ETICA EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII

Material suport

Lector univ. dr. Daniela JederDPPD -

1

Tematică:

1. Obiectul de studiu al eticii. Delimitări conceptuale. Importanţa studierii eticii educaţie şi formării 2. Niveluri ale moralităţii şi educaţiei morale

Conceptul de nivel al moralităţii Teorii psihologice ale moralităţii Structuri triadice aler moralităţii De la nivelurile moralităţii la niveluri ale educaţiei morale

3. Etică şi deontologie profesională Etica /Deontologie delimitări conceptuale Virtuţi şi responsabilităţi ale cadrului didactic

4. Şcoala şi valorile Ce sunt valorile Conflice la nivelul valorilor Etica responsabilităţii

5. Elemente de etică în pedagogia practică De ce apare „teroarea faţă de creionul roşu”? Efectul Pygmalion în şcoală.

6. Elemente de etică în pedagogia practică Minciună versus simulare în activitatea educativă Persuasiune - manipulare – impactul asupra stimei de sine

7. Repere pentru un cod deontologic

Obiectivele disciplinei: - înţelegerea esenţei problematicii eticii şi deontologiei profesionale - interiorizarea unui ansamblu de valori, norme şi principii etice - repere de orientare pentru activitatea profesională - identificarea dimensiunilor etice ale demersului educativ - evaluarea critică în activitatea educativă şi de cercetareCompetenţe specifice: - formarea convingerilor etice şi a deprinderilor deontologice necesare practicării activităţii în domeniu- interpretarea şi judecarea practicilor educative din perspectiva deontologică- elaborarea şi implementarea strategiilor de soluţionare a unor situaţii educaţionale dificile- dobândirea abilităţii de a opera cu oferta culturii etico-deontologică.- combaterea faptelor, atitudinilor, comportamentelor, acţiunilor incompatibile cu

deontologia profesiei de cadru didactic.- asumarea responsabilităţii în conformitate cu valorile şi principiile etice.

Evaluarea Elaborarea unei investigaţii (după modelul celor discutate la curs şi seminar) care să

abordeze o problemă specifică domeniului Eticii educaţiei /formării. Materialul elaborat va fi însoţit de un poster care va fi prezentat şi predat în ziua examenului – (vezi la pag. 25-26 detalii despre realizarea temei)

Date de examen: 6 februarie 2011ora 10 Sala A112 şi 13 februarie 2011 ora 10 sala A112.

Punctaj: 50 % elaborare investigaţie ,50% prezentareBonus pentru implicare în activităţi

2

Tema I . Obiectul de studiu al eticii. Delimitări conceptuale.Importanţa studierii eticii educaţiei şi formării

Cuvinte şi expresii cheie: educaţie, formare, etică, deontologie

Etica Este numită şi teoria /filosofia moralei şi moralităţii şi are ca obiect de studiu morala şi moralitateaEtimologie: gr. ethos- moravuri (în multe limbi, cu inţelesul de obiceiuri morale)gr. ethikos – care se referă la moravurigr. etike- etica

Pentru prima dată termenul de etică apare în principala lucrare a lui Aristotel - Etica Nicomahică.

DEFINIŢII:Etica este disciplină filosofică şi ştiinţăEtica este definită specific: Studiu al binelui (Socrate, Platon, Cicero ) Studiu al fericirii survenită pe baza realizăr

binelui și a virtuților, adică studiu al scopului şi al mijloacelor morale (Aristotel)

Studiu al plăcerii (Aristip) Studiu al plăcerii ordonate valoric şi necesar

(Epicur)(vezi I. Grigoraş, 1999, Probleme de etică , Editura

Universităţii „Al I Cuza „ Iaşi -)

Morală şi MoralitateMorala Etimologie: Lat. mos, moris, moralis – morav, moravuri, obiceiuri morale, mod de viaţă. Termenul a fost introdus în limba latină de Cicero pentru traducerea termenului grecesc ethikos în De Fato.- are o funcţie prospectivă, indicând modelul devenirii morale – - conform lui Imm. Kant - Este sensul înălţării omului – de la SEIN (ceea ce este) la SOLLEN (ce trebuie să fie)- componente: noţiuni, idei, principii, norme morale, ideal moral

Tipuri de morala. -morala socială-morală individuală-morala laică- morala religioasă-morala general umană- morala specifică (include şi deontologiile profesionale) etc.

MoralitateEtimologie- Lat.moralitas – morala în actMorala aplicata în contexte diverse, o morală în curs, în acţiune Se manifestă la nivelul conduitei, atitudinilor, la nivelul conştiinţei Educaţie morală – obiective:Formarea conştiinţei moraleFormarea conduitei morale„Educaţia morală, este în ultimă instanţă o educaţie a voinţei” ( R. Hubert)

Etica educaţiei şi formării

Disciplina abordează problematica educaţiei şi formării din perspectiva exigenţelor şi criteriilor de analiză ale eticii. Dacă fiind complexitatea domeniului, există bineînţeles multiple şi variate opţiuni de abordare, cursul propus oferind una care se centrează mai curând pe dimensiunea aplicativă – surprinzând influenţe şi implicaţiile etice/morale în contextul acţiunilor educaţionale. Deschiderile către domeniul eticii oferă oportunităţi în înţelegerea sensurilor profunde ale implicaţiilor morale în actul educativ, a interiorizării valorilor, normelor şi principiilor etice, precum şi formarea convingerilor etice şi a deprinderilor deontologice necesare practicării activităţii în domeniu.

Nevoia unei culturi etice şi deontologice se simte tot mai mult într-un timp al schimbărilor permanente, iar formarea unei conştiinţe a responsabilităţii pentru şi în actul formării este un obiectiv prioritar al acestei discipline.

3

Teme de reflecţie şi aplicaţii

1. Analizaţi definiţiile:-„Etica înseamnă nu doar imperativul, exigenţa, „trebuie”-le, ci , deopotrivă voinţa, aspiraţia, ceea ce omul doreşte a fi/deveni- ca acel ce e bine (implicând şi ceea ce este just) pentru sine/pentru toţi.” (Carmen Cozma- Elemente de etică şi deontologie, Editura Universităţii „Al. I.Cuza” Iaşi, 1997)- „Etica profesională reprezintă practicile, drepturile şi datoriile membrilor unui grup profesional, critică şi sancţionează malpracticile profesionale.”

(M. Miroiu, Etică profesională, curs, p. 50)

2. Cititi şi interpretaţi următoarele fragmente din lucrarea „MICUL PRINŢ” de ANTOAN DE SAINT-EXUPÉRY:

„ Vulpea tăcu şi îl privi multă vreme pe micul prinţ.- Te rog...îmblânzeşte-mă! spuse ea. - Aş vrea, răspunse micul prinţ, dar nu prea am timp. Am prieteni de descoperit şi multe

lucruri de cunoscut. - Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp

să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă!

- Ce trebuie să fac? Zise micul prinţ?- Trebuie să ai multă răbdare, răspunse vulpea. Te vei aşeza la început ceva mai departe

de mine, aşa, în iarbă. Mă voi uita la tine cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Limbajul e sursă de neînţelegeri. Dar, în fiecare zi, te vei putea aşeza un pic mai aproape....

A doua zi micul prinţ se întoarse.- Ar fi fost bine să te întorci la aceeaşi oră, spuse vulpea. Dacă vii, de pildă, la patru

după-amiaza, încă de la trei am să încep să fiu fericită.”...............................................................................................................................................

- Adio, zise vulpea. Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.

- Esenţialul e invizibil pentru ochi, repetă micul prinţ spre a ţine minte. Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tău este ceea ce face ca trandafirul tău să fie atât de important.” (MICUL PRINŢ de ANTOAN DE SAINT-EXUPÉRY)

4

Tema 2 Niveluri ale moralităţii şi educaţiei moraleCuvinte cheie: morală, moralitate, niveluri ale moralităţii, niveluri ale educaţiei morale.

Conceptul de nivel al moralităţii

- exprimă dimensiunea verticalităţii, sensul calitativ al devenirii morale a omului, a comunităţilor, instituţiilor etc.- o înălţare sufletească, în suflet, comportamentală, în comportament şi prin comportament- măsură a nivelului real al dezvoltării vieţii morale, a moralităţii individuale sau comunitare.

Teorii psihologice ale moralităţii

J. Piaget - nivelul moralei constrângerii - nivelul moralei cooperăriiL. Kohlberg - nivelul moralităţii preconvenţionale - nivelul moralei convenţionale - nivelul moralei postconvenţionaleC. Giligan - nivelul orientării spre supravieţuirea individuală - nivelul bunătăţii ca sacrificiu de sine - nivelul moralei nonviolenţei

De ce niveluri ale moralităţii şi nu ale moralei

În planul moralei nivelurile intervin mai ales ca momente de salt calitativ, de răscruce, pe durate mai mari, sintetizate în concepte şi principii, etc. În planul moralităţii nivelurile se nasc datorită procesului formativ moral al înălţării prin virtute a oamenilor şi indică, în fapt, dimensiunea verticalităţii, autodepăşirii, tendinţa de mişcare către zonele superioare şi dense ale spiritualităţii, descoperite mereu prin creativitate.  Nivelurile în viaţa morală sunt, de regulă, disponibile microstructurării nivelare Nivelurile dezvoltării morale au caracteristicile unor macroniveluri şi sunt de regulă mai rare în istorie, dar mai consistente şi mai durabile.

Structuri triadice ale nivelurilor moralităţiiRené Le Senne Traité de morale générale

1. Nivelul primar (spontaneitate originară, marcată de instincte, impulsuri, sentimente ireflective)

2. Nivelul moralei (conştiinţa este morală) 3. Nivelul superior (al depăşirii moralei)

Eugène Dupréel Traité de morale 1. Nivelul moralităţii implicite (nivelul instinctelor) 2. Nivelul ataşamentului nemijlocit şi necondiţionat

prin obicei şi obişnuinţă la grup 3. Nivelul ataşamentului nemijlocit şi necondiţionat

prin obicei şi obişnuinţă la grup

Ivan Gobry Le niveaux de la vie morale 1. Nivelul vieţii inframorale (impulsuri, tendinţe şi

sentimente primare) 2. Nivelul vieţii morale (moment fundamental al

acumulărilor şi experienţelor pe plan moral) 3. Nivelul vieţii supramorale (nivelul absolutului)

Perspectiva etică a nivelului religiozităţii

Distincţii între înălţare şi cădere: - falsa înălţare – mândria - văzută ca “un urcuş în jos”, ca “prăbuşirea cea mai adâncă” - «căderea» care înalţă – smerenia - ca o condiţie a înţelepciunii capabilă să măsoare binele în raport cu viitorul. Scările spre desăvârşirea vieţii moral religioase, aşa cum le întâlnim la Grigorie de Nyssa, Origen, Ioan Scăraru etc., sugerează modele ale înălţării moral creştine şi le găsim cu înţelesuri de niveluri ale moralităţii

Scara Raiului a lui Ioan Scăraru, supranumită şi scara virtuţilor, unde este descris urcuşul a treizeci de trepte către desăvârşire, către sfinţenie, însă “o desăvârşire fără capăt” care nu-şi găseşte limite, ci se completează continuu şi se îmbogăţeşte.

De la niveluri ale moralităţii la niveluri ale educaţiei morale

Nivelul primar- nivel preconştient al moralităţii. Educaţia morală preia la copil şi continuă la

adolescent să dezvolte ceea ce la naştere reprezintă doar premise, rudimente ale “moralităţii” inconştiente.

Educatorul moral trebuie deci să cunoască formele primare ale acţiunilor şi reacţiilor copilului (instincte, impulsuri, sentimente, tendinţe) şi să le influenţeze prin ordinea de viaţă care o imprimă copilului. Nivelul al doilea - nivelul dezvoltării prin cunoaştere, dar şi prin solicitarea orientată moral.

Se amplifică rolul formativ al educaţiei morale care trebuie să fie tot mai consistentă şi continuă pentru formarea deprinderilor, dar şi pentru dezvoltarea conştiinţei morale. Nivelul al treilea este rodul educaţiei şi autoeducaţiei permanente. Este nivelul autoformării şi autoperfecţionării continue, pentru însuşirea temeiurilor sfinte ale fiinţării. În numele dobândirii acestui nivel suprem se consumă şi educaţia morală sugerată de valorile înalte ale nivelurilor din etică.  

5

“Imperiul moral este o lume a normelor ridicate destul de sus pentru a incita

mişcarea infinită a fiinţei către acest teritoriu.”Imm. Kant

1. Conceptul de nivel al moralităţiiConceptul de nivel al moralităţii exprimă şi promovează, ca sens propriu pentru

moralitate, dimensiunea verticalităţii, sensul calitativ al devenirii morale a omului, a comunităţilor, instituţiilor etc., sens conturat prin traiectoria ascendentă a acestei deveniri, acela de înălţare prin virtute sau în virtute. Este vorba de o înălţare sufletească, în suflet, comportamentală, în comportament şi prin comportament care îi dă realitate şi confirmare. Conceptul de nivel funcţionează în cunoaşterea etică - morală şi ca măsură a nivelului real al dezvoltării vieţii morale, a moralităţii individuale sau comunitare.

Prezentând caracteristici ca cele menţionate mai sus, conceptul de nivel al moralităţii nu se confundă cu nivelul fizic, material sau din natura fizică; planul lui de constituire şi afirmare este cel al spiritualităţii şi comportamentului moral. Nivelul fizic nu este neapărat şi unul cu sens calitativ, ci o simplă ridicătură, “mai deasupra” decât “altceva”, ceva “mai înalt” decât ceva “mai jos” (nivelul apelor, de exemplu). Bineînţeles, nivelul moralităţii nu se confundă nici cu orice sens al noţiunilor de scară sau cu treptele ei, de grad (grade, gradaţie) deşi, parţial, sensul de nivel poate fi exprimat ca înălţime sau coborâre şi prin noţiunile respective (scară, trepte, gradaţie, grade). De exemplu, dacă ţinem seama de faptul că orice nivel al

perfecţionării, al progresului în moralitate se distinge printr-o ierarhie a nivelurilor, această ierarhie se poate exprima, comparativ, ca o scară, ca o gradaţie, cu deosebirea că în timp ce acestea presupun o succesiune de trepte sau grade, cu distincţii poziţionale - mai sus sau mai jos - în moralitate, scara conţine treptele ierarhice ale virtuţilor – (de exemplu, Scara virtuţilor a lui Ioan Scăraru). Nivelul vieţii morale este substituibil şi prin stadiul dezvoltării, în cazul de faţă cu stadiul moralităţii, iar identificarea este posibilă pentru că acest concept include şi sensuri pentru dezvoltarea calitativă, sensurile progresului, asimilând uşor şi pe acelea ale devenirii calitative în moralitate a oamenilor.

2. De ce niveluri ale moralităţii şi nu ale moralei?Recunoaşterea nivelurilor vieţii morale nu exclude aplicabilitatea noţiunii de nivel şi la

studiul moralei. Între cele două ipostaze - morala şi moralitatea - există şi unele deosebiri: pentru că este realizarea moralei în faptele şi atitudinile oamenilor, moralitatea este în continuă mişcare; prin ea oamenii se împlinesc, dar se şi formează ca fiinţe morale: ”Moralitatea reprezintă morala în curs, morala în acţiune şi manifestare efectivă, prin conduită, atitudini, conştiinţă susţinută de principii morale” (I. Grigoraş, 1999, Probleme de etică, Editura Universităţii “Al. I Cuza”, Iaşi, p. 3), ca principii ale conştiinţei. Putem spune că, prezentând profilul moral în continuă devenire a oamenilor, moralitatea este gradabilă, testabilă şi măsurabilă prin determinări ale treptelor de progres (prin trepte ale dezvoltării morale) confirmate prin fapte semnificative moraliceşte.“Chiar atunci când judecăm moralitatea unui individ noi o situăm pe o treaptă a unei scări morale”, pentru că “într-adevăr, moralitatea reprezintă o valoare, adică o realitate mai mult sau mai puţin intensivă, mai mult sau mai puţin înaltă, mai mult sau mai puţin participată (de individ). Între zero şi absolut, între amoralitate şi perfecţiune morală se desfăşoară toate treptele imponderabile” Ivan Gobry, 1965, Les niveaux de la vie morale, PUF, Paris, p. 1) (greu de sesizat).

6

Consider că distincţia între nivelul teoretic de elaborare -pe care unii autori îl atribuie la fel, atât moralei cât şi eticii- este necesară deoarece problema nivelurilor în devenirea moralei (ca formă ori dimensiune de conştiinţă şi ca promotoare a unui sistem de valori, principii, norme, datorii şi responsabilităţi etc.) conţine şi anumite deosebiri de care trebuie să ţinem cont când avem în vedere raporturile lor cu educaţia morală.

Dacă în viaţa morală “palierele” sau “treptele” sunt sesizabile drept gradaţii ale împlinirii morale, în planul moralei, nivelurile apar mai ales ca momente de salt calitativ, de răscruce, pe durate mai mari, fiind mai semnificative în structura dezvoltării marcate în concepte şi principii.

Dacă nivelurile vieţii morale survin într-o procesualitate mult mai dinamică, dependentă şi de planul dezvoltării naturale şi individuale a fiinţei umane, apariţia stadiilor confirmând treptele semnificative ale devenirii morale înspre maturizarea fiinţelor umane individuale, dar integrabile similar în grupurile pe vârste, nivelurile dezvoltării moralei se înscriu în planul mutaţiilor istorice, ale marilor schimbări şi transformări. Ele depind de procesele în moralitate, dar devin efective ca urmare a unor schimbări în conştiinţa comunitară şi a unor creaţii de geniu. Vorbim deci de macroniveluri care survin în perioade de răscruce ale vieţii spirituale şi cu efecte comportamentale în viaţa umanităţii.

Ca realizare a moralei, moralitatea tinde să apropie de absolutul valorii ei, faptele oamenilor. Însăşi psihologia morală are câmp imens să evolueze în limitele durabile şi inepuizabile ale moralei. Morala exercită deci funcţia de nivel suprem la care aspiră să devină oamenii prin viaţa lor morală. Educaţia morală tinde spre acelaşi nivel, în primul rând prin a ajunge la autoeducaţie şi autodesăvârşire morală. În concluzie, din perspectiva nivelurilor, a treptelor devenirii morale, moralitatea îşi desfăşoară mişcarea progresivă în cadrele aceluiaşi macro-nivel pe care morala îl reprezintă prin saltul ei calitativ de ordin strategic, produs la apariţie, sau, ulterior, prin alte mari creaţii.

Nivelurile în viaţa morală sunt, de regulă, disponibile microstructurării nivelare. Nivelurile dezvoltării morale au caracteristicile unor macroniveluri şi sunt de regulă mai rare în istorie, dar mai consistente şi mai durabile.

3. Perspectiva etică a nivelului religiozităţiiÎn religia creştină, nivelurile moralităţii sunt discutate şi apreciate în limbajul înălţării

omului prin virtute, al unei succesiuni ascendente a virtuţilor şi a ordonării lor sub forma unei scări care face legătura între pământ şi cer. Înţeleasă ca “puterea (omului) (n. ns.) de a realiza binele, în toate formele dorite şi poruncite de Dumnezeu” (Ioan Mircea, 1984, Dicţionar al Noului Testament, I.B.M.B.O.R., Bucureşti) virtutea morală creştină nu are alt înţeles decât ca înălţarea prin cuget şi faptele bune care înseamnă desăvârşirea continuă a credinciosului, apropierea lui de divinitate. De aceea, ea este socotită şi “…garantul legăturii dintre om şi divinitate.” (Alfred Berthotet, 1995, Dicţionarul religiilor, Editura Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi.) Orientat de etica aristotelică, ca şi de părinţi ai bisericii, sfântul Grigorie de Nyssa adaptează teza virtuţii ca mijloc între două extreme ale răului la cerinţele concepţiei creştine, când spune că “…tot păcatul se lucrează fie prin ceea ce este sub virtute, fie prin ceea ce «cade» deasupra ei.” Grigorie de Nyssa, 1982, Viaţa lui Moise, în Scrieri, partea întâi I.B.M.B.O.R., Bucureşti, p. 103. Observăm deci, că spre deosebire de Aristotel, pentru care extremele virtuţii pot fi colaterale(“un prea puţin“ şi un “prea mult”), sugerează în definiţie criterii cantitative unde superioritatea nu este moralmente de ordinul calităţii. Doar exemplele date de Aristotel aduc explicaţia în planul eticului. Grigorie de Nyssa priveşte extremele în optică verticală în sensul că răul se poate situa fie “sub virtute”, fie “prin ceea ce «cade» deasupra ei”, evident arbitrar,

7

prin puterea rău folosită ori abuzivă a individului. Dar, în al doilea caz, păcatul «cade» deşi se supune, prin abuz, deasupra virtuţii.

Etica creştină, însă, vede explicit superioritatea virtuţii în puritatea ei morală. Grigorie de Nyssa ia exemplul bărbăţiei, explicând şi extremele ei: “laşitatea înseamnă lipsa virtuţii, dar îndrăzneala nesăbuită este «căderea» deasupra ei. Iar virtutea este ceea ce e ceva de amândouă şi e văzută la mijloc între relele de pe laturi.” (ibidem) Această analiză antinomică din definiţia virtuţii cuprinde şi raportul dintre mândrie şi smerenie. Grigorie de Nyssa afirmă că “…Scriptura ne învaţă că pogorârea sub pământ este sfârşitul înălţării prin mândrie”, precizând că “cineva …nu a greşit arătând fiinţa mândriei ca un urcuş în jos”. Este, de fapt, antinomia “urcuş - cădere în interiorul aceluiaşi comportament, acela al mândriei. Este o falsă înălţare care, probabil cu cât sporeşte se converteşte, în aceeaşi măsură, în cădere şi în devalorizare morală. Or, în spirit creştin, marele teolog opune acestei mândrii smerenia care înseamnă, invers, căderea care urcă. Căci în timp ce mândria decade prin faptul că “…cei ce s-au ridicat pe ei înşişi peste ceilalţi s-au scufundat undeva jos…”, mândria devenind “…prăbuşirea cea mai adâncă“, smerenia ca umilire înalţă, pentru că ea “învaţă …totdeauna să se judece cum se cuvine cele de faţă” (ibidem) precum şi cele ce urmează; ea este şi condiţia înţelepciunii capabile să măsoare binele şi în raport cu viitorul.

4.Teorii psihologice ale moralităţii

Moralacooperării

Nivelul postconvenţional(morala principiilor de

autoacceptare)

Nivelul moralei nonviolenţei

Nivelul convenţional(morala confirmării

Convenţionale)

Nivelul orientării spre Supravieţuirea

individualăMorala

constrângeriiNivelul moralităţii preconvenţionale (nivelul premoral)

Nivelul orientării spre Supravieţuirea

individualăJean Piaget Lawrens Kohlberg Carol Gilligan

(o perspectivă feminista - Etica

grijii - )

5. Structuri triadice ale nivelurilor moralităţiiIII Nivelul superior

(al depăşirii moralei) Nivelul suprem, al idealului moral, al

iniţiativei şi libertăţii morale

Nivelul vieţii supramorale(nivelul absolutului)

II Nivelul moralei(conştiinţa este

morală)

Nivelul ataşamentului nemijlocit şi

necondiţionat prin obicei şi obişnuinţă

la grup

Nivelul vieţii morale(moment fundamental al

acumulărilor şi experienţelor pe plan moral)

8

I Nivelul primar(spontaneitate

originară, marcată de instincte, impulsuri,

sentimente ireflective)

Nivelul moralităţii implicite

(nivelul instinctelor)

Nivelul vieţii inframorale(impulsuri, tendinţe şi sentimente primare)

 Autor/lucrare René Le SenneTraité de morale

générale

Eugène DupréelTraité de morale

Ivan GobryLe niveaux de la vie morale

Datorăm eticienilor Le Senne, Dupréel şi Gobry, în special, contribuţiile lor semnificative asupra identificării nivelurilor principale ale dezvoltării spiritual-morale şi comportamentale, contribuţii care, pe de o parte, se apropie prin unitatea ideilor (de la structura triadică a nivelurilor dezvoltării moralităţii până la unele detalii cu privire la formarea conştiinţei şi conduitei morale), iar pe de altă parte, se distanţează prin deplasări de accent asupra unor dimensiuni diferite ale moralităţii ca şi prin modurile originale de argumentare şi indicare a unor repere etice în scopuri formative.

Interpretările nivelurilor primare – cu impulsurile, tendinţele şi sentimentele inframorale prin care acestea se definesc, ale nivelurilor propriu-zis morale – exprimate prin elemente distincte – ca responsabilitatea, meritul, obligaţia, datoria, virtutea care consacră etc. şi ale nivelurilor superioare – cu aspectele desăvâşirii, au meritul de a ajuta la ordonarea, pe tipuri specifice de valorificare, contribuţiile autorilor analizaţi.

Odată identificate în filosofia morală, cele trei niveluri ale moralităţii sunt valorificate într-o structură a educaţiei organizată pe niveluri prin care se încearcă o întregire a tabloului de analiză a problematicii nivelurilor dezvoltării în plan moral. Astfel, nivelul moral apare ca o verigă de bază în cadrul procesului de formare a personalităţii morale, indicând treapta de dezvoltare a conştiinţei şi conduitei morale la care individul uman ajunge la un moment dat.

Educaţia este în mare parte răspunzătoare de treapta care defineşte moralitatea educaţilor, a comunităţilor, a societăţii în ansamblu, iar o re-gândire, o re-structurare şi ordonare a educaţiei morale pe niveluri este, credem, un mod de a răspunde provocărilor lumii de azi.

6. O posibilă structurare a educaţiei morale pe niveluri

1. Nivelul valorificării inframoralului – Educaţia ia în primire fondul moştenit care prefigurează umanizarea şi exercită asupra elementelor acestuia ordonarea, atenuarea, întreţinerea şi coordonarea în mod diferenţiat.

2. Nivelul regulilor morale elementare – sau nivelul alfabetizării morale Se caracterizează prin enunţarea regulilor, însă nu într-o formă abstractă, ci prin îndrumări şi stimulări motivaţionale concrete, diferenţiate şi individualizate. 3.    Nivelul orientării spre reciprocitate    desemnează ieşirea din egoism;

9

Se înregistrează un salt remarcabil de la cunoaşterea de sine la cunoaşterea celuilalt, ordinea fiind întotdeauna aceasta: cunoscându-te, poţi cunoaşte.

Din punct de vedere educativ se impun cu necesitate explicaţii acordate copiilor asupra modului în care comportamentul lor îi afectează pe cei de lângă ei, fapt care le deschide o nouă viziune asupra lumii şi a regulilor ei. 4. Nivelul structurării propriu-zise a caracterului – Nivelul celor mai consistente transformări, evoluţii şi structurări a personalităţii morale - este nivelul formării trăsăturilor durabile şi de esenţă ale moralităţii 5.   Nivelul autoreglării morale sau nivelul fiabilităţii morale

Se referă la formarea capacităţii de corectare, de reglare, de ameliorare a comportamentelor care au avut la bază judecaţi incorecte din punct de vedere moral, datorate unor analize superficiale, pripite a situaţiilor, contextelor, unor conexiuni false în care domină aparenţele etc.

6. Nivelul aspiraţiilor superioare –

Presupune aderarea la un sistem de norme şi valori morale înalte care reprezintă punctul de referinţă al vieţii individuale, iar în acest sens se creează modele funcţionale care să stimuleze şi să permită perfecţionarea morală exprimată prin ieşire din inerţie, autodeterminare morală, autogestiune a valorilor etc.

7  Nivelul creativităţii morale

Este nivelul care încununează întreaga structură ce presupune formarea personalităţii integre, care deţine capacităţi prospective, anticipându-şi şansele reale ale devenirii şi perfecţionării

În contextual actual, când nevoia de morală este o prioritate, construirea unui suport

educativ, care îşi găseşte esenţa în profunzimile eticii, este, credem, binevenită.

Admiţând ideea că viitorul se descifrează şi în nivelul moral prin care ne definim, aceasta impune ca fiecare să-şi asume responsabilitatea modului în care se preocupă să-şi depăşească propriile niveluri morale şi să înainteze spre altele mereu mai înalte.

Credem că şi într-un astfel de mod trebuie să înţelegem saltul de la a învăţa să fii… la a învăţa să devii moral. (vezi Daniela Jeder, 2006, Niveluri ale moralităţii şi educaţiei morale, EDP, Bucureşti)

Tema 3. Etică şi deontologie profesională

10

Cuvinte şi expresii cheie: etică, deontologie,etica profesională, etica virtuţii, etici ale responsabilităţii

Etica –subramuri: - istoria eticii- metaetica- sociologia morală/sociologia moralităţii- psihologia morală/psihologia moralităţii- deontologia - etica profesională - bioetica- etologia

o etica drepturilor omuluio etica mediului o etica convingerii/etica responsabilităţii etc.

Etica profesională - Se află la intersecţia între filosofia morală cu eticile particulare ale diferitelor categorii de profesii. Introducera eticii în profesii, deşi există legi, s-a produs cu scopul de a acţiona preventiv (legile acţionează de obicei după încălcare lor) (vezi Airakseinen, apud. M. Miroiu, G. Blebea, curs de Etica profesională)

DeontologieEtimologie- gr. deon-deontos – ceea ce trebuie făcut gr. logos - teorie, ştiinţă

Deontologia – teoria îndatoririlor, a obligaţiilor asumate

- ştiinţa datoriilor sau a ceea ce trebuie făcut

Termenul a fost propus de Jeremy Bentham – (1748-1832) şi reprezentanţii Şcolii utilitariste

- ansamblul de reguli care reglementează o profesie, conduita celor care o exercită, raporturile dintre aceștia și clienții lor, dintre ei și public.( Le Petit Larousse)- doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni (Dex)

Virtutea şi datoria morală a cadrului didactic

Etica virtuţii - abordează problematica virtuţilor specifice fiecărei profesii:

Valori profesionale

(T. Airaksinen, 1998, apud. M.Miroiu ibidem)

Profesia Valoareajurist dreptateamedic, asistent săsnătateaeducator dezvoltarea persoaneipsiholog autonomiaasistent social bunăstarea (asistarea celor în

nevoie)contabil corectitudinea

11

Teme de reflecţie: Citiţi şi interpretaţi:

1. «Vedem în societatea din jurul nostru „slăbiciunea” celor care respectă valorile comportamentului normal, raţional, etic, în contrast cu succesul imoralităţii şi barbariei. Acum sunt propuse tineretului drept modele de succes tot felul de deşeuri morale: politişti şi juristi corupţi, politicieni incapabili, afacerişti ticăloşi, arivişti oportunişti, prostituate ce se pretind vedete.

Dar lipsa respectului dintre oameni începe mai de departe, cu tutuiala părinţilor, şi sfârşesşe cu desconsiderarea Patriei. O mulţime din relele cotidiene rezultă din tutuiala generalizată. De la obraznicie la nesimţire, de la proasta-creştere la dezinhibarea primară, de la aroganţă la egalitarism, tutuiala acoperă un larg spectru al patologiei sociale. În aceste condiţii, e oare bine ca în cadrul unei educaţii orientată spre viitor să mai dorim însuşirea virtuţilor „învechite”? Nu ar deveni oare tinerii cu educaţie morală nişte victime sigure ale ticăloşilor imorali? Mai e azi oportună educaţia etică?» (Andrei Plesu)

2. „Vasile Pavelcu spunea că educaţia omului se face pentru ca el să nu aibă nevoie de educaţie; menirea procesului educativ este de a se desfiinţa pe sine. Dar acceptăm noi oameni ai şcolii aceste îndemnuri?” (Cucoş, 1997, p. 77)

3. Am învăţat (fragment) de Octavian Paler

Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuieIndiferent de consecinţe.Am învăţat că sunt oameni care te iubescDar nu ştiu s-o arate...Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supăratDar nu am dreptul să fiu şi rău...Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitateaDar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii...Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucruŞi pot vedea ceva total diferit.Am învăţat că indiferent de consecinţeCei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă...Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seamaUnde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenişi a-ţi susţine părerile. Am învăţat să iubescCa să pot să fiu iubit.

Tema 4. Şcoala şi valorile

12

Cuvinte cheie: axiologie, valori, conflicte ale valorilor, etica responsabilităţii, responsabilităţile cadrului didactic

Ce sunt Valorile?Dificultatea definirii termenului valoare este adeverită chiar de faptul că însăşi definiţia valorii este … o valoare! ( M. Aiftincă) • reprezintă repere ale vieţii, fundamente ale

dezvoltării personale şi profesionale, elemente de

stabilitate .

• valori fundamentale: Bine, Adevăr, Frumos, Dreptatea. Libertatea+ Sacrul sau Pietatea

Valori sociale: egalitate, mutualitate, solidaritate,

respect etc.

Civilitatea - o valoare pierdută?

Civilitate- amabilitate, manieră, politeţe; comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversaţie; curtenie. (DEX)

Conflicte ale valorilor

“Educaţia ar trebui să-l înveţe pe om să fie conştient de conflictele valorilor şi să le rezolve într-un mod limpede.”

(D'Hainaut)

Exemple de conflicte ale valorilor în spaţiul şcolar:- valorile promovate de şcoală – valori ale familiei,- valorile promovale în şcoli – cerinţele reale ale societăţii- valori ale prezentului –valori ale viitorului- valori ale elevilor- valori ale profesorilor- v. în plan teoretic- în plan practic -rupturi/conflicte -la nivelul disciplinelor- în cadrul unora se neagă ce se afirmă în cadrul altora)- rupturi/conflicte la nivelul disciplinei- între curriculumul oficial- şi ceea ce se predă-între ceea ce se predă – ceea ce se evalueazăetc. (vezi si C Cucoş, Pedagogie şi axiologie)

Etica responsabilităţii – o nouă etică

E. Levinas Responsabilitatea pentru CelălaltJünger Habermas

Responsabilitatea pentru comunitate (care este ghidată de raţionalitatea comunicaţională

Hans Jonas Responsabilitatea pentru viitorK. Otto Apel Responsabilitatea colectivă

- Responsabilitatea desemnează o relaţie ce implică trei termeni: persoana responsabilă, domeniul responsabilităţii (sarcini, acţiuni, atitudini, caracter) şi instanţa în faţa căreia trebuie să dăm explicaţii (de exemplu un tribunal, oamenii însărcinaţi cu luarea unei decizii, conştiinţa, Dumnezeu).( Petit Dictionnaire d’éthique, sous la direction de Otfried Höffe, éditions française adaptée et augmentée par Lukas K. Sosoe, CERF; Paris, 1993, p. 291. ) - Responsabilitatea implică cele mai intime zone ale umanului - slăbiciune, curaj, vinovăţie, efort, prudenţă, risc asumat, inovaţie morală etc., toate oferindu-i acesteia o anume valoare.

- Profesorul este responsabil inclusiv de reponsabilitatea elevilor săi.

- Fără a se complace în autosuficienţă, “eu-l moral este un eu bântuit veşnic de bănuiala că nu e suficient de moral”R. Le Senne

13

Responsabilitatea morală

Sunt “trei niveluri, grade diferite, de înălţime diferită ale aceleiaşi capacităţi obţinute de individ

în procesul socializării sale”: răspundere, responsabilitate, responsabilitate morală*. Aici diferenţele

sunt evidente: dacă “răspunderea asigură condiţia minimală a individului în societate, cea rezultată

din respectul pentru normativitatea socială (…) dacă (...) asigură echilibrul societăţii,

responsabilitatea este cea de care depinde în mare măsură restructurarea - uneori chiar pe cale

revoluţionară – şi dezvoltarea vieţii sociale. (…) Responsabilitatea morală este, însă, cu mult mai

mult; este planul cel mai înalt al responsabilităţii. Este responsabilitatea persoanei care îl percepe pe

Celălalt ca fiind mai important decât propria sa fiinţă” (S.T. Maxim, 2000, Conştiinţa morală, Ed.

Musatinii, p.18)

Adăugăm că, de la nivelul său, responsabilitatea morală ştie să valorifice atât rigoarea

răspunderii cât şi creativitatea responsabilităţii pentru a le uni cu propria cutezanţă în acţiunea de a

determina progresul moral, pentru că, “a fi responsabili înseamnă a fi conştienţi că suntem fiinţe

sociale şi că avem datoria să acţionăm la nivelul demnităţii umane”(I. Grigoraş, Personalitatea, Ed.

Ştiinţifică, 1982, p.2009); iar “demnitatea nu valorizează decât ce este demn de a fi căutat” (Le

Senne, op. cit., p. 587) deci implicit este tentată de ideea perfecţiunii.

S-a constatat că sancţiunea interioară a conştiinţei morale este cu mult mai profundă, mai

intensă, mai neîndurătoare decât orice sancţiune externă: “Mustrările de conştiinţă reprezintă un chin

grozav, un coşmar sufletesc, o greutate care ne apasă moraliceşte, anulând orice dispoziţie pentru

plăcerile vieţii. (…) această durere dispare mult mai târziu decât cea fizică” (I. Grigoraş, p.2005) şi

implică regrete, căinţă şi remuşcări. Autorul face o analiză triadică a acestor sentimente, aşezându-le

pe niveluri în funcţie de profunzimea lor spirituală, precum şi a modului de acţiune pe care îl

determină subiectului implicat.

Dacă în cazul regretului nu ne asumăm responsabilitatea actului, deşi noi l-am săvârşit, pentru că

s-a produs independent de voinţa noastră, în cazul căinţei lucrurile se schimbă: căinţa presupune

responsabilitate şi implică inteligenţă şi voinţă spre deosebire de remuşcare care “este profund

afectivă, până în punctul în care poate mereu să producă o dezorganizare în viaţa mentală”. (idem)

În acest sens, filosoful afirmă că limita negativă a remuşcării este disperarea, iar “când remuşcarea

se transformă în disperare, conştiinţa este pierdută.” (idem, p.592)

Despre disperare vorbeşte şi Kierkegaard, numind-o “maladie mortală”; el consideră că sufletul

se poate pierde cu totul în disperare, aşa cum, în absenţa ei, omul nu poate cunoaşte adevăratele

profunzimi ale vieţii, spiritul nemuritor şi dimensiunile eternului: “Însă omul, spune filosoful,(…)

*

14

crede că disperă din cauza a ceva pământean şi vorbeşte continuu de ceea ce disperă, ori mai curând

el disperă pentru etern.” (S. Kierkegaard, 1998, Maladia mortală, Editura Omniscop, Craiova, p 58)

Dacă la Kierkegaard disperarea nu mai este o consecinţă, ci o condiţie a existenţei, prin disperare

omul putându-se salva şi mântui prin graţia divină, la R. Le Senne salvarea stă “doar în morală”,

văzută ca o reîntoarcere în timp la starea dinaintea săvârşirii acţiunilor reprobabile, dar, ea nu-i

salvează decât pe cei care vor să fie salvaţi de ea. Însă de la regret şi până la treapta disperării

constatăm un şir de reacţii ale durerii interioare (ale ceea ce francezii numesc mouvaise conscience:

conştiinţă încărcată) care înseamnă coborâre prin trepte negative, opuse treptelor (nivelurilor)

pozitive ale moralităţii. Prin aceste involuţii dureroase, omul coboară în autodesconsiderare pentru

greşelile răului comis, părând că-şi surpă treptele valorii morale prin care urcase înainte de a greşi.

Teme de reflecţie şi aplicaţii:

1. Interpretaţi:

“Am văzut ceva neaşteptat: un om milos care mulţumeşte cerşetorului pentru că-i primise

dania. În fond, avea dreptate s-o facă. Fiincă binefăcătorul există prin cel care primeşte.”

(Constantin Noica- Jurnalul filosofic)

2. „Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi.

Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi….... cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot….....” (Mihai Eminescu ) 3. „Oameni, fiţi umani, iată prima voastră datorie! Fiţi umani pentru toate stările, pentru toate vârstele, pentru tot ceea ce nu este străin de om.(....) Iubiţi copilăria, ocrotiţi-i jocurile, plăcerile, drăgălăşeniile ei! Care din voi n-a regretat câteodată această vârstă când avea întotdeauna râsul pe buze şi sufletul totdeauna liniştit? De ce vreţi să lipsiţi pe aceşti mici nevinovaţi de plăcerea unui timp fugar, atât de scurt şi de un bun atât de preţios, pe care nu ştiu să-l folosească în rău? De ce vreţi să umpleţi de amărăciune şi de durere aceşti dintâi ani, care se scurg atât de repede şi care nu se mai întorc vreodată, nici pentru ei, nici pentru voi.” ( .....) „ Copilăria are feluri de a vedea, gândi şi simţi care îi sunt proprii; nimic nu e mai nesăbuit decât să vrem să le înlocuim cu ale noastre.” (J.J Rousseau, Emil sau despre educaţe

4. Valorificând materialele anterioare şi apelând la experienţa dumneavoastră, copletaţi tabelul de mai jos, precizând prejudecăţi şi confuzii cu privire la activitatea de cadru didactic, precum şi greşeli ale cadrelor didactice în activitatea didactică.

Prejudecăţi Confuzii Greşeli

15

5. Completaţi tabelul de mai jos:

Responsabilităţi ale profesorului Responsabilităţi ale elevului

Tema 5. Elemente de etică în pedagogia practicăAspecte deontologice în activitatea de evaluare

Cuvinte şi expresii cheie: deontologia evaluării, Efectul Pygalion, minciună, simulare în activitatea educativă, persuasiune, comunicare.

16

De ce apare „teroarea faţă de creionul roşu”?†

Evaluarea este deseori înţeleasă greşit atât de către profesori, cât şi de elevi, ca o modalitate de a sancţiuna, or, se ştie, rolul său este de a susţine activitatea de învăţare a elevului/studentului etc. Modul eronat în care este înţeles procesul evaluării se răsfrânge asupra întregului demers educativ şi are efecte negative pe termen lung asupra personalităţii elevilor.

CUM POATE GREŞI PROFESORUL?Cele mai frecvente erori întâlnite în practica evaluării:

notarea sancţiune efectul blândnotarea strategică efectul de

anticipaţie/Pygmalion notarea speculativă efectul de contrastnotarea etichetă efectul de ordineefectul halo efectul de

ancorare/contaminareeroarea de generozitate eroarea logică

- erorile pot lua diverse şi subtile forme în activitatea didactică: de exemplu, maniera în care elevul este apelat de către profesor – folosind numele sau prenumele, în anumite contexte, este percepută de către elev ca o modalitate de apreciere. CUM SUNT AFECTAŢI ELEVII? CE ESTE Anxietatea de eşec ?Dar anxietatea de copetiţie?

NB! Evaluarea nu trebuie să sancţioneze/să depuncteze de fiecare dată nereuşitele, ci să se centreze pe încurajarea reuşitelor. (Nu se scade din punctajul maxim, ci se adună puncte – e o altă perspectivă asupra actului evaluării )

Atenţie la aşa numiţii elevi dificili (cei permanent nemulţumiţi de notele primite) – din păcate, de multe ori, cauzele unor astfel de comportamente rămân necunoscute pentru profesori, iar cei care au de pierdut sunt în priul rând elevii.

NB!!! „Nu trebuie să evaluăm inginereşte, ci omeneşte.” (vezi C. Cucoş, Teoria şi metodologia evaluării )

Efectul Pygmalion în şcoală

„Profesore, dacă-mi spui destul de des că sunt o problemă, s-ar putea să-ţi demonstrez că ai dreptate!”

MITULRegele cipriot, Pygmalion, hotărăşte să nu se căsătorească niciodată şi să rămână un artist dedicat operei sale. El sculptează din fildeş o statuie care întruchipează idealul său feminin, de care se îndrăgosteşte. Îşi doreşte atât de mult să însufleţească statuia, încât, Afrodita, impresionată de pasiunea artistului pentru aceastaa , îi dă viaţă. (mitul a fost valorificat în literatură – G. B. Shaw- Pygmalion şi cinematografie- Dama cu camelii, iar specialiştii în educaţie l-au experimentat în şcoli – vezi experimentul – americanilor Rosenthal şi Iacobson)IDEEA DE BAZĂ : Profeţiile se împlinesc

Cunoscut şi sub denumirea de efect de anticipaţie sau efect oedipian- se centrează pe anticipaţia negativă a profesorului asupra evoluţiei ulterioare a elevilor; - profesorul nu are încredere în posibilităţile de învăţare ale acestuia şi transmite acest mesaj elevului;- în timp, previziunile negative ale profesorului capătă contur, se adeveresc, prind viaţă.;- specialiştii amintesc de două teorii care ar sta la baza acestui efect: - teoria etichetării - elevii primesc de la profesorii lor etichete de „elevi neperformanţi”;- teoria „eului oglindit” – care susţine că imaginea de sine a copiilor/elevilor se formează prin raportare la aprecierile şi reacţiile adulţilor – percepuţi ca o autoritate (părinţi, profesori etc.) Dacă unui copil i se transmite mereu (prin diverse modalităţi – verbal, nonverbal, prin ignoranţă, etichetare etc.)– că nu face faţă solicitărilor şcolare, acesta va prelua şi interioriza imaginea negativă despre sine. Vezi şi experimentul „Ochi căprui-ochi albaştri”care surprinde efectele negative ale discriminării şi ale etichetării asupra performanţelor academice ale elevilor.

Temă de reflecţie: 1. „Întrebare la un examenul de fizică la Universitatea din Copenhaga:

† Vezi – expresia „teroarea creionului roşu” - D. Ungureanu, 2001, Teoria şi practica evaluării în educaţei, Timişoara, Editura Mirton.

17

Cum se poate măsura înălţinea unei clădiri cu un barometru? Răspuns student (1) : Se măsoară lungimea barometrului, se leagă barometrul cu

o sfoară şi se coboară de pe acoperisul clădirii; înalţimea clădirii = lungimea barometrului + lungimea sforii.Studentul a fost dat afara de la examen.Acesta a făcut contestaţie, care a fost acceptată pentru că s-a considerat că întrebarea nu impunea o anumită soluţie. Dar cum raspunsul său nu putea edifica examinatorul asupra cunoştintelor de fizică dobândite la cursul respectiv, o nouă examinare a avut loc.Raspuns student: Se aruncă barometrul de pe cladire şi se masoară timpul până la impactul cu solul.Inaltimea clădirii = (g x t2)/2.Examinatorul solicită o altă soluţie.Raspuns student (2): Dacă este o zi însorită, se aşează barometrul pe clădire şi se masoară umbra de pe sol. Cunoscând lungimea barometrului şi a umbrei, totul se reduce la o simpla problemă de asemănare.Examinatorul solicita o alta solutie.Raspuns student (3): Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber la sol si pe cladire. Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia gravitationala (g), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia „g”.Examinatorul solicita o alta solutie si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa.Raspuns student (4) : Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire – presiune care variaza cu inaltimea – si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune. Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una:Se poate propune administratorului cladirii un târg avantajos:Imi puteti spune, în schimbul acestui frumos barometru, care este înalţimea clădirii...? Studentul a fost Nils Bohr, singurul absolvent al Universităţii din Copenhaga laureat al premiului Nobel.”

(vezi Ghid metodologic, seria Invăţământ rural )Aplicaţii: 1.Prezentaţi situaţii educative în care să ilustraţi erori în actul evaluării. Propuneţi modalităţi de prevenire şi corectare.

2. Imaginaţi-vă „şcoala fără note”.Identificaţi avantajele şi limitele acesteia.

Avantaje Limite

Tema 5. Elemente de etică în pedagogia practicăCuvinte şi expresii cheie: minciună, simulare în activitatea educativă, comunicare, persuasiune, manipulare.

18

Minciuna în activitatea educativă - un

rău necesar?„«Valoarea» unei minciuni decurge din consecinţele acesteia în timp şi spaţiu.” (C. Cucoş)

Profesorul - un actor care trebuie să-şi impresioneze publicul.

Cât este adevăr ???Profesorul:

- transmite doar adevăruri ştiinţifice; - „ştie tot”, deţine „toate răspunsurile”- informaţiile oferite elevilor sunt totdeauna

necesare pentru spaţiul vieţii reale, autentice; - îşi adaptează totdeauna discursul la expectanţele

elevilor;- urmăreşte transmiterea şi interiorizarea celor mai

importante valori; - etc.

Elevii:

- sunt atenţi la tot ceea ce li se spune;- se concentrază cele 5,6 ore la activităţi- îţi fac temele cu plăcere- pun întrebări prof. de fiecare dată când nu înţeleg - sunt activi şi implicaţi la toate lectiile- etc.

Minciunea - acceptată în activitatea didactică?

- „În fond, ce este educaţia? O activitate de administrare deliberată a imaginarului în perspectiva căreia oamenii sunt formaţi sau deformaţi. O cale de insinuare a unei realităţi care nu există în momentul invocării ei („idealul educativ”, „scopurile educaţiei” etc.) Un efort al acomodării celor tineri cu măştile lumii.” (C. Cucoş, 1997, Minciună, contrafacere, simulare O abordare psihopedagogică)

- „Profesorul este comediant sau el nu este deloc. Profesorul «autentic » nu este profesor, precum actorul invadat de propria sa sensibilitate ...nu va fi niciodată un mare actor.” (Hannoun, 1989, p.135, apud. Cucoş, 1997, p.83)

Etic şi neetic în persuasiune DEFINIŢIE: Persuasiunea – un proces de modificare a atitudinii şi a comportamentului celuilalt/celorlalţi prin expunere la mesaje. (Krapferer, J-N)‡

- este un proces de ghidare a oamenilor pentru a adopta atitudini sau actiuni (rationale sau mai putin rationale), bazata pe discutii şi "atractivitatea prezentarii"TIPURI: Persuasiune şi credibilitatea:Profesorul, prin autoritate sa, apare ca sursă credibilă a informaţiilor pe care le transmite. Persuasiune şi vulnerabilitatea grupurilor - copiii se supun autorităţii adultului Ameninţările, ca strategie de obţinere a conformismului - afectează de cele mai multe ori moralul şi stima de sine a elevilor -ameninţările sunt însă acceptate în unele condiţii (de exemplu ameninţarea cu pedeapsa pentru cei care îşi pun în pericol viaţa prin diverse comportamente) – dar doar ca ultimă variantă - după utilizarea variantelor pozitive: încurajarea, lauda etc. Apelul la frică – trebuie privit ca o formă ce declanşează controlul asupra pericolului şi nu panică (fumatul/ consumul drogurilor. ..pot ucide!!!)Apelul la emoţii – (pozitive: încredere, curaj, apreciere etc. şi negative: ruşine, vinovăţie, milă etc.)Complimentul – poate fi un truc (linguşire, laudă, flatare) cunoscută şi ca „formă ilicită de comportament strategic”, dar poate fi şi recunoaştere cinstită a lucrurilor ce oferă posibilitatea unei situaţii de comunicare de tip„câştig-câştig”.(R.H.Gass, J.S.Seiter, 2009, p.374 )Persuasiunea vizuală – imaginile deţin o forţă puternică de influenţare – -persusiune vizuali apelul la responsabilitate. Etc. „Agresiunea- partea întunecată a persuasiunii”

Persuasiune şi manipulareDiferenţe: Persuasiunea: pozitivă, dezirabilă- în cazul persuasiunii se cunosc de către cel persuadat intenţiile celui care foloseşte aceasta tehnică pentru convingere. Manipularea are conotaţii negative: este periculoasă, unilaterală, deformează adevărul, lasând impresia de libertate de gândire, decizie, alegere, acţionează într-un mod egoist, fără să-i pese de ceilalţi etc.- în cazul manipulării, cel manipulat nu este conştient de intenţia celui care se foloseşte de acest proces de convingere.- provine din dorinţa dominării celuilalt

‡ Krapferer, J-N, 2002, Căile persuasiunii, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti;

19

„Minciuna pedagogică se dovedeşte a fi inevitabilă. Ea este chiar morală. Realitatea în sine poate fi brutală, ii poate buimăci pe elevi. Acestuia i-o prezinţi pe fragmente, în mod treptat, de la uşor la greu, de la apropiat la îndepărtat, de la simplu la complex, de la parte la întreg etc.” (idem, p.113)

„Minciuna la nivelul conţinutului se dovedeşte a fi utilă. Atunci când un conţinut nu poate fi priceput din cauza nivelului înalt de abstractizare, se recurge la transformarea lui, la o transcodare didactică, şi de multe ori la, la vulgalizare şi banalizare”

„Minţim gesticulând, râzând, mirându-ne, înfuriindu-ne, bucurându-ne....minţindu-ne. Minţim de cum facem prima mişcare, dar minţim şi în nemişcare.”(C. Cucoş)

„Persuasiunea exprimă capacitatea unei persoane (grup, instituţii) de a le induce altor persoane convingeri şi valori , atitudini şi opţiuni , influenţându-le gândurile şi acţiunile prin strategii specifice” (K. Hogan 1996 Depăşeşte cele 8 obstacole ale comunicării, Ed Amaltea, Bucureşti)

1. Propuneţi situaţii educative în care precizaţi modalităţi utilizate de profesori pentru convingerea elevilor:

Situaţii educative

Tema 6 Principiul nondiscriminării /principiul nonagresivităţii în activitatea educativă

Cuvinte cheie: discriminare, agresivitate, violenţă, principiul nondiscriminării, principiul nonviolenţeiDiscriminare

“Lumea nu este decât varietate şi diferenţă” (M.Montaigne- Eseuri)

Etimologie: lat. discriminare- a face deosebire; Definiţie: - din punct de vedere social se referă la „categoria de oameni care sunt izolaţi şi dezavantajaţi pe motive religioase, naţionale, rasă, convingeri politice, gen (femei de bărbaţi) sau alte criterii subiective. (..)”Oricine poate fi discriminat la un moment dat.Prin discriminare se încalcă dreptul fundamental de

Agresivitate/Violenţa în şcoalăViolenţa

DEFINIŢIE: este „orice formă de manifestare a unor comportamente precum exprimare inadecvată sau jignitoare (poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire):

• bruscare, împingere, lovire, rănire;• comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/

20

egalitate între oameni.La baza discriminării pot sta: prejudecăţile, stereotipiile, ideologiile, interesele etc.Discriminările apar în relaţiile dintre elev –elev, profesor-elev, părinte- elev,părinte-părinte etc. Pe ce criterii sunt discriminaţi unii elevi?Criterii:

etnice clasa/ nivel social

religioase dizabilităţi boli , HIV/SIDA

limbă etc

Ce este discriminarea pozitivă?

Atenţie la atitudinile implicite!!!Mesajele pot fi subtile si/sau neintenţionate, dar pot avea impact negativ.Cei discriminaţi se simt vulnerabili, anxioşi, iar performanţele lor şcolare pot fi mai slabe.

Profesorii care cer elevilor să-şi înfrâneze gâdirea stereotipă (Nu te mai purta urât cu colegul tău doar că este de etnie X) nu fac altceva decât să determine elevul să se concentreze mai mult pe etnia colegului său, ceea ce îl va face să –şi exacerbeze mai apoi atitudinea ori comportentul care iniţial a fost suprimat. (vezi I.O. Pânişoară, 2009, p 317)

comercializare de droguri, vandalism - provocare de stricăciuni cu bună ştiinţă, furt etc.);• ofensă adusă statului/ autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă faţă de cadrul didactic etc.)."Forme ale violenţei în şcoală:Violenţa: verbală psihologică fizică

AgresivitateaTipuri de agresivitate

Agresivitatea impulsivă-automată, negândită, când autorul nu se gândeşte la consecinţeAgresivitatea premeditată- deliberatăAgresivitatea proactivă- autorul nu este provocatAgresivitatea reactivă- apare ca răspuns la agresivitatea altei persoane

Profesorul poate reacţiona impulsiv, ca un răspuns la unele comportamente ale elevilor .

Managementul furiei.!!!

Principiul nondiscriminării/Principiul toleranţăToleranţa ca nediscriminareToleranţa – o armonie a diferenţelorCum se previne şi elimină comportamentul discriminatoriu?- prin încurajarea şi susţinerea atitudinilor şi comportamentelor pozitive, prin formarea unei culturi a respectului, prin exerciţii morale, prin rezolvarea unor dileme morale lansate ca situaţii problemă elevilor etc. Exerciţii de prezentare a elevilor, exerciţii de autocunoaştere, de intercunoaştere etc.

Principiul nonagresivităţii

„Soldatul cel mai priceput nu atacă. Luptătorul de elită reuşeşte fără violenţă. Marele cuceritor învinge fără luptă. Conducătorul de succes conduce fără să dicteze. Aceasta se numeşte neagresiune inteligentă. Aceasta se numeşte măiestrie omenească“.

Lao Tse, Tao Te King

Legea nr. 324/2006 defineste discriminarea ca fiind: "orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice." 

Articolului 317 din legea 278/2006 privind modificarea Codului Penal: "instigarea la ura pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda".

21

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) este, conform legii, autoritatea care se ocupa cu stabilirea politiclor impotriva discriminarii

„Studiul Organizaţiei Naţiunilor Unite privind violenţa asupra copiilor" lansat în 11 octombrie 2006, la New York se arată că:

• între 20-65% din copiii de vârstă preşcolară sunt intimidaţi fizic sau verbal; pedeapsa fizică (bătaia cu

mâna, cu băţul etc.) este o practică curentă în şcoli, într-un mare număr de ţări şi determină, în mare măsură,

abandonul şcolar.

• 126 milioane de copii din întreaga lume muncesc în condiţii periculoase, îndură adesea bătăi şi agresiuni

de natură sexuală din partea angajatorilor.

• 150 milioane fete şi 73 milioane băieţi din întreaga lume sunt anual violaţi sau supuşi agresiunilor

sexuale, agresorii fiind, în cele mai multe din cazuri, membri ai familiei sau rude.

• se estimează că, anual, între 133 şi 275 milioane copii sunt martorii violenţei domestice (din familie).cele mai multe acte de violenţă împotriva copiilor sunt înfăptuite chiar de cei din cercul lor de prieteni şi cunoscuţi ori rude şi îngrijitori: părinţi, profesori, colegi de şcoală, angajatori, tutori . ( vezi „Studiu privind nivelul de cunoaştere al legislaţiei în domeniul protecţiei copilului în rândul populaţiei şi al specialiştilor", Raport de cercetare -iunie 2007)

Cunoaşterea şi înţelegerea motivelor/ cauzelor care stau în spatele comportamentelor agresive:

„1. existenţa unor emoţii sau situaţii, cum ar fi:• supărarea, frustrarea -când copiii nu vor să facă ceva ce nu le place, de exemplu pagini întregi cu liniuţe,

cu litere, cu exerciţii de acelaşi fel, pe care ştiu să le facă bine; când primesc interdicţia de a ieşi la joacă etc.;• furia - când consideră că au fost trataţi nedrept, au fost răniţi sau agresaţi, sau când au fost împiedicaţi să

obţină ceva la care se aşteptau, sau să facă ceva ce îşi doreau foarte mult;• sentimentul neputinţei - când nu pot face faţă unor cerinţe personale sau ale părinţilor, de exemplu lipsa

de îndemânare în bucătărie, în sala de sport etc.;• gelozia - atunci când simt că nu primesc atenţia cuvenită în raport cu ceilalţi (fraţi, colegi, prieteni

etc.);• frica -de a nu fi admonestaţi, ironizaţi în faţa colegilor, frica de eşec şcolar etc.;• reacţie faţă de un atac -faţă de remarci umilitoare sau pedepse nemeritate;• abandonul -prima zi de şcoală poate fi în mintea copiilor un astfel de moment;• lupta pentru putere - lupta pentru poziţia de lider în grupul din care fac parte, dorinţa de a face numai

ceea ce le place etc.;• atragerea atenţiei - copiii observă faptul că pot atrage atenţia părinţilor doar dacă ţipă sau trâtesc, muşcă,

lovesc etc.)• plictiseala - există tendinţa de a face ceva mai puţin obişnuit, ieşit din comun, atunci când nu au destule

posibilităţi de petrecere a timpului liber;2. existenţa unor modele de comportament violent în familie, în grupul de prieteni, apropiaţi sau în mass-

media;3. existenţa unor condiţii care facilitează descărcarea agresivităţii: consumul de alcool, consumul de

droguri, căldura sau factori potrivnici de mediu.” ( vezi Ghid - Valori comportamentale şi reducerea violenţei în şcoală)

Aplicaţii

1. Numiţi/ propuneţi titluri de proiecte pe care le derulaţi sau le puteţi derula în cadrul şcolii, pe tema Nonviolenţei/Toleranţei. 2. - Realizaţi o listă cu comportamente agresive ale elevilor.

- Realizaţi o listă cu posibile cauze ale acestor coportamente. - Realizaţi o listă cu posibile modalităţi de prevenţie a acetor comportamente.

22

Comportamente agresive ale elevilor Cauze Modalităţi de prevenţie/ameliorare

3. Interpretaţi: “ Cea mai mare parte dintre vicii au începuturi dulci şi urmãri amare” Balzac.

Tema 7 Repere pentru un cod deontologic Cuvinte cheie: cadru didactic, cod deontologic, drepturi, obligaţii, sanţiuni.

Coduri etice Codul etic este o modalitate de a defini un grup profesional, o organizaţie prin valorile şi principiile reprezintentative.

Cel mai vechi cod – codul lui Hamurabi cel Mare (1792-1750 î.Hr) rege babilonian

Structura unui cod etic

COD DE ETICA PENTRU..... se indica profesia..... Preambul Specificul activitaţii pentru care este elaborat Angajamentul Enumerare ceea ce trebuie facut obligatoriu ca fiind activităţi etice Enumerare a ceea ce nu trebuie facut pentru că genereazaă efecte negative Sarcini de semnalare încalcari ale codului Măsuri preventive Semnatura Coordonate de identificare

23

Jurământul atribuit lui Hippocrate, medic din Grecia antică, care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale

Argumentul lui Platon, aşa cum îl citează Parsons (2004):

”Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a acţiona responsabil, în timp ce oamenii răi vor găsi întotdeauna o modalitate de a le ocoli.”

Hammurabi cel Mare (1792-1750 î.Hr.) a fost un rege babilonian care a propus primul cod de legi:

„Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.

Dacă cineva acuză pe altcineva, şi poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu bani. Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedeşte că a greşit, va fi pus să

plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului, şi nu i se va permite să mai judece. Dacă cineva fură pe fiul altcuiva, va fi omorât. Dacă cineva găseşte un sclav evadat şi îl returnează proprietarului, acesta va trebui să

plătească doi şekeli. Dacă un hoţ este descoperit în timp ce fură, va fi omorât. Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, şi barajul cedează, el va fi vândut, iar

banii obţinuţi vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor. Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti pierderea. Dacă cineva îşi lasă grădina în seama unui grădinar, iar acesta îşi face treaba bine timp

de patru ani, în al cincilea an proprietarul e obligat să ia parte la grădinărit.” Etc.

Jurământul lui HippocrateHippocrate, medic din Grecia antică, care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic

în exercitarea profesiunii sale:

24

"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea şi Panacea şi pe toţi zeii şi zeiţele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ şi poruncile lui, pe cât mă ajută forţele şi raţiunea:

Să respect pe cel care m-a învăţat această artă la fel ca pe propriii mei părinţi, să împart cu el cele ce-mi aparţin şi să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi şi să-i învăţ această artă, dacă ei o doresc, fără obligaţii şi fără a fi plătit.

Să transmit mai departe învăţăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu şi numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, şi nimănui altuia.

Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă.

Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu

avortiv. Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa.

Nu voi opera piatra din băşică, ci voi lăsa această operaţie celor care fac această meserie.

În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi, cu oameni liberi sau sclavi.

Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.

Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca, viaţa şi arta mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul."

Formalizarea etică şi codurile profesionale: (vezi Mercier, 1999). Prin formalizare etică se înţelege formularea explicită, în scris, a idealurilor, valorilor, principiilor şi normelor unei instituţii, organizaţii, asociaţii. Înseamnă elaborarea codurilor etice.

Obiectivele unui astfel de cod sunt următoarele: - Ocupă locul lăsat liber între valorile cadru ale unei comunităţi şi lege. - Contribuie la reputaţia, încrederea, respectul pe care beneficiarii unei activităţi îl au

faţă de instituţia care prestează serviciul respectiv. (vezi Mercier, 1999, pp. 10-12). - Reprezintă un contract moral între beneficiari şi organizaţii, între cei ce fac parte din

organizaţie şi, în acest ultim sens, menţine coeziunea unei organizaţii, instituţii. - Protejează organizaţia de comportamente necinstite sau oportuniste şi furnizează un

model de comportament.

25

- Promovează o imagine pozitivă a organizaţiei. - Este un mijloc de reglementare a adeziunii şi devotamentului colaboratorilor. - Influenţează crearea sentimentului de unicitate şi apartenenţă pentru membrii grupului. - Este un cadru de referinţă în orientarea deciziilor şi orientarea acţiunii. - Arată angajamentul de principiu al conducătorilor. - Corelează relaţiile pur contractuale cu încrederea şi responsabilitatea. - Creează climatul etic, respectiv climatul în care acţiunile sunt percepute ca drepte.- Ghidează comportamentul în caz de dileme etice (vezi Mercier, 1999, pp. 16-19)

Aplicaţie: Propuneţi un cod etic care să fie aplicat în şcoala în care sunteţi/veţi fi profesor, urmând structura de mai jos:

COD ETIC Preambul Specificul activităţii pentru care este elaborat Angajamentul Enumerare a ceea ce trebuie făcut obligatoriu ca fiind activităţi etice Enumerare a ceea ce nu trebuie făcut pentru că generează efecte negative Sarcini de semnalare a încălcării codului Măsuri preventive

Biibliografie generală:

1.        Aristotel, 1988, Etica nicomahică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 2.        Bauman, Zygmunt, 2000, Etica postmodernă, Editura Amarcord, Timişoara. 3.        Bellu, N. şi colab., 1989, Morala în existenţa umană, Ed. Politică, Bucureşti.4.        Cătineanu, T., 1982, Elemente de etică, vol. I, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. 5.        Capcelea, 2003, Etica,  Manual pentru instituţiile de învăţământ superior, Editura Arc.6.       Cucoş, C, 1996, Minciună, contrafacere, simulare.O perspectivă psihopedagogică, Editura Polirom , Iaşi. 7.        Cucoş, C , Educaţia, Iubire, edificare, desăvârşire, Editura Polirom, Iaşi. 8.        Cucoş, C. 1995, Pedagogie şi axiologie, EDP, Bucureşti. 9.        Cozma C., 1997, Studii de filosofie a educaţiei umanităţii, Editura Junimea, Iaşi. 10.     Grigoraş, I. 1982, Personalitatea morală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.11.     Grigoraş I., 1999, Probleme de etică, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.12.     Iosifescu V. 2004, Duplicitate şi educaţie morală, Editura Atamis Bucureşti.

26

13.      Kant, Im, 1972, Întemeierea metafizicii moravurilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.14.     Lipovetsky, Gilles, 1996, Amurgul datoriei, Editura Babel, Bucureşti. 15.     Maxim, S.T., 1999, Conştiinţa morală, Junimea, Colecţia Humanitas, Iaşi. 16.     Maxim, S.T, 2000, Responsabilitatea morală, Muşatinii, Suceava.17.     Mac Intyre, A. 1998, Tratat de morală, După virtute, Editura Humanitas, Bucureşti,.18.     Morar, Vasile, 2004,  Moralităţi elementare, Editura Paideia, Bucureşti. 19.     Monteil, J.M, 1997, Educaţie şi formare. Perspective psihosociale, Editura Polirom, Iaşi.20.     Moscovici, S. 1998, Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, Editura Polirom, Iaşi.21.     Miroiu, Mihaela, 2001, Introducere în etica profesională, Editura Trei, Iaşi.22.    Oprescu, V, 1983, Dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului; editura scrisul Românesc, Craiova.23.     Pleşu, A.,1988, Minima moralia, Editura Cartea Româneacă.24.     Reboul, O. 1992, Les valeurs de l’education, Press Universitaires de France, Paris. 25.     Stere, E.,1979, Din istoria doctrinelor morale, Editura  Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.26. Zamfirescu, V:D. 1997, Între logica inimii şi logica minţii, Editura Trei27. Jeder Daniela, 2006, Niveluri ale moralităţii şi educaţiei morale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

DESPRE TEMA DE EXAMENExamenul la disciplina Etica educaţiei şi formării este programat duminică

6 februarie, ora 10, în sala A112 13 februarie, ora 10, în sala A112

Tema pentru examen constă în elaborarea unei investigaţii

(după modelul celor prezentate şi discutate la curs ) care să abordeze o problemă specifică domeniului Eticii educaţiei /formării.

27

Materialul elaborat va fi însoţit de un poster, va fi prezentat şi predat în ziua examenului.

Mai jos aveţi câteva teme orientative şi sugestii bibliografice, precum şi date despre modul de elaborare a unui poster. Tematică:

Şcoala şi  Valorile sale. (valori ale profesorilor/valori ale elevilor; valori ale scolii/valori ale familiei/comunităţii)

Responsabilităţi ale cadrului didactic 

Elemente de etică în pedagogia practică:              

- Aspecte deontologice în  activitatea de evaluare

- Efectul Pygmalion în şcoală.

- Minciună versus simulare în activitatea educativă

- Dimensiuni persuasive ale comunicării

 - Persuasiune  - manipulare – impactul asupra stimei de sine a elevilor

Mecanisme ale duplicităţii şi educaţia morală   

Tehnici afirmativ – apreciative în activitatea didactică   

Repere pentru un cod de deontologie profesională     

Posterul

Bibliografie: Septimiu Chelcea, 2007, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane, Comunicare.ro, Bucureşti.Mihaela Ştefan Rădulescu, 2006, Metodologia cercetării ştiinţifice, EDP, Bucureşti.Gugiuman A, Zetu E, Codreanca L, 1993, Introducere în cercetarea pedagogică, Editura Tehnică, Chişinău. Simona –Elena Bernat, Centrul de Pedagogie şi Metodică Universitară - Cluj – Suport de curs.

Etape ale unei investigatii/cercetări :

Alegerea subiectului de investigat

28

Formularea ipotezelor

Selectarea strategiei investigative şi a designului

Descriere şi prelucrarea datelor

Raportarea rezultatelor cercetării

Cum se realizează un poster?

Posterul:Posterele întrunesc criterii formale ale afişării şi se adresează de obicei participanţilor

la o manifestare ştiinţifică cu scopul prezentării, într-o variantă sintetică, a cercetărilor ce sunt

propuse dezbaterilor. Posterele se folosesc astăzi din ce în ce mai mult şi în universităţi, în

cadrul activităţilor didactice, urmărindu-se de obicei formarea şi/sau dezvoltarea capacităţilor

de prelucrare, de transpunere sintetică, de operare şi transfer a informaţiilor etc., de realizare a

feed-back-ului etc.

Prezentarea ideilor se realizează pe suport hârtie, de obicei format mare (A1), pentru ca

informaţia să poată fi citită de la distanţă (în cazul examenului, am sugerat format A4 pentru a

se atasa mai uşor lucrării extinse) şi se afişează în sala de curs /seminar; participanţii interesaţi

de subiectele prezentate, adresează în mod direct întrebări autorilor.

NB !!! Posterul concentrează doar cele mai importante informaţii.

Elemente componente : Titlul – trebuie să fie atractiv, simplu şi scris cu litere/caractere mai mari decât restul

textului (nu depăşeşte de obicei 10 cuvinte) Numele autorului Instituţia (şi specializarea în cazul dv.) Rezumat - se precizează : - conţinutul studiului întreprins şi modalitatea în care s-a

realizat- - ipoteza de lucru şi rezultatul obţinut

Introducere - se centrează pe evidenţierea unor întrebări la care răspund alte investigaţii/ cercetări /studii( pe aceeaşi temă); întrebări la care răspunde investigaţia/cercetarea dv., precum şi motivarea

alegerii temei.

29

Metodele de investigaţie – caracteristicile eşantionului (vârstă, sex, profesie

etc.) modalităţile de măsurare instrumente (chestionare, teste validate, de

exemplu)

Rezultate şi date statistice – se folosesc elemente vizuale (doar acelea care sunt cu adevărat necesare): scheme, grafice, imagini, histograme etc., iar fiecare dintre acestea se denumeşte şi explică/interpretează succint.

Concluzii – se evidenţiază contribuţia personală şi diferenţe faţă de alte cercetări; eventual se notează idei sau perspecive de continuare pentru o nouă cercetare.

Referinţe bibliografice

Organizarea informaţiei:Posterul poate fi organizat vertical sau circular, în sens invers acelor de ceasornic, începând cu colţul din stânga sus.

Subtitlurile şi secţiunile se pun în evidenţă faţă de restul textului.

Conţinutul posterului se face de obicei prin structurare în coloane, iar cele mai importante informaţii trebuie poziţionate la acelaşi nivel. Cititorul poate fi ghidat prin titluri sau prin folosirea unor semne (săgeţi, cifre etc) care indică ordinea parcurgerii informaţiei. Se pot folosi sublinierile- bold, culorile în contrast (dar nu mai mult de 2-3 culori).

Iată un posibil model de organizare a informaţiei : Titlu

Rezumat Concluzii Elemente Conţinut vizuale Conţinut Referinţe Elemente bibliografice vizuale

30