este introdus de catre narator un personaj de structura antitetica in raport cu A.L si anume doamna Ruxanda.Capitolul al III-lea este concentrat pe punctul culminant al actiunii : uciderea celor 47 de boieri. Pregatit minutios si in taina, macelul este prefatat de sosirea domnitorului la Mitropolie unde fusesera chemati toti boierii. Tine in fata boierilor un discurs ipocrit in care isi cere iertare pentru faptele sale sangeroase si ii invita pe toti la un ospat. La sfarsitul ospatului conform unui scenariu gandit cu sange rece, 47 de boieri sunt omorati de mercenarii domnitorului travestiti in slujitori. De asemenea naratorul prezinta in acest capitol si deznodamantul lui Motoc care va fi strivit de vointa domnitorului si de furia poporului dezlantuit.Capitolul IV cuprinde deznodamantul actiunii. A.L. se refugiaza in cetatea Hotinului dar se imbolnaveste de o boala grava. Intr-un moment de ratacire si delir halucinator, de teama pedepsei divine, cere sa fie calugarit. Insa cand se trezeste din lesin, amenininta ca il va ucide pe unicul sau fiu, Bogdan. Spancioc si Stroici, ce fagaduisera lui Lapusneanul sa se intoarca inainte de moartea lui, vin sa-1 vada pe patul mortii. Obligata sa aleaga intre sot si fiu, Ruxanda ii da celui dintai otrava adusa de boieri.Tema nuvelei este bipolara : istoria , nuvela prezentand o pagina sangeroasa din istoria Moldovei reprezentata de a doua domnie a lui A.L si puterea si modul in care dorinta de putere alieneaza omul.Prin toate trasaturiel enuntate mai sus: conflicte puternice, intriga riguros construita, un singur fir narativ, creionarea unui personaj puternic si bine individualizat, Alexandru Lapusneanul se constituie intr-o nuvela istorica, o reusita certa a literaturii romane, meritul lui Negruzzi fiind acela de a fi creat un personaj memorabil intr-o scriere exemplara.

ALEXANDRU LAPUSNEANU-CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL-Personajul, ca element de baza in arta naratiunii, purtator al mesajului artistic, devine exponentul unui intreg complex de ideologii, prin insasi natura existentei sale in cadrul textului.In contextual literaturii romane, nuvela istorica si-a atins apogeul expresiei prin personalitatea lui Costache Negruzzi, a carui scriere Alexandru Lapusneanul, publicata in primul numar al revistei Dacia literara, urmareste indeaproape programul propus de M. Kogalniceanu: acela de a crea o literature autonoma de inspiratie locala.Caracterul romantic al nuvelei rezida si din modelul uman surprins. Romanticul, ca realitate duala, antagonica, este un spirit complex, un solitary, un revoltat sau o fiinta superioara.Alexandru Lapusneanul, actantul nuvelei omonime, este un spirit plat, egal cu sin insusi, pe parcursul intregii desfasurari a actiunii. Actiunile sale penduleaza intre sublime si grotesc, intre exceptional si derizoriu, intre ura (manifestata pentru lumea neinsemnata) si setae de razbunare: De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!Fiind personaj romantic, Lapusneanul se constituie ca eu agocentric, dimensiune existentiala unitara, nedispersata si nepulverizata in existenta lumii. Romanticul se constituie ca centrul(George Poulette), are vocatia intangibila a centralitatii.Desi nu este un individ superior, care isi transcede conditia comuna, desi nu este un amator al evaziunii spirituale, Alexandru Lapusneanul este un personaj romantic, tipologie relevata de alienarea sa, de esenta sa maladica, negatica, de inadaptat involuntary intr-un univers sufficient in suficienta sa. Cu toate ca mitul romanticului implica adesea mitul creatiei, domnul Moldovei nu este un demiurg, un geniu al productivitatii. Totusi, il putem considera un generator al maleficului, un creator negativ (seara macelului, desele schingiuiri ale boierilor). Piramida facuta din capetele boierilor, realizata de Lapusneanul (ca leac de frica pentru sotia sa prea sensibila) poarta in sine amprenta unei incapacitate spirituale de a-si exteriorize eul intr-un mod benefic. Scena macelului implica vizionarism, simt launtric care guverneaza mersul geniului, contemplare de sine pt a ajunge la forme clare pt a depasi imanenta individuala si a cuceri transcendenta. Beguind, in studiul Sufletul romantic si visul, prefigure o imagine asemanatoare personajului Negruzzian; Lapusneanul descinde in intimitatea eului si devine un creator al neantului. Domnitorul moldovei, se incadreaza in tipologia romantica propusa de G.Calinescu (classicism, romantism, baroc), fiind o fire irationala, un descentrat moral, un inadaptat.Lapusneanul se prefigureaza ca exponent al unui trecut istoric, dramatic, nu numai de personalitati luminoase, ci si de contraexemple. Este prins in acea realitatea duala, antagonica, specifica Evului Mediu, conflictul exterior rasfrangandu-se si asupra dimensiunii sale interioare.Costache Negruzzi ii anuleaza personajului sau profunzimea, prin insusi caracterul dualist al acestuia, tandemul intre figura mareata, specifica oricarui domnitor si aparent proprie acestuia, si imaginea unui conducator sangeros, a carui viziune asupra unui leac de frica o reprezinta un intreg macel, aplatizeaza profunzimea identitatii.Lapusneanul exprima simplitatea unei existente marunte, dar care capata veridicitate prin impactul violent pe care personajul il are asupra constiintei supusilor sai.Domnitorul Moldovei ajunge la un sfarsit existential de mare anvergura, determinat de boieri, de mitropolit si de sotia sa Ruxanda, in raport cu a carei individualitate s-a aflat intr-o pronuntata antiteza, in mod specific romantic. Fiind otravit de aceasta, el nu are nici o putere asupra propriului destin, moartea lui devenind o fatalitate. Episodul final poarta cu sine un tragism romantic, incheiata insa in mod pozitiv prin inlaturarea elementului negative.Modelul uman promovat de Negruzzi este cel al tiranului, al despotului, al finite al carei substrat are menirea de a provoca.Personajul inglobeaza prin evolutia sa, prin atitudinile sale, prin idei si actiuni, intr-o transpunere metaforica, evolutia, atitudinea si ideile unei intregi epoci.In concluzie, Alexandru Lapusneanul personaj negative prin excelenta- intruchipeaza modelul entitatii supuse destinului, prefigurandu-se ca individualitatea ce reflecta expresia fatalitatii.

ALEXANDRU LAPUSNEANU-RELATIA DINTRE 2 PERSONAJE-n literatura romn, numeroi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu secolul XIX. Prima oper aparinnd acestei specii literare este Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi, care a rmas o adevrat capodoper.Aprut n anul 1840, n primul numr al revistei Dacia literar,nuvela Alexandru Lpuneanul este romantic prin tem (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul), prin construcia personajelor, prin sursele de inspiraie utilizate. Fiind o nuvel, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele dou personaje care se constituie ntr-un cuplu n acest nuvel sunt domnitorul i soia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru Lpuneanu evolueaz liniar i are un destin tragic; el s-a cstorit cu fiica lui Petru Rare, domnia Ruxanda, pentru a-i legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de blndee, buntate, evlavie, n antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran.Domnitorul intr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i motivaia acestuia de a-i recpta tronul, pierdut prin trdarea boierilor si, fa de care se artase ataat i generos n prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim voina de neclintit, tenacitatea, fermitatea i energia n realizarea scopului propus, dovedete i o capacitate de disimulare (evideniat n scena de la mitropolie, cnd reuete s-i conving pe boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o inteligen politic desvrit prin spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite soiei sale un leac de fric, concretizat ulterior ntr-o piramid din capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune s se foloseasc de cei care l nconjoar pentru a-i atinge obiectivul.Doamna Ruxanda are, n structura administrativ i politic a Moldovei de odinioar, statutul insignifiant pe care orice femeie l avea n acea epoc n societate. Rugmintea ei nu devine porunc pentru un so precum Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui, aceasta e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i se promite un leac de fric. Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a determinat-o s i lase fusele ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se umileasc profund:Ruxanda czu la picioarele lui. Respectul, ncrederea i admiraia pe care ea i le poart soului reies din apelativele :bunul meu domn!, viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii Dumnezeu tie ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil, rostind cu arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la bru. De asemenea, n scena n care leacul de fric i provoac lesinul domniei, domnitorul este sarcastic:Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie. Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme: retras n cetatea Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal teribil, constat c soul ei s-a hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de cinic i uit repede promisiunea facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit. Doamna Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav de ctre cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i otrveasc soul fiindu-i sugerat faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are fora necesar pentru a comite un asemenea pcat capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i spune c aa crud i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n cele din urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri groaznice. Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu romantic: dac domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelic, suav, delicat, sensibil, sincer, evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n antitez i formeaz un cuplu devenit celebru n l

LA TIGANCI-TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME-Mircea Eliade recunotea nc din adolescen mi-a plcut s scriu nuvele, povestiri i chiar nuvele fantastice.Aceast nclinare spre fabulos se va accentua n urma vastelor sale lecturi i a numeroaselor clatorii. El va fi atras mereu de spaiul romnesc i de oraul Bucureti: pentru mine Bucuretiul este centrul unei mitologii inepuizabile. i n nuvela La ignci aciunea se petrece n Bucureti avndu-l ca protagonist pe profesorul de muzic Gavrilescu. Nuvela ilustreaz o alegorie a morii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfoar n opt secvene care alctuiesc nuvela construit cu echilibru i armonie clasic. Alterneaz planul real cu cel ireal.Secvena I (expoziiunea) prezit eroul n tramvai, este vorba de Gavirescu care se ntorcea acas de la leciile de pian date domnioarei Otilia. n tramvai se discut despre bordeiul igncilor, de existena cruia se prefac c se scandalizeaz brbaii. Pentru profesor acesta este un palat cu grdini i nuci pe care el l vede de trei ori pe sptmn. i aduce aminte c a uitat servieta la meditaie i coboar repede ca s ia tramvaiul n sens invers. n aceast prim secven autorul introduce cteva leitmotive: cldura mare, biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spaiul misterios), Elsa. Ateptnd tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amrui al frunzelor de nuc i de nefireasca rcoare nc fr s-i dea seama s-a aflat n faa porii.Secvenele II, III i IV ale naraiunii dezvolt intriga marcat de ptrunderea lui Gavrilescu la ignci. Desfurarea aciunii se face prin nararea ntmplrilor eroului n acest spaiu, visul lui.Intrnd la ignci este ntmpinat de baba care-i cere trei sute ca s l lase la bordei, s-i aleag o fat. Se ntlnete cu trei fete, trebuind s identifice pe cea de a treia dar nu reuete. Pic ntr-un vis i apoi se trezete cu gndul c trebuie s-i recupereze servieta i se duce la tramvai. Acest nucleu conine mai multe mituri mereu aprofundate n lucrrile lui Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre via spre moarte. Este un spaiu al iniierii n ritualurile morii. Trecerea prin bordei este o trecere dincolo. Cele trei fete amintesc de ursitori, ele l supun pa Gavrilescu unor ncercri pe care el nu le poate trece, danseaz n jurul lui, i cer s o ghiceasc pe iganc dar el le scap mereu.Personajul alunec mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard i Elsa. El nu reuete s ghiceasc iganca nici dup ultima ncercare. Trebuie s interpretm acest lucru n sensul c profanul rateaz intrarea lui n domeniul sacrului. Apare o nou tentativ de intrare n real prin muzic.Secvena IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaz c ncearc s ghiceasc fetele, se pierde n camere ciudate cu tavane scunde i neregulate, cu pereii uor ondulai, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rtcete mereu n sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaz.Visul se termin cu o scen a luptei lui cu o draperie simbolic. Visul are mai multe semnificaii. La nceput el apare ca o aspiraie a eroului sprea o alt realitate alturi de Hildegard. Apoi n secvena IV visul devine simbolul comarului traversrii materiei de ctre spirit a vieii spre moarte nsoit de spaime i sufocri. Draperia i aprea ca un giurgiu i-l ngrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept prob ghicitul, simbol al riturilor de iniiere n taina morii, o vam luat sufletului ca o ultim ans de desprire a condiiei umane. Cifra trei i multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaz momente semnificative.Secvena V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentndu-nil pe Gavrilescu n ncerecarea de a-i recupera servieta cu partituri. n strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoate pe nimeni, n locul doamnei Voitinovici gsete pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alf c plecase acum 8 ani dup ce se cstorise cu inventatorul Frncu. Se ntoarce spre cas i n tramvai revin aceleai obsesii (portofelul, cldura, etc.).Secvena VI (punctul culminant) se petrece acas unde surprizele continu. Elsa, soia lui, plecase n Germania la familia ei n urm cu 12 ani, cam de cnd aflase c el a murit. Murise i madam Trandafir i foarte dezamgit se hotrete s se ntoarc la ignci.Secvena VII descrie drumul de acas la ignci. Cltoria lui se realizeaz ntr-o atmosfer fantastic, noaptea cu un personaj misterios pe care Gavrilescu l simte un vistor, o fire de artist. Acesta ca un mesager al morii l ajut pe profesor s ajung dincolo trecnd prin locuri impuse de tradiie cum este biserica.Secvena VIII ncepnd cu intrarea definitiv a eroului la ignci unde nimic nu se schimbase. Baba l ateap, l recunoate, i ia vama, i arat din prag casa cea mare rostind nite cuvinte oraculare: vezi s nu te rtceti, s te ii drept pe coridor i s numeri apte ui i cnd ajungi la a aptea s bai de trei ori i s spui: eu sunt, m-a trimis baba. Sleit de puteri trece prin coridor i se ncurc iar, o gsete pe Hildegard care l ateptese ca s-l conduc pe ultimul drum i i spune vino cu mine. Pornesc spre pdure alunecnd dinspre veghe spre vis, spre moarte du-i de birjarul enigmatic i de porunca lui Hildegard: Ia-o spre pdure, pe drumul la mai lung i mn ncet. Nu ne grbim..Deznodmntul nuvelei nu aduce ieirea din ambiguitate. Eroul se explic echivoc se ntmpl ceva cu mine i nu tiu ce, dac nu te-a fi auzit vorbind cu birjarul a crede c visez.. Fata l consoleaz la fel de echivoc toi vism, aa ncepe, ca ntr-un vis.. Nuvela ntr-o alt interpretare poate sugera aventura artistului case aspir s-i depeasc condiia sa profesional i social a omului care poate atinge absolutul, eternul. i atunci bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o cetate a cunoaterii.Condiia material precar l mpiedic s-i depeasc condiia, n lupta sa ar trebui s fie tnr dar el este btrn, ar trebui s fie curajos dar lui i e fric mereu, i-ar trebui o dragoste protectoare dar toi care l-au iubit au disprut. Din aceast perspe

Moara cu noroc-tema si viziunea despre lume-Moara cu Noroc, publicata la 1881 in volumul de debut Novele din popor, este un text re[prezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale. Prin observarea obiectiva a mediului social si tipologia riguroasa, Slavici se dovedeste a fi un scriitor realist. Acesta urmareste in Moara cu Noroc, procesul de alterare psiho-morala a individului.Ceea ce aduce nou proza lui Slavici este o orientare manifestata spre universul actualitatii imediate. Slavici este primul mare scriitor care reuseste sa dea prozei sale nationale un caracter universal.In Moara cu Noroc mai mult decat in oricare alta nuvela se suprapun cele doua planuri de investigatie: cel orizontal urmarind firul desfasurarii narative a faptelor, iar celalalt relevand dinamice deplasarilor dramatice din constiinta eroilor sai.Din punct de vedere compozitional, nuvela este alcatuita dintr-un prolog (cap.I), nararea in 15 capitole a subiectului epic si un scurt fragment final cu rol de epilog ( cap.XVII).Drama distrugerii de sine devine tema centrala a nuvelei Moara cu Noroc. Ea se desfasoara pe trei paliere : Ghita in relatie cu sine-distrugerea increderii in sine, Ghita in relatie cu lumea-degradarea imaginii in fata lumii, Ghita in relatie cu Ana-degradarea relatiei dintre soti.Incipitul introduce tema destinului, sugerata chiar de titlu Moara cu Noroc- este un toponim si o metafora in care cuvantul noroc poate fi inteles ca soarta.Prologul consta in dialogul purtat de cizmarul Ghita cu batrana lui soacra pe marginea eventualei mutari a familiei la Moara cu noroc, han pe care ginerele al vrea sa il arendeze pentru a-si depasi statutul social.In acest incipit dialogat se expun termenii unui conflict intre generatii si mentalitati. Trecand de la mestesug la comertul intemeiat pe castigul usor, unde banul determina totul, tinerii isi asuma o ruptura la limita cu aventura.Incipitul evidentiaza , asadar,opozitia dintre lumea traditionala cu mentalitatile, principiile si exigentele ei si formele incipiente ale traiului modern, bazate pe inovatie.Decizia lui Ghita de a inchiria carciuma de la Moara cu noroc poate avea semnificatia unei sfidari a destinului. Ca in tragediile antice, eroul nu intelege importanta mesajului oracular rostit de batrana Omul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit care este o constatare, o anticipare avertisment a evolutiei personajelor. Ghita nu constientizeaza gravitatea gestului pe care il savarseste, comite asadar un hybris, astfel producandu`se hamartia.Orbirea personajului- Ghita, care nu intelege ca a pornit pe un drum gresit, se observa de la inceput. Pustietatea locurilor rele si primejdioase de la moara nu e inregistrata ca atare de Ghita: Iara pentru Ghita carciuma era cu noroc.Peripetia se declanseaza o data cu aparitia la han a lui Lica Samadaul care schimba norocul carciumarului in nenoroc. Lica ii impune colaborarea la afacerile lui. Astfel apare principalul conflict, al pierderii increderii in sine.Intelegerea dintre cei doi marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul. Banul, element nefast aici, nu ofera libertate, ci dependenta fata de Lica.Pactul pe care il face Ghita cu Lica este un pact faustic ; Ghita isi da seama ca nu poate sta la moara fara voia lui Lica, de aceea face concesii. Cu toate acestea, incearca sa se si apere: isi angajeaza sluga, isi cumpara pistoale si caini.Toate deciziile lui Ghita de aici inainte se vor dovedi in ultima instanta gresite : anticipeaza nepotrivit miscarile adversarului, pastreaza secrete fata de familie, refuza alianta sincera cu Pintea si accepta in cele din urma sa intre in jocurile murdare ale samadaului. Eroul tragic traieste in continuare o stare de orbire fatala.Ghita, omul cinstit, respectat, ajunge sa fie banuit de implicarea in furtul de la arendas si in uciderea tinerei doamne. Axa vietii lui morale se frange; se simte instrainat de toti si de toate.Arestul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta.Momentul de iluminare ( anagnorisis) interioara prin recunoasterea profunda a situatiei in care se afla, e trait de Ghita atunci cand se hotaraste sa-l dea prins pe Lica. Ghita incepe un joc dublu; pare ca accepta regulile impuse de Lica, dar dorinta de a-si apara familia il determina sa colaboreze cu Pintea, comisarul.Mentalitatea omului traditional se observa aici. Imaginea publica este foarte importanta.Rusinea de a fi fost acuzat si dus la judecata ii provoaca stari controversate.Ultima proba a supunerii este cea a infrangerii prin sotie. Imaginea relatiei dintre cei doi soti este una tipic traditionala. Autoritatea barbatului este recunoscuta,el este cel ce ia deciziile pt. familie.Ana observa schimbarile sotului ei o data cu aparitia lui Lica la han. Conflictul din interiorul cuplului se acutizeaza si sub presiunea codului moral al societatii, Ana traieste ea insasi un conflict interior : dragostea pentru sotul ei, care dispare pe masura ce acesta se inchide in sine, dorinta de a-si salva casnicia, dar si rusinea de a avea un sot talhar.Catastrofa se consuma in momentele imediat urmatoare, intr-o succesiune sugestiva: Ghita, care a determinat destinul Anei, hotaraste moartea ei ; Lica personificare a destinului lui Ghita, porunceste uciderea acestuia, pentru ca el insusi sa se autoanihileze o data ce si-a indeplinit rolul.Conditia finala a eroului tragic e, intr-adevar, ambigua: de invins (in confruntarea cu Lica), dar si de invingator, pentru ca isi intelege vina, hybrisul, si prin suferinta si moarte, se purifica- ajunge la catharsis.Ideea de catharsis e subliniata si de imaginea focului purificator care mistuie scena nenorocirii de la Moara cu noroc, curatand locul.Epilogul incheie simetric nuvela prin reluarea temei destinului : Asa le-a fost data!

Moara cu noroc-caracterizarea personajului-Moara cu noroc, publicata in 1881 in volumul de debut Novele din popor, este un text reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale si un moment istoric in dezvoltarea prozei romanesti.Ceea ce aduce nou opera lui Slavici este de fapt sondarea constiintei umane, transformarile interioare care au loc la nivelul constiintei eroilor sai devin practic obiect si subiect al discursului literar.Drama distrugerii de sine devine tema centrala a nuvelei Moara cu noroc. Ea se desfoar pe trei paliere: Ghi n relaie cu sine distrugerea ncrederii n sine, Ghi n relaie cu lumea degradarea imaginii n faa lumii, Ghi n relaie cu Ana degradarea relaiei dintre soi.Ghi, personajul principal al nuvelei, triete drama distrugerii de sine. Aciunea st sub semnul destinului i al norocului; ntreaga nuvel este strbtut de un filon moralizator.Ghi arendeaz o moar devenit han i la nceput familia triete bine, soacra i recapt rolul de ef al familiei. Prin munc i perseveren, Ghi i familia sunt bogai i fericii. Norocul dispare pentru Ghi odat cu apariia lui Lic. Viaa lui Ghi i a familiei sale intr n sfera dramei Ghi devine tinuitor, delator, i las nevasta cu Lic pentru a-i ntinde acestuia o curs, este gelos i o omoar pe Ana, moare i el ucis de Lic, mort i el la rndul lui. Hanul arde i ultimele cuvinte i aparin soacrei aa a vrut Dumnezeu este o constatare cinic, relund ideea iniial, dar n sens invers neascultarea duce la moarte.Ghi, personajul principal din nuvela Moara cu noroc, triete o dram psihologic concretizat prin trei nfrngeri: ncrederea n sine, ncrederea celorlali n el i ncrederea Anei, soia lui, n el.Ghi este nfrnt n ncercarea de a-i depi statutul social fiindc, dei are trie sufleteasc, neansa lui este s se ntlneasc cu un ins mai puternic dect el: Lic smdul.Ghi este un personaj complex, n jurul lui se polarizeaz ntreaga aciune. El intr n relaie cu toate celelalte personaje. La nceputul textului, Ghi este prezentat din perspectiva eului social so, tat i ginere; are iluzia deplinei sale liberti. Cap de familie, este recunoscut ca o autoritate absolut. Modul n care i rspunde soacrei, exponent a conservatorismului, argumenteaz ideea afirmat. Atunci s nu mai pierdem vorba degeaba; m duc s vorbesc cu arendaul. Moara cu noroc, hanul luat de Ghi n arend, pare a fi un loc umanizat de cnd acesta este acolo cu familia. Oamenii nu mai spun c vor opri la han, ci c se vor opri la Ghi, semn al sociabilitii lui. Curnd dup acomodarea la Moara cu noroc, Ghi trebuie s-i opun rezisten lui Lic smdul, stpnul locurilor. El nu suport s fie aservit: nu crede c poi s m ii de fric; s-i fie fric de mine. Se dovedete o fire puternic, un ins energic, cu gustul aventurii. Apariia lui Lic la han nate gnduri rele n mintea lui Ghi, care nc de la nceput simte c are o poziie inferioar fa de acesta, cci este nsurat i ine la imaginea sa n faa lumii. Vanitatea brbatului este negat prin constrngerea autoritar. Lic i impune colaborarea la afacerile lui.Astfel apare principalul conflict, al pierderii ncrederii. n sine. De la un moment dat, Ghi este pregtit s colaboreze, dar nu prin for, ci prin apropiere dar nu vreau s crezi c m ii numai de fric, ci umblu s intru la nvoial cu tine. i d seama c nu poate sta la Moara cu noroc fr voia lui Lic, de aceea face concesii; pe lng nelegerea cu arendaul i cu oamenii puterii, mai trebuie s ajung la nelegere i cu smdul. Cu toate acestea, ncearc s se i apere; i angajeaz slug, i cumpr pistoale i cini. Ghi ncepe s-i piard ncrederea n sine.Ghi, omul cinstit, respectat, ajunge s fie bnuit de implicarea n flirtul de la arenda i n uciderea tinerei doamne. Reinut de poliie, Ghi se poate elibera numai pe cauiune. Axa vieii lui morale se frnge; se simte nstrinat de toi i de toate. Arestul i judecata i provoac mustrri de contiin pentru modul n care s-a purtat. De ruinea lumii, de dragul copiilor, se gndete c ar fi mai bine s plece de la Moara cu noroc.De acum n colo, reaciile lui vor fi contradictorii. Pe de o parte dorete s se rzbune, pe de alt parte, dorete s-i recupereze i banii. Ghi ncepe un joc dublu; pare c accept regulile impuse de Lic i c tie de frica acestuia, dar dorina de a-i apra familia i de a-i reabilita imaginea public l determin s colaboreze cu Pintea, comisarul. Mentalitatea omului tradiional se observ aici. Imaginea public este foarte important. Ruinea de a fi fost acuzat i dus la judecat i provoac stri controversate.Ultima prob a supunerii este cea a nfrngerii prin soie. Relaia lui Ghi cu Ana papare la nceput ca o relaie bazat pe dragoste i autoritate. Imaginea relaiei dintre cei 5 doi soi este una tipic tradiional. Autoritatea brbatului este recunoscut. El este cel care ia deciziile pentru familie.Prelungirea conflictului interior se rsfrnge asupra relaiei dintre soi, relaie care devine tot mai ncordat. Ana ajunge s-i piard ncrederea n soul ei n momentul cnd l bnuiete c l-ar fi ajutat pe Lic la uciderea tinerei doamne. Ruinea de a-1 vedea arestat i judecat alturi de Lic este mult prea mare pentru ea. Conflictul din interiorul cuplului se acutizeaz i sub presiunea codului moral al societii. Ana triete ea nsi un conflict interior: dragostea pentru soul ei, care dispare pe msur ce acesta se nchide n sine, dorina de a-i salva csnicia, dar i ruinea de a avea un so tlhar.Comportamentul ei fa de Lic se schimb radical n urma procesului. Ana triete cu impresia c Lic este cel care i-a salvat soul de la nchisoare i de aceea i schimb atitudinea fa de el. ncetul cu ncetul, cnd vede c Ghi continu s aib un comportament ciudat, fr s-i explice cauza, Ana ncepe s-i piard de tot ncrederea n so. Mai mult, comparndu-i pe cei doi, ea descoper adevrata virilitate n Lic n timp ce Ghi i se pare un fricos. Ceea ce nu nelege ea este faptul c, din cauza ei, din cauza dragostei pentru ea, Ghi nu-i permitea un rzboi deschis cu Lic. Ana nu realizeaz c ea reprezint de fapt punctul vulnerabil al lui Ghi. Aceast nenelegere o face s-i cedeze lui Lic. Crima din final, cnd Ghi o ucide pe Ana are semnificaiile unui act de dragoste; uciderea Anei este fcut din dragoste, Ghi dorind s-i scape soia de chinul pcatului.Nuvela se ncheie n stilul moralizator n care a nceput. Dup moartea celor doi soi, oamenii lui Lic dau foc Morii cu noroc. Singurii care rmn n via sunt copiii i btrna, creia i este oferit ultima replic: mplinirea destinului.

Moara cu noroc-relatia dintre 2 personaje-n literatura romn, nuvela a fost abordat ncepnd cu secolul XIX, n special n perioada marilor clasici, unele dintre aceste creaii literare fiind adevrate capodopere. Ca specie literar, nuvela este un text n proz cu un singur fir narativ, un numr restrns de personaje, spaiul i timpul sunt bine determinate, iar naratorul este n general obiectiv.n orice nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Acest lucru este vizibil i n nuvela realist-psihologic Moara cu noroc a lui Ioan Slavici.Realismul nuvelei este susinut mai ales de amprenta pe care i-o pune mediul social asupra comportamentului i caracterului uman, dar i de veridicitatea relaiilor dintre personaje. Astfel iau natere conflicte puternice de ordin exterior (social) sau interior (psihologic, generat de cel dinti).

Relaia dintre Ghi, protagonistul nuvelei, i Lic, personaj negativ, ntruchipare a maleficului, st la baza conflictului exterior al nuvelei. Acetia se afl n opoziie deoarece provin din dou lumi complet diferite.Ghi provine dintr-o lume condus de legile buneicuviine, ale onoarei, n care oamenii triesc cu frica lui Dumnezeu; Lic Smdul triete ntr-o lume guvernat de legi proprii, nescrise, altele dect cele ale statului, o lume a hoilor protejai, fiind un simbol al degradrii morale. ntlnirea dintre cei doi la Moara cu noroc nsemn declanarea inevitabil a conflictului.

Cizmarul Ghi, lund n arend hanul Moara cu noroc din dorina de a ctiga cat mai muli bani, ignornd ndemnul la cumptare al soacrei sale, btrna, mama Anei. Iniial, fericirea pare s-i surd, ctig bine, nelegerea n familie este deplin, dar toat aceast armonie se destram odat cu apariia lui Lic Smdul, un om primejdios, cum l numete Ana.

Ptrunderea lui Lic n viaa lui Ghideclaneaz o dram psihologic ce va duce ncet, dar sigur la degradarea moral a celui din urm.Ghi ar dori s rmn la moar trei ani (ma pun pe picioare, ncat s pot s lucrez cu zece calfe i s le dau altora de carpit), dar uneori parc presimte pericol, mai ales atunci cnd Lic ncearc s-l subordoneze. Totui, el crede c poate gasi o soluie (aceti trei ani atrnau de Lic. Dac se punea bine cu dnsul, putea s-i mearga de minune, cci oameni ca Lic sunt darnici).Om al frdelegilor, criminal nrit (faptele fiind mrturisite lui Ghi),Lic Smduli d seama c Ghi are un caracter puternic, dar fiind un bun cunosctor de oameni, i simte n acelai timp slbiciunea: patima catigului de bani. Dorindu-l subordonat, oricnd la ordinele sale, Lic l implic pe crciumar n frdelegile sale (jefuirea arendaului, uciderea femeii i a copilului), oferindu-i bani i ncercnd s distrug legtura sufleteasc dintre el i soia sa. De altfel,Ghise nstrineaz de familie i de Ana, de team ca ea s nu i descopere implicarea n afacerile murdare i astfel linitea colibei se distruge, banuielile afectnd relaiile celor doi soi. Smdul se apropie de Ana, nfisndu-se ntr-o lumin favorabil, grijuliu cu copiii ei. Ana, ns, i iubete soul, chiar dac acesta i spune la un moment dat c i st n cale.

Licare n el o inteligen malefic; jocul dublu al lui Ghi (de a trata cu Lic i de a face marturisiri lui Pintea) eueaz.Ghie distrus nu doar de patima navuirii, ci i de lipsa de sinceritate. El este nesincer la procesul lui Lic de la Oradea, nesincer cu Pintea i cu Ana. ncercarea de a-l inela pe Lic, reinnd o parte din banii schimbai i este fatal. Om lipsit de scrupule, acesta distruge i frm de umanitate din Ghi, dragostea pentru Ana, determinnd-o pe aceasta s i se druiasc, atunci cnd e lsat de Pati la discreia poftelor sale. Aceast dram final e declanat tocmai de dragostea Anei, care nu dorise s l lase pe soul ei singur de Pati.n cele din urm, Lic l aduce pe Ghi n situaia de a-i ucide soia, iar acesta va muri ucis de Ru tot din ordinul Smdului.Lic incendiaz crciuma de la Moara cu noroc, dup care i zdrobete capul ntr-un copac pentru a nu cdea viu n minile jandarmului Pintea.

Moartea lui Ghi este corecia pe care destinul i-o aplic pentru nerespectarea principiului cumptrii enunat n debutul nuvelei prin cuvintele btrnei, iar cea a lui Lic o pedeaps pe msura faptelor sale.Aadar, ca urmare a viziunii moralizatoare a naratorului, cele dou personaje ale nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici, ntre care se stabilete o relaie complex i un puternic conflict, au un sfrit tragic.

Nuvela realist-psihologic Moara cu noroc are o valoare incontestabil, n special datoritcomplexitii personajelorpuse n situaii dramatice i a relaiilor stabilite ntre acestea, surprinse cu realism de ctre autor.

Mara-tema si viziunea despre lume-Ioan Slavici se naste in satul Siria de langa Arad. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al al Elenei ( nascuta Borlea). In multe privinte copilaria i se aseamana cu cea a lui Creanga : o copilarie fericita intr-o familie de oameni gospodari si intr-o comunitate pasnica.Alaturi de Eminescu, Caragiale,Creanga, Slavici este un clasic al literaturii romnesti, completnd fericit peisajul literar din a doua jumatate a secolului alXIX.-lea.Este defapt primulmare scriitoralTransilvaniei;uncreator complex, exceptional nuvelist, romancier,dramaturg, publicist si memorialist. Slavici isi desavarseste invatatura dupa obiceiul vremii laPesta si apoi la Viena, unde, inanii studentiei, se imprieteneste pentru toata viata cu Eminescu.Intors in tara, Slavici continua sa manifeste acelasi spirit activ. Eminescuil introduce la Junimea, undeil cunoaste si se imprieteneste cu Ion Creanga,avand preocupari si idei literare asemanatoare.Concomitent cu alte activitati, Slavici a desfasurat o prestigioasa activitate didactica, predicand literatura,istoria si filozofia. A scris si manuale scolare.De-a lungul intregii vieti, Slavici a desfasurat o amplaactivitate de presa. Il aflam mai intai redactor laCurierul de Iasi, apoi timp de cativa anilucrand, alaturi de Eminescu si Caragiale, inredactia ziaruluibucurestean Timpul. Mai tarziu conduce cotidianul sibian Tribuna, unde indrumeaza primii pasi inliteratura si inlesneste debutul poetului George Cosbuc. Impreuna cu acesta si cu Caragiale fondeaza apoi revista Vatra.Slavici a inceput sa scrie la indemnullui M. Eminescu, care multa vreme i-a facutcu discretie indreptaripe manuscrise. A debutat in 1871, la Convorbiri literare, cu comedia Fata debirau.Dar ceea ce l-a impusin cultura romaneasca este, mai presus deorice, vigurosul sau talent de prozator.Cele mai valoroase roade pe care le-a dat acest talent al lui Slavici sunt insa cele din domeniul nuvelisticii.Nuvelele, aparute in sase volume, au contribuit la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale, prin evocarea procesului deformare a micii burghezii rurale si de pauperizare apopulatieisatesti, prin crearea de personaje reprezentative, careintruchipeaza conflictele si trasaturile esentiale aleacestei lumi.In nuvelele lui Slavici gasim, deasemenea, o reflectare ampla a vechilor randuieli rurale, a obiceiurilor si datinilor, a credintelorsi superstitiilor, a moralelor si a prejudecatiloroamenilor simplii.Eroii lui Slavici, adesea conventionali, sunt construiti pentru ailustra anumite principii etnice, pe careomul trebuie sa le respecte in viata,daca tine la linistea lui sufleteasca. Unul dintre pacatele pe care Slavici le-a sanctionat necrutator a fost si ispita banului. In abordarea acestei teme, el recepteaza modalitatile variate in care relatiile capitaliste, ce incepusera sapatrunda in viata satului transilvanean isi pun peceteape constiinta oamenilor. Aceasta tema a fost reluata si in romanulMara. Dar in niciuna dintre opere,Slavici nu a atins un nivelatat de inalt al artei sale de prozator realist modern ca in nuvela Moara cu noroc.Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. Labaza ei se afla convingereaautorului ca goana dupa avere, in special dupa bani, zbuciuma tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroaserele, iar in cele din urma duce la pierzanie. Aceasta convingereeste ilustrata cel mai bine in nuvela prin destinul cizmarului Ghita.Devenit carciumar la moara cunoroc, el este un personaj puternic individualizat, mai ales printr-o marevarietate de trasaturi sufletesti contradictorii, izvoratedin incompatibilitatea dintre atractia irezistibila spreimbogatire si simtul innascut al demnitatii, dorinta lui de a ramaneom cinstit. Prin Ghita, Slaviciexemplifica o drama a omului.Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale.Procentul de duritate si afectiune, de bunatatesi rautate, de hotarare si slabiciune pecare il aflam in fiecare din ele facedin Slavici un observator farapartinire, cu spirit realist desavarsit.Dar in conceptia lui Slavici viata fiecaruipersonaj este vazuta ca undestin propriu care oricum se vaimplini. De aceea el nuse simte in niciun fel obligat sa explicenimic ci numai sa descrie cat mai fidelintamplarile ce il imping pe fiecare personaj pedrumul destinului. Astfel, observand dezumanizarea lui Ghita, Slavici noteaza : Atat se simtea de ticalosit si deslab in el insusi, incat nu ai putea sa-si dea seamace poate si ce nupoate sa faca si asaincetul cu incetul se lasa in voiaintamplarii. Personajele insesi suntconvinse ca au o soarta dinainte stabilita careia nu i se pot opune.Arta personajului epic atinge in Moara cunoroc un nivel de maiestrie ridicat si in ceea ce privesteportretistica literara. Portretul fizic este concis, redus la esential, realizat aproape cu aceleasimijloace ca lapredecesorii sai. Procedeul folosit de Slavici se observa cel maibine urmarind de-a lungul nuvelei modulincare se incheaga portretul moral al luiGhita.Slavici da o mare atentie felului incare se exprima personajele, stiind ca astfel poatepatrunde intr-o sferaoriginala, unde receptarea lumii si a vietii este mai autentica. Remarcabile sunt, in stilul lui Slavici,expresiile, zicatorile si proverbele, anumite capitole ale nuveleiilustrand parca adevarul invariabil alacestora.Avand in vedere contributia remarcabila a celor patru mari scriitori in literatura romaneasca, scriitori ceapartin categoriei marilor clasici atat pe plan national,cat si pe plan universal,putem afirma caoperele lorsi-au pus amprenta pe cultura poporuluiroman, au stabilizat si inradacinat originile nobile aleromanilor,reusind prin acestea sa ramana un adevaratmodel pentru urmatoarele generatii de scriitori Ioan Slavici a adus, la rndulsu, o contribuie nsemnat ladezvoltareaprozei romneti. Nuvelele sale (Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc,Comoara, Scormon, Gura satului, HanulCiorilor, Pdureanca, O via pierdut,Vatra prsit, O jertf a vieiietc.) au o tematica variat.Pretutindeni (n nuvele, ca i n romanulMara), ne ntmpin personaje puternice, ntruchipnd conflicte i trsturi existeniale ale acestei lumi.O alt trasatur distinctiv a prozei luiSlavici este inclinaia ctre moralism, Spiritul etic reprezint, n cazul su,o component esenial,dovad c autorul apeleaz adesea la citatul gnomic popular, att nnuvele si roman, ct i n basme. Dintre acestea, n cea mai mare parte a lor tributarestilului zonal, mai cunoscute sunt Florina din codru, Limir mprat, ZnaZorilor, Ileana cea ireat.Preocupariele pentru problemele de limba si stil au fost statornice in activitatea lui Slavici: studii sau manuale precum : Articularea numelor proprii , Gramatica lb romane , Pasareasca de azi , Un curs de limba romana. constituie dovezi elocvente in acest sens.Ioan Slavici s-a ocupat in primul rand de corectitudinea limbii si mai putin de expresivitatea ei.In dezacord cu mentalitatea devenita aproape comuna, g.calinescu e de parere ca limba lui slavici e un instrument de observatie excelent in mediul taranesc .

Mara-caracterizarea personajului-Mara se inscrie in categoria personajelor feminine puternice, ambitioase si volitive.Portretul fizic, prezentat la inceputul romanului sugereaza masivitate, stabilitate, fiind un factor de echilibru:Muiere mare, spatoasa si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vint. Mara sta ziua toata sub satra, in dorul mesei de poame si de turta dulce.Sufletul vaduvei, cu cei doi copii, este dominat de doua pasiuni: dra-gostea pentru copii si dragostea pentru bani. Ea lupta sa asigure viitorul copiilor ei. Plina de energie neobosita, este precupeata si umbla cu satra la tir-gurile de la Rodna si Arad. Banii strinsi ii imparte in trei ciorapi: unul pentru persida, altul pentru Trica si al treilea pentru zile negre.Este o femeie chibzuita, desteapta, cu simtul practic, stie sa-si plaseze banii. Impreuna cu Hubar incepe o afacere cu paduri, apoi inchirieaza podul plutitor de pe Mures, banii obtinuti ii imprumuta cu dobinda.Gesturile Marei, dupa felul in care pastreaza banii, se sublinieaza o zgircenie a ei: Cind poate sa spuna florinul ea-l saruta, apoi ramine asa, singura, cu banii intinsi pe masa, sta pe ginduri si incepe in cele din urma sa plinga.Mara cunoaste pretul si valoarea banilor Mai presus de bani nu e nimic decit sanatatea si voia buna. Banul are mare putere, el deschide toate usile si strica toate legile.Pentru Mara, banii reprezinta siguranta zilei de miine, stima si apre-cierea oamenilor: Banul te ridica si in sufletul tau si in gindul altora..Pe masura ce-i creste averea, Mara se schimba, fiind constient de noua sa pozitie in societate: vorbeste mai apasat, se cearta mai putin si se tine mai drept ca odinioara.Obtinind banii cu greu, prin efort propriu. Mara se desparte cu greu de ei. Desii isi iubeste copii, evita sa cheltuiasca bani pentru ei. Jucind rolul va-duvei sarace, Mara obtine scutire de taxe pentru Persida.Desi a strins bani multi pentru zestre persidei, dupa multa tirguieli cu a insusi ii da o suma de bani mult mai mica decit strinsese. De asemenea, nu re-nunta la bani pentru a-l scapa pe trica de armata.Originalitatea personajului consta intr-un amestec dintre sentimentul de gragoste pentru copii si ambitia de a agonisi tot mai multi bani, dar nu o dezumanizeaza, nu-i modifica sentimentele, ea este foarte calculata.Visul ei nu se implineste, dar Mara nu dramatizeaza situatia ci se adapteaza repede, luind viata asa cum este. Astfel, nu o condamna pe fiica ei care sfidind societatea in care traieste fuge cu Nalt. Mara incearca sa o inteleaga, fiind chiar mindra de atitudinea fiicei sale: sa-i scrii, sa nu o invinovatesc ci o pling, eu o asteptsa vie, cind ii va fi prea greu, ca tot muumaii sunt ori ca nimeni in lumea acesta nu poate sa aiba pentru dinsa atita durere ca mineDesi copii o dezamagesc, convingerea ei este ca: Tot n-are nimeni copii ca mine !.Figura precupetei din Rodna domina intregul roman prin forta ei, prin trasaturile si complexitatea ei. Mara este un caracer bine determinat, o prezenta dominata de la inceputul si pina la sfirsitul romanului .

Ion-tema si viziunea despre lume-Publicat n 1920, romanul Ion reprezint primul roman al lui Liviu Rebreanu, un roman realist i obiectiv care nfieaz univerul rural fr a-l idealiza. Geneza romanului Ion este legat de cteva elemente autobiografice: o scen pe care a vzut-o autorul cu un ran care sruta pmntul, un eveniment din satul su, cnd un ran vduv i bogat i-a btut fata pentru c rmsese nsrcinat cu un tnr srac i o discuie cu un flcu foarte srac, Ion Pop al Glanetaului, din cuvintele cruia se simea o dragoste pentru pmnt aproape bolnvicioas. Scena srutrii pmntului se regsete n roman i are un rol important deoarece reprezint un simbol al iubirii obsesive pentru pmnt. Este un gest semnificativ nu numai pentru destinul personajului principal ci i pentru conturarea ntregii naraiuni, deoarece destinul tuturor personajelor se nvrte n jurul problemei pmntului.n proza lui Liviu Rebreanu se ntlnesc dou mari teme: problema contiinei naionale n romanul Pdurea spnzurailor i problema pmntului n Ion i Rscoala. Tema romanului o constituie lupta ranului romn pentru pmnt ntr-o societate mprit n sraci i bogai. Pe parcursul romanului se desprinde ideea c dorina de pmnt duce la dezintegrare moral atunci cnd aceasta depete limitele normalului, transformndu-se n obsesie. n acelai timp, romanul este o monografie a satului transilvnean de la nceputul secolului al XX-lea. Pe parcursul romanului sunt descrise ritualuri care privesc marile evenimente din existena unui om: naterea (naterea copilului Anei), cstoria (obiceiurile descrise la nunta dintre Ion i Ana) i moartea (ritualurile pentru Dumitru Moarc i moartea Anei). Un alt eveniment important din viaa unei comuniti steti asupra cruia autorul se oprete este hora. n afara obiceiurilor referitoare la desfurarea existenei umane, sunt descrise i ndeletniciri specifice mediului rural legate de munca la cmp, care subliniaz i mai mult caracterul monografic al romanului.Din punct de vedere compoziional, romanul este mprit n dou pri, Glasul pmntului i Glasul iubirii, titlurile acestora sintetiznd esena coninutului. Aciunea romanului este dispus pe dou planuri care alctuiesc de fapt imaginea global a satului transilvnean. Primul plan este al ranilor i l are n centru pe Ion, al doilea plan este al intelectualitii rurale care descrie viaa i problemele cu care se confrunt familia Herdelea. Interesant n cazul romanului Ion este construcia ciclic, acesta ncepe i se sfrete cu descrierea drumului spre /dinspre satul Pripas. Prin aceast metafor a drumului, autorul conduce cititorul n spaiul geografic, social i uman n care se va petrece aciunea romanului. De la imaginea podului peste Jidovia, la Pdurea Domneasc i Cimeaua Mortului, de aici pe sub Rpele Dracului, se ajune la imaginea Pripasuluipitit ntr-o scrntitur de coline, unde se desfoar tradiionala hor de duminic. Drumul descris n final ncheie ntr-un fel evenimentele tragice petrecute n sat:Satul a rmas napoi acelai, parc nimic nu s-ar fi schimbat. Civa oameni s-au stins, ali le-au luat locul. Peste zvrcolirile vieii, vremea vine nepstoare, tergnd toate urmele. Suferinele, patimile, nzuinele, mari sau mici, se pierd ntr-o tain dureros de necuprins, ca nite tremurri plpnde ntr-un uragan uria.. Autorul susine c a urmrit deliberat o construcie circular spre a ntri iluzia realului, cititorul fiind readus la sfrit, exact acolo de unde intrase n lumea ficiunii. Ciclicitatea se va extinde i n construcia personajului principal: Ion revine n final la iubirea pentru Florica, ignornd glasul pmntului. De asemenea, se precizeaz n text c acesta reia destinul lui Vasile Baciu. La fel ca i Ion, tatl Anei obinuse pmnturile cstorindu-se cu o fat bogat, dar pe care nu o iubea. Dar reluarea presupune la Rebreanu o degradare: revenirea la Florica nu echivaleaz cu revenirea la iubirea pur de la nceputul romanului ci se transform ntr-o obsesie mistuitoare ca i cea pentru pmnt i i va aduce personajului sfritul tragic. De asemenea, spre deosebire de Ion, Vasile Baciu are grij de familia lui, chiar dac nu i iubete fiica.n centrul aciunii se afl figura lui Ion, care stpnit de o obsesiv dorin de a avea pmnt, i vede realizarea visurilor prin cstoria cu Ana, fiica lui Vasile Baciu, unul dintre ranii bogai ai satului. Dei o iubete pe Florica, o fat frumoas dar srac, i urmeaz cu tenacitate i rbdare planul de a obine pmnturile, lsnd-o nsrcinat pe Ana i obligndu-l astfel pe Vasile Baciu s-l accepte ca ginere i s-i dea ca zestre pmnturile. Relaiile cu Vasile Baciu rmn tensionate, iar atitudinea de indiferen fa de Ana o determin pe aceasta s se sinucid.Nici viaa intelectualitii nu este ferit de tulburri i privaiuni, determinnd uneori umiliri sau compromisuri. Laura, fiica cea mare a soiilor Herdelea, se cstorete cu George Pintea, dei iubise pe altcineva. nvtorul face cu greu fa dificultilor materiale i, intrnd n conflict cu autoritile, voteaz, mpotriva convingerilor sale, cu deputatul maghiar. Un rol important n viaa satului l are preotul Belciug, preocupat de construirea unei noi biserici i de destinul ranilor ntre care provoac diferite animoziti.

Ion-caracterizarea personajului-Personajul realist Ion este unul de referinta din literatura romana,concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea. Trasaturile morale ale personajului reies indirect,din faptele,gandurile si atitudinile lui,precum si din relatiile cu celelalte personaje.Inca de la inceputul romanului,la hora satului se evidentiaza intre jucatori feciorul lui Alexandra Pop Glanetasu,Ion,urmarind-o pe Ana cu o privire stranie,parca nedumerire si un viclesug neprefacut,apoi o vede pe Florica mai frumoasa ca oricand.Desi ii e draga Florica,Ion e constient ca Ana avea locuri si case si vite multe Conflictul interior care va marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul romanului.Iute si harnic ca ma -sa,chipes,voinic,dar sarac,Ion simte dureros prapastia dintre el si bocotanii satului ca Vasile Baciu.Cand acesta ii zice fleandura,sarantoc,hot si talhar,Ion,se simte biciuit,nu suporta ocara si reactioneaza violent.De la inceput,Ion este sfasiat de doua forte,glasul pamantului si glasul iubirii,cazand victima acestor doua patimi. Patima pentru pamant il macina pentru ca pamantul ii era drag ca ochii din cap.Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat,stapanit de o vointa impetuosa,un temperament controlat de instincte primare,hotarat si perseverent in atingerea scopului,dar si viclean,Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei.Asadar,setea pentru pamant este trasatura dominante a personalitatii sale,facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata spre atingerea scopului de a avea pamant : glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare,coplesindu-l.Alta data,Ion exclama impatimit : cat pamant,Doamne!. Dupa ce planul ii reuseste datorita inteligentei ascutite,vicleniei procedurale si mai ales vointei imense,Ion,intr-un gest de adorare,saruta pamantul,iar in fata ii zambea cu o placere nesfarsita.Este a doua ipostaza a lui Ion,cand se vede mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori Pamantul inseamna pentru Ion demnitate,obiect al muncii asupra caruia isi exercita energia,vigoarea,harnicia si priceperea.Dupa ce o lasa insarcinata pa Ana,atitudinea lui Ion e rece,distanta,cinica,refuza sa discute cu ea si ii spune ca va vorbi numai cu taica-sau.Cand trateaza problema zestrei cu Vasile Baciu,Ion este semen si cu nasul in vant,sfidator,constient ca detine control absolut asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care atata ravnise.Cand a luat-o pe Ana,Ion s-a insurat,de fapt cu pamanturile ei,nevasta devenid o povara jalnica si incomoda.Capitolul Nunta il surprinde pe Ion intre cele doua glasuri devenite voci interioare,mai intai ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta,ca apoi,in clipa imediat urmatoare,sa gandeasca in sine cu dispret si sa raman tot calic,pentru muiere. Trairile lui Ion in lupta dusa pentru a intra in stapinirea pamanturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse : de la brutalitate,violenta,la prefecatorie si incantare.Calinescu afirma ca in planul creatiei Ion este o bruta.A batjocorit o fata,i-a luat averea,a inpins-o la spanzuratoare si a ramas in cele din urma cu pamant,ceea ce sugereaza faptul ca Ion este vinovat de propriul lui destin.Vinovata este insa si societatea care determina o opozitie intre saraci si bogati prin natura relatiilor dintre oameni.Insusindu-si pamantul pe cai necintite,Ion nu putea sa supravietuiasca,sfarsitul lui fiind perfect motivat moral si estetic. Odata satisfacuta patima pentru pamant,celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion,iubirea patimasa pentru Florica duce fara dubiu la destinul tragic al eroului.Ion este omorat de George,care ii prinde pe cei doi in flagrant,fiind apoi arestat,iar Florica ramane singura si de rusinea satului.Astfel,personajul este drastic pedepsit de autor,intrucat el se face vinovat de dezintegrare morala,raspunzator de viata Anei si a copilului lor,tulburand linistea unui camin,linistea unei intregi colectivitati. Dupa dramele consumate,viata satului isi reia cursul normal,finalul romanului ilustrand sarbatoarea sfintirii noii biserici,la care este adunat tot satul,iar drumul dinspre Pripas sugereaza faptul ca total reintra in obisnuit.

Ion-relatia dintre 2 personaje-Statutul iniial al celor dou personaje ale cror destine se intersecteaz, i aaz la polii opui ai ierarhiei sociale: Ana este fiica celui mai bogat om din sat, iar Ion este un ran harnic, dar srac, ns dornic de a obine avere. Pentru Ion instinctul posesiunii este puternic, setea de pmnt l stpnete, ntre el i pmnt existnd o legtur organic, sugerat n secvena a doua din cap. Ii: ,,Glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-l.(:..)Iubirea pmntului l-a stpnit de mic copil.Venic a pizmuit pe cei bogai i venic s-a narmat ntr-o hotrre ptima: trebuie s aib mult pmnt, trebuie! De pe atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam.Pe de alt parte, instinctul de proiprietate este n relaie de opoziie cu cel erotic. Ion, cel care iubete pmntul mai mult dect pe o mam, iubete n acelai timp, o fat fr pmnt, pe Florica. De aici drama personajului care nu poate alege , ci se supune destinului, urmndu-i ambiiile . La polul opus se afl Ana, personaj ce ilustreaz cel mai clar tipologia victimei: ndrgostit de Ion i traumatizat de un tat prea dur, lipsit de afeciunea matern i de orice form de comunicare, Ana i se ofer lui Ion cutnd la el afeciunea de care a fost lipsit. Naiv i supus autoritii masculine, ea nu poate fi dect o victim ntr-o lume condus dup legi patriarhale.Statuturile psihologice ale celor doi sunt, de asemenea, antitetice: Ana e cea manipulat, iar Ion manipulatorul. Din dorina de a-l putea fora pe Vasile Baciu s i-o dea pe Ana, dar i pmnturile, Ion urmeaz contient un plan de seducere a Anei, n urma cruia fata rmne nsrcinat. Dup ce Vasile Baciu afl cine este tatl copilului, Ana devine obiectul rzbunrii celor doi brbai. Paralel cu evoluia conflictului dintre cei doi brbai, Ana devine fascinat de moarte, gsind-o ca unic soluie salvatoare. n momentul n care Savista i spune despre relaia dintre Ion i Florica, Ana realizeaz c toate sacrificiile ei au fost inutile i c nici mcar copilul nu l poate face pe Ion s o iubeasc, n consecin se spnzur. n schimb, Ion e consecvent n urmrirea planului su i, dup seducerea Anei, ignor suferina acesteia din cauza btilor i a umilinelor tatlui ei. n incontiena lui sincer, dup obinerea pmnturilor, el caut s refac relaiile cu Florica, femeia pe care o iubete.Din perspectiv moral, cele dou personaj


Recommended