EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU

CAPITOLUL 1

1.1 Notiuni generale Impact – efect direct sau indirect al unei activitati umane asupra mediului

înconjurător, care poate să producă schimbări în starea de calitate a mediului, ceea ce influentează sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau conditiilor socio-economice.

Efect – rezultat al interactiei între activitatea umană si factorii de mediu. El poate fi:- efect direct – se manifestă prin cresterea valorilor unor mărimi preexistente în

mediu sau prin introducerea unor mărimi noi, de ex: cresterea concentratiei de CO2 din atmosferă prin arderea combustibililor fosili, compusi chimici de sinteză, produse de fisiune. Efectele directe pot fi si pozitive – de exemplu constructia unui baraj, respectiv lacul de acumulare – dezvoltarea pisciculturii, a turismului,etc.

- efect indirect – se manifestă prin actiunea deseurilor secundare apărute datorită modificărilor produse de deseurile primare sau de efectele directe.

Ex: defrisarea (tăierea pădurilor): eroziunea solului-efect primar; disparitia vegetatiei – efect secundar, alunecările de teren, etc. - rumegusul – provenit din prelucrarea lemnului – deseu primar; dacă pătrunde în apele unui râu provoacă modificarea ecosistemului: eutrofizare, disparitia florei, faunei etc.

- poluarea industrială a determinat micsorarea stratului de ozon; ca urmare s-a constatat creşterea intensităţii radiaţiilor UV cu urmări grave asupra sănătăţii umane.

Studiu de impact – investigarea ştiinţifică a efectelor ce rezultă din impactul unei activităţi umane asupra mediului, în vederea recomandării celor mai bune măsuri care să micşoreze efectele negative (sau să le promoveze pe cele pozitive). In final se urmăreste obtinerea acordului de mediu

Studiul de impact se efectuează atât pentru activităti aflate în faza de proiect (planificare) cât si pentru cele prezente (aflate în desfăsurare), de aceea trebuie să tină seama de principiile managementului de mediu atât ca prognoză pentru pentru faza de proiect cât si ca solutii si propuneri pentru activitatea curentă.

Tinand cont de ultimele recomandări ale ISO 14040-43, analiza de impact se realizează în două moduri:

- EIM – tratată ca instrument de management înseamnă o analiză conventională de impact - metodă utilizată la cunoaşterea impactelor deja existente;

- analiza neconventională de impact (A.N.I.), ca o componentă a ciclului de viată; o metodă cu care se apreciază impactele posibile (viitoare).

Evaluarea Impactului de Mediu (EIM) sau ecologic (EIE) este o procedură prin care se evaluează impactul asupra mediului al unei activităţi umane generatoare de poluare şi prin care potenţialele efecte negative asupra mediului ar putea fi diminuate sau eliminate. EIM reprezintă un proces organizat de culegere a informaţiilor, utilizate apoi pentru analiza efectelor produse de o anumită activitate sau obiectiv asupra mediului înconjurător (aer, apă, sol, faună, vegetaţie etc.) dar şi asupra mediului social - economic si asupra populaţiei afectate.

Pentru a se atinge obiectivul de dezvoltare durabilă, Autoritatile Competente pentru Protecţia Mediului (ACPM) utilizează instrumente de planificare cum este EIM. Dacă se iau în considerare efectele (posibil negative) asupra mediului ale unui proiect / investiţie încă din primele etape ale planificării acestuia, se pot identifica şi evalua din timp posibilele efecte negative asupra mediului. Astfel, se pot stabili măsuri de minimizare a acestor efecte înainte de a deveni ireversibile.

Activitatile (obiectivele, instalatiile) cu impact asupra mediului, precum si proiectele de investitii noi sau modificarea celor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, aferente unor astfel de activitati si/sau instalatii, se clasifică, în functie de impactul asupra mediului, astfel:

a) activitati cu impact nesemnificativ - activitati rezidentiale, din gospodării individuale sau dependinte ale acestora, destinate exclusiv satisfacerii necesitatilor locuintei si/sau gospodariei proprii si care nu sunt amplasate în zone cu regim special de protectie. Pentru acest tip de activitati, inclusiv proiecte de investitii noi si modificarea celor existente aferente acestora, nu se emite acord de mediu;

b) activitati cu impact redus asupra mediului - sunt considerate cele care în urma parcurgerii etapei de încadrare s-a stabilit că nu se supun procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Pentru aceste activităţi se emit doar autorizaţii de mediu, iar proiectele aferente acestor activităţi, ce se referă la investitii noi sau la modificarea celor existente, inclusiv prin dezafectarea acestora, sunt supuse unei proceduri simplificate de avizare de mediu pentru obtinerea acordului de mediu;

c) activitati si/sau instalatii cu impact semnificativ asupra mediului - sunt considerate cu impact semnificativ asupra mediului activitatile astfel mentionate în anexa nr. 1.1, precum si cele mentionate în anexa nr. 1.2, care în urma parcurgerii etapei de încadrare se supun procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Pentru proiectele de investitii noi sau modificarea substantiala a celor existente, inclusiv pentru proiectele de dezafectare, aferente acestor activitati, se emit acorduri de mediu sau, dupa caz, acorduri integrate de mediu. Documentatia depusa pentru obtinerea acordului de mediu va sta la baza emiterii autorizatiei / autorizatiei integrate de mediu, înainte de punerea în functiune a obiectivului.

1.2 Necesitatea EIMAsa cum s-a arătat anterior,orice activitate umană are o gamă

largă de implicaţii care se pot resimţi în cele mai diverse domenii. În general, trebuie să se ţină seama de întreg spectrul de implicaţii, adică de efectele directe sau indirecte care, în unele cazuri pot depăşi ca importanţă pe cele directe.

Astfel, o anume tehnologie produce, pe lângă efectele directe, pentru care a fost concepută/ proiectată şi o serie de efecte indirecte, care la un moment dat, (după un timp mai lung sau mai scurt), prin evaluarea implicaţiilor pot demonstra necesitatea renuntării (înlocuirii) tehnologiei. Ex: centralele nucleare, industrializarea excesivă, dezvoltarea industriei siderurgice etc.

Pe de altă parte un anumit obiectiv (activitate) poate fi realizat prin mai multe metode. Obiectivul dorit (Od) poate fi realizat printr-o serie de metode (Mi) unde i = 1…n (figura 1.1). Dar fiecare din aceste metode de obţinere a efectului dorit (Ej) au anumite (rezultate) efecte indirecte. Costurile acestor rezultate (sau efecte indirecte) trebuie să fie luate în considerare în aprecierea metodei ce urmează a fi selectată.

Fig.1.1 Implicaţiile dorite şi efectele indirecte ale unei metode, tehnologii sau activităţi

Un exemplu, în acest sens, îl poate constitui transportul public orăşenesc. Acesta poate fi realizat prin mai multe mijloace, de ex:

- tramvai; autobuz; troleibuz; metrou, etc.Fiecare din aceste mijloace au o serie de avantaje şi dezavantaje

( figura 1.2).

Fig.1.2 Analiza comparativă a diferitelor mijloace de transport public orăşenesc

Alegerea soluţiei pentru rezolvarea transportului va ţine seama de aceste elemente, dar şi de altele, legate de specificul oraşului respectiv (condiţii geografice, tradiţie etc.), incluzând desigur şi elementele de mediu. Analiza fiecărui mijloc de transport relevă anumite efecte dorite (rapiditate, capacitate de transport, nepoluante), dar şi efecte nedorite (risc de accidente, execuţie dificilă, poluare). O cuantificare a acestora, pe baza unor metode matriciale, ţinând cont de specificul local va determina pentru fiecare caz în parte soluţia optimă. Desigur că problematica mediului poate înclina decizia pentru o soluţie sau alta.

De multe ori această ultimă componentă lipseşte în analiza şi în etapele de proiectare, promovare, implementare a unei activităţi. Având în vedere cele precizate anterior, necesitatea studierii şi evaluării

TRANSPORT PUBLIC ORĂŞENESC

METROUrapid; nepoluant; Exec-executie dificilă;rigid ca traseu;investitie initială mare;

ex

AUTOBUZ poluant

accidenteinvestitie initială redusă;elastic ca traseu;zgomotaglomerare circ.

TROLEIBUZ

nepoluant

accidenteinvestitie initială mare;capacitate mare;aglomerare circ.

TRAMVAI nepoluantîntretinere

dificilăinvestitie initială mare;capacitate mare;rigid ca traseu

impactului unei activităţi umane asupra tuturor domeniilor, dar în special asupra mediului, este justificată prin trei mari categorii de argumente:

- iniţierea din timp a unor acţiuni menite să reducă efectele negative colaterale, determinate de activitatea respectivă;

- evaluarea obiectivă a tuturor alternativelor şi posibilităţilor, în vederea selectării solutiilor optime;

- necesitatea implicării populaţiei în procesele de decizie si de promovare a unor activităţi sau proiecte care le vor influenţa viaţa într-un fel sau altul.

1.3 Caracterizarea studiilor de impact

a) EIM au un caracter de anticipare – prognozează efectul activitatilor ce urmează a fi realizate, asupra mediului, sau prevede efectul asupra mediului a unor activităti existente sau posibile să apară în anumite conditii. Ca urmare EIM se corelează cu studiile de previziune, de cercetare sau prognoză tehnologică, economică, socială etc.

b) EIM utilizează rezultatele studiilor de marketing, studii tehnico-economice, amplasări teritoriale etc.

- analizează efectele pozitive si negative;- utilizează o analiză interdisciplinară;- evaluează caracterul diferitelor efecte, a costurilor, beneficiilor pe care le

implică;c) elaborează solutii concrete care să reducă efectele negative si să le promoveze pe

cele pozitive;d) nu dă decizii – asigură datele necesare pentru luarea deciziilor;e) realizează o corelatie a analizelor care se făceau până acum numai pe anumite

sectoare, izolat, care ignorau interdependenta lor. f) EIM au un rol de orientare – studiază efectele indirecte astfel încât identificarea

si evaluarea lor să constituie criterii pentru EIM, care să le completeze pe cele utilizate în general.

g) EIM poate sugera actiuni care să prevină efectele negative si să le dezvolte pe cele pozitive – aceasta se poate realiza prin:

- modificarea proiectului;- găsirea unor solutii de reducere a efectelor negative;- initierea unor programe de monitorizare a evolutiei efectelor negative asupra

mediului- introducerea unor noi tipuri de proiecte, cu efect redus asupra mediului

- initierea unor actiuni pentru informarea si educarea publicului.

Studiul de impact de mediu este o conditie obligatorie pentru obtinerea acordului de mediu, fiind realizat de titularul proiectului aflat în faza de planificare managerială.

Impactul de mediu poate fi clasificat in funcţie de anumite criterii, astfel:• după modul de manifestare:- impact direct;- impact indirect;- impact cumulativ;- impact sinergic (ploi acide, eutrofizare);• după durata:- impact permanent;- impact temporar (pe termen scurt, mediu, lung);• după natura efectului:- impact pozitiv;- impact negativ;• după sfera de cuprindere şi importanţă:- impact global;

- impact rezidual (rezultat in urma aplicarii masurilor de protecţie);- impact principal;- impact secundar.

1.4 Etapele EIM1. Analiza preliminară – constă din: -stabilirea obiectivelor (identificare, selectare)

-descrierea obiectivului studiului-limitarea ariei EIM – se localizează într-o zonă geografică (suprafată)

2. Identificarea efectelor -analiza sistemului si subsistemelor generatoare de impact-analiza ariilor de impact-descrierea efectelor impactului

3. Estimarea efectelor -se apreciază marimea si importanta efectelor-se analizează probabilitatea de manifestare a efectelor

4. Evaluarea efectelor -definirea listei de efecte ce pot fi evaluate-evaluarea efectelor cu diferite criterii sectoriale si globale

5. Proiectarea actiunilor si strategiilor-identificarea actiunilor menite sa micsoreze efectele negative-identificarea actiunilor menite sa stimuleze efectele pozitive-se stabilesc criterii de evaluare-se proiectează strategiile de actiune ( etape, fonduri)

6. Evaluarea complexă si propunerea planului de actiune

7. Comunicarea si mediatizarea rezultatelor-ancheta sociala -colectare-selectare, observatii si propuneri

8. Definitivarea si transmiterea la factorii de decizie

Cateva consideratii se pot face pentru unele din etapele mentionate.Posibilitatea de realizare a EIE este limitată ( avand in vedere resursele materiale,

timpul, capacitatea de cercetare). In aceste conditii se folosesc o serie de criterii de selectare, care urmăresc analiza impactului in conditiile materiale date. Criterii de selectare :

- intensitatea si dimensiunea impactului;- durata efectelor;- caracterul de ireversibilitate al schimbarilor ce pot fi induse;- corelatia cu alte activităti;- costuri implicate;- posibilităti de aplicare în practică a rezultatelor;

1) Posibilitatea de realizare a studiilor de impact se caracterizează prin următoarele elemente;

-.costul realizarii EIM;- durata preliminară de realizare a studiului;-.baza de date necesară;-.nivelul de pregatire necesar;-.metodologia aplicată.

Studiul începe cu descrierea principalelor caracteristici tehnice de functionare a obiectivului, cu toate intrarile si iesirile, situatia actuală si de perspectivă a obiectivului.

Se vor preciza coordonatele fizico-naturale, profilul socio-economic al zonei, demografie, traditiile, valorile culturale, istorice, arheologice etc.

2) Identificarea ariilor de impact permite trecerea la studierea efectelor, adică după ce s-a delimitat o arie afectată, se precizează modificările care s-au observat în cadrul ei.

3) Cea mai dificilă etapă este cea a estimării efectelor. Se porneste de la întrebarea: "cât de mari sunt efectele?"

- estimarea efectelor presupune aprecierea cantitativa sau calitativa a unor procese sau fenomene cu impact asupra mediului

- estimarea calitativă se face atunci când nu există date anterioare sau similare, efecte foarte diverse, incertitudini, interactiuni multiple, complexe etc; în aceast caz estimarea calitativă se poate dovedi unica solutie;

- estimarea cantitativă presupune existenta unui număr mare de date, pe baza cărora se pot alcătui modele matematice sau fizice si se poate face o interpretare a rezultatelor obtinute.

4) In ce priveşte evaluarea, se folosesc în general indicatori ce se raportează la nivelul de referintă, la anumite standarde sau intervale admisibile. Mărimile calitative se pot transforma în mărimi cantitative cu ajutorul unor metode care să permită interpretarea lor.

De exemplu se poate folosi o scală tipică:+ + influenta mare pozitiva;+ influenta pozitiva;0 influenta nula;- influenta negativa;-- influenta mare negativa.

7).Comunicarea rezultatelorSpecific EIM este importanta pe care o are faza de comunicare a rezultatelor.Populatia trebuie sa cunoască problemele de mediu si activitatea anumitor

organisme ale administratiei de stat legate de protectia mediului, de aceea comunicarea rezultatelor este foarte necesară.

Rezultatele studiului trebuie să fie cunoscute pentru a conduce la elaborarea unor decizii conforme cu interesul ecologico-economic al zonei respective.

In aceste conditii comunicarea rezultatelor prezinta trei semnificatii deosebite:1) comunicarea este, dintr-un anumit punct de vedere, etapa finala a EIM. Se ofera

astfel utilizatorilor imagini semnificative asupra fenomenelor studiate. Informatiile din studiu vor servi ca baza de plecare si elaborarea de decizii, în diverse orizonturi de timp;

2) comunicarea se constituie ca proces permanent ce se manifesta pe parcursul elaborarii studiului si care caracterizeaza interactiunea din cadrul echipei de cercetare, cat si relatiile acesteia cu utilizatorii potentiali ai rezultatelor cercetarii;

3) comunicarea reprezinta si un transfer de informatie în interiorul unui sistem sau între sisteme diferite.

Deci procesul de comunicare, specific EIM, se poate defini astfel:- comunicarea în interiorul echipei de cercetare;- comunicarea echipei de cercetare cu sistemele externe;

- comunicarea cu utilizatorii studiului de impact.

Avantajele participării publicului la procedura EIM- O mai bună înţelegere a problemelor de protecţia mediului

înconjurător şi a dezvoltării durabile;- O înţelegere mai bună a procesului decizional şi a considerentelor

de luare a unei anumite decizii de către autorităţile publice;- Posibilitatea de a cunoaşte riscurile la care sunt expuşi oamenii;- Posibilitatea de a face comentarii şi recomandări privind aspectele

tehnice sau netehnice ale unui proiect şi de a-şi prezenta propria atitudine/opinie faţă de el;

- Acceptarea cu mai multă uşurinţă a schimbărilor ce urmează să se producă în zonă, fiind părtaşi la tot procesul decizional;

- Standarde de viaţă mai bune datorită unor decizii mai bune;- Sentiment mai puternic de apartenenţă la comunitatea locală şi

responsabilitate comună pentru problemele de interes public.

1.5 Obiectivele EIMCare sunt obiectivele EIM?1. Prin realizarea EIM se identifică, descrie şi evaluează, în mod corect şi real

pentru fiecare caz, efectele directe şi indirecte ale unui proiect public sau privat (activităti umane) asupra următorilor factori:

- fiinţe umane, faună şi floră;- sol, apă, aer, climă şi peisaj;- bunuri materiale şi patrimoniu cultural;- interacţiunea dintre factorii menţionaţi anterior.2. Prin realizarea EIM se stabilesc măsurile necesare pentru prevenirea, reducerea şi

eliminarea, dacă este posibil, a impactului negativ al proiectului respectiv asupra factorilor amintiţi.

3. Un alt obiectiv important al EIM constă în implicarea publicului în stabilirea impactului asupra mediului prin informarea, consultarea şi participarea activă a acestuia. Procedura EIM se aplică în vederea emiterii acordului de mediu sau acordului integrat de mediu, pentru proiecte publice sau private care pot avea efecte semnificative asupra mediului prin:

- natură;- dimensiune;- localizare.

acord de mediu: un act tehnico-juridic eliberat în scris, prin care se stabililesc condiţiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecţiei mediului;

acord integrat de mediu: act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care acordă dreptul de a stabili condiţiile de realizare a unei activităţi încă din etapa de proiectare, care să asigure ca instalaţia corespunde cerinţelor legislaţiei în vigoare. Acordul poate fi eliberat pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament.

Anexa 1.1 Activitati cu impact semnificativ asupra mediului, care se supun evaluarii impactului asupra mediului (EIM)#

Activitate si/sau instalaţie

Competente Act de reglementare

Central Regional LocalAcord de

mediu

Acord integrat de

mediu1. Agricultura          1.1. Instalaţii pentru creşterea intensiva a porcilor, cu o capacitate! cel puţin egala cu:

         

a) 750 locuri pentru scroafe;   X     Xb) 2000 locuri pentru creşterea porcilor mai   X     X

mari de 30 kg;1.2. Instalaţii pentru creşterea intensiva a pasărilor, cu o capacitate cel puţin egala cu:

         

a) 40.000 locuri pentru creşterea pasărilor de carne;

  X     X

b) 40.000 locuri pentru pasări ouatoare   X     X1.3. Defrişarea suprafeţelor mai mari de 10 ha*

X       X

2. Industrie extractiva a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui si turbei

         

2.1. Extracţia petrolului:          a) când cantitatea extrasa depăşeşte 500t/zi;     X X  b) extracţia petrolului din platforma continentala*

    X X  

2.2. Extracţia gazelor naturale, când cantitatea extrasa depăşeşte 500.000 m3/zi

    X X  

2.3. Extracţia cărbunelui in exploatări miniere de suprafaţa, când suprafaţa amplasamentului depăşeşte 25 ha*

    X X  

2.4. Extracţia turbei, când suprafaţa amplasamentului depăşeşte 150 ha.

    X X j

3. Industria energetica          3.1. Termocentrale si alte instalaţii de ardere, inclusiv instalaţii industriale pentru producerea electricităţii, căldurii, aburului sau apei calde, cu o putere de cel puţin 50 MW*

  X     X

3.2. Rafinării de ţiţei si prelucrare a gazelor*   X     X3.3. Cuptoare de cocs   X     X3.4. Instalaţii de gazeificare si lichefiere a cărbunilor*

  X     X

3.5. Instalaţii de gazeificare si lichefiere a şisturilor bituminoase, cu o capacitate de cel puţin 500 t/zi*

  X     X

3.6. Centrale nucleare si alte reactoare nucleare, inclusiv dezafectarea sau dezasamblarea acestora, sau reactoare1 (cu excepţia instalaţiilor de cercetare pentru producerea si conversia materialelor fisionabile si a celor radioactive, a căror putere maxima nu depăşeşte 1kW putere termica continua)*1 Centralele nucleare si alte reactoare nucleare încetează de a mai fi considerate ca atare atunci când tot combustibilul nuclear si alte elemente contaminate radioactive au fost îndepărtate definitiv de pe amplasamentul instalaţiei.

X     X  

3.7. Instalaţii pentru reprocesarea combustibilului nuclear iradiat*

X     X  

3.8. Instalaţii pentru*:          

a) producerea sau îmbogăţirea combustibilului nuclear;

X     X  

b) procesarea combustibilului nuclear iradiat sau pentru procesarea deşeurilor cu nivel ridicat de radioactivitate;

X     X  

c) depozitarea finala a combustibilului nuclear iradiat;

X     X  

d) depozitarea finala a deşeurilor radioactive, exclusiv;

X     X  

e) stocarea, planificata pentru o perioada mai mare de 10 ani, a combustibilului iradiat sau a deşeurilor radioactive, pe un amplasament diferit de cel de producţie, exclusiv;

X     X  

3.9. Construirea liniilor aeriene de tensiune electrica, cu o tensiune de cel puţin 220 kV si o lungime de cel puţin 15 km.

(X după caz)

(X după caz)

x X  

4. Producerea si prelucrarea metalelor          4.1. Instalaţii de prăjire sau sinterizare a minereului metalic (inclusiv a zăcămintelor de sulfuri)*

  X     X

4.2. Instalaţii integrate pentru producerea fontei sau a otelului (topire primara ori secundara), inclusiv instalaţii pentru turnarea continua, cu o capacitate ce depăşeşte 2,5t/h*

  X     X

4.3. Instalaţii pentru prelucrarea metalelor feroase:

         

a) laminoare la cald cu o capacitate mai mare de 20 t otel brut/h;

  X     X

b) forje cu ciocane, a căror energie de lovire depăşeşte 50 kJ/ciocan, iar puterea calorica utilizata este mai mare de 20 MW;

  X     X

c) aplicarea de straturi protectoare din metal topit, cu o capacitate de tratare mai mare de 2 t otel brut/ora;

  X     X

4.4. Turnatorii pentru metale feroase, cu o capacitate mai mare de 20 t/zi;

  X     X

4.5. Instalaţii pentru:          a) producerea de metale neferoase brute din minereuri concentrate sau materii prime secundare, prin procese metalurgice, chimice ori electrolitice*;

  X     X

b) topirea, inclusiv alierea metalelor neferoase si a produselor recuperate (rafinare, turnatorie, etc.), cu o capacitate de topire mai mare de 4 t/zi pentru plumb si cadmiu sau de 20 t/zi pentru toate celelalte metale;

  X     X

4.6. Instalaţii pentru tratarea suprafeţelor metalelor si materialelor plastice prin folosirea procedeelor electrolitice sau chimice, la care volumul cuvelor de tratare depăşeşte 30 m3

  X     X

5. Industria materialelor minerale de construcţii

         

5.1. Instalaţii pentru extracţia azbestului si pentru prelucrarea si transformarea azbestului si a produselor care conţin azbest*:

         

a) instalaţii pentru produsele de azbociment;   X     Xb) instalaţii pentru materiale de fricţiune;   X     Xc) instalaţii pentru alte utilizări ale azbestului;   X     X5.2. Instalaţii pentru producerea clinchetului de ciment in cuptoare rotative cu o capacitate de producţie mai mare de 500 t/zi sau a varului in cuptoare rotative cu o capacitate de producţie care depăşeşte 50 t/zi ori in alte tipuri de cuptoare cu o capacitate de producţie mai mare de 50t/zi

  X     X

5.3. Instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticla, cu o capacitate de topire mai mare de 20 t/zi

  X     X

5.4. Instalaţii pentru topirea substanţelor minerale, inclusiv pentru producerea fibrelor minerale, cu o capacitate de topire mai mare de 20 t/zi

  X     X

5.5. Instalaţii pentru fabricarea produselor de ceramica prin ardere, in special a ţiglelor, cărămizilor, cărămizilor refractare, dalelor, produselor din ceramica sau porţelan, cu o capacitate de producţie mai mare de 75 t/zi si/sau cu o capacitate a cuptoarelor mai mare de 4 m3 si cu o densitate de încărcare pentru fiecare cuptor mai mare de 300 kg/m3

  X     X

5.6. Alte exploatări miniere*:          a) Activităţi miniere cu o capacitate de producţie peste 5 mil. t/an si suprafaţa perimetrului de exploatare peste 1000 ha

X     X  

b) Cariere si exploatări miniere de suprafaţa, când suprafaţa amplasamentului este mai mare de 25 ha dar mai mica de 1000 ha

  X (peste 100 ha)

X (pana la 100

ha)

X  

6. Industria chimica si petrochimica          6.1. Instalaţii chimice integrate*, cum sunt instalaţiile pentru producerea substanţelor pe scara industriala folosind procese de conversie chimica, in care mai multe unităţi tehnologice alăturate sunt legate funcţional una de cealaltă si sunt utilizate pentru:

         

6.1.1. Producerea substanţelor chimice organice de baza:

         

a) hidrocarburi (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);

  X     X

b) hidrocarburi ce conţin oxigen, precum:   X     X

alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici, esteri, acetaţi, peroxizi, răşini epoxidice;c) hidrocarburi sulfuroase;   X     Xd) hidrocarburi ce conţin azot, precum: amine, amide, compuşi azotoşi, compuşi nitro sau azotaţi, nitrili, cianaţi, sau izocianaţi;

  X     X

e) hidrocarburi conţinând fosfor;   X     Xf) hidrocarburi halogenate;   X     xg) compuşi organometalici;   X     Xh) materiale plastice de baza (fibre polimerice sintetice si fibre pe baza de celuloza);

  X     X

i) cauciucuri sintetice;   X     Xj) vopsele si pigmenţi;   X     Xk) agenţi de suprafaţa si agenţi tensioactivi;   X     X6.1.2. Producerea substanţelor chimice anorganice de baza:

         

a) gaze, ca de exemplu: amoniac, clor sau acid clorhidric gazos, fluor sau acid fluorhidric, oxizi de carbon, compuşi ai sulfului, oxizi de azot, hidrogen, dioxid de sulf, oxiclorura de carbon;

  X     X

b) acizi, ca de exemplu: acid cromic, acid fluorhidric, acid fosforic, acid azotic, acid clorhidric, acid sulfuric, oleum, acizi sulfuroşi

  X     X

c) baze, ca de exemplu: hidroxid de amoniu, hidroxid de potasiu, hidroxid de sodiu;

  X     X

d) săruri, ca de exemplu: clorura de amoniu, clorat de potasiu, carbonat de potasiu, carbonat de sodiu, perborat, azotat de argint;

  X     X

e) metaloizi, oxizi metalici si alţi compuşi anorganici, ca de exemplu: carbura de calciu, siliciu, carbura de siliciu;

  X     X

6.1.3. Producerea îngrăşămintelor pe baza de fosfor, azot sau potasiu (îngrăşăminte chimice simple sau complexe)

  X     X

6.1.4. Obţinerea produselor de uz fitosanitar si a biocidelor

  X     X

6.1.5. Obţinerea produselor farmaceutice de baza folosind procese chimice sau biologice

  X     X

6.2. Producerea explozibililor   X     X6.3. Instalaţii pentru depozitarea petrolului, a produselor petrochimice sau chimice, cu o capacitate de cel puţin 200.000 t*

    X X  

6.4. Construirea conductelor pentru transportul gazelor, petrolului sau al substanţelor chimice, având un diametru mai mare de 800 mm si o lungime de cel puţin 40 km.*

X (după caz)

X (după caz)

X X  

7. Industria lemnului si a hârtiei          7.1. Instalaţii industriale pentru producerea   X     X

celulozei din cherestea sau materiale fibroase similare7.2. Instalaţii industriale pentru producerea hârtiei si a cartonului, cu o capacitate de producţie mai mare de 20 t/zi*

  X     X

8. Proiecte de infrastructura          8.1. Construcţia de linii pentru traficul feroviar de lunga distanta*

X (după caz)

X (după caz)

X X  

8.2. Construirea aeroporturilor2 dotate cu o pista principala lunga de cel puţin 2.100 m*2 Aeroport - aeroporturile care se conformează definiţiei din Convenţia de la Chicago (1944) privind înfiinţarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (anexa nr. 14).

  X   X  

8.3. Construirea de autostrăzi si de drumuri expres3*3 Drumul expres - drumuri care se conformează definiţiei din Acordul european privind arterele principale de trafic internaţional, din 15 noiembrie 1975

X (după caz)

X (după caz)

X X  

8.4. Construirea drumurilor noi cu cel puţin 4 benzi sau realinierea si/sau lărgirea unui drum existent de doua sau mai puţine benzi pana la 4 sau mai multe benzi, in cazul in care aceste drumuri noi sau secţiunea lărgita a acestora este de cel puţin 10 km lungime continua

X (după caz)

X (după caz)

X X  

8.5. Cai navigabile interioare si porturi pentru traficul fluvial interior care permit trecerea vaselor mai mari de 1.350 t*

    X X  

8.6. Porturi comerciale, cheiuri pentru încărcare si descărcare legate de uscat si porturi exterioare (exclusiv cheiuri pentru feribot), care permit intrarea vaselor de cel puţin 1.350 t*.

    X X  

9. Gestiunea deşeurilor          9.1. Instalaţii pentru eliminarea sau recuperarea deşeurilor periculoase*

X (peste 750 kg/h)

X (peste 10 t/zi; sub

750 kg/h)

X (sub 10 t/zi si sub 750

kg/h)

X X (peste 10 t/zi)

9.2. Instalaţii pentru incinerarea deşeurilor municipale, cu o capacitate mai mare de 3 t/h*

  X     X

9.3. Instalaţii pentru eliminarea, inclusiv prin tratare chimica, a deşeurilor nepericuloase, cu o capacitate mai mare de 50 t/zi

  X     X

9.4. Depozite controlate de deşeuri, care primesc mai mult de 10 t/zi sau cu o capacitate totala mai mare de 25.000 t, cu excepţia depozitelor controlate de deşeuri inerte.

  X     X

10. Alte tipuri de proiecte          

10.1. Sisteme de captare a apelor subterane, acolo unde volumul anual de apa captata este de cel puţin 10 milioane m3*

X     X  

10.2. Sisteme artificiale de reîncărcare a acviferului, acolo unde volumul anual de apa reîncărcata este de cel puţin 10 milioane m3

X     X  

10.3. Lucrări de transfer al resurselor de apa intre bazinele hidrografice, executate in scopul prevenirii deficitului de apa, pentru un volum anual de apa transferata de cel puţin 100 milioane m3; se exceptează transferul prin conducte al apei potabile.

X     X  

10.4. Lucrări de transfer al resurselor de apa intre bazinele hidrografice, pentru un debit mediu multianual al bazinului de captare de ce: puţin 2.000 milioane m3/an si pentru o cantitate de apa transferata de cel puţin 5% din acest debit; se exceptează transferul prin conducte al apei potabile.

X     X  

10.5. Baraje si lacuri de acumulare cu o cantitate de apa reţinuta sau stocata de cel puţin 10 milioane m3*

X     X  

10.6. Staţii pentru epurarea apelor uzate pentru aglomerări umane de cel puţin 150.000 echivalent locuitori4

4 Echivalent locuitori exprima încărcarea cu poluanţi a apelor uzate, conform definiţiei din Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare in mediul acvatic a apelor uzate.

    X X  

10.7. Instalaţii pentru pretratare (operaţiuni precum: spălare, albire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor ori textilelor, cu o capacitate de tratare mai mare de 10 t/zi

  X     X

10.8. Instalaţii pentru tăbăcirea blănurilor si a pieilor, cu o capacitate de tratare mai mare de 12 t/ produse finite/zi;

  X     X

10.9. Industrie alimentara:          a) abatoare cu o capacitate de producere a carcaselor de animale mai mare de 50 t/zi;

  X     X

b) tratare si prelucrare in scopul fabricării produselor alimentare din:- materii de origine animala (altele decât laptele), cu o capacitate de producţie a produselor finite mai mare de 75 t/zi;

  X     X

- materii prime vegetale, cu o capacitate de producţie a produselor finite mai mare de 300 t/zi (valoarea medie trimestriala);

  X     X

c) tratarea si prelucrarea laptelui, cu mai mult   X     X

de 200 t/zi cantitate de lapte (valoarea medie anuala) intrata in proces.10.10. Instalaţii pentru eliminarea sau reciclarea carcaselor de animale si a deşeurilor animale, cu o capacitate de tratare mai mare de 10 t/zi;

  X     X

10.11. Instalaţii pentru tratarea suprafeţei materialelor, obiectelor sau produselor, utilizând solvenţi organici, in particular pentru finisare, placare, acoperire, degresare, impermeabilizare, dimensionare, vopsire, curăţare sau impregnare, cu o capacitate de consum mai mare de 150 kg/h sau mai mult de 200 t/an.

  X     X

10.12. Instalaţii pentru producţia de carbon (cărbune sărac in gaze) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare.

  X     X

Anexa 1.2 Activităţile şi/sau instalaţiile cu potenţial semnificativ asupra mediului, care se supun etapei de încadrare în procedura de evaluare a impactului asupra mediului#

Activitate si/sau instalaţieCompetente

Central Regional Local1. Agricultura, silvicultura şi piscicultura      a) Proiecte pentru restructurarea exploataţiilor agricole   X (după

caz)X

b) Proiecte pentru utilizarea terenului necultivat sau a suprafeţelor parţial antropizate în scop agricol intensiv

  X (după caz)

X

c) Proiecte de gospodărire a apelor pentru agricultură, inclusiv proiecte de irigaţii si desecări

  X  

d) împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestiera

  X (după caz)

X

e) Defrişare in scopul schimbării categoriei de folosinţa a terenului a suprafeţelor sub 10 ha

  X (după caz)

X

f) Instalaţii pentru creşterea intensiva a animalelor din şeptel, altele decât cele incluse in Anexa 1.1

    X

g) Crescătorii pentru piscicultura intensiva     Xh) Recuperarea terenurilor neagricole, inclusiv a celor din mare.

    X

2. Industria extractiva      a) Cariere, exploatări miniere de suprafaţa si de extracţie a turbei, altele decât cele incluse in Anexa 1.1

    X

b) Exploatări miniere subterane, altele decât cele incluse in Anexa 1. 1

    X

c) Extracţia mineralelor prin dragare fluviala sau marina     Xd) Foraje de adâncime, in special:     X(i) foraje geotermale;     X(ii) foraje pentru depozitarea deşeurilor nucleare;     X(iii) foraje pentru alimentarea cu apa, cu excepţia forajelor pentru investigarea stabilităţii solului

  X  

e) Instalaţii industriale de suprafaţa pentru extracţia cărbunelui, petrolului, gazelor naturale si minereurilor, precum si a şisturilor bituminoase, altele decât cele incluse in Anexa I.1

    X

3. Industria energetica      a) Instalaţii industriale pentru producerea energiei electrice şi termice, altele decât cele incluse in Anexa I.1

    X

b) Instalaţii industriale pentru transportul gazelor, aburului şi apei calde; transportul energiei electrice prin cabluri aeriene, altele decât cele incluse in Anexa I.1

  X (după caz)

X

c) Stocarea la suprafaţa a gazelor naturale     Xd) Stocarea subterana a gazelor combustibile     Xe) Stocarea la suprafaţa a combustibililor fosili     Xf) Brichetarea industriala a cărbunelui şi lignitului     Xg) Instalaţii pentru prelucrarea şi stocarea deşeurilor radioactive, altele decât cele incluse in Anexa I.1

X    

h) Instalaţii pentru producerea energiei hidroelectrice     Xi) Instalaţii cu care sunt echipate centralele eoliene in scopul producerii energiei.

    X

4. Producerea şi prelucrarea metalelor      a) Instalaţii pentru producerea fontei sau a otelului prin topire primara ori secundara, inclusiv instalaţii pentru turnarea continua, cu o capacitate de pana la 2,5t/h

    X

b) Instalaţii pentru topirea metalelor feroase:      (i) laminoare la cald cu o capacitate de pana la 20 t otel brut/h     X(ii) forjerii cu ciocane, a căror energie de lovire nu depăşeşte 50 kJ/ciocan, iar puterea calorica utilizata este de pana la 20 MW

    X

(iii) acoperiri metalice de protecţie prin topire, cu o capacitate de tratare de pana la 2 t otel brut/ora

    X

c) Turnatorii de metale feroase, cu o capacitate de pana la 20 t/zi

    X

d) Instalaţii pentru topirea, inclusiv alierea, metalelor neferoase, cu excepţia metalelor preţioase, sau pentru revalorificarea produselor (finisare, turnare in forme etc.), cu o capacitate de topire de pana la 4 t/zi pentru plumb si cadmiu sau de pana la 20 t/zi pentru toate celelalte metale

    X

e) Instalaţii pentru tratarea suprafeţelor metalice şi a materialelor plastice prin procese chimice sau electrolitice, la care volumul cuvelor de tratare nu depăşeşte 30 m3

    X

f) Fabricarea şi asamblarea de autovehicule şi fabricarea motoarelor pentru autovehicule

    X

g) Şantiere navale     Xh) Instalaţii pentru construcţia şi repararea aeronavelor     X

i) Fabricarea echipamentelor feroviare     Xj) Forjare la cald prin explozie     Xk) Instalaţii pentru coacerea şi sinterizarea minereurilor metalice.

    X

5. Industria mineralelor      a) Instalaţii pentru fabricarea cimentului in cuptoare rotative, cu o capacitate de producţie de pana la 500 t/zi, sau a varului in cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de pana la 50 t/zi, ori in alte tipuri de cuptoare cu o capacitate de producţie de pana la 50 t/zi.

    X

b) Instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticla, cu o capacitate de topire de pana la 20 t/zi

    X

c) Instalaţii pentru topirea substanţelor minerale, inclusiv producţia fibrelor minerale, cu o capacitate de topire de pana la 20 t/zi

    X

d) Fabricarea produselor ceramice prin ardere, in special a ţiglelor, cărămizilor, cărămizilor refractare, plăcilor, gresiilor ceramice sau porţelanului, cu o capacitate de producţie mai mica de 75 t/zi si/sau cu o capacitate a cuptoarelor mai mica de 4 m3 si cu o densitate de încărcare pentru fiecare cuptor de pana la 300 kg/m3

    X

6. Industria chimică      a) Tratarea produselor intermediare şi producerea substanţelor chimice, altele decât cele incluse in Anexa 1A

    X

b) Producerea produselor de uz fitosanitar, produselor farmaceutice, vopselelor şi lacurilor, elastomerilor şi peroxizilor, altele decât cele incluse in Anexa IA

    X

c) Instalaţii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice şi chimice, cu o capacitate de pana la 200.000 t.

    X

7. Industria alimentara      a) Fabricarea uleiurilor si a grăsimilor vegetale, cu o capacitate de producţie a produselor finite de pana la 300 t/zi (valoarea medie trimestriala) si animale, cu o capacitate de producţie a produselor finite de pana la 75 t/zi

    X

b) Ambalarea si conservarea produselor animale si vegetale     Xc) Fabricarea produselor lactate, cu mai puţin de 200 t/zi cantitate de lapte (valoarea medie anuala)

    X

d) Fabricarea înaltului şi a berii     Xe) Fabricarea produselor de cofetărie si a siropului     Xf) Abatoare, altele decât cele cuprinse in Anexa I.1     Xg) Instalaţii industriale pentru fabricarea amidonului     Xh) Fabrici de faina şi ulei de peste     Xi) Fabrici de zahăr.     X8. Industria textila, a pielăriei, a lemnului şi hârtiei      a) Instalaţii industriale pentru producerea hârtiei şi a cartonului, cu o capacitate de producţie de pana la 20 t/zi

    X

b) Instalaţii pentru pretratarea (operaţii ca spălarea, înălbirea, mercerizarea) sau vopsirea fibrelor ori textilelor, cu o capacitate de tratare de pana la 10 t/zi

    X

c) Instalaţii pentru tăbăcirea/argăsirea pieilor si blănurilor, cu o capacitate de tratare de pana la 12 t/ produse finite/zi.

    X

9. Industria cauciucului      Fabricarea şi tratarea produselor pe baza de elastomeri.     X10. Proiecte de infrastructura      a) Proiecte de dezvoltare a unităţilor industriale     Xb) Proiecte de dezvoltare urbana, inclusiv construcţia centrelor comerciale şi a parcărilor auto

    X

c) Construcţia cailor ferate, altele decât cele incluse in Anexa I.1, a instalaţiilor de transbordare intermodală si a terminalelor intermod

  X (după caz)

X

d) Construcţia aerodromurilor, altele decât cele incluse in Anexa I.1

    X

e) Construcţia drumurilor, porturilor si instalaţiilor portuare, inclusiv a porturilor de pescuit, altele decât cele incluse in Anexa I.1

    X

f) Construcţia cailor navigabile interioare, altele decât cele incluse in Anexa 1.1, lucrări de canalizare si lucrări împotriva inundaţiilor

  X  

g) Baraje şi alte instalaţii proiectate pentru reţinerea sau   X  stocarea apei pe termen lung, altele decât cele incluse in Anexa I.1

     

h) Linii de tramvai, cai ferate subterane si de suprafaţa, linii suspendate sau linii similare specifice, utilizate exclusiv sau în principal pentru transportul de persoane

    X

i) Instalaţii de conducte pentru gaze şi petrol, altele decât cele incluse în Anexa I.1

  X (după caz)

X

j) Instalaţii de apeducte de lungime mare   X  k) Lucrări pentru combaterea eroziunii costiere si lucrări maritime ce pot modifica profilul costier prin construcţia, de exemplu, de diguri, chei, pontoane, debarcadere sau alte lucrări de apărare marina, exclusiv întreţinerea şi reconstrucţia unor astfel de lucrări

  X  

l) Instalaţii de extracţie a apei subterane si de reîncărcare artificiala a rezervelor de apa subterana, altele decât cele incluse in Anexa I.1

  X  

m) Lucrări pentru transferul resurselor de apa intre bazine hidrografice, altele decât cele incluse in Anexa I.1

  X  

11. Alte proiecte      a) Piste permanente de curse si testare a vehiculelor cu motor     Xb) Instalaţii pentru eliminarea deşeurilor, altele decât cele incluse in Anexa I.1

    X

c) Staţii pentru epurarea apelor uzate, altele decât cele incluse in Anexa I.1

    X

d) Amplasamente pentru depozitarea nămolurilor provenite de la staţiile de epurare

    X

e) Depozite de fier vechi, de vehicule uzate, inclusiv deşeuri de vehicule

    X

f) Bancuri de proba pentru motoare, turbine sau reactoare     Xg) Instalaţii pentru fabricarea fibrelor minerale artificiale     X

h) Instalaţii pentru recuperarea sau distrugerea substanţelor explozive

    X

i) Centre de ecarisaj.     X12. Turism si recreare      a) Pârtii de schi, instalaţii schilift, telecabine si amenajările aferente

    X

b) Amenajări marine de agrement   X  c) Sate de vacanta si complexuri hoteliere in afara zonelor urbane si amenajările aferente

    X

d) Campinguri permanente si amplasamente pentru caravane     Xe) Parcuri tematice.     X13. Modificări sau extinderi de proiecte efectuate pentru testări      a) Orice modificare sau extindere de proiecte prevăzute in Anexa I.1 sau in prezenta Anexa, deja autorizate, executate sau in curs de a fi executate, care poate avea efecte semnificative asupra mediului

    X

b) Proiectele stabilite in Anexa I.1, efectuate exclusiv sau in principal pentru elaborarea si testarea de metode sau produse noi si care sa nu fie utilizate pe o perioada mai mare de 2 ani.

    X

CAPITOLUL 2

METODE SI TEHNICI UTILIZATE IN STUDIILE EIM (METODOLOGIA STUDIILOR EIE)

Studiile de EIM asupra mediului constitue o investigare complexă a unor probleme noi, destul de putin cunoscute în care intervin elemente multiple si diferite care acoperă o suprafată mare si se desfăsoară într-un timp îndelungat. De aceea este nevoie de o metodologie de investigare adecvată.

Metodologia studiilor pentru EIM se compune din tehnici si metode aflate în interdependentă, având drept scop realizarea obiectivelor prevăzute în studiul de impact.

Prin metodă se întelege un procedeu teoretic de realizare a unui obiectiv punând anumite ipoteze specifice. Metoda se compune dintr-o serie de tehnici care se aplică, în functie de natura concreta a situatiei. Metoda contine toate elementele referitoare la tehnicile ce o alcătuiesc, ipotezele, modul de aplicare, scopul urmărit.

Tehnicile diferă între ele prin modul specific de realizare, tinând seama de particularitătile problemei de cercetat.

O altă caracteristică a metodologiei o constituie modul de utilizare metodelor si tehnicilor de investigare în functie de operatia sau etapa analizată.

Din cele 8 etape ale EIM, prezentate anterior, trei sunt considerate cele mai importante:

-identificarea;

-estimarea;-evaluarea.Astfel încât pentru aceste etape s-au stabilit metode si tehnici specifice de investigare.

2.1. Metode si tehnici utilizate in etapa de identificareUna din principalele metode utilizate în operatiile de identificare este metoda analizei

structurale. Analiza structurală este o metodă calitativă si urmareste furnizarea de informatii privind forma si structura unui sistem în scopul realizării unui model al proceselor si fenomenelor din realitate.

Ca tehnici componente ale metodei analizei structurale se pot enumera:- tehnica arbore-întrebări (arborescenţelor interogative);- tehnica schemelor de functionare;- tehnica arborelui de functionare;- lantul de efecte;- tehnica modelării structurale interpretative.(structură-interpretare.)

Tehnica arbore - întrebări urmăreste identificarea elementelor componente ale unui sistem (sau relatii între elemente), utilizand o schemă caracteristică numită arbore.

Este definită printr-o rădăcină (sau origine ), în care se plasează problema de studiat si mai multe întrebări care se aplică succesiv, formând ramurile. Tehnica arbore-întrebări urmăreste identificarea componentelor referitoare la o problemă P si se construieste astfel:

- în vârf (în originea arborelui) se plaseaza problema P (Studiul de impact); - problemei P, i se aplică un set de întrebari de genul "Care sunt componentele problemei P?" sau "Care sunt factorii care influentează problema P sau care sunt influentati de P?” - răspunsurile formează nivelul 1 al arborelui; - răspunsurile generează noi întrebări care formează componentele de pe nivelul 2 ; - procedeul se repetă până se obtin, pe ultimul nivel al arborelui, elemente considerate a fi suficient de detaliate pentru necesitătile de modelare a problemei P

P

Fig. 2.1. Arborescenta interogativa pentru identificarea componentelor unei probleme P

Pe ultimul nivel se poate pune întrebarea: "Cum poate fi estimat elementul respectiv?", obtinându-se astfel indicatorii de măsurare a elementelor. Sistemul de arbori interogativi poate fi dezvoltat prin adăugarea de noi elemente ce pot fi urmărite de ex: - arbori ponderati -în fiecare vârf de arbore se află un indicator –care are ponderea în functie de importanta sa în sistemul analizat;

- arbori probabilistici - arbori decizionali – au trei zone: zona strategiilor, zona mijloacelor si zona

resurselor necesare functionării sistemului.Tabelul 2.1 - exemplu de aplicare a tehnicii “arbore - întrebări” pentru

sistemul de asigurare cu apă în spatiul urban.

Tehnica “arbore - întrebări” pentru identificarea elementelor sistemului de asigurare cu apă în spatiul urban

Tabel 2.1

Problema (P)

Q1

Care sunt componentelesistemului de asig. cu apă în spatiul urban?

Q2

Care sunt activitătile cecaracterizează N1 ?

Q3

Care sunt nevoile directe ale N2 ?

Nivel N0 N1 N2 N3

Asigurarea cu apă în spaţiul urban

Cerinţe industriale- unităţi industriale mari - proces tehnologic

- spălări utilaje- băut- udat- gospodărire

- mică industrie

- spitale- curăţenie- şcoli

Cerinţe sociale - spălare aparatură, mat.- igienă

- unităţi culturale, admin.- parcuri, străzi- unit. de alim. publică- transporturi

Cerinţe familiale

- nevoi directe - băut- gătit

- nevoi de habitat- curăţenie- spălat- igienă

2.2. Metode si tehnici utilizate in etapa de estimare a efectelorPentru realizarea etapei de estimare a efectelor se folosesc metode si tehnici specifice Pentru EIM trebuie să se facă o apreciere cantitativă a posibilitatilor de aparitie

a unor influente (corelatii) între diferite fenomene, procese sau factori de mediu.In aceste cazuri se poate folosi o scală de apreciere calitativă, careia i se dau valori

numerice. Acestea sunt apreceri subiective care se pot face în diferite variante, în functie de gradul de cunoastere a unui fenomen sau proces.(tabel 2.2)De asemenea, se pot face aprecieri privind caracterul influentei, dacă este pozitivă sau negativă din punct de vedere al impactului. Pentru aceasta se defineste o scară de apreciere, având valori descrescătoare în functe de aparitie sau crescatoare, de la influente puternic negative, până la influente puternic pozitive, (tabelul 2.3).

Scară de apreciere a probabilităţii de aparitie a impactuluiTabel 2.2

Apreciere calitativă Varianta 1 Varianta 2Aparitie sigură a impactului 1,0 0,95Aparitie foarte probabilă 0,8 – 0,9 0,85Aparitie probabilă 0,6 – 0,7 0,7Sanse egale de aparitie sau nu 0,5 0,5Aparitie putin probabilă 0,3 – 0,4 0,30Aparitie foarte putin probabilă 0,1 – 0,2 0,15Impact inexistent 0,0 0,05

Aprecierea impactului pe baza valorilor numericeTabel 2.3

Apreciere calitativă Valoarea numericăInfluenţă foarte mare negativă - 3Influenţă medie negativă - 2Influenţă slabă negativă - 1

Nici o influenţă 0Influenţă redusă pozitivă +1Influenţă medie pozitivă +2Influenţă foarte mare pozitivă +3

Aceste aprecieri se fac în general de mai multe persoane (experti), prezentând dezavantajul că au un grad ridicat de subiectivitate si deci diferă destul de mult de la un subiect la altul. Dacă se face o medie se poate ajunge la o nivelare a valorilor, si poate se elimină o părere (opinie )foarte importantă. O solutie alternativă ar fi înregistrarea datelor fiecărui expert si apoi compararea rezultatelor finale. In această situatie nu se obtine o imagine colectivă asupra problemei, ci numai solutii individuale.

2.3. Metode si tehnici utilizate in etapele de evaluare ale studiului de impactEtapele de evaluare intervin în EIM atunci când este necesară aprecierea unor elemente,

după anumite criterii. Astfel, se evaluează:- subiectele studiilor;- efectele identificate si estimate;- alegerea anumitor solutii de actiune pentru modificarea efectelor;- variantele posibile.Metodele si tehnicile folosite în evaluare sunt metode generale si cuprind: metode

simple ce pot fi aplicate fără eforturi deosebite si metode mai complexe care presupun cunostinte specifice, timp, resurse financiare, calculatoare electronice, etc.

Alegerea metodelor depinde si de natura problemelor analizate. In general situatiile investigate în studiile de impact sunt deosebit de complexe, astfel încât rezultatele unei evaluari vor fi corelate cu tipul de metodă: mai simplă sau mai complexă.

- metode simple -usor de folosit, nu sunt precise, nu ating decât putine aspecte ale problemei analizate;

- metode mai complexe – sunt mai precise, iau în analiză mai multi factori, dar utilizarea lor este mai dificilă.

In general, se folosesc în această etapă următoarele grupe de metode:- metode simple de evaluare;- metode ale teoriei deciziilor;- metode de analiză multicriterială;- metode de tip arbore.Metodele simple de evaluare folosesc criterii de evaluare având aceeasi scară de

măsură.Lista de verificare sau de control, porneste de la o listă a criteriilor de evaluare.

Fiecare variantă analizată este verificată pentru a îndeplini criteriile stabilite. Lista trebuie să aibă putine elemente, comparabile între ele, iar rezultatul verificării trebuie să fie exprimat într-o formă simplă, de exemplu DA si NU (tabelul 2.4)

Aplicarea listei de verificare Tabelul 2.4

Varianta Criteriul

C1 C2 C3V1 DA DA NUV2 DA NU NUV3 DA NU DAV4 NU DA DA

Variantele selectate vor fi cele care îndeplinesc punctajul maxim de DA-uri. Se observă că într-o astfel de evaluare se consideră că toate criteriile au o importanta egală si nu se face o gradatie în aprecierea unui anumit criteriu.

- Metoda stabilirii profilului variantei. Se construieste "profilul" variantelor analizate prin prezentarea grafică a modului în care varianta răspunde unor criterii. Pentru fiecare criteriu se stabilesc câteva valori (calitative). Pentru ca diferitele profile să poată fi comparate si aleasă varianta optimă, trebuie ca numărul criteriilor si valorilor să fie cât mai redus (tabel 2.5).

Metoda stabilirii profilului varianteiTabel 2.5

Criterii ValoriFoarte bine Bine Mediu Slab

C1 x x x x

C2C3C4

Exemple de aplicare a metodelor de evaluare.Activitatea analizată: depozitarea, tratarea sau eliminarea deseurilor urbanea)- metoda listei de verificare. Se propun următoarele variante:- V1 – groapa de gunoi;- V2 – incinerarea;- V3 – piroliza;- V4 – plasma;- V5 – biomasa.Se propun următoarele criterii de evaluare:- C1 – investitie: - mare (NU) – nu se acceptă criteriul

- mică (DA) – se propune criteriul- C2 – poluare: - mare (NU) - mică (DA)- C3 – întreţinere – scump (NU)

- ieftin (DA)- C4 – suprafaţa ocupată – mare (NU)

- mică (DA)

Varianta CriteriulC1 C2 C3 C4

V1 DA NU DA NUV2 DA NU DA DAV3 DA DA DA DAV4 NU DA NU DAV5 NU DA DA NU

b) – metoda stabilirii profilului variantei.

Criterii ValoriFoarte mare Mare Medie Mică

C1C2C3C4

2.4 Metode si tehnici ale teoriei deciziilor. Folosesc un aparat matematic bine dezvoltat si se clasifică în functie conditiile ce

caracterizează situatiile analizate:- metode pentru conditii de certitudine - se bazează pe ipoteza că o varianta are

întotdeauna influente bine determinate;- metode pentru conditii de risc - bazate pe ipoteza că varianta are influente

nedeterminate; ele variază în functie de conditiile externe a căror manifestare este necunoscută

O categorie specială de metode de decizie folosite în EIM este cea a metodelor de analiză multicriterială. Analiza de impact se realizează în functie de mai multe criterii. Rezolvarea este simplă dacă toate criteriile pot fi evaluate cantitativ printr-o aceeasi mărime. Multe criterii exprimă însă aspecte calitative ce nu pot fi măsurate. In aceste conditii se aplică analiza multicriterială cu care se pot face comparatii în functie de diferite criterii.

Variantele se compară două câte două pe baza unei matrici, eliminând treptat variantele nedorite.

2.5 Metodele si tehnicile bazate pe structuri arborescente - variantele supuse evaluării sunt ordonate in functie de anumite obiective, reprezentate printr-o structură de tip arbore având pe niveluri succesive obiective din ce în ce mai detaliate, ajungându-se în final la obiectivele concrete, adică variantele care reduc la minim impactul.

Printr-o astfel de metodă elementele de pe fiecare nivel sunt comparate în functie de anumite criterii specifice, iar importanta lor se exprimă prin coeficienţi de pertinenţă.

Pe baza structurilor de tip arbore si a coeficientilor obtinuti pe niveluri, se poate calcula în final importanta elementelor de pe ultimul nivel, obtinându-se astfel o ordonare a impactului diferitelor variante analizate.

2.6. Metode si tehnici de prelucrare a datelor in evaluarea impactului ecologic

xx

xx

x

x

x

Incinerarea

Piroliza

Metodele si tehnicile folosite in EIM s-au dezvoltat în special în ultimii douăzeci de ani. Pentru realizarea EIM este necesară o echipă interdisciplinară de specialisti care analizează în detaliu fiecare aspect din cadrul impactului respectiv.

Informatiile se obtin de la institutii si centre de specialitate care detin sau pot fi în masură să obtină informatiile respective.

Prelucrarea datelor se poate face prin:- reprezentări grafice;- liste de control;- matrice de impact;- scheme sau grafuri functionale;- modele de integrare;- prelucrări statistice

2.7 Reprezentări graficeAceastă metodă presupune reprezentarea separată a diferitilor indicatori sau

parametri de mediu în functie de alti parametri sau indicatori caracteristici.Exemplu: hărtile ecologice ale zonei pot fi suprapuse pe harta proiectului si a zonei afectate pentru a evidentia amploarea si specificul impactului.

Această metodă se aplică în prezent prin Sistemul de Informatii Geografice (GIS).2.8 Liste de controlIn acest caz se folosesc liste cu impacturi potentiale pregatite pe baza experientei

acumulate în timp. Se compară diferite variante. 2.9 Matricea de impactIn prezent este metoda cea mai folosită în EIM.Se realizază compararea diferitilor factori într-o matrice în cruce. La intersectia

activitătilor cu factorii ecologici este apreciată (măsurată) intensitatea si importanta impactului.

Una din cele mai importante matrici, asa numita matrice Leopold, acopera 100 de tipuri de operatiuni, care produc impacturi la 88 de factori si conditii ecologice. Folosirea acestei metode permite analizarea tuturor relatiilor posibile, ceea ce face evaluarea totală mai obiectivă.

Matricele pot evalua atât impactul direct cât si cel indirect. De obicei în aceste matrici se folosesc scări si metode gradate pentru diferentierea rolurilor diferitelor tipuri de activitati si factori ecologici, ceea ce dă un caracter complex acestei metode.

2.10 Scheme sau grafuriAceste tehnici apreciază relatia între cauzele unui impact si efectele lui. Acestea

implică efecte de ordinul I (impact direct) si de ordinul II sau III (indirect). Această metodă este superioară pentru că rezultatele se reprezintă grafic, sunt usor de analizat, sunt

reprezentative si se pot prezenta comunitătii locale sau autoritătilor cu care se poate discuta.