36
EDIŢIE NOUĂ, NR. 4 / 2016
REVISTA ŞCOLII MILITARE DE MAIŞTRI MILITARI A FORŢELOR NAVALE „Amiral Ion Murgescu”
CONSTANŢA
CUPRINS
Interviu
Interviu cu şeful catedrei electromecanică navală din Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu”, Căpitan comandor instructor superior dr. Neculai IUREA…………………………………………………………………………..…….. 1
De vorbă cu doamna Ştefania-Elena CHINDA, bibliotecar IA în cadrul bibliotecii Şcolii Militare de Maiştri Militari a Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu” ………………………………
5
Tradiţii şi cultură militară
Marinari, iluştri oameni de ştiinţă şi cultură, Comandor BOTEZ EUGENIU (JEAN BART) ... 11
Galeria comandanţilor, Viceamiral ŞCODREA NICOLAE ………………….………..…. 13
Iahtul „Luceafărul”………………………………...…………………………………..… 15
Despre noi…
Acum când mai e aşa puţin………………………………………………………………... 17
Despre mine: Crăciun Elena-Daniela ..…………………………………………………….. 18
Evenimente
Evenimente ……………………………………………………………………………... 19
Ştiaţi că …
Pagini din istoria oraşului Constanţa ..-.…………………...……………………………… 23
Mici istorii - Istoria ciocolatei………….…………………………………………………... 26
Ştiaţi că ?………….……………………………………..……………………………... 28
Creaţie şi umor
Poezie …………………………………………………………………………………. 29
Amuzamentematematice ………… ……………………………………………………… 30
Umor …………………………..……………………………………………………… 31
email:[email protected]
POSEIDON
COLECTIV DE
REDACŢIE
- M.m.p. Boza Marian - Chinda Ştefania-Elena - Tîlvan Maria-Magdalena - Petcu Alexandra-Sorina - Popa Nicoleta-Larissa - Pascu Ştefan-Sorin - Aiordăchioaiei Radu - Câmpeanu Iulian
INTERVIU POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
1
Interviu cu şeful catedrei electromecanică navală din Şcoala Militară de
Maiştri Militari a Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu”, Căpitan comandor instructor superior dr. Neculai IUREA
Am putea spune că aveţi „o viaţă
de om” în slujba armatei. Spuneţi-ne
câteva lucruri despre dumneavoastră?
Dacă nu-mi plăcea armata nu
rezistam atâta într-un domeniu care cere
multă rigoare, perseverenţă, renunţări, dar
care oferă şi satisfacţii. Este adevărat că ce-
am văzut eu la televizor prin anii `70
(plimbări ale marinarilor cu barca pe sub
sălcii pletoase sau defilări de trupe la
parade), nu a fost totuna cu ce am luat
contact la Liceul Militar de Marină
„Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa în
toamna lui 1977, după ce am fost declarat
admis la examenele din vară. De altfel, în
primul semestru am fost la un pas de
retragere. Lucrurile s-au aşezat însă, dorul
de cei dragi s-a ostoit, acomodarea a trecut,
m-am pus pe treabă, încât am intrat din
prima sesiune la institut după absolvirea
LMM. După absolvirea în 1985 a facultăţii
de electromecanică navală din cadrul
Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”
am fost repartizat la Şcoala Militară de
Maiştri de Marină din Constanţa în funcţia
de comandant de pluton elevi însă, printr-
un concurs de împrejurări dictat de „sus”,
din octombrie acelaşi an şi până după
revoluţia din Decembrie `89 am ocupat
funcţii de ofiţer electromecanic la navele de
la mare şi fluviu. O dată cu reînfiinţarea
şcolii în Aprilie `90, am solicitat să fac din
POSEIDON INTERVIU
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
2
nou parte din colectivul de cadre, ceea ce s-
a şi întâmplat iar de atunci şi până în
prezent n-am mai fost încadrat oficial în altă
unitate. Pesemne că d-l comandant al şcolii
din acea vreme, Cpt. Rg.1 Dragu Marcel mi-
a sădit adânc rădăcinile în acest perimetru
de n-am mai putut pleca altundeva, cu toate
că mi-am dorit în vreo două rânduri, ambele
ratate din lipsă de curaj. Făcusem pentru
aceasta şi cursurile IMO şi m-am brevetat
ofiţer III mecanic internaţional pe banii
familiei mele. Ăsta este poate cel mai mare
regret al meu. Deh!!! Viaţa a mers înainte
totuşi aici, la Şcoala de Maiştri a Marinei,
până în prezent ocupând succesiv funcţiile:
locţiitor comandant de companie,
comandant de batalion, lector, lector şef,
instructor superior şi şef de catedră.
În 2010 la Universitatea
„Transilvania” din Braşov am absolvit cu
rezultate foarte bune cursurile doctorale cu
teza „Studii experimentale şi în mediul
virtual cu privire la funcţionarea unui motor
diesel naval supraalimentat în regim
tranzitoriu de accelerare” obţinând titlul
ştiinţific de DOCTOR inginer în domeniul
„Inginerie Mecanică”.
De ce cariera militară?
Înainte vreme nu intra chiar oricine
la şcoala militară; în afară de rezultate foarte
bune la învăţătură şi comportare, trebuiau şi
anumite aptitudini. Şi apoi, în afară de
profesorul meu emerit de istorie – Popa
Gheorghe – Dumnezeu să-l odihnească –
care – mi era şi diriginte la gimnaziul din
Liteni – comuna mea natală din judeţul
Suceava, au mai fost doi unchi din partea
tatălui meu care deserveau în armată, toţi
trei încurajându-mă spre „militărie”, părinţii
ne având ce face decât să mă susţină.
Ştiindu-mă nu prea în sânge cu milităria şi
fiindu-mi drag să mă dedic grijii pentru
sănătatea şi a altora, din anul III de liceu am
început să mă pregătesc cu alţi 2 colegi
pentru admitere la medicină militară însă
prin martie sau aprilie anul IV ni s-a
comunicat că pentru anul de învăţământ
1981-1982 nu sunt locuri la admitere, drept
pentru care am început să învăţăm în loc de
matematică-anatomie-biologie, mate-fizică.
Norocul mare a fost (şi este), că nu mi-au
displăcut ştiinţele exacte, aşa că am
schimbat destul de uşor de drum.
Actualmente nu regret tare că nu fac injecţii
sau tai cu bisturiul; şi motoarele navelor se
injectează iar de tăiat mă pricep la pâinea
nefeliată tot mai bună din ţara mea.
Ca şef de catedră aţi reuşit să
faceţi o „echipă” cu personalul din
subordine?
Eu zic că da. De la oamenii de pe
vapor sau de la cei de la unităţile Marinei de
uscat am învăţat să „clădesc” şi să „sudez”
echipe. Viaţa însă bate filmul şi, oricât le-ai
fortifica după constituire, mai devreme sau
mai târziu chiar şi echipele din cadrul
instituţiilor militare, asemeni celor de fotbal,
se „surpă” dacă n-au liantul
(antrenorul/managerul, zic eu), bun. Marea
realizare este atunci când reuşeşti să refaci o
breşă, dacă nu chiar două sau mai multe şi
să continui apoi lupta în fruntea echipei.
Oricum la moment, incubatorul
electromecanic al şcolii pot spune că
funcţionează în parametri optimi chiar dacă
la capitolul încadrare instructori suntem pe
avarie.
INTERVIU POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
3
Este importantă pentru
dumneavoastră „echipa”?
Aşa cum familia este considerată
celula, unul din pilonii pe care se sprijină
societatea, la fel de bine echipa/subunitatea
de luptă energetică a şcolii o consider
formaţiunea, veriga care participă la
„gresarea” angrenajului complex care se
numeşte unitate militară.
Cum vedeţi viitorul
învăţământului militar?
Ca parte a învăţământului românesc,
şi cel militar trebuie să redevină ce a fost;
profesorul/instructorul militar cu îndatoriri
în plus faţă de colegii lor civili, trebuie să se
bucure de toate drepturile ce i se cuvin
conform legii astfel încât să dea
randamentul adecvat cerinţelor şi să nu-i
mai fie teamă când pune note sub 5 la elevii
care au doar grija telefonului mobil, a
învoirilor şi recreaţiilor cât mai lungi, a
hranei bune şi a somnului cât mai de durată
la pension. Apoi, trebuie să existe
capacitatea de adaptare rapidă a tuturor
instructorilor la noile tehnologii de instruire
a elevilor/cursanţilor, să insufle acestora
dorinţa de inovaţie, de creaţie pe latura
practică de învăţare. Este bună şi învăţarea
prin simulare însă viitorul maistru simte
nava, este sigur pe ea atunci când pleacă în
misiune pe mare sau fluviu cu cât numărul
de ore pentru instruirea de specialitate pe
durata şcolii, le-a desfăşurat la bord, la cald,
pe tehnica existentă.
Ce proiecte aveţi pentru viitor?
Sunt multe neterminate; mă strădui
împreună cu instructorii colaboratori să
dezvolt segmentul aplicativ – practic prin
organizarea şi desfăşurarea cu
elevii/cursanţii de workshop-uri, lecţii vizită
în unităţi/instituţii care derulează programe
de cercetare şi fabricare sau revizie/reparare
a mecanismelor şi agregatelor
electromecanice navale de acţionare.
Dacă elevul va avea la sfârşitul orei
de instruire de specialitate sentimentul că a
mai pus o „cărămidă” la temelia formării
sale ca viitor mainteiner la bordul navei,
înseamnă că viitorul Marinei Române o să
fie pe mâini bune, destoinice.
Aţi scris un jurnal de bord şi o
carte de specialitate, ambele cu ISBN şi
sunteţi coordonatorul numeroaselor
lucrări de curs pentru elevii/cursanţii
şcolii noastre, elaborate de către
instructorii din catedra pe care o
conduceţi. Spuneţi-ne câte ceva despre
scriitorul Neculai Iurea.
Pesemne că oricare dintre noi se
gândeşte că şi-ar dori numele şi prenumele
apărute pe o copertă de carte, fie ea şi
manual de specialitate. Numai că, de la gând
la faptă este un drum lung cu multe
sinuozităţi, cu suişuri şi coborâşuri. Oricine
dăinuie prin ceea ce-i durabil lăsat în urma
sa. Toţi suntem ca ploaia care trece iar
„pietrele” rămân. Mai şubrezite de la un an
la altul de atâta şuvoi şi vânt dar, parcă mai
şlefuite, unele precum „Sfinxul cu Babele”
din Bucegi iar altele ca „Pietrele Doamnei”
din Rarău, acestea fiind considerate ca
multe altele, printre care şi „Cuminţenia
Pământului”- sculptura lui Brâncuşi, ca fiind
adevărate trofee, opere de artă pentru
România. În aceeaşi ordine de idei, procesez
pentru altă carte pentru dezvoltarea
neamului, când va fi gata vă invit la lansare.
POSEIDON INTERVIU
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
4
Fac parte din colectivul de elaborare a
Monografiei şcolii care în 2017 (la
centenar), trebuie lansată. Mai sunt şi alte
două manuale de specialitate pentru care
timpul va găsi rezolvare pe finalul lui 2016
sau tot în 2017. Deci front de lucru este,
timpul pare însă a nu mai avea răbdare cu
unii. Sau noi nu mai avem răbdare? Că
timpul e relativ acelaşi şi la anul pe vremea
asta şi la celălalt an ş.a.m.d.
Aţi însoţit elevii în voiajul lor cu
bricul Mircea. O astfel de călătorie vă
apropie mai mult de elevi. Ce amintiri
aveţi?
Perimetrul restrâns de la bordul navei
te apropie volens-nolens de ceilalţi. Şi
spiritul care dăinuie aici e altul; o mână
pentru tine, alta pentru vapor la orice oră
din zi sau din noapte, gata de-a urca la ordin
pentru lucru în arboradă sau de-a coborî
pentru a lupta cu focul sau gaură de apă sub
puntea principală a navei, oriunde aceasta s-
ar afla – la cheu sau în marş. Într-un fel este
foarte bine că pe durata marşurilor de
instrucţie elevii sunt mereu în alertă la bord
pentru că altfel s-ar putea să-ţi dea ei de
lucru. Au fost şi tendinţe centrifuge gen:
somnul în lestul navei sau bastingaj pe timp
de zi sau la marionetă în loc de hamac, pe
timp de noapte. Acestea sunt cu siguranţă
motive de a micşora distanţa dintre mine şi
aceşti elevi. Au fost mult mai multe
apropieri între instructori şi elevi cu ocazia
jocurilor marinăreşti de la puntea centru
(noduri, botezul mării, cântece, poezie, şah
etc), a examenelor ţinute în cazarma centru
cât şi a party-urilor sau concursurilor,
lecţiilor vizită la care eram invitaţi de
gazdele noastre din porturi. Personal am
fost cel mai bucuros când la astfel de
concursuri i-am înfrânt pe germani şi ruşi,
de la francezi luând bătaie. Cel mai valoros
muzeu de marină pe care l-am vizitat a fost
cel de la Lisabona. Dar nu puteau fi toate
numai frumoase şi la locul lor; gustul amar a
fost creat de un elev al nostru care din
cauza întârzierii din învoire nepermis de
mult, se risca ridicarea ancorei din portul
spaniol Malaga cu toate repercusiunile
pentru echipaj şi şeful Marinei Militare.
Lucrul în echipă este o caracteristică
fundamentală la bord; fără coeziunea de
grup nu poate fi asigurat succesul oricărei
misiuni pe mare. În ceea ce mă priveşte,
după trei ambarcări (1981- elev trecut în
anul IV la LMM, 1985-stagiu înainte de
avansarea la gradul de locotenent, 2008-
comandant detaşament practică elevi anul
I), cu o durată mai mare de o lună în ape
internaţionale pentru fiecare voiaj, la bordul
navei şcoală „Mircea”, sunt practic
contaminat pe viaţă de spiritul
ambarcaţiunii şi nu pot uita cât voi trăi
concursurile marinăreşti organizate de
echipaj, vizitele făcute în porturile Istanbul,
Barcelona, Brest şi Gibraltar. Frumoase au
fost toate regatele velierelor la care a
participat şi nava şcoală „Mircea” însă cea
din Marea Baltică pe distanţa Warnemunde
– Rostock (Germania), îmi rămâne vie şi
acum în memorie deoarece pe o vreme nu
tocmai prielnică, datorită curajului şi
măiestriei întregului echipaj în frunte cu
comandantul navei, comandorul Gabriel
Moise, ne-am clasat pe locul II, înaintea
multor nave cu nume sonore precum:
„Americo Vespucci”- Italia, „Myr” şi
„Kruzînştern” din Rusia, „Libertad”-
Argentina, „Sagres”- Portugalia,
INTERVIU POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
5
„Kalyakra”- Bulgaria, dar după velierul
german „Gorsh Foch 1” etc.
Regretaţi ceva?
Puteam fi mai sus dar mă mulţumesc
de mult cu mai puţin. Odată tatăl meu mi-a
spus, să nu alerg după titluri sau medalii
pentru că dacă le merit cu adevărat, acestea
vor veni mai devreme sau mai târziu.
Dacă ar fi să o luaţi de la capăt,
aţi alege acelaşi drum?
Rămân cu prima iubire !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Transmiteţi un gând colegilor
dumneavoastră şi elevilor?
Cândva un erudit român spunea că,
cheia mântuirii noastre o constituie drumurile
Dunării spre Marea Neagră. Este o datorie de
onoare să păstrăm cu sfinţenie aceste două
daruri ale Domnului, dimpreună cu
perimetrul arcului carpatic, prin dezvoltarea
capacităţilor organizatorice şi de conducere
a activităţilor noastre, să dovedim noi –
instructorii - că avem forţa şi voinţa ca
împreună să continuăm tradiţiile acestei
prestigioase instituţii de învăţământ, care
prin ceea ce face este unicat în România.
Iar elevii şi întregul personal al şcolii
să fie mândri de acest lucru şi să fie siguri că
instituţia va dăinui prin faptele lor mereu
bune. Mereu cu toţii împreună la bine şi la
rău, la uşor ori greu. Aşa să ne ajute D-zeu!
☺Ştefania-Elena CHINDA
De vorbă cu doamna Ştefania-Elena CHINDA, bibliotecar IA în cadrul bibliotecii Şcolii Militare de Maiştri Militari a
Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu”
Pentru început, spuneţi-ne câteva
cuvinte despre dumneavoastră?
M-am născut în Bacău acum 44 de
ani. Tatăl meu a fost inginer, iar mama
educatoare, actualmente pensionari. Am un
frate cu doi ani mai mare decât mine, cadru
militar în forţele aeriene.
Am terminat Liceul de matematică-
fizică „George Bacovia”, apoi Universitatea
Bacău, Facultatea de Litere şi Ştiinţe,
specializarea Marketing în 1997.
După absolvirea facultăţii m-am
mutat în Constanţa şi începând cu 1 aprilie
1998 am fost angajată la Biblioteca
Judeţeană Constanţa, unde am profesat
până la 1 noiembrie 2002 când am fost
angajată la Şc.Mil.M.m.F.N.
POSEIDON INTERVIU
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
6
Era un domeniu nou, diferit de ceea
ce învăţasem eu, dar totodată interesant.
Aşa că am început să studiez şi acest
domeniu pregătindu-mă prin cursuri
respectiv: curs Bazele Biblioteconomiei,
specialitatea Biblioteconomie la Buşteni
(1999), cursuri de pregătire în domeniul
Biblioteconomic, organizate de Ministerul
Apărării - Bucureşti (2005, 2012), studii
postuniversitare de specializare
Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării (2007)
la Universitatea Bucureşti - Facultatea de
Litere.
Fiind într-o instituţie de învăţământ
trebuie să înveţi mereu, să fii la curent cu ce
e nou. În acest sens am urmat o serie de
cursuri care îmi sunt utile în munca pe care
o desfăşor şi anume: curs avansat pentru
Operatori Calculator (2007), cursul
Microsoft Office 2003 (2012), curs
Formator (2013), curs WEB 2.0
Instrumente şi Resurse pentru Profesori şi
curs Manager de Proiecte (2016).
Sunt o femeie împlinită şi fericită.
Sunt căsătorită de 19 ani, am un fiu în
vârstă de 16 ani de care sunt foarte mândră
şi un soţ minunat.
Care sunt primele trei pasiuni pe
care le aveţi?
Se spune că un om fără pasiuni este
un om trist, e un om care nu a simţit ce
înseamnă să fii mândru cu adevărat de o
realizare proprie. Din fericire eu am multe
pasiuni. Pasiuni care mă ajută să mă
relaxez, să mă destind, să mă descopăr, să
mă cunosc mai bine.
Nu aş putea să spun care dintre ele
este mai importantă. Pentru mine toate sunt
la fel de importante, pentru că fiecare îmi dă
acea satisfacţie în mod diferit.
După natura profesiei cititul ar fi una
dintre ele, dar nu cea mai importantă. Când
am îmbrăţişat această meserie de
„bibliotecar” nu credeam că o să fie ca un
microb pe care îl capeţi şi nu mai scapi de
el. Când ajungi să lucrezi în bibliotecă
INTERVIU POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
7
începi să-ţi faci listă cu ce ai vrea să citeşti,
şi lista asta nu se termină niciodată ci se face
kilometrică. Dar se pare că asta era menirea
mea.
Am descoperit din „întâmplare”, că
îmi place să învăţ limbi străine. Sunt
cinefilă. De câte ori am timp liber vizionez
filme. Îmi place să gătesc, să experimentez
lucruri noi.
În general îmi place să fac lucruri ce
necesită migală şi răbdare; să confecţionez
bijuterii, să fac tot ce se poate din origami şi
quilling, să cos goblen, să organizez
evenimente, să scriu. Poate când voi ajunge
la pensie mă voi înclina mai mult asupra
acestei pasiuni - scrisul. Iubesc florile şi
animalele.
Îmi place să călătoresc, să văd locuri
noi. Îmi place să dansez, să dăruiesc, îmi
plac mult prea multe lucruri ca să le înşir
aici. Iau viaţa aşa cum e, cu bune şi cu rele,
şi încerc să mă bucur de fiecare moment ca
şi cum ar fi ultimul. Viaţa e prea scurtă ca să
ne-o facem amară. Foarte mulţi nu
realizează acest lucru decât atunci când sunt
pe marginea prăpastiei şi poate nici atunci.
Toate acestea au contribuit,
contribuie şi vor contribui la ceea ce sunt.
Cum aţi ajuns să lucraţi într-o
unitate militară?
Există o zicală care spune „ai grijă ce-
ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple”.
Cam aşa mi s-a întâmplat mie. Eu
mi-am dorit să fiu ofiţer al armatei române,
însă pe „vremea mea” locurile pentru fete
erau foarte rare. În anul când am terminat
liceul nu erau locuri pentru fete. Probabil
dorinţa a rămas în subconştient şi după ani,
cine ar fi zis, am ajuns în sistem.
Am ajuns să lucrez în această unitate
întâmplător, pot să spun. Pe vremea aceea
lucram la Biblioteca Judeţeană „I.N.
Roman” din Constanţa. Lucram în ture
inclusiv sâmbăta. Având băiatul mic (2 ani)
îmi era foarte greu, pentru că îl vedeam
dimineaţa când îl duceam la creşă şi de
foarte multe ori seara când ajungeam acasă
dormea. Petreceam foarte puţin timp cu el,
aproape deloc.
Atunci s-a ivit ocazia să vin aici.
Sincer am venit aici cu o uşoară strângere
de inimă, - plecam de pe o funcţie cu
perspectivă pentru cariera mea, pe o funcţie
mai „mică” ca importanţă.
Dar în viaţă trebuie să faci alegeri. La
acel moment copilul era mai important
pentru mine. Aşa că iată-mă azi după 14 ani
aici. Şi pot spune acum, că nu regret
alegerea făcută.
Cât de greu este să lucraţi într-un
sistem „al bărbaţilor”?
Nu pot spune că e greu sau uşor. Dar
ca femeie, în acest sistem „al bărbaţilor”
trebuie să demonstrezi mereu că poţi, că
eşti capabilă să faci anumite lucruri. Eşti
privită cu uşoară suspiciune? Este foarte
greu de acceptat de bărbaţi, că poţi fi mai
bună ca ei.
Însă uită că, întotdeauna în spatele
unui bărbat puternic stă o femeie puternică.
Dar nu întotdeauna recunosc. Sunt foarte
puţini cei care recunosc şi care sunt capabili
să te felicite atunci când demonstrezi că
poţi.
Din punctul meu de vedere, este
foarte important să apreciezi omul la
adevărata lui valoare. Nu te costă nimic să
spui „bravo! – ai făcut o treabă bună”. Dar
POSEIDON INTERVIU
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
8
pentru cel în cauză, e o confirmare a valorii
sale, şi totodată un imbold de a merge mai
departe, în sensul care trebuie.
Iar acum, revenind la activitatea
principală pe care o desfăşuraţi aici, cu
ce se poate mândri Biblioteca
Sc.Mil.M.m.F.N.?
Îmi place să cred că am schimbat
ceva de când am venit aici. Eu pot să spun
fără lipsă de modestie, că sunt mândră de
mine, de ce am realizat. Iar toate acestea se
confirmă, când trece un control fără nici o
problemă, când sunt sunată de colegii din
Forţele Navale pentru o informaţie, etc.
Am încercat şi încerc mereu să ţin
pasul cu schimbările care se petrec în
domeniu. În acest sens, când am venit aici
primul lucru pe care l-am făcut a fost să
mut biblioteca dintr-un loc impropriu unei
biblioteci într-unul cât de cât acceptabil
(găsind înţelegere şi sprijin din partea
comandantului).
Apoi am insistat până am obţinut un
calculator şi încet, încet am reuşit să
informatizez biblioteca uşurând astfel şi
scurtând timpul de căutare a informaţiei.
Am încercat să ţin pasul cu ce se
petrece în afara sistemului militar, în
domeniul biblioteconomic şi totodată
perfecţionându-mă în domeniu prin studiu.
Tot ce am învăţat la cursurile pe care
le-am urmat, am încercat să aplic în
bibliotecă: de la realizarea bibliografiilor
tematice pentru catedre - uşurând astfel
munca instructorilor; la anchete sociologice
– pentru obţinerea unor informaţii necesare
pentru îmbunătăţirea activităţii, etc.
Există minusuri pe care
dumneavoastră consideraţi că le are
biblioteca?
Da, există minusuri. Trăim într-o
societate a informaţiei şi trebuie să ţinem
pasul. Nu mai e ca pe vremuri când
bibliotecarul era privit ca omul care ia şi dă
cartea. Astăzi bibliotecarul este o
„enciclopedie” vie, care trebuie să se
adapteze la cerinţele actuale, să caute şi să
ofere informaţii.
Trebuie să îndrume şi să atragă elevii
către bibliotecă, să ţină cont de părerile lor,
de ceea ce-şi doresc, pentru a putea ajunge
la ei.
Mi-aş dori ca biblioteca
Sc.Mil.M.m.F.N. să fie una modernă, cu
mobilier adecvat, cu calculator pentru
fiecare loc din sala de lectură, conectat la
internet, cu o temperatură ambiantă plăcută,
unde elevii să vină cu plăcere. Trebuie să
înţelegem că în această „societate
informaţională” cartea în sine nu mai
prezintă interes. Dacă nu ţinem cont de
acest lucru, dacă nu ne adaptăm acestor
cerinţe nu vom putem face performanţă.
Cât de frecvent interacţionează
elevii şcolii cu biblioteca internă a
şcolii?
Este o problemă generală pentru
toate bibliotecile. Generaţiile actuale nu mai
citesc cărţi, sunt mai interesaţi de informaţia
în format electronic. Raportând la ce se
întâmplă acum în acest domeniu să zicem că
e satisfăcător.
Cu bucurie am constatat la ultimele
promoţii un trend ascendent, deci suntem
pe drumul cel bun.
INTERVIU POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
9
E foarte importantă şi atitudinea
bibliotecarului, cât de dispus este să-şi ofere
serviciile, amabilitatea lui, dar şi ce le oferi.
În acest sens pot spune că ţin cont de
propunerile lor, de ceea ce-şi doresc şi în
funcţie de fonduri, de cerinţele catedrelor,
achiziţionez cărţile dorite.
Ce lecturi vă sunt solicitate mai
des?
În general sunt cărţi de specialitate şi
ultimele apariţii de pe piaţa editorială. Dar
de cele mai multe ori le recomand pentru că
nu ştiu ce să citească.
Analizând în paralel zecile de
generaţii pe care le-aţi urmărit trecând
pragul unităţii, puteţi face o comparaţie
între primele cinci şi ultimele cinci
generaţii referitor la numărul de volume
împrumutate, sau interesul pentru
lectură al elevilor?
E greu să faci comparaţii între
generaţii. Fiecare generaţie are plusurile şi
minusurile lor. Ce pot să spun însă, e faptul
că, mai devreme sau mai târziu, până la
absolvire, indiferent de generaţie toţi trec
pragul bibliotecii. Unii ajung să se
îndrăgostească, descoperindu-şi adevărata
pasiune, alţii descoperă că există şi altceva
în afară de calculator.
A fost o promoţie (nu reţin anul) în
care un elev era atât de pasionat de
bibliotecă încât vroia chiar să mă ajute şi să
înveţe totodată din această meserie.
Am avut un elev care aici a
descoperit că există bibliotecă, de care
ulterior s-a îndrăgostit.
Credeţi că ar fi aspecte care dacă
ar fi îmbunătăţite ar atrage mai mulţi
elevi spre bibliotecă?
Da. Sincer, sunt multe lucruri care ar
trebui îmbunătăţite şi adaptate nevoilor
actuale. Trebuie să ţinem pasul cu tot ce se
întâmplă în jurul nostru, dacă vrem să fim
competenţi. Nu poţi să ceri să faci
performanţă dacă nu ai cu ce.
Cum este doamna Chinda dincolo
de cărţile bibliotecii militare?
La prima vedere sunt foarte serioasă
dar sunt un om normal cu bune şi cu rele.
Sunt o persoană optimistă şi veselă,
perfecţionistă, pentru mine nu există
imposibil. Sunt extrem de curioasă (în
sensul bun al cuvântului) să descopăr lucruri
noi, interesante, să învăţ lucruri noi.
Dar sunt un o persoană care de cele
mai multe ori deranjez, pentru că sunt
directă şi spun lucrurilor pe nume,
indiferent de cine îmi este interlocutor. Nu
suport nedreptatea făcută mie s-au colegilor
mei. Mă deranjează minciuna, ipocrizia,
indolenţa, aroganţa.
Din păcate aceasta este societatea în
care trăim, în care nu mai există modele, în
care primează interesele
Care sunt cele mai frumoase
momente pe care le-aţi trăit de când aţi
ocupat această funcţie?
Cele mai frumoase momente pentru
mine sunt atunci când pot face oamenii
fericiţi. Sunt multe momente frumoase pe
care le-am trăi alături de familia
Sc.Mil.M.m.F.N.
Fiecare absolvire este un moment
emoţionant, pentru că, cu fiecare promoţie
se rupe ceva din tine.
A fost un moment emoţionant, când
după absolvire un elev şi-a cerut iubita în
POSEIDON INTERVIU
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
10
căsătorie, cu ajutorul colegilor şi în faţa
tuturor.
Când am realizat cu elevii şcolii un
spectacol de Crăciun pentru personalul
şcolii. Un pamflet în care nu a scăpat
nimeni, de la profesori la comandant.
Atunci când peste ani ne întâlnim în
calitate de colegi sau când vin să ne viziteze
cu copiii lor.
Dacă aţi putea întoarce timpul aţi
alege tot Sc.Mil.M.m.F.N.?
Da, aş alege tot Sc.Mil.M.m.F.N. Pot
spune că e a doua mea casă şi fac totul cu
plăcere.
Aveţi o multitudine de activităţi
pe care la coordonaţi, printre care şi
realizarea revistei unităţii. Cât de greu
sau uşor vă este să duceţi la bun sfârşit
tipărirea revistei?
Greu a fost la început când a fost
nevoie să conving colegii că revista trebuie
scoasă în alt format şi altă concepţie; să
construim calapodul revistei. E greu că nu
există continuitate în colectivul de redacţie,
în fiecare an trebuie să-l schimbăm, pentru
că se schimbă promoţiile. Abia reuşeşti să-i
formezi că trebuie să o iei de la capăt. Orice
început e greu, dar cu răbdare şi
perseverenţă se rezolvă toate. Acum totul
este în regulă, m-am obişnuit.
Care sunt cele mai grele etape în
realizarea revistei?
Cel mai greu e să reuneşti colectivul
de redacţie, care întotdeauna are ceva de
făcut. Apoi să ne hotărâm asupra
subiectelor, persoanelor, iar în final
strângerea materialelor. În rest, totul e
perfect.
Ce gând aţi transmite elevilor
Sc.Mil.M.m.F.N., foşti, actuali, viitori?
Preţuiţi fiecare moment şi nu vă
agitaţi atât de mult pentru lucruri meschine
şi mărunte. Preţuiţi prietenii pe care îi aveţi
şi oamenii care vă iubesc. Să vă gândiţi la
lucrurile cu care Dumnezeu v-a
binecuvântat, la ceea ce faceţi în fiecare zi
ca să vă îmbunătăţiţi mintea, trupul, sufletul,
emoţiile. Să înţeleagă că, nu se întâmplă
nimic dacă nu vei fi pentru o zi la serviciu.
Să spuneţi „te iubesc” azi, persoanelor dragi
din viaţa voastră, pentru că mâine s-ar putea
să fie prea târziu. Că este importantă cariera,
dar trebuie armonizată cu viaţa de familie.
Degeaba ai succes în carieră dacă nu ai cu
cine să împărtăşeşti această bucurie.
☺elv. Maria-Magdalena TÎLVAN
TRADIŢII ŞI CULTURĂ MILITARĂ POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
11
MARINARI, ILUŞTRI OAMENI DE ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂ, COMANDOR BOTEZ EUGENIU (JEAN BART)
Jean Bart, pe numele său adevărat,
Eugeniu P. Botez, s-a născut în comuna
Burdujeni, județul Botoșani, la 28
noiembrie 1874.
Fiu al generalului din arma
grăniceri, Panait Botez, Jean Bart a fost
elev al dascălului Ion Creangă, a urmat, la
Iași, Școala Fiilor de Militari (1880-1884),
apoi Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu
și Marină din București (1894-1896) și
Școala de Aplicație a Marinei de la Galați,
pe care a absolvit-o în 1896.
A urcat treptele ierarhiei militare de
la locotenent la Divizia de Mare (1902-
1903) până la gradul de comandor pe care
l-a obţinut la 10 mai 1928, prin Î.D.R. nr.
1346. Cariera militară şi-a desfăşurat-o la
următoarele unităţi: Arsenalul Flotilei;
Divizia de Mare; Inspectoratul Navigaţiei
şi Porturilor, cu sediul la Galaţi; canoniera
Oltul; puitorul de mine Alexandru cel Bun;
canoniera Bistriţa; vaporul Prutul; şalupa
Vedea; bricul Mircea; crucişătorul Elisabeta;
director de studii la Şcoala de Marină;
comandantul portului Călăraşi; îmbarcat
pe vaporul S.M.R. Constanţa; comandantul
bastimentului România; comandantul
Detaşamentului Vaselor din Docuri;
comandantul canonierei Bistriţa;
comandantul monitorului Mihail
Kogălniceanu. La 1 ianuarie 1912 a
demisionat din armată.
În primăvara anului 1912 a efectuat
o călătorie în America de Nord, în calitate
de delegat al statului român la Congresul
Navigaţiei de la Philadelphia, descrisă în
volumul de proză Peste ocean, din 1926. În
luna noiembrie 1913, a fost numit
căpitanul portului Constanţa, iar în anul
1915, a revenit la Sulina în calitate de
comisar maritim.
În ianuarie 1919, a făcut parte din
delegaţia română trimisă la Conferinţa de
pace de la Paris, în calitate de expert în
problemele Dunării.
În perioada 1919 – 1920 a fost
subinspector al Dunării de Jos, în cadrul
Inspectoratului General al Navigaţiei şi
Porturilor. La 1 martie 1920, a fost detaşat
pe lângă delegatul nostru la C.I.D, iar în
august 1920, detaşat pe lângă delegatul
României la C.E.D.
La 1 februarie 1921 a fost numit
director general al Asistenţei Sociale în
Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, iar
la 1 iunie 1930 Inspector general clasa I, în
POSEIDON TRADIŢII ŞI CULTURĂ MILITARĂ
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
12
Administraţia Centrală a Ministerului, la
31 ianuarie 1931 inspector general clasa I
la Direcţia Educaţiei Poporului din
Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor
Sociale.
A fost membru fondator al
„Revistei maritime” (1900), a luat parte la
întemeierea Ligii Navale Române.
Simpatizant al „Contemporanului”
și al grupării socialist-poporaniste, a
debutat în publicistica socialistă în 1894, în
ziarul „Munca” (cu articolul „D. Vlahuță
să ne dumerească”). A mai colaborat la
diverse publicații ale vremii: „Adevărul”,
„Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”,
„Noua revistă română”, „Pagini literare”,
„Viața românească”, unde a devenit
colaborator permanent.
Cu proză scurtă a debutat în
„Lumea nouă literară și științifică”, în
1896, cu povestirea „Iapa căpitanului”.
Scriitorul a publicat, la început, sub
pseudonimele literare Trotuș și Gh. Rot,
dar în cele din urmă și-a luat ca nume
literar pe cel al celebrului corsar francez
din timpul lui Ludovic al XlV-lea, Jean
Bart.
În scrierile sale, marea și tipologia
umană au polarizat atenția marinarului și
scriitorului Jean Bart, el cultivând pentru
prima dată în literatura română „schița
marină” și „jurnalul de bord”, și abordând,
tot pentru întâia oară, terminologia
marinărească într-o operă literară.
Printre volumele pe care le-a
publicat se numără: „Jurnal de bord”
(1901; a doua ediție în 1916), care
constituie debutul său editorial și este o
carte închinată peisajului marin și
călătoriilor pe mare; „Schițe marine”
(1928), în care descrie, la modul satiric,
lumea porturilor; „Prințesa Bibița” (1923);
„În Deltă”; „În Gibraltar”; „Peste Ocean”.
Note dintr-o călătorie în America de
Nord (1926), în aceasta din urmă descriind
lumea americană, cu mediul industrial, cu
drama emigranților, din primele decenii ale
secolului al XX-lea.
În 1916 a publicat volumul de
nuvele „Datorii uitate. Documente
omenești”, considerat de istoricii literari o
ilustrare tipică a tezei poporaniste, prin
care intelectualii proveniți din popor au
obligații morale față de oamenii din
mijlocul cărora au plecat.
Cea mai cunoscută operă a sa,
unicul său roman „Europolis” (1933),
considerată o adevărată monografie epică
a portului Sulina, „acolo unde bătrânul
Danubiu își pierde și apa și numele în
mar”, tratează tema îmbogățitului în
America reîntors acasă, constituind o
satiră socială completă a orașului
provincial.
După cum spunea scriitorul și
criticul literar Paul Cernat, „dincolo de
orice alte considerații, Europolis rămâne
un foarte frumos roman de epocă despre
efemeritate, iluzie și eșec, un roman în
care mozaicul etnic al lumii levantine de la
gurile Dunării servește drept fundal social
și efigie identitară a frontierei maritime
românești. Sigur că între timp multe s-au
schimbat, iar Sulina de azi nu mai seamănă
cu portul dinamic și cosmopolit din anii
'20. Însă farmecul și puterea de seducție a
cărții lui Jean Bart rămân intacte, peste
timp și mode. O carte pitorească și
melancolică, a cărei prospețime exotică va
TRADIŢII ŞI CULTURĂ MILITARĂ POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
13
face să viseze încă multe generații de
cititori, și care, de fapt, așteaptă să fie
redescoperită.”
Jean Bart a mai scris și studii de
specialitate: „Războiul pe Dunăre”
(„Operațiile fluviale și maritime ale
războiului din 1877-1878”, 1904) sau
„Cartea Dunării”.
Laureat al Premiului Academiei
Române (1916, 1921) și al Premiului
Societății Scriitorilor Români (1924). La 8
iunie 1922 a fost ales membru
corespondent al Academiei Române.
S-a stins din viaţă la 12 mai 1933, în
Bucureşti fiind înmormântat în cimitirul
Bellu.
Scriitorul a publicat, la început, sub
pseudonimele literare Trotuș și Gh. Rot,
dar în cele din urmă și-a luat ca nume
literar pe cel al celebrului corsar francez
din timpul lui Ludovic al XlV-lea, Jean
Bart.
☺Ştefania-Elena CHINDA
GALERIA COMANDANŢILOR
Viceamiral ŞCODREA NICOLAE
Comandant al şcolii în perioada 1909 - 1912
„Vă îndemn să iubiţi din tot sufletul Marina, să serviţi cu toată credinţa şi să apăraţi cu toate jertfele ţara!”
Viceamiralul Vasile Şcodrea a fost
una din personalităţile interbelice mult
discutate. Vasile Şcodrea s-a născut în
ultima zi a anului 1872 la Bucureşti,
districtul Ilfov, părinţii Mihai şi Maria fiind
oameni cu stare. După absolvirea primelor
trei clase gimnaziale în oraşul său, a fost
trimis în urma reuşitei la concurs, în
septembrie 1889 în Italia pentru a urma
cursurile Academiei Navale din Livorno.
A absolvit Academia Navală din Livorno
(1894).
La 15 iunie 1894 a fost avansat
sublocotenent şi repartizat la Depozitele
Flotilei, aflate sub comanda maiorului
Constantin Mănescu. Aici va fi ambarcat
pentru prima oară pe nave româneşti de la
fluviu, respectiv, pe Bistriţa, România şi pe
canoniera Oltul.
Pentru a-şi perfecţiona pregătirea de
specialitate, şefii direcţi au propus
ambarcarea ofiţerului pe o navă de mare.
În acest sens la 27 martie 1896 a fost
mutat la Divizia de Mare, în echipajul
crucişătorului Elisabeta. Datorită
rezultatelor foarte bune obţinute, a fost
propus pentru înaintarea în grad. La 1
februarie 1897 a fost avansat în gradul de
locotenent, iar cu 1 aprilie este mutat
Inspectoratul Porturilor Fluviale, fiind
apreciat ca fiind un ofiţer foarte bun.
În anul de învăţământ 1898 – 1899
a funcţionat ca Director de Studii şi
profesor la Şcoala de Marină, unde s-a
POSEIDON TRADIŢII ŞI CULTURĂ MILITARĂ
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
14
achitat în mod excelent de sarcini arătând
capacitate şi deosebit zel.
La 10 mai 1901 a fost înaintat la
gradul de căpitan şi încadrat la Depozitele
Echipajelor. Între anii 1902-1904 a
funcţionat în cadrul Diviziei de Mare.
Prin Ordinul nr. 1580 din 1904, la
16 aprilie 1904 a fost numit comandantul
canonierei Fulgerul, unde va rămâne până
la 15 aprilie 1906 când va fi mutat la
Administraţia Centrală a Războiului,
ulterior la Şcoala de Marină.
La 1 aprilie 1909 a fost numit
Director al Diviziei de Mare şi comandant
al bricului Mircea, iar la 15 decembrie 1909
comandantul crucişătorului Elisabeta. În
perioada aprilie 1910 – aprilie 1912 a fost
comandantul Şcolilor Marinei şi al bricului
Mircea.
În campania din 1913, a fost
comandant al escadrei formată din
monitorul Brătianu şi vedetele Cpt. Nicolae
Lascăr Bogdan şi Maior Constantin Ene.
Ulterior a fost trimis la Nicopole, unde a
participat, alături de alte nave ale Diviziei
de Dunăre, la paza podului de şlepuri şi la
asigurarea navigaţiei.
La 22 noiembrie 1916 a fost numit
şeful de stat-major al Marinei, iar la 7
ianuarie 1917 a preluat comanda Flotilei
de Operaţiuni. În această calitate se
distinge în anul 1917 prin lichidarea
bateriilor inamice instalate la Tulcea şi
eliberarea în iarna anului 1918 a porturilor
Ismail, Chilia Veche şi Vâlcov de navele
ruse.
Prin Decretul Regal din anul 1921
contraamiralul Şcodrea a fost numit
Comandantul Diviziei de Mare. Încă din
primul an în care a preluat comanda
Marinei a înfiinţat la Constanţa, împreună
cu mai mulţi ofiţeri de marină, „Yacht
Clubul Român”.
În 1925 a fost numit comandant
inspector tehnic şi director superior al
Marinei şi apoi comandant al Marinei.
Adept al mutării Comandamentului
Marinei la Constanţa, la 15 iunie 1931 a
reuşit instalarea acestuia în localul Şcolii
Navale de pe str. Traian nr. 53 .
După o activitate de 4 decenii în
cadrul marinei militare, la 13 ianuarie 1934
viceamiralul Şcodrea a fost trecut în
rezervă.
Bibliografie: „Forţele Navale Române – 150 de ani de istorie modernă” – Păvăloiu Mariana, Sârbu Marian; Ed. CTEA; Bucureşti, 2010; MARINA ROMÂNĂ - Revista Forţelor Navale - Nr. 5 (173)2015 - număr special .
☺Ştefania-Elena CHINDA
TRADIŢII ŞI CULTURĂ MILITARĂ POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
15
IAHTUL „Luceafărul”
Iahtul Luceafărul a fost construit în 1930 la Şantierul John Brown & Co Ltd, din Clydebank (Scoţia). Primul proprietar al navei a fost lady Annie Henriette Youle, o britanică bogată, care nu s-a uitat la bani, dorind să aibă cel mai luxos iaht din lume. Nava a primit numele “Nahlin”. A fost lansată la apă în 1930, iar în 1931, 1932 şi 1933 a fost declarată cel mai frumos iaht din lume.
Are lungimea de 89,3 m, lăţimea de 10,98 m, pescajul de 4,42 m şi un deplasament de 2.017 tone. Atingea o viteză de 17,4 noduri, propulsia fiind asigurată de două motoare cu turbine Brown-Curtis de 2.200 CP fiecare. “Nahlin” avea în dotare echipamente de control şi menţinere a direcţiei de navigaţie, un sistem ce indica gradul de înclinare al navei şi mai multe ambarcaţiuni cu motor. Luxul era subliniat prin decoraţiunile interioare. Din cele două apartamente ale proprietarului, situate la prova, unul era amenajat în stilul Ludovic al XVI-lea, iar celălalt în stilul
perioadei William şi Mary. Şase camere pentru oaspeţi, decorate în stil Ludovic al XVI-lea, se aflau la pupa navei. Sufrageria era decorată în stilul perioadei William şi Mary. La prova se găseau camerele pentru doamne, decorate în stil Adam, şi apartamentele căpitanului. Tot la prova se găseau biblioteca şi fumoarul, lambrisate cu nuc franţuzesc. Nu lipsea sala de gimnastică, foarte bine echipată. Bompresul din prova era ornamentat cu reprezentarea unui indian cu coif cu pene, pictat pentru luptă.
Sub numele de “Nahlin”, iahtul a navigat peste 200.000 de mile pe toate oceanele lumii, în arhipelagul Greciei, în Galapagos, Mexic şi Indiile de Vest, în Hawaii, Australia şi Noua Zeelandă. În 1934 a devenit iahtul Casei Regale din Marea Britanie, fiind cumpărat de Regele Edward al VIII-lea. În 1936, Regele Eduard al VIII-lea şi amanta acestuia, Wallis Simpson, au efectuat, la bordul lui “Nahlin”, o croazieră pe Mediterana. Escapada amoroasă a fost dezvaluită de presa engleză, iar scandalul a produs o
POSEIDON TRADIŢII ŞI CULTURĂ MILITARĂ
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
16
criză care a dus la abdicarea lui Edward al VIII-lea. Pe tron a venit regele George al VI-lea, fratele lui Eduard al VIII-lea şi tatăl actualei regine Elisabeta a-II-a.
În 1937, iahtul a fost cumpărat de Guvernul Tătărăscu, cu suma de 120.000 de lire sterline, a fost botezat “Luceafărul” şi a fost dăruit Casei Regale. Ulterior, a fost folosit de Casa Regală pentru croaziere pe Marea Neagră, Marea Mediterană şi pe Dunăre, fiind considerat un fel de salon de primiri oficiale, dar şi un punct de comandă pentru operaţiuni diplomatice.
Pe 6 ianuarie 1948, nava a fost naţionalizată de comunişti, fiind botezată “Răsăritul” şi mai târziu “Libertatea”, nume sub care a fost acostată la cheu, la Galaţi, fiind utilizată ca restaurant şi hotel plutitor.
După 1990, nava a făcut parte din activele fostei reţele de restaurante SC Regal SA Galaţi. Din 1948 până în anii 90, nava “Libertatea” devenise simbolul Galaţiului. În 1998, după ce mai multe companii străine şi-au manifestat intenţia de a cumpăra iahtul pentru a-l restaura, iar FPS a anunţat intenţia de a vinde nava ce
devenise simbolul Galaţiului, destinul navei se schimbă iar.
Licitaţia pentru vânzarea iahtului „Libertatea” a avut loc pe 16 decembrie 1998. Potrivit contractul de vânzare-cumpărare nr 4206/30.12.1998, Edminston Comp a plătit pentru iaht 265.000 de dolari, fără TVA. Sau 330.000, cu TVA.
După ce i-au fost tăiate catargele la Şantierul Naval Brăila, iahtul a fost dus în Portul Agigea. Pe 25.09.1999, imediat după obţinerea avizului de export temporar, valabil pentru perioada septembrie 1999 – august 2000, iahtul „Libertatea” a fost scos din ţară. Potrivit unor surse din presa britanică, iahtul a fost cumpărat de britanicul William Collier, pasionat de iahting şi de istoria navigaţiei, care l-a restaurat. În vara lui 2010, iahtul “Nahlin” a fost reînmatriculat sub pavilion britanic, cu Glasgow ca port de reşedinţă. Acum, valoarea sa e estimată la 44 milioane de euro, fiind, şi după 80 de ani, unul dintre cele mai luxoase iahturi.
☺M.m.p Marian BOZA
DESPRE NOI POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
17
Acum când mai e aşa puţin
29 mai 2016…urmează ultimele
două săptămâni de şcoală. Sesiunea bate la uşă, dar reuşesc să mă desprind de multitudinea de activităţi ce ne testează toate abilităţile şi încerc să fac o retrospectivă a celor doi ani petrecuţi în şcoală.
Am venit aici încrezător, plin de dorinţă dar totuşi cu un uşor aer de lejeritate în comportament neştiind ce va urma.
Da, „Şcoala de Maiştri” m-a
schimbat, a reuşit cumva să îşi strecoare rigorile şi disciplina militară printre lejeritatea şi umorul caracteristice cu care natura mă înzestrase deja.
După prima săptămână în care am spălat, am curăţat şi am aşezat totul în sectorul companie, am aflat cu stupoare că femeia de serviciu nu este în concediu şi că de fapt ea nu o să îşi facă apariţia niciodată. Inexistenţa ei m-a făcut să devin cu adevărat ordonat.
Într-o duminică însorită în care lipsa învoirii mi-a lăsat un gust amar am început să învăţ o lecţie nouă – răbdarea. Lecţie pe care o voi aprofunda câteva luni mai târziu la bordul bricului „Mircea” unde am învăţat să aştept să îi revăd pe cei dragi şi că dorul de ei nu face decât să amplifice bucuria revederii.
Am învăţat să fiu marinar şi m-am străduit să fiu unul cât mai bun. Am aflat totuşi că nu există un marinar bun ci doar o echipă unită.
Un singur om poate stabili din ce direcţie bate vântul dar numai un echipaj unit poate face vântul să sufle în vele şi să ducă nava în direcţia dorită.
Am învăţat să fiu militar şi în ce constă lucrul acesta: jurământ solemn ce atrage după sine responsabilitatea, seriozitatea, stăpânirea de sine şi devotamentul.
Am realizat că meseria de militar nu este de fapt o meserie. Este o vocaţie, o artă şi ca orice artă, armata cere sacrificii.
Acum când mai e aşa puţin până la final realizez ceea ce am devenit.
Azi sunt eu cel glumeţ, eu cel ordonat şi bine organizat, eu marinarul, eu militarul…sunt eu cel aflat în slujba ta ROMÂNIA.
Departe unde orizontul te opreşte să priveşti, Şi marea se uneşte azurie cu văzduhul, Stau eu, soldatul ţării româneşti, Prezent fiind acasă, doar cu gândul. Acolo ţi-am jurat ţie credinţă, Şi de acolo, te voi apăra, Ca, tu frumoasă ţară, să nu cazi în umilinţă, Şi capul tău, să nu îl pleci în faţa altora.
☺elv.cap Iulian CÂMPEANU
POSEIDON DESPRE NOI
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
18
Despre mine…
Numele şi prenumele: Crăciun Elena-Daniela
Data naşterii: 02.05.1988
Locul naşterii: Călăraşi
Zodia: Taur
De ce am ales Sc.Mil.M.m.F.N.: Am ales Şcoala
Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale “Amiral Ion
Murgescu” pentru că este o instituţie militară de
învăţământ de nivel postliceal care are misiunea de a
pregăti personalul Forţelor Navale. În cadrul şcolii sunt cadre didactice calificate, ceea
ce asigură transmiterea eficientă a informaţiilor de specialitate şi încadrarea
absolvenţilor la finalizarea studiilor pe o funcţie corespunzătoare specialităţii. Înainte
de a intra în şcoală, am fost SGP la o unitate de uscats. Fiind înconjurată de
profesionişti şi comandanţi care m-au inspirat şi motivat, m-am simţit tot mai
determinată să mă perfecţionez şi să ţintesc permanent spre ceva nou şi mai bun.
Vreau să le transmit tuturor fetelor care vor să urmeze un drum diferit şi aleg
cariera militară, să nu se lase influenţate negativ şi să-şi urmeze propriile vise pentru
că, atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, reuşeşti. Viaţa în armată mi-a întărit
caracterul şi m-a învăţat să devin mai puternică, înfruntând dificultăţile cu demnitate.
Planuri de viitor: Să ocup o funcţie bună în Forţele Navale şi de ce nu, având
facultatea terminată, să încerc la ofiţeri, pe filiera indirectă..
Relaţiile cu colegii de clasă: În principiu, la început, relaţiile dintre noi au fost
bune, dar pe parcurs s-au deteriorat datorită concurenţei dintre noi.
Pasiuni: plimbări
Filme preferate: Eddie the eagle, The boss, Little boy, The room, Titanic.
Ultimul film văzut: Men, women and children.
☺elev Alexandra-Sorina PETCU
EVENIMENTE POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
19
Evenimente
Ziua Mondială a Apei
Ca de fiecare dată în ultimii ani, de Ziua
Mondială a Apei, elevii Școlii Militare de
Maiștri Militari a Forțelor Navale ”Amiral ION MURGESCU”, alături de membrii Comitetului National Roman pentru Drepturile Copilului Filiala Constanta au participat, la o activitate prin care s-a dorit
conștientizarea de către populație a
importanței apei și a consumului rațional al acesteia.
Astfel, duminică 20 martie, la un mall constănţean, prin acțiunea "Dăm apă cu porţia", ajunsă la ediţia a V-a, în zona de colectare a materialelor reciclabile a magazinului, voluntarii şi elevii Şcolii Militare de Maiştri Militari au oferit apă constănţenilor. Prin gestul lor, elevii marinari şi voluntarii au încercat să sensibilizeze cetăţenii oraşului Constanţa, să aibă grijă de această resursă epuizabilă, apa, să o protejeze şi să nu o irosească, administrând-o raţional.
Cu această ocazie, elevii Şcolii Militare de Maiştri Militari a Forţelor Navale au prezentat celor interesaţi oferta educaţională pentru anul şcolar 2016-2017.
Promovarea ofertei educaţionale
În perioada februarie-aprilie a fiecărui an, Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor
Navale „Amiral Ion Murgescu” desfășoară campanii de promovare a ofertei educaţionale proprii, pentru anul de învăţământ următor, în rândul elevilor din anii terminali ai liceelor şi
colegiilor tehnice, precum și în rândul soldaților
gradați voluntari din unitățile militare din Forțele Navale.
Pentru a promova oferta educațională specifică anului de învățământ 2016-2017,
echipe formate din cadre militare, civile și elevi ai instituției noastre au vizitat unități de
învățământ din orașul și județul Constanța, precum și județele limitrofe. O premieră în acest
sens o constituie faptul că, prin intermediul și cu ajutorul Biroului de Recrutare Informare al
Sectorului 4 București, anul acesta elevii din două licee ale capitalei, liceul Traian Vuia și
liceul Petru Rareș, au aflat despre oferta educațională a scolii noastre, chiar de la persoane
ale școlii, tinerii liceeni beneficiind de informaţii utile cu privire la concursul de admitere în special, dar şi despre factorii motivaţionali intrinseci ai alegerii unei cariere militare în învăţământul militar preuniversitar de marină.
POSEIDON EVENIMENTE
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
20
Concursul de matematică Vasile
Urseanu
De peste un deceniu Şcoala Militară de Maiştri
Militari a Forţelor Navale „Amiral Ion
Murgescu” găzduiește concursul de
matematică „Vasile Urseanu”, organizat de
Liga Navală Română. Colaborarea deosebit de
strânsă dintre cele două instituții s-a
concretizat şi anul acesta, când, sâmbătă
26.03.2016, la sediul școlii noastre s-a
desfășurat cea de a XXIV-a ediţie a concursului de matematică.
Concursul s-a adresat elevilor din clasele a VIII-a şi, ca în fiecare an, s-a bucurat de prezenţa
a peste 100 de copii din ciclul gimnazial, atât din şcolile constănţene, cât şi din cele limitrofe.
Acest eveniment reprezintă pentru viitorii liceeni o bună oportunitate de a-și testa
cunoștințele la matematică, ca un preambul al unuia dintre cele mai importante examene din
viața lor, examenul de evaluarea națională.
Joi, 22 octombrie 2015, Colegiul Tehnic de Marină „Alexandru Ioan Cuza” a
sărbătorit 40 de ani de la înfiinţarea sa. Cu acest prilej s-au organizat o serie de activităţi la
care au fost invitaţi să participe şi elevii Şcolii Militare de Maiştri Militari a Forţelor Navele
„Amiral Ion Murgescu”.
Devenită deja obişnuinţă, colaborarea dintre cele două instituţii de învăţământ
constănţene s-a concretizat prin participarea elevilor şcolii noastre la ridicarea pavilionului,
competiţii sportive şi concursuri pe teme diferite. De asemenea în holul instituţiei a fost
instalat un stand de promovare a ofertei educaţionale şi a profesiei de maistru militar.
Baza logistică navală a fost gazda festivității
de premiere a câştigătorilor concursului "Omul
Anului 2015 în Forţele Navale".
Peste 140 de concurenţi s-au înscris în
competiţie, iar din instituția noastră au participat
maistrul militar clasa I Ionuţ COMUNĂ ocupând
locul III la secțiunea "Maistrul militar al Anului
2015" și prof. Elena CUCONU ocupând locul III
la secţiunea "Salariatul civil al Anului 2015".
Evenimentul a fost produs în colaborare cu Societatea Română de Televiziune şi
difuzat, în direct, sâmbătă, 7 mai, în intervalul orar 17.10-18.40, pe canalele TVR1şi TVR
HD.
EVENIMENTE POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
21
Săptămâna națională a voluntariatului
este un eveniment național anual, menit să
promoveze voluntariatul în comunitate.
„Biblioteca vie” este o activitate
organizată de ADAPTO - Asociația pentru
Promovarea Egalității între Tineri, dar ceea ce o
face interesantă este că, deși se comportă ca
orice altă bibliotecă, are un aspect extrem de
interesant: CĂRȚILE nu sunt obiecte ci
FIINȚE UMANE pe care „cititorul” le împrumută pentru o perioadă limitată de timp și din
care extrage informații utile și interesante, printr-o discuție liberă.
O „filială” a acestei biblioteci a fost deschisă temporar (o zi) pe 10 mai 2016, gazdă
fiind Liceul “Mihai Eminescu” din Constanța. Activitatea a fost un bun prilej de promovare
a profesiei de maistru militar dar și a Forțelor Navale.
Ne mândrim cu faptul că la acțiune și instituția noastră a avut expuse două „cărți”:
„Alegeri bine făcute” – elev fruntaș Cârstea Ionuț și „Călător pe drumuri de ape” – elev
Gropescu Ciprian.
Cea de-a VI-a ediție a sesiunii de
comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice, s-a
desfășurat anul acesta în perioada 11-13 mai
2016.
La activitate au participat cadre didactice din
instituţiile militare de învăţământ preuniversitar
(şcoli militare de maiştri şi subofiţeri) şi cadre
didactice din unităţi de învăţământ preuniversitar
din Constanţa, Medgidia, Mediaş şi Pitești.
În cadrul sesiunii de comunicări științifice au
fost prezentate teme și proiecte structurate pe
cele trei secțiuni ale sesiunii:
Inginerie electronică şi Ştiinţe nautice;
Inginerie electrică şi Inginerie mecanică;
Ştiinţe socio-umane şi fundamentale.
POSEIDON EVENIMENTE
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
22
Sâmbătă, 14 mai 2016, la Colegiul Tehnic
Energetic Constanța, s-a desfășurat ce-a de-a X-a
ediție a Simpozionului Național „Edmund
Nicolau”.
În baza protocolului de colaborare între școala
noastră și instituția gazdă, patru elevi din instituția
noastră au participat cu lucrări în cadrul secțiunii
dedicate instituțiilor de învățământ postliceal:
Elev caporal Dumitru Mihai
Elev caporal Măhăleanu Marius
Elev sergent Zorilă Lucian
Elev fruntaș Tâlvan Maria Magdalena
De asemenea, Cpt.cdor. Iurea Neculai,
cadru didactic al şcolii, a fost invitat să facă
parte din comisia de evaluare a lucrărilor
prezentate în cadrul secţiunii cu profil
electromecanic.
De remarcat este faptul că acest eveniment a constituit o bună ocazie pentru elevii
instituţiei noastre de a avea un schimb de experienţă cu colegii lor din liceele şi colegiile
liceale cu acelaşi profil din ţară.
În perioada 13-16 mai 2016, la sediul
școlii noastre s-a desfășurat o convocare de
specialitate în domeniul psihopedagogiei, ce a
avut ca subiect prezentarea de metode moderne
de predare.
Activitatea s-a bucurat de participarea
unor cadre didactice cu experiență de la
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” –
București, Academia Navală „Mircea cel
Bătrân” Constanța, precum și a cadrelor didactice militare și civile din școlile militare
postliceale ale categoriilor de forțe armate.
Activitatea a reprezentat totodată și un bun prilej pentru cadrele didactice de a-și
împărtăși din experiențele profesionale acumulate de-a lungul timpului și de a discuta despre
aspecte actuale ale învățământul militar postliceal și universitar.
Sursa: http://www.smmmfn.ro/evenimente ☺Lt.cdor Valentin NAE ☺Gabriela STANCIU
ŞTIAŢI CĂ… POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
23
PAGINI DIN ISTORIA ORAŞULUI CONSTANŢA
Nu ne-am propus să vorbim despre
colonia grecească Tomis, despre apariţia ei
pe meleagurile pontice în secolul VI îHr,
nici despre cucerirea ei de către romani şi
despre locatarul cel mai celebru, Publius
Ovidius Naso (43îHr–17dHr), care sosea
aici în exil în primăvara anului 9, după o
călătorie lungă şi primejdioasă – începută
în luna noiembrie a anului 8.
Nu ne vom opri la valurile de
migratori care au trecut prin aceste locuri,
slavii şi bulgarii fiind cei mai cunoscuţi,
nici la statul dobrogean care îl avea în
frunte pe Balica la începutul secolului XIV
şi nici măcar la Dobrogea lui Mircea cel
Bătrân (1386-1418), după care vor urma
secolele de stăpânire otomană şi numele
de Kustendje. Reperul nostru este anul
1878, un nou început de drum pentru
acest milenar port maritim, care a renăscut
din propria cenuşă şi care, la început de
secol XXI, este cel mai important port al
Mării Negre.
Tratatul de la Berlin, semnat la 1/13
iulie 1878, avea pentru România
importante prevederi, cu consecinţe
pozitive şi negative. Un fapt esenţial îl
reprezenta recunoaşterea independenţei
depline a României (art. 43) proclamată la
9 mai de parlamentul ţării şi cucerită prin
lupta şi jertfa celor mai bravi fii ai săi. I se
adaugă art. 46 care stipula revenirea
străvechiului teritoriu românesc al
Dobrogei, Deltei Dunării şi Insulei
Şerpilor la ţara-mamă după patru secole şi
jumătate de dominaţie turcească1.
În anul 1878, anul unirii Dobrogei
cu România, oraşul Constanţa nu se
întindea peste zidul antic din Parcul
Comunal şi peste cimitirul oraşului. Pe
locul acestui cimitir s-a clădit prima şcoală
de băieţi şi de fete „Principele Ferdinand”.
Această şcoală se va numi mai departe
Şcoala nr. 1, clădire existentă şi în zilele
noastre alături de care s-a construit în anul
1970 sediul Muzeului de Artă.
Oraşul Constanţa semăna cu o biată
mahala murdară, plină de dărâmături, cu
străzi nepavate, gropi şi maidane pustii.
Tot oraşul era format din câteva străzi în
jurul Pieţei Ovidiu de astăzi şi care duceau
toate în port. De la poşta de astăzi, ca să te
duci în sus, îţi trebuia mare curaj, căci erai
atacat de lupi2.
La 18 ianuarie 1880, prefectul
judeţului Remus Opreanu a prezentat
starea demografică a oraşului Constanţa.
În oraş locuiau 5.204 locuitori, dintre care
ponderea era deţinută de turco-tătarii
musulmani, 154 turci, respectiv 1.853
tătari. Dintre celelalte etnii se evidenţiau
1 Pavel, Teodor, Între Berlin şi Sankt Petersburg, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000, p. 188 2 Covacef, Petre, Onomastica străzilor din Constanţa, Editura EX PONTO, Constaţa, 2010, p. 38
POSEIDON ŞTIAŢI CĂ…
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
24
grecii – 1.542, evreii – 344, bulgarii – 342,
românii – 279, armenii – 187, ţiganii
(musulmani) - 1273. În 1878 în Constanţa
se afla o singură familie de români veniţi
din Rasova, familia Târpă (Cârpă)4.
Tot atunci, în 1880, s-au dat
denumirile străzilor, 49 la număr, cu 569
case, mai mult nişte cocioabe5.
O frumoasă descriere a oraşului o
face Mihai Eminescu, la 16 iunie 1882,
într-o scrisoare pentru Veronica Micle, din
hotelul unde era cazat, Hôtel d’Angleterre.
„Costanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar
îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu
Rusciucul. Casele au oarecare eleganţă în clădirea
lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din
piatră pătrată, iar primăria, de când stăpânesc
românii şi există un consiliu comunal, a făcut
foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea
oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă
privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e
deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă,
care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în
întunerec, şi noaptea marea îşi merită numele ei
de neagră. Viaţa e cam scumpă aci, dar nu atât
de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai
ales de când s-au deschis câteva oteluri”6.
3 Ibidem, p. 54 4 Ibidem, p. 53 5 Stănescu, Gheorghe, Dobrogea, istorie în imagini, Editura Steaua Nordului, Constanţa, 2008, p. 173 6 www.mihaieminescu.ro/scrisori/vmicle.htm
În 1896 populaţia oraşului a ajuns la
10.418 locuitori7, iar la sfârşitul anului
1905 erau 15.777 locuitori (românii –
9.165, grecii – 2.327, musulmanii – 1.315,
bulgarii – 831)8.
Oraşul s-a întins şi mai repede,
după război în 1918, pe ţărmul mării, până
la Mamaia. Spre nord şi vest s-a legat cu
Anadalchioi, Brătianu şi Viile Noi, cu care
a format un corp comun, la începutul
anului 1927, cu numele de Municipiul
Constanţa. În august 1928, oraşul număra
aproape 41.000 locuitori, din care 70%
români (28.700), grecii – 3.130, armenii –
2.015, turcii şi tătarii – 2.003, bulgarii –
1.037, evreii – 1.050. Constanţa avea 257
străzi şi 9.463 clădiri9.
Imediat după anul 1878, Constanţa
a cunoscut un însemnat „val migraţionist”
rural comparativ cu celelalte regiunii ale
ţării, acest fapt datorându-se, îndeosebi,
funcţiilor sale, dintre care amintim funcţia
economică, în special portuară, dar şi
funcţia balneo-turistică. Saltul demografic
a continuat după primul război mondial,
ajungând ca, în anul 1939 Constanţa să
aibă 61.660 locuitori, numărul
7 Athanasie, Napoleon, Dobrogea şi Gurile Dunării,
Stabilimentul Grafic I.V. Socecǔ, Bucuresci, 1896, p. 48 8 Stănescu, Gheorghe, Op. cit., p. 178 9 Ibidem, p. 182
ŞTIAŢI CĂ… POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
25
reprezentând cel mai mare număr de
locuitori din Dobrogea în mediul urban, în
situaţia în care celelalte oraşe-porturi mari
aveau o populaţie asemănătoare, Brăila –
68.475 locuitori şi Galaţi – 102.215
locuitori, iar Bucureşti (649.564) şi Iaşi
(104.452)10.
Perimetrul oraşului se extinde tot
mai mult spre nord, astfel încât, în anul
1904, el se întindea până dincolo de strada
Ştefan cel Mare şi, sub formă tentaculară,
de-a lungul acesteia şi a străzilor Tomis şi
Mircea cel Bătrân; prin locuinţe izolate,
oraşul se apropia de actualul bulevard
Mamaia, arteră care era depăşită doar de
spaţiile rezervate unităţilor militare şi de
foarte puţine locuinţe particulare; în anul
1895, „în Constanţa sunt 1.378 de case
construite în zid sau în piatră11. După anii
1905-1906, oraşul se extinde spre nord.
Începe parcelarea şi construcţia aşa-
numitului „cartier românesc” – în antiteză
cu cosmopolitismul peninsulei. De
asemenea, are loc o extindere spre vest,”
10 Cojoc, Mariana, „Repere ale vieţii cotidiene din România interbelică. Oraşul Constanţa în preajma celui de-al doilea război mondial”, în Anuarul Muzeului Marinei Române, 2006, tom IX, Editura Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A., Constanţa, 2006, p. 345-346 11 Ionescu, M.D., Cercetări asupra oraşului Constanţa, Tipografia Thoma Basilescu, Bucureşti, 1897, p. 41
lăsând terenurile dinspre sud societăţilor
petrolifere şi atelierelor industriale”12.
În 1941 avem deja 80.028 locuitori,
după cei 59.164 înregistraţi oficial la
recensământul din 193013.
Evoluţia în timp a populaţiei
municipiului Constanţa demonstrează că
până în '90 a tot crescut numărul
constănţenilor, iar după 1992, populaţia
oraşului a început să scadă văzând cu
ochii. La recensământul din 15 martie
1966, eram 150.276, zece ani mai târziu
populaţia ajunsese la 256.978, iar în 1992
numărul populaţiei era de 350.581. La
recensământul din 18 martie 2002, în
Constanţa erau 306.288 de locuitori, iar în
1 iulie 2010 ajunsesem la 301.221 de
persoane14.
Şi în Municipiul Constanţa numărul
locuitorilor a scăzut în ultimii 10 ani cu
17,97%, populaţia stabilă recenzată
ajungând la 254.693 de locuitori, în 2012.
Astfel, în ultimul deceniu peste 55.700 de
constănţeni au ales să îşi părăsească
oraşul15.
Rezumându-ne la doar câteva file
din impresionanta istorie a acestui oraş
milenar, ne-am rezervat doar ultima
perioadă, cei 136 de ani, încercând să
12 Rădulescu, Adrian, Lascu, Stoica, Haşotti, Puiu, Constanţa, Editura Sport-Turism, Constanţa, 1985, p. 150 13 Indicatorul Localităţilor din România, Imprimeria Institutului statistic, Bucureşti, 1943, p. 213 14 Dragomir, Mihaela, „Populaţia Constanţei, în scădere continuă din 1992”, în Telegraf, Joi, 21 Martie 2013, http://www.telegrafonline.ro/1363816800/articol/229512/populatia_constantei_in_scadere_continua_din_1992.html, accesat la 6 iunie 2014 15 Vârlan, Corina, „RECENSĂMÂNT 2012. Cum s-a schimbat HARTA MARILOR ORAŞE din România în ultimii 10 ani”, în gândul.info, 8 septembrie 2012, http://www.gandul.info/financiar/recensamant-2012-cum-s-a-schimbat-harta-marilor-orase-din-romania-in-ultimii-10-ani-10000928, accesat la 2 iunie 2014
POSEIDON ŞTIAŢI CĂ…
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
26
prezentăm două aspecte caracteristice
Constanţei.
În primul rând, avem o formulă de
succes în dezvoltarea fără comparaţie a
unui oraş românesc, de la un neînsemnat
oraş de provincie – Kustendje, cu 3.000-
4.000 locuitori, la al doilea oraş al ţării, cu
o populaţie reală de peste 300.000
locuitori. Marea, cu cele două componente
esenţiale, portul şi turismul, constituind
motorul acestei impresionante dezvoltări
spaţiale şi demografice.
Un alt obiectiv urmărit a fost acela
de a desluşi caracterul cosmopolit şi, în
acelaşi timp, tolerant din punct de vedere
religios şi cultural al urbei pontice.
Explicaţia simplă rezidă din mozaicul etnic
ce a marcat primele decenii ale istoriei
moderne constănţene, convieţuirea
perfectă ce se poate constitui într-un real
model etnografic.
Sperăm că am reuşit să explicăm
cele două idei prin cuvinte puţine şi că
dinamismul şi cromatica acestui oraş sunt
văzute acum într-un mod diferit, după
această scurtă prezentare.
☺M.m.p. Marian BOZA
MICI ISTORII
Istoria ciocolatei
O, divină ciocolată! Până ce-n genunchi, cazi, ei te macină, Te bat, iar tu-ţi ţii mâinile-n rugăciune, Şi te beau cu ochii spre rai. Marco Antonio Orellana, sec XVIII
Între cele trei băuturi nealcoolice ale lumii – ceaiul, cafeaua şi ciocolata –
ciocolata are cea mai îndepărtată istorie, fiind folosită de cel puţin 26 de secole. Este produsă din seminţele arborelui de cacao, un arbust fusiform care creşte în pădurile tropicale ale Americii Centrale şi Sudice.
Paşii esenţiali ai obţinerii ciocolatei sunt:
- recoltarea păstăilor cu seminţe - împrăştierea boabelor de cacao pentru a permite fermentarea (pulpa dimprejurul seminţelor se transformă în alcool şi curge) - curăţarea şi apoi prăjirea boabelor - vânturarea boabelor pentru a scăpa de cozile nefolositoare
ŞTIAŢI CĂ… POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
27
- măcinarea boabelor Adevăratul mister este cum a fost
descoperit acest complicat proces de producere a ciocolatei, când şi unde a avut loc.
Există dovezi concludente cu privire la folosirea ciocolatei de către civilizaţia Maya încă din anul 600 î.c.
Din timpul civilizaţiei Maya clasice
(250 – 900 d.c.) există numeroase dovezi arheologice şi picturale ale folosirii pe scară largă a băuturii pe bază de ciocolată în rândul clasei de sus - conducătorii şi curtenii lor.
O dată ce boabele erau măcinate pe metates (râşniţe), pasta de ciocolată rezultată era amestecată cu apă şi uneori cu arome precum cea de vanilie sau ardei iuţi.
Contextul în care se consuma această băutură pare să fi fost extrem de ceremonial: întâlniri diplomatice, primirea tribului, negocierile de căsătorie între membri ai clasei de sus şi altele asemenea.
Când au sosit în Mexic în jurul anului 1300 d.c, aztecii erau o populaţie semibarbară, însă curând au absorbit mare parte din cultura înaltă a vechilor civilizaţii de acolo.
Unul dintre aceste elemente noi este ciocolata.
Când spaniolii au invadat Imperiul Aztec, în 1519, au descoperit că această băutură era consumată de curtea regală şi
nobilime, şi de negustori şi războinici, dar că era interzisă oamenilor de rând.
Spre sfârşitul sec XVI, băutura de ciocolată ajunsese la curtea spaniolă şi, de acolo, în cele din urmă, în întreaga Europă. Până la Revoluţia Franceză de la sf. sec XVIII, ciocolata a fost un privilegiu al aristocraţiei şi al clericilor de rang înalt din ţările catolice ale Europei. Totuşi, în 1828, cofetarul olandez Coenraad Van Houteu a patentat un proces de fabricaţie, prin care se elimina grăsimea sau „untul de cacao” din pasta de ciocolată; pudra care rezulta putea fi modelată sub formă de batoane, putea fi folosită ca glazură sau putea fi amestecată cu apă şi băută, purtând numele de „cacao”. În mâinile fabricanţilor precum Cadbury şi Fry din Anglia, ciocolata şi pudra de cacao au devenit curând o afacere foarte profitabilă.
Invenţia ciocolatei cu lapte de către
suedezi a însemnat încă un pas pe drumul transformării a ceea ce a fost o băutură aristocratică într-un produs popular. Bibliografie: „Şaptezeci de invenţii ale antichităţii” – Brian M. Fagan. Ed. Aquila
☺Ştefania-Elena CHINDA
POSEIDON ŞTIAŢI CĂ…
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
28
Primul şi singurul desen animat nominalizat la Oscar a fost „Frumoasa şi
bestia”, creat de Disney. Filmul a fost nominalizat în anul 1991.
Multe şcoli din Japonia nu au femei de serviciu; studenţii curăţă şi spală clasele
în locul lor.
Ştiai că „şcoală” vine din limba greacă – antică – şi înseamnă „timp liber”?
Inventatorul biscuiţilor clasici a vândut ideea celor de la Nestle în schimbul
aprovizionării sale cu ciocolată pentru tot restul vieţii.
Colosseum din Roma are o capacitate de 50000 de spectatori. Acest număr
coincide, de cele mai multe ori, cu numărul de persoane care încape în tribunele
unui stadion de fotbal modern.
Cel mai lung împrumut al unei cărţi dintr-o bibliotecă a fost de 288 de ani
Triskaidekaphobia este frica de numărul 13. Există oameni care au fobie şi de
cifrele: 4,6 şi 8.
Ultimele cuvinte ale lui Nostradamus: „mâine, eu nu voi mai fi aici”.
Primul motor Diesel funcţiona cu ajutorul uleiului de arahide.
Prima toaletă la care se trăgea apa a apărut în anul 1596 când Sir Harrington a
construit-o pentru el şi pentru naşa lui de botez.
Oamenii obişnuiau să viseze alb-negru. Totul s-a schimbat de când a apărut
televizorul color. Datorită lui, 75% din oamenii de astăzi visează în culori.
☺elev Maria-Magdalena TÎLVAN
CREAŢIE ŞI UMOR POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
29
CREAŢIE
Poem mării
Cu fiecare vertebră a ta Cu fiecare por unduios
Mă transporți într-o lume aievea Într-un alt univers glorios
Ești vis neatins și emisferă dorită Ce mă strigă ne-ncetat cu ardoare Uneori iubire neîmplinită
Și trup renăscut din candoare.
Mă las pradă ție mereu și etern Jurând an de an noi iubiri
Mă predau și te transform într-un sfânt poem
Pe tine și-ale tine tale dulci unduiri. Nostalgie şi copilărie
A fost o dată ca-n povești o iarnă
Cu mulți pitici, cu oameni de zăpadă
A fost o iarnă și acum
A fost o iarnă nu știu cum să-ți spun!
Ningea așa frumos și liniștit
Pe omul de zăpadă dezvelit
Ningea frumos și cu steluțe mii Ningea frumos când mai eram copii!
Brăduțul ne-aștepta lângă fereastră Să-i povestim din nou povestea noastră
Brăduțul ne-aștepta atunci
Brăduțul ne-aștepta pe toți cu nuci!
Noi toți copiii mici ne veseleam
Din zori și până-n seară tot cântam
Noi toți copiii zi de zi
Noi, toți copiii, ne iubeam, să știi!
Și în Ajun scriam sub brad cu spor
Lui Moș Crăciun cel darnic, zburător
Și în Ajun noi așteptam
Și în Ajun să bată Moșu-n geam!
În altă dimineață ne-am trezit
Cu un alt chip, mai greu și obosit
În altă dimineață noi eram
În altă dimineață așteptam …
Îl așteptam pe Moșu` să mai vină Pe cer, cu reni, pe-o dâră de lumină
Îl așteptam pe Moșu`n prag
Îl așteptam din nou cu mare drag.
Hai, vino Moșule, încă o dată
Să îți mai spun povestea minunată!
Hai, vino Moșule, și-acum Hai, vino, căci eu sunt tot mai bătrân!
Să fim copii, să râdem iar și iar
Și s-așteptăm și iarna cu-al său dar
Să fim copii încă puțin
Să fim copii și-apoi să ne sfârșim!
POSEIDON CREAŢIE ŞI UMOR
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
30
Unu… doi …
Ne-am rătăcit pe căi străine
De mâzgă, praf și de noroi
Și ne-am vorbit în limbi peline Până-am făcut din unu… doi.
Am irosit timpuri și clipe Ceasornice cu limbi de foc Oceane seci, prăpăstii pline
De noi de sentimente și de tot. Ne vom întoarce-n alte vremuri
Cu alte aripi și priviri
Și-n loc de praf pe drum vom cerne Eternice, pure iubiri Ce vor vibra din orice coardă Secând-orice urmă de noroi Iertând pentru ultima dată Vom re-ntregi unu din doi.
Actor
Cu flori în brațele-i de lut
Și teniși galbeni în picioare
S-a prăbușit. N-a mai putut Să rabde altă grea oroare. A mai plecat un rând din sală
Și altul a uitat să vină Actorul cu privirea goală A împietrit în nelumină. La revedere public drag
Și sală, scenă și cortină
Eu sunt modest și mă retrag În altă cupă cu morfină.
☺elev Maria-Magdalena TÎLVAN
AMUZAMENTE MATEMATICE
Problema 1. Ce concluzie rezultă din următoarea ipoteză?
A — Oricine studiază geometria este bine educat. B — Nici o maimuţă nu ştie să citească. C — Cine nu ştie să citească nu este bine educat. D — Eu studiez geometria.
Problema 2.
Un băiat a avut tot atâtea surori cât şi fraţi. Dar fiecare soră a avut fraţi de două ori mai mulţi, decât surori. Câţi copii în total au fost în familie? Câţi din ei au fost băieţi şi câte fete? Problema 3. A ghici cifra exclusă.
Rugaţi pe cineva să scrie un oarecare număr cu multe cifre, numai să nu fie toate la fel. Apoi propuneţi să facă o permutare a cifrelor acestui număr astfel, încât să obţină un număr diferit de primul şi să-l scrie. Rugaţi să scadă numărul mai mic (din cele două scrise) din cel mai mare, iar în diferenţa obţinută de exclus orice cifră diferită de 0. Apoi să adune cifrele rămase şi să spună rezultatul. După rezultat dumneavoastră puteţi să spuneţi, ce cifră a fost tăiată.
CREAŢIE ŞI UMOR POSEIDON
Mai m
ult d
ecât p
rofe
sie, p
asiu
ne!
31
RĂSPUNSURI 1. Eu sunt bine educat,maimuţele nu sunt bine educate.
2. 7 copii: 4 băieţi şi 3 fete.
3. Cifra tăiată este aceea, care trebuie să fie adăugată la numărul declarat pentru a obţine numărul
cel mai apropiat ce se împarte prin 9. Dacă numărul declarat deja se împarte prin 9, atunci a fost tăiată
cifra 9.
☺Prof.def. Dana ASOFIE
UMOR
La examen
La examen un elev ia un bilet - nu stie. Ia altul - iarasi nu stie. Al treilea - de asemenea...Si asa al patrulea, al cincilea... Profesorul il opreste si ii da nota `5`. Ceilalti elevi se revolta: - Pentru ce? - Cum pentru ce? Dupa cum cauta, inseamna ca stie ceva....
Examen – test cu întrebări, la care răspunsul este „da” sau „nu”.
Unul dintre elevi aruncă o monedă în sus şi notează rezultatele. Profesorul se gândeşte: „Acesta va termina primul”.
Se termină examenul, toţi pleacă, în afară de tânărul cu moneda, care stă şi o tot aruncă. Profesorul se apropie şi întreabă: – Ei? Ai răspuns la întrebări? – Da. – Şi ce faci acum? – Controlez răspunsurile!
POSEIDON CREAŢIE ŞI UMOR
Mai
mu
lt d
ecât
pro
fesi
e,
pasi
un
e!
32
Nota de trecere
Examen oral la motoare: Dupa ce un elev nu reuseste sa ii raspunda la
nici o intrebare, profesorul ii spune: – Domnule, nota pe care ti-o pot da este doar
una şi începe cu litera P. Stii care este aceasta? – PINCI, domnule profesor, PINCI!!
Ajutor divin
Dumnezeu îl trimite pe Sf. Petru să vadă ce fac elevii înainte de BAC. Se întoarce Sf. Petru şi zice: Păi ăia de la liceele bune învaţă de rup, ăia de la liceele mediocre la fel… iar ăia de la liceele industriale… ăia petrec.
Nu trece mult timp şi iar este trimis Sf Petru. Se întoarce şi tot aşa, ăia de la liceele bune învăţau pe rupte, ăia de la liceele mediocre la fel… iar ăia de la liceele industriale… tot bairam.
Se mai întamplă faza de vreo câteva ori, în cele din urmă Dumnezeu iar zice: Sfinte Petru ia vezi ce mai fac elevii inainte de BAC.
Se întoarce Sf. Petru şi dă raportul: Păi doamne ăia de la liceele bune se rup cu învăţatul, ăia de la liceele mediocre la fel rup rândurile…. - Şi ăia de la liceele industriale? întreabă Dumnezeu. - Păi ăia se roagă… - Bun!! Pe ăştia îi trecem…
La aprozar Un tip într-un aprozar: – Imi daţi şi mie nişte cartofi? – De cât? – Decât cartofi, da.
Un elev e la examen şi nu prea ştie. Profesorul îi zice:
- Măcar ştii ce-i ăla examen? - Da, este atunci când doi oameni inteligenţi vorbesc între ei. - Şi dacă unul dintre ei este idiot? - Celălalt nu ia examenul..
☺elv. Ştefan-Sorin PASCU ☺elv. Radu AIORDĂCHIOAIEI
Fanionul şcolii
“ Cred în misiunea mea de maistru militar şi sunt
mândru că aparţin acestei categorii de personal cu
responsabilităţi tehnice speciale în Marină.
Oriunde voi fi, indiferent de situaţie, nu voi uita
niciodată că sunt ROMÂN.
Cu loialitate şi DEVOTAMENT servesc patria,
România.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu! “
(Crezul Maistrului Militar)
