1

Mateusz Walewski - CASE Maya Sandu - CASE Georgeta Mincu - IOM Moldova şi CASE Eugen Hristev - CASE Beata Matysiewicz - CASE

Efectele migraţiei şi remitenţelor în zonele rurale ale Moldovei şi Studiul de caz privind gestionarea migraţiei în Polonia

Proiectul este finanţat de către Ministerul Afacerilor Externe al Poloniei în cadrul Programului de asistenţă pentru anul 2008.

2

CASE – Centrul de Investigaţii Sociale şi Economice

Efectele migraţiei şi remitenţelor în zonele rurale ale Moldovei şi Studiul de caz privind gestionarea migraţiei în Polonia Publicaţia exprimă exclusiv opinia autorilor şi nu poate fi tratată ca punctul de vedere oficial al Ministerului Afacerilor Externe al Poloniei.

Proiectul este finanţat de către Ministerul Afacerilor Externe al Poloniei în cadrul Programului de asistenţă pentru anul 2008.

3

SUMAR...................................................................................................................................... 5

INTRODUCERE....................................................................................................................... 9

PARTEA I................................................................................................................................ 10 CAPITOLUL 1. Dezvoltarea economică generală a sectorului rural din Republica

Moldova în anii recenţi .......................................................................... 10 1.1 Caracteristicile populaţiei........................................................................................... 10 1.2 Dimensiunile veniturilor ............................................................................................ 11 1.3 Acces la serviciile de învăţământ şi ocrotire a sănătăţii............................................. 13 1.4 Acces la infrastructură................................................................................................ 14 1.5 Structura economică şi de angajare – agrobusiness-ul versus afacerile non-agricole 16 1.6 Politicile statului vizând localităţile rurale din Republica Moldova .......................... 17

CAPITOLUL 2. Caracteristicile generale ale migraţiei urbane şi rurale şi ale

remitenţelor............................................................................................. 19 2.1 Profilul general al migraţiei........................................................................................ 19 2.2 Diferenţele geografice ................................................................................................ 20 2.3 Factorii determinanţi ai migraţiei ............................................................................... 21 2.4 Dimensiunile remitenţelor.......................................................................................... 23 2.5 Mecanismele transferurilor, utilizarea remitenţelor ................................................... 25

CAPITOLUL 3. Remitenţe, migraţie şi comportamentul gospodăriilor din

comunităţile rurale................................................................................. 27 3.1 Câteva cuvinte despre distribuirea remitenţelor ca atare ........................................... 27 3.2 Venituri, bunăstare şi sărăcie ..................................................................................... 29 3.3 Comportamentul pieţei muncii şi alte decizii economice luate de migranţi şi

gospodăria lor............................................................................................................. 33 3.4 Comportamentul familiei, comportamentul social şi planurile de întoarcere acasă .. 36

CAPITOLUL 4. Caracteristici regionale selective ale migraţiei şi remitenţelor ......... 38

4.1 Emigraţia şi remitenţele pe regiuni ............................................................................ 38 4.2 Investiţii pe categorii de migranţi şi persoane care s-au întors şi planuri de

perspectivă.................................................................................................................. 41 Concluzii pentru Partea I .................................................................................................. 45

PARTEA II. TENDINŢELE ŞI GESTIONAREA MIGRAŢIEI ÎN POLONIA.................. 48 CAPITOLUL 1. Tendinţele migraţiei în Polonia ............................................................ 48

1.1 Emigraţia .................................................................................................................... 48 1.2 Imigraţia ..................................................................................................................... 51 1.3 Efectele pe termen lung şi pe termen scurt ................................................................ 51 1.4 Penuria pieţei forţei de muncă.................................................................................... 52

CAPITOLUL 2. Iniţiative pentru a atrage migranţii înapoi în Polonia ....................... 54

2.1 Factorii de ”Împingere” şi ”Atragere” ....................................................................... 54 2.2 Programul naţional „Întoarcerea acasă”..................................................................... 55 2.3 Acces la informaţie..................................................................................................... 55

4

2.4 Măsuri administrative................................................................................................. 56 2.5 Iniţiative de întoarcere a cetăţenilor calificaţi care locuiesc peste hotare. Programul

de întoarcere acasă ..................................................................................................... 56 2.6 Campanii pentru a opri migraţia populaţiei................................................................ 56 2.7 Iniţiative locale ........................................................................................................... 57 2.8 Menţinerea legăturilor cu Polonia .............................................................................. 57

Remarce de încheiere pentru Partea II. ........................................................................... 58

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................... 59

Anexă. Comentarii metodologice vizând sondajul efectuat de către CBS-AXA................... 60

5

SUMAR Prezentul Raport include 2 părţi separate: Prima parte descrie rezultatele unui sondaj efectuat de către CBS-AXA într-un eşantion de localităţi rurale din Republica Moldova în luna octombrie 2008 în cadrul proiectului CASE (Metodologia sondajului este descrisă în Anexă). În continuare în raport ne vom referi în acest context la termenul “sondaj”. Partea a doua este dedicată tendinţelor principale ale migraţiei şi gestionării migraţiei în Polonia pe parcursul ultimilor ani, scopul acesteia fiind de a oferi factorilor de decizie din Republica Moldova perspicacitatea politicilor poloneze de atragere a emigranţilor acasă.

Scopul acestei cercetări, descris în prima parte, este de a examina impactul migraţiei şi remitenţelor asupra comportamentului gospodăriilor şi localităţilor rurale pe fonul tendinţelor generale ale migraţiei din ţară şi particularităţilor sectorului rural din Republica Moldova. Partea a doua este rezultatul unui efort aparte, ce prezintă experienţa de ultimă oră a Poloniei în gestionarea fluxurilor considerabile de migranţi după aderarea la UE, în perioada în care, conform estimărilor, peste un milion de polonezi au părăsit ţara. Obiectivul acestei cercetări este de a prezenta factorilor de decizie din Republica Moldova studiul de caz al politicilor implementate pentru a gestiona eficace fluxurile migraţionale, pentru ca acestea să devină profitabile pentru dezvoltarea sustenabilă a ţării.

Cota-parte a populaţiei rurale din Republica Moldova este mai mare comparativ cu alte ţări din regiune şi constituie 58,7%. Localităţile rurale înregistrează venituri mai mici, cote mai mari ale sărăciei, grad de ocupare redusă în câmpul muncii şi indicatori mai mici privind sănătatea şi învăţământul. Conform rezultatelor noastre, salariile şi pensiile constituie două treimi din veniturile totale ale gospodăriilor rurale. Transferurile din străinătate se plasează pe locul trei şi alcătuiesc 12% din veniturile totale. Alte două surse importante sunt venitul generat de producţia agricolă şi venitul din activitatea zilieră, respectiv, 9% şi 8%. Ponderea redusă a veniturilor generate de agricultură în veniturile totale ale gospodăriilor prezintă un interes deosebit, deoarece, conform sondajului nostru, cel puţin 30% din populaţia rurală este încadrată în activităţi agricole. Acest fapt indică o productivitate foarte mică în sectorul agricol şi, în consecinţă, un şomaj latent de proporţii.

Datele indică faptul că gospodăriile rurale au acces sporit la diferite bunuri de consum pe termen lung, cum ar fi, bunăoară, frigiderele, televizoarele şi altele. Pe de altă parte, doar 31% din gospodăriile rurale dispun de autoturisme şi doar circa 10% au computere. Cu alte cuvinte, gospodăriile rurale, deşi bine aprovizionate cu bunuri de consum pe termen lung, sunt mult mai slab echipate cu bunuri „investiţionale” necesare pentru dezvoltarea personală, comunicaţie şi transport.

Accesul la infrastructură este factorul principal, pe baza căruia se pot face concluzii referitor la diferenţele în calitatea vieţii populaţiei rurale şi urbane. Conform datelor din statistica oficială, în anul 2006 doar 12% din populaţia rurală au avut acces la sistemul de aprovizionare cu apă, 6% - la sistemul de canalizare, mai puţin de 4% - la sistemul centralizat de încălzire şi circa 1% - la sistemul de aprovizionare cu apă caldă. Conform estimărilor Băncii Mondiale, în anul 2006 doar 2% din reţelele de drumuri locale existente erau în stare bună (din reţeaua naţională de drumuri, respectiv, 7%). Drumurile locale au fost evaluate cu 4.6 puncte la o scară de la 1 la 5 (unde 1 – înseamnă stare foarte bună, iar 5 – stare foarte rea). Din cauza calităţii proaste a drumurilor, gospodăriile rurale au suportat cheltuieli adiţionale pentru a accesa serviciile sociale şi administrative, cât şi pieţele de consum.

Ţinând cont de condiţiile precare ale transportului, popularizarea serviciilor de comunicaţie şi, în special, internetul, ar putea facilita dezvoltarea sectorului rural din Republica Moldova. La

6

fel, ar fi foarte important pentru persoanele plecate şi gospodăriile acestora să-i menţină pe migranţi integraţi in familie şi localitatea natală.

Pe baza Sondajului Forţei de Muncă (SFM) din Republica Moldova, numărul de migranţi a crescut constant în ultimii zece ani, cu o singură abatere înregistrată în anul 2005, de la circa 100 000 în anul 1999 până la circa 350 000 la sfârşitul anului 2008. Începând cu anul 2003, migraţia din localităţile rurale a început să crească cu un ritm mai mare comparativ cu localităţile urbane, discrepanţa constituind 4-6 puncte procentuale. Numărul de “migranţi noi” este, de asemenea, mai mare la ţară decât în oraşe. Rata înaltă a migraţiei influenţează serios activitatea economică din Republica Moldova, în particular, din localităţile rurale.

Remitenţele au atins o cifră echivalentă cu aproximativ 36% din valoarea produsului intern brut al Republicii Moldova, constituind astfel o parte importantă a economiei ţării. Se poate de presupus că rolul remitenţelor în economia rurală este chiar şi mai mare. Prin urmare, analiza mărimilor, structurii şi influenţei remitenţelor asupra dezvoltării economice şi comportamentului economic al gospodăriilor constituie o sarcină importantă.

Conform sondajului nostru, 26% din gospodării primesc bani din străinătate. Majoritatea remitenţelor sunt trimise în mod sistematic,, de exemplu - 89% din gospodării primesc transferuri de peste hotare mai des decât o dată în trimestru, iar 47% - cel puţin o dată pe lună. Aceasta înseamnă că majoritatea populaţiei rurale, care primeşte remitenţe, le poate considera drept sursă stabilă şi sistematică de venit, pe baza căreia aceasta îşi formează bugetul zilnic de consum.

Cea mai vizibilă trăsătură a remitenţelor este asimetria şi, drept urmare, distribuirea disproporţionată. Analiza efectuată prin aplicarea Curbei Lorenz standard denotă faptul, că 75% din gospodăriile recipiente de remitenţe primesc doar 25 % din suma totală trimisă în ţară. Sume mai mari sunt direcţionate, în general, gospodăriilor mai tinere şi mai calificate. Aceste caracteristici ar trebui să influenţeze pozitiv abilitatea de încadrare în câmpul muncii şi „potenţialul economic” mai amplu al gospodăriilor, indiferent de remitenţele pe care le primesc. La nivel macro, remitenţele tind să escaladeze inechităţile, în loc să contribuie la eradicarea lor. Totuşi, pe de altă parte, aceasta înseamnă că o parte considerabilă a remitenţilor ar putea fi economisită sau investită, deoarece gospodăriile mai înstărite, inclusiv cele recipiente de remitenţe, tind sa dispună de economii şi investiţii mai mari în comparaţie cu cele mai nevoiaşe.

Remitenţele au o influenţă majoră asupra potenţialului economic al gospodăriilor, în special, dacă sunt suficient de mari. Cheltuielile medii pe cap de locuitor ale gospodăriilor recipiente a unei sume lunare mai mici de 1500 lei alcătuiesc circa 600 lei pe lună. Pe măsură ce valoarea medie lunară a remitenţelor creşte, tendinţa în cauză este urmată şi de cheltuielile medii, constituind aproximativ 1100 lei în gospodăriile care primesc, cel puţin 10,000 lei.

Adesea remitenţele sunt principala sursă de venit a gospodăriilor. În unele cazuri remitenţele acoperă toate necesităţile de consum. Prin urmare, situaţia creată îi poate descuraja pe ceilalţi membri ai gospodăriei casnice să lucreze, soldându-se, în general, cu activitate economică mai redusă la nivel de ţară. Rezultatele noastre indică existenţa unei influenţe negative nesemnificative a remitenţelor asupra probabilităţii încadrării în câmpul muncii a acelor membri ai gospodăriilor care au rămas acasă. Pe de altă parte, dacă noi îi includem pe acei care lucrează peste hotare, dimensiunea remitenţelor corelează pozitiv cu rata de angajare. În general, se pare că rata “totală” de angajare în gospodăriile care primesc remitenţe este mai mare decât în gospodăriile care nu le primesc. Deci, prin migraţie şi lucrul peste hotare se manifestă activitatea economică, pe de altă parte, lipsa de oportunităţi de angajare în ţară serveşte drept temei important pentru migraţie.

7

Este evident faptul, că acei care primesc remitenţe mai mici, le utilizează, în principal, pentru necesităţile vitale, astfel ca produsele alimentare, îmbrăcăminte etc. Remitenţele mai mari sunt utilizate adesea pentru bunuri de consum pe termen lung, aşa ca autoturismele, computerele sau aparatele electronice, reparaţii locative, cât şi pentru diverse investiţii. De menţionat, că o cotă majoră a remitenţelor primite de toate categoriile de gospodării este utilizată pentru educaţie – o investiţie fundamentală ce va spori competitivitatea în perspectivă. Mai mult de 10% din remitenţele de anvergură (peste 5000 lei pe lună) sunt utilizate pentru investiţii în agrobusiness. Spre regret, sume relativ mici din banii primiţi de peste hotare sunt folosite pentru finanţarea afacerilor de antreprenoriat non-agricole.

Mai mult de 80% din migranţi pretind că ei planifică să se întoarcă în Republica Moldova, iar 54 la sută planifică să facă acest lucru în următoarele 6 luni. Doar 16% din persoanele care planifică să revină nu o vor face în decursul următorului an. Aceste declaraţii par a fi demonstrate de viaţa lor din prezent şi deciziile financiare, deoarece majoritatea migranţilor şi-au lăsat familia acasă. Rata divorţurilor fiind nesemnificativă, acei care primesc sume mari le investesc în agrobusiness şi, în fine, migranţii nu sunt mai puţin interesaţi de viaţa socială şi politică din ţară decât acei care locuiesc în Republica Moldova.

Conform sondajului, cota migranţilor în populaţia totală diferă esenţial în funcţie de regiuni. Astfel, unitatea teritorial - administrativă (UTA) Găgăuz-Eri, din partea de sud a Republicii Moldova, este regiunea cu cea mai mare pondere a migranţilor; aproximativ 34% din populaţia adultă în prezent locuieşte şi lucrează peste hotare. Pe de altă parte, unele localităţi din partea de nord a ţării înregistrează cel mai înalt nivel al remitenţelor. Valoarea medie anuală a sumelor transferate în această parte a ţării, conform datelor noastre, depăşeşte 100.000 lei, pe când suma medie anuală a transferurilor la nivel de ţară cu puţin depăşeşte 40.000 lei.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul, că procentajul persoanelor care investesc în gospodăriile de fermier e mai mare în regiunea de nord a ţării (36%). Acei din regiunea centrală şi de sud din sumele primite de peste hotare cheltuiesc mai mult pentru necesităţile vitale şi bunurile de consum pe termen lung. De asemenea, este pe larg acceptată ideea că remitenţele migranţilor au contribuit în mare măsură la creşterea bunurilor imobiliare din ultimii câţiva ani. Astfel de investiţii par a fi răspândite, în particular, în regiunile amplasate mai aproape de municipiul Chişinău.

Aparent, asigurarea unei utilizări productive a sumelor mari de remitenţe transferate în Republica Moldova, ar trebui să fie una din cele mai importante priorităţi ai factorilor de decizie din ţară. În scopul realizării acestui deziderat, cote mai mari de remitenţe ar trebui să fie direcţionate spre sistemul financiar al ţării, în loc să fie păstrate în numerar acasă. Pentru aceasta este necesar, în primul rând, de a spori accesul populaţiei rurale la serviciile bancare, mediatizarea acestora şi, în al doilea rând, este nevoie de a cultiva încrederea populaţiei rurale în instituţiile financiare.

Pe de altă parte, eventual, o proporţie mai mare a remitenţelor ar trebui investită în afaceri, altele decât gospodăriile de fermier. Evident, lipsa infrastructurii şi a unei guvernări adecvate sunt impedimentele principale, din cauza cărora emigranţii calificaţi şi tineri care trimit sume mari de bani se abţin să investească în activităţi de antreprenoriat. Eradicarea acestor impedimente pentru dezvoltarea locală ar trebui să devină o prioritate ardentă.

Ţinând cont de faptul, că o cotă-parte semnificativă a migranţilor este interesată să revină la baştină, Guvernul ar trebui să depună eforturi, astfel încât acest proces să se desfăşoare fluent şi facil. Experienţa Poloniei de ultimă oră în această ordine de idei ar fi de bun augur.

8

Asigurarea migranţilor care se întorc în ţară cu informaţia necesară despre oportunităţi şi încadrare în societate este primul şi cel mai esenţial pas. Migrantul trebuie să ştie cum sa-şi soluţioneze toate problemele sociale, economice şi administrative, vizând asigurarea socială, medicală, impozitarea şi alte probleme conexe, iar personalul tuturor instituţiilor publice ar trebui să fie cât se poate de transparent şi binevoitor în relaţii cu foştii migranţi. De asemenea, migrantul are nevoie de informaţia de fond vizând oportunităţile de angajare în câmpul muncii atât la nivel naţional, cât şi regional.

9

INTRODUCERE Prezentul Raport include 2 compartimente separate:

• Prima parte descrie rezultatele sondajului efectuat în cadrul proiectului CASE de către CBS-AXA în unele comunităţi rurale din Republica Moldova în luna octombrie 2008 (Metodologia sondajului este descrisă în Anexă). În continuare în raport ne vom referi în acest context la termenul “sondaj”.

• Partea a doua este dedicată tendinţelor principale ale migraţiei şi gestionării migraţiei în Polonia pe parcursul ultimilor an, scopul acesteia fiind de a oferi factorilor de decizie din Republica Moldova perspicacitatea politicilor poloneze de atragere a emigranţilor acasă.

Există studii numeroase referitoare la dimensiunile emigraţiei, distribuirea geografică a acesteia, cât şi referitoare la mărimea generală a remitenţelor către Republica Moldova. Studiile sunt publicate sistematic de către Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (în continuare “OIM Moldova”). Rezultatele sondajului, prezentate în prima parte a acestui Raport, sunt complementare celor existente. Scopul de bază al cercetării noastre a fost de a analiza impactul migraţiei şi al remitenţelor asupra comportamentului gospodăriilor şi localităţilor rurale în condiţiile tendinţelor generale ale migraţiei din ţară şi particularităţilor sectorului rural din Republica Moldova. Sectorul rural din Republica Moldova este caracterizat de un nivel sporit al sărăciei, dat fiind agricultura subdezvoltată şi insuficienţa altor surse de venituri interne. Incidenţa emigraţiei în localităţile rurale este, la fel, mai mare decât în localităţile urbane. Prin urmare, se poate de presupus că impactul migraţiei şi al remitenţelor este semnificativ în special în sectorul rural.

Primele două capitole descriu, în primul rând, particularităţile de bază ale economiei rurale din Republica Moldova şi, în al doilea rând, dezvoltările migraţionale atât în sectorul rural, cât şi în cel urban. De asemenea, sunt evidenţiate caracteristicile specifice ale migraţiei rurale. Capitolul 3 prezintă analiza rezultatelor sondajului referitoare la impactul migraţiei şi al remitenţelor asupra situaţiei social - economice şi a comportamentului economic al gospodăriilor rurale. Următorul capitol încearcă să prezinte unele diferenţe regionale principale în incidenţa şi structura migraţiei şi în dimensiunea şi utilizarea remitenţelor pe baza rezultatelor acestui sondaj. Totuşi, aceste rezultate trebuie abordate doar ca material ilustrativ, deoarece nu sunt reprezentative la nivel regional din cauza dimensiunii mici a eşantionului nostru. Ultimul capitol din partea întâia include concluziile relevante.

Partea a doua este rezultatul unui efort aparte, ce reprezintă experienţa de ultimă oră a Poloniei în gestionarea fluxurilor considerabile de migranţi după aderarea la UE, când, conform estimărilor, peste un milion de polonezi au părăsit ţara. Obiectivul acestei cercetări este de a prezenta factorilor de decizie din Republica Moldova studiul de caz al politicilor implementate pentru a gestiona eficace fluxurile migraţionale, pentru ca acestea să devină profitabile pentru dezvoltarea sustenabilă a ţării.

În această parte a Raportului sunt redate principalele tendinţe şi caracteristici ale fluxurilor migraţionale curente din şi în Polonia. În continuare sunt descrise cele mai recente politici adoptate de Guvernul Poloniei în scopul gestionării fluxurilor migraţionale. De asemenea, sunt incluse concluziile relevante.

10

PARTEA I. CAPITOLUL 1. Dezvoltarea economică generală a sectorului rural din Republica Moldova în anii recenţi 1.1 Caracteristicile populaţiei Istoric, condiţiile de viaţă în comunităţile rurale din Republica Moldova au fost mai precare comparativ cu localităţile urbane. Situaţia dată a persistat în timpurile sovietice şi a continuat după obţinerea independenţei (1991). Localităţile rurale au rămas în urma celor urbane în ceea ce priveşte indicatorii principali ai bunăstării economice, înregistrând venituri mai mici, cote mai mari ale sărăciei, încadrare redusă în câmpul muncii şi indicatori mai mici privind sănătatea şi învăţământul. Potrivit datelor statistice oficiale, cota-parte a populaţiei rurale a înregistrat o creştere uşoară în ultimii 18 ani. Conform situaţiei de la 1 ianuarie 2008, populaţia din sectorul rural a constituit 2,097 milioane oameni, ceea ce reprezintă 58.7% din total1. Ponderea populaţiei rurale în Republica Moldova este mai mare decât în alte ţări din regiune (vezi Figura I.1.1). Figura I.1.1 Ponderea populaţiei rurale în populaţia totală pe ţări, 2008

Sursă: Banca Mondială

Particularităţile de gen ale populaţiei rurale sunt similare celor ale populaţiei urbane, în schimb structura pe vârstă se deosebeşte puţin. Copiii din sectorul rural (cu vârsta sub 15 ani) alcătuiesc 64% din numărul total de copii din ţară şi reprezintă 19% din populaţia rurală totală (comparativ cu 15% din localităţile urbane). Ratele natalităţii şi mortalităţii în perioada 2001-2006 în localităţile rurale sunt, de asemenea, net superioare ratelor corespunzătoare din localităţile urbane cu 4-5 puncte procentuale1. Speranţa de viaţă la naştere în localităţile rurale este mai mică decât în urbe: 67.8 şi 70.5 ani, respectiv. Concomitent, ponderea populaţiei vârstnice la ţară este de 1.4 ori mai mare decât la oraşe şi aproximativ 12% din populaţia rurală are peste 65 de ani. Situaţia demografică dificilă ce s-a format în combinaţie cu ratele natalităţii şi mortalităţii mai mari, plus populaţia preponderent vârstnică din localităţile rurale

1 Sursă: Biroul Naţional de Statistică (BNS).

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%

Moldova

Albania

Georgia

România

Slovacia

Polonia

Armenia

Ucraina

11

sunt rezultate plauzibile ale emigrării în masă a populaţiei adulte preponderent tinere – vârsta medie a migranţilor este de 36 ani).

Potrivit rezultatelor sondajului CASE, mărimea medie a unei gospodării rurale este de 4 persoane şi este aproape de valoarea stabilită de ultimul sondaj OIM2. La momentul intervievării, doar o singură persoană din cele 4 ale gospodăriei era angajată în câmpul muncii în ţară. Două treimi din numărul total de gospodării rurale erau conduse de către bărbaţi. 25 la sută din capii de gospodărie n-au studii de loc sau au studii primare sau secundare incomplete, 51% din gospodării sunt conduse de persoane cu studii medii, profesional-tehnice sau studii liceale, şi doar 13 la sută dintre capii de familie au studii superioare. De asemenea, pe baza sondajului a fost relevat faptul că circa 44% din capii de gospodărie nu dispuneau de un loc de muncă la momentul intervievării.

1.2 Dimensiunile veniturilor După cum a fost menţionat mai sus, sectorul rural din Republica Moldova se caracterizează prin venituri mai reduse şi nivel de sărăcie mai înalt. Conform datelor Ministerului Economiei şi Comerţului (MEC), în anul 2007, sărăcia absolută în localităţile rurale era cu 12.9 puncte procentuale mai mare decât în cele urbane. În acelaşi timp, doar 5.6% din populaţia rurală conştientiza faptul că este săracă comparativ cu 18.6% din populaţia urbană (vezi Tabelul I.1.1). Cu toate că în ultimii câţiva ani sărăcia în mediul rural a urmat tendinţa generală descrescătoare, această reducere s-a manifestat mult mai lent comparativ cu indicatorul similar pentru populaţia urbană. De exemplu, în anul 2007, sărăcia absolută în mediul urban s-a redus cu 6.4 puncte procentuale, pe când în mediul rural – doar cu 2.8 puncte procentuale. În consecinţă, 70% din populaţia săracă şi 81% din populaţia extrem de săracă locuia în anul 2007 în mediul rural. La fel, conform estimărilor MEC, în anul 2007, remitenţele au redus rata absolută a sărăciei în mediul rural cu 13.6 puncte procentuale. Tabelul I.1.1 Ratele sărăriei în mediul rural şi cel urban în anul 2007, %

2007

Total Mediul rural Mediul urban

Sărăcie extremă 2.8 3.9 1.2

Sărăcie absolută 25.8 31.3 18.4

Sărăcie subiectivă 7.4 5.6 18.6

Sursă: Ministerul Economiei şi Comerţului, pe baza datelor Bugetului gospodăriilor casnice.

Sondajul nostru indică că salariile şi pensiile alcătuiesc două treimi din veniturile totale ale gospodăriilor rurale (vezi Figura I.1.2). Transferurile din străinătate se plasează pe locul trei şi alcătuiesc 12% din veniturile totale. Alte 2 surse importante sunt venitul generat de producţia agricolă şi venitul din munca de zilier, respectiv, 9% şi 8%. Ponderea veniturilor generate de agricultură în veniturile totale ale gospodăriilor este destul de redusă, deoarece, conform sondajului nostru, cel puţin 30% din populaţia rurală este angajată în activităţi agricole/de fermier. Acest fapt indică o productivitate foarte mică în sectorul agricol şi, în consecinţă, un şomaj latent considerabil.

Potrivit constatărilor sondajului, gospodăriile conduse de persoane cu studii cu vârsta sub 40 de ani sunt mai prospere decât celelalte; cu toate acestea, diferenţele sunt nesemnificative. Pe de altă parte, desfăşurarea activităţii de antreprenoriat este o determinantă importantă a

2 Sondajul OIM, 2008.

12

veniturilor gospodăriilor, însă ponderea gospodăriilor care desfăşoară activităţi de antreprenoriat alcătuieşte doar 5.8% din numărul total de respondenţi. Figura I.1.2 Sursele principale de venituri ale gospodăriilor rurale

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului CASE.

Cu toate că populaţia rurală nu se consideră săracă, majoritatea oamenilor cred că venitul lor este prea mic: 34% indică că veniturile lor nu sunt suficiente pentru a satisface necesităţile primare; iar 38% cred că veniturile le ajung doar pentru a satisface necesităţile primare. Gospodăriile conduse de femei au declarat că situaţia este chiar mai precară – 43% şi 31% respectiv.

Pe de altă parte, datele constată un nivel destul de înalt al accesibilităţii gospodăriilor rurale la bunurile pe termen lung (vezi Tabelul I.1.2). Mai mult de 93% din gospodării dispun de televizor şi 80% - de aparat de telefon staţionar. Circa 78% din gospodării dispun de frigider, ceea ce este, totuşi, un nivel redus. Numărul de gospodării care au cel puţin un telefon mobil este destul de mare – 49%. Pe de altă parte, doar 31% din gospodăriile rurale dispun de autoturism şi doar 10% din ele au computer. Cu alte cuvinte, gospodăriile rurale, deşi bine aprovizionate cu bunuri de consum pe termen lung, sunt mult mai puţin echipate cu bunuri durabile „investiţionale” necesare pentru dezvoltarea personală, comunicaţie şi transport. Tabelul I.1.2 Bunuri durabile în gospodăriile rurale

Bunuri % din gospodării Televizor 93.6 Telefon staţionar 80.0 Frigider 77.7 Maşină de spălat 60.8 Telefon mobil 48.6 Hi-Fi / Video 50.0 Autoturism 30.7 Computer 9.9 Folosesc Internet 3.5

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

Nu este surprinzător faptul că 76% din respondenţi au declarat că posedă terenuri agricole. În medie, gospodăriile au în proprietate 2.4 hectare de terenuri; însă doar 9% din gospodării dispun de mai mult de 5 hectare. Mai mult decât atât, 27% din respondenţi au răspuns că au în

Salarii38%

Venituri din activitatea de

zilier 8%

Venituri din producţiaagricolă

9%

Remitenţe 12%

Pensii 29%

Altele4%

13

proprietate terenuri cu destinaţie neagricolă, iar 6% dispun de o casă sau un apartament adiţional celui în care locuiesc.

1.3 Acces la serviciile de învăţământ şi ocrotire a sănătăţii Învăţământul şi ocrotirea sănătăţii sunt alte două determinante importante ale calităţii vieţii. Din nou, populaţia rurală, tradiţional, a avut acces mai redus atât la serviciile de învăţământ, cât şi la cele medicale. Statistica oficială indică diferenţe importante în rata de înrolare în educaţia copiilor din mediul rural şi cel urban. Diferenţa este semnificativă, în special, în cazul învăţământului preşcolar. Astfel, în anul 2006 rata de înrolare preşcolară în mediul rural era de circa 60% comparativ cu 89% în localităţile urbane. Cauzele principale ce explică rata redusă de înrolare în localităţile rurale sunt lipsa unor astfel de instituţii şi costurile mari pentru învăţământ. Recent, Guvernul a lansat câteva proiecte pentru a mări numărul acestor instituţii în localităţile rurale. Înrolarea în învăţământul primar şi secundar în mediul rural, de asemenea, este mai mică; cu toate acestea, diferenţele nu sunt foarte mari (vezi Tabelul I. 1.3). Tabelul I.1.3 Ratele de înrolare pe niveluri de învăţământ

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Învăţământ preşcolar (3-6 ani)

Total (rata brută de înrolare) 44.1 47.6 57.0 61.6 66.1 70.7 70.1

Urban 63.8 65.6 75.5 80.4 84.8 89.2 87.2

Rural 34.2 38.6 47.7 51.3 56.4 61.0 61.0

Învăţământ primar (7-10 ani)

Total (rata netă de înrolare) 93.5 92.4 92.4 92.4 91.0 87.8 87.6

Urban 95.1 94.6 94.8 96.4 95.5 92.1 93.3

Rural 92.5 91.3 91.6 90.4 88.7 85.6 84.7

Învăţământ secundar (11-15 ani)

Total (rata netă de înrolare) 87.0 86.8 87.9 87.5 88.5 86.8 86.2

Urban 92.2 91.2 91.6 90.8 92.1 90.1 90.4

Rural 83.5 84.0 85.7 85.4 86.3 94.9 83.9

Sursă: Ministerul Economiei şi Comerţului.

Deşi cheltuielile pentru învăţământ sunt considerate a fi o povară serioasă pentru gospodării, datele disponibile sunt destul de confuze. Astfel, potrivit estimărilor MEC efectuate pe baza Bugetului gospodăriilor casnice, în anul 2007, cheltuielile pentru învăţământ în localităţile rurale au constituit în medie 63 lei pe lună, ceea ce era de 2.7 ori mai puţin comparativ cu cheltuielile la acest capitol în localităţile urbane. Sondajul nostru a constatat că 57% din gospodăriile intervievate n-au efectuat cheltuieli pentru învăţământ în ultimele 12 luni, pe când gospodăriile cu copii au cheltuit în medie 200 lei pe lună (10% din cheltuielile medii ale gospodăriilor din sondajul nostru). Potrivit constatărilor sondajului OIM, aceste cheltuieli sunt ceva mai reduse: 156 lei pentru localităţile rurale şi 164 lei pentru localităţile urbane.

Statistica naţională dispune de date relativ puţine referitoare la starea sănătăţii populaţiei din mediul rural şi accesul ei la serviciile medicale3. Conform rapoartelor Ministerului Sănătăţii, 3 Informaţia detaliată este publicată pe raioane, fără clasificarea pe localităţi rurale şi urbane.

14

odată cu dezvoltarea medicinii primare, accesul populaţiei rurale la serviciile medicale a crescut în ultimii ani. Accesul este estimat prin incidenţa vizitelor la instituţiile medicale, care a crescut de la 222 la 1000 populaţie în anul 2006 la 243 la 1000 în 2007 (pentru comparaţie, în localităţile urbane incidenţa vizitelor la instituţiile medicale a fost de 329 la 1000 persoane). Cu toate acestea, nivelul spitalizării continuă să fie mai redus în mediul rural (14.2 la 100 persoane) comparativ cu cel din mediul urban (18.7 la 100 persoane), ceea ce poate fi interpretat ca un indicator al accesului redus la aceste servicii. De asemenea, în anul 2007, numărul de medici la 10000 oameni era de 5.9 în comparaţie cu 63.8/10000 în localităţile urbane4. Conform datelor Bugetului gospodăriilor casnice, în anul 2007, 16% din populaţia rurală a evaluat starea sănătăţii lor drept extrem de rea comparativ cu 13% din populaţia urbană.

În ultimele 12 luni 34% din gospodăriile rurale n-au avut cheltuieli pentru sănătate, iar acele gospodării care au suportat asemenea cheltuieli, au cheltuit în medie 200 lei pe lună, iar circa 13% din gospodării au cheltuit mai mult de 400 lei pe lună. Aceasta este o cifră mare dacă ţinem cont de faptul că o gospodărie, participantă la sondajul nostru, cheltuia pe lună în total aproximativ 2000 lei. Potrivit rezultatelor sondajului, 12% din plăţile efectuate în cadrul sectorului de sănătate au fost neoficiale. Sondajul OIM indică cifre similare referitoare la cheltuielile medii ale unei gospodării rurale - circa 244 lei pe lună comparativ cu 266 lei pe lună în localităţile urbane. Cât priveşte acoperirea cu asigurarea medicală, doar 50% din membrii gospodăriei casnice din sectorul rural au declarat că aveau asigurare. Concomitent, doar fiecare a doua persoană în vârstă de peste 65 ani a confirmat că dispune de asigurare medicală, deşi această categorie de persoane este asigurată de către stat sută la sută. Acesta este un indiciu că unele persoane nu ştiu că sunt asigurate şi, probabil, nici nu beneficiază de asigurarea medicală.

1.4 Acces la infrastructură

Accesul la infrastructură este factorul principal, pe baza căruia se poate conchide despre diferenţele în calitatea vieţii populaţiei rurale şi urbane. În concordanţă cu statistica oficială, în anul 2006 doar 12% din populaţia rurală a avut acces la sistemul de aprovizionare cu apă, 6% - la sistemul de canalizare, mai puţin de 4% - la sistemul centralizat de încălzire şi circa 1% - la sistemul de aprovizionare cu apă caldă (vezi Figura I.1.3). În general, se observă o creştere uşoară a nivelului de acces la aceste servicii în ultimii 8 ani. Mai mult decât atât, potrivit sondajului, nivelul de acces la aprovizionarea cu apă este chiar mai mare (28%) decât indică statistica oficială. Cu toate acestea, atât aprovizionarea cu apă, cât şi sistemul de canalizare rămân, deocamdată, inaccesibile pentru majoritatea populaţiei rurale.

În ultimii 6 ani, Guvernul Republicii Moldova a efectuat investiţii semnificative în reţeaua de gaze naturale pe întreg teritoriul ţării. Conform informaţiei furnizate de MEC, în perioada 2003 – 2007 a fost alocată suma de 791 milioane lei pentru implementarea Programului de gazificare şi 56% din localităţi au fost conectate la conducta de gaz. Conform sondajului nostru, 33% din respondenţi au acces la conducta de gaz, însă doar 13% folosesc gazul pentru sistemul de încălzire. Gazificarea constituie un efort costisitor pentru gospodăriile rurale şi chiar în cazul când acestea au acces la conducta de gaz, pur şi simplu, nu-l folosesc pentru încălzire.

4 http://www.ms.gov.md/_files/1318-Raport%2520de%2520activitate%2520a%2520Ministerului%2520Sanatatii%2520pentru%2520anul%25202007.pdf

15

În Strategia cu privire la infrastructura transportului terestru pentru anii 2008 - 20175, Guvernul împreună cu Banca Mondială au estimat, că în anul 2006 doar 2% din reţelele de drumuri locale existente erau în stare bună (din reţeaua naţională de drumuri, respectiv - 7%). Drumurile locale au fost evaluate cu 4.6 puncte la o scară de la 1 la 5 (unde 1 – înseamnă stare foarte bună, iar 5 – stare foarte rea). Din cauza calităţii proaste a drumurilor, gospodăriile rurale au suportat cheltuieli adiţionale pentru a accesa serviciile sociale şi administrative, cât şi pieţele de consum.

Figura I.1.3 Accesul la serviciile comunale în localităţile din Republica Moldova

Sursă: Biroul Naţional de Statistică.

Potrivit rezultatelor sondajului, serviciile de telecomunicaţii (telefonia staţionară şi mobilă) sunt destul de accesibile, în schimb serviciile de Internet, practic, lipsesc (vezi Figura I.1.4). Circa 80% din respondenţi indică că dispun de telefon staţionar, mai puţin de 10% dispun de computer şi mai puţin de 5% au acces la Internet. Ţinând cont de condiţiile precare de transport, popularizarea serviciilor de comunicaţie şi, în special, internetul, ar putea facilita dezvoltarea sectorului rural din Republica Moldova. De asemenea, ar fi foarte important pentru persoanele plecate şi gospodăriile acestora să-i menţină pe migranţi integraţi cu familia şi localitatea natală. Figura I.1.4 Accesul la serviciile de comunicare în localităţile rurale

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului CASE.

5 http://www.gov.md/

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

rurale urbane rurale urbane rurale urbane

2000 2005 2006

Aprovizionare cu apă Canalizare

Încălzire centrală

0%

20% 40%

60% 80%

100%

Telefonie fixă Telefonie mobilă Computer Internet

16

1.5 Structura economică şi de angajare – agrobusiness-ul versus afacerile non-agricole Agricultura continuă să fie principala ocupaţie a populaţiei rurale. Potrivit informaţiei Biroului Naţional de Statistică, în anul 2007, circa 32% din populaţia ocupată în câmpul muncii activa în sectorul agricol6, 18% - în sectorul public, iar 16% în domeniul comerţului şi al industriei. Sondajul CASE indică rezultate relativ similare: 34% din capii de gospodărie sunt angajaţi în sectorul agricol, 28% - în sectorul public (inclusiv sectorul de învăţământ şi ocrotire a sănătăţii), 12% - în construcţii şi 8% - în comerţ. Concomitent, salariul mediu din agricultură este cu 57% mai mic decât salariul mediu din industrie şi cu 54% mai mic decât în sectorul public.

Ţinând cont de nivelul redus al veniturilor în sectorul agricol şi de gradul de ocupare sporit în agricultură în localităţile rurale, nu este surprinzător faptul că sărăcia în mediul rural a crescut, deşi rata şomajului este destul de mică. Datele statistice oficiale indică rate de angajare similare în mediul urban şi rural (vezi Tabelul I.1.4), în ambele tipuri de localităţi rata angajării este extrem de joasă, când doar jumătate din populaţia adultă are un loc de muncă. Pe de altă parte, rata şomajului în localităţile rurale este cu mult mai mică decât în localităţile urbane. Asta înseamnă că o proporţie mare a populaţiei rurale nu este activă pe piaţa muncii, cu alte cuvinte, n-are un loc de muncă, nici nu este în căutarea unui loc de muncă. În plus, se poate de presupus că, la fel ca în alte ţări din Europa de Est şi, în particular, ţările CSI7, nivelul şomajului latent (în sensul locurilor de muncă neproductive şi prost plătite) este destul de mare, cu alte cuvinte, veniturile generate de persoanele angajate nu sunt suficiente pentru a-şi întreţine familia. Tabelul I.1.4 Ratele de angajare în câmpul muncii în mediul rural şi urban din Republica Moldova

2000 2005 2007 Indicatorii

rural urban rural urban rural urban

Rata angajării, % 59.4 48.6 44.5 46.6 41.6 43.8

Rata şomajului, % 3.4 15.7 4.0 11.2 3.6 6.9

Sursă: Biroul Naţional de Statistică.

De asemenea, activitatea de antreprenoriat este nesemnificativă în mediul rural. Doar 2.6% din capii de familie au indicat că dispun de o afacere la momentul intervievării şi 2.3% au menţionat că au avut o afacere în trecut, dar nu planifică să lanseze altă afacere în viitor. Cu toate acestea, 8.7% din capii de familie au comunicat că, deşi nu au avut afaceri în trecut, planifică să înceapă activitatea de antreprenoriat în viitor şi această relatare sună încurajator. Concomitent, 86% din gospodării nici n-au avut, nici nu planifică să înceapă vreo afacere în viitor.

Sondajul OIM a identificat că temeiurile invocate de populaţia rurală pentru a nu crea o întreprindere proprie sunt, practic, similare celor invocate de populaţia urbană (vezi Tabelul I. 1.5). Costurile mari şi accesul limitat la credite sunt cele mai importante impedimente în calea lansării unor noi afaceri în Republica Moldova. Circa 46% din respondenţii de la ţară şi 42% din respondenţii din urbe au indicat aceste cauze.

6 De notificat faptul că începând cu 2000, cota populaţiei angajată în sectorul agricol s-a redus cu 17 puncte procentuale. Datele disponibile nu permit urmărirea mişcării forţei de muncă după zona de reşedinţă. 7 Vezi J. Rutkowski “Labour Market Developments During Economic Transition” World Bank Policy Research Working Paper No. 3894, Washington 2006.

17

Tabelul I.1.5 Cauzele principale invocate pentru a nu crea o întreprindere proprie

Sectorul Temeiurile invocate pentru a nu crea o întreprindere proprie

rural Urban Nu sunt interesat/sunt satisfăcut de situaţia de angajare actuală 15.4% 12.2%

N-am idei 7.5% 7.2%

Nu ştiu cum şi unde să încep 5.7% 6.3%

Lipsa de cunoştinţe şi abilităţi 5.7% 4.7%

Ar fi prea riscant 4.1% 6.4%

Nu va fi profitabil 2.8% 2.7%

Prea dificil de obţinut un împrumut / lipsa de economii 41.7% 45.9%

Nu merită efortul din cauza problemelor birocratice 4.0% 2.6%

Impozitele şi taxele oficiale sunt prea mari 3.4% 4.2%

Corupţia 3.9% 2.7%

Vârsta înaintată 4.9% 4.5%

Altele 0.9% 0.6%

Sursă: Sondajul OIM 2008.

1.6 Politicile statului vizând localităţile rurale din Republica Moldova Conştientizând sporirea disparităţilor în dezvoltarea localităţilor rurale şi urbane, Guvernul a adoptat câteva documente în scopul sporirii investiţiilor în sectorul rural şi îmbunătăţirii standardelor de viaţă ale populaţiei rurale. Cel mai important document menit să redreseze problemele rurale este Programul „Satul Moldovenesc” pentru perioada 2005 – 2015. Programul în cauză elaborat în preajma alegerilor parlamentare 2005 este foarte costisitor – 45 miliarde lei (de 2 ori mai mare decât bugetul public naţional al ţării pe anul 2008). În decursul anilor 2005 – 2007, Guvernul a investit 1,890 milioane lei în proiecte ale infrastructurii sociale, aprovizionării cu apă, gazificare8, ceea ce constituie 4.2% din costul total al Programului (vezi Tabelul I.1.6). Tabelul I.1.6 Investiţii publice în sectorul rural, 2005 – 2007, milioane lei9

2005 2006

2007

Programul „Satul Moldovenesc”, total 358.2 591.5 940.7

Din care:

Construcţia reţelei de gazificare 247.6 205.4 215.7

Proiecte de aprovizionare cu apă 47.0 136.8 172.6

Proiecte ale infrastructurii sociale 43.1 154.5 186.2 Sursă: Guvernul Republicii Moldova.

8 Aceste alocaţii sunt incluse la capitolul „Investiţii” al Programului de Gazificare şi al Programului “Satul Moldovenesc”. 9 Raportul cu privire la Programul de activitate a Guvernului, 2005 - 2007

18

În acest Capitol a fost inclus sumarul caracteristicilor principale ale economiei rurale din Republica Moldova. În primul rând, cota populaţiei care locuieşte în mediul rural este una din cele mai mari din ţările CSI şi Europa. Majoritatea populaţiei rurale lucrează în sectorul agricol caracterizat prin productivitate redusă şi venituri mici generate de salarii modeste şi o pondere minoră a veniturilor sectorului agricol în veniturile totale, ce nu corespunde cotei sporite de încadrare în câmpul muncii al sectorului în cauză. Acest fapt în combinaţie cu rata redusă de angajare rezultă într-un nivel al sărăciei – cu mult mai înalt decât în zonele urbane din ţară. Oportunităţile de a lansa o afacere în mediul rural sunt, la fel, foarte limitate dat fiind faptul că accesul la infrastructura de transport şi comunicaţie, în particular, la Internet, este nesatisfăcător şi împiedică dezvoltarea afacerilor.

19

CAPITOLUL 2. Caracteristicile generale ale migraţiei urbane şi rurale şi ale remitenţelor 2.1 Profilul general al migraţiei Republica Moldova este o ţară care a fost afectată de rate sporite de emigrare chiar şi în perioada sovietică. Datele oficiale despre evoluţia numărului de migranţi începând cu anul 1999 sunt prezentate în Sondajul Forţei de Muncă (SFM) şi în recensământul populaţiei efectuat de Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. Aceste sondaje definesc termenul „migrant” ca un membru al unei gospodării care la momentul intervievării este absent temporar, cu alte cuvinte, „a plecat peste hotare să muncească sau este în căutarea unui loc de muncă”. Potrivit datelor SFM, numărul de migranţi a fost în creştere constantă în ultimii zece ani, excepţie fiind anul 2005, de la circa 100,000 în anul 1999 la aproximativ 350,000 către sfârşitul anului 2008 (Vezi Figura I.2.1).

Figura I.2.1 Evoluţia numărului de migranţi, 1999-2008

0

50100

150200

250300

350400

450

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 tr.III-2008

Nr.persoane, mii

Sursă: Sondajul Forţei de Muncă, Biroul Naţional de Statistică.

Totuşi, pe de altă parte, orice estimare a numărului efectiv de migranţi este dificilă. În primul rând, din cauza deficienţilor SFM în calitate de sursă de asemenea informaţie (de exemplu, imposibilitatea de a-i depista pe acei care au trecut cu traiul peste hotare cu întreaga familie) şi, în al doilea rând, din cauza ponderii mari a migraţiei sezoniere. Rezultatele sondajului CASE indică, că numărul migranţilor sporeşte primăvara şi toamna, fiind o trăsătură caracteristică migraţiei din mediul rural.

Începând cu anul 2003 fluxul de migranţi din zonele rurale a început să crească cu ritmuri mai sporite decât cel din zonele urbane, iar diferenţa a atins circa 4 - 6 puncte procentuale. Rata mai mare a migraţiei din localităţile rurale s-a manifestat şi prin cota mai mare a persoanelor care au migrat pentru prima dată (vezi Figura I.2.2). Aceasta înseamnă că numărul de „migranţi noi” este mai mare în sate decât în oraşe.

20

Figura I.2.2 Ponderea migranţilor care au plecat peste hotare pentru prima dată, 1999-2008

2,90%

10,60%

7,00% 6,30%7,70%

5,80%

10,40%

6,80% 7,50% 6,80%

2,30%

8,30%

5,00% 5,80%6,80%

9,50%

13,70%12,60%

11,40%10,00%

0%2%4%6%8%

10%12%14%16%

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Mediu urban Mediu rural

Sursă: Sondajul OIM Moldova, 2008. Rata înaltă a migraţiei influenţează de asemenea şi nivelul de activitate economică din Republica Moldova şi, în particular, din zonele rurale (vezi Figura I.2.3). Trebuie de ţinut cont de faptul că 68,9% din toţi migranţii sunt din localităţi rurale10. În figura de mai jos, se reliefează faptul că, în anul 1999 rata activităţii economice în localităţile rurale era de 62,6%, iar în localităţile urbane - ceva mai mică, constituind 59,7%. În continuare, până în anul 2006, a fost observată o descreştere constantă a ratelor activităţii economice până la 43,7% în localităţile rurale, iar în oraşe – până la 49,7%. Se poate presupune, că din cauza numărului ascendent de migranţi, populaţia economic activă se reduce corespunzător.

Figura I.2.3 Distribuirea populaţiei economic active (1999-2006), pe sectoare

1682 1655 16171515 1474 1432 1422

1357

59,7 57,7 55,9 56,2 54,8 52,9 52,5 49,7

62,6 61,5 59,3

49,3 47,4 46,4 43,7

57,9

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

mii persoane

0

20

40

60

80

100

Rat

a ac

tivita

tii, %

Populatie economic activa Urbana Rurala

Sursă: Datele Biroului Naţional de Statistică.

2.2 Diferenţele geografice Sondajele sistematice efectuate de OIM oferă informaţia despre ţările de destinaţie pentru aproximativ 400,000 de migranţi actuali sau recenţi, care rămân a fi în continuare membri ai gospodăriilor din Republica Moldova. Migranţii muncitori din Republica Moldova aleg, în deosebi, Rusia şi Italia. Alte destinaţii importante includ Ucraina, România, Portugalia,

Sondajul OIM: „Migraţia şi remitenţele în Republica Moldova”, 2008.

21

Franţa, Spania, Grecia şi Republica Cehă. Mai există migraţiune de anvergură în Israel, Turcia şi SUA.

Comparaţia datelor din sondajul OIM 2006 cu datele recente ale sondajului efectuat în luna iulie 2008 indică doar unele modificări minore în structura migraţiei. Ponderea celor care călătoresc în Rusia a scăzut cu un punct procentual (de la 60,1% la 59%), iar ponderea persoanelor care pleacă în Italia – cu 2,3 puncte procentuale (de la 17% la 14,7%).

Pare a fi interesant faptul că, în general, persoanele originare din sectorul rural tind să aleagă mai frecvent Rusia decât alte destinaţii - ţările Europei de Vest, în particular (vezi Figura I.2.4). Una din explicaţiile plauzibile a acestei tendinţe este costul migraţiei; este mult mai ieftin să migrezi în Rusia, iar gospodăriile rurale (mai nevoiaşe) ar putea, pur şi simplu, să nu fie în stare să aleagă altă destinaţie. Situaţia dată se creează în rezultatul naturii activităţii oferite, care diferă în aceste 2 regiuni. Persoanelor, care călătoresc în Rusia, li se oferă, în principal, munci fizice sezoniere în domeniul construcţiilor şi agriculturii. În ţările occidentale sunt mai răspândite alte activităţi cum ar fi, bunăoară, asistenţă pentru copii, asistenţă socială sau alimentaţie publică. Aceiaşi factori pot explica diferenţele de gen/sex în destinaţiile alese de migranţii moldoveni; de exemplu, 71% bărbaţi şi doar 43,5% femei lucrează în Rusia şi 23,9% femei şi numai 7,3% bărbaţi lucrează în Italia.

Figura I.2.4 Ţările de destinaţie pentru migranţii moldoveni, pe regiuni

1,50% 1,90% 1,40% 4,20% 2,40% 1,40% 1,10% 2,50%

14,70%

63,40%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

Rusia

Italia

Grecia

Spania

Ucraina

Portug

alia

Israe

l

Turcia

UrbanRural

S Sursă: Sondajul longitudinal OIM, 2008.

2.3 Factorii determinanţi ai migraţiei Migraţia persoanelor din zonele rurale ale Republicii Moldova este, în principiu, o migraţie voluntară motivată de factori economici. Migranţii moldoveni selectează destinaţiile ce le oferă, în primul rând, oportunităţi favorabile de angajare.

Lipsa de oportunităţi economice, însoţite de un nivel de guvernare sub aşteptările populaţiei sunt unii din factorii principali ce îi forţează pe migranţi să părăsească ţara. Majoritatea emigranţilor moldoveni încearcă să scape de şomaj sau sărăcie, sau ambele. Factorii de decizie ar prefera o delimitare mai clară, însă linia dintre migraţia voluntară şi cea forţată, cât şi dintre migranţii pe temei economic şi non-economic adesea este estompată. Cu toate acestea, categoriile conceptuale de tipul factorilor de “împingere” şi “atracţie” ar putea să ne ajute să înţelegem mai bine fenomenul migraţiei.

Rezultatele cercetării CASE au indicat 3 motivări de bază, din cauza cărora migranţii pleacă din Republica Moldova. Lipsa unui loc de muncă acasă este motivarea cea mai frecvent

22

menţionată, fiind urmată de lipsa de mijloace pentru necesităţile vitale şi consumul curent, inclusiv pentru produse alimentare, îmbrăcăminte, serviciile medicale şi de învăţământ. Mai mulţi migranţi planifică să investească banii câştigaţi în proprietatea lor – să cumpere sau să renoveze casa sau, mai simplu, să procure un autoturism sau alte bunuri durabile, şi, nu cel mai puţin important, să-şi îmbunătăţească standardele de viaţă (vezi Tabelul I.2.1). Tabelul I.2.1 Cauzele principale ale migraţiei– rezultatele sondajului efectuat de CASE

Cauzele Motivarea 1 Motivarea 2

Lipsa unui loc de muncă în Republica Moldova 49.9% 1.1%

A câştiga bani pentru consumul curent (hrană\, îmbrăcăminte, etc.) 27.6% 23.6%

A câştiga bani pentru consum individual ca: sănătate, educaţie, etc. 5,9% 14.4%

A câştiga bani pentru consumul special în cadrul familiei 6.9% 13.0%

A câştiga bani pentru investiţii în gospodărie 4.5% 23.2%

A câştiga bani pentru investiţii în afacere 1.2% 7.4%

Condiţii de viaţă mai bune peste hotare 0.8% 9.9%

A însoţi partenerul/soţul (soţia) sau familia 0.4% 2.8

Multe rude şi prieteni deja au plecat din ţară 0.2% 1.1

Studii peste hotare 0.2% 0.4%

Alte cauze /sau lipsa unui răspuns 5.3%

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului efectuat de CASE.

Factorii principali de atracţie sunt de natură economică. Migranţii moldoveni sunt atraşi de locurile de muncă ce-i aşteaptă în ţările vecine şi în Uniunea Europeană. De asemenea, chiar persoane ocupate, potenţiali migranţi, sunt în căutare de standarde mai bune de viaţă şi oportunităţi mai bune pentru dezvoltare personală şi profesională, iar în unele cazuri, doresc să se reunească cu familia. Reţelele dense ale moldovenilor aflaţi deja peste hotare (rude şi prieteni) uşurează cu mult luarea deciziei şi, apoi, găsirea unui loc de muncă în ţările de destinaţie.

În general, în Republica Moldova, preponderent, în regiunile rurale, mişcările migraţionale sunt generate deoseori de factorii de împingere, cum ar fi sărăcia şi lipsa de oportunităţi de angajare. Deşi, ulterior, când primii migranţi au început să se întoarcă cu povestiri despre o viaţă mai bună în altă parte şi au fost create reţele familiale, factorii de atracţie au început să joace rolul său. Cu toate acestea, se pare că situaţia economică nesatisfăcătoare rămâne în continuare factorul dominant, alături de o serie de alte cauze ce împiedică reîntoarcerea migranţilor acasă.

Constatările in acest context al participanţilor la sondaj sunt prezentate in Figura I.2.5., care indică, că migranţii condiţionează reîntoarcerea lor acasă cu efectuarea anumitor reforme în ţară. Migranţii speră, sau mai bine zis aşteaptă ca circumstanţele ce i-au forţat să plece din ţară să se schimbe. După atingerea unor standarde de viaţă mai bune în ţara gazdă, migrantul speră ca perspectivele de dezvoltare personală şi profesională din Republica Moldova să se îmbunătăţească. Conform informaţiei expuse de circa 500 de gospodării, care la momentul sondajului aveau un membru sau mai mulţi plecaţi din ţară, notăm că migranţii condiţionează reîntoarcerea lor cu angajamente din partea factorilor de decizie să asigure o guvernare mai bună, oportunităţi de angajare în câmpul muncii, infrastructura corespunzătoare pentru dezvoltarea afacerilor şi o calitate mai bună a serviciilor publice, cum ar fi învăţământul şi sănătatea.

23

Figura I.2.5 Factorii principali ce previn reîntoarcerea migranţilor din sectorul rural în Republica Moldova

Sursă: Studiul migraţiei rurale efectuat de CASE, 2008.

In contextul aceluiaşi sondaj, membrii gospodăriilor intervievate au fost întrebate - ce nivel de salarizare în Republica Moldova i-ar încuraja pe migranţi să se întoarcă. Suma indicată de membrii gospodăriilor, din care unul sau mai mulţi membri erau plecaţi peste hotare, variază între 7000 lei şi 8000 lei (500 Euro sau 700-800 dolari SUA). Este interesant faptul, că circa 13% din migranţi nu planifică să se întoarcă în satul de origine, ei intenţionează să treacă cu traiul în capitală sau în alte localităţi urbane.

2.4 Dimensiunile remitenţelor Acest subiect este discutat larg în Republica Moldova de diferite categorii de analişti, inclusiv funcţionari publici de cel mai înalt nivel. În prezent remitenţele de peste hotare reprezintă o cotă-parte importantă în veniturile gospodăriilor din Moldova, fiind, de asemenea, sursa principală de active ce urmează a fi acumulate. La fel, transferurile de bani de peste hotare reprezintă o parte considerabilă a veniturilor ţării.

În anul 2008, Banca Mondială a clasificat Republica Moldova pe locul 2 printre ţările lumii, în care valoarea remitenţelor reprezintă o pondere semnificativă in PIB11. Potrivit acestui raport, cea mai mare cotă-parte a remitenţelor în PIB a fost înregistrată în Tajikistan (36 %), pe poziţia a doua situându-se Republica Moldova tot cu 36%, fiind urmată de Tonga (32%), Republica Kyrgyzstan (27%) şi Honduras (26%).

Fluxul de remitenţe calculat oficial, după toate probabilităţile, este subestimat la nivel naţional din cauza unei părţi semnificative de fluxuri neoficiale, care nu sunt raportate adecvat şi este dificil de măsurat. Cu toate acestea, Banca Naţională a Moldovei a evaluat pe baza fluxului trimestrial de bani transferaţi de persoane fizice prin reţeaua bancară la nivel de 1509,91 milioane dolari SUA la sfârşitul lunii noiembrie 2008 (vezi Figura I.2.6).

11 Culegere de date despre migraţie şi remitenţe 2008, www.worldbank.org/prospects/migrationandremittances

Factorii ce previn reîntoarcerea migranţilor rurali

69.5

7.8

8.9

1.1

1.1

2

1.1

63.5

12

9.9

2.1

3.5

3.5

1.4

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Lipsa de oportunităţi de angajare

Infrastructură slab dezvoltată

Nivel înalt de corupţie

Situaţia politică

Calitatea serviciilor publice

Mediu dificil de afaceri

Preţuri mari

Bărbaţi Femei

24

Figura I.2.6 Banii transferaţi de persoane fizice prin sistemul bancar, milioane dolari SUA.

89,62 152,94 211,99 254,12 317,29 422,41683,24

854,55

1218,23

1509,91

0200400600800

1000120014001600

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 IX/2008

Total transferuri Tansferuri bancare rapide

Sursă: Banca Naţională a Moldovei, 2008

Sondajul efectuat de CASE în localităţile locale rurale a confirmat datele generale ale Studiului Migraţie şi Remitenţe, 2008, unde 28,9% din toate gospodăriile primesc remitenţe pecuniare din străinătate şi 15% spun că primesc remitenţe în natură.

Concomitent, studiul indică că nu toate gospodăriile (75%), un membru al căreia, cel puţin, munceşte peste hotare, primesc remitenţe. Majoritatea remitenţelor sunt transmise sistematic – lunar sau trimestrial (pentru detalii vezi Capitolul 3).

Separat de dimensiuni, natura şi frecvenţa fluxului remitenţelor, există şi aspectul ce ţine de longevitatea remitenţelor. A mai fost menţionat, că remitenţele sunt tratate de către gospodării nu doar drept sursă sistematică, dar chiar sursă stabilă de venit. Datele indică că moldovenii de peste hotare trimit bani acasă în decursul unei perioade relativ îndelungate (vezi Tabelul I.2.2). Potrivit sondajului OIM 2008, peste 70 % din gospodării primesc remitenţe timp de cel puţin un an – o bună parte dintre acestea ating perioada de 5 ani, iar peste 20% din gospodarii primesc remitenţe mai mult de 6 ani. Longevitatea fluxurilor de remitenţe este, în particular, important pentru recipienţii în vârstă, care nu planifică să treacă cu traiul peste hotare sau nu dispun de surse adiţionale de venit, iar remitenţele acoperă necesităţile lor vitale. Tabelul I.2.2 Longevitatea remitenţelor, pe sectoare

urban rural

Până la 1 an 6.98 8.25

1-5 ani 70.16 76.79

6 -10 ani 20.00 13.04

11-15 ani 2.86 1.79Sursă: Sondajul OIM, 2008.

25

2.5 Mecanismele transferurilor, utilizarea remitenţelor Potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei, dimensiunea fluxurilor anuale ale remitenţelor creşte constant (vezi Figura I.2.6). Cu toate acestea, datele în cauză urmează a fi interpretate cu o anumită precauţie, deoarece o mare parte a acestei creşteri poate fi explicată prin îmbunătăţirea capacităţii BNM de a monitoriza fluxurile remitenţelor. Conform sondajului precedent al OIM, o proporţie semnificativă a remitenţelor a fost trimisă prin canale neoficiale: fie erau aduse de către migranţii însuşi, prietenii sau cunoscuţii în timpul vizilor la baştină, fie erau trimise prin şoferii de autocare care circulă regulat între Rusia sau Italia şi Republica Moldova, sau alte ţări de destinaţie. În ultimii ani volumul remitenţelor prin canale neoficiale scade, totuşi această practică are rădăcini istorice puternice.

Datele din ultimii doi ani indică că două treimi din recipienţii de remitenţe locuiesc în sate, iar majoritatea migranţilor trimit mijloacele financiare prin sisteme de transferuri rapide sau prin intermediul băncilor şi oficiilor poştale. Datele OIM existente indică că în anul 2008 utilizarea metodelor neoficiale de transfer în localităţile rurale era doar cu 3 puncte procentuale mai mare decât în cele urbane (32% versus 29%) (vezi Tabelul I.2.3). Tabelul I.2.3 Metodele de transfer al remitenţelor

Categoria 2006, % 2008, %

Urban Rural

Transfer bancar 30% 22.8% 24.1%

Oficiile de transfer al banilor 25% 45.8% 39.4%

Oficiile poştale 5% 2.4% 3.8%

Însoţitorul de vagon 2% 3.6% 0.7%

Şoferul rutierei/autocarului 19% 5.1% 6.8%

Migrantul aduce banii când vine în vizită

28% 14.1% 18.1%

Banii sunt transmişi prin cineva care vine în vizită

9% 1.8% 3.6%

Prin corespondenţă 2% 1.5% 0.8%

Prin colete transmise acasă n/a 3.0% 2.2%

Sursă: Studiul OIM cu privire la Migraţie şi Remitenţe, 2006 şi 2008.

Desconsiderând metoda folosită, datele indică că operatorii transferurilor de bani sunt cea mai preferată metodă utilizată de 39,4% migranţi din zonele rurale, transferurile bancare situându-se pe locul 2, fiind utilizate de 24,1% migranţi. De menţionat faptul că ambele metode sunt oficiale. Calea neoficială la care recurg cel mai frecvent migranţii este transportarea numerarului în timpul călătoriei la baştină (18,1%). Unii migranţi transmit bani în numerar prin intermediul şoferilor autocarelor şi rutierilor (6,8%) şi prin prieteni sau rude şi colete trimise acasă (5,8%). Este semnificativ faptul că ponderea metodelor formale de transfer creşte pe parcursul perioadei. Astfel, în anul 2006 metodele formale erau utilizate de 60% din migranţi (în total), iar în anul 2008 – deja cifră atinge nivelul de 70% în mediu.

Conform Sondajului OIM privind nivelul de cunoştinţe în domeniul financiar (2008), migranţii nu se limitează doar la o singură cale de trimitere a banilor acasă; de regulă, ei combină câteva metode diferite. De exemplu, 49% din migranţi folosesc serviciile de transfer rapid mai frecvent, însă, în general (indiferent de frecvenţă), aproximativ 61,5% din migranţi utilizează astfel de servicii. Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul când migranţii transportă cu

26

sine numerar în timpul călătoriei la baştină. În general, metoda în cauză este folosită de 44,6% din migranţi, pe când doar 10,3% utilizează această metodă mai frecvent.

Remitenţele către Republica Moldova, la fel ca în alte ţări mici, sunt o sursă potenţială de economii şi investiţii pentru formarea şi dezvoltarea de capital. Cu toate acestea, în scopul utilizării depline a remitenţelor, cele din urmă ar trebui să pătrundă în sistemul financiar al ţării. Atragerea recipienţilor de remitenţe în calitate de clienţi este o provocare esenţială pentru sectorul financiar din Republica Moldova. Este necesar de transformat recipienţii de remitenţe în titulari de conturi bancare, fapt ce continuă să fie o sarcină dificilă. Atât sondajul OIM, cât şi cel efectuat de CASE constată că oamenii din sate rareori dispun de conturi bancare. Doar 6,2% din gospodăriile rurale au un cont curent deschis la una din băncile din ţară, iar 4,3% din gospodării dispun de conturi de economii.

De asemenea, sondajul OIM indică, că nivelul de încredere în instituţiile financiare (bănci, asociaţii de credit şi economii, instituţii de micro-finanţare, oficii poştale) este mai scăzut în localităţile rurale decât în cele urbane. Circa 27% din respondenţii din comunităţile rurale (comparativ cu 18% din respondenţii din urbane) nu au încredere în instituţiile financiare. Populaţia de zonele rurale este caracterizată printr-un nivel relativ mai scăzut de înţelegere a problemelor financiare. Aproximativ 23,5% din populaţia de la sate fac economii, însă doar 5,7% din ei depun aceşti bani în conturi curente sau conturi de economii, restul mijloacelor sunt deţinute în numerar în valută străină. Aceasta înseamnă că penetrarea mai avansată a instituţiilor financiare în comunităţile rurale, în particular, s-ar putea solda cu o utilizare mult mai eficace a remitenţelor din punct de vedere macroeconomic.

27

CAPITOLUL 3. Remitenţe, migraţie şi comportamentul gospodăriilor din comunităţile rurale 3.1 Câteva cuvinte despre distribuirea remitenţelor ca atare Circa 26% din toate gospodăriile incluse în sondajul efectuat de CASE au primit remitenţe în ultimele 12 luni. Suma în cauză este comparativă cu numărul estimat de emigranţi din Republica Moldova, care, conform diferitor evaluări, variază între 25% şi 30%.

Cea mai elocventă caracteristică a remitenţelor este distribuirea extrem de neproporţională a acestora. Suma medie lunară obţinută atinge nivelul de 3382 lei, pe când mai mult de 40% din gospodăriile recipiente primesc mai puţin de 1000 lei (circa 100 dolari SUA) (vezi Figura I.3.1 – partea din stânga).

Situaţia dată, de obicei, duce la distribuirea inegală a veniturilor provenite din remitenţe printre acei care le primesc. Potrivit analizei noastre efectuate cu aplicarea Curbei standard Lorenz, 75% din gospodăriile recipiente primesc doar 25% din suma totală a remitenţelor direcţionate către Republica Moldova. Restul sumei se află în posesia celorlalte 25% din recipienţi (vezi Figura I.3.1 – partea din dreapta). Figura I.3.1 Distribuirea remitenţelor în comunităţile rurale din Republica Moldova în 2008 (la stânga) şi remitenţele distribuite conform aplicării Curbei standard Lorenz (la dreapta*). Remitenţe recalculate la medii lunare în anul precedent efectuării sondajului.

Sursă: Calcule proprii pe baza rezultatelor sondajului.

* - Fiece linie verticală din figura plasată în partea stângă reprezintă 500 lei adiţional remitenţelor medii lunare Aceasta înseamnă, de exemplu, că mai mult de 20% din gospodării primesc remitenţe mai mici de 500 lei, următoarele 20% - remitenţe cu valoarea cuprinsă între 500 lei şi 1000 lei, etc.

Drept consecinţă a acestei distribuiri neproporţionale, media aritmetică nu este cea mai potrivită metodă pentru a determina media efectivă a remitenţelor primite. Aceasta este aproape de 75% a repartiţiei remitenţelor, cu alte cuvinte, numai aproximativ 25% din toate gospodăriile recipiente primesc această sumă în fiece lună. Mediana remitenţelor pare a fi o metodă de măsurare mai potrivită a valorii medii efective (sau tendinţa centrată) în sondajul nostru, şi este egală cu 1427 lei. Aceasta înseamnă că exact jumătate de gospodării primesc, cel puţin, această sumă lunar (a doua jumătate de gospodării primesc mai mult decât 1427 lei pe lună).

Majoritatea remitenţelor sunt trimise în mod sistematic – 89% din gospodării le primesc mai des decât o dată în trimestru, iar 47% - cel puţin, o dată pe lună. Aceasta înseamnă că majoritatea populaţiei rurale care primeşte remitenţe le poate considera drept sursă stabilă şi sistematică de venit, pe baza căreia aceasta îşi formează bugetul zilnic de consum.

Cota gospodăriilor .002545 1

.000018

1

Cota remitenţelor totale

0

5

10

15

20

Densitatea remitenţelor

0 20000 40000 60000Sumele lunare medii ale remitenţelor (MDL)

28

Înainte de a analiza influenţa remitenţelor asupra bunăstării gospodăriilor, cât şi a cheltuielilor şi comportamentului economic şi social al acestora, este binevenit, mai întâi, să examinăm distribuirea remitenţelor în funcţie de caracteristicile socio-demografice specifice ale gospodăriilor, care descriu „potenţialul lor economic” şi/sau „vulnerabilitatea” la sărăcie (vezi Tabelul I.3.1). Pare a fi importantă cunoaşterea faptului, dacă remitenţele sunt direcţionate, în deosebi, către acele gospodării, care, în alte circumstanţe, n-ar fi în stare sa-şi satisfacă necesităţile vitale sau către gospodăriile mai robuste din punct de vedere economic şi social. Tabelul I.3.1 Valorile medii ale unor caracteristici socio-demografice ale gospodăriilor şi capilor acestor gospodării pentru diferite niveluri ale remitenţelor medii lunare

Caracteristicile gospodăriilor

Suma medie lunară a remitenţelor, lei

Mărimea medie a

unei gospodării

Numărul mediu de

copii

Vârsta capului de

familie

Studiile capului de familie *

Rata angajării în

câmpul muncii

printre capii de familie

(%)

Capii de familie care desfăşoară

afacere proprie

Nici o remitenţă 3.3 0.52 53.6 3.9 40.7 2.5

Mai mici de 500 4.2 0.66 52.9 3.8 42.0 2.5

500-999 4.5 0.88 48.5 4.1 51.3 2.6

1000-1499 4.6 0.75 49.3 4.1 52.3 4.5

1500-2499 4.3 0.72 44.2 5.0 68.1 0.0

2500-4999 4.4 0.78 43.3 4.1 58.2 3.6

5000-9999 4.2 1.00 42.6 4.1 50.0 2.3

10000 şi mai mult

4.6 1.13 44.8 5.3 75.0 8.3

Sursă: Calcule proprii pe baza rezultatelor sondajului.

* Categoriile de educaţie sunt următoarele: 1 – cel mult studii primare; 2 – studii secundare incomplete; 3 – studii gimnaziale; 4 – studii profesional-tehnice; 5 – studii liceale; 6 – studii post-liceale; 7 – studii terţiare incomplete; 8 – studii terţiare; 9 – studii de doctorand. Prin urmare, nivelul mediu al studiilor egal cu 3.8 înseamnă studii sub nivelul celor „profesional tehnice” ş.a.m.d.

În primul rând, gospodăriile care nu primesc nici o remitenţă tind să fie, în medie, mai mici decât cele care primesc remitenţe. Dimensiunea medie a unei gospodării fără remitenţe este ceva mai mare de 3, pe când mărimea medie a gospodăriilor care primesc remitenţe este cu desăvârşire mai mare decât 4 persoane. În mod evident este conex numărului de copii care variază de la 0.5 în gospodăriile fără remitenţe până la 1.1 în gospodăriile care primesc cele mai mari remitenţe.

Explicaţia pentru un număr mai mare de copii în gospodăriile care primesc remitenţe este foarte simplă. Gospodăriile care primesc remitenţe sunt, în medie, mai tinere, cel puţin, capul familiei, fapt dovedit şi de rezultatele t-test (Student) corespunzător. Vârsta medie a capului gospodăriei fără remitenţe sau care primeşte sume mici (mai puţin de 500 lei pe lună) este aproape de 53 ani, pe când vârsta medie a capului gospodăriei care primeşte remitenţe este sub 50 ani. Respectiv, vârsta capului gospodăriei descreşte odată cu majrarea sumei remitenţei. Prin urmare, gospodăriile mai „tinere” nu doar primesc bani de peste hotare , dar există o corelaţie între vârsta capului gospodăriei şi suma medie a remitenţelor.

Gospodăriile recipiente nu sunt doar mai tinere, dar au şi statut de studii superioare. Nivelul mediu de studii al capului unei gospodării fără remitenţe este sub nivelul “profesional-tehnic”. Pe de altă parte, în medie, capul unei gospodării care primeşte remitenţe are, cel puţin, studii

29

profesional-tehnice complete. La fel, se creează impresia că nivelul educaţiei al gospodăriilor care primesc cele mai mari remitenţe este mai sus decât al celorlalte categorii. Cu toate acestea, rezultatele sunt destul de slabe.

Ţinând cont de informaţia sus-menţionată, nu este surprinzător faptul că rata de angajare în câmpul muncii printre capii gospodăriilor care primesc remitenţe este mai mare în comparaţie cu cele care nu primesc remitenţe. Numai gospodăriile care primesc cele mai mici remitenţe (mai puţin de 500 lei pe lună) sunt angajaţi la fel de puţin frecvent ca acele gospodării care nu primesc remitenţe de loc. Rata de angajare printre alte categorii este, cel puţin, cu 10 puncte procentuale mai mare (circa 50% comparativ cu 40%). Rata angajării acelor care primesc cele mai mari remitenţe este şi ea cea mai mare, însă nu există o diferenţă semnificativă faţă de acei care primesc 1500-2499 lei pe lună. De asemenea, merită de menţionat că capii acelor gospodării care primesc cele mai mari remitenţe (mai mut de 10,000 lei pe lună) sunt mai des angajaţi în activităţi de antreprenoriat (8% comparativ cu maximum 4.5% în alte categorii).

Rezultatele din Tabela I.3.1 sugerează că remitenţele sunt direcţionate, în fond, către gospodăriile mai tinere, cu nivel de calificare mai ridicat şi mai active. Cu cât aceste caracteristice sunt mai pronunţate, cu atât remitenţele sunt mai mari. Acest set de caracteristici, de asemenea, ar trebui să influenţeze pozitiv posibilitatea de angajare şi un “potenţial economic” mai amplu al gospodăriilor, indiferent de remitenţele pe care le primesc. La nivel macro remitenţele tind să escaladeze inechităţile, în loc să contribuie la eradicarea lor. Pe de altă parte, totuşi, asta înseamnă că gospodăriile mai tinere şi mai active care primesc remitenţe tind să le investească mai eficace, în loc să le consume, fapt ce va facilita dezvoltarea economică a ţării. Această ipoteză preliminară urmează a fi confruntată cu rezultatul de mai jos.

3.2 Venituri, bunăstare şi sărăcie Setul nostru de date nu conţine informaţia referitoare la suma totală a veniturilor monetare generate de gospodăriile chestionate. Am decis să nu adresăm astfel de întrebări, întrucât ne aşteptam ca informaţia comunicată de persoanele intervievate să nu fie corectă. Aceasta ar fi rezultat nu doar din cauza nedorinţei intervievaţilor sa-i ofere informaţie veridică reporterului, dar şi datorită caracterului nesistematic şi divers al veniturilor din localităţile rurale. Prin urmare, analiza corelaţiei dintre remitenţe şi potenţialul financiar al gospodăriilor se va baza pe informaţia cu privire la cheltuieli.

Este evident faptul că remitenţele pot influenţa esenţial potenţialul economic al gospodăriilor, în special în cazul când remitenţele sunt suficient de mari (vezi Figura I.3.2). Valoarea medianei cheltuielilor pe cap de locuitor în cadrul gospodăriilor fără remitenţe sau al celor care primesc în medie mai puţin de 1500 lei pe lună este egală cu aproximativ 600 lei pe lună. Aceasta înseamnă că 50% din gospodăriile acestei categorii cheltuieşte mai puţin de 600 lei, iar 50% - mai mult de 600 lei pe lună pentru fiecare membru al gospodăriei. Pe măsură ce suma medie lunară a remitenţelor creşte, mediana cheltuielilor pentru un membru urmează aceiaşi tendinţă, atingând nivelul de 1100 lei în gospodăriile care primesc cel puţin 10000 lei.

Nivelul de cheltuieli pe cap de locuitor ca atare nu este unicul factor ce indică importanţa majoră a remitenţelor pentru bugetele gospodăriilor. Diferenţele pot rezulta, de exemplu, din predilecţiile diverse de a economisi. Predilecţia de a economisi poate să fie mai redusă în gospodăriile care primesc remitenţe mari deoarece acestea sunt, de regulă, mai tinere, mai mari, fapt ce generează cheltuieli (necesităţi) adiţionale de consum. Cu toate acestea, constatarea în cauză nu corespunde datelor cu privire la economii (vezi Figura I.3.2), potrivit

30

cărora ponderea gospodăriilor cu economii este mai mare printre gospodăriile care primesc remitenţe, cu toate că dependenţa în cauză este departe de a fi proporţională. Figura I.3.2 Mediana cheltuielilor pentru fiecare membru al gospodăriilor şi cota-parte a gospodăriilor care reuşesc să facă economii în funcţie de dimensiunile remitenţelor pe care le primesc

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

Structura cheltuielilor gospodăriilor este următoarea măsură importantă a situaţiei economice şi în cazul dat rezultatele sunt, de asemenea, foarte sugestive (vezi Tabelul I.3.2). În primul rând, gospodăriile care nu primesc remitenţe cheltuiesc o proporţie mai mare din totalul de cheltuieli pentru produsele alimentare, care sunt un bun prioritar. Ponderea mare a produselor alimentare şi a altor bunuri similare în coşul de consum este un indicator al sărăciei efective a gospodăriei. Acele gospodării care nu primesc remitenţe şi acele care primesc cele mai mici sume de remitenţe, de asemenea, cheltuiesc un procentaj mai mare din volumul total al cheltuielilor pentru sănătate. Este interesant faptul că sănătatea este, la fel, un bun relativ important pentru gospodăriile cu cele mai mari sume ale remitenţelor. Cu toate acestea, în ultimul caz se poate de presupus că “calitatea” serviciilor procurate de această categorie este net superioară serviciilor procurate de alte categorii.

Pe de altă parte, bunurile de larg consum şi cele de lux, cum ar fi îmbrăcămintea, cultura şi educaţia constituie o pondere mult mai mare în devizul de cheltuieli al gospodăriilor care primesc remitenţe, corelând strâns cu sumele remitenţelor. Cultura şi educaţia constituie doar 4%-5% din total cheltuielile gospodăriilor care nu primesc remitenţe sau primesc mai puţin de 500 lei pe lună. Pentru acele gospodării care primesc sume cuprinse între 500 lei şi 1500 lei pe lună ponderea în cauză atinge nivelul de 8%-9%, iar pentru acei care primesc mai mult, ponderea depăşeşte 10%.

Nu este surprinzător faptul, că cota investiţiilor în totalul de cheltuieli al gospodăriilor evoluează odată cu creşterea sumei remitenţelor, constituind circa 1% pentru acei care primesc mai puţin de 1000 lei pe lună şi atinge 4%-5% în cazurile când suma remitenţelor variază între 5000 lei şi 10000 lei pe lună.

0.00 MDL

200.00 MDL

400.00 MDL

600.00 MDL

800.00 MDL

1 000.00 MDL

1 200.00 MDL

Fără remitenţe Mai puţin de 500 pe lună 500-999 1000-1499 1500-2499 2500-4999 5000-9999 10000 şi

mai multRemitenţele lunare medii în ultimele 12 luni

Mediana cheltuielilor lunare pentru un membru al gospodăriei

0

0.1

0.2

0.3

0.4

0.5

0.6

0.7

0.8

0.9

1

Ponderea gospodăriilorcare dispun de economii

Ponderea gospodăriilor care dispun de economii Mediana cheltuielilor pentru un membru al gospodăriei

31

Tabelul I.3.2 Ponderea anumitor bunuri în cheltuielile totale în funcţie de suma medie lunară a remitenţelor

Articolul de cheltuieli

Suma lunară a remitenţelor

Ponderea sumei

cheltuite pentru

produse alimentare

Ponderea sumei

cheltuite pentru

sănătate

Ponderea sumei

cheltuite pentru

îmbrăcăminte

Ponderea sumei

cheltuite pentru

cultură ţi învăţământ

Ponderea sumei

cheltuite pentru

investiţii

Fără remitenţe 41.5% 8.8% 12.0% 5.4% 0.9%

Mai puţin de 500 pe lună 32.9% 8.3% 14.4% 4.0% 1.4%

500-999 31.8% 8.1% 18.6% 9.2% 1.3%

1000-1499 33.9% 5.9% 17.3% 7.9% 4.4%

1500-2499 30.3% 4.6% 22.1% 11.2% 2.1%

2500-4999 33.3% 5.8% 19.3% 10.4% 2.7%

5000-9999 30.3% 6.3% 19.8% 10.0% 5.6%

10000 şi mai mult 30.1% 7.0% 25.1% 11.2% 3.6%

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

Pe măsură ce gospodăriile care primesc remitenţe economisesc şi investesc mai mult, nu este surprinzător faptul că ele tind, de asemenea, să dispună de mai multe bunuri durabile (vezi Tabelul I.3.3), deşi dependenţa în unele cazuri specifice nu este atât de elocventă. Cu certitudine, în cazul când gospodăriile primesc remitenţe mai mari de 5000 lei pe lună, creşte şi probabilitatea de a avea un autoturism. Chiar şi sumele mai mici ale remitenţelor sporesc probabilitatea de a dispune de un telefon mobil sau o maşină de spălat. De asemenea, se poate de presupus că pentru gospodăriile care primesc sume rezonabile de bani (mai mult de 1000 lei pe lună în medie) este mai mult ca probabil că vor dispune şi de un frigider în casa lor. Pe de altă parte, tabloul nu este la fel de clar în cazul calculatoarelor personale. Presupunem că în cazul dat dispunerea de un computer sau lipsa acestuia este mai degrabă legată de alţi factori, inclusiv necesitatea de a utiliza un calculator pentru activitate sau studii sau, pur şi simplu, în funcţie de preferinţele personale – cota-parte a gospodăriilor care utilizează un computer este cea mai mare printre categoriile care primesc lunar în medie 1500 lei - 2499 lei; prin coincidenţă, aceasta este şi categoria cu cel mai înalt nivel de studii (în medie) şi cu poziţia secundă în ceea ce priveşte rata de ocupare printre capii gospodăriilor (vezi Tabelul I.3.1).

Importanţa remitenţelor pentru bugetele gospodăriilor este dovedită prin răspunsurile directe la întrebările referitoare la rolul remitenţelor în volumul total al veniturilor şi evaluarea individuală a nivelului de venituri în cadrul gospodăriilor. Salariile (pentru 40% din gospodăriile conexe) şi pensiile (pentru 34,4%) constituie sursa principală de venit pentru gospodăriile care n-au primit remitenţe în decursul a 12 luni anterior desfăşurării sondajului. Pe de altă parte, gospodăriile care primesc remitenţe le consideră drept sursă principală de venit pentru gospodăria lor în 43,8% de cazuri. Salariile sunt sursa principală de venit doar pentru 29% din gospodării, iar pensiile - pentru 13%. Ţinând cont de distribuirea neproporţională a remitenţelor, aceasta înseamnă că chiar în cazul când sumele remitenţelor primite de peste hotare sunt relativ mici, cele din urmă sunt adesea considerate a fi sursă principală de venit. De exemplu, 19% din gospodăriile care primesc remitenţe mai mici de 500 lei pe le consideră, totuşi, a fi sursa principală de venit. Ponderea gospodăriilor care consideră remitenţele drept sursă principală de venit creşte, evident, odată cu sumele primite, atingând nivelul de 54% pentru gospodăriile care primesc 1500-2499 lei pe lună, şi depăşeşte deja 60% pentru gospodăriile care primesc mai mult de 3500 lei pe lună.

32

Tabelul I.3.3 Posesiunea anumitor bunuri durabile în funcţie de suma remitenţelor

Procentajul gospodăriilor posesoare a unui/unei:

Autoturism Telefon mobil Maşină de spălat

Frigider Computer

Fără remitenţe 30% 43% 56% 75% 9%

Mai puţin de 500 pe lună 25% 49% 63% 79% 6%

500-999 39% 61% 76% 80% 16%

1000-1499 34% 66% 75% 93% 5%

1500-2499 29% 67% 86% 88% 28%

2500-4999 30.9% 74.5% 78.2% 94.5% 12.7%

5000-9999 48% 84% 75% 91% 14%

10000 şi mai mult 42% 75% 92% 88% 13%

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

Evaluarea individuală a veniturilor gospodăriilor este mai bună în acele gospodării care primesc bani de peste hotare. Ponderea gospodăriilor “relativ sărace”, adică acele gospodării care evaluează veniturile sale cu sintagma “nu acoperă nici necesităţile vitale” sau “acoperă doar necesităţile vitale”, atinge 78% printre gospodăriile fără remitenţe. Cât priveşte gospodăriile care primesc 500 - 1000 lei pe lună, ponderea acestora scade până la 61%, iar gospodăriile care primesc mai mult de 10000 lei pe lună constituie 13% (vezi Figura I.3.3). Circa 54% din gospodăriile care primesc cele mai mari remitenţe (10000 lei şi mai mult pe lună) consideră că veniturile lor sunt “suficiente pentru orice” sau, cel puţin, sunt “suficiente pentru a procura lucruri scumpe”. Ponderea persoanelor “relativ bogate” printre gospodăriile fără remitenţe este de doar 5%. Figura I.3.3 Ponderea gospodăriilor “relativ sărace” şi “relativ bogate” în funcţie de suma medie lunară a remitenţelor

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%

100%

Toate gospodăriile Fără

remitenţeMai puţin de 500 500-999 1000-1499 1500-2499 2500-3499 3500-4999 5000-9999 10000+

Sumele remitenţelor obţinute

Ponderea gospodăriilor

Venituri suficiente pentru a acoperi necesităţile vitale şi mai mici Venituri suficiente pentru un trai decentVenituri suficiente pentru a cumpăra bunuri scumpe sau suficiente pentru orişice

RELATIV SĂRACE

RELATIV BOGATE

33

3.3 Comportamentul pieţei muncii şi alte decizii economice luate de migranţi şi gospodăria lor Rezultatele de mai sus constată rolul important chiar şi al sumelor mici de remitenţe pentru veniturile bugetului şi potenţialul economic. În acest capitol vom analiza dacă migraţiunea şi remitenţele influenţează comportamentul economic al gospodăriilor; cu alte cuvinte, dacă remitenţele influenţează comportamentul economic al altor membri ai gospodăriilor; cum sunt folosite remitenţele; ce cotă-parte a remitenţelor este economisită sau investită şi dacă investiţiile principale sunt efectuate din contul remitenţelor.

Conform rezultatelor sondajului nostru, 93% din persoanele care au emigrat, au făcut acest lucru pentru a găsi un loc de muncă şi a câştiga bani suficienţi pentru variate cheltuieli sau din cauza lipsei locurilor de muncă în patrie. Doar câteva persoane au emigrat pentru alte scopuri, cum ar fi studiile, însoţirea partenerului sau, simplu, „în căutarea unei vieţi mai bune.

Majoritatea celor care lucrează peste hotare sunt angajaţi legal (69% din toţi migranţii care lucrează), iar ponderea angajaţilor legali este mai mare printre acei care sunt ocupaţi sezonier (79%). Aceasta înseamnă că este mai uşor de găsit un loc de muncă legal pentru acei moldoveni care caută ocupare temporară de scurtă durată. Persoanele care doresc să muncească permanent (36%) adesea îşi asumă riscul de a accepta o muncă ilegală. Muncitorii sezonieri constituie jumătate din numărul total de migranţi.

Pare a fi interesant faptul că acei care lucrează legal mai frecvent tind să achite contribuţiile în fondul de pensii din Republica Moldova. Circa 27% din ei achită contribuţii în fondul de pensii comparativ cu doar 17% din acei care muncesc ilegal. Într-o anumită măsură, poate fi înţeleasă situaţia, ţinând cont de caracterul sezonier al activităţii lor, însă, pe de altă parte, muncitorii ilegali sunt expuşi unui risc dublu – ei sunt privaţi de orice drepturi sociale atât în Republica Moldova, cât şi în ţările-gazdă.

Aparte de situaţia pe piaţa muncii a migranţilor, ar putea să apară întrebarea vizând influenţa migraţiei şi a remitenţelor asupra activităţii economice a persoanelor rămase acasă. Adesea remitenţele constituie sursa principală de venit a gospodăriei. În unele cazuri remitenţele pot acoperi toate necesităţile de consum. Prin urmare, se poate de aşteptat ca remitenţele să descurajeze alţi membri ai gospodăriei să lucreze, soldându-se, în general, cu o rată mai redusă de activitate economică în ţară. S-ar părea că un asemenea efect ar putea fi observat, însă cel din urmă nu este nici clar, nici proporţional.

Dependenţa dintre mărimea remitenţelor şi rata de ocupare printre acei rămaşi în ţară are un contur în formă de litera „U” (vezi Figura I.3.4). Adulţii din gospodăriile care primesc remitenţe mici sau medii tind să fie ocupaţi în câmpul muncii mai puţin frecvent comparativ cu membrii gospodăriilor care nu primesc de loc bani de peste hotare. În continuare, dependenţa este inversă, adică rata ocupaţiei în categoriile care primesc remitenţe mari şi foarte mari este la fel de înaltă ca şi în gospodăriile care nu primesc remitenţe. Această schimbare a direcţiei dependenţei poate fi legată de faptul că gospodăriile care primesc remitenţe mari sunt, mai degrabă, mai calificate şi mai tinere (în medie) (vezi Tabelul I.3.1).

Am încercat să verificăm configuraţia acestei dependenţe prin aplicarea unui model simplu regresional (celor mai mici pătrate/OLS), în care rata de ocupaţie în fiece gospodărie era variabila dependentă, iar suma remitenţelor obţinute era variabila principală explicativă. În afară de aceasta, modelul dat a verificat nivelul de studii şi vârsta capului gospodăriei. Rezultatele au fost, în general, neconvingătoare. Majoritatea coeficienţilor pe lângă remitenţe nu erau semnificativi statistic, iar puterea explicativă a întregului model a fost destul de slabă. Pe de altă parte, semnele din faţa coeficienţilor au corespuns cu Figura I.3.4. Unicul coeficient semnificativ pe lângă remitenţe a fost negativ, ceea ce înseamnă că acei care primesc

34

remitenţe în sumă de 1500-2499 lei pe lună, mai degrabă nu se vor încadra în câmpul muncii decât acei care nu primesc remitenţe de loc. Prin urmare, noi am putut conclude că există o influenţă negativă slabă a remitenţelor asupra probabilităţii de angajare în câmpul muncii a altor membri ai gospodăriilor. Figura I.3.4 Ratele de angajare* printre adulţi** în funcţie de sumele lunare medii ale remitenţelor

Sursă: Calcule proprii pe baza rezultatelor sondajului.

Adnotări: * - Ratele de angajare calculate la nivel de gospodării.

** - Doar gospodăriile care nu sunt conduse de un pensionar au fost luate în consideraţie pentru ambele calcule.

Pe de altă parte, când măsurăm ratele agregate de angajare în gospodării şi îi tratăm pe acei care lucrează peste hotare ca ocupaţi, dependenţa dintre remitenţe şi ratele de angajare se schimbă esenţial. Astfel, în general, rata „agregată” de angajare în gospodăriile care primesc remitenţe este mai mare comparativ cu gospodăriile fără remitenţe (vezi Figura I.3.4). Aceasta indică că migraţia şi munca peste hotare este o manifestare a activităţii economice, pe de altă parte, situaţia dată sugerează că lipsa de oportunităţi de angajare în ţară este un temei important pentru migraţie. Acest fapt este indicat în răspunsurile la întrebarea directă din sondajul nostru vizând motivele principale ce îi forţează pe oameni să migreze.

Aşa dar, rezultatele denotă clar că, în pofida faptului că obţinerea remitenţelor ar putea într-o anumită măsură să afecteze negativ activitatea economică a membrilor gospodăriilor care au rămas acasă, acestea nu reduc sau chiar sporesc activitatea agregată a gospodăriei, inclusiv a persoanelor care au migrat. De asemenea, ştim, că acei care primesc remitenţe tind să aibă o parte mai mare de investiţii în consumul total al gospodăriei. Prin urmare, migraţia şi banii trimişi acasă sunt adesea folosiţi pentru a dezvolta potenţialul economic al gospodăriei. Ipoteza dată este confirmată de informaţia referitoare la căile de utilizare a remitenţelor (vezi Tabelul I.3.4).

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

Fără remitenţe Mai puţin de500 pe lună

500-999 1000-1499 1500-2499 2500_4999 5000-9999 10000 şi mai mult

Sumele remitenţelor

Ratele de angajare

Rata de angajare printre acei care au rămas în ţară Rata de angajare, incluzând migranţii angajaţi peste hotare

35

Tabelul I.3.4 Distribuirea cheltuielilor din contul remitenţelor în funcţie de mărimea acestora – pe articole sortate*.

Articol de cheltuieli:

Sumele remitenţelor lunare:

Necesităţi

cotidiene şi

sănătate

Bunuri durabile

Învăţământ

Investiţii în

gospodăria de

fermier

Investiţii în alte afaceri

Investiţii în bunuri imobiliare

Economii

mai puţin de 500 pe lună

56.0% 4.1% 4.3% 2.9% 0.9% 9.8% 7.1%

500-999 41.1% 7.0% 8.2% 2.9% 0.6% 18.0% 7.8%

1000-1499 41.0% 4.7% 8.4% 7.2% 0.5% 13.7% 8.7%

1500-2499 36.8% 9.4% 10.2% 3.6% 0.0% 14.7% 13.7%

2500-4999 40.6% 9.7% 6.1% 7.2% 1.4% 15.7% 8.3%

5000-9999 31.2% 10.0% 6.5% 10.3% 0.0% 20.6% 10.1%

10000 şi mai mult 22.0% 13.0% 9.2% 11.8% 0.4% 22.3% 8.8%

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

* - Adnotare: Tabelul I.3.4 prezintă căile de utilizare a remitenţelor. Informaţia prezentată în tabelă nu reprezintă proporţia efectivă de fonduri cheltuită pentru anumite articole, ci media procentajului declarat de către respondenţi.

Pare a fi elocvent faptul că acei care primesc remitenţe mai mari consumă proporţii mai mici pentru necesităţi vitale, inclusiv produse alimentare, îmbrăcăminte, servicii medicale etc. Cu toate acestea, chiar şi aceste proporţii relativ mici sunt sume considerabile şi pentru acei care primesc în medie sume mai mari de 10000 lei pe lună. Remitenţele de anvergură sunt utilizate mai frecvent pentru bunuri durabile, cum ar fi, bunăoară, autoturismele, computerele, sau aparatele electronice. Este interesant de menţionat că nu există nici o dependenţă directă între mărimea transferurilor lunare şi cota-parte din acestea utilizată pentru educaţie. Doar pentru categoriile care primesc cele mai mici remitenţe (mai puţin de 500 lei), cota-parte utilizată pentru educaţie este inferioară comparativ cu altele. Este foarte important că o parte semnificativă din remitenţe este utilizată pentru educaţie, fiind o investiţie fundamentală ce va spori competitivitatea în viitor.

Mai mult de 10% din remitenţele mari (peste 5000 lei pe lună) sunt utilizate pentru investiţii în gospodăria de fermier. Aceste sume servesc pentru acoperirea necesităţilor curente, cum ar fi achiziţionarea de seminţe pentru semănat sau pentru a face investiţii pe termen lung, inclusiv achiziţionarea de noi terenuri, clădiri sau utilaj pentru gospodăria de fermier. Părţi semnificative (3%-7%) din remitenţe sunt investite în gospodăriile de fermier chiar şi în cazul când sumele remitenţelor primite sunt relativ mici. În astfel de cazuri, investiţiile pe termen scurt constituie o parte mult mai mare în volumul total de cheltuieli.

Relativ sume mici de bani primite de peste hotare sunt utilizate pentru finanţarea altor tipuri de afaceri. Mai mult decât atât, nu există o corelaţie pozitivă între mărimea părţii investite şi sumele primite. Aceasta ar însemna că în localităţile rurale remitenţele sunt mai ades folosite pentru a îmbunătăţi calitatea gospodăriilor de fermier decât pentru a începe alte afaceri. Cauza unei asemenea situaţii ar putea fi cererea locală relativ redusă ce împiedică dezvoltarea serviciilor. Pe de altă parte, lansarea unei activităţi de producere solicită investiţii iniţiale extensive şi forţă de muncă calificată (care, mai mult ca probabil, lipseşte). S-ar putea de menţionat că doar conducătorii gospodăriilor care primesc cele mai mari remitenţe (mai mult de 10000 lei pe lună) (vezi Tabelul I.3.1) sunt mai des implicaţi în activităţi non-agricole.

36

Sume relativ mari din banii primiţi sunt economisite. Pare a fi interesant faptul că media “ratei de economii efectuate din contul remitenţelor” nu creşte semnificativ concomitent cu media sumei primite. Cea mai evidentă diferenţă în situaţia dată este că gospodăriile care primesc sume mai mici (mai puţin de 1000 lei pe lună) tind să ţină banii în numerar acasă, iar acei care primesc sume mai mari, tind să le depună în bănci. Ratele relativ fixe ale dobânzii pentru banii primiţi ne-ar sugera că toate gospodăriile tratează remitenţele ca pe nişte asigurări contra unui risc potenţial al problemelor financiare de perspectivă în cazul pierderii surselor interne de venituri sau pierderii locului de muncă peste hotare.

3.4 Comportamentul familiei, comportamentul social şi planurile de întoarcere acasă Pe lângă studierea impactului migraţiei şi, în special, al remitenţelor asupra comportamentului economic al migranţilor şi gospodăriilor lor, la fel, este interesant de a constata care este influenţa migraţiei asupra vieţii în familie şi a activităţii sociale a migranţilor. Această analiză, în afară de întrebările directe referitoare la planurile de a reveni acasă sau nu, ne va ajuta să evaluăm deciziile efective scontate.

Mai mult de 80% din migranţi planifică să revină în Republica Moldova, iar 54% planifică să facă acest lucru în următoarele 6 luni. Doar 16% din acei care planifică reîntoarcerea în ţară nu vor realiza acest plan în decursul următorului an.

Declaraţiile referitoare la planurile de întoarcere par a fi dovedite de modul lor actual de viaţă şi deciziile financiare. În primul rând, marea majoritate a migranţilor (73%) sunt căsătoriţi şi mulţi din ei deja aveau soţ/soţie la momentul plecării de acasă. Numărul divorţurilor şi numărul schimbării partenerilor este nesemnificativ (mai puţin de 1%). În majoritatea cazurilor (56%), soţii (soţiile) migranţilor rămân acasă şi doar 33% din cupluri locuiesc împreună peste hotare. În cadrul categoriei precedente 90% din migranţi pretind că vor reveni acasă şi chiar în acest caz ponderea celor care planifică reîntoarcerea este mare (73%).

Majoritatea cuplurilor, cel puţin unul din membrii căruia este migrant (60%) au împreună cel puţin un copil, iar în 71% de cazuri copiii locuiesc acasă. Ei au rămas fie cu unul din părinţi (în 69% de cazuri) sau cu rudele de primul nivel (în 26% de cazuri). Se pare că gospodăriile cu migranţi nu au mai puţini copii comparativ cu altele. Prin urmare, în perspectivă, emigraţia n-ar trebui să afecteze negativ tendinţele demografice din ţară. Cu toate acestea, trebuie de ţinut cont de faptul, că rata medie a fertilităţii în Republica Moldova este extrem de mică – în medie 1.26 copii la o femeie. Indicatorul în cauză este similar fertilităţii reduse înregistrate în aşa ţări europene ca Polonia, Slovenia, Ucraina sau Republica Cehă12. Rezultatele sondajului nostru, de asemenea, indică că numărul mediu de copii în gospodăriile incluse în sondaj nu diferă semnificativ de 1.

Aparent, migranţii tot sunt interesaţi de situaţia politică din ţară, cel puţin, la acelaşi nivel ca ceilalţi membri ai societăţii. Noi am măsurat nivelul activităţii lor politice, adresând întrebarea vizând participarea la alegerile parlamentare precedente din anul 2005 şi aşteptările lor cu privire la următoarele alegeri din anul 2009.

Se pare că circa 84% din toţi migranţii care se aflau în ţară în anul 2005 au luat parte la alegerile parlamentare, care este mai mare decât media pe întreg teritoriul ţării (65%)13. Pe de altă parte, acei care nu se aflau în Republica Moldova în perioada alegerilor, arar şi-au exprimat dreptul de vot – numărul de alegători din această categorie constituind doar 4%.

12 Sursă: https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/md.html 13 potrivit http://www.elections2005.md/results/activity/

37

Distanţa lungă până la circumscripţia de votare (Consulatul Moldovei) în ţara-gazdă a fost cauza principală pentru a nu participa la votare (36%), o altă cauză fiind lipsa interesului în politică declarată de 30% din migranţi car nu locuiau în Republica Moldova în anul 2005. Circa 9% din această categorie au decis să nu voteze din cauza statutului ilegal în ţara-gazdă şi teama de a fi descoperiţi. Doar 7% din persoanele care n-au votat şi-au exprimat lipsa de încredere în autorităţile publice drept cauza principală pentru a nu vota.

Pare a fi interesant, dar distanţa mare până la circumscripţia de votare a fost invocată, de asemenea, drept o cauză importantă pentru a nu participa la alegeri şi de persoanele care locuiau în ţară în anul 2005. Aceeaşi cauză a fost declarată şi de 20% de migranţi drept principală, 33% şi-au exprimat lipsa de interes în politică, iar 14% - lipsă de încredere în autorităţile publice.

Declaraţiile privind comportamentul planificat în electorala viitoare indică interesul general al migranţilor în politica promovată de autorităţile moldoveneşti. Circa 44% din migranţi şi-au exprimat intenţia sau cred că vor participa la alegerile din Republica Moldova preconizate pentru anul 2009. Doar 39% nu vor participa la alegeri categoric sau mai mult ca probabil, 22% - încă n-au decis.

38

CAPITOLUL 4. Caracteristici regionale selective ale migraţiei şi remitenţelor

4.1 Emigraţia şi remitenţele pe regiuni În prezentul capitol sunt analizate fenomene similare celor analizate în Capitolul 3, dar în cazul dat accentul este pus pe diversităţile regionale. Scopul acestei lucrări este de a analiza cum influenţa migraţiei forţei de muncă manifestată fie prin utilizarea remitenţelor, fie prin comportamentul de familie şi social al migranţilor diferă în regiunile Republicii Moldova. Pentru a realiza această analiză a fost aplicat soft-ul statistic oferit de CASE din Moldova Biroului Naţional de Statistică în cadrul proiectului implementat. Cititorul, totuşi, trebuie să ţină cont de dimensiunile mici ale sondajului, prin urmare rezultatele prezentate în acest capitol au, în principiu, doar un caracter ilustrativ.

În primul rând, ponderea migranţilor în populaţia totală diferă semnificativ în regiunile Republicii Moldova (vezi Figura I.4.1). Regiunea cu cea mai mare rată a migraţiei este unitatea administrativ-teritorială Găgăuz-Eri din partea de sud a Republicii Moldova; aproximativ 34% din populaţia adultă a acestei regiuni în prezent locuieşte şi lucrează peste hotare. Urmează raionul Anenii Noi şi încă câteva raioane din partea de nord a ţării. În unele raioane incidenţa migraţiei este chiar mai mică de 10%, dar aceste rezultate urmează a fi analizate cu precauţie, deoarece eroarea în cazul datelor la nivel de raioane este destul de mare. Oricum, se poate conchide că cea mai mare incidenţă a fost înregistrată în partea de nord a ţării şi în unitatea administrativ-teritorială Găgăuz-Eri. Figura I.4.1 Migraţia pe regiuni

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

39

Moldova de nord înregistrează nu doar cel mai înalt nivel al migraţiei, dar şi un nivel mediu al remitenţelor cu mult mai superior celui înregistrat în alte regiuni ale ţării (vezi Figura I.4.2). Suma medie anuală transferată în unele raioane de nord, potrivit datelor noastre, depăşeşte 100.000 lei, în timp ce suma medie anuală a transferurilor pentru întreaga ţară este cu puţin peste 40.000 lei.

Diferenţele identificate în sumele transferate pot fi explicate de ţările de destinaţie a migraţiei. Pentru a analiza factorul menţionat mai sus, am folosit valuta în care remitenţele sunt transferate drept substituent al ţărilor de destinaţie a migranţilor. Se pare că migranţii din regiunile cu cele mai mari sume ale remitenţelor trimit mult mai mulţi bani în euro decât o face în medie un migrant din alte regiuni ale Republicii Moldova (vezi Figura I.4.3). Mai mult de 70% din remitenţele raionului Drochia, mai mult de 90% ale raionului Floresti şi aproape 100% ale raionului Glodeni sunt transferate de peste hotare în euro. Pentru comparaţie, cota-parte a remitenţelor transferate în euro constituie în medie 55% în întreaga ţară. Aceasta înseamnă că migranţii din aceste raioane lucrează preponderent în ţările Uniunii Europene, fapt ce asigură transferul celor mai mari venituri către familiile respective.

Figura I.4.2 Suma lunară medie a remitenţelor pe gospodăriile din diferite raioane

Figura I.4.3 Remitenţele de valută sunt transferate în Republica Moldova şi raioanele cu cele mai mari sume ale remitenţelor

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

Raioanele de nord ale Republicii Moldova se confruntă cu cea mai mare incidenţă a migraţiei, dar, în aceleaşi timp, primesc şi cele mai mari sume ale remitenţelor trimise de fiecare persoană emigrată. Prin urmare, este clar că în aceste raioane banii din remitenţe sunt mai puţin frecvent utilizaţi pentru a acoperi doar necesităţile vitale (vezi Figura I.4.4). În medie, gospodăriile din această regiune consumă doar 40% din fondurile primite de peste hotare

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Drochia Floresti Glodeni Raioanele cu cele mai mari remitenţe

Ponderea remitenţelor transferate

Dolari SUA şi altele

EURO

Media pentru Moldova

40

pentru cheltuielile cotidiene (cum ar fi produsele alimentare, îmbrăcămintea, mentenanţa casei etc.), în timp ce media pe ţară constituie 50%.

Nu este surprinzător faptul că acei care primesc remitenţe mai mari tind să le plaseze în bănci sau instituţii financiare. În regiunile care primesc cele mai mari remitenţe de peste hotare mai mult de 40% din gospodării depun în bancă cel puţin o parte din aceste fonduri, pe când în majoritatea altor regiuni, cota-parte a economiilor gospodăriilor în bănci este cu mult sub 20%. Se poate de notificat că cota remitenţelor economisite în bănci este cea mai mică în raioanele centrale (din vecinătatea Chişinăului), unde cheltuielile pentru necesităţile cotidiene sunt cele mai mari. Aceasta se poate datora nu doar faptului că gospodăriile din regiune primesc remitenţe mai mici, dar, de asemenea, şi nivelului mai ridicat al preţurilor influenţate preponderent de nivelul preţurilor din Chişinău. Figura I.4.4 Cota-parte a remitenţelor utilizată pentru cheltuielile cotidiene pe regiuni

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului. În fine, respondenţii din cadrul sondajului au fost întrebaţi dacă remitenţele au sporit veniturile lor sau dacă, mai simplu, au substituit veniturile pe care le-ar fi generat migrantul dacă ar fi rămas în ţară. Harta geografică a răspunsurilor corespunde observării anterioare vizând numărul de migranţi şi suma medie a remitenţelor. Mai mult de 40% din familiile din regiunea de nord admit că remitenţele influenţează pozitiv veniturile lor, acei care locuiesc în Găgăuzia consideră la fel (vezi Figura I.4.5). Această impresie este cu mult mai difuză în regiunea centrală şi în regiunea de sud, cu excepţia Găgăuziei. În partea de nord această impresie s-a creat datorită sumelor mari de remitenţe (în medie), iar în Găgăuzia - datorită numărului mare de migranţi, care au plecat peste hotare preponderent din cauza lipsei altor oportunităţi de a câştiga în această regiune a ţării.

41

Figura I.4.5 Procentajul gospodăriilor care admit faptul că migraţiunea a sporit veniturile lor

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

4.2 Investiţii pe categorii de migranţi şi persoane care s-au întors şi planuri de perspectivă Conform celor expuse în Capitolul 3, doar o mică parte a fondurilor din remitenţe sunt investite în afaceri altele decât cele de agrobusiness în Republica Moldova. Drept urmare, nu putem analiza afacerile de antreprenoriat non-agricole la nivel regional, deoarece rezultatele obţinute ar putea fi doar aleatorii şi, prin urmare, fără valoare informativă. Se pare că în acest domeniu se investeşte mult mai mult, în aşa caz dezvoltările regionale corespund informaţiei anterioare referitoare la mărimea remitenţelor.

Ponderea celor care investesc în gospodăria de fermier este mai mare în partea de nord (36%). În regiunea centrală şi de sud această proporţie atinge, respectiv, 27% şi 22%. Cât priveşte UTA Găgăuzia, proporţia dată este cu mult mai mică: doar 7% din gospodării sunt în stare sau intenţionează să investească în gospodăria de fermier (vezi Figura I.4.6). Gospodăriile din partea de nord nu doar investesc mai mult şi mai frecvent în gospodăria de fermier; ele sunt deprinse să facă mai multe investiţii. În conformitate cu rezultatele sondajului nostru, cota-parte a investiţiilor în gospodăria de fermier din contul remitenţelor atinge 6% in regiunea de nord şi doar uşor peste 2% în alte regiuni ale ţării.

42

Figura I.4.6 Cota-parte a gospodăriilor care investesc fonduri din remitenţe în agrobusiness

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

Figura I.4.7 Ponderea gospodăriilor care investesc în bunuri imobiliare

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%

35%

40%

Regiunea Nord Regiunea Centru Regiunea Sud Gagauzia

Regiunile

Ponderea gospodăriilor

43

Este pe larg acceptată concepţia că remitenţele efectuate de către migranţi au stat la baza creşterii înregistrate în sectorul bunurilor imobiliare în ultimii câţiva ani. Cu toate acestea, datele sondajului nostru denotă faptul că investiţiile în sectorul în cauză sunt atractive doar pentru gospodăriile amplasate în anumite localităţi. Astfel de investiţii sunt, în particular, răspândite în localităţile din apropierea Chişinăului. La fel, un procent relativ mare de familii au decis să investească remitenţe în proprietate amplasate în unele localităţi din partea de nord a ţării (vezi Figura I.4.7). În această ordine de idei, nu putem spune prea multe despre alte regiuni, dat fiind faptul că, conform celor menţionate anterior, rezultatele sondajului nu sunt reprezentative la nivel de raion, deşi datele noastre susţin aparent raţionamentul logic, conform căruia investiţiile în proprietate sunt mai răspândite în capitală şi în regiunile cu cele mai mari sume ale remitenţelor. Figura I.4.8 Ponderea migranţilor care planifică să revină în Republica Moldova în decursul următoarelor 6 luni

Sursă: Calculele autorilor pe baza rezultatelor sondajului.

Harta cheltuielilor investiţionale corespunde doar parţial planurilor de perspectivă ale migranţilor. În general, 54% din migranţi planifică să se întoarcă în ţară în decursul următoarelor 6 luni, însă aceste planuri nu sunt distribuite proporţional pe întreg teritoriul ţării. Migraţia pe termen scurt este cea mai răspândită în UTA Găgăuzia, pe de o parte, cu aproximativ 70% de migranţi pe termen scurt şi în partea de nord a ţării, pe de altă parte, cu, cel puţin, 53% de migranţi pe termen scurt. Respectiv, migranţii din regiunea centrală a Republicii Moldova se află peste hotare pe un termen mai îndelungat (vezi Figura I.4.8).

Doar procentajul sporit al migranţilor pe termen scurt din partea de nord corelează cu datele vizând investiţiile. Astfel, sumele câştigate pe baza contractelor pe termen scurt şi remise din ţările Uniunii Europene către această regiune sunt utilizate pentru a dezvolta potenţialul de producţie al gospodăriilor locale de fermieri. Pe de altă parte, migranţii din UTAG Găgăuzia

44

obţin contracte pe termen scurt în Turcia pentru a acoperi necesităţile vitale. Migranţii din partea centrală a ţării pleacă peste hotare pentru perioade mai îndelungate şi folosesc remitenţele în diferite scopuri, începând cu satisfacerea necesităţilor vitale şi terminând cu achiziţionarea de bunuri imobiliare în municipiul Chişinău.

45

Concluzii pentru Partea I

Scopul acestei analize este de a prezenta efectele migraţiei şi remitenţelor asupra populaţiei rurale din Republica Moldova în condiţiile situaţiei generale din economia sectorului rural şi ale tendinţelor generale ale migraţiei din cadrul ţării.

Populaţia rurală din Republica Moldova constituie aproape 60% din populaţia totală – mai mare decât în orice altă ţară din Europa. Veniturile din localităţile rurale sunt cu mult mai mici decât în cele urbane, iar diferenţa incidenţei sărăciei este aproximativ de 2 ori mai mare. Veniturile generate din agricultură sunt foarte mici din cauza productivităţii reduse şi a şomajului latent pe larg răspândit în această ramură a economiei.

Oportunităţile de dezvoltare a altor tipuri de afaceri sunt extrem de limitate, nu doar din cauza accesului restrâns la credite, care, de fapt, este la fel de inaccesibil atât la ţară, cât şi la oraşe, dar, preponderent, din cauza infrastructurii subdezvoltate a transporturilor şi comunicaţiilor.

Rata agregată de angajare în câmpul muncii, deşi superioară celei din urbe, este inferioară comparativ cu standardele europene. Accesul la infrastructura socială, cum ar fi serviciile medicale şi educaţie în localităţile rurale este mai restrâns, fiind următorul factor, în funcţie de care se poate conchide despre calitatea sub nivel a vieţii în aceste localităţi.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că rata emigraţiei în localităţile rurale este mai mare decât media pentru Republica Moldova. Mai mult de 70% din numărul total al migranţilor sunt descendenţi de la ţară.

Migranţii din localităţile rurale ale Republicii Moldova mai frecvent aleg Rusia drept ţară de destinaţie, ceea ce înseamnă că aceste persoane îndeplinesc mai des lucrări sezoniere, muncă fizică în construcţii sau agricultură. Ei preferă să migreze, în principiu, din cauza lipsei de oportunităţi de a câştiga în localităţile de origine. Probabil, aceiaşi factori îi reţin pe o parte semnificativă a migranţilor să se întoarcă în general sau să revină la baştină. Mulţi din ei ar dori să treacă cu traiul în Chişinău sau în alte localităţi urbane.

Remitenţele trimise în ţară constituie efectul economic principal al migraţiei din Republic Moldova, alcătuind 36% din PIB-ul ţării. În cazul localităţilor rurale, ponderea remitenţelor în produsul total este cu mult mai mare, fiind o sursă importantă şi stabilă de venituri pentru mai mult de 25% din localităţile rurale. Sumele de orice mările ale remitenţelor sunt, la fel, un factor esenţial de prevenire a gospodăriilor să cadă în sărăcie.

Pe de altă parte, remitenţele către localităţile rurale sunt atât de neproporţional distribuite, încât 75% din sumele transferate sunt direcţionate spre 25% din gospodăriile recipiente. Gospodăriile mai nevoiaşe cu membri mai în vârstă primesc remitenţe mai mici şi în cazul dat banii sunt folosiţi, îndeosebi, pentru a acoperi astfel de necesităţi vitale ca produsele alimentare, îmbrăcămintea sau serviciile medicale. Pentru această parte din recipienţi venitul generat de remitenţe este un simplu substituent al lipsei de oportunităţi de angajare în ţară.

Gospodăriile mai tinere şi mai calificate primesc remitenţe mai mari, folosite mai des în scopuri investiţionale. Învăţământul, renovarea/modernizarea gospodăriei de fermier şi a bunurilor imobiliare sunt investiţiile principale ale familiilor din localităţile rurale ale ţării. Banii obţinuţi din remitenţe sunt foarte rar utilizaţi pentru a lansa alte afaceri de antreprenoriat decât cele de agrobusiness. Acesta este un fenomen alarmant ce solicită intervenţii urgente pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri în localităţile rurale din Republica Moldova.

Remitenţe în Republica Moldova, ca, de altfel, şi în alte ţări mici, sunt o sursă potenţială de economii şi investiţii pentru formarea şi dezvoltarea de capital. Atragerea remitenţelor în

46

sistemul financiar a devenit o provocare pentru toate instituţiile de ramură. În special este o sarcină dificil de realizat în localităţile rurale, unde doar 6,2% din gospodării dispun de un cont curent.

Remitenţele influenţează negativ activitatea economică a celor care au rămas acasă doar într-o oarecare măsură. Unele efecte negative pot fi observate la recipienţii care primesc remitenţe mai mici şi le consideră drept o posibilitate de a scăpa de sărăcie. Pentru acei care generează venituri mai mari peste hotare, migraţia este, mai degrabă, o manifestare a activităţii economice avansate decât un factor de abţinere de la muncă a celor care au rămas în ţară.

Este important că majoritatea migranţilor lucrează în mod legal în ţările de destinaţie. Ei acceptă munci sezoniere de scurtă durată şi continuă să achite contribuţia pentru asigurarea socială către fondurile respective din Republica Moldova. Pe de altă parte, persoanele care acceptă să muncească peste hotare la negru pe o perioadă mai îndelungată sunt adesea expuşi unui risc dublu. Eu nu sunt angajaţi legal în ţara-gazdă, nici asiguraţi în ţara de origine.

Majoritatea migranţilor planifică să se întoarcă în Republica Moldova în viitorul apropiat. Aceste declaraţii sunt susţinute de deciziile luate de familia acestora. Majoritatea soţilor (soţiilor) şi copiilor sunt lăsaţi acasă. Pare a fi încurajator faptul că migraţia nu influenţează negativ durabilitatea familiilor. Rezultatele sondajului nu indică un număr mai mare de divorţuri printre migranţi, dar, evident, aceste rezultate vor fi analizate cu precauţie, dat fiind dimensiunea mică a eşantionului. Pe de altă parte, totuşi, trebuie de ţinut cont că această situaţie relativ favorabilă la moment ar putea să se schimbe în viitor. În cazul când situaţia economică din ţară nu se va schimba, mai mulţi emigranţi ar putea decide reîntregirea cu familia peste hotare, părăsind Republica Moldova pentru totdeauna.

De asemenea, se pare că migranţii sunt interesaţi de viaţa socială şi politică din ţară, fapt ce poate demonstra intenţia acestora de a reveni la baştină. Ei participă la alegerile politice la fel de activ ca şi ceilalţi cetăţeni, în medie.

Dimensiunea regională a migraţiei, este, la fel, destul de interesantă, cu toate că rezultatele sondajului nostru în acest context urmează a fi analizate cu precauţie, dat fiind eşantionul mic şi problemele rezultante vizând reprezentativitatea.

Regiunile de nord şi de sud ale ţării (în deosebi, Găgăuzia) trimit cea mai mare cotă-parte a forţei sale de muncă peste hotare , însă natura fluxurilor migraţionale şi a fluxurilor rezultante de remitenţe diferă semnificativ. Emigranţii din regiunea de nord a ţării tind să remită acasă sume mai mari de bani. De asemenea, ei acceptă, în principiu, contracte pe termen scurt în ţările Uniunii Europene, fapt ce le permite să câştige mult mai mult comparativ cu acei care pleacă să lucreze în Rusia sau chiar în Turcia (în cazul UTA Găgăuzia).

În consecinţă, regiunea de nord a Republicii Moldova foloseşte mult mai des remitenţele primite pentru a le investi. Pe de altă parte, acei din regiunile centrală şi de sud utilizează proporţii mai mari din fondurile primite pentru consumul cotidian. Acei care locuiesc mai aproape de capitală cumpără bunuri imobiliare mult mai frecvent decât alţii.

Se pare că asigurarea utilizării productive a sumelor mari de remitenţe transferate către Republica Moldova ar trebui să devină una din cele mai importante priorităţi pentru factorii de decizie din ţară. Pentru a realiza acest deziderat, este necesar de direcţionat o parte mai mare de remitenţe către sistemul financiar din ţară, în loc să fie păstrate în numerar acasă. În acest context, este necesar de a spori, în primul rând, accesul populaţiei rurale la serviciile bancare, în al doilea rând, de a fortifica încrederea populaţiei rurale în instituţiile financiare.

Pe de altă parte, probabil, este mai oportun de investit cote mai mari de remitenţe şi în alte afaceri, pe lângă cele de agrobusiness. Lipsa de infrastructură şi a bunei guvernări sunt

47

cauzele principale care îi impun pe emigranţii calificaţi şi tineri, care trimit sume mari de bani să se abţină de la investiţiile în activităţile de întreprinzător. Eradicarea acestor constrângeri pentru dezvoltarea locală ar trebui să devină cea mai ardentă prioritate.

48

PARTEA II. TENDINŢELE ŞI GESTIONAREA MIGRAŢIEI ÎN POLONIA Prezentul capitol are drept scop asigurarea unei înţelegeri mai profunde a faptului cum Polonia, o ţară ce a trecut în anii recenţi printr-o emigrare masivă a cetăţenilor săi, se descurcă cu creşterea sustenabilă a migraţiei. În acest capitol nu avem ambiţia să propunem o lecţie comprehensivă vizând politica respectivă. Va fi doar o perspicacitate ce ar putea fi utilă pentru a identifica opţiunile politicii în cauză pentru Guvernul Republicii Moldova. Obiectivul de bază al acestui studiu este de a susţine politica şi luarea deciziilor adecvate, cât şi de a conştientiza diferite metode guvernamentale de abordare a migraţiei. Accentul în acest raport este pus, ţinând cont de contextul Proiectului, pe legătura dintre migraţiune şi dezvoltare, migraţia forţei de muncă şi facilitarea revenirii acasă.

CAPITOLUL 1. Tendinţele migraţiei în Polonia 1.1 Emigraţia

Polonia este o ţară a emigraţiei în decurs de circa un secol. Valurile de emigrări, începând cu secolul XIX, au contribuit la crearea unor comunităţi mari de polonezi în America de Nord şi Europa Occidentală. Conform estimărilor, peste 30% din familiile de polonezi au descendenţi şi relaţii stabilite în SUA şi Europa Occidentală. Din acestea, circa 2.5 milioane sunt rezultatului valului de emigraţie de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, 500 mii sunt refugiaţi din perioada postbelică (după cel de al II-lea război mondial) care nu s-au întors în Polonia şi aproape un milion sunt emigranţi care au plecat din ţară în anii 1960 şi 1990 (Morawska, 2001). Chiar şi în perioada comunistă până în anul 1989, când mişcările erau controlate şi reprimate prin măsuri administrative, politicile erau relativ liberale dacă le comparăm cu alte ţări din blocul comunist din partea de est. Emigranţi stabiliţi cu traiul, căutători de azil, turişti care au depăşit termenul de şedere stabilit de viză au creat structura migraţiei şi reţelele în Occident (Kissinger, 2007). După colapsul comunismului din anul 1989, a urmat o liberalizare extinsă a politicii migraţionale. Concomitent, negocierile ce au avut loc în cadrul procesului de pre-aderare a condus la ridicarea restricţiilor pe termen scurt cu privire la regimul de vize pentru cetăţenii polonezi. Începând cu anii 90, emigraţia din Polonia a crescut în mod continuu. Această tendinţă cu caracter ascendent a sporit cu paşi galopanţi după aderarea Poloniei la Uniunea Europeană la 1 mai 2004.

Este dificil de determinat numărul exact de emigranţi. În mod incontestabil, cele mai sigure date cu privire la migraţiunea din Polonia sunt oferite de Oficiul Central de Statistică. Conform estimărilor prezentate în Tabelul II.1.1, la sfârşitul anului 2007, 2270 mii de polonezi se aflau în emigraţie temporară (CSO 2008:1). Aceste date au fost obţinute pe baza Studiului cu privire la Recensământul Naţional din anul 2002 şi Sondajul Forţei de Muncă, iar cifra în cauză este o aproximaţie a numărului de emigranţi polonezi care au fost peste hotare pentru o perioadă ce depăşeşte 2 luni şi 3 luni (deoarece metodologia a fost schimbată în anul 2008). Deşi numărul emigranţilor a fost în creştere permanentă, ritmul creşterii a încetinit în anul 2007.

49

Tabelul II.1.1 Emigraţia temporară din Polonia (2004-2007) *

Numărul de emigranţi, mii persoane Ţara de destinaţie

2002b 2004 2005 2006 2007

Total 786 1000 1450 1950 2270

În Europa 461 770 1200 1610 1925

În Uniunea Europeană 451 750 1170 1550 1860

În Marea Britanie 24 150 340 580 690

În Irlanda 2 15 76 120 200

În Germania 294 385 430 450 490

* Numărul de persoane care s-au aflat peste hotare mai mult de 2 luni în perioada 2002-2006 şi mai mult de 3 luni în anul 2007. Sursă: CSO 2008:1

Aproximativ 80-90% din emigranţi au plecat cu scopul să muncească (CSO 2008:1). Începând cu anul 2000, în fluxul emigraţional din Polonia au început să predomine mişcări pe termen scurt (Kępińska, 2006).

Fluxul de emigranţi din perioada post-aderare la Uniunea Europeană este impulsionat de schimbările în accesul la piaţa muncii. Astfel, cel mai mare flux de emigranţi a fost orientat spre Marea Britanie şi Irlanda, care promovează politici alei uşilor deschise spre pieţele muncii. Cu toate acestea, reţeaua socială şi familială rămân a fi factorii-cheie pentru emigraţia polonezilor. Iată de ce, spre exemplu, până în prezent există un flux mare de emigranţi care pleacă în Germania, deşi această ţară n-a ridicat restricţiile impuse vizând piaţa muncii. Figura II.1.1 Ţările de destinaţie

0

5

10

15

20

25

30

35

40

Regatu

l Unit

German

ia

Irland

aIta

liaSUA

Spania

Olanda

Franţa

Suedia

Norveg

iaBelg

ia

Grecia

Austra

lia

Alte ţă

ri UE

Alte ţă

ri euro

pene

Alte ţă

ri

până la aderarea la UE după aderarea la UE

Sursă: Okólski, Lusińska (2008:72).

În raportul său cu privire la Impactul Economic al Migraţiei Forţei de Muncă, Ministerul Economiei din Polonia (2007) a creat portretul unui migrant polonez tipic:

50

- tânăr cu vârsta cuprinsă între 18-34/37 ani;

- din regiuni mai puţin urbanizate;

- fără copii;

- plătitor net în ţara de destinaţie;

- urmează reţelele existente;

- relativ bine instruit;

- îndeplineşte munci ce nu solicită cunoştinţe speciale sau munci ce solicită abilităţi şi cunoştinţe speciale (stomatologie, tehnologii informaţionale, instalaţii);

- transferă o parte din venitul său către Polonia.

Cât priveşte remitenţele, conform estimărilor Băncii Naţionale a Poloniei (2008), în anul 2007 emigranţii au transferat în Polonia mai mult de 5386 milioane EURO. În pofida aprecierii sistematice a valutei naţionale – zlotul polonez – cifra în cauză, practic, s-a dublat comparativ cu anul 2004. Tabelul II.1.2 Transferuri către Polonia, milioane EURO *

2004 2005 2006 2007

2315 3312 4508 5386 * Calculat pe baza ratei de schimb anuale medii din PLN în EURO.

Sursă: Banca Naţională a Poloniei (2008).

Luând în consideraţie dimensiunile economiei poloneze, remitenţele reprezintă doar o cotă-parte mică din PIB. Cu toate că remitenţele sunt investite într-o proporţie redusă în business şi într-o proporţie mare pentru a susţine cheltuielile curente ale gospodăriilor (vezi Figura II.1.2), consumul sporit continuă să influenţeze pozitiv economia locală şi naţională, datorită efectului multiplicatorului (Ministerul Economiei, 2007).

Figura II.1.2 Utilizarea remitenţelor de către muncitorii sezonieri în Germania (1998-2000), % din migranţii sezonieri

Sursă: (Kaczmarczyk, Okólski 2008;1:38).

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50

Educaţia proprie

Altele

Investiţii în active de producţie Procurarea casei/apartamentului

Investiţii bancare (inclusiv economii)

Procurarea unui automobil

Onorarea datoriilor

Educaţia copiilor

Procurarea bunurilor durabile (alte decât automobil)

Renovarea casei/apartamentului

Consumul curent

51

1.2 Imigraţia În contrast cu nivelul ridicat al emigraţiei, imigraţia în Polonia rămâne a fi la un nivel redus, deşi în permanentă creştere. Cu toate acestea, merită de menţionat că începând cu anii 1990, Polonia a început să atragă imigranţii din regiunile globului pământesc cu o economie mai slab dezvoltată, în particular din ţările sudice şi ţările post-comuniste din Europa de Est, însă numărul acestora este deocamdată mic. În anul 2005 au fost înregistraţi 42,417 de imigranţi temporari. Acest număr urmează a fi tratat ca o aproximaţie a numărului de imigranţi – titulari ai unui permis de reşedinţă temporar într-un anumit an (deoarece permisele sunt prelungite anual). (Kloc-Nowak, 2007). Numărul de imigranţi ilegali este dificil de estimat, dar se consideră că această cifră variază în jur de 100-600 mii (Kaczmarczyk, Okólski 2008;2). Pentru migranţi Polonia este, în principiu, o ţară de tranzit, fapt ce se adevereşte pe baza informaţiei despre numărul de vize eliberate de Polonia. În anul 2006, de exemplu, au fost eliberate circa 65 milioane de vize.

1.3 Efectele pe termen lung şi pe termen scurt Ţinând cont de emigraţia de proporţii şi imigraţia modestă, Polonia rămâne a fi o ţară cu migraţiune netă negativă. Emigraţia din perioada 2004 - 2007 a condus la o pierdere de 2,8% din populaţie (din care 4,0% era cu vârsta cuprinsă între 15 şi 59 ani). Această pierdere a fost distribuită neuniform, astfel încât pierderea din unele regiuni a constituit peste 6,0% (swietokrzyskie şi podkarpackie) (Kupiszewski 2007).

Migraţia netă negativă a agravat procesul de declin al populaţiei deja în derulare din cauza ratei fertilităţii scăzute, reducerii mortalităţii, sporului natural negativ şi îmbătrânirii. Numeroase lucrări efectuate confirmă această tendinţă. Un studiu interesant a fost efectuat de către Kupiszewski (2007), care demonstrează cum mişcările migraţionale cauzează schimbări demografice şi afectează resursele forţei de muncă în decursul perioadei 2002 - 2052. Studiul în cauză a luat în consideraţie variabilele demografice (numărul şi structura populaţiei de bază, fertilitatea, mortalitatea şi migraţia). Dat fiind dificultatea de a prognoza cu exactitate aceste variabile, autorul a elaborat estimările sale pentru diferite scenarii şi anume: a) Scenariul de bază (B) (mai mult probabil), b) Scenariul cu emigraţie sporită (H) (flux mare de emigranţi şi flux redus de imigranţi) şi c) Scenariul Status quo (Sq) (cu fluxuri migraţionale constante comparabile cu cele din 2002). Potrivit studiului său, populaţia globală poloneză se va reduce cu 19% conform Scenariului de bază, cu 29% - conform Scenariului cu emigraţie sporită şi cu 25% - conform Scenariului Status quo. Resursele agregate ale forţei de muncă se vor reduce, respectiv, cu 25%, 37% şi 33% (Tabelul II.1.3).

Kupiszewski concluzionează că migraţia poate avea un efect asupra tendinţelor demografice pe termen lung în Polonia, în caz dacă se va realiza Scenariul cu emigraţie sporită în loc de Scenariul de bază, populaţia se va reduce cu 4 milioane. Polonia, de la una din ţările cele mai tinere din Europa se poate transforma în jumătate de secol în una din cele mai bătrâne societăţi europene cu o structură nefavorabilă de vârstă a populaţiei. Îmbătrânirea populaţiei este reflectată de indicatorul PSR (Raportul Suportului Potenţial/Potential Support Ratio sau sarcina socială a populaţiei active)14, care, conform prognozei, se va reduce de la 5,36 în 2004 la 1,63 -1,78 (în funcţie de scenariu). Situaţia în cauză va plasa o povară pe sistemul de pensii şi pe întreaga piaţă a forţei de muncă (Bijak 2007). 14 Numărul de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 ani la o persoană în vârstă de 65 ani şi mai mult. Acest raport descrie povara plasată pe populaţia economic activă (şomerii şi copiii nu sunt incluşi în acest indicator) de către populaţia în vârstă care nu lucrează.

52

Tabelul II.1.3 Pronosticul demografic pentru anii 2002-2052

Numărul de persoane (x1000) Forţa de muncă (x1000)

2002 2052 B 2052 H 2052 Sq 2002 2052 B 2052 H 2052 Sq

38 425 31 267 27 277 28 788 17 329 12 931 10 857 11 579

Declinul, %

19% 29% 25% Declinul, %

25% 37% 33%

Sursă: Kupiszewski (2007).

1.4 Penuria pieţei forţei de muncă Migraţia de anvergură poate priva economia de calificaţiile necesare. În Polonia migraţia a avut loc în perioada în care ţara a înregistrat creştere economică avansată. Acest fapt a contribuit la o reducere continuă a ratei şomajului de la 19,0% la sfârşitul anului 2004 la 8,9% în luna septembrie 2008 (CSO 2008:2).

În pofida nivelului modest de şomaj în general, şomajul structural este foarte ridicat, fapt ce denotă deficitul forţei de muncă în Polonia. Pe baza sondajelor realizate cu patronii polonezi, asigurarea pieţei forţei de muncă a devenit recent una din cele mai serioase probleme ale companiilor poloneze. În anul 2006 circa 10% din companiile chestionate au raportat insuficienţa forţei de muncă drept un impediment pentru creştere (Figura II.1.3). Ramurile industriale mai grav afectate de această problemă sunt construcţiile, producerea mobilei şi forestieră cu, respectiv 20%, 25% şi 30% (Duszczyk, Wiśniewski 2007). Figura II.1.3 Insuficienţa forţei de muncă – un impediment al creşterii

Sursă: Kaczmarczyk, Okólski (2008;2).

„Exodul de creieri”.

Un exemplu tipic de exod de creieri în cazul Poloniei este fluxul emigraţional al medicilor profesionişti polonezi, în special începând cu 1 mai 2004. În perioada mai 2004 – iunie 2006 la peste 5000 medici (sau 4,32% din toţi medicii polonezi) li s-au eliberat certificate de confirmare a competenţelor pentru o eventuală utilizare în instituţiile medico-sanitare de peste hotare. Astfel de certificate au fost solicitate de circa 16% de anesteziologi, 15% de chirurgi-

1.8 3

5.3

10.110.7

0

2

4

6

8

10

12

2005 4Q 2006 I 2006 II 2006 III 2006 IV

% de angajaţi

53

plasticieni, peste 1500 (5%) de stomatologi şi 5912 (1,9%) de asistente medicale (Ministerul Sănătăţii, 2007).

Intelectul irosit (pierderea calificaţiei).

Cazurile de devalorizare a experienţei profesionale sunt tot mai frecvente printre emigranţii polonezi. Potrivit Kępińska (2007), în 2006, 62% din emigranţii polonezi aveau, cel puţin, studii secundare, iar minimum 14% din toţi emigranţii aveau studii superioare complete. Emigranţii, din cauza barierei lingvistice sau a deprecierii studiilor şi a experienţei profesionale şi-au găsit un loc de muncă în sectorul alimentaţiei publice, prin urmare, n-au reuşit să-şi perfecţioneze calificarea obţinută anterior.

54

CAPITOLUL 2. Iniţiative pentru a atrage migranţii înapoi în Polonia 2.1 Factorii de ”Împingere” şi ”Atragere” Migraţia este generată de 2 forţe principale: factorii de cerere - împingere (în regiunea destinaţiei) şi factorii de ofertă - împingere (în regiunea originii) (Vezi Tabelul II.2.1). Tabelul II.2.1 Factorii de ”Împingere” şi ”Atragere”

Factori de împungere Factori de atragere

Economici şi demografici

Sărăcie

Şomaj

Salarii mici

Lipsă de servicii elementare în domeniul ocrotirii sănătăţii şi al

învăţământului

Perspectiva unor salarii mai mari

Posibilitatea de a îmbunătăţi standardele de

viaţă

Dezvoltare pe plan personal şi profesional

Politici

Conflicte, lipsă de securitate, violenţă

Corupţie

Încălcarea drepturilor omului

Siguranţă şi securitate

Libertate politică

Sociali şi culturali Discriminare pe bază de etnie, gen/sex, religie etc.

Reunificarea cu familia

Etnic (migraţia diasporei) ţara de baştină

Non-discriminare

Sursă: Banca Mondială, 2006.

Potrivit Băncii Mondiale, ţările cu niveluri înalte de emigraţie pot reduce nivelurile în cauză prin minimizarea factorilor de împingere. Acest deziderat poate fi realizat prin accelerarea reformelor economice şi politice, astfel, aşteptările asociate cu calitatea vieţii se vor îmbunătăţi.

După cum a fost dovedit în cazurile coreean, irlandez, italian şi spaniol, emigraţia poate fi încetinită drept consecinţă a creşterii economice (ce contribuie la minimizarea factorilor de împingere), în pofida existenţei factorilor de atragere din ţările comune de destinaţie.

Pe lângă minimizarea factorilor de împingere, prin intermediul unei dezvoltări socio-economice rapide, o ţară poate să întreprindă acţiuni complementare menite să reducă emigraţia. În Polonia, în decursul ultimilor 2 ani, au fost realizate câteva activităţi importante în această ordine de idei. În mare măsură, îngrijorările vizând consecinţele dăunătoare ale pierderii populaţiei, exodul de creieri şi îmbătrânirea populaţiei au fost traduse prin intervenţii de politică, în particular, prin intermediul iniţiativelor cu scopul de a întoarce acasă cetăţeni calificaţi care locuiesc peste hotare. Mai mult decât atât, a apărut conceptul “migraţiei de înlocuire”, care în prezent este o temă pentru dezbateri.

Aceste intervenţii au fost realizate prin eforturile comune ale diferitor departamente din Guvernul Poloniei şi altor organizaţii şi pot fi divizate în 7 domenii tematice:

55

2.2 Programul naţional „Întoarcerea acasă” Acest program naţional se bazează, în principiu, pe scutirea de taxe şi pe strategiile investiţionale pentru polonezii care doresc să se întoarcă în Polonia. Activităţile programului cuprind 5 componente.

Susţinerea antreprenoriatului

Politicile menite să încurajeze dezvoltarea antreprenoriatului sunt considerate metode de reducere a emigraţiei. Programul Naţional Întoarcerea Acasă elaborat de Platforma Civica aflată în prezent la guvernare, prevede forme particulare de susţinere a oamenilor care încep o afacere/activitate economică pentru prima dată. Aceste măsuri includ scutirea de impozitul pe venit şi contribuţiile la fondul de pensii pe o perioadă de 3 ani şi acordarea unui credit preferenţial pe un termen de 5 ani.

Promovarea încadrării în câmpul muncii

Acest program conţine, de asemenea, forme individuale pentru a susţine persoanele angajate în câmpul muncii pentru prima dată, cum sunt scutirea de contribuţiile de anuitate drept o încercare de a reţine în ţară emigranţii potenţiali.

Susţinerea celor care planifică să facă investiţii în Polonia

Este realizat în formă de transferuri pentru investiţii, scutind aceste investiţii de impozite pe un termen de 3 ani.

Implementarea unui pachet special de soluţii pentru a facilita stabilirea companiilor, ce permite depăşirea tuturor formalităţilor în perioada când persoanele indicate se află peste hotare.

Propunerea de a crea un fond special de capital mixt/comun (prin intermediul Guvernului şi al organelor locale) ce ar putea acorda credite preferenţiale acelor persoane, care doresc să facă investiţii în Polonia, folosind, în special, banii câştigaţi peste hotare.

2.3 Acces la informaţie Accesul la informaţie este considerat drept factor-cheie pentru revenirea cu succes la baştină. În acest context, Guvernul Poloniei a lansat 2 iniţiative.

Ministerul Muncii şi Politicii Sociale a lansat o pagină web www.migracje.gov.pl cu scopul de a oferi toată informaţia necesară pentru persoanele care intenţionează să sosească în Polonia sau să plece din ţară. Site-ul în cauză conţine procedurile de şedere în Polonia şi informaţia de contact a instituţiilor relevante şi, de asemenea, panouri cu locurile de muncă vacante şi procedurile-cheie de şedere.

Aveţi un plan de revenire?

Acesta este un program informativ lansat concomitent cu pagina web (ww.powroty.gov.pl) de către Prim-ministrul Poloniei la Londra în luna noiembrie 2008. Scopul acestui program este de a asigura cu informaţie emigranţii polonezi care au decis să se întoarcă în Polonia. Un ghid special (o carte de referinţă) întitulată “Powrotnik” a fost pregătit şi conţine răspunsuri practice la întrebări, compilate în rezultatul analizei problemelor tipice cu care se confruntă persoanele care se întorc în Polonia. Cartea de referinţă este disponibilă pe site-ul web, unde emigranţii polonezi pot primi răspunsuri la întrebările sale din partea experţilor şi personalului administrativ în decurs de 14 zile de la data solicitării efectuate prin intermediul site-ului.

56

Programul este un efort comun al mai multor ramuri ale administraţiei guvernamentale din Polonia, fiind un instrument practic menit să asiste la depăşirea formalităţilor esenţiale (Sfaturi cum se poate de adus bunurile personale de peste hotare; formalităţile pentru crearea unei activităţi economice individuale; explicaţii vizând impozitele; modul de convieţuire cu soţul/soţia străină în Polonia şi înrolarea copiilor în şcolile poloneze; informaţie importantă vizând serviciile sociale etc.), care pot fi soluţionate anterior revenirii acasă. La fel, sunt specificate chestiunile ce urmează a fi soluţionate după reîntoarcerea acasă.

2.4 Măsuri administrative Guvernul a creat departamente/direcţii noi responsabile pentru problemele aferente migraţiei pentru a susţine implementarea acestor politici (Kulinowicz 2007). Acestea sunt:

• Departamentul Migraţie (în cadrul Ministerului Muncii şi Politicii Sociale) – responsabil pentru migraţia forţei de muncă;

• Departamentul Politica Migraţională (în cadrul Ministerului de Interne şi Administraţie) – responsabil pentru coordonarea politicii migraţionale;

• Comitetul pentru Migraţie (Februarie 2007) cu scopul de a coordona sarcinile şi acţiunile agreate ale administraţiei publice şi monitorizarea iniţiativelor vizând politica migraţională la nivelul Uniunii Europene.

2.5 Iniţiative de întoarcere a cetăţenilor calificaţi care locuiesc peste hotare. Programul de întoarcere acasă Fundaţia Ştiinţa Poloneză a lansat Programul de întoarcere acasă, care a alocat 100,000.00 PLN (25,000 euro) achitaţi în decurs de 2 ani în 2006, oferind 16 burse pentru polonezii care s-au întors, deţinători ai titlului PhD şi au locuit peste hotare un timp îndelungat. Suma în cauză include o bursă personală şi un grant pentru cercetare. Anual, fundaţia oferă aproximativ 15 granturi pe un termen de 2 ani şi o eventuală prelungire încă pe un an.

2.6 Campanii pentru a opri migraţia populaţiei Guvernul a elaborat 2 campanii naţionale centrate pe tineretul polonez, încurajând mândria naţională şi începutul carierei profesionale în ţară.

Campania “Lansarea unei cariere profesionale în Polonia“

O campanie informaţională întitulată “Începe o carieră” a fost lansată în anul 2007 cu scopul de a prezenta Polonia drept o ţară potrivită pentru a dezvolta o carieră profesională. Campania a fost organizată de Asociaţia Poloneză Managementul Resurselor Umane.

Scopul campaniei este de a începe o discuţie: ce se poate de făcut pentru a încuraja studenţii tineri talentaţi şi bine instruiţi sa-şi facă o carieră profesională în Polonia. Campania, care, la fel, a răspândit istorii de succes ale persoanelor care s-au întors, a inclus dezbateri în instituţiile de învăţământ superior cu participarea managerilor resurse umane, studenţilor, experţilor în domeniul dezvoltării carierei şi reprezentanţilor mass-media.

Patriotismul zilei de mâine

În fine, Guvernul polonez a lansat programul “Patriotismul zilei de mâine”, ce promovează atitudini contemporane patriotice şi civice, şi prin urmare, ar putea sa-i convingă pe oamenii tineri să rămână în ţară.

57

2.7 Iniţiative locale Alte iniţiative au fost implementate deja pe întreg teritoriul ţării pentru a atrage emigranţii sau a reţine forţa de muncă existentă. Oraşul Wrocław, de exemplu, în anul 2006 a lansat o acţiune pentru a atrage înapoi emigranţii, dat fiind faptul că ducea lipsa de muncitori în diferite domenii. Acţiunea a fost orientată spre foştii locuitori, dar şi spre polonezii calificaţi în general, care nu erau satisfăcuţi de slujba de calificare joasă pe care o deţineau în special în Regatul Unit şi Irlanda. Câteva alte oraşe au decis să urmeze acest exemplu şi să se adreseze către emigranţi cu un apel de chemare să revină în ţară.

2.8 Menţinerea legăturilor cu Polonia Guvernul a lansat, de asemenea, programe ce solicită metode noi mai bune pentru facilitarea implicării comunităţilor diasporei în dezvoltarea ţării lor de baştină. Programul “Mai aproape de lucru, mai aproape de Polonia” este un exemplu elocvent, scopul căruia este de a lărgi competenţele consulatelor prin crearea mai multor oficii în oraşele unde locuiesc mulţi imigranţi polonezi (de exemplu, Londra şi Dublin), pentru a soluţiona problemele emigranţilor polonezi. Programul a creat o linie de ajutor cu program de 24 ore pentru a susţine fortificarea centrelor poloneze de cultură şi educaţie peste hotare, în special pentru a-i învăţa pe tineri limba poloneză şi istoria.

Migraţia de înlocuire

Conform celor discutate mai sus, Polonia s-a confruntat cu deficitul forţei de muncă, în special în anumite sectoare. În acest context, au fost începute dezbateri vizând posibilitatea de înlocuire a emigranţilor polonezi cu alţi imigranţi. Polonia nu dispune de o experienţă bogată în gestionarea fluxurilor de imigranţi. Ţara nu aplică nici o politică orientată spre admiterea imigranţilor, cum ar fi sistemul de puncte sau cote pentru a “importa”) imigranţi din străinătate pentru a-i înlocui pe emigranţi.

În cazul Poloniei, o astfel de necesitate nu este stringentă. Politicile ţării menite să contracareze fenomenul nefavorabil de îmbătrânire, penuria forţei de muncă şi exodul de creieri se bazează primordial, după cum a fost discutat mai sus, pe migraţia de revenire şi facilitarea integrării diferitor categorii care se confruntă cu probleme pe piaţa muncii (absolvenţi recenţi, femei, persoane în vârstă peste 50 ani şi oameni care locuiesc la sate) cu forţa de muncă. Astfel, Polonia niciodată n-a liberalizat drastic accesul la piaţa muncii pentru străini. Regulamentele în acest context sunt protective pentru piaţa muncii, iar procedurile de acces pe piaţa muncii din Polonia sunt de durată şi costisitoare. Un permis de lucru poate fi eliberat (iar din anul 2004, şi cetăţenilor UE) când nici un polonez nu este disponibil pentru funcţia/postul în cauză. Cu toate acestea, Guvernul polonez a întreprins o serie de paşi pentru a se conforma cererii forţei de muncă. Este deja un număr crescând de străini care sunt scutiţi de procedura de eliberare a unui permis de lucru (de exemplu, soţul/soţia şi membrii familiei unui rezident temporar, refugiaţii şi profesorii care predau limba lor maternă). Mai mult decât atât, o lege recentă (aprobată în luna august 2008) permite migraţia circulară pentru cetăţenii din Ucraina, Belorus şi Rusia care acceptă contracte de angajare pe termen scurt (de la 6 luni până la un an) prin intermediul unei proceduri simplificate, prin care patronii pot informa direct Centrul Regional de Locuri de Muncă fără nici o cheltuială.

58

Remarce de încheiere pentru Partea II. Efectele emigraţiei muncitorilor calificaţi asupra dezvoltării sustenabile a ţării sunt atât pozitive (remitenţele), cât şi negative (pierderea de capital uman).

Gestionarea cu succes a migraţiei depinde de politicile pieţei muncii, politicile sociale, măsurile de asigurare a integrării migranţilor şi administrarea publică calitativă. Politica publică poate influenţa natura şi interacţiunea cerere-atragere şi ofertă-împingere pentru a realiza obiectivele ţării privind migraţia. Guvernul polonez a început dezvoltarea acţiunilor pentru a aborda problema migraţiei prin atragerea emigranţilor calificaţi şi reţinerea populaţiei prin intermediul politicilor şi programelor de întoarcere.

Politica Poloniei cu privire la migraţiune se află la o etapă de început şi poartă un caracter reactiv. Prognozele demografice pe termen lung denotă o imigrare netă negativă în creştere şi o reducere proporţională semnificativă în populaţia aptă de muncă din Polonia cu consecinţele corespunzătoare. Drept exemplu poate servi următorul caz, procesul de îmbătrânire sporită a populaţiei va crea o povară ce va afecta substanţial sistemul de pensii şi piaţa agregată a muncii.

59

BIBLIOGRAFIE Bijak J (2007) Demographic developments in Kupiszewski M (ed.) 2007 Demographic Developments, Labour markets and International Migration in Polonia – Policy challenges, CEFMR Working paper 3/2007.

CSO (2008;1) Informacja o rozmiarach i kierunkach emigracji z Polski w latach 2004-2008 (Information on volume and destinations of emigration from Polonia 2004-2007) GUS, Warsaw.

CSO (2008; 2) Stopa bezrobocia w latach 1990-2008 (bezrobocie rejestrowane). Unemployment rate 1990-2008 (registered unemployment). GUS, Warsaw. http://www.stat.gov.pl/gus/45_677_PLK_HTML.htm

Duszczyk M, Wiśniewski J (2007) Analiza społeczno-demograficzna migracji zarobkowej Polaków do państw EOG po 1 maja 2004 roku (Socio-demographic analysis of Poles’ income-seeking emigration to EEA countries after May 1, 2004) Instytut Spraw Publicznych (The Institute for Public Affairs) Warsaw http://www.msz.gov.pl/files/docs/DKiP/ekspertyza-isp finalny%2024%2004%2007.pdf

Studiul OIM Migraţiune şi remitenţe 2006, Moldova, Chişinău.

Sondajul OIM Nivelul de cunoştinţe generale în domeniul finanţelor 2008, Moldova, Chişinău.

KaczmarczykP, Okólski M (2008;1) Economic impact of migartion on Polonia and the Baltic states.

Fafo paper 2008:1.

Kaczmarczyk P, Okólski M (2008;2) Wspołczesne migracje z i do Polski szanse i zagrożenia , prezentacja Zespoł Doradcow Strategicznych Prezesa RM 23 kwietnia 2008.

Kicinger (2007) Formulating migration policies: policy and politics change in the making in Kupiszewski M (ed.) 2007 Demographic Developments, Labour markets and International Migration in Polonia – Policy challenges, CEFMR Working paper 3/2007

Kępińska E (2006) Recent trends in International Migration. The SOPEMI Report for Polonia, CMR Working Papers, 15(73)

Kloc – Nowak I (2007) Migration and employment migrants in Kupiszewski M (ed.) 2007 Demographic Developments, Labour markets and International Migration in Polonia – Policy challenges, CEFMR Working paper 3/2007.

Kupiszewski M (ed) (2007) Demographic Developments, Labor Markets and International Migration in Polonia - Policy Challenges, CEFMR Working Paper 3/2007.

Kulinowicz M (2007) Ministry of Latour and Social Policy presentation.

www.mfa.gov.lv/data/CBSS%202007-008/POLISH%20POLICY%20TOWARDS%20LABOUR%20MIG

Lucke et. al „Patterns and Trends of Migration and Remittances in Moldova”, OIM, Chiandnău, 2007. Ministry of Heath (2007) Ministerstwo Zdrowia 2007 Monitorowanie migracji polskich lekarzy, pielęgniarek i położnych po przystąpieniu Polski do Unii Europejskiej. (Migration monitoring of polish doctors , nurses and midwives).

Morawska E (2001) Structuring Migration: The Case of Polish Income-Seeking Travelers to the West. Theory and Society, 30(1):47-80.

Ministry of Economy (2007) Ministerstwo Gospodarki Economic Impact of Labour Migration Wpływ Emigracji Zarobkowej na Gospodarkę Polski.

National Bank of Polonia (2008) New estimation method of labour income from abroad in the balance of payments statistics.

Okólski M, Lusińska I (2008) Migracja po 1 maja 2004.: jej intensywnośc i kierunki geograficzne oraz alokacja migrantów na rynkch pracy krajów Unii Europejskiej CMR Worki papers 33/91

Rutkowski J. “Labour Market Developments During Economic Transition” World Bank Policy Research Working Paper No. 3894, Washington 2006.

World Bank 2006 Migration and Remittances Eastern Europe and the Former Soviet Union, Washington D.C.

60

Anexă. Comentarii metodologice vizând sondajul efectuat de către CBS-AXA.

Cercetarea a fost efectuată pe un eşantion naţional reprezentativ din sectorul rural ce a inclus 1537 persoane în vârstă de 18 ani şi mai mult.

Eşantionul de populaţie: stratificat, probabilistic, în 3 etape;

Criteriile de stratificare: 12 regiuni geografice ce coincid cu unităţile administrative-teritoriale de până la reîntoarcerea la raioane, dimensiunea localităţilor (3 tipuri de localităţi rurale grupate după distribuirea localităţilor după dimensiuni în fiece regiune).

Eşantionarea: Dimensiunile regiunilor (fostelor judeţe) au fost calculate proporţional numărului de populaţie conform datelor oferite de către Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Etapele de aranjament aleatoriu:

a. Localitatea: în cadrul straturilor ajustate, localităţile selectate (116) au fost alese în mod aleatoriu (116) pe baza unei tabele cu numere înscrise aleatoriu.

b. Familia: Numărul maximal de persoane intervievate într-un punct al eşantionului a fost 5. Familiile intervievate au fost selectate prin metoda căii aleatorii, cu un pas statistic predeterminat: numărul total de gospodării din cale a fost divizat la numărul de interviuri pe care urma să le efectuăm.

c. Persoana: În cazul când familiile selectate includeau mai multe persoane adulte, persoana intervievată era selectată prin metoda cea mai apropiată zi de naştere.

Reprezentativitatea: Eşantionul este reprezentativ pentru populaţia Republicii Moldova cu vârsta de 14 ani şi mai mult, eroarea maximă fiind de +2.04%

Perioada de colectarea a datelor: 3 – 14 octombrie 2008. Respondenţii au fost intervievaţi în casele lor. Chestionarele au fost elaborate în limbile română şi rusă, oferindu-le respondenţilor posibilitatea de a alege limba de comunicare.

Analizând structura eşantionului obţinut pe teren, putem observa o concordanţă în limitele devierii statistice admisibile între distribuirea populaţiei conform datelor statistice disponibile şi a datelor obţinute. Există o diferenţă de structură în ceea ce priveşte genul/sexul; aceasta înseamnă că au participat mai multe femei. Principala cauză a acestor devieri este fenomenul de migraţie peste hotare a forţei de muncă, ponderea căreia nu poate fi înregistrată de statistica oficială.

Pentru corectare s-a ţinut cont de ponderea rezultatelor, astfel încât structura eşantionului luată în consideraţie pentru a reprezenta media dintre distribuirile înregistrate şi cele obţinute pe teren. Prin urmare, rezultatele prezentate sunt ponderate. Diferenţa dintre rezultatele ponderate şi cele neponderate nu depăşeşte 1.7%.