Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

DESPRE PÃCATUL BEÞIEI

Tipãritã cu binecuvântarea

Î. P. S. PimenArhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Suceava, 2005

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiDespre pãcatul beþiei / texte alese din scrierile Sfinþilor Pãrinþi de cãtre Î. P. S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºi RãdãuþilorSuceava: Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor, 2005

ISBN 973-86963-7-2

I. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor (antolog.)

241.446

Redactor responsabil: consilier cultural, pr. Dragoº ButaTehnoredactare computerizatã: pr. Pamfil Strugaru, Liviu StrugaruCorecturã: prof. Monica Bilauca, prof. Doina CiobanuTipar: Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava

ISBN 973-86963-7-2

Învãþãturã cãtre tot creºtinuldespre pãcatul beþiei*

O, fiilor, vedeþi ce fel de talant mi-a dat mieDumnezeu, pe care va sã-l cearã de la mine laÎnfricoºãtoarea Judecatã! Dar care-i talantul? Esteca sã mã îngrijesc de sufletele voastre ºi sã semãnsãmânþa cea dumnezeiascã în sufletele voastre.Drept aceea, când umblaþi în Legea Domnului, mi sebucurã inima, iar când vã vãd cãlcând poruncaDomnului, atunci mâhnirea mã mãnâncã. Pentruaceea v-am ºi scris acestea, fiii mei, spre a voastrãînvãþãturã ºi ascultare, ca sã nu vã biruiþi de beþiacea rea. Cã a zis marele Apostol Pavel: „Beþivii nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu, ci gãtitã le este lorosânda veºnicã împreunã cu ucigaºii, cu hoþii ºi cudesfrânaþii. La neamurile cele mai dinainte, arãtateste de Dumnezeu cã mari oameni ºi plãcuþi luiDumnezeu au cãzut din pricina beþiei; împãraþii aucãzut din domnie, puternicii ºi-au rãsturnat puterea, vitejii de sabie s-au tãiat, bogaþii au sãrãcit, cei cemulþi ani ar fi trãit, degrabã au murit. Cã, fãrã sãaºtepte judecata lui Dumnezeu, beþivii singuri seomoarã. Din beþie de ar muri cineva, apoi lui însuºiîºi este vrãjmaº ºi ucigaº, iar pomenirea lui este

3

* Fragmente extrase din volumul Din cuvintele duhovniceºti ale

Sfinþilor Pãrinþi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor,

Suceava, 2003, p. 214.

neplãcutã lui Dumnezeu.Fiule, în neamul cel de acum sã nu râvneºti

celor rãi, nici bogaþilor ce petrec în iubire de pãcateºi în spurcãciuni, cã toate acestea neplãcute sunt luiDumnezeu. Se cade dar nouã sã socotim: ce ne facenouã beþia cea fãrã de lege? Mintea ne pierde,uneltele ne stricã, câºtigul îl cheltuieºte. Beþia facepustiu pãmântul bogaþilor, pe care oamenii îl pradã,iar în oamenii cei de rând, beþia datorii face.Meºterilor celor isteþi beþia le stricã meºteºugul, leîntoarce mintea ºi nu le ajunge plata lucrului lor, iarla oamenii cei simpli aduce boalã, ruºine, ocarã ºisãrãcie. Beþia încurcã pe fraþi în certuri ºi în bãtãi, pe femei le desparte de bãrbaþii lor, dureri la picioareface, tremurare la mâini, vederea ochilor o pierde.Beþia opreºte a merge la bisericã ºi nu lasã a se rugalui Dumnezeu, iar a citi cãrþi nu îngãduie; frica luiDumnezeu din inimã goneºte, la moarte dã pe om ºiîn focul cel veºnic îl trimite. Beþia pierde frumuseþea, de râs celor treji ne face. La cine este gâlceava? Labeþiv. De cine râd oamenii? De beþiv. Cui îi sunt ochii vineþi? Beþivului. De la cine auzi: „Oh, amar ºi vai?”De la beþiv. Cine mãnâncã de dimineaþã? Beþivul.Cine doarme pânã târziu? Beþivul. Cã tot beþivul sedesparte de Dumnezeu ºi de oameni ºi se îmbracã înhaine rupte.

Deci, acestea ºtiindu-le, o, fraþilor, sã nelepãdãm de beþia ºi de bãutura cea rea. Sã auzim pePavel, Apostolul Domnului, pe însuºi vasul alegeriizicând cãtre Timotei: „De acum nu bea numai apã, ci foloseºte puþin vin pentru stomacul tãu ºi pentru

4

desele tale slãbiciuni”. Fraþilor, sã fiþi treji, pentru cã vrãjmaºul nostru, diavolul, treaz este, nu beat ºicautã sã înghitã toþi beþivii.

O, amar, unde se vor ascunde beþivii cei ce zacca morþii ºi care de Dumnezeu au fugit pentru beþieºi de la Duhul Sfânt s-au depãrtat pentru nãravulbeþiei? Îngerul cel pãzitor plânge pentru beþie, iardracii se veselesc ºi se bucurã pentru beþivii careaduc diavolului jertfa beþiei. Cã diavolul, bucurân-du-se, zice: „Niciodatã nu mã veselesc ºi nu mãbucur de jertfa oamenilor celor pãgâni, precum mãbucur de jertfa beþivilor creºtini, pentru cã fac cu ceibeþivi toate voile mele. Cã beþivii ai mei sunt, iar ceitreji ai lui Dumnezeu”. Deci diavolul a zis dracilor:„Mergeþi ºi îndemnaþi pe creºtini la beþie ºi la toatãpofta voii mele”. Iar sfinþii îngeri, venind la SfinþiiPãrinþi, le-au spus toate acestea cu mare grijã pentru aceastã pricinã, cã doar vor despãrþi pe creºtini de labeþia ºi bãutura cea rea. Deci Sfinþii Pãrinþi au scrisaceastã cinstitã ºi sfântã scrisoare ºi dreptcredin-cioasã învãþãturã ºi au dat-o Sfintelor Biserici spreascultarea creºtinilor, spre pregãtirea pentru viaþaveºnicã ºi împãrtãºirea Împãrãþiei cerurilor.

Deci, de va asculta cineva rânduiala aceasta aSfinþilor ºi de Dumnezeu purtãtorilor Pãrinþi ºi vavieþui cu treazã minte, fãcând lucruri plãcute luiDumnezeu, moºtenitor va fi vieþii celei veºnice ºidesfãtãrii bunãtãþilor celor negrãite. Iar cel ce nu vaasculta aceastã dreaptã învãþãturã, osândit va fi cudiavolul împreunã în osânda cea veºnicã.

5

Cuvânt al Sfântului Antioh despre beþie*

Beþia este mai rea decât lãcomia ºi este defãi-matã foarte de Sfintele Cãrþi, cã neprimit lucru este a se îndreptãþi cineva cu beþia, precum se ºi laudã ceifãrã de minte, de vreme ce cu încetul se îmbolnãvescºi sãrãcesc. Deci, bun lucru este a bea puþin, pentruslãbiciunea trupeascã. Cã precum pãmântul, lavreme fiind adãpat, creºte curatã sãmânþa ceasemãnatã într-însul, chiar cu dobândã, iar pãmântul cel plin cu multã grãsime creºte numai buruieni ºiscai, aºa ºi multa bãuturã pe cei fãrã minte îi ducespre ocarã, iar pe înþelepþi, spre plângere. Cã a zisScriptura lui Dumnezeu: „Noe a fost un bãrbatdrept, dar, îmbãtându-se, zãcea gol ºi s-a batjocoritde Ham cel fãrã de minte, iar de fiii cei înþelepþi s-aacoperit”.

Sã fugim deci, fraþilor, de dracul beþiei, ca sã nufim batjocoriþi de el, ca mai vârtos sã ne trezim ºi sãne întãrim, ca sã fie întreg omul cel dinlãuntru,precum ºi la Pilde ne învaþã Scriptura, zicând: „Sã nu fii bãutor de vin, cã tot beþivul sãrac va fi”. ªi iarãºizice: „Pentru cine sunt suspinele, pentru cinevãicãrelile, pentru cine gâlcevile, pentru cineplânsetele, pentru cine rãnile fãrã pricinã, pentru

6

* Fragmente extrase din volumul Din cuvintele duhovniceºti ale

Sfinþilor Pãrinþi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor,

Suceava, 2003, p. 37.

cine ochii întristaþi? Pentru cei ce zãbovesc pe lângãvin” (Pilde 23, 29-30). ªi a mai zis: „La vin nu teîmbãrbãta, cã pe mulþi i-a pierdut beþia”. ªi iarãºi:„Nu folosesc celui fãrã de minte mâncarea ºibãutura, cã nebunie ºi ocarã este beþia. ªi tot cel ce se amestecã cu dânsa nu va fi înþelept”. Iar Isaia,ocãrând pe cei beþi, le zice: „Vai de cei cedis-de-dimineaþã aleargã dupã bãuturã îmbãtãtoa-re, vai de cei ce pânã seara târziu se înfierbântã cuvin!” (Isaia 5, 11). Iar Ioil le-a zis; „Deºteptaþi-vã,beþivilor, ºi plângeþi. ªi voi, bãutorilor de vin,tânguiþi-vã pentru vinul cel nou, cãci vi s-a luat de lagurã” (Ioil 1, 5).

Cu adevãrat, dar al necredincioºilor ºi aloamenilor celor nebotezaþi le este veselia din beþie,precum a zis ºi Iov, rugându-se pentru oarecine: „Sãrãtãceascã ca niºte beþivi. Iar cei ce voiesc a vieþui cucinste ºi cu curãþenie de aceasta, sã se lase ºi pe caleacea dreaptã, fãrã poticnire sã meargã”. ªi sã ascultaþi pe Apostolul care zice: „Nu vã îmbãtaþi de vin întrucare nu este mântuire”. ªi iarãºi: „Beþivii nu vormoºteni împãrãþia lui Dumnezeu”. ªi încã a mai zis:„Cã toate vãtãmãrile cele cu chip de ruºine din beþiese fac”. Pentru aceasta, nu fiþi nebuni, ci cunoaºteþicare este voia lui Dumnezeu. Cã Însuºi Domnulnostru Iisus Hristos ne-a poruncit tuturor, zicând:„Luaþi seama la voi înºivã sã nu se îngreunezeinimile voastre de mâncare ºi de bãuturã ºi de grijilevieþii” (Luca 21, 34).

7

Cuvânt al Sfântului Vasile despre beþie*

„Sã fugim, fraþilor, de beþie, care e mama neru-ºinãrii ºi desfrânãrii ºi care spre tot felul deneorânduialã ne duce. Pentru cã nu se face nimicbun în sufletul spurcat la beþie. Beþia este îndrãcireade bunãvoie, nãscutã în suflet din patimã. Beþia estemaica rãutãþii ºi vrãjmaºa faptei bune. Pe cel tare îlaratã fricos ºi pe cel înþelept desfrânat. De dreptatenu ºtie ºi îþi ia mintea. Precum apa este duºmanulfocului, tot aºa ºi beþia stinge mintea. Pe cel îndrãcittoþi îl miluiesc, iar de cel ce se îmbatã toþi râd, deºiacelaºi lucru pãtimesc; cã beþivul nu-i vrednic denici o milã. De multe ori cei ce se îmbatã trec zidul,pãrându-li-se cã sar o râpã sau un pârâu, iar sunetulºi zgomotul care umplu urechile lor le aud ca pe omare ce se tulburã, iar pãmântul ºi munþii seînvârtesc sub picioarele lor. Chiar în boalã grea îiaruncã beþia. Capul lor, neputând sã stea drept peumeri, cade când încoace, când încolo. Beþia le facesomnul greu, întunecându-le mintea. De aceea,învãþãtorii de pretutindeni ne poruncesc ºi grãiesc:„Sã nu vã îmbãtaþi cu vin, cãci din aceastã patimã nueste mântuire!”. Pânã când cazi în primejdii cubãutura? Nu mai ai cuvânt înaintea oamenilor. Rea

8

* Fragmente extrase din volumul Din cuvintele duhovniceºti ale

Sfinþilor Pãrinþi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor,

Suceava, 2003, p. 304.

priveliºte este beþia pentru ochii creºtinilor. De esteomul tânãr cu vârsta, frumos la trup ºi de este ostaº,beþia este o mare ispitã, neputând sã se îndrepteze,nici sã umble pe picioarele sale. Omul cel înfricoºã-tor pentru vrãjmaºi se face de râs înaintea copiilorpe drumuri, fiindcã de ameþealã se vatãmã fãrã sabie ºi se ucide fãrã de potrivnici. Oamenilor, chiar des-ar afla în floarea vârstei, beþia le este prãbuºire ºimultã patimã de la vrãjmaºii lor. Beþia este pierzareomului ºi minþii lui, o stricãciune a puterii lui, ovãtãmare a vieþii ºi o veºnicã moarte. Din care sã neizbãveascã pe noi Domnul Dumnezeu”. Amin.

9

Despre post ºi rugãciune ºi împotrivacelor ce trãiesc în desfãtãri ºi se îmbatã*

Sã-þi arãt la câte bunãtãþi dã naºtere rugãciunea unitã cu postul! Omul care se roagã cum trebuie ºiposteºte nu are nevoie de multe lucruri, iar omulcare nu are nevoie de multe lucruri nu poate îndrãgibanii ºi averile, ci este înclinat spre milostenie. Celcare posteºte este uºor ºi înaripat; se roagã cumintea treazã, postul stinge poftele cele rele,pogoarã mila lui Dumnezeu, smereºte sufletulîngâmfat. De aceea ºi apostolii posteau aproapetotdeauna. Cel care se roagã ºi posteºte are douãaripi ºi este mai uºor decât vântul. Când se roagã, nucascã, nu se întinde, nu amorþeºte, cum pãþesc ceimai mulþi, ci este mai iute ca focul ºi este mai presusde pãmânt. De aceea, mai cu seamã unul ca acestaeste duºman ºi vrãjmaº demonilor. Nimic nu estemai puternic ca un om care se roagã cum trebuie.Dacã o femeie a avut puterea sã înduplece pe unjudecãtor crud, care nici de Dumnezeu nu se temeaºi nici de oameni nu se ruºina1, cu mult mai mult vaatrage asupra sa mila lui Dumnezeu cel care se roagã neîncetat Lui, care-ºi înfrâneazã pântecele ºi alungã

10

* Fragmente extrase din volumul Din învãþãturile morale ale

Sfântului Ioan Gurã de Aur, Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi

Rãdãuþilor, Suceava, 2005, p. 202.1 Luca 18, 2-8.

de la el desfãtarea ºi îmbuibarea.Dacã îþi este trupul neputincios ºi nu poþi posti

neîncetat, nu îþi este neputincios ca sã te rogi, nicifãrã putere ca sã dispreþuieºti poftele pântecelui.Chiar dacã nu poþi sã posteºti, totuºi poþi sã nu teîmbuibezi. Nu-i puþin lucru ºi acesta, nici departe depost, ci în stare sã punã capãt furiei diavolului. Cãnimic nu este atât de plãcut diavolului ca desfãtareaºi beþia, pentru cã ele sunt izvorul ºi mama tuturorpãcatelor. Cu beþia ºi îmbuibarea i-a fãcut odinioarãdiavolul pe iudei sã se închine la idoli. Cu ele a aprins în sodomeni pofte nelegiuite2, cã spune profetul:Aceasta este fãrãdelegea sodomenilor; se rãsfãþauîntru mândrie, în îmbuibare cu pâine ºi în desfã-tãri 3. Cu ele a pierdut diavolul pe nenumãraþi alþii ºii-a aruncat în iad. Ce rãu nu sãvârºesc beþia ºidesfãtarea? Fac din oameni porci, ºi mai rãi decâtporcii. Porcul se tãvãleºte în noroi ºi se hrãneºte cumurdãrie, dar omul care bea ºi se îmbuibeazãmãnâncã la o masã mai dezgustãtoare decât masaporcului; cã la o astfel de masã pune la caleîmpreunãri neîngãduite ºi iubiri nelegiuite. Unul caacesta nu se deosebeºte de un îndrãcit: este tot atâtde neruºinat, tot atât de furios. De îndrãcit ne estemilã, pe acesta îl urâm, îi întoarcem spatele.

- Pentru ce?- Pentru cã de buna lui voie aduce asupra sa

11

2 Fac. 19, 4-8.

3 Iez. 16, 49.

nebunia asta ºi face canaluri de hazna din gurã, dinochi, din nas, într-un cuvânt, din toate mãdularelesale. Dacã ai putea sã te uiþi acum ºi înãuntrul lui, aivedea cã sufletul lui e îngheþat ºi amorþit ca în vremede iarnã ºi de ger, iar din pricina furtunii prea maricârma sufletului nu-i mai poate fi de vreun folos. Mãruºinez sã spun câte rele suferã - bãrbaþi ºi femei -din pricina beþiei ºi a îmbuibãrii; o las pe seamaconºtiinþei acelora care cunosc, pe propria lor piele,relele acestea. Ce poate fi mai ruºinos decât o femeiebeatã sau numai ameþitã? Cu cât vasul e mai slab, cuatât ºi naufragiul e mai mare, fie cã e femeie liberã,fie cã e roabã. Femeia liberã se face de râs în faþacetelor ei de roabe; roaba iarãºi la fel, între roabe. ªifac - ºi una ºi alta - sã fie hulite de oamenii fãrã deminte darurile lui Dumnezeu. Când se întâmplãastfel de beþii, aud pe mulþi spunând: „Sã nu mai fievin”. Ce nesocotinþã! Ce nebunie! Învinuieºtidarurile lui Dumnezeu pentru cã pãcãtuiesc alþii?Aceasta însã e curatã nebunie! Nu-i vinul de vinã, cineînfrânarea celor care se folosesc rãu de vin. Spunedar, „Sã nu fie beþie! Sã nu fie îmbuibare!”; dar dacãspui: „Sã nu fie vin!”, vei spune, pãºind înainte puþincâte puþin: „Sã nu fie cuþit!”, din pricina ucigaºilor;„Sã nu fie noapte!”, din pricina hoþilor; „Sã nu fieluminã!”, din pricina clevetirilor; „Sã nu fiefemeie!”, din pricina desfrânãrilor; ºi, ca sã spun pescurt, ai desfiinþat tot ce e pe lume.

Dar sã nu faci aºa! Gândul acesta vine de la

12

diavol. Nu huli vinul, ci beþia! Ia pe beþiv, când estetreaz; zugrãveºte-i toatã hidoºenia beþiei ºi spune-i:„Vinul a fost dat ca sã ne veselim, nu ca sã ne facemde ocarã; ca sã râdem, nu ca sã fim de râs; ca sã neînsãnãtoºim, nu ca sã ne îmbolnãvim; ca sã îndrep-tãm slãbiciunea trupului, nu ca sã surpãm tãriasufletului. Dumnezeu te-a cinstit când a dat pepãmânt acest dar, vinul. Pentru ce te faci de ocarã cunecumpãtarea ta? Ascultã ce spune Pavel: Foloseºtepuþin vin pentru stomacul tãu ºi pentru desele talesuferinþe4. Dacã Timotei, sfântul acela, care erabolnav ºi suferea de nenumãrate boli, n-a bãut vinpânã ce nu i-a îngãduit Pavel, dascãlul lui, ce iertaremai putem avea noi care, sãnãtoºi fiind, neîmbãtãm? Aceluia, Pavel îi spunea: Foloseºte-te depuþin vin pentru stomacul tãu; iar acelora dintre voicare vã îmbãtaþi, vã spune: „Folosiþi-vã de puþin vinpentru desfrânãrile voastre, pentru desele voastrecuvinte de ruºine, pentru celelalte pofte rele, pe carede obicei le naºte beþia!”.

Iar dacã nu vreþi sã vã abþineþi de la vin pentrupricinile acestea, abþineþi-vã cel puþin pentru ruºi-nea ºi necazurile ce le aduce cu sine beþia! Vinul afost dat ca sã ne veselim. Vinul, spune Scriptura,veseleºte inima omului 5 dar voi pângãriþi ºi aceastãînsuºire a vinului. Ce veselie poate sã-þi mai facãvinul, când nu mai eºti în toatã firea, când te doare

13

4 I Tim. 5, 23.5 Ps. 103, 16.

tot trupul, când vezi cã toate se învârt în jurul tãu,când te ia ameþeala ºi când te legi la cap ca bolnaviide friguri, care-ºi frecþioneazã capetele cu untde-lemn?

Aceste cuvinte nu le adresez tuturora, dar, maibine spus, le adresez tuturora; nu pentru cã toþi vãîmbãtaþi - Doamne fereºte! -, ci pentru cã cei care nuse îmbatã n-au grijã de cei ce se îmbatã. De aceea mãadresez mai degrabã vouã, celor sãnãtoºi, pentru cãºi doctorul lasã pe bolnavi ºi vorbeºte cu cei care stau lângã bolnavi. Cãtre voi dar îndrept cuvântul meu,rugându-vã sã nu fiþi stãpâniþi vreodatã de aceastãpatimã ºi sã scãpaþi de ea pe cei stãpâniþi de ea, ca sãnu parã mai rãi decât animalele. Animalele nu beaumai mult decât au nevoie; beþivii însã sunt mai lipsiþi de judecatã decât animalele, cã depãºesc hotarelecumpãtãrii. Cât de superior le este mãgarul! Cât desuperior le este câinele! Fiecare din aceste animale ºi din toate celelalte animale, fie de mãnâncã, fie debea, cunoaºte hotarul saþiului ºi nu trece dincolo detrebuinþã! Chiar de-ar fi nenumãraþi cei care le-arsili, nu vor vrea sã mãnânce ºi sã bea mai mult decâtle trebuie. Deci ºi în aceastã privinþã, voi, beþivilor,sunteþi mai rãi chiar decât animalele cele necuvântã- toare; nu numai oamenii treji vã socotesc aºa, cichiar voi înºivã. Cã voi înºivã vã socotiþi mai rãidecât câinii ºi mãgarii se va vedea din cele ce voispune. Pe animalele acestea nu le sileºti sã mãnâncepeste mãsurã, iar dacã cineva te-ar întreba: „Pentru

14

ce?”, i-ai rãspunde: „Ca sã nu se îmbolnãveascã!”.De tine însã n-ai niciodatã aceastã purtare de grijã!Vezi cã te socoteºti a fi de mai puþin preþ decâtanimalele acelea? N-ai nici o grijã de tine, deºi eºtinecontenit în mijlocul furtunii. Nu te simþi rãu dinpricina beþiei numai în ziua în care te-ai îmbãtat, ciºi a doua zi. ªi dupã cum unui om care scapã defriguri îi mai rãmâne în trup slãbiciunea pricinuitãde friguri, tot aºa ºi þie, dupã ce þi-a trecut beþia, semai învârte în sufletul ºi trupul tãu mahmurealapricinuitã de beþie. Nenorocitul tãu trup stãînþepenit ca o corabie dupã naufragiu, iar sufletultãu, mai nenorocit decât trupul, dezlãnþuie furtuna,deºi se potolise. ªi tocmai când se pãrea cã secuminþeºte, atunci i se aprinde pofta, atunci mai cuseamã îl apucã dorul de beþie ºi-i trec pe dinainteaochilor vin, butoaie cu vin, sticle ºi pahare pline. ªi,dupã cum o corabie naufragiatã de furtunã, dupã cea trecut furtuna rãmâne cu paguba pricinuitã defurtunã, tot aºa ºi cu beþivul. ªi dupã cum corãbierii,în timpul furtunii, aruncã în mare mãrfurile dincorabie, aºa ºi beþivul aruncã de la el toate faptele luibune. De-ar fi cu trupul ºi cu sufletul curat, de-ar firuºinos, priceput, blând, smerit, beþia le aruncã petoate acestea în oceanul fãrãdelegii. Dar, dupã ce afost aruncat totul afarã, nu mai este nici oasemãnare între corabie ºi beþiv. Corabia seuºureazã dupã ce a aruncat încãrcãtura, dar beþivulse îngreuiazã ºi mai mult. În locul bogãþiei aceleia

15

primeºte nisip, apã sãratã ºi toate gunoaiele beþiei,care îneacã îndatã corabia cu cãlãtor ºi cu cârmaci cu tot.

Ca sã nu pãþim ºi noi aºa, sã ne izbãvim deaceastã furtunã. Nu poþi vedea împãrãþia cerurilordacã eºti beþiv. Nu vã înºelaþi, spune Pavel, nicibeþivii, nici hulitorii nu vor moºteni împãrãþia luiDumnezeu 6. Dar pentru ce vorbesc eu de împãrãþiacerurilor? Dacã eºti beþiv nu poþi vedea nici lucrurilede pe lumea asta. Beþia face din zi noapte ºi dinluminã întuneric. Beþivii au ochii deschiºi, dar nuvãd nici ceea ce le stã înaintea picioarelor. Grozãvianu-i numai atâta, ci, pe lângã asta, beþivii mai îndurã o altã pedeapsã ºi mai cumplitã: sunt triºti fãrãpricinã, furioºi, bolnavi, luaþi necontenit în râs ºiocãrâþi. Ce iertare mai pot avea aceºti oameni careîºi pricinuiesc singuri atâtea nenorociri? Nici una!

Sã fugim deci de aceastã boalã, ca sã dobândimºi bunãtãþile de aici ºi pe cele viitoare, cu harul ºi cuiubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,a Cãruia este slava ºi puterea, împreunã cu Tatãl ºicu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin!

16

6 I Cor. 6, 10.

Cuvânt despre Înviere ºi contra beþiei*

Rostit în anul 395 de Sfântul Ioan Gurã de Aur

Noi, fraþilor, am lepãdat povara postului, darroadele lui nu, cãci putem sã lepãdãm aceastãpovarã ºi sã ne apucãm de adunat roadele postului.Osteneala luptei a trecut, dar duhul postului sãrãmânã, sau, mai bine zis, n-a trecut nici postul. Nuvã temeþi însã cãci, zicând astfel, eu n-am de gând sãvã îndemn a începe o nouã patruzecime, ci dorescnumai ca voi sã iubiþi virtuþile strâns legate dedânsa. A trecut postul cel trupesc, dar n-a trecutpostul cel duhovnicesc. Acesta din urmã este maibun decât cel dintâi ºi cel dintâi a fost aºezat pentruacesta din urmã. Dupã cum când posteaþi vãspuneam cã se poate ca postind sã nu postim, aºa ºiacum vã spun, cã nepostind, se poate sã postim.Poate cã aceste cuvinte vi se par enigmatice; eu însãvã voi descurca aceastã enigmã. Cum se poate ca,postind, sã nu postim? Iatã cum: când cineva seînfrâneazã de la mâncare, dar nu se înfrâneazã de lapãcat, atunci se cheamã cã el postind, nu posteºte. ªiiarãºi: cum se poate ca cineva nepostind, sã

17

* Fragmente extrase din volumul Sfântul Ioan Gurã de Aur -

predici la dumnici ºi sãrbãtori, Ed. Buna-Vestire, Bacãu, 1997,

p. 11-16.

posteascã? Iatã cum: când cineva se împãrtãºeºtedin mâncare, dar nu se îndulceºte din otravapãcatului, atunci se cheamã cã acela, nepostind,posteºte. Acesta din urmã post este mai bun decâtcel dintâi ºi nu numai mai bun, ci ºi mai uºor este. Întimpul celui dintâi, mulþi pun înainte slãbiciuniletrupului lor. Chiar eu, adesea, am auzit pe mulþizicând: „tot trupul mã mãnâncã, nu pot suferi sã nufac baie; legumele nu le sufãr ºi apa îmi face rãu”. Întimpul acestui din urmã post însã, nu se poate zicenimic de felul acesta. Foloseºte-te de baie, ºezi lamasã, întrebuinþeazã în bãuturã vinul cu cumpãtareºi, de vrei sã mãnânci carne, nimeni nu te opreºte;foloseºte-te de toate, numai de pãcat te pãzeºte.Vedeþi cât de uºor este acest post pentru toþi?Împotriva lui nimeni nu poate pune slãbiciuniletrupului sãu, pentru cã acest post este cu totulsufletesc. Se poate sã nu bei vin ºi sã nu fii treaz. ªi cã este ºi beþie fãrã vin, ascultã pe proorocul ce zice:„Vai celor ce se îmbatã fãrã de vin” (Isaia 28, 1). Cumse poate sã se îmbete cineva fãrã de vin? Când nu-ºiînfrâneazã poftele printr-o cugetare pioasã. Se poate sã bei vin ºi sã nu fii beat; dacã aceasta n-ar fi cuputinþã, atunci Pavel în Epistola sa cãtre Timotein-ar fi dat un sfat ca acesta: „Întrebuinþeazã câtepuþin vin pentru stomacul tãu ºi pentru desele talesuferinþe” (I Tim. 5, 20). Beþia nu este decât tâmpirea nefireascã a sufletului, stricarea cugetãrii ºi lipsajudecãþii. Iar acestea vin nu numai de la îmbãtarea

18

de vin, ci ºi de la îmbãtarea de mânie ºi de pofteurâte. Dupã cum frigurile pricinuiesc insomnie,slãbiciune, întristare ºi multe altele, iar boala esteuna ºi aceeaºi, tot aºa ºi aici: beþia vine ºi de la vin ºide la pofte, ºi de la alte multe pricini, iar suferinþa ºiboala sunt una ºi aceeaºi. Sã ne ferim deci de beþie.Nu zic: sã ne ferim de vin, ci zic: sã ne ferim de beþie.Nu vinul este pricina beþiei, cãci vinul este fãpturalui Dumnezeu, iar fãptura lui Dumnezeu nupricinuieºte nici un rãu, ci voinþa cea stricatã aomului neînþelept este mama beþiei. Cum ne putemîmbãta ºi altminterea, iar nu numai cu vin, ascultã ce zice Pavel: „Nu vã îmbãtaþi cu vin”, dând a înþelegecã ne putem îmbãta ºi de altceva „Nu vã îmbãtaþi devin, întru care este desfrânarea” (Efes. 5, 18). Aici elîntr-un chip minunat rosteºte prin puþine cuvintetoatã osânda beþiei. Ce înseamnã cuvintele: „Nu vãîmbãtaþi de vin, întru care este desfrânarea?”.Desfrânaþi numim noi pe acei tineri care, luândmoºtenirea pãrinteascã, o cheltuiesc toatã o datã,fãrã sã judece cui, ce ºi când trebuie sã dea, ci ºihainele, ºi aurul, ºi argintul, ºi toate bogãþiilepãrinteºti le cheltuiesc fãrã cruþare cu desfrânateleºi cu desfrânaþii. Aºa este beþia: punând stãpânire pe mintea beþivului ca pe un tânãr desfrânat ºirobindu-i judecata, ea îl sileºte sã cheltuiascã fãrãnici o cumpãtare ºi fãrã nici o chibzuinþã toatãbogãþia cugetãrii. Omul beat nu ºtie ce trebuie sãvorbeascã ºi despre ce trebuie sã tacã, ci gura lui

19

veºnic e deschisã, buzele lui n-au nici lacãt, nicizãvoare; el nu ºtie sã-ºi cârmuiascã vorbele sale cujudecatã, nu ºtie sã economiseascã bogãþiacugetãrilor sale, nu ºtie ce trebuie sã pãstreze ºi cetrebuie sã cheltuiascã, ci toate le aruncã ºi lerisipeºte. Beþia este înnebunire de bunãvoie; beþiaeste nenorocirea de care oamenii glumesc, beþia esteboala de care oamenii râd; ea este îndrãcire debunãvoie ºi chiar mai rea decât îndrãcirea.

Voieºti sã ºtii cum beþivul este mai rãu chiardecât un îndrãcit? Pe omul îndrãcit toþi îlcompãtimim, iar de beþiv ne îngreþoºãm; pe îndrãcitîl jelim, iar asupra beþivului ne umplem de mânie ºidezgust. Pentru ce? Pentru cã boala aceluia vine dela ispita diavolului, iar a acestuia de la neîngrijireasa; boala aceluia vine de la vrãjmaºul, iar a acestuiade la propria sa voinþã. Dar de suferit, suferã beþivulacelaºi lucru, ca ºi îndrãcitul; ca ºi acesta se învârte,ca ºi acesta face nebunii, ca ºi acesta cade, ca ºiacesta holbeazã ochii, ca ºi acesta se zghihuieºte ºi,zãcând pe pãmânt, face spume la gurã, se umple debale ºi rãspândeºte în jurul sãu o putoare nesuferitã.Un astfel de om este neplãcut prietenilor, ridicolduºmanilor, dispreþuit de slugi, dezgustãtor pentrusoþie, de nesuferit pentru copii ºi greþos chiar pentrudobitoace. Dobitoacele cele necuvântãtoare beaunumai pânã când îºi potolesc setea ºi numai cât lecere trebuinþa, iar beþivul, dupã neînfrânarea sa,întinde pofta peste marginile trebuinþei ºi se aratãmai neînþelept decât dobitoacele. E cu deosebire

20

dureros aceea cã aceastã boalã, plinã de atâtea rele ºi pricinuitoare a atâtor nenorociri, nu se socoteºte a fio greºealã, o vinovãþie, ci la mesele bogaþilor se faceîntrecere spre a se vedea cine poate servi de pildã înaceastã mârºavã ticãloºie, cine poate stârni mai mult râs, cine îºi poate slãbi mai tare nervii, cine îºi poateslei mai mult puterile, cine poate întrista mai multpe Stãpânul tuturor; atunci sã vezi silinþe ºi întrecericu adevãrat drãceºti! Beþivul este mai ticãlos ºi decâtun mort. Acesta din urmã zace fãrã simþire ºi nupoate face nici bine, nici rãu; iar acela este în stare sãfacã rãu, ºi, îngropându-ºi sufletul în trupul sãu, caîntr-un mormânt, mort îºi aratã trupul sãu. Vezicum beþivul e mai rãu decât îndrãcitul ºi mainesimþitor decât un mort? De vrei, eu îþi voi spunelucruri ºi mai grozave decât acestea! Beþivul nupoate sã intre întru împãrãþia lui Dumnezeu. Cinespune aceasta? Sfântul Apostol Pavel. „Nu vãamãgiþi”, ne zice el, „cãci nici desfrânaþii, nicislujitorii de idoli, nici cei ce fac adulter, nicimalahienii, nici sodomiþii, nici lacomii, nici furii,nici beþivii, nici calomniatorii, nici rãpitorii,împãrãþia lui Dumnezeu nu o vor moºteni” (I Cor. 6,9, 10). Auzit-aþi în ce ceatã pune Pavel pe beþivi? El îipune împreunã cu desfrânaþii, cu cei ce fac adulter,cu slujitorii de idoli, cu hulitorii, cu rãpitorii, cuhoþii. Dar cum asta, vei întreba poate: beþivul ºidesfrânatul sunt tot una? Se poate oare ca beþivul sãfie ca slujitorul de idoli? Nu mã întreba pe mine,omule, de aceasta; eu þi-am citit o lege

21

dumnezeiascã; nu-mi cere mie socotealã, ciîntreabã-l pe Pavel, ºi el îþi va rãspunde. Eu nu potsã-þi spun dacã beþivul va fi sau nu pedepsit la un loccu desfrânaþii ºi cu slujitorii de idoli, dar cã el,împreunã cu aceºtia, va fi lipsit de împãrãþiacerurilor, aceea þi-o pot adeveri cu toatã tãria; ºi,dacã aceasta e mai presus de orice îndoialã, atunci lace-mi mai ceri tu socotealã, ca sã-þi arãt cât de maree mãsura acestui pãcat? Dacã beþivul are a rãmâneafarã, dacã el are a fi lipsit de împãrãþia cerurilor,dacã n-are sã dobândeascã mântuirea, dacã va fitrimis în munca veºnicã, atunci la ce-mi maiînfãþiºezi tu cântar ºi mãsuri pentru mãsurareapãcatului? Cu adevãrat, iubiþilor, mare ºi greu pãcateste beþia. Dar eu nu vorbesc de voi – sã nu fie una caasta – cãci eu sunt pe deplin încredinþat cã sufletulvostru este curat de aceastã boalã ºi de aceastãpatimã; ºi dovada sãnãtãþii voastre este cã voi vãaflaþi aici, ascultându-mã cu bãgare de seamã,pentru cã nimeni din cei ce se îmbatã de vin nu potînseta dupã graiurile dumnezeieºti: „Nu vã îmbãtaþide vin, întru care este desfrânarea, ci vã umpleþi deDuhul” (Efes. 5, 18). Iatã o minunatã beþie: hrã-neºte-þi sufletul tãu cu Duh Sfânt, ca sã nu-l saturi cu beþie; din bunã vreme umple cu acesta sufletul ºicugetele tale, pentru ca sã nu gãseascã loc într-însele acea patimã ruºinoasã, care se numeºte beþie. Deaceea Pavel nici n-a zis: Împãrtãºiþi-vã din Duhul, ci: „Umpleþi-vã de Duhul”. Da, umple sufletul tãu cuDuhul Sfânt, pânã sus, ca pe un pahar, pentru ca

22

diavolul sã nu mai poatã turna într-însul nimic; nutrebuie numai sã ne împãrtãºim din Duhul Sfânt, citrebuie sã ne umplem de Duhul Sfânt prin psalmii,prin imnurile ºi prin cântãrile duhovniceºti (Efes. 5,19), de care v-aþi umplut astãzi. De aceea ºi suntîncredinþat cã voi sunteþi sãnãtoºi. Avem noi unminunat pahar de îmbãtare – paharul de îmbãtarecare naºte înfrânare, iar nu boalã. Care e acestpahar? Paharul cel duhovnicesc, paharul celmântuitor, paharul cel curat al Domnului. El nunaºte beþie, nu naºte boalã; el nu secãtuieºteputerile, ci le sporeºte, el nu slãbeºte nervii, ci îiîncordeazã; el izvorãºte trezvie, este obiect derespect pentru îngeri, lucru de groazã pentru draci,obiect de cinste pentru oameni, lucru de dragostepentru Stãpânul. Auzit-aþi ce zice David despre acest pahar duhovnicesc, pe care îl vedeþi pe aceastãSfântã Masã? Ascultaþi cuvintele lui: „Gãtit-aiînaintea mea masã, împotriva celor ce mã urãsc,uns-ai cu untdelemn capul meu ºi paharul Tãu esteîmbãtându-mã ca un puternic” (Ps. 22, 5). Pentru catu, auzind cuvântul „îmbãtându-mã”, sã nu teîngrozeºti deodatã ºi sã nu socoþi cã aceastãîmbãtare naºte slãbiciune; David adaugã cuvintele:„ca un puternic”. Acest nou chip de îmbãtare dã tãrie ºi face pe om bun ºi tare! Aceasta izvorãºte din piatra cea duhovniceascã, nu vatãmã cugetele, ci deºteaptãgânduri duhovniceºti.

Sã ne îmbãtãm deci cu aceastã îmbãtare, iar decealaltã sã fugim, ca sã nu facem de ocarã aceastã

23

mare sãrbãtoare, cãci aceastã zi este sãrbãtoare nunumai pentru pãmânt, ci ºi pentru cer. Acumbucurie este pe pãmânt; acum bucurie este ºi în cer.ªi, dacã la întoarcerea unui pãcãtos se face bucuriepe pãmânt ºi în cer (Luca 15, 10), apoi cu atât maivârtos trebuie sã fie bucurie în cer acum, când toatãlumea este smulsã din mâinile diavolului. Astãzi sebucurã îngerii, astãzi se veselesc arhanghelii. Astãziheruvimii ºi serafimii prãznuiesc împreunã cu noiaceastã sãrbãtoare; ei nu se ruºineazã de ceiasemenea lor, ci se bucurã de binele nostru. Deºiacest dar al Stãpânului l-am primit noi, darmulþumirea e obºteascã ºi pentru dânºii ca ºi pentrunoi! Însuºi Stãpânul lor ºi al nostru nu Se ruºineazãa prãznui împreunã cu noi. Pentru ce trebuie sãzicem cã nici El nu Se ruºineazã? Pentru cã,ascultaþi-L ce zice singur: „Cu dor am dorit sãmãnânc aceste Paºti cu voi” (Luca 22, 15); dar dacãEl a dorit sã prãznuiascã împreunã cu noi Paºtile,atunci negreºit a dorit sã prãznuiascã ºi Învierea.Deci, când se bucurã îngerii ºi arhanghelii ºi cândStãpânul tuturor prãznuieºte împreunã cu noi, cepricinã de întristare mai poate fi?

Nimeni dintre cei sãraci sã nu se întristeze dinpricina sãrãciei sale, pentru cã praznicul acesta esteduhovnicesc; nimeni dintre cei bogaþi sã nu semândreascã cu bogãþia, pentru cã bogãþia nu poatecu nimic sã adauge bucuria acestui praznic. Lapraznicele lumeºti, unde este neruºinare ºi râs, unde domneºte tot felul de lux drãcesc, acolo cu dreptate

24

sãracul e trist, iar bogatul vesel. Pentru ce? Pentru cã bogatul face masã mare ºi se desfatã de belºug, iar pe sãrac, sãrãcia îl împiedicã de a face ºi el asemeneadesfãtãri. Aici însã nu poate avea loc nimic de felulacesta. Aici o singurã masã este pentru bogat ºipentru sãrac; de este cineva bogat, nu poate sãadauge nimic la aceastã masã; de este cineva sãrac,sãrãcia sa întru nimic nu-l împiedicã a ºedea laaceastã masã, pentru cã aceasta este dardumnezeiesc. ªi de ce te miri tu cã-i o singurã masãºi pentru bogat ºi pentru sãrac? Pentru însuºiîmpãratul, care poartã coroanã pe cap, care esteîmbrãcat în purpurã ºi cãruia îi este încredinþatãstãpânirea asupra pãmântului – ºi pentru acesta, ºipentru sãracul care cerºeºte milostenie la rãspântiile drumului, este o singurã masã. Aºa sunt darurileStãpânului; El, când cheamã pe cineva sã seîmpãrtãºeascã dintr-însele, nu Se uitã de este acelasau nu din neam mare, ci se uitã la inima ºi cugetelelui. Când tu îl vei vedea în bisericã pe sãrac stândalãturi cu bogatul; când îl vei vedea acolo pe omul derând ºezând împreunã cu boierul, când îl vei vedeape cel ce, afarã din bisericã, tremurã înaintea celormari, cã stã aici fãrã fricã lângã dânºii, atunci sãînþelegi ce înseamnã aceasta.

25

Cuvânt la Duminica a 26-adupã Cincizecime*

„Nu vã îmbãtaþi de vin,întru care este desfrânare... ”

(Efes. 5, 18).

Douã feluri de beþii:a vinului ºi a prihanei (viciului)

Sã înarmãm astãzi limba noastrã împotrivabeþiei ºi sã rãsturnãm la pãmânt acest fel de vieþuireruºinoasã ºi fãrã de rânduialã! Voim a pârî pe cei ces-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruºine, cipentru a-i slobozi din ruºine, nu pentru a le facejigniri, ci pentru a-i îndrepta, nu pentru a-i dadefãimãrii obºteºti, ci pentru a-i apãra de defãima-rea cea înfricoºatã ºi a-i scãpa din mâinile Satanei.Cãci cine trãieºte întru beþie, desfãtare ºi necumpã-tare, a cãzut sub tirania Satanei. Fie ca sfãtuirilenoastre sã poatã aduce oarecare folos!

Noi numim desfrânaþi pe acei tineri care, îndatã ce au primit moºtenirea cea pãrinteascã, o cheltu-iesc, fãrã a gândi cui ºi când trebuie sã dea; care maivârtos risipesc haine, aur ºi argint cu curvele ºi cu

26

* Fragmente extrase din volumul Sfântul Ioan Gurã de Aur -

predici la dumnici ºi sãrbãtori, Ed. Buna-Vestire, Bacãu, 1997,

p. 173-176.

tovarãºii cei rãi. Tot aºa se întâmplã ºi cu beþia. Eatabãrã asupra judecãþii beþivului, ca asupra unuitânãr desfrânat, face mintea lui roabã ºi îl sileºte acheltui toate comorile duhului fãrã prevedere ºi fãrãchibzuire. Beþivul nu ºtie ce trebuie sã vorbeascã ºice sã tacã, ci gura lui stã deschisã pururea, ºi buzelesale n-au nici uºã, nici zãvor. Beþivul nu ºtie a-ºiiconomisi cuvintele sale, nici a stãpâni comoaraduhului sãu, el nu ºtie a pãstra pe unele, nici acheltui pe altele, ci el cheltuieºte ºi risipeºte pe toate. Beþia este o smintire de bunã voie, o trãdare apropriilor sale gânduri, o boalã vrednicã de râs, opatimã care se ia în râs, un Satan pe care cineva îlalege pentru sine ºi care este mai rea decât nebunia.

Voieºti sã vezi cum beþivul este mai ticãlosdecât un îndrãcit? Spre un îndrãcit are fiecinecompãtimire, iar pe cel beþiv noi îl urâm; pe acela îljelim, iar pe acesta suntem supãraþi ºi mânioºi.Pentru ce aceasta? Boala unuia este o nenorocire, iar a celuilalt este o uºurãtate de minte, supusãpedepsei.

Beþivul are de suferit aceleaºi patimi ca ºi celîndrãcit. El de asemenea se clatinã în toate pãrþile,tot aºa este smintit, tot aºa cade la pãmânt, tot aºabate cu picioarele dupã ce a cãzut ºi tot aºa spumegãcu gura. Un beþiv este prietenilor sãi spreîngreþoºare, vrãjmaºilor sãi spre râs, slugilor salespre dispreþ, muierii sale spre ponos, tuturornesuferit ºi mai dispreþuit decât dobitocul cel fãrã de

27

minte; un dobitoc bea numai atât pe cât are sete, ºipofta sa se alinã o datã cu trebuinþa sa, iar acela cunecumpãtarea sa trece peste pofta cea fireascã ºi este mai fãrã de judecatã decât fãpturile cele fãrã deminte. ªi ce este mai rãu, o desfrânare, însoþitã deaºa multe rele ºi de o aºa de mare vãtãmare, nu semai socoate nici mãcar pãcat, ba încã la meselebogaþilor se fac chiar ºi rãmãºaguri cu aceastã ruºine ºi se întrec unul cu altul, care mai mult se va necinsti, mai mult îºi va beteji nervii, care mai mult îºi va slãbi puterile, care mai mult va putea ataca pe DomnulDumnezeu. Acesta este un rãmãºag ºi o întrecerecurat din iad.

Un beþiv este mai ticãlos decât un mort. Acestadin urmã zace fãrã simþire ºi nu poate sã facã nicibine, nici rãu: acela însã este încã în stare sã facã rãu. El ºi-a îngropat sufletul sãu ca într-un mormânt ºi se zbuciumã cu un trup mort. Vezi tu, oare, cã acel beþiv este mai ticãlos decât îndrãcitul ºi mai fãrã simþiredecât mortul?

Dar vrei tu sã auzi ceva mai trist decât toate?Beþivul nu poate intra în împãrãþia cerului. Cinespune aceasta? Sfântul Pavel, când zice: „Nu vãînºelaþi: nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nicipreacurvarii, nici malahienii, nici sodomenii, nicifurii, nici lacomii de avere, nici beþivii, niciocãrâtorii, nici rãpitorii, împãrãþia lui Dumnezeu nu vor moºteni” (I Cor. 6, 9, 10). Auzit-ai în ce ceatãpune Apostolul pe beþiv? El îl pune la un loc cu

28

desfrânaþii, cu curvarii, cu închinãtorii de idoli, cupreacurvarii, cu hulitorii ºi cu rãpitorii. Aºadarbeþia, iubiþilor, este o prihanã foarte primejdioasã ºigrea ºi, de aceea, eu nãdãjduiesc cã sufletul vostru seva slobozi de aceastã boalã ºi veþi þine mintecuvintele Apostolului: „Nu vã îmbãtaþi de vin, întrucare este desfrânarea”.

Vinul umple sufletul cu rãzboiul patimilor ºi cufurtuna gândurilor celor desfrânate ºi, totodatã,nimiceºte puterile trupului.

Însã nu vinul trebuie sã-l învinovãþim noi, cireaua lui întrebuinþare, cãci nu întrebuinþarea luicea bunã, ci nemãsurarea pricinuieºte beþia care este rãdãcina tuturor relelor. Vinul provine de laDumnezeu, beþia de la diavol. Vinul ni s-a dat pentru vindecarea slãbiciunilor trupului, iar nu pentrustricarea puterilor sufletului; pentru nimicirea boliitrupului, iar nu pentru ºubrezirea sãnãtãþii duhului.De aceea nu întrebuinþa rãu darul lui Dumnezeu ºinu da motiv de pãcat oamenilor celor nebuni ºi fãrãde minte.

Însã este ºi o beþie fãrã de vin, cãci cineva sepoate îmbãta de mânie, de o dorinþã fãrã derânduialã, de zgârcenie ºi de lãcomie, de deºertã-ciune ºi de mii de alte patimi. Adicã beþia nu estealtceva decât o temporarã pierdere a drepteicugetãri ºi o tulburare ºi rãpire a judecãþii celesãnãtoase. Pentru aceea, cu dreptate se poate numibeat nu numai cel ce toarnã în sine vin mult, ci ºi cel

29

ce hrãneºte înlãuntrul sãu vreo patimã nesilnicã. Depildã, cel ce este aprins de poftã cãtre o muierestrãinã ºi umblã dupã fetele cele stricate, acela estebeat; precum cel îmbãtat de mult vin aruncã vorbenecuviincioase ºi nu mai poate sã vadã drept, aºa ºicel îmbãtat de patimile cele necurate nu poate scoate nici un cuvânt sãnãtos, ci numai vorbe de ruºine,pierzãtoare ºi necuviincioase; ºi el încã nu mai vededrept ºi este orb în toate lucrurile. Pretutindeni vedeel pe muierea pe care el pofteºte a o necinsti ºioriunde s-ar afla el, în societate sau la ospãþ, de arvorbi cu dânsul mii, el pe toþi nu-i aude, cãcigândirea lui este aþintitã la acea muiere, ºi el îºiimagineazã pãcatul. Toate îi stârnesc presupusul ºifrica ºi este ca o fiarã prinsã în cursã, plin de opãtimaºã neliniºte.

Tot aºa ºi mâniosul este un beþiv. ªi lui i seumflã faþa ºi glasul lui este silnic, ochii luisângereazã, judecata i se întunecã, pãtrunderea seîmpileazã, limba îi tremurã, ochii i se învârtesc,urechile lui nu aud bine, cãci mânia apasã creierii lui mai cumplit decât beþia ºi ridicã în sufletul lui ofurtunã ºi o vijelie care nu voiesc a se domoli.

Însã dacã desfrânatul ºi mâniosul sunt niºtebeþivi, apoi cu atât mai vârtos este beþivul ºismintitul cel fãrã Dumnezeu, care nici odinioarã nuvoieºte a se îndrepta ºi este mai ticãlos decât undesfrânat ºi decât un ieºit din minte, când se pare cãnu simte boala sa; cãci tocmai aºa se întâmplã la

30

beþie, cã cineva nu mai bagã în seamã purtarea sa cearuºinoasã.

Noi am amintit mai sus cuvintele ApostoluluiPavel cãtre Efeseni: „Nu vã îmbãtaþi de vin, întrucare este desfrânare”; dar el mai adaugã la aceasta:„ci vã umpleþi de Duhul Sfânt” (Efeseni 5, 18). Aceas- ta este o beþie nobilã, smeritã! Umple sufletul tãu deDuhul Sfânt ca sã nu te umpli de beþie. Dãruieºteduhul tãu ºi gândurile tale mai dinainte DuhuluiSfânt, pentru ca acea prihanã ruºinoasã sã nugãseascã la tine loc. De aceea Apostolul n-a zis: „Sãfiþi pãrtaºi Duhului Sfânt”, ci „sã vã umpleþi deDuhul Sfânt”, adicã umple duhul tãu ca pe un pahar,pânã la margine, cu Duhul cel Sfânt, cu psalmi, cucântece ºi cântãri duhovniceºti, pentru ca diavolulacolo sã nu se mai poatã îndulci cu nimic altceva.

Cu aceastã beþie, iubiþilor, sã ne îmbãtãm, iar de cealaltã sã ne înfrânãm, fiindcã duce omenirea laruºine.

31

Cuvânt de învãþãturã alSfântului Ioan Gurã de Aur despre beþie*

Iatã eu, iubiþilor, dau adeseori învãþãturã,nãdãjduind cã voi opri pe cineva de la deprindereacea rea a beþiei, dar, ºi aici se întâmplã tocmaidimpotrivã. ªi mã doare cã învãþãtura se dã în zadar. Cã ºi plugarul, dacã seamãnã, ºi pãmântul nu-ºi dãroada, apoi tare se mâhneºte; iar eu, încã ºi mai mult mã întristez; plugarul, adicã, pentru trupeºtiosteneli, iar eu, pentru cele sufleteºti. Cu cât este mai mare sufletul decât trupul, cu atât ºi aceastãsuferinþã mai mare este, cã trupurile noastre, aletuturor, sunt muritoare, iar sufletele sunt fãrã demoarte. Drept aceea, de suflete sã avem mai multãgrijã, cã, cel ce trupul îºi iubeºte mai mult decâtsufletul ºi lumea aceasta, mai mult decât peDumnezeu, ticãlos este ºi blestemat. Cã idolii nu potsã facã nici bine, nici rãu, iar beþivul, toatã rãutatea o face. ªi, dacã unul ca acesta nu se va lãsa de beþia cearea, se va osândi împreunã cu slujitorii de idoli. Cãn-a oprit Dumnezeu a mânca ºi a bea cu rânduialã,dupã lege, ci beþia o opreºte, cãci cel beat, de va faceceva rãu, nici nu ºtie ce a fãcut. Iar cel treaz, de vaface vreun pãcat, se cãieºte de el. Pentru cã ziceScriptura: „Beþivii ºi desfrânaþii nu vor moºteni

32

* Fragment extras din Proloagele, vol. II, Ed. Buna-Vestire,

Bacãu, 1995, p. 830.

împãrãþia lui Dumnezeu” (Gal. 5, 21). Bãutura ceamultã, puþinã minte lasã. La beþie, toatã rãutatea sesãvârºeºte, cã bãutura cu mãsurã dã sãnãtate, iar cea fãrã de mãsurã, pierzare sufletului îi face. De aceasta dar, sã ne izbãveascã pe noi Domnul cu al Sãu dar ºicu iubirea Sa de oameni. A Cãruia este slava, acum ºipururea ºi în vecii vecilor! Amin.

33

CUPRINS

Învãþãturã cãtre tot creºtinul despre pãcatul beþiei ................................................3Cuvânt al Sfântului Antioh despre beþie ..................6Cuvânt al Sfântului Vasile despre beþie ..................8Despre post ºi rugãciune ºi împotriva celor ce trãiesc în desfãtãri ºi se îmbatã .................10Cuvânt despre Înviere ºi contra beþiei ....................17Cuvânt la Duminica a 26-a dupã Cincizecime .......26Cuvânt de învãþãturã al Sfântului Ioan Gurã de Aur despre beþie ......................................32

3 6 8

101726

32

Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava

„Nici furii, nici lacomii, nici beþivii, nicibatjocoritorii, nici rãpitorii nu vor moºteniîmpãrãþia lui Dumnezeu”. (I Cor. 6, 10)