E Business Cursuri

Curs

Interactiunea

mediul economic – tehnologia informatiei si comunicatiei

Dr. Mircea ANDRASIU

Cont.

Societatea moderna : productie si consum de informatie

Societate telematica; Societate informationala; Societate a cunoasterii; Societate a inaltei tehnologii; Societate a comunicatiilor;

- au la baza tehnologia digitala, medii digitale, mediul Internet, retele, comunicatii digitale;

- IT – a treia revolutie, dupa industrie si agricultura;

Cerinte ale mediului economic

Activitati economice din ce in ce mai complexe, specifice pe subdomenii : comert, turism, marketing;

Mngm. modern – resurse informationale complete si oportune, deci sisteme informatice performante si baza informationala vasta pentru luarea deciziilor;

Unitatile economice trebuie sa dispuna de modele informatice in sprijinul strategiilor de dezvoltare – ex. Intranet, extranet;

Cont.

- Gestiunea tranzactiilor;

- Utilizarea carduri de credit, bit-coins;

- Operatiuni financiar-bancare intre firme si persoane, totul on-line;

- Securizarea sistemelor de tranzactionare;

- Activitati economice pe Internet;

- Gestionarea informatiei economice in mod electronic;

- Evidenta in timp real a gestiunii interne.

Cont.

Rezulta elemente de comert electronic : - comercializarea electronica a bunurilor si serviciilor; - livrarea on-line de date in format digital; - transferuri electronice de resurse financiare; - servicii electronice de brokeraj; - licitatii on-line; - servicii on-line de proiectare si inginerie; - achizitii electronice; - elemente de marketing electronic, service,

instruire personal etc. In plus se mai pot desfasura raportari catre

organisme financiare, situatia stocurilor, activitati contabile, relationari economice internationale, etc.

Top 10 tehnologii!

GartnerSymposium/Itxpo 2008, Orlando, SUA :

(1) Virtualizarea : extinderea virtualizarii sub 40% din prognoze, mai mult soft, mai putine servere

(2) Cloud Computing (CC): stil de utilizare a calculatoarelor in care anumite capabilitati IT se ofera ca servicii si permit utilizatorului sa le acceseze bazat pe Internet, fara a avea cunostinte, expertiza sau control asupra infrastructurii tehnologice suport. (securitatea ???)

Caracteristici cheie pentru CC:

- livrare servicii intr-o maniera scalabila si flexibila;

- utilizare tehnologii si tehnici Internet pentru a dezvolta si livra servicii;

- proiectarea livrarii catre clientii externi;

- Potentiale beneficii CC : scaderea costurilor si flexibilitatea configurarii;

Cont. (3) Servere de tip lama (blade)- evolutia serverelor

va continua, pe baza unor tehnologii de mare densitate si pe constructie minimalista, de tip lama (construite pe o singura placa ) (tehnici de calcul de tip ADN, pe membrana, calcul cuantic etc, );

(4) Tehnologii informatice verzi (ecologice ) – similare serverelor blade, cu functionare ecologica, reducerea impactului asupra retelei electrice si a emisiilor de carbon;

(5) Arhitecturi orientate pe web - va continua elaborarea de standarde si tehnologii centrate pe web, directionate din ce in ce mai mult spre solutii de intreprindere, in forma extinsa;

Cont. (6)Integrarea intreprinderii – seamana cu punctul

precedent, in sensul ca se va accentua elaborarea de soft si standarde axate spre intreprindere (trecerea de la Web 2.0 la Entreprise 2.00 si dupa 2010 procesul va cunoaste o accentuare substantiala );

(7) Sisteme specializate – sisteme eterogene orientate spre scop (s.e. – sistem server in care proprietarul instaleaza soft specializat pentru a-si atinge obiectivele la concurenta cu alti proprietari);

(8) Software social si retea sociala – implementarea de solutii soft de tip social (s. networking, s. collaboration, s. media, s.evaluation, s. validation etc.) se va extinde in procesul de integrare corporativ-organizationala;

Cont.

(9) Comunicatii unificate – pana in 2015, numarul furnizorilor de comunicatii va fi redus cu 50% datorita cresterii capabilitatii serverelor de aplicatii. Rezulta o concentrare masiva in industria de comunicatii;

(10) Inteligenta afacerilor – impact pozitiv asupra performantelor afacerii, prin decizii inteligente la toate nivelurile. Rol strategic.

Societatea informationala in Romania

Dimensiuni : - Tehnologica : infrastructura, servicii, noi aplicatii

informatice; - Economica : noua economie digitala, cu e-Banking, e-

Comert, e-Money etc.; - Politico – administrativa - Juridica – adoptarea unei legislatii specifice; - Sociala – calitatea vietii, cu sanatate, protectie sociala,

democratie sociala; - Educationala – e-Learning, e-Teaching, biblioteci virtuale; - Culturala - cultura si tehnologie, muzee virtuale, digitizare

patrimoniu si arhive etc.; - Ambientala – utilizare resurse si protectia mediului.

Cont.

Cerintele SI prin infrastructura informationala globala (IIG) care asigura : - liberalizarea totala a comunicatiilor; - Eliberarea barierelor spatiale si temporale pentru activitatile

comerciale; - asigurarea securitatii resurselor informationale si a serviciilor

informatice; - Realizarea interoperabilitatii; - Protectia datelor cu caracter privat; - Stimularea investitiilor private; - Asigurarea de servicii logistice pentru operatiuni financiar – bancare. Disponibilitate 24/7/ IIG are nevoie de : organizarea si gestiunea eficienta a informatiilor (baze

de datedistribuite, baze de date on-line, depozite de date , SGBD-uri etc.), modelarea proceselor si dezvoltarea SI, (inginerie soft), platforme pentru comunicatii on-line in mediu deschis.

Cont.

Romania : - integrarea planurilor si programelor nationale cu

elementele similare la nivel european adoptate prin actul The Digital Agenda for Europe ,i2010,eTen, IDA – Strategia Europeana pana in anul 2020;

- Legea nr. 436/2006 a ratificat Memorandumul de intelegere intre R. si CE pentru participarea R. la programul comunitar pentru asigurarea interoperabilitatii serviciilor pan-europene de e-guvernare pentru administratiile publice, mediul de afaceri si cetateni (IDABC) – 20.03.2006 prin care s-a operationalizat gateway-ul national care permite institutiilor din R. sa acceada la sistemele similare europene. (prin intermediul MCSI).

Cont. Sistemul Electronic National – SEN - :

- Sistem informatic de utilitate publica;

- Asigurarea accesului la informatii publice;

- Furnizarea de servicii publice catre persoane fizice si juridice;

- Suport pentru e-guvernare.

Documente MCSI :

- Strategia Guvernului Romaniei de stimulare si sustinere a dezvoltarii sectorului de comunicatii in perioada 2002 – 2012;

- Economia bazata pe cunoastere;

- Strategia Guvernului Romaniei pentru dezvoltarea sectorului tehnologiei informatiei;

Cont. Strategia de Dezvoltare Durabila a Romaniei ORIZONT – 2025;

- asigurarea accesului rapid si ieftin la Internet;

- dezvoltarea unor sisteme inteligente de transport;

- continuarea procesului de securizare a retelelor

- combaterea fraudelor in domeniul TIC;

- promivarea cardurilor inteligente;

- generalizarea accesului la comunicatii pentru fiecare cetatean pana in 2025;

- progrese substantiale in e-guvernare : implementarea serviciilorelectronice cu potential economic si social ridicat, infiintarea de centre publice de acces la Internet si multimedia, restructurarea pregatirii ITC la toate nivelurile;

Cont.

Strategia nationala ‘’e-Romania’’ (HG nr. 195 / 2010) - crearea sistemului informational global al Romaniei; - realizarea intr-o prima faza pana in 2011 a 300 servicii

electronice operationale; - interconectarea si informatizarea completa a tuturor

institutiilor publice; - componente : e-Cetatean, e-Sanatate, e-Educatie, e-

Justitie, e-IMM, e- e-Asociere, e-Turism, e-Functionari publici, e- e-Mediu, e-Cultura, e-Transport, e- Statistica.

Documentele elaborate au ca scop consolidarea si aplicarea in

Romania a politicilor de coeziune sociala si economica, de dezvoltareregionala, conforme politicilor europene si strategiei de la Lisabona (The fourth European Ministerial e-Government Conference in Lisbon, 20.09.2007).

Cont. Principalele obiective din planurile de

actiuni europene privind accelerarea implementarii SI in Romania: - Accelerarea implementarii structurilor de baza ale SI;

- Informatizarea administratiilor publice si interconectarea acestora cu cele ale tarilor membre ale UE pe o infrastructura comuna;

- Servicii pentru clienti si oportunitati pentru perfectionarea administratiei;

- Asigurarea securitatii retelelor informatice si a aplicatiilor de soft.

Cont. Alt proiect de baza : trecerea la economia bazata

pe cunoastere prin reforma digitala din Romania (reducerea decalajului rural-urban, investitii guvernamentale )

Exemple : 2002 : primul proiect national SEAP – Sistemul

electronic de achizitii publice;

2003: SEN (www.e-guvernare);

Incluse in e-guvernare : SEAP, formulare on-line, declaratii fiscale, plata electronica a taxelor si impozitelor, autorizatii de transport international;

Cont.

Comunicatii mobile

Paginile web ale institutiilor de stat centrale si locale;

Pe baza CSNR – Cadrul Strategic National de Referinta si PND – Planul National de Dezvoltare pentru perioada 2007 – 2013 s-a lansat POS CCE – Planul Operational Sectorial <<Cresterea competivitatii economice >> cu trei domenii majore de interventie :

Sustinerea utilizarii TI;

Dezvoltarea si eficientizarea serviciilor publice electronice;

Dezvoltarea e-economiei

Cont.

Elaborarea POS CCE a luat in calcul situatia la zi a economiei Romaniei si astfel s-a hotarat alocarea de resurse pentru cercetare, dezvoltare si inovare –CDI - si tehnologia informatiilor si comunicatiilot – TIC;

In POS CCE au fost stabilite 6 axe prioritare, din care CDI este axa 2 si TIC axa3;

Pentru dezvoltarea e-economiei, in POS CCE se au in vedere urmatoarele operatiuni de asigurare a sprijinului pentru : - Sisteme de afaceri integrate; - Aplicatii electronice destinate derularii afacerilor; - Introducerea sistemelor de licitatie electronica; - Realizarea de tranzactii electronice securizate

Cont. Coreland domeniile SI din UE cu cele din SI din Romania, s-au

gasit urmatoarele arii de interes : - E-guvernare; - Internet si Banda larga; - Telecomunicatii si Securitate IT; - E-educatie; - E-incluziune sociala; - E-comert electronic; - E-sanatate; - E-servicii electronice pentr afaceri; - Munca resurse umane si abilitati. Dezvoltarea portalului e-guvernare in cadrul SEN ca punct unic de

acces la la serviciile si informatiile administratiei centrale si locale a constituit baza pentru lansarea si extinderii gamei de servicii electronice pentru administratie, mediu de afaceri si cetateni.

Cont.

Ca membru al UE, Romania este angrenata in directive ale Parlamentului European pentru implementarea de servicii esentiale ale SI, astfel : - Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar

pentru semnatura electronica; - Directiva 2000/31/CE privind aspecte juridice ale

serviciilor SI, in special ale comertului electronic; - Directiva 2002/19/CE privind accesul la retele de

comunicatii electronice si la infrastructura asociata, precum si la interconectarea acestora;

- Directiva 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale si protejarea confidentialitatii si comunicatiilor electronice;

Cont.

- Directiva 460/2004/CE privind instituirea Agentiei Europene pentru Securitatea retelelor informatice si a datelor;

- Directiva 854/2005/CE privind de instituire a unui program comunitar multianual de promovare a utilizarii in conditii de mai mare siguranta a Internet-ului si a noilor tehnologii on-line;

- Directiva 2006/123/CE privind serviciile pe piata interna (Directiva Servicii ).

Cont.

Exemple de teme pentru referate :

– legislatie UE privind societatea informationala;

– standarde UE in domeniul IT;

– tipuri de proiecte UE destinate finantarii unor teme din domeniul IT & e_ ****.

Cont.

• Intrebari ?

E-Business & IMM

O evaluare a adoptarii e-business în România

din perspectiva interesului IMM-urilor

Dr. Mircea ANDRASIU

Cont. România se afla într-un proces de convergenta în plan

economico-social catre sistemul U.E. Dintre multitudinea de decalaje care trebuie recuperate, poate cel mai important este cel

informational. Din acest motiv este necesara schimbarea prioritatilor

guvernamentale în gestionarea unor resurse financiare limitate. Daca se doreste ca România sa nu ramâna un satelit pe o orbita fixa periferica tarilor dezvoltate, este necesara alocarea unor fonduri suplimentare realizarii infrastructurii informatice si educarii populatiei.

În lucrare se face o prezentare a stadiului realizarii societatii informationale în general si a modului în care întreprinderile mici si mijlocii – acest element integrator al marilor corporatii în sistemul economiei nationale – sunt cuprinse în procesul de informatizare.

Cont.

Caracteristica esentiala a societatii informationale

(informatizate, post- industriale etc.) consta în folosirea integrata, masiva si generalizata a mijloacelor de procesare a informatiei si comunicatiilor în toate domeniile vietii economico-sociale, de la productia materiala la domeniile serviciilor, ale administratiei, pâna la activitatile artistice si serviciile pentru cetatean.

Aceasta orientare generatoare de competitivitate, dar si de noi locuri de munca este sustinuta în tarile dezvoltate de fortele unei piete libere, motorul principal în evolutie reprezentându-l sectorul privat al economiei.

Cont.

Trecerea de la societatea industriala la

societatea informationala va fi profunda, ca

si trecerea de la societatea agricola la cea

industriala, va fi mai rapida. Prima tranzitie a durat 100 – 150 de ani, pe când cea actuala se va derula în circa 20 – 25 de ani, de unde si necesitatea sprijinirii procesului care nu este unul perfect natural.

Cont.

Momentul începerii edificarii societatii informationale (în opinia autorizata a lui John Naisbitt) este anul 1956, când în SUA ponderea populatiei ocupate în domeniul informatiei a devansat pe cea ocupata cu producerea bunurilor materiale.

Alti specialisti fixeaza momentul în anii `70, odata

cu izbucnirea crizei petroliere (de exemplu, Jean Jacques Schreiber: “Sfidarea mondiala”, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1989), exemplul frecvent oferit fiind cel al economiei japoneze.

Cont.

În anul 1991, în SUA, s-a lansat programul “High Performance Computing and Communications”, care avea drept obiective:

- sustinerea si extinderea pozitiei de lider în toate domeniile de aplicare a retelelor de calculatoare;

- atingerea pozitiilor avansate în concurenta industriala prin integrarea în productie a sistemelor inteligente de reglare a productiei.

Cont.

Administratia americana a initiat, în anul 1993, un alt program (Clinton – Gore, “Technology for America`s Economic Growth; A New Direction to Build Economic Strenght ”) de reorientare a cercetarilor tehnologice pentru a consolida mecanismul economic si a accelera dezvoltarea industriilor.

Practic, principala masura a fost reprezentata de reorientarea modalitatilor de finantare a cercetarii fundamentale, realizata, prin traditie, de DoD, NASA, alte agentii si prin finantarea infrastructurii nationale de comunicatii.

Cont.

În U.E. a fost elaborata o “Carte Alba”

intitulata “Crestere, competitivitate si folosirea fortei de munca – provocari si cai

pentru a avansa spre secolul XXI”, în cadrul careia realizarea societatii informationale

detine un loc prioritar. Programul a demarat în anul 1993, cu etape si calendar de derulare precise.

Cont.

Conferinta GP – 87 desfasurata în februarie 1995 la Bruxelles a adoptat un pachet de 11 proiecte menite sa asigure constituirea societatii informationale. Grupul de lucru pentru tehnologia informatiei si dezvoltare al comisiei ONU pentru stiinta si tehnologie a concluzionat ca perspectivele enuntate de conferinta GP –87 nu tin seama de realitatile cu care se confrunta

tarile în tranzitie si cele în curs de dezvoltare, materializate în principal în:

Cont.

- puncte de pornire catre societatea informationala sensibil decalate;

- resurse economice si umane puternic diferentiate;

- structuri sociale diferentiate si multe inechitabile;

- niveluri distincte de organizare sociala si de management.

Drept urmare, “Grupul de lucru” a recomandat ca politica stiintifica si tehnologica din tarile în tranzitie si în curs de dezvoltare sa aiba un rol activ în procesul de impulsionare a dezvoltarii productiei si utilizarii tehnologiilor informatiei si comunicatiilor.

Cont.

Tarile UE au demarat în comun o serie de

proiecte pilot care au avut menirea demonstrarii fezabilitatii lor, dar si posibilitatea de a se solutiona o serie de probleme, precum: învatamântul la distanta, retelele pentru universitati, retelele informatice pentru trafic – în transporturi, retele în administratie, în comert etc.

Cont. În 1994 a fost întocmit raportul de evaluare Martin

Bangemann (“Europe and the Global Information Society – Recommandation to the European Council” – Cardis focus, Suplement 2 –15 July 1994) însotit de planul de actiune: “Calea europeana spre societatea informationala” a caror caracteristica principala o reprezenta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat.

La data elaborarii raportului (1994), în Europa existau circa 12 milioane de întreprinderi mici si mijlocii care au fost apreciate ca scheletul economiei europene care necesita o cât mai buna circulatie a informatiei.

Întreprinderile mici si mijlocii functioneaza prin interconectare cu marile firme si împreuna nu pot opera eficient fara o comunicare prin intermediul unor retele.

Cont.

În iunie 1995 s-a desfasurat la Bruxelles un Forum al tarilor central si est – europene împreuna cu tarile UE, destinat sporirii rolului cercetarii si aplicatiilor informaticii.

Au fost propuse: - stabilirea unor grupuri de lucru pe problemele

tehnologiei informatiilor, - promovarea parteneriatelor trans-europene în

cercetare - dezvoltare cu implicarea IMM-urilor; - dezvoltarea schimbului de informatii si experienta; - promovarea cooperarii în domeniu.

Cont.

În 1996, la Praga, a avut loc un al doilea

Forum, stabilindu-se jaloanele urmatoarelor actiuni, materializate intr-un plan de actiune: “Pregatirea viitorului împreuna”, prin care se solicita tarilor membre dezvoltarea unor strategii nationale pentru societatea informationala, cu accent pe sprijinirea micilor întreprinzatori în accesul la noile tehnologii.

Cont.

În ianuarie 1997, Comisia Europeana a recomandat examinarea politicii Uniunii în prevenirea ramânerii în urma a anumitor regiuni ale Europei, din cauza dificultatilor

în folosirea oportunitatilor legate de societatea informationala.

Un document strategic lansat de Comisia Europeana, în decembrie 1999, este "eEurope - an Information Society for all", initiativa considerata ca esentiala pentru reînnoirea si modernizarea economiei europene, pentru tranzitia în perspectiva anului 2010 la noua economie bazata pe cunoastere. Pentru implementarea acestor obiective s-au adoptat :

Cont. a. planul de actiune eEurope 2002, care pune accentul pe :

- asigurarea accesului ieftin, sigur si rapid la Internet;

- asigurarea resurselor umane si a competentelor necesare dezvoltarii si utilizarii pe scara larga a servicilor specifice societatii informationale;

- crearea culturii digitale si antreprenoriale necesare trecerii la noua economie;

- cresterea încrederii consumatorilor si a coeziunii sociale;

Cont.

b. planul de actiune eEurope 2005, care

mizeaza în special pe progresele tehnologice

din domeniul comunicatiilor în banda larga si al multi-platformelor de acces, pe sinergia dintre dezvoltarea infrastructurii, a industriei de tehnologia informatiei si cea de continut digital.

Cont.

c. Un program similar a fost adoptat si de tarile în curs de aderare la UE, sub titulatura eEurope + 2003 (iunie 2001), program de ampla angajare politica din partea tarilor candidate în vederea reducerii decalajelor existente fata de tarile vest- europene si accelerarii progresului catre societatea informationala. Cu diferite ocazii, s-a subliniat faptul ca dezvoltarea societatii

informationale europene constituie o conditie si totodata o garantie a integrarii.

Cont.

În România, ca si în celelalte tari europene, s-a elaborat o strategie de informatizare “Conceptia generala a informatizarii societatii românesti” înca din anul 1993, cu etape intermediare în 1996 si 2000.

Recent a fost elaborata si adoptata

"Strategia nationala pentru promovarea noii economii si implementarea societatii

informationale".

Cont.

Un capitol aparte atât în documentele europene cât si în strategiile nationale îl constituie utilizarea noilor tehnologii în mediul de afaceri si în special dezvoltarea comertului electronic. Pentru accelerarea comertului electronic sunt necesare câteva conditii esentiale:

- utilizarea sistemelor de plata securizate, - o buna logistica de distributie, - aplicarea semnaturii electronice, - cresterea încrederii agentilor economici si a consumatorilor

în acest nou tip de comert. Tarile care nu se vor integra valului informatizarii vor ramâne la

periferia viitoarei economii europene si mondiale. Neimplicarea întreprinderilor mici si mijlocii în programele de

informatizare va genera o economie atipica economiilor din tarile dezvoltate.

Cont.

Situatia informatizarii economiei României Institutul National de Statistica a realizat în 1999 o colectare de

informatii privitoare la stadiul informatizarii economiei nationale, numita Ancheta Structurala in Intreprinderi (ASI), de mare amploare, cu un grad de reprezentativitate de 97% pentru totalul întreprinderilor din România.

Cercetarea s-a adresat întreprinderilor din toate sectoarele de activitate (agricultura, industrie, comert, servicii, administratie centrala si locala, activitati financiar – bancare, societati de asigurari, activitati asociative, organizatii obstesti, unitati ale cultelor si comunitatilor religioase).

Au fost interogate 11.878 întreprinderi. Rata de non – raspuns a fost de 19%. Ancheta s-a reluat în anul 2000, fiind singura disponibila în

prezent si credibila la nivel national.

Cont.

Principalele rezultate: - numarul calculatoarelor a ajuns, în anul 2000, la 713 mii unitati; - utilizatorii de Internet au atins 800 de mii, fata de 500 de mii în

1998. - Investitiile în produsele IT (hardware si software) în anul 2000 s-au

distribuit pe ramuri astfel: - industrie + constructii 23,2%; - comert 14%; - servicii de piata 45,9%; - sistemul bancar si asigurari 16,7%. Semnificativa este si contributia sistemului majoritar privat în investitiile

din hardware: 63,4% din totalul investitiilor IT din industrie, 99,3% în comert, 49,4% în serviciile de piata, respectiv 55,4% în domeniul bancar si asigurari.

Cont.

Dupa marimea întreprinderii, investitiile în hardware s-au distribuit astfel:

- 10,3% în unitati cu sub 50 de salariati; - 17,9% în cele cu 50 – 249 salariati; - 71,3% în întreprinderile cu 250 de angajati si

peste. În volumul total al investitiilor în produse software,

întreprinderile mici si mijlocii (sub 250 de salariati) au detinut 8% din ramura industriei; 81,5% în comert, respectiv 7,3% în sistemul bancar si de asigurari.

Productia de software pe cont propriu în totalul investitiilor în produse IT reprezinta sub 5%.

Cont.

Sub media sectorului (240 de mii lei/ salariat, fata de 458 de mii lei), în schimb

sectorul depaseste media pe economie în

comert (882 mii lei, fata de 864 mii lei),

sectorul bancar si de asigurari (28.613 mii

lei) , fata de media nationala a sectorului

(28.613 mii lei).

Cont.

Pe regiuni de dezvoltare, Bucurestiul detine 66% din investitii, urmata de regiunea Centru (10%), pe ultimul loc plasându- se trei regiuni cu 3%: Nord – Vest, Sud – Vest, Nord – Est.

Pentru stabilirea locului României în context european, se utilizeaza date comparabile privind principalii indicatori ai Societatii Informationale în unele din tarile candidate la aderare si membri UE (pentru anul 2000) – tabelul 1.

Cont.

Tabelul 1

Tara Numar PC Ponderea Cheltuieli pentru Numar (mii unit.) cheltuielilor IT produse IT pe utilizatori

in PIB (%) persoana (euro /pers) internet (mii)

Bulgaria 361 1,7 25 430 Cehia 1342 3,9 190 1000 Ungaria 870 3,3 148 715 Polonia 2670 2,2 84 2800 România 713 1,0 14 800 Slovacia - 2,9 97 650 Slovenia 584 2,1 203 300 Total state 11.000 2,2 65 9251 candidate Total UE 107.830 2,7 620 91.285 Sursa: Institutul National de Statistic

Cont.

România se situeaza pe unul dintre ultimele locuri, la distanta de nivelul mediu al tarilor candidate si, evident, la “departare” de nivelul înregistrat în tarile UE.

Discrepantele în interiorul României

sunt si ele deosebit de mari, între mediul urban si rural, între ramuri, între activitatile din economie, între firme dupa dimensiunea

acestora.

Cont.

Rezultatele anchetei ENLARGE privind stadiul adoptarii e-Business În paragraful anterior s-au prezentat ultimele rezultate înregistrate

de statistica publica. În cadrul unui proiect european ENLARGE1 – parte a Programului

Tehnologiile Societatii Informationale, program sustinut de UE, s-a efectuat de catre un colectiv de cercetare din Institutul National de Cercetare si Dezvoltare în Informatica (I.C.I.) si Academia de Studii Economice – Bucuresti (A.S.E.), o ancheta privind dezvoltarea e-Business în cadrul întreprinderilor mici si mijlocii.

Aplicatiile e-Business presupun utilizarea pe scara larga a tehnologiilor informatiei (calculatoare, retele si software) si comunicatiilor Internet, în scopuri comerciale, pentru penetrarea pe noi piete, pentru consolidarea pozitiilor câstigate, pentru îmbunatatirea relatiilor cu clientii, furnizorii, partenerii, actionarii etc.

Ancheta a fost realizata în martie 2002.

Cont.

Esantionul întreprinderilor cercetate

Numarul unitatilor anchetate a fost n = 211 firme, putând fi considerat ca esantion de volum redus.

Respondentii la chestionar s-au structurat astfel:

- dupa functia detinuta în societate, respondentii s-au distribuit astfel:

30,4% directori (manageri generali);

49,2% directori (manageri);

13,8% conducatori de proiect;

6,6% alte functii;

Cont.

- dupa vârsta, respondentii s-au distribuit astfel: 41,2% cu vârsta 25 – 35 de ani; 26,4% cu vârsta 35 – 45 de ani; 27,5% cu vârsta 45 – 55 de ani; 4,9% cu vârsta 55 – 65 de ani. Aproape 80% din respondenti detin functia de

manageri generali sau manageri, deci persoane avizate asupre subiectului investigat.

Ponderea cea mai ridicata este detinuta de respondentii tineri, iar peste jumatate (53,9%) de conducatori de vârsta medie (35 – 55 de ani).

Cont.

Structura esantionului a fost urmatoarea: - dupa sectorul în care activeaza firmele,

situatia este : Sect. Primar – 2,5%; Sect. Secundar - 35,3%; Sect. Tertiar - 4,4%; Sect. Public - 4,9%; Alte sectoare - 52,9%;

Cont.

- dupa dimensiunea întreprinderii, în functie de numarul salariatilor, esantionul a fost alcatuit preponderent din întreprinderi cu 5 – 50 de salariati :

- 1-5 salariati : 17,5%;

- 5-50 salariati : 48,8%;

- 50-250 salariati : 0,9%;

- peste 250 salariati : 12,8%.

Cont.

Chestionarul anchetei Chestionarul, elaborat în cadrul proiectului

ENLARGE, a fost structurat pe cinci capitole importante, astfel:

Cap. 1. Informatii referitoare la nivelul societatii comerciale, cuprind întrebari referitoare la:

- gradul înzestrarii cu calculatoare, software si asigurare a accesului la Internet,

- initiativele actuale si intentiile de perspectiva privind aplicarea e-Businsess,

- motivatii, piedici întâmpinate, consecintele aplicarii asupra derularii afacerilor.

Cont.

Cap. 2. La nivelul pietei pe care opereaza societatea comerciala s-au urmarit aspecte gen:

- relatiile cu clientii si furnizorii,

- initiative actuale si intentii de perspectiva privind practicarea comertului electronic,

- motivatii, piedici si consecinte ale lor.

Cont.

Cap. 3. La nivelul ramurii în care activeaza

societatea s-au cules informatii privind :

- implicatiile e-Business si dezvoltarea comertului electronic,

- gradul de pregatire al sectorului financiar – bancar pentru a sustine afaceri electronice, - formele principale de finantare, etc.

Cont.

Cap. 4. La nivel national s-a urmarit:

- cadrul legislativ si reglementarile în vigoare,

- modul în care autoritatile guvernamentale si locale sustin întreprinzatorii, inclusiv pe cale legislativa.

Cap. 5. Cerintele de instruire – vizând modul

în care personalul este pregatit în adoptarea

strategiilor de e-Business.

Cont.

Principalele rezultate constatate

1.1 Asupra firmelor

Nu au în derulare un plan e-Business circa 61,2%, dar au în intentie sa investeasca în acest domeniu

Dintre organizatiile care nu au un plan e- Business, responsabilii respondenti apreciaza ca personalul este bine pregatit pentru o astfel de implementare în proportie de 31,4%, mediu pregatit 24,5% si foarte bine pregatit 17,6%.

Cont.

Din bugetul organizatiilor s-a alocat pentru e-Business în proportia cea mai mare 1 – 3% (anume 28,8% din respondenti).

Responsabil cu activitatea de e-Business la toate firmele este, în mod surprinzator, “managementul tehnic” si nu cel economic sau general.

Cont.

Referitor la avantajele confirmate, respectiv preconizate a se obtine, ele au fost ordonate de respondenti astfel : dintre avantajele confirmate, pe primul loc s-au plasat la majoritatea respondentilor “relatiile îmbunatatite cu clientii”, iar pe ultimul loc “cresterea productivitatii”, iar la preconizate pe locul întâi este ridicata “cresterea vanzarilor”.

Cont.

Dezavantajele aplicatiilor e-Business sunt percepute ca fiind:

1) o întretinere proasta a site-ului produce pagube; 2) conflicte pe canalele de distributie; 3) transparenta inutila; 4) îngustarea pietei preponderent catre produsele / serviciile de larg consum; 5) efecte negative asupra mediului de afaceri existent

Cont.

Asistenta în implementarea e-Business a

fost acordata în primul rând de consultantii

individuali, urmati de furnizorii de servicii

Internet, apoi de furnizorii IT.

Ca piedici majore în implementarea strategiilor e-Business, respondentii au indicat

drept cauza principala lipsa fondurilor (41,8%), infrastructura de telecomunicatii 39,8%.

Cont.

1.2 Referitor la mediul de afaceri·

Mijlocul de comunicare cu clientii cel

mai frecvent utilizat este întâlnirea „fata în

fata” (66,9%), fiind urmat de „telefon”, în

mod regulat utilizat de 52,9% din respondenti.

E- mailul nu este printre mijloacele

de comunicare preferate.

Cont.

În relatiile cu partenerii de afaceri, respondentii folosesc în mod regulat “discutiile directe” – 62,3% si “deseori” 25,5%.

În ce priveste prezinta modalitatile de comunicare utilizate “în mod regulat”, se constata ponderea redusa (12,2%) a comunicarii prin E-mail, mijloc ce depaseste doar „posta” clasica.

Cont.

Obiectivele principale urmarite în cadrul

comertului electronic sunt: promovarea si

vânzarile 25%, culegerea informatiilor

22,8%, analiza pietei 19,2%, supravegherea

concurentei 15,9%, cumpararea produselor

si serviciilor 15,8%, alte obiective 1,3%.

Cont.

Respondentii apreciaza costul facilitatilor de retea ca fiind: ridicat 38,3%, acceptabil 24,5%, foarte ridicat 18,6%, foarte scazut 1%, iar 9,6% nu stiu.

Dintre dificultatile extinderii noilor tipuri de servicii electronice de comert, ordinea indicata de respondenti a fost:

1.preturile ridicate 30,9%; 2.infrastructura de retea inadecvata 26,5%; 3.acces si conditii de utilizare de proasta calitate

22,6%; 4.echipamente terminale inadecvate 18,8%; 5.alte cauze 1,2%.

Cont.

Referitor la reclama on–line: 69,7% dintre

subiecti au declarat ca aloca din totalul

bugetului pentru reclama 7%, între 5 – 10% din bugetul reclamei este alocat de 22,7% din firme, iar peste 10% doar 7,6%.

De mentionat ca au raspuns la întrebare doar 32% dintre societati, deci foarte probabil ca cei 68% dintre manageri, deci societatiile, nu aloca nici un procent din buget reclamei on–line.

Cont.

Se constata un grad scazut de cunoastere

a modului derularii afacerilor în varianta

electronica; astfel, 46,1% dintre subiecti „nu stiu” nimic, iar 33,5% considera ca doar „câtiva” parteneri folosesc comertul electronic.

Majoritatea managerilor respondenti au o

încredere medie sau scazuta în securitatea

tranzactiilor electronice.

Cont.

1.3 Caracterizarea sectorului de activitate

Respondentii constientizeaza importanta e - Business în dezvoltarea firmei; astfel, rezultatele

indica faptul ca opinia preponderenta vizeaza oportunitatea.

Cont.

Dezvoltarea comertului electronic din punct de vedere al structurii afacerilor si al pietei este apreciata ca fiind scazuta si medie.

Referitor la web – marketing, managerii apreciaza ca importanta regionala este preponderenta – 11,9%, iar cea internationala – 10,43%.

Proportia de non – raspuns este de 66,8%. În opinia managerilor respondenti, atitudinea generala a populatiei fata de e - Business si fata

de Internet este cotata ca fiind de interes modest.

Cont.

Respondentii considera ca :

- sectorul financiar nu este suficient de dezvoltat pentru a permite tranzactiile financiare electronice (65,4% dintre respondenti);

- sursa finantarii pentru e-Business a fost reprezentata în principal (77,4%) de forma „autofinantare”;

- în proportie modesta fonduri guvernamentale - 2,4%;

- din punct de vedere al obtinerii finantarii, doar 8,9% din respondenti apreciaza ca „foarte usoara”, în schimb 52,6% considera obtinerea finantarii ca „dificila” sau „foarte dificila”.

Cont.

Referitor la „împrumuturi bancare” ca

suport financiar, firmele respondente se declara „complet satisfacute” doar în proportie de 3,7%, iar 79,6% se declara „putin satisfacuti” sau deloc „satisfacuti”.

Detalierea opiniei “nu sunt deloc satisfacut”

pe variante de suport financiar se prezinta sub forma : suport guvernamental, suport UE, capital de risc, imprumut bancar, alte surse.

Cont.

1.4.Aprecieri asupra cadrului legislativ Sprijinul guvernamental pentru micii

întreprinzatori si initiativele e-Business este perceput de managerii intervievati ca fiind inexistent (34,8%), slab (38,9%) si doar0,5% dintre subiecti îl considera foarte mare.

Marea majoritate a respondentilor (43,8%) considera cadrul legal ca nesatisfacator,iar 22,3% la limita acceptabilitatii.

Mai grav este faptul ca o proportie semnificativa (15,2%) nu stiu nimic despre acest subiect.

Mentionam ca Legea nr.365/2002 privind comertul electronic reglementeaza activitatea din acest domeniu, dar nu era în vigoare la momentul desfasurarii anchetei.

Cont.

Legislatia în domeniul proprietatii, comertului si contractelor se bucura de putina apreciere.

Sprijinul acordat de autoritatile locale întreprinzatorilor si respectiv initiativelor e-

Business este apreciat ca slab sau absent.

Cont.

Asupra eficientei organizatiilor în facilitatea

adoptarii afacerilor electronice, pe primul loc ca ineficiente sunt indicate “institutiile

guvernamentale”, iar pe primul loc ca eficienta - “industria IT”.

Cont.

1.5 Necesitatile de instruire

Referitor la domeniile în care subiectii

investigati considera ca este necesara o instruire a personalului pentru implementarea unei strategii e-Business, prioritatea maxima este atribuita “asigurarii securitatii si confidentialitatii”, “dezvoltarea unei

strategii în domeniul comertului electronic”.

Cont.

Cateva teme de interes :

1.Asigurarea securitatii si confidentialitatii;

2.Dezvoltarea unei strategii de e-Business;

3.Dezvoltarea unui plan de afaceri;

4.Finantarea initiativelor de e-Business;

5.Implementarea unei strategii de e- Business;

Cont.

6.Management tehnologic; 7.Obtinerea unui model de venit durabil; 8.Alegerea parteneriatelor potrivite pentru e-Business; 9.Metode electronice de plata; 10. Personalizarea si managementul relatiilor cu clientii; 11. Realizarea modelului corect de afaceri prin Internet;

Cont.

12. Piete de desfacere inter- societati (Business – to - Business);

13. Strategii de marketing prin Internet;

14. Identificarea surselor de solutii si expertiza în comertul electonic;

15. Tehnologia comertului bazat pe comunicatii mobile;

16. Colectarea on-line a informatiilor de marketing;

17. Mizele si riscurile reclamei on-line.

Cont.

S-a apreciat ca având prioritate minima în programele de instruire: “asigurarea securitatii si confidentialitatii”, celelalte domenii având frecvente de aparitie de 5 – 10%.

Managerii intervievati apreciaza ca perioada optima de desfasurare a cursurilor “sfârsitul de saptamâna” (week-end) 41%,urmata de varianta “la terminarea programului” 32%.

Cont.

Intrebari ?????

»E_Business ???

Istoric e-Comerţ - Evoluţia comerţului

electronic (e-commerce)

Dr. Mircea ANDRASIU

A1. Comerţ electronic şi afaceri electronice (electronic business)

Pentru cei mai mulţi, termenul comerţ electronic înseamnă a efectua cumpărături online, în World Wide Web. Totuşi, comerţul electronic (electronic commerce sau e-commerce) este mai mult decât procesul de cumpărare/vânzare de produse şi servicii peste reţele de comunicaţii, în particular Internet.

El include multe alte activităţi, cum ar fi: schimburi şi negocieri efectuate între instituţii/companii, procese interne ale companiilor pe care acestea le desfăşoară ca suport pentru activităţile de cumpărare/aprovizionare, vânzare, angajări, planificare etc.

Uneori se foloseşte termenul de afaceri electronice (electronic business sau e-business) pentru a numi comerţul electronic văzut în acest sens larg. Cei doi termeni se folosesc interschimbabil.

Convenim să folosim termenul comerţ electronic în sensul său larg, pentru a denumi toate activităţile de business (afaceri) care folosesc tehnologii Internet (reţeaua Internet, World Wide Web-ul, transmisii wireless pentru telefoane mobile etc).

Definiţii: ◦ e-business = “transformarea proceselor cheie de

afaceri indusă de folosirea tehnologiilor Internet” (IBM).

◦ e-business = aplicarea noilor tehnologii, în particular cele Internet şi Web, pentru a ajuta/sprijini persoanele fizice, companiile şi alte organizaţii să desfăşoare afaceri mai eficient.

A2. Categorii de comerţ electronic O clasificare uzuală se face după tipurile de entităţi care

participă în tranzacţii sau procese de business. Cele cinci categorii generale de comerţ electronic sunt:

business-to-consumer; business-tobusiness; procese de business; consumer-to-consumer; business-to-government.

Cele mai comune trei dintre acestea sunt: Cumpărarea de produse şi servicii, efectuată de clienţi pe Web, referită

ca business-to-consumer (B2C); Tranzacţii efectuate între companii pe Web, numită business-to-

business (B2B); Tranzacţii şi procese de business în care companiile, guvernele şi alte

organizaţii folosesc tehnologii Internet pentru a susţine activităţile de vânzare/cumpărare (procese de business).

Exemplu: o companie care produce dispozitive de redare audio stereo.

O companie realizeaza urmatoarele activitati: vinde produsele finite pe Web B2C;

cumpără materiale din care se fac boxe, de la alte companii, pe Web B2B;

desfăşoară alte activităţi pentru a converti materialele achiziţionate în boxe: gestiune resurse umane, închirieri/cumpărări de spaţii de lucru şi depozitare, menţinerea unor registre contabile, dezvoltarea de campanii publicitare etc.

Multe din aceste tranzacţii şi activităţi de business se pot desfăşura pe Internet/Web – aceste procese de producţie, activităţi de comunicare şi control sunt denumite procese de business de bază sau suport în comerţul electronic.

O reprezentare a dimensiunilor relative ale acestor componente ale comerţului electronic, ca şi volum valoric şi număr de tranzacţii:

B2C

B2B

Procese de business care susţin activitătile de aprovizionare şi vânzare

Categorie Descriere Exemplu

business-to-consumer Companiile vând produse şi servicii

consumatorilor individuali.

Walmart.com vinde produse clienţilor prin

intermediul site-ului său Web.

business-to-business Companiile vând produse şi servicii altor

companii.

Grainger.com vinde produse industriale

companiilor mici/mari prin intermediul site-

ului său Web.

procese de business care

sustin activităţile de

cumpărare şi vânzare

Companiile menţin şi folosesc informaţii

pentru a identifica şi evalua clienţii,

furnizorii şi angajaţii. În acelaşi timp,

partajează aceste informaţii, în mod

atent controlat, cu clienţii, furnizorii,

angajaţii şi partenerii de afaceri.

Dell Computer foloseşte conexiuni Internet

securizate pentru a partaja cu furnizorii

informaţii despre vânzările curente şi cele

prevăzute. Furnizorii pot utiliza aceste

informaţii pentru a-şi planifica propria

producţie şi pentru a livra părţi componente

către Dell în cantităţile necesare, la momentul

potrivit.

consumer-to-consumer Participanţii de pe o piaţă online pot să

îşi vândă/cumpere reciproc bunuri.

Consumatori individuali şi companii fac

schimburi pe piaţa online eBay.com.

business-to-government Companiile pot vinde bunuri şi servicii

agenţiilor guvernamentale.

Portalul CAL-Buy permite companiilor să

vândă online statului California.

A3. Dezvoltarea comerţului electronic De-a lungul timpului, cei angajaţi în activităţi de comerţ

au adoptat noile tehnologii şi unelte, pe măsură ce acestea au devenit disponibile, şi care au schimbat modul în care se făcea comerţul. Internetul a schimbat modul în care se vând, cumpără, angajează şi organizează activităţile de business mai repede şi mai profund decât orice altă tehnologie.

Forme timpurii de comerţ electronic, anterioare dezvoltării Internetului:

Electronic Funds Transfer (transferuri electronice de fonduri) – efectuate de peste 30 ani între bănci; sunt transmisii electronice de informaţii despre transferuri între conturi, peste reţele private de comunicaţii.

Electronic Data Interchange sau EDI – constau în transmiterea, între companii, de date în format electronic, conforme cu un format standard, despre: facturi, ordine de plată etc.

Fiecare astfel de categorie de documente conţine relativ aceleaşi date, permiţând crearea unor standarde şi “mutarea” lor în format electronic.

Iniţial EDI se făceau pe linii închiriate sau folosind serviciile unor firme care ofereau conexiuni si servicii de transmisie celor angajaţi în EDI (VAN – Value Added Network).

EDI diminuează/elimină cheltuielile pe care le presupun completarea formularelor respective, listarea, expedierea, re-introducerea în sistemele informatice la destinatar; totodată, se elimină şi erorile frecvente rezultate din introducerea repetată a datelor.

Etape (valuri) în dezvoltarea comerţului electronic: o primă etapă caracterizată de o creştere masivă (dublare sau

triplare valorică anuală), 1997-2000;

o “cădere” 2000-2003, când au dispărut, sau au fost înghiţite, multe dintre companiile care au pornit în primul val afaceri legate de Internet;

un nou val de creştere, dar mai stabilă şi la o rată mai mică, începând cu 2003.

Există multe diferenţe între caracteristicile primului şi ale celui de-al doilea val, la nivel de: caracter internaţional, finanţare, tehnologii de conectare la Internet ale participanţilor în activităţi de comerţ electronic. Câteva dintre ele:

Se preconizează mai multe valuri în dezvoltarea comerţului electronic, similar cu revoluţia industrială.

B1. Cum se aplică şi integrează tehnologiile Internet în procesele de business? Experienţa primului val în comerţul electronic a demonstrat că

fiecare companie trebuie să identifice între activităţile şi procesele sale de business pe acelea care pot fi îmbunătăţite, eficientizate, sau înlocuite folosind noile tehnologii.

Exemplu 1: unele companii au creat noi produse şi servicii, altele au îmbunătăţit promovarea, marketingul sau livrarea unora existente; identificarea unor noi clienţi; îmbunătăţirea operării finanţelor lor, a gestiunii resurselor umane. Diferă de la caz la caz locul unde se poate integra comerţul electronic în activităţile de business ale companiilor;

Exemplu 2: nu toate produsele pot fi comercializate online. Există unele produse care se pretează la vânzare online, anume cele care corespund din punct de vedere al mai multor caracteristici:

produsele de primă necesitate, ale căror caracteristici sunt bine cunoscute şi standardizate, şi care sunt greu de diferenţiat de alte produse similare furnizate de alţi vânzători: săpun, computere, bilete de avion, cărţi, CD-uri etc. Prin contrast, alte produse nu sunt adecvate acestui gen de vânzare: bijuterii antice, haine high-fashion etc.;

produse care au un adecvat (profil de expediere = colecţie de atribute ale produselor care condiţionează cât de uşor poate fi împachetat şi livrat produsul. De obicei e favorabil un raport mare valoare/(dimensiune şi greutate); există şi excepţii (bijuterii);

produsele dintr-un brand puternic, deoarece reputaţia brandului reduce preocuparea cumpărătorului referitor la calitatea produsului cumpărat fără a-l analiza fizic în prealabil.

Exemplu negativ: Pets.com – comerţul online în domeniu oferea prea puţine avantaje faţă de cel tradiţional. Produsele cele mai vândute prezentau un raport valoare-greutate prea mic => cheltuielile de expediere depăşeau încasările).

Avantaje: Pentru firmele care participă în comerţ electronic,

avantajele se pot rezuma pe scurt într-o frază: ”comerţul electronic poate duce la creşterea vânzărilor şi micşorarea costurilor”.

Câteva oportunităţi în comerţul electronic pentru vânzător:

Publicitatea online poate atinge publicul ţintă de oriunde, chiar şi pentru firme mici, şi cu costuri reduse.

Comunităţile virtuale care se creează pe Web sunt pieţe ţintă ideale pentru anumite tipuri speciale de produse şi servicii.

Şi pentru cumpărător, comerţul electronic aduce oportunităţi legate de cumpărare:

Identificarea de furnizori şi parteneri de afaceri, pentru firme;

Negocierea facilă de preţuri şi termene de livrare;

Creşterea vitezei şi acurateţii cu care companiile schimbă informaţii duce la reducerea costurilor de ambele părţi ale tranzacţiei;

Acces la o sferă mai largă de alternative, produse şi servicii, de la diverşi furnizori, faţă de comerţul tradiţional.

Distribuirea online pentru produse digitale

Lucrul la distanţă (telecommunicaţii)

Accesul la produse/servicii din zone aflate la distanţă; exemplu: învăţământ la distanţă.

Dezavantaje: Unele procese de business, inclusiv vânzarea şi livrarea anumitor

produse/servicii, nu vor putea fi niciodată transferate online cu succes. De exemplu: produse alimentare perisabile, bijuterii unicat, alte produse imposibil de inspectat la distanţă, indiferent de tehnologiile curente sau viitoare.

Unele produse/servicii necesită o masă critică de cumpărători potenţiali din Internet, pentru a realiza profit.

Dificultatea integrării bazelor de date şi a software-ului de procesare a tranzacţiilor tradiţional cu software pentru comerţ electronic. Aceste servicii de integrare pot fi extrem de costisitoare.

Pe lângă problemele tehnologice şi legate de software, există obstacole astfel:

de natura culturală şi legală, derivate din natura internaţională a comerţului electronic;

legate de securitatea comerţului şi plăţilor electronice;

legate de asigurarea secretului datelor individuale (ce tranzacţii efectuează, ce site-uri vizitează, ce preocupări are fiecare persoană etc).

Deoarece Internetul este o reţea globală, orice companie care se angajează în comerţ electronic devine o afacere internaţională. Problemele cheie pe care la întimpină orice companie care desfăşoară activităţi de comerţ internaţional apar la capitolele: încrederea clienţilor, cultură, limbă, infrastructură.

Încredere: vizitatorii site-ului unei companii care oferă comerţ electronic nu vor deveni clienţi decât în măsura în care au încredere în compania care e în spatele acelui site (identificare!).

Limba: traduceri automate vs traducător uman. Cultură (combinaţia limbă + obiceiuri): Wine.com, General Motors

‘nova’, “OK” sign, white color. Autorităţi/guvernare: există diverse forme de control care pot limita

dezvoltarea comerţului electronic. Exemplu: ţări din Orientul Mijlociu, Africa de Nord (materiale cu conţinut sexual sau care contravin viziunii tradiţionale asupra rolului femeii în acele societăţi), China (accesul cetăţenilor la informaţie externă).

Infrastructură: pentru livrare internaţională, plăţi, taxe vamale etc.

Activitate = o sarcină (task) efectuată de un lucrător ca parte din activitatea sa.

Tranzacţie = un schimb (exchange) al unei valori: o cumpărare, o vânzare, o conversie a unor materiale brute în produs finit.

O tranzacţie are întotdeauna asociate activităţi; a activitate poate să nu fie asociată nici unei tranzacţii ()

Proces de business = grup de activităţi şi tranzacţii secvenţiale, logic relaţionate.

(Exemplu: procesul de expediere a bunurilor către clienţi format din mai multe activităţi sau tranzacţii, inspectarea bunurilor, împachetarea, negocierea cu o companie pentru distribuirea produselor, etc).

Model de business = un set de procese care se combină pentru a produce un profit.

Model de venit = un set de procese folosite pentru identificarea clienţilor, pentru a face marketing acestora şi a genera vânzări către aceşti clienţi.

Q & A

UCDC - 2014

Curs initiere e_business

Dr. Mircea ANDRASIU

Curs

Capitolul 1: Introducere în e-business

1.1. Afaceri în mediu electronic (e-business)

1.2. Achizitii electronice (e-procurement)

1.3. Comertul electronic (e-commerce)

1.4. Promovarea online (e-marketing)

Cont.

Capitolul 2: e-business pe plan global - Google

Cont.

Capitolul 3: e-business în România: prezent si viitor 3.1. Comunitatea „online” românească

3.2. Comertul electronic

3.3. Plătile electronice

3.4. Publicitatea online

3.5. Tranzactii electronice B2B si B2G

3.6. Studii de piată online

3.7. Servicii financiare online

Cont.

Capitolul 4: e-Business vs. afaceri traditionale

4.1. Strenghts (puncte forte)

4.2. Weaknesses (puncte slabe)

4.3. Opportunities (oportunităti)

4.4. Threats (amenintări, pericole)

Cont.

Anexa A – Exemple de modele e-business

Cont.

Anexa B – Principalele servicii Google în mai 2008

Cap. 1

- 2008 – Cca. 1,5 miliarde oameni conectati, 30% cu acces la o conexiune de mare viteză;

- Oum (GB) : în China vor fi, pentru prima oară, mai multi abonati la internet în bandă largă decât în SUA;

- 2010 - 21% din locuintele din China aveau o asemenea conexiune;

-mai multi americani vor folosi internetul pentru a căuta produsele înainte de a se duce la magazin sa le cumpere efectiv;

Cont.

- Forrester Research - în următorii cinci ani,

această metodă de a face cumpărături va creste

cu o rată anuală de 17%;

-europenii au adoptat sistemul de achizitii prin internet, desi deosebirea dintre retailul online si cel

offline se estompează rapid;

- în 2011 valoarea vânzarilor de retail online a fost de peste 263 de miliarde de dolari, din care mai mult de o treime a fost realizată de cumpărătorii britanici.

Cont. Conform IDC, o firmă de consultantă, în 2008, vânzarile de

tip B2B pe internet au ajuns la o valoare de 650 de miliarde de dolari în America si un trilion dolari în toată lumea.

Îmbunătătirea sistemelor de căutare pe site-uri sau de navigare vor ajuta la promovarea de noi vânzari.

Guvernele din tările emergente vor urma exemplul dat de ChileCompra, un sistem de procurare online pentru operatori individuali, care conduceau afaceri, în 2008, în valoare de aproximativ 4 mld. USD, din care cea mai mare parte cu companii mai mici, locale.

Cont.

1.1. Afaceri în mediu electronic (e-business)

e-business : ( Gerstner -Corporate Executive Officer, IBM) - o

afacere ce urmăreste un proces ce se bazează pe un sistem informatic automatizat.

Afacerile electronice permit companiilor să îsi sincronizeze procesarea datelor interne si externe mult mai eficient si flexibil, pentru a lucra mult mai aproape de parteneri si furnizori si pentru a satisface mult mai bine nevoile si asteptările clientilor.

Practic e-business înseamnă mai mult decât e-comert:

e-business defineste strategia, e- commerce este un subset al acestei strategii.

Acesta urmăreste întărirea relatiilor cu partenerii si clientii, precum si îmbunătătirea eficientei folosind strategii de tip black box.

Cont.

E-business se referă la mijloacele electronice pe care o companie le foloseste pentru a-si conduce afacerile, spre deosebire de e-commerce care defineste mijloacele prin care site-ul companiei oferă posibilitatea de a cumpăra sau vinde produse online.

E-purchasing-ul presupune achizitia de bunuri, servicii sau informatii prin medii electronice (de cele mai multe ori Internet).

Mutându-si achizitiile online companiile au salvat deja milioane de dolari.

Cont.

E-marketing-ul descrie procesul prin care companiile îsi informează cumpărătorii, promovează si vând produsele si serviciile cu ajutorul Internetului.

Termenii care încep cu „e” sunt mai multi: e-finance, e-learning, e-service.

Dar, după cum observa cineva, se va renunta la acest „e” în momentul în care majoritatea afacerilor se vor face într-un mediu electronic (Kotler and Keller 2006, 493).

Cont.

Cont.

Solutiile informatice pentru e-business permit integrarea proceselor interne si externe ale companiei. Afacerile electronice pot fi dirijate folosind tehnologii ca: world wide web, Internet, intranet, extranet sau combinatii dintre acestea. Aplicatiile pentru e-business pot fi împărtite în trei categorii: 1. Sisteme interne: CRM, ERP, DMS, HRM; 2. Comunicare si colaborare în intreprindere: sisteme VoIP, CMS, e-mail, căsute vocale, sisteme de conferintă pe web, teleshopping, cataloage pe DVD, managementul proceselor; 3. Comert electronic de tip B2B sau B2C: magazine online, managementul lanturilor de furnizori (Supply Chain Management), marketing online (e - marketing) Când o organizatie decide că are nevoie si de o prezentă online, ea trebuie să decidă care dintre modelele e-business i se potriveste mai bine (Timmers 2000, 31).

Cont.

Relationările uzuale în cazul comertului electronic pot fi de tip B2B, B2C, C2C, B2G si sunt prezentate în Figura 2 - Modele de afaceri în comertul electronic. Modelul B2B se referă la tranzactiile electronice realizate între companii. Termenul B2B se foloseste pentru a descrie orice tip de activitate, fie ea marketing, vânzări sau tranzactii cu bunuri materiale sau servicii care se realizează cu precădere între două sau mai multe companii. Termenul Business-to-business se poate referi, de asemenea la totalitateatranzactiilor realizate într-un lant de valori înainte ca produsul finit să fie vândut lat consumatorul final. Evolutia sa în ultimii ani este prezentată în Figura 3 – Evolutia comertului electronic B2B.

Fig. 3 Evolutia comertului electronic B2B

Cont.

Modelul B2C se referă la tranzactiile cu amănuntul către cumpărători individuali si se bucură de un real succes în ultima perioadă (vezi Figura 4 – Evolutia comertului electronic B2C).

Acest model este asemănător cu cel de B2B deoarece companiile pot realiza vânzări cu amănuntul unor clienţi sau en-gross unor companii.

În momentul de fată sunt multe companii care sunt reprezentate în ambele modele de comert electronic, cum ar fi Amazon, Dell Computers, Barnes &Noble, Wal-Mart Online.

Fig. 4 Evolutia comertului electronic B2C

Cont.

În ceea ce priveste volumele tranzactionate, în cazul B2B acestea sunt semnificativ mai mari decât cele B2C. Acest lucru se datorează în principal adoptării tehnologiilor de comert electronic cu precădere în interiorul companiilor, decât al clientilor finali. De asemenea, trebuie avut în vedere că într-un lant complet furnizor-productie-distributie-retail există mai multe interactiuni B2B si doar una singură de tip B2C. Modelul C2C este un model în care consumatorii vând direct consumatorilor, de exemplu persoane care vând proprietăti, case, masini ale lor, cei care folosesc eBay pentru vânzări, reclama pe Internet/Intranet-ul companiei pentru serviciile proprii individului, vânzări de cunostinte, expertize, licitatii individuale etc.

Cont.

1.2. Achizitii electronice (e-procurement) Cunoscute si sub denumirea de schimb între furnizori, achizitiile electronice permit companiilor să interactioneze cu furnizorii si distribuitorii mult mai eficient, reusind chiar să realizeze si selectiile de oferte sau devize automatizate pentru lucrări complexe.

Cu toate că termenul e-procurement se referă, în mare parte, la tranzactii de tip B2B, sunt si unele cazuri când poate fi B2C. O astfel de platformă electronică permite cumpărătorilor si vânzătorilor să impună preturi sau să apeleze la licitatii deschise, pot alege dacă doresc să încheie si tranzactia online sau doar să oferteze potentialii parteneri.

Din punct de vedere al software-ului folosit se poate merge atât de departe încât cumpărările si vânzările să se facă automat, în limitele unor parametrii initiali impusi.

Cont.

Există sase tipuri de achizitii electronice (Wikipedia în engleză 2008):

1. Sisteme de planificare a intreprinderii (ERP) bazate pe solutii web, acestea

permitând plasarea de ordine de vânzare sau cumpărare în piată si livrarea

de bunuri sau servicii folosind o platformă software care rulează pe Internet;

2. Sisteme electronice de mentenantă si suport (MRO) sunt folosite în

perioada de garantie si post-garantie a produsului sau al serviciului;

3. E-sourcing se referă la identificarea de noi furnizori pentru o anumită

categorie de necesităti;

4. E-tendering este procesul de a trimite cereri de informatie către furnizori side a primi răspunsul acestora prin Internet;

5. Licitatii inverse ajută la cumpărarea unor produse sau servicii de la furnizoricunoscuti sau necunoscuti;

6. Informare electronică (e-informing) – colectarea si distribuirea informatiei lasi de la parteneri interni sau externi.

Cont.

În Figura 5 - Ciclul de viată al unei achizitii electronice se pot observa pasii ce trebuie urmati pentru a realiza un proces complet de achizitie electronică :

- cerere de oferta;

- licitatie;

- managementul vânzărilor;

- managementul ofertelor;

- managementul contractelor.

Fig. 5 - Ciclul de viată al unei achizitii electronice

Cont.

1.3. Comertul electronic (e-commerce) Comertul electronic reprezintă multitudinea proceselor software si comerciale necesare proceselor de afaceri să functioneze, numai sau în primul rând, utilizând fluxuri digitale de date.

Comertul electronic presupune utilizarea Internetului, a comunicatiilor digitale si a aplicatiilor software în cadrul proceselor de vânzare / cumpărare, el fiind o componentă a procesului de e-business.

În sens larg, comertul electronic este un concept care desemnează procesul de cumpărare si vânzare sau schimb de produse, servicii, informatii, utilizând o retea de calculatoare, inclusiv Internet-ul.

În sens restrâns, comertul electronic poate fi analizat din patru puncte de vedere, si anume:

Cont. 1. din punctul de vedere al comunicatiilor reprezintă furnizarea de informatii, produse, servicii, plăti, utilizând linii telefonice, retele de calculatoare sau alte mijloace electronice;

2. din punctul de vedere al proceselor de afaceri reprezintă o aplicatie tehnologică îndreptată spre automatizarea proceselor de afaceri si a fluxului de lucru;

3. din punctul de vedere al serviciilor este un instrument care se adresează dorintelor firmelor, consumatorilor si managementului în vederea reducerii costurilor si cresterii calitătii bunurilor si a vitezei de servire;

4. din punctul de vedere al accesibilitătii în timp real (online) reprezintă capacitatea de a cumpăra si de a vinde produse si informatii pe Internet sau utilizând alte servicii accesibile în timp real.

Cont.

În cadrul companiilor de tip pure-click putem include: motoare de căutare, furnizori de servicii Internet, site-uri e-comert, site-uri pentru tranzactii, furnizori de continut, precum si facilitatori.

Site-urile ce fac comert sunt acelea care vând o gamă variată de produse si servicii, în mare parte cărti, muzică, jucării, asigurări, actiuni, haine, servicii financiare s.a.m.d.

Dintre acestea, cele mai proeminente sunt Amazon, eBay si Expedia. Internetul este mai util în cazul în care clientul doreste o comoditate sporită la comandă (carti si muzică) sau costuri reduse (tranzactionare actiuni, stiri).

Cont.

Este, de asemenea, util atunci când cumpărătorii caută informatii despre caracteristicile produselor sau preturi, cum este în cazul automobilelor sau a computerelor. Internetul este mai putin util atunci când este vorba de produse ce trebuie examinate sau probate în prealabil. Dar chiar si acest segment are exceptiile sale: oamenii pot comanda mobilă de la EthanAllen.com, electrocasnice mari de la Sears.com sau computere scumpe de la Dell sau Gateway fără a le încerca înainte.

Tabelul 1 - Perceptie vs. realitate în ceea ce priveste e–business

Cont.

Companiile de tip pure-click au ajuns la o capitalizare astronomică în anii 1990, în unele cazuri chiar depăsind capitalizarea unor companii mari ca United Airlines sau Pepsi. Acestea au fost considerate o amenintare reală a companiilor ce făceau afaceri în modul traditional până cand totul s-a prabusit în anii 2000.

Cont.

Cu toate că a fost exagerată cresterea, la fel a fost si declinul companiilor active strict pe piata electronică.

Companiile trebuie să aibă o grijă sporită atunci când îsi creează si operează web-site-urile. Relatia cu clientul este critică. Companii cum ar fi Ritz Camera folosesc chat-ul online pentru a le oferi clientilor informatii imediate despre produsele aflate spre vânzare pe web-site-ul lor. Compania de investitii financiare Vanguard îsi învată clientii să le folosească web-site-ul prin telefon.

Ca un rezultat imediat, Vanguard a reusit să îsi reducă personalul la

jumătate, având în vedere că un apel telefonic la relatii cu clientii costă compania 9$, pe când un login web costă câtiva centi.

Cont. Companiile profitabile active pe Internet sunt rare. Din peste 200 de companii „electronice”, aproximativ 40% au realizat profit in anul 2003 In mijlocul recesiunii tehnice, companiile au renuntat la cheltuielile pentru web. Cheltuielile cu e–business au crescut in fiecare an, in 2003 ridicandu-se la 27% din toate cheltuielile tehnice. Internetul in bandă largă nu a avut succes Abonamentele broadband in America s-au dublat din 2001 pană in 2003 si cresc in continuare cu 56%. Castigurile in productivitate din e – business s-au dovedit a fi modeste. Productivitatea s-a dublat, dar cea mai mare accelerare a acesteia s-a produs in industriile ce folosesc intens tehnologia, de exemplu cea auto. Publicitatea online a murit A crescut popularitatea reclamelor in rezultatele de căutare, reusind să aducă publicitătii online o cifră de afaceri de 6,6 miliarde $, in 2003.

Cont.

Investitorii initiali ai acestui tip de companii au pierdut multi bani. O investitie initială (IPO) de 1.000 $, bună sau rea, a adus un profit de 35%. Comertul B2B nu s-a folosit niciodată.

Cu toate că multe dintre tranzactiile B2B au esuat , in 2003 au fost realizate afaceri in valoare de 3.900 miliarde $. Castigurile din era web se rezumă la companii tehnice.

Mai mult de 80% din cresterea inregistrată din 1995 este in industriile non–tehnice.

Cont.

Cu toate că site-urile specializate pe comerţ B2C sunt deobicei în centrul atenţiei, cea mai multă activitate se petrece în comerţul electronic B2B. Site-urile construite pentru interacţiuni de tip B2B redefinesc relaţia furnizor-consumator în cele mai profunde feluri. Companiile folosesc site-uri pentru licitaţii, contracte la vedere (SPOT), cataloage de prezentare online, site-uri în regim barter, precum si alte resurse online pentru a obţine preţuri mai bune.

În 2002, LendingTree a intermediat 1,5 miliarde de împrumuturi, în numele a 170 de clienţi. Împrumuturile retail sunt un serviciu ideal de tranzacţionat online: sunt foarte standardizate, industria aceasta este fragmentată si un volum mare de tranzacţii permit ca multe surse de profituri mici să se adune.

Cont.

Scopul site-urilor B2B este acela de a face pieţele mai eficiente. În trecut, cumpărătorii trebuiau să depună un efort imens si să aloce resurse nenumărate pentru a colecta informaţii de la furnizorii de peste tot din lume.

Cu ajutorul Internetului, cumpărătorii au acces facil la un volum mare de informaţii.

Cont.

Ei pot obţine informaţii de la: site-urile web ale furnizorilor, agregatorii de informaţii (intermediari), market-makers, intermediarii ce fac legături între cumpărători si vânzători, precum si comunităţile de clienţi, care sunt portaluri web în care cumpărătorii pot dezbate detali legate de produsele si serviciile furnizorilor. Impactul direct al acestor mecanisme este acela de a face preţurile mult mai transparente.

În cazul în care produsele nu sunt diferite, presiunea asupra preţurilor va creste. În cazul în care produsele sunt foarte diferite între ele, cumpărătorii vor avea o imagine mult mai clară despre valoarea reală a acestora. Furnizorii care au o calitate superioară a produselor vor putea să îsi pună în lumină raportul calitate-preţ; pe de altă parte, furnizorii cu produse asemănătoare, vor trebui să îsi ajusteze preţurile pentru a putea face faţă concurenţei.

Cont. Companiile clasice au ezitat să îsi adauge activitate online. Multe companii si

au creat pagini web, dar au rezistat să nu îsi creeze functionalitatea de comert electronic la site-ul lor. Le era frică de faptul că, vânzând online vor creea un conflict de canal, adică vor concura cu retailerii, agentii sau chiar cu propriile lor magazine.

Compaq, de exemplu, s-a temut că retailerii vor renunţa să le distribuie produsele lor dacă vor decide să îsi vândă online produsele.

Merrill Lynch au ezitat să introducă serviciul de tranzacţionare online pentru a nu concura cu E*TRADE, Schwab, precum si alte companii asemănătoare. Chiar si librăriile Barnes & Noble au ezitat iniţial să îsi deschidă un magazin online si să concureze cu Amazon. Toţi acestia au cedat, în final, realizând cât de esenţială este prezenţa online în aceste branse.

Adăugarea unui canal de marketing dedicat pentru comerţ electronic creează o reţinere a retailerilor, brokerilor, agenţilor si a altor intermediari. Întrebarea este: cum să vinzi prin intermediari si cu ajutorul comerţului electronic?

Există cel puţin trei strategii de a câstiga încrederea intermediarilor.

Cont.

Una ar fi să oferi o gamă de produse diferită pe Internet de cea vândută în magazinele clasice.

A doua strategie ar fi de a oferi retailerilor comisioane mai mari pentru ca acestia să ignore impactul negativ

A treia strategie ar fi să se colecteze comenzile online, dar produsele să fie livrate si plătite prin reţeaua clasică de retaileri. Unele companii ce îsi desfăsoară activitatea predominant online, cum ar fi Dell, au fost nevoite să îsi creeze puncte de prezenţă fizică în lanţuri de magazine, cum ar fi Sears, pentru a ajunge mai usor la clienţi si pentru ca acestia să poată „atinge” produsele. Cu toate avantajele e-business, băncile au descoperit că unii clienţi – mai precis aproximativ 80% – încă preferă să realizeze operaţiunile bancare din clădirea băncii, si nu prin intermediul unei pagini de Internet (Kotler and Keller 2006).

Cont.

Cea mai multă activitate se petrece în comerţul electronic B2B. Site-urile construite pentru interacţiuni de tip B2B redefinesc relaţia furnizor-consumator în cele mai profunde feluri. Companiile folosesc site-uri pentru licitaţii, contracte la vedere (SPOT), cataloage de prezentare online, site-uri în regim barter, precum si alte resurse online pentru a obţine preţuri mai bune. În 2002, LendingTree a intermediat 1,5 miliarde de împrumuturi, în numele a 170 de clienţi. Împrumuturile retail sunt un serviciu ideal de tranzacţionat online: sunt foarte standardizate, industria aceasta este fragmentată si un volum mare de tranzacţii permit ca multe surse de profituri mici să se adune.

Cont. Scopul site-urilor B2B este acela de a face pieţele mai

eficiente. În trecut, cumpărătorii trebuiau să depună un efort imens si să aloce resurse nenumărate pentru a colecta informaţii de la furnizorii de peste tot din lume. Cu ajutorul Internetului, cumpărătorii au acces facil la un volum mare de informaţii. Ei pot obţine informaţii de la: site-urile web ale furnizorilor, agregatorii de informaţii (intermediari), market-makers, intermediarii ce fac legături între cumpărători si vânzători, precum si comunităţile de clienţi, care sunt portaluri web în care cumpărătorii pot dezbate detalii legate de produsele si serviciile furnizorilor. Impactul direct al acestor mecanisme este acela de a face preţurile mult mai transparente. În cazul în care produsele nu sunt diferite, presiunea asupra preţurilor va creste. În cazul în care produsele sunt foarte diferite între ele, cumpărătorii vor avea o imagine mult mai clară despre valoarea reală a acestora. Furnizorii care au o calitate superioară a produselor vor putea să îsi pună în lumină raportul calitate-preţ; pe de altă parte, furnizorii cu produse asemănătoare, vor trebui să îsi ajusteze preţurile pentru a putea face faţă concurenţei.

Cont.

e-marketing, online marketing sau publicitatea online este marketarea unor

produse sau servicii pe Internet. Când se referă la plasarea unor subseturi de reclame pe web se numeste web advertising (webvertising). Internetul aduce multe beneficii marketingului incluzând costuri reduse în distribuirea informaţiei către un public global.

Natura interactivă a Internet marketingului, în ceea ce priveste răspunsul instant si prompt sunt calităţi de bază ale mediului. Marketingul pe Internet a avut un impact major asupra unor industrii orientate pe retail, cum ar fi: muzică, filme, farmacii, bănci, pieţele de tip troc, precum si asupra industriei de publicitate în sine.

Cum, în ultima vreme, companiile si-au tot mărit bugetele de publicitate online, acestea au ajuns să le depăsească pe cele de la radio în termeni de cotă de piaţă. Azi, în 2008 serviciul furnizat de Apple, iTunes a devenit cel mai mare vânzător de muzică din Statele Unite ale Americii.

Figura 7 - Conceptul de marketing prin afiliati (parteneri)

Cont. E-marketingul leagă si părţile creative precum si cele tehnice ale

Internetului incluzând design, dezvoltare, publicitate si vânzări. Dintre cele mai comune metode si tehnici de online marketing remarcăm: search engine marketing, reţele de publicitate online, publicitate contextuală (ţintită), marketing comportamental, publicitate în software gratuit, marketing prin e-mail (incluzând spam-ul), newslettere, afiliaţi / parteneri, publicitate interactivă, managementul reputaţiei online (Online

Reputation Management), studii de piaţă online, precum si marketing în mediile sociale: bloguri sau marketing viral (vezi Anexa A – Exemple de modele e-business).

Marketingul prin afiliaţi a fost inventat de către CDNow.com în 1994 si impus pe piaţă de către Amazon.com în 1996 prin „Associate Program”.

Cont.

Publicitatea contextuală se referă la reclamele ce apar pe website-uri sau în alte medii (de exemplu telefoane mobile) unde conţinutul este selectat si automatizat pentru ca utilizatorul final să vadă cele mai relevante materiale publicitare pentru conţinutul ce îl vizionează.

Tabelul 2 - Top-ul reţelelor de publicitate online pe plan global, în ianuarie 2008 prezintă informaţii concrete în ceea ce priveste segmentarea pieţei de publicitate contextuală (de notat că Google a achiziţionat DoubleClick în martie 2008, reusind să îsi pună concurenţii de la Microsoft si Yahoo pe gânduri să se alieze pentru a putea contracara cota de piaţă imensă pe care o are Google în publicitatea online).

Tabelul 2 - Top-ul reţelelor de publicitate online pe plan global

Cont.

Managementul reputaţiei online (ORM) îsi propune să accentueze prezenţa unei persoane în mediul virtual, adresându-se în principal celor care sunt interesaţi de acea persoană căutând-o pe Internet si, de asemenea, să îi creeze o imagine online, în cazul în care aceasta lipseste (cele mai elocvente exemple sunt site-urile personalităţilor politice în preajma alegerilor). Dacă o companie îsi gestionează campania prin email corect, atunci nu numai că îsi construieste relaţii temeinice cu clientela, ci îsi si îmbunătăţeste profiturile. Emailul presupune doar o fracţiune din costurile unei campanii direct-mail.

De exemplu, Microsoft a cheltuit aproximativ 70 milioane de dolari pe an pe campanii prin postă clasică. Acum trimite 20 de milioane de e-mailuri în fiecare lună cu un cost semnificativ mai redus faţă de campaniile bazate pe hârtie.

De asemenea, comparate cu alte forme de online marketing, e-mailul este câstigător din toate punctele de vedere. De exemplu, CTR pentru bannerele clasice a pierdut din teren până la 1%, pe când CTR pentru emailurile cu conţinut targetat poate ajunge până la 80%.

Cont.

Clienţii sceptici pot opta pentru o soluţie de cost-per-click, în cazul acesta ei fiind taxaţi doar când un vizitator al site-ului dă click pe un banner publicitar. Din pacate, această soluţie este ceva mai costisitoare, preţul unui click se stabileste prin legea cererii si a ofertei (vezi Tabelul 3 - Diverse valori ale CPC, în aprilie 2008 si Figura 9 - Valoarea medie CPC, excluzând reclamele financiare).

Pentru a derula o campanie de succes prin e-mail, se pot lua în considerare următoarele sfaturi (Kotler and Keller 2006, 617):

Cont.

- Clientul trebuie să aibă un motiv să răspundă;

- Conţinutul e-mailurilor trebuie să fie personalizat;

- E-mailul poate avea conţinut ce nu poate fi inclus în scrisorile clasice (de exemplu – oferte turistice de ultimă oră);

- Procesul de renunţare (unsubscribe) trebuie să fie facil.

Capitolul 2

Capitolul 2: e-business pe plan global - Google Sergey Brin si Larry Page s-au întâlnit în vara lui 1995 la

universitatea Stanford. Între ianuarie 1996 si decembrie 1997 ei au creat BackRub, predecesorul motorului de căutare Google.

Obiectivul a fost de a organiza mai bine cantitatea imensă de informaţie de pe Internet. Pentru a fi cât mai eficienţi, ei au folosit un număr impresionant (în jur de 100000) de computere obisnuite legate în reţea pentru a obţine puterea de calcul necesară creeri indexului motorului de căutare. Cei doi au creeat compania Google Inc. În 7 septembrie 1998. Si-au suspendat studiile si au strâns un milion de dolari de la familie, prieteni si investitori.

Un rol foarte important în istoria Google au avut-o companiile care au crezut în motorul de căutare si l-au integrat în propriile produse si web site-uri: AOL, Netscape, Virgillo, Virgin Net, NetEase (David 2007, 34-49).

Cont. Calitatea serviciilor Google au fost confirmate si de

rezultatele financiare ale companiei. Compania a devenit profitabilă încă de la sfârsitul anului 2001. Cresterea a continuat, iar oferta de listare pe bursă a venit în august 2004 cu 19,6 milioane de acţiuni oferite publicului la preţul de 85 de dolari per acţiune.

În mai puţin de un an de la IPO de 85$ acţiunile Google au spart bariera de 300$, în toamna anului 2007 depăsind pragul de 700$ / acţiune, capitalizarea

ajungând la 181 miliarde de dolari in mai 2008, cu o valoare estimată de piaţă de 169 miliarde de dolari (Yahoo Finance 2008).

Cont. Ca si cod etic, Google foloseste 10 principii ce s-au dovedit a fi

adevărate (Google - Informaţii despre companie 2008): 1. Concentrează-te pe utilizatorul final, iar toate celelate se

vor rezolva 2. Cel mai bine este să faci un singur lucru, dar pe acela să-l

faci foarte bine 3. Mai repede este mai bine decât mai încet 4. Democraţia pe Internet funcţionează 5. Nu trebuie să fi la birou ca să ai nevoie de o informaţie 6. Poţi face bani fără a face rău 7. Întotdeauna este si mai multă informaţie disponibilă 8. Nevoia de informaţie depăseste orice limite 9. Poţi fi serios fără să porţi un costum 10. Doar “bun” nu este suficient de bine

Cont. Misiunea Google susţine că scopul companiei este acela de a

organiza toată informaţia din lume si de a o face universal accesibilă si utilă. Modalitatea cea mai eficientă si, în final cea mai profitabilă, pentru a-si realiza misiunea este aceea de a pune nevoile utilizatorilor pe primul loc. Au aflat de-alungul timpului că o calitate ridicată a experienţei utilizatorilor duce la sporirea traficului si la o promovare verbală între utilizatori. Orientarea spre utilizator se reflectă în cele trei angajamente pe care Google le-a făcut utilizatorilor serviciilor sale:

1. Vom face tot posibilul să furnizăm cele mai relevante si cele mai utile rezultate ale căutării, independente de interesele financiare. Rezultatele căutării vor fi obiective, iar PageRank-ul nu poate fi cumpărat

2. Vom face tot posibilul să furnizăm reclamele cele mai relevante si utile. Dacă orice element dintr-o pagină de rezultate este influenţat de plăţi făcute către noi, acest lucru va fi precizat clar utilizatorului. Reclamele nu trebuie să fie enervante.

3. Nu ne vom opri niciodată din a îmbunătăţi experienţa pe care o trăieste utilizatorul când foloseste serviciile noastre.

Cont.

În ceea ce priveste strategia de marketing a Google, aceasta este în mare parte concentrată spre stabilirea unor standarde înalte de calitate pentru utilizatorii săi.

Realizând acest lucru, practic promovarea se face de la sine, prin recomandarea actualilor clienţi ai serviciilor. De asemenea, Google realizează diverse sondaje de marketing prin intermediul produselor aflate în stadiu „beta” în Google Labs. Alte produse, cum ar fi Gmail sunt lansate către un public restrâns pentru început. Gmail a fost lansat cu motto-ul că nu va mai trebui să stergi niciodată nici un mail; pur si simplu le salvezi pe toate si le poţi accesa oricând ai nevoie folosind motorul de căutare integrat. Imediat după lansare, datorită spaţiului oferit pentru e-mailuri, ceilalţi furnizori de servicii asemănătoare, Yahoo si Microsoft, au fost nevoiţi să mărească si ei spaţiul de stocare pentru serviciile lor de e-mail (vezi Anexa B – Principalele servicii Google în mai 2008)

Tabelul 4 - Google si principalii săi competitori la sfârsitul anului 2007

Cap. 3

• Capitolul 3: e-business în România: prezent si viitor

3.1. Comunitatea „online” românească Înainte de a începe să discutăm despre modele de

afaceri electronice de succes în România, trebuie să remarcăm comunicarea intensă între oamenii de business online din România. Reţeaua impresionantă de site-uri personale, bloguri de companii prezintă o viziune foarte clară asupra intensităţii cu care aceste persoane comunică zilnic si viteza cu care orice informaţie ajunge la toată lumea din domeniu prin intermediul uneltelor RSS, microblogging (Twitter si Cirip) sau presa scrisă online

Cont. • 3.2. Comerţul electronic Probabil că cea mai dezvoltată ramură a e-business

- ului în România este comerţul electronic, aceasta aproape dublându-se în fiecare an, pentru 2008 fiind estimată o cifră de afaceri de 250 milioane de euro a acestui segment de comerţ, urmând să atingă pragul de 1 miliard de euro in 2010, în condiţiile în care există în piaţă peste 1000 de magazine online.

Principalele articole comercializate sunt cele din industria IT&C, principalele motive ale cresterii acestor tipuri de servicii fiind cresterea accesului la Internet, precum si a gradului sporit de securizare a plăţilor online (Cotidianul 2008).

Figura 15 - Evolutia cifrei de afaceri eMag

Cont. 3.3. Plăţile electronice

Cel mai recent studiu dat publicităţii de Visa Europe, "Magazinul viitorului, 2012-2015", arată că viitorul aparţine comercianţilor care vor implementa tehnologia digitală. Contrar opiniilor că magazinele online ar putea ajunge să joace un rol mai important decât magazinele “din cărămizi si mortar”, noul studiu comandat de Visa Europe arată că aceste două canale de distribuţie vor juca probabil roluri complementare.

Cum se estimează că vânzările prin Internet vor acoperi aproape 20% din cifra de afaceri până în 2012-2015, iar site-urile web sunt destinate într-o măsură tot mai mare nu doar informaţiilor, ci si tranzacţiilor, vom asista probabil si la o crestere a nivelului de tehnologizare a comercianţilor.

Cont.

Ca urmare, vom constata o crestere a ponderii unor activităţi cum ar fi: scanarea automată efectuată chiar de către clienţi, urmăririrea produselor pentru inventar cu ajutorul RFID (Radio-Frequency IDentification – Identificare prin Radio- Frecvenţă) si promoţii-ţintă livrate direct consumatorilor, în timp ce îsi fac cumpărăturile.

În plus, consumatorii vor avea acces la facilităţi bazate pe computer/internet, în magazin, care le vor asigura acces imediat la date despre produse si clienţi.

Cont.

Conform studiului ‘Magazinul viitorului - 2012-2015’’, un raport comandat de Visa Europe si realizat de Centrul pentru Cercetări în domeniul Comerţului, numărul micilor comercianţi este posibil să scadă până în 2015, de altfel peste un sfert din retaileri (28,7%) se asteaptă ca numărul de magazine să scadă.

Este probabilă si o schimbare a formatelor de magazin, căci 70% din comercianţi estimează că vor introduce noi formate si mai multe servicii de informare, până la data respectivă.

Cont.

Clienţii vor putea să comande pe site-uri web si să îsi ridice articolele din magazine, în timp ce magazinele mici se vor concentra asupra serviciilor si informaţiei, mai degrabă decât asupra acumulării unor inventare masive de produse.

Scanarea automatizată a produselor chiar de către clienţi promite să devină un element important, deoarece peste 22% dintre retaileri estimează că vor introduce această procedură într-o formă sau alta.

Etichetele cu sisteme de identificare pe bază de frecvenţe radio vor fi probabil introduse de 34% dintre retaileri, pentru a-i ajuta să beneficieze într-o mai mare măsură de inventarul de produse si gestionarea acestuia, dar si pentru a oferi clienţilor promoţii, în timp ce aproape 50% dintre retaileri se asteaptă să folosească tehnologia pentru a trimite clienţilor promoţii adaptate în funcţie de diverse segmente de public-ţintă, folosind datele demografice si informaţiile de pe cardurile de fidelitate pentru a trimite mesaje e-mail si texte.

Cont. Rolul esenţial pe care tehnologiile convergente îl

vor juca în modelarea spaţiului de retail al viitorului este evident pentru toata lumea.

Studiul arată că, desi e posibil să se producă schimbari într-o perioadă de timp relativ scurtă, Magazinul Viitorului va fi probabil modelat de o gamă întreagă de tehnologii în era digitală, însă avand toate un obiectiv comun: să creeze un mediu mai comod pentru client pe de o parte, iar pe de altă parte să diferenţieze mai puternic companiile, asigurând astfel o cotă de succes mai mare anumitor vânzători“, a declarat Steve Perry, Executive Vice president, Visa Europe.

Alte constatări importante ale raportului, bazat pe interviuri cu comercianţi din sapte ţări europene sunt:

Cont.

- Aproape 60% din retaileri consideră că obiectivul predominant al site-urilor web de retail va fi să faciliteze tranzacţii, în timp ce 1/5 consideră că rolul acestora va fi să furnizeze informaţii;

- Aproximativ 60% din retaileri se asteaptă ca site-urile lor web si magazinele propriu-zise să fie similare, în timp ce aproape 23% dintre ei estimează că aceste două elemente vor fi complet diferite si vor avea funcţii distincte;

- Dintre cei care nu se asteaptă să existe similitudini complete între site-urile web si magazinele propriu-zise, mai mult de jumătate estimează că vor opera formate separate;

Cont.

- Peste două treimi din retailieri estimează că vor lansa noi formate, ca de exemplu servicii de informare si puncte locale de ridicare a mărfurilor, pe lângă cele existente; cei care spun că este cel mai probabil să procedeze astfel sunt comercianţii din Marea Britanie si Olanda;

- Până în 2012-2015, peste 71% dintre consumatori vor consulta probabil Internetul înainte de a face cumpărături;

Cont. - 48% dintre retailieri estimează că vor furniza

dispozitive electronice pentru clienţi, sub forma unor chioscuri electronice sau PC-uri interactive, până în 2015;

- cei care vor introduce, cel mai probabil, aceste tehnologii până la data respectivă sunt retailerii din Suedia si Germania (52,7% si respectiv 52,6%);

- 48% dintre retaileri consideră că plăţile electronice sunt importante sau foarte importante pentru a obţine automatizarea interacţiunii cu clientul, ceea ce ar însemna autoservire si plăţi automatizate. Cel mai puternic punct de vedere în acest sens este exprimat de retailerii din Marea Britanie (53%) si Olanda (50%)

Cont. Întrebaţi în ce masură vor adopta în viitor tehnologiile

avansate de piaţă, retailerii europeni au demonstrat un grad ridicat de deschidere către acceptarea acestora, în special în Marea Britanie, referindu-se la opţiuni de plata precum carduri contactless, carduri multifuncţionale care pot fi carduri de debit, de credit sau preplătite, la alegere, dispozitive ce pot fi atasate la brelocul de chei sau plăţi efectuate prin intermediul telefonului mobil (Centre for Retail Research - Visa Europe 2008).

În cazul plăţilor electronice cu ajutorul unui card de credit sau debit, procesatorul principal pentru România este Romcard, iar ca agregatori se remarcă Dotcommerce si Gecad ePayment.

Cont.

Pentru ca un magazin online să poată accepta plata cu card, are nevoie de o infrastructură software care să ajute la autentificare, autorizarea tranzacţiei si la execuţia ei. Această infrastructură este oferita de o bancă împreună cu procesatorul de carduri, Romcard.

Astfel, magazinul ce doreste să accepte plăţi cu card trebuie să încheie contracte cu banca si cu Romcard sau, mai simplu, direct cu un agregator de plăţi. Pe piaţa microplăţilor se fac remarcate SimPlus si Mobilpay. Aceste tipuri de plată electronică sunt destinate serviciilor cu valoare fixă (2,3,4 euro) si se realizează, de cele mai multe ori, prin Premium SMS.

Cont. 3.4. Publicitatea online

O dată cu cresterea ratei de penetrare a Internetului în pieţele emergente, există un interes tot mai sporit pentru publicitatea online si serviciile de marketare a unor produse sau servicii prin intermediul Internetului sau a reţelelor de tip Intranet.

În ceea ce priveste piaţa de publicitate din România, se estimează o crestere cu 30% în 2008 până spre 700 milioane de euro (vezi Figura 17 - Bugete de publicitate estimate pentru România, în 2008).

În ceea ce priveste Internetul, acesta va avea o evoluţie semnificativă pentru că 2008 este si anul ce va aduce primele date calitative din piaţă prin intermediul Studiului Naţional de Audienţă si Trafic Internet (SATI).

Tabelul 5 - Topul agentiilor de publicitate online în România (iunie 2008)

Figura 17 - Bugete de publicitate estimate pentru România, în 2008

Tabelul 6 - Publicitatea online pe categorii de consumatori (Sursa: Boom)

Cap. 4

Capitolul 4: e-Business vs. afaceri tradiţionale

Performanţa afacerilor electronice faţă de cele clasice depinde într-o mai mică măsură de factorii interni, si într-o mai mare măsură de factorii externi.

În cazul studiului comparativ, vom utiliza o analiză SWOT complexă care utilizează lista de control „10+1” detaliată pe baza celorlalte trei liste de control (7 medii, 7 resurse, 4 meta - performanţe). Figura 18 - Componentele analizei SWOT prezintă elementele de bază ce vor fi abordate în detaliu în acest capitol.

Cont. Analiza SWOT (sau altfel spus matricea SWOT) este o metodă de planificare

structurată utilizata pentru a evalua punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările, implicate într-un proiect sau într-o afacere.

O analiză SWOT poate fi efectuată pentru un produs, locatie, industrie sau persoană. Aceasta implică specificarea obiectivului de afacere sau de proiect și identificarea factorilor interni și externi, care sunt favorabile și defavorabile pentru atingerea acestui obiectiv.

Tehnica este inventata de Albert Humphrey care a condus un proiect la Univ. în anii 1960 și 1970 pe baza datelor de la publicatia Fortune culese de la 500 de companii nord-americane. Puncte forte: caracteristicile de afaceri sau proiect care îi conferă un avantaj față de ceilalți Puncte slabe: sunt caracteristici care plasează echipa la un dezavantaj fata de ceilalti; Oportunități: elemente care proiectul ar putea exploata în avantajul său Amenințări: elemente din mediu care ar putea cauza probleme pentru afaceri sau proiect Identificarea SWOT este important, deoarece acestea pot informa pașii următori în planificarea pentru atingerea obiectivului.

Figura 18 - Componentele analizei SWOT

Cont.

4.1. Strenghts (puncte forte) 1. Asigurarea disponibilităţii resurselor a) Resurse umane: - Majoritatea profesionistilor din mediul online au studii superioare - Pentru taskurile considerate cu grad de dificultate redus (de

exemplu mentenanţa bazelor de date), se pot folosi studenţi sau absolvenţi de liceu

- Datorită naturii afacerilor, personalul are nevoie de instruire: traininguri tehnice si cursuri de limbi straine

Aceste organizaţii sunt deobicei reduse din punct de vedere al resurselor umane (sub 100 de angajaţi), deci nu pot aparea probleme sindicale.

Recrutarea personalului se face, deobicei, prin intermediul serviciilor online de genul bestjobs.ro, ejobs.ro sau monster.com

Cont.

b) Resurse sociale:

- Lucrul în echipă este esenţial;

- Comunicarea este eficientă atât pe canalele orizontale de comunicare cât si pe

cele verticale;

- În general există coeziune între interesele majorităţii angajaţilor;

- Angajaţii sunt în dezvoltare continuă.

Cont.

c) Resurse materiale: În majoritatea cazurilor, un singur spaţiu de birouri este

suficient pentru toate departamentele firmei, cu excepţia celor care fac comerţ electronic, unde sunt necesare depozite logistice plasate strategic din punct de vedere geografic;

Inventarul si managementul stocurilor pot fi realizate cu minim de effort;

Dotările pentru asigurarea climatului de muncă în conformitate cu normele generale privind protecţia muncii (climat, iluminat, ventilare), standardele de dotare

cu echipamente performante;

Cont.

Înnoirea echipamentului IT este obligatorie după trei ani de folosire;

Dotarea tehnică (instalaţii, echipamente) necesară atât centrului de cercetare cât si producţiei trebuie să fie de cea mai bună calitate;

Departamentele de logistică si marketing au nevoie de autoturisme de serviciu pentru deplasările necesare în desfăsurarea activităţii.

Cont.

d) Resurse informaţionale:

- Informaţia si conţinutul produselor nu sunt limitate geografic sau temporal;

- Sediul central are nevoie de acces la reţelele de comunicaţie, Internet, telefon, Email si fax;

- Accesul la resursele oferite de comerţul electronic se poate face printr-o gamă largă de tehnologii (calculatoare, PDA-uri, telefoane mobile, televiziune digitală, cabine telefonice).

Cont.

- Internetul este folosit pentru documentare si comunicare cu clienţii si furnizorii;

- În cazul unei reţele logistice, se foloseste o reţea internă pentru comunicarea cu partenerii si alte filiale din teritoriu ale companiei;

- Căutare rapidă de produse si servicii, cu posibilităţi de comparare a preţurilor si calităţilor potrivite;

Cont.

În ultimii ani în România accesul la internet în bandă largă s-a ieftinit semnificativ si au început toţi utilizatorii casnici si industriali să aibă acces permanent la el;

- Datorită vitezei cu care circulă informaţia prin reţeaua globală de transmisii de date Internet, limitele temporale sunt practic eliminate: orice tranzacţie realizânduse instant si chiar automat, fără nici o intervenţie umană;

Cont.

e) Resurse financiare:

- O companie e-business are nevoie de investiţii majore în tehnologie si în instruirea personalului;

- Cash-flow-ul trebuie să permită o dezvoltare în permanentă prin reinvestirea profitului;

- Salariile sunt în mare parte fixe, cu excepţia departamentului de marketing si a celui de vânzări unde se oferă bonusuri si prime în funcţie proiecte;

Cont.

f) Timp: - Datorită naturii afacerilor electronice,

programul de lucru poate fi flexibil. Totusi, în cazul centrelor de relaţii cu clienţii, disponibilitatea acestora trebuie să fie permanentă;

- Transport instantaneu pentru produsele digitale - Eficienţa are si ea de câstigat având în vedere

formatul electronic al informaţiei si flexibilitatea în organizarea ei

- Reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului si primirea produselor sau a serviciilor

Cont.

2. Prevederea si contractarea sortimentelor a) Marketing: - Strategiile de marketing ale afacerilor electronice pot folosi si

canale clasice de marketing sau strict cele electronice; - Usurinţa cu care se pot localiza si separa clienţii ţintă pentru un

anumit produs sau serviciu în parte(targetare demografică) - Permite oamenilor din zonele rurale să aibă acces la produse si

servicii, care altfel nu le-ar fi fost accesibile - Clientul câstigă timp în cazul în care doreste să achiziţioneze un

bun sau un serviciu; - Facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătatea,

educaţia, distribuirea serviciilor sociale ale guvernelor la un cost redus si cu o calitate îmbunătăţită;

Cont.

b) Strategie: O dată cu începerea activităţii, se elaborează un plan

strategic pe termen scurt si mediu; c) Planificare: Trebuie să existe un plan de afaceri stabilit pentru

fiecare segment strategic al companiei; Planificările proiectelor sunt gestionate electronic; Se fac estimări si se prevede un sistem de măsură al

acestora; Stocurile pot fi minimizate sau chiar eliminate prin

procese de producţie specifice („just-intime”)

Cont.

d) Negociere si contractare cu clienţii si furnizorii:

Brandul serviciilor si al companiei contribuie într-o mare măsură la negocierea cu clienţii si furnizori;

Tranzacţiile electronice au marele avantaj că se pot desfăsura pe o piaţă naţională sau internaţională, între orice tipuri de companii, de la cele mai mici la cele multinaţionale, fără nici un fel de restricţie;

Întărirea relaţiilor cu furnizorii si clienţii (site-ul Web conţine informaţii actualizate,utile tuturor părţilor);

Cont.

e) Programare operativă:

- se realizează în general eficient în buna colaborare cu partenerii externi

Cont. 3. Organizarea / Reorganizarea

a) Organizare managerială

- Respectarea legăturilor ierarhice;

- Sistemul informaţional necesar este deobicei foarte complex, de aceea trebuie să fie usor de utilizat si pentru personalul mai puţin familiarizat cu tehnologia;

- Colaborare bună atât la nivelul managerial cât si la nivel inferior cu partenerii externi;

- Funcţionarea principiului implicării angajatului în luarea deciziilor si asumarea responsabilităţii.

Cont.

b) Organizare inginerească

- Niveluri bune ale ponderilor ierarhice, atât a celor directe cât si a celor medii;

- Structura organizatorică a firmei trebuie să fie bine stabilită;

- Fisa postului pentru fiecare angajat;

- Regulament intern de ordine si funcţionare;

Cont.

4. Poziţionarea în piaţă / segmente / nise

a) Calitate

- Într-o competiţie atât de puternică ca si cea din mediul online, calitatea produselor

si a serviciilor face diferenţa între serviciile companiilor;

- Pentru comerţul electronic, termenele de livrare trebuie să fie respectate;

Cont. b) Cost

- Datorită lipsei unei prezenţe fizice concludente si a unui contact direct cu clienţii, companiile din mediul online pot aborda o strategie de costuri mici (low cost);

- Reduceri drastice ale costurilor pentru distribuţie si servicii pentru clienţi: utilizarea Internet-ului duce la scăderea semnificativă costurilor;

- Costurile pe ora de lucru sunt mai mici decât în cazul companiilor clasice deoarece o afacere electronică permite o flexibilitate mare (pot exista chiar si

echipe formate din membrii de pe continente diferite);

Cont.

- Reducerea costurilor de creare, procesare, distribuţie, stocare, regăsire a informaţiilor bazate pe hârtii;

- Permite persoanelor angajate să lucreze de acasă, reducându-se astfel substanţial costurile cu deplasarea.

Cont.

c) Preţ

- Având în vedere costurile reduse din cazul majorităţii afacerilor electronice, preţul final al produselor poate deveni foarte competitiv în comparaţie cu cel al companiilor clasice;

- Permite ca unele mărfuri să fie vândute la preţuri mai mici, astfel încât si oamenii cu venituri mai mici să poată cumpăra mai mult, ridicându-le standardul de viaţă;

- Negocierea preţurilor la fiecare început de proiect.

Cont.

5. Asimilarea de noi servicii

- Deoarece piaţa online este foarte dinamică, proiectele existente trebuie să se adapteze la concurenţă si să lanseze proiecte noi în permanenţă, deoarece majoritatea dintre proiectele online dispar în mai puţin de 2 ani de la lansare;

- Tehnologia modernă si forţa de muncă calificată sunt elemente cheie pentru menţinerea ritmului de evoluţie al pieţei.

Cont.

6. Achiziţionarea resurselor

a) Resurse materiale

- Unele servicii pot fi externalizate către parteneri de oriunde din lume;

- În cazul comerţului electronic cu livrare a doua zi, sunt necesare stocuri sau de furnizori pe plan local.

Cont.

b) Resurse umane - Tendinţa este de a achiziţiona persoane cu calificare

superioară; - Media de vârstă a personalului trebuie să fie sub 30

de ani datorită înclinaţiei mai puternice a tinerilor spre tehnologie si Internet;

- Recrutarea de resurse umane se face relativ usor; - Procesul de angajare nu este îndelungat si nici

complex; - Perioada de probă pentru angajaţii noi nu este de

obicei îndelungată (3 luni);

Cont.

c) Resurse informaţionale

- Sistemul informaţional necesar este, deobicei, deosebit de complex;

- Este necesară achizitionarea de softuri performante pentru a îndeplini diverse

funcţii în companie;

Cont.

7. Producţia

- Competitivitatea în piaţă cere o calitate ridicată a proiectelor, corespunzătoare cerinţelor clienţilor;

- Posibilitatea de a face oursourcing pentru anumite procese mult mai usor decăt în cazul afacerilor tradiţionale;

- Permite participarea clienţilor la licitaţii virtuale, la reuniuni electronice din comunităţile virtuale, unde au loc schimb de idei, de experienţe;

Cont.

8. Vânzarea - Procesul de vânzare diferă de la un model de afacere la

altul. În general, acestea fiind servicii, produsul este disponibil imediat ce a fost achitat;

- Facilitează competiţia, având ca rezultat reduceri substanţiale de preţuri si îmbunătăţirea calităţii produselor si a serviciilor;

- Folosirea Internetului pentru atragerea de noi clienţi prin intermediul unui nou canal de distribuţie;

- Pot fi adaptate schemele de plăţi bazate pe card, deja existente;

- Intermediarii pot fi eliminaţi din lanţul de aprovizionare;

Cont.

9. Autofinanţarea si creditarea

- Fiind companii mici, de cele mai multe ori se apelează la finanţatori externi, „angel

investors” si mai puţin la bănci

Cont.

10.- Satisfacerea nevoilor si fidelizarea durabilă a clienţilor si a furnizorilor;

- Fidelizarea actualilor clienţi este deobicei mai importantă decât atragerea de noi

clienţi într-o afacere electronică;

- Respectarea termenelor de livrare si a calităţii sunt cruciale în fidelizarea clienţilor;

Cont. 11. Management performant

a) Leadership

- Pregătirea managerilor în domeniul tehnologic abordat este esenţială;

12. Managementul prin proiecte:

- Se lucrează curent cu managementul prin proiecte existand o bogată experienţă în domeniu;

- Colaborari dese cu firme sau consultanţi externi;

- Se folosesc unelte de genul Microsoft Project sau ERP pentru planificare si tracking.

Cont.

a) Leaderii: - Menţin continuu un dialog deschis cu angajaţii în

ideea de a-i ajuta într-adevăr în atingerea scopului profesional si personal;

- Încurajează creativitatea, spiritul de echipă si angajamentul;

- Asigură suport fiecarui angajat din echipă; - Încurajează subalternii să folosească fiecare

oportunitate disponibilă; - Se asigură ca angajamentul luat de către fiecare

subaltern în parte este recunoscut si interesul personal trebuie respectat;

Cont.

b) Planificare strategică

- Trebuie să existe o politică clar definită în cazul fiecărui proiect, precum si o viziune de ansamblu a companiei;

- Datorită diversităţii proiectelor, experienţa din alte proiecte nu se aplică de cele mai multe ori în proiectele noi;

Cont.

c) Cultura organizaţiei - Deoarece serviciile unei companii e-business se

adresează, în general, spre grupuri diferite de clienţi, cultura organizaţiei trebuie să fie flexibilă;

- Diversitatea însemană mai multe idei, ea este sursa de creativitate, inovare si productivitate;

- Perspectiva de dezvoltare profesioanală si personală a angajatului este principala prioritate prin care abilităţile personale sunt dezvoltate iar lispurile sunt luate în condideraţie prin cursuri de perfecţionare;

Cont.

d) Motivaţie

- Mediul de lucru conform standardelor europene / internaţionale si normelor interne de desfăsurare a muncii;

- Siguranţa locului de muncă;

- Salariul atractiv;

- Orar de lucru parţial flexibil;

- Posibilitatea de a face carieră într-un domeniu dinamic si mereu actual;

Cont.bbbbbbbbb

4.2. Weaknesses (puncte slabe) 1. Asigurarea disponibilităţii resurselor a) Resurse umane - Oferta slabă de specialisti cu experienţă pe piaţă în raport cu

cererea; - Piaţa românească are înca nevoie de profesionalism si de

adaptare la nou; - Nivelul de pregătire al absolvenţilor foarte slab de la an la an

necesită o perioadă mai lungă de formare profesională; - Eroarea umană, uneori firească, afectează atat procesul de

proiectare, cât si în procesul de realizare efectivă; - Majoritatea personalului ce trebuie angajat este de vârstă

fragedă ( < 25 ani), intervine problema experienţei profesionale.

Cont.

- Managerii de proiect influenţează numărul proiectelor noi contractate

b) Resurse sociale

- Lipsa de comunicare dintre departamente poate afecta bunul mers al lucrurilor

- Aspecte lingvistice si culturale

c) Resurse naturale

Nu se aplică

Cont.

d) Resurse materiale

- Folosirea in comun de catre grupuri diferite a unor resurse afecteaza bunul mers al lucrurilor, precum si timpul de dezvoltare al proiectelor;

Cont.

e) Resurse informaţionale

- Modernizarea echipamentelor informaţionale în firmă se face într-un ritm mai lent decat cel care are loc în domeniu;

- Infrastructura adecvată de telecomunicaţii - insuficienţa lărgimii de bandă;

- Cadrul legal si normativ: cadrul fiscal, drepturile asupra proprietăţii, protecţia datelor consumatorului

- Dificultatea de integrare a Internet-ului si a software-ului de comerţ electronic cu unele aplicaţii si baze de date.

Cont.

f) Resurse financiare - Deoarece România este o piaţă emergentă,

investitorii se asteaptă ca afacerea să aducă profit imediat;

- În lipsă de fonduri aprobate, dar totusi necesare, cheltuiala trebuie suportată de proiectele pe care se lucrează;

- Investiţiile majore trebuie căutate în exteriorul ţării;

- Costurile investiţiei sunt mari comparabile cu probabilitatea de a avea succes.

Cont.

g) Timp

- Există prea putin timp liber pentru viaţa privată, angajatul îsi petrece majoritatea

timpului la serviciu, neglijând problemele personale.

Cont.

2. Prevederea si contractarea sortimentelor a) Marketing - Unele produse software de comerţ electronic

nu se potrivesc cu unele sisteme hardware sau sisteme de operare;

- Imposibilitatea clienţilor de a atinge obiectele, de le gusta sau de a le mirosi;

- Utilizatorii de Internet în România au sub 40 de ani, restul de populaţie fiind imposibil de „atins” prin afacerile electronice.

Cont.

b) Strategie

- Strategiile de reorganizare au un impact negativ la nivel de grup, multe grupuri sunt nevoite să se despartă după terminarea unui proiect;

- Dependenţa în mare masură a oricarei eventuale strategii de activitatea unor

parteneri.

Cont.

c) Planificare

- Planificarea în majoritatea cazurilor se face pe termen scurt sau foarte scurt;

- Graficele de execuţie ale proiectelor trebuie adaptate din mers;

- De obicei estimările sunt făcute fără a se stii exact cât vor dura activităţile;

Cont.

d) Negociere si contractare cu clienţii si furnizorii

- Adesea este necesară negocierea si

menţinerea unui portofoliu mare de furnizori;

- Mediul online are dezavantajul de a păstra

tot istoricul tranzacţiilor, companiile ce

intreprind afaceri „la negru” neputând implementa nici o soluţie electronică de

achiziţii / vânzări.

Cont.

e) Programare operativă

- Se realizeza în strictă dependenţă de

contractele primite de la clienţi sau de

management.

Cont.

3. Organizarea / reorganizarea a) Organizare managerială - Disfunctionalităţi în funcţionarea principiului

implicării angajatului în luarea deciziilor si asumarea responsabilităţii;

b) Organizare inginerească - la nivel organizaţional, este puţin mai dificilă

datorită diversităţii echipelor ce trebuie să lucreze la acelasi proiect: tehnic, logistic, marketing, relaţii cu clienţii etc.

Cont.


a) Calitate

- Migrarea resurselor competente afectează calitatea proiecteleor;

- Probleme calitative ce duc la pierderea unor proiecte.

Cont.

b) Cost - Programarea operativă, defectuoasă uneori,

duce la cresterea costurilor; - Menţinerea unor costuri reduse se face de cele

mai multe ori pe seama menţinerii scăzute a nivelului salariilor.

c) Preţ - Menţinut redus pe seama profitului scăzut si al

costurilor cât mai reduse cu forţa de muncă; - Corelat în permanenţă cu concurenţa.

Cont.

5. Asimilarea de noi sortimente

- Dependenţă maximă de clienţi.

Cont.

6. Achiziţionarea resurselor în ciclurile curente de funcţionare;


- În general costurile de achiziţionare al resurselor performante este ridicat;

- Importul materiilor prime produce în unele cazuri stagnări ale producţiei din cauza

întârzierilor de transport (staţionări în vamă, trafic încărcat etc.).

Cont.

b) Resurse umane - Cresterea nivelui de salarizare pe piaţă poate

îngreuna procesul recrutării de personal în caz de nevoie;

- Modul de încadrare si salarizare îi defavorizează pe proaspeţii absolvenţi cu performanţe foarte bune;

- Resursele umane performante sunt uneori foarte greu de găsit;

- Slaba pregătire a proaspeţiilor absolvenţi.

Cont.

c) Resurse informaţionale - Dificultăţi în obţinerea de licenţe software la preţ cât mai

mic; - Păstrarea confidenţialităţii datelor personale ale clienţilor; - Insuficienţa suportului de service – de exemplu, experţi

pentru taxele de comerţ electronic sau evaluatori de calitate sunt rari, centre de copyright pentru tranzacţiile de comerţ electronic nu există;

- Posibilitatea ca unii clienţi de newsletter-uri să ia în considere spam-uri;

- Accesul la Internet este încă scump si lent pentru unele segmente de potenţiali clienţi.

Cont.

7. Producţia sortimentelor

- Discrepanţa între cerinţele clientului (calitate redusă si preţ redus) si evoluţia sortimentelor (calitate ridicată si preţ ridicat) în primele luni de utilizare (taxe vamale, importuri mari).

Cont.

8. Vânzarea sortimentelor

- Securitatea tranzacţiilor;

- Acceptarea noilor modalităţi de plată (bani electronici/digitali);

- În multe domenii de activitate nu sunt suficienţi cumpărători si ofertanţi pentru a

avea operaţii profitabile de comerţ electronic.

Cont.


- Autofinanţarea este de cele mai multe ori imposibilă, fiind necesară apelarea la fonduri externe organizaţiei;

10. Satisfacerea nevoilor si fidelizarea durabilă a clienţilor si a furnizorilor

- Se pot executa lucrări mari clienţilor fideli, iar apoi nu se mai recuperează valoarea lucrărilor.

Cont.

11. Management performant

a) Leadership

- În unele cazuri lidership-ul este foarte scazut, chiar dacă acesta face parte din cultura organizaţiei(at trebui !!);

- De cele mai multe ori un conducător nu este Leader.

Cont.

b) Viziunea strategică - Timpii si targeturile pot costitui un factor de

stres pentru angajaţi; c) Cultura organizaţiei - Gradul scăzut de maturizare al angajaţilor,

media de vârstă fiind sub 30 de ani; d) Motivaţie - Modul de încadrare si salarizare îi defavorizeză

pe proaspeţii absolvenţi cu performanţe foarte bune.

Cont.

4.3. Oportunităţi

1. Asigurarea disponibilităţii resurselor

a) Resurse umane

- Posibilitate de avansare;

- Posibilitatea de a face carieră într-o industrie actuală si competitivă pe piaţă;

- Posibilitate de delegare.

Cont.

b) Resurse sociale

- Cursuri de comunicare organizaţională;

- Competitivitatea crescută datorită concurenţei.

c) Resurse naturale

- Clima regiunii este una favorabilă, fără maximele termice întâlnite în alte ţări.

Cont.

d) Resurse materiale - Procurarea resurselor materiale se va face mai

usor odată cu aderarea la UE; - Poziţionare prielnică, atât locală cât si regională,

pentru desfăsurarea activităţii de export; - Echipamente autohtone performante si nou

apărute pe piaţa de profil; e) Resurse informaţionale - Soft-uri performante în continuă dezvoltare si

perfecţionare.

Cont.

f) Resurse financiare - Finanţări nerambursabile acordate de Uniunea Europeană

prin MCTI pentru comerţ electronic si e-learning; - Existenţa pe plan local a numeroase bănci si instituţii ce

au ca obiect de activitate acordarea de credite; - Aderarea la UE aduce investitori în domeniul online (vezi

Alexis Bonte cu trilurilu.ro si erepublik.com). g) Timp - Posibilitatea de a lucra de la distanţă pentru anumite

segmente ale proiectelor; - Lansarea rapidă a proiectelor.

Cont.

2. Prevederea si contractarea sortimentelor a) Marketing - Majoritatea modelelor de afaceri electronice nu sunt

reprezentate în România deloc, sau sunt reprezentate foarte slab;

- Competitivitate globală; - Companiile clasice trebuie să înţeleagă avantajele ce le

oferă adăugarea unui serviciu online, în primul rând posibilitatea de a-si lărgi clientela;

- Folosirea unor bugete incomparabil mai mici în cazul marketingului online faţă de cel clasic;

- Posibilitatea obţinerii de consultanţă din partea unor companii de specializate în servicii de marketing.

Cont.

b) Strategie - Conceperea unei strategii competitive si de

amploare pentru companie; - Ambiţionarea, antrenarea si demonstrarea ca

„se poate” trebuie să predomine. c) Planificare - Continuarea managementului prin proiecte prin

formarea de manageri de proiect; - Estimarea se face în colaborare cu responsabilul

de activitate.

Cont.

d) Negociere si contractare cu clienţii si furnizorii - Numărul mare de potenţiali funizori de materii prime

si materiale necesare desfăsurării activităţii prin aderarea Romaniei la UE;

e) Programare operativă - Prevedere mai atentă si un control al acţiunilor

prevăzute, ar putea duce la o eficienţă mai mare a acţiunii de prevedere si la un plus de eficienţă economică;

- Este necesară atragerea atenţiei asupra acestor aspecte managementului general al companiilor din România.

Cont.

3. Organizarea / reorganizarea a) Organizare managerială - Recurgerea la metode moderne de management - Posibilitatea specializării managerilor prin traininguri,

cursuri si alte tipuri de învăţământ care să le permită desfăsurarea în paralel a activităţii în firmă;

b) Organizare inginerească - Oganizarea mai bună poate crea un plus de

performanţă; - Dezvoltarea de software dedicat pentru proiect ar

micsora timpul de dezvoltare.

Cont.


a) Calitate

- Usurinţa cu care se poate obţine o calitate superioară a serviciilor în mediul online faţă de cel offline (în general aducând o valoare adăugată aici in relaţiile cu clienţii sau marketarea targetată a produsului direct spre segmentul ţintă de utilizatori);

b) Cost

- Alegerea proiectelor mari pentru dezvoltare, pentru asigurarea unor venituri îndelungate si care fac ca să poată fi reduse chelutielile cu amortizarea.

Cont.

c) Preţ

- Menţinerea unui nivel competitiv al preţului;


- Productie pentru noi categorii de clienţi;

- Participarea la târguri si expoziţii de profil sau la concursuri-festivaluri media;

- Dezvoltarea de tehnologii noi care să aducă reutilizarea resurselor deja existente în proiecte mai ambiţioase.

Cont.

6. Achiziţionarea resurselor în ciclurile curente de funcţionare


- Aderarea la Uniunea Europeană va elimina problemele de transport în cazul importului materiilor prime prin eliminarea staţionării în vamă odată cu eliminarea acesteia.

Cont.

b) Resurse umane - Necesitatea perfecţionării continue a resursei

umane; - Existenţa pe piaţă a forţei de muncă necalificată

dispusă să se califice într-un anumit domeniu; - Crearea de joburi part-time; - Manifestarea interesului pentru dezvoltarea

personală a individului; - Oferirea liberei gândiri în ceea ce priveste

crearea de soluţii Software.

Cont.

c) Resurse informaţionale

- Perfecţionarea sistemului informaţional;


- Experienţa dobândită prin analiza în timp real (online) a concurenţei constituie un

avantaj.

Cont.


- Potenţial de expansiune al comerţului electronic si al serviciilor electronice pe

piaţa din România în următorii ani (vezi Figura 15 - Evoluţia cifrei de afaceri eMag).


- S-ar putea constitui provizioane pentru riscuri si cheltuieli.

Cont.

10. Satisfacerea nevoilor si fidelizarea durabilă a clienţilor si a furnizorilor

- Servicii post-vânzare si service;

- Mentenanţă pe timp îndelungat.

Cont.

11. Managementul prin proiecte:

- Formarea de manageri de proiect;

- Formarea de echipe mixte.

Cont.

a) Leadership - Pregătirea permanentă a celor ce asigură

managementul; - Continuarea menţinerii unui dialog deschis cu

angajaţii în ideea de a-i ajuta într-adevăr în atingerea scopului profesional si personal;

- Crearea de poziţii noi de sef de echipă pentru o mai bună coordonare si cresterea eficienţei;

- Încurajarea subalternilor să folosească fiecare oportunitate disponibilă;

- Se asigură că angajamentul angajatului este recunoscut si interesul personal respectat.

Cont.

b) Viziune strategică

- Aplicarea de noi idei si tehnici de intervievare a personalului intervievat;

c) Cultura organizaţiei

- Există perspective de dezvoltare profesioanală si personală a angajatului - acestea fiind principala prioritate prin care abilităţile personale sunt dezvoltate, iar lipsurile sunt luate în condiderare prin cursuri de perfecţionare.

Cont.

d) Motivaţie

- Retribuţii salariale nelimitate în funcţie de realizări (oferte, contracte, instalări rapide de sisteme noi) si facilităţi generale acordate de firmă (autovehicul de serviciu, telefon, case de odihnă).

Cont.

4.4. Ameninţări ( pericole )

1. Asigurarea disponibilităţii resurselor

a) Resurse umane

- Salarizarea mai bună în firmele concurente poate determina migrarea personalului către acestea;

- Începerea activităţii de către alte firme din acelasi domeniu poate conduce la demisii în masă;

- Numărul firmelor concurente este in curs de dezvoltare in Romania, ceea ce reprezintă o ameninţare la adresa firmei.

Cont.

b) Resurse sociale

- Probleme sociale generate de plecarea în grupuri mai mari din firmă;

- Certurile între persoane datorate unor interese sau zvonuri;

c) Resurse naturale

- Respectarea normelor legale privitoare la protecţia mediului implică costuri suplimentare.

Cont.

d) Resurse materiale

- Progresul tehnic va duce treptat le învechirea morală a echipamentelor deţinute;

- Preţul ridicat al tehnologiilor moderne necesare în activitatea productivă.

e) Resurse informaţionale

- Neasimilarea rapidă si eficientă a noilor resurse informaţionale;

- Mediul informaţional foarte bogat si activ.

Cont.

f) Resurse financiare

- Dobânzile mari

- Proiectele în acest domeniu nu garantează o direcţie clară pe termen lung;

- Rentabilitatea financiară este scazută.

g) Timp

- Gestionarea mai bună a timpului de către concurenţii firmei.

Cont.

2. Prevederea si contractarea sortimentelor

a) Marketing

- Cresterea rapidă a concurenţei în domeniul online;

- Dezvoltarea de proiecte noi de către concurenţi;

- Dinamica tehnologiilor si a strategiilor de marketing folosite în mediul online;

Cont.

b) Strategie

- Lipsa unei strategii foarte bine puse la punct poate duce la falimentul firmei;

- Desi există la ora actuală peste 1500 de magazine online în România, se estimează că în fiecare lună apare unul nou, dar si dispar doi.

c) Planificare

- Lipsa de experienţă a managerilor de proiect poate duce la nerespectarea planificărilor.

Cont.

d) Negociere si contractare cu clienţii si furnizorii - Dispariţia de pe piaţă a unor furnizori cu care

firma colaborează; - Participarea la cotaţii fără a avea o putere de

negociere; e) Programare operativă - Dificultăţi în activitatea de contractare cu clienţii

externi; - Scoaterea Know-How–ului din companie odată

cu plecarea angajaţilor.

Cont.

3. Organizarea / reorganizarea

a) Organizare managerială

- Managementul mai competitiv practicat de concurenţă;

- Conflicte între management si angajaţi;

- Schimbarea destul de des a target-urilor companiei.

b) Organizare inginerească

- Nu se poate evidenţia.

Cont.


a) Calitate

- Migrarea resurselor competente afectează calitatea proiecteleor ducând la orientarea clienţilor către firme concurente;

- Scăderea calităţii produselor în comparaţie cu cele ale concurenţei.

Cont.

b) Cost - Cresterea salariilor în domeniu prin apariţia firmelor

concurente; - Cresterea costurilor cu utilităţile; - Cresterea nivelului taxelor, impozitelor si a altor

contribuţii către bugetul statului. c) Preţ - Scăderea preţului la produsele concurenţilor; - Produsele finale ale clienţilor sunt din ce în ce mai

ieftine ceea ce îndeamnă să fie si acesta un pericol pentru preţul produsului propriu.

Cont.


- Asimilarea mai rapidă de către concurenţă a noilor cerinte de proiect;

- Documentele folosite în comun cu clienţii sunt folosite ca exemplu de către acestia în negocierea cu alte companii concurente;

- Piedicile impuse de catre tehnologiile noi, netestate sau în regim „beta”.

Cont.

6. Achiziţionarea resurselor în ciclurile curente de funcţionare

a) Resurse materiale - Progresul tehnic va duce treptat la învechirea morală

a echipamentelor deţinute. b) Resurse umane - Începerea activităţii de către alte firme din acelasi

domeniu poate conduce la demisii în masă. c) Resurse informaţionale - Preţul prea mare al programelor utilitare, precum si al

licenţelor acestora.

Cont.


- Timpi de producţie foarte mici;

- Varietatea produselor concurente.

Cont.


- În cazurile când este necesară interacţiunea clientului directă cu produsul, mediul electronic este net inferior magazinelor clasice

Cont.


- Obţinerea de credite de către concurenţi în condiţii avantajoase;

- Autofinanţarea concurenţilor mai puternici;

- Modalitatea de recompensare a clienţilor prin efectuarea de discount-uri.

Cont.

10. Satisfacerea nevoilor si fidelizarea durabilă a clienţilor si a furnizorilor.

11. Management performant

a) Leadership

- Acolo unde leadership-ul este foarte scăzut poate duce la migrarea personalului spre un

leadership mai bun.

Cont.

b) Viziune strategică

- Timpii si target-urile pot costitui un factor de stres pentru angajaţi, iar unii se vor reorienta spre noi poziţii unde target-urile nu sunt asa de stresante.

Cont.

c) Cultura organizaţiei - Personalul se poate orienta spre firme la care

cultura firmei si mediul social se pot adapta mai usor la cultura latină a românului;

- Vârsta medie a angajaţilor fiind sub 29 de ani crează un pericol: la această vârstă migrarea si adaptarea la firme concurente se face mult mai usor;

- Migrarea personalului spre firme care au organizaţii sindicale deoarece le sunt mai bine reprezentate interesele.

Cont.

d) Motivaţie

- Proaspeţii absolvenţi si angajaţii cu performanţe foarte bune dacă nu sunt apreciaţi la adevarata lor valoare, se vor îndrepta foarte usor către concurenţă;

- Dobândirea „efectului de turmă” poate afecta motivarea;

- Extrovertirea angajaţilor.

Cap. 5

Capitolul 5: Concluzii

- Majoritatea segmentelor de afaceri electronice în România sunt reprezentate foarte slab;

- numai dacă încercăm să gasim corespondent pentru fiecare model de afacere din pe piaţa românească, vom constata ca majoritatea nu există deloc, sau, dacă există, acestea funcţionează într-o companie a cărei activitate principală nu este mediul electronic de afaceri;

Cont.

- Publicitatea online în România este încă în stadiul de inceput, dovadă o face faptul că abia în mai 2008 prima companie dintre “greii” publicităţii online la nivel mondial, Yahoo, si-a exprimat interesul de a intra pe piaţa românească;

- După prognozele de crestere a comerţului electronic si al publicităţii online, sunt asteptate toate companiile mari de pe plan global să intre în pieţele emergente în următorii ani;

Cont.

- Cu toate că au trecut deja destui ani de când accesul la Internet în bandă largă a pătruns pe piaţa românească, utilizatorii sunt încă reticenţi în a folosi uneltele moderne puse la dispoziţie de către Internet;

- Cauza principală a acestui “gol” în industria românească de afaceri electronice se datorează mentalităţii poporului

român, care este mult mai apropiat de cel latin, informatizarea unor industrii mari având marele dezavantaj de a înceta afacerile parţial “negre” si de a obliga companiile să fie 100% transparente.

- Din păcate, există încă agenţi economici în România pe care îi deranjează să înregistreze juridic si economic toate interacţiunile cu alte instituţii sau companii.



Cont.

Anexa B – Principalele servicii Google în mai 2008

Cont.

Bibliografie

• 1. 2008. http://attributor.com/blog/get-your-fair-share-of-the-ad-network-pie/ • (accesat 2008). • 2. 2008. http://www.efrontier.com (accesat 2008). • 3. 2008. http://www.google.ro/about.html (accessed 2008). • 4. 2008. http://www.wikipedia.org (accesat 2008). • 5. 2008. http://finance.yahoo.com (accessed 2008). • 6. Andrei, Ruxandra. Comunicate de presa. 2008. http://www.comunicatedepresa.ro • (accesat 2008). • 7. Anton, Oana, și Roxana Ivan. „Segmentarea si internetul decid bugetele de • publicitate.” Capital - Lumea în 2008, 2007. • 8. Catană, Daniel. „Librăriile online - deschise nonstop, rafturi pline, discount de

• 10%-20%.” Capital, 1 5 2008. • 9. Centre for Retail Research - Visa Europe. The Store of the Future 2012-15 report • findings. 4 2008. • 11. David, Fred R. Strategic Management - Concepts and cases 11E. Pearson • Prentice Hall, 2007. • 12. Kotler, Philip, and Kevin Lane Keller. Marketing Management, 12/E. Prentice • Hall, 2006. • 13. Mullaney, Timothy J. "The E-Biz Surprise." BusinessWeek, 5 12, 2003. • 14. Rappa, Michael. Business Models on the Web. 2006. • http://digitalenterprise.org/models/models.html (accesat 2008). • 16. The Economist. "The World in 2008 – The world in figures: Industries." 2007. • 17. Timmers, Paul. Electronic Commerce - strategies & models for business-tobusiness • trading. John Wiley & Sons, 2000. • 18. Toma, Iulian. „AdPlayers.ro.” AdPlayers.ro. 2008. http://www.adplayers.ro/ • (accesat 2008).

END

Q & A

COMERŢ ELECTRONIC ŞI E-BUSINESS ÎN ROMÂNIA

(Electronic commerce and e-business in Romania)

Dr. Mircea ANDRASIU

Odată cu creşterea accesibilităţii la Internet, comerţul electronic a captat interesul consumatorilor individuali şi al societăţilor comerciale de orice mărime şi preocupări.

Este vorba de crearea unui nou model de afaceri (ebusiness, e-commerce, etc.) prin intermediul Internetului, care schimbă radical eficienţa acestora, în sensul reducerii costurilor, inclusiv a celor tranzacţionale.

E-Business-ul este un termen mult mai generic decât e-Commerce deoarece nu se limitează doar la vânzare-cumpărare, oferind şi servicii online (servicii de întreţinere pentru clienţi), şi păstrarea legăturii cu partenerii de afaceri online, dar şi conducerea electronică a tranzacţiilor în interiorul organizaţiei.

Comerţul electronic a debutat în România în februarie 2004 ca sistem de ecommerce funcţional şi a fost primul din Europa Centrală şi de Est. Chiar dacă numărul magazinelor virtuale româneşti a crescut în prezent la peste 650, ele sunt încă puţine pentru o piaţă care numără peste 6 milioane de utilizatori Internet (potrivit statisticilor netBridge Investments) şi peste 8 milioane de carduri bancare în circulaţie (conform rapoartelor Visa şi MasterCard).

1. „eCommerce”

Definiţia comerţului electronic nu este una statică. Chiar dacă noile oportunităţi oferite de capacităţile tehnologiei curente tind spre un punct maxim, noi tehnologii de reţea sau aplicaţii software pot apare în orice clipă. Astfel ne vom afla nu doar în faţa unor noi modalităţi de a desfăşura afacerile actuale, ci şi în faţa unor lucruri cu totul şi cu totul necunoscute comerţului curent. Comerţul electronic înseamnă cumpărarea şi vânzarea de bunuri şi servicii pe Internet, în special pe www (World Wide Web).

Werthner defineşte comerţul electronic ca “… o distribuire a informaţiilor de business, întreţinerea informaţiilor de business şi conducerea tranzacţiilor de business prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii cu

focalizarea pe acoperirea fazelor tranzacţiei, căutare, negociere, acord şi încheiere”.

După Baron, Show şi Bailey, există două categorii majore de businessuri şi implicit de pieţe, pe Internet, comerţ electronic orientat spre consumator şi comerţ electronic orientat spre business, acesta din urmă având cea mai spectaculoasă creştere.

Roger Clarke oferă un punct de vedere mult mai complet asupra componentelor pieţelor electronice şi introduce clase de tipul “business-to-government (B2G)” şi “consumer-to-consumer (C2C)”.

„e-Business”: E-Business-ul este un termen mult mai generic decât e- Commerce deoarece nu se limitează doar la vânzare-cumpărare, oferind şi servicii on-line (servicii de întreţinere pentru clienţi) şi păstrarea legăturii cu partenerii de afaceri on-line, dar şi conducerea electronică a tranzacţiilor în interiorul organizaţiei.

Este un termen care a fost utilizat pentru prima dată de IBM în 1997 când s-a declanşat o adevărată campanie în jurul lui. Astăzi multe corporaţii îşi reconsideră business-ul descoperind cum să utilizeze cu succes Internetul în afacerile lor.

Domeniul B2B (business to business) este o afacere promiţătoare, datorită penetrării Internetului în corporaţii în România. Scăderea continuă a preţului la conectare conduce la o explozie a utilizării Internetului.

Potenţialul societăţii informaţionale nu este posibil de cuantificat încă, la bursă firmele IT cresc încontinuu, firme abia formate putând înghiţi cu uşurinţă companii tradiţionale cu mulţi ani de activitate.

Clarke completează definiţia lui Werthner afirmând că eBusiness-ul include eCommerce-ul dar şi procesele interne ca producţia, stocurile, dezvoltarea produselor, managementul, finanţele, managementul riscului, managementul cunoştinţelor şi resursele umane, deci în concluzie este un ”superset” al comerţului electronic.

Dacă în 2000 apar primele semnale ale comerţului electronic românesc, când compania netBrdige Investments a lansat portalul OKazii.ro, care permitea consumatorilor finali contactul în mediul virtual, licitarea online pentru produsul ales şi finalizarea tranzacţiei în lumea reală, trei ani mai târziu comerţul electronic intra într-o nouă etapă în urma implementării standardului 3D Secure, cel mai înalt sistem de securitate al tranzacţionării prin Internet.

România a fost printre puţinele din Europa, care a făcut pionierat sub noul standard promovat de organizaţiile internaţionale emitente de carduri, Visa şi MasterCard.

Primele tranzacţii online cu cardul s-au înregistrat la finalul lunii februarie 2004, pentru mulţi acesta reprezentând startul propriu-zis al comerţului electronic românesc. Începutul a fost timid şi în primele 7 luni de e-commerce securizat s-au realizat doar 3.106 tranzacţii, în timp ce ultimul trimestru al anului a adus un volum semnificativ: 16.304 tranzacţii în valoare de aproape 3 milioane USD.

Anul 2004 se încheia cu un total de 19.410 tranzacţii efectuate în magazinele virtuale configurate 3D Secure de către RomCard şi cu un bilanţ de aproximativ 3,5 milioane USD generate de plata online cu cardul.

Statisticile RomCard nu înregistrează tranzacţiile efectuate de posesorii de card români în magazinele virtuale din străinătate, nici tranzacţiile efectuate cu carduri non-3D Secure sau cu carduri emise sub alte sigle decât Visa şi MasterCard (American Express, JCB, Diners Club).

De asemenea raportările RomCard ne oferă doar o imagine asupra comerţului electronic cu plata prin card, celelalte modalităţi de plată precum „cash on delivery” nefiind contorizate de nimeni, deşi reprezintă aproximativ 95% din valoarea pieţei.

In schimb, raportul pentru 2004 făcut public de Visa Internaţional, arată că deţinătorii de carduri Visa din România au cheltuit mai mult în magazinele virtuale din străinătate decât în cele româneşti.

Din suma totală de 4,6 milioane USD tranzacţionată on-line deposesorii de carduri Visa din România, aproximativ 80% au reprezentat cheltuieli în magazinele online din afara ţării. Cele mai căutate magazine virtuale au fost cele din SUA unde deţinătorii români de carduri Visa au cheltuit aproape jumătate (43%) din valoarea totală a tranzacţiilor electronice, dar şi din Italia (16% din suma totală a cheltuielilor) şi din Marea Britanie (15%).

Faptul demonstrează că posesorii români de card nu sunt reticenţi în a-l folosi pentru a cumpăra de pe Internet, diferenţa făcând-o doar varietatea ofertei de produse şi servicii.

Deţinătorii de carduri Visa din străinătate au fost mai puţin atraşi de produsele şi serviciile oferite de magazinele virtuale româneşti, efectuând cumpărături de doar 1,17 milioane USD comparativ cu 3,68 milioane USD, cât au cheltuit românii deţinători de carduri Visa în afara ţării.

Bilanţul RomCard pentru anul 2005 a fost de 44.353.145 USD (Tab. nr. 1) cheltuite cu cardul atât de străini, cât şi de români pe magazinele virtuale româneşti. O valoare impresionantă generată, însă, în proporţie de 90%, de tranzacţionarea cross border, adică de cumpăraturi online cu carduri emise în străinătate pe magazine virtuale străine, dar care erau procesate prin băncile româneşti.

Numai pentru luna iulie a anului 2005, RomCard a raportat 53.000 de tranzacţii în valoare de aproximativ 9,5 milioane USD, statistică ce extaziase piaţa.

Dar, la scurt timp, organizaţiile internaţionale emitente de carduri, Visa şi MasterCard, au hotărât restricţionarea activităţii de cross-border, motivând decizia prin numărul mare de plângeri şi de fraude înregistrat.

Astfel, ultimul trimestru al anului 2005 aducea comerţul electronic românesc la valori similare cu cele de la finalul lui 2004, adică mici.

Evident, profiturile băncilor de câteva sute de mii de dolari, înregistrate până în acel moment, s-au transformat în sume infime care le-au determinat să nu mai acorde aceeaşi atenţie activităţii de e-commerce.

Sfârşitul lui 2005 arată pesimist pentru tranzacţionarea pe Internet cu cardul dar, cel puţin, indică valoarea reală a comerţului electronic pur românesc.

Anul 2006 a început din nou timid, cu doar 2.812 tranzacţii înregistrate în luna ianuarie dar, surprinzător şi îmbucurător în acelaşi timp, numărul acestora a crescut constant cu o medie de 15% pe lună, depăşind în octombrie pragul de 12.500 de tranzacţii (fig. nr. 1), efectuate pe magazinele virtuale româneşti, configurate 3D Secure.

Conform cifrelor şi declaraţiilor RomCard, în anul 2006 peste 65% din tranzacţii au fost generate de posesorii de card români în magazinele virtuale autohtone.

Restul de 35% înseamnă tranzacţii efectuate de deţinătorii unui card străin, emis fie în Euro, fie în USD, care au cumpărat din magazinele online româneşti.

Chiar dacă românii au generat cele mai multe tranzacţii, valoarea medie a unei tranzacţii cu un card emis în moneda locală a fost mai mică decât valoarea medie a tranzacţiilor efectuatecu carduri emise în valută (USD, respectiv Euro).

Astfel, românii au cheltuit, în medie, 160 RON per tranzacţie, în timp ce deţinătorii de card din străinătate au cheltuit 180 USD, respectiv 210 Euro – potrivit cifrelor furnizate de RomCard.

Sumele mai mici cheltuite de români reprezintă, în opinia oficialilor RomCard, plata facturilor către operatorii de telefonie mobilă care, de obicei, nu depăşesc 150 RON, dar care au o pondere de aproximativ 30% din totalul tranzacţiilor.

Pe lângă acestea, alte domenii care generează volume mari de bani în comerţul electronic sunt, pe rând: turismul (rezervările online de bilete de avion şi pentru serviciile de cazare), produsele IT&C, electronicele şi electrocasnicele, cartea şi filmul.

Bilanţul final pentru 2006 fiind estimat de către RomCard la 8-8,5 milioane USD. Adică de aproape 6 ori mai puţin decât în 2005, când s-au înregistrat peste 44 de milioane USD.

Îmbucurător este, însă, faptul că e - commerce-ul pur românesc a crescut faţă de anul trecut: dacă în 2005 magazinele virtuale româneşti au generat doar 10% din numărul şi valoarea tranzacţiilor totale, adică 4,4 milioane USD, în 2006 aceasta valoare tinde să se dubleze către un volum final de peste 8 milioane USD.

Explicaţia este dată, în primul rând, de creşterea numărului de magazine virtuale de la aproximativ 450 la sfârşitul anului 2005, la 650 în prezent – conform lui Andrei Radu (Link2eCommerce), citând studiile efectuate de Claudiu Gămulescu, Underclick.ro şi 800 conform GECAD ePayment.

Din aceste magazine care înregistrează profituri (mai mici sau mai mari), doar puţin peste 200 sunt configurate 3D Secure de către RomCard, iar din acestea, numai 100 generează volum în tranzacţionarea online cu cardul.

Din această categorie, cel mai apreciat magazin virtual este www.emag.ro - care a fost desemnat magazinul anului 2005 de Link Magazine în cadrul Galei Premiilor ecommerce.

Este necesară în continuare o campanie naţională sprijinită de toate băncile înrolate în sistemul 3D Secure.

Aceasta va fi o confirmare a faptului că băncilor le pasă de această activitate şi văd în ea un business. Cu puţină sinceritate băncile ar trebui să recunoascăfaptul că e-commerce este deja o afacere pentru ele.

Majoritatea magazinelor virtuale româneşti nu ştiu să facă business: nu au înţeles cât de importantă este comunicarea cu clientul mai ales în mediul virtual

care, prin definiţie, conferă reticenţă utilizatorilor;

nu au înţeles cât de importantă este promovarea (nu prin SPAM) şi construirea unui brand-name;

site-urile nu respectă elementele care conferă succes unei afaceri online; au probleme la nivel de descriere a produselor (specificaţii greşite sau prea puţine, specificaţii în limba engleză);

produsele de pe site nu se regăsesc în stocurile reale;

termenele de livrare sunt încă mari;

nu prezintă pe site elementele de identificare ale firmei care se află în spatele acestuia şi datele de contact, fapt care sporeşte neîncrederea utilizatorilor în comerţul electronic.

Integrarea în UE a României, din perspectiva comerţului electronic, va însemna migrarea ţării noastre în zona Europe, unde nu există restricţii în ceea ce priveşte tranzacţiile cross-border. De asemenea, licenţele de acceptare a cardurilor la plată - inclusiv pe Internet - se acordă tuturor instituţiilor financiare care îşi doresc acest lucru.

Integrarea în UE va însemna şi faptul că instituţiile emitente vor fi obligate să permită accesul pe Internet al clienţilor lor.

Toate acestea, sprijinite şi de campanii ale organizaţiilor internaţionale de plată (MasterCard & Visa) ne încurajează să sperăm că în 2007 vom depăşi nivelul înregistrat în 2005, urmând ca din 2008 să ne aşteptăm la mari surprize din partea pieţei.

A fost lansat la sfârşitul anului 2006 de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi este un mare pas înainte pentru încurajarea posesorilor de card să cumpere de pe Internet.

Portalul se doreşte a fi interfaţă de acces a persoanelor juridice şi fizice către instituţiile administraţiei publice prin asigurarea unei modalităţi rapide de plată a datoriilor către stat.

Ghişeul fiecărei instituţii în parte este gestionat şi întreţinut de instituţia respectivă, dar ele se vor regăsi grupate în cadrul acestui portal (www.ghiseul.ro).

DotCommerce România consideră că implementarea proiectului “Ghişeul Virtual de Plăţi “va avea un impact major, datorită creşterii numărului de posesori de carduri bancare, a rapidităţii soluţiei de plată, a uşurinţei de utilizare, a siguranţei garantate a tranzacţiilor precum şi a disponibilităţii 24 de ore pe zi - 7 zile pe săptămână (24/7).”

Utilizarea acestei metode de achitare a taxelor on-line este condiţionată doar de o conexiune la Internet, posesia unei adrese de e-mail şi a unui card bancar care permite plata în mediul electronic.

Asociaţia Naţională pentru Ecommerce – ANEC, creată în urma dialogului constant cu reprezentanţii industriei de comerţ electronic, are ca scop promovarea şi dezvoltarea industriei de comerţ electronic din România.

Principalele obiective ale ANEC sunt: elaborarea şi implementarea de programe la nivel local şi naţional menite să

promoveze comerţul electronic în rândul mediului de afaceri din România, derularea de activităţi menite să impulsioneze piaţa, să ridice standardele

industriei şi să crească încrederea consumatorilor finali în tranzacţionarea din mediul online,

dezvoltarea de proiecte şi programe educaţionale la nivel naţional de popularizare a comerţului electronic înrândul utilizatorilor,

promovarea iniţiativelor legislative în domeniul comerţului electronic la nivelul tuturor

actorilor implicaţi în industrie (furnizori, magazine online, consumatori), promovarea mijloacelor de plată electronice în vederea obişnuirii

consumatorilor cu utilizarea cardurilor în tranzacţiile online, elaborarea de reglementări, standarde de calitate şi excelenţă privind

comerţul electronic.

Viteza cu care evoluează tehnologia Internet-ului este impresionantă. Dacă acum

se apreciază că există câteva milioane de oameni care folosesc serviciile Internet în fiecare moment, numărul lor va creşte exponenţial în anii următori.

Dorinţa de securitate şi intimitate a tranzacţiilor va determina crearea unor pieţe specifice în care factorii principali în procesul de formare a deciziei de cumpărare sunt sporirea încrederii consumatorilor, creşterea gradului de satisfacţie sau chiar încântarea acestora în condiţiile în care, în procesul de desfăşurare a tranzacţiilor, interacţiunea umană este minimă iar interacţiunea tehnologică este maximă.

Comerţul electronic va avea un viitor puternic şi stabil aşa cum arată şi statisticile pentru că plăţile online au avantaje evidente, şi care par cunoscute, dar nu sunt conştientizate la adevărata lor valoare: 24/7, nondependenţa geografică, cost-saving, uşurinţa în operare, în administrare şi de marketare.

Deşi sunt evidente, foarte puţini le înţeleg şi le acceptă.

În acest domeniu revoluţia abia a început, sistemele electronice de plată, puternic cercetate şi experimentate azi, vor progresa rapid, devenind o realitate a Cyberspace-ului anilor viitori, iar România nu va putea fi o excepţie.

1. Fii comerciant! ◦ Deci vrem să vindem ceva online. Pentru ca va fi o activitate comerciala pe care o facem, este clar ca trebuie

sa devenim comerciant. Adica trebuie sa ne facem o firma, o asociatiei familiala sau o persoana fizica autorizata care sa aiba dreptul de a vinde.

2. Informarea consumatorului

Este unul din principalele elemente pe care se pune baza in atit in legislatia privind comertul electronic, precum si in cea privind contractele la distanta. ( vezi art 5, art 6 alin 2 lit b, art.8 din Legea comertului electronic). In principiu consumatorul (in cazul nostru cel ce vrea sa cumpere de pe site) trebuie sa afle in mod clar si direct principalele informatii cu privire la ce vede online.

3. Nu trimite mesaje comerciale nesolicitate

Mesajele comerciale trimise prin e-mail sunt interzise, atita vreme nu exista acordul explicit al destinatarului. Legea comertului electronic, dar si Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice - Numarul 506/20045 interzic in mod explicit astfel de mesaje, incalcarea acestei dispozitii reprezentind o contraventie.

4. Contractele incheiate online sunt recunoscute de legea Romana

Interpretarea articolelor din capitolul III din legea comertului electronic ne demonstreaza ca un contract de tip click-wrap (adica acel buton de “Sunt de acord cu termenii “ pe care il apasam sau acea casuta bifata atunci cind suntem de acord cu niste termeni si conditii generale) este legal valabil si in Romania, atunci cind se respecta conditiile impuse de lege – chiar daca nu avem din pacate suficienta jurisprudenta pentru a trage mai multe concluzii despre acest nou tip de contracte.

5. Limitarea raspunderii furnizorilor de servicii Capitolul IV din legea comertului electronic stipuleaza conditiile de exonerare a

raspunderii furnizorilor de servicii ai societatii informationale, tocmai datorita caracterului specific al acestor activitati. Acestea nu sunt direct aplicabile in cazul unui site de comert electronic, dar va pot fi utile in cazul in care aveti activitati adiacente care pot atrage raspunderea voastra – de ex. administrarea unui forum, posibilitatea de comentarii din partea utilizatorilor la produsele afisate, linkuri catre alte pagini web, etc.

6. Cumparatorul are dreptul sa va trimita bunul inapoi in termen de 10 zile (dreptul de denuntare unilaterala) Consumatorul are dreptul de a denunta unilateral contractul la distanta, in termen

de 10 zile lucratoare, fara penalitati si fara invocarea vreunui motiv. Singurele costuri care pot cadea in sarcina consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor.

7. Dispozitii privind executarea contractului Legea privind contractele la distanta are si citeva dispozitii specifice pentru

executarea contractului – in cazul unui site de comert electronic fiind vorba fie livrarea bunului, fie prestarea serviciului.

Termenul prevazut de lege pentru executarea contractului este de 30 de zile (evident este vorba de zile calendaristice) – timp suficient pentru orice magazin online. Totusi, daca acest lucru nu se poate intimpla, atunci magazinul trebuie sa-l informeze pe consumator de aceast lucru precum si sa returneze banii, daca este cazul. Legea romana mai prevede insa o dispozitie care poate fi utila pentru comercianti – in cazul neexecutarii produsul poate fi inlocuit de unul similar, in conditiile in care acest lucru este prevazut in mod expres in contract.

8. Protectia datelor cu caracter personal – esentiala pentru un comerciant online

Orice site de comert electronic este implicat in mod direct in prelucrarea unor date cu caracter personal. Fie ca se cer in mod obligatoriu date cu caracter personal pentru inregistrarea utilizatorilor inainte de procesul de cumparare, fie se cer datele doar pentru a permite plata sau pentru a trimite bunurile sau serviciile – practic nu exista nici o situatie in care un site de comert electronic sau nu colecteze date cu caracter personal.

In domeniul datelor cu caracter personal, mai putin cunoscut in Romania la ora actuala, exista si un act normativ - Lege nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date12 - care stabileste conditiile generale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, ce date pot fi prelucrate si ce obligatii au cei care le prelucreaza (operatorii).

9. Atentie la numele de domeniu si conflictul cu marca inregistrata

Alegerea numelui de domeniu care sa apartina site-ului de comert electronic are o importanta deosebita, mai ales ca intreaga promovare a magazinului se va lega de aceasta adresa de pagina web. De aceea consideram ca este extrem de necesar ca, o data ales numele de domeniu, sa nu existe in viitor nici o problema juridica in legatura cu folosirea lui.

10. Dreptul de autor asupra elementelor din magazin

Ideea de baza este ca trebuie sa ne asiguram ca toate operele care sunt protejate de drept de autor care intra in site-ul nostru sunt in proprietatea firmei care gestioneaza magazinul, sau pot fi utilizate de firma fara restrictii.

În continuare, sunt menţionate principalele acte normaţive privind comerţul electronic din Romania:

Legea comerţului electronic - 365/2002

Regulament nr. 4/2002 al BNR privind tranzacţiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plata electronica şi relatiile dintre participantii la aceste tranzacţii

Ordinul 16/2003 al MCTI privind procedura de avizare a instrumentelor de plata cu acces la distanta, de tipul aplicatiilor Internet-banking sau home-banking

Legea semnaturii electronice - 429 / 2001

Norme tehnice şi metodologice din 13 decembrie 2001 pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica

Legea 51/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta

Ordonanta nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta

Hotarirea Guvernului nr. 1308 din 11/20/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 365/2002 privind comerţul electronic

Legea privind clauzele abuzive incheiate intre comercianti şi consumatori, nr. 193/2000;

Legea pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulatie a acestor date - 677 / 2001

Ordin nr. 1453 din 1 martie 2001 privind ocupatia de Designer pagini web

Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

Dispoziţii privind Prevenirea şi combaterea criminalitatii informatice (Titlul III din Legea 161 din 19/04/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice şi in mediul de afaceri, prevenirea şi sanctionarea coruptiei - Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 279 din 21/04/2003 )

Mai multe informaţii despre legislaţie IT&C din Romania se găsesc pe site-ul Legile Internetului http://www.legi-internet.ro

http://www.legi-internet.ro/



Q & A

Legea nr. 365/07.06.2002 privind comertul electronic

Dr. Mircea ANDRASIU

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1: Definitii:

- serviciu al societăţii informaţionale - orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace electronice şi prezintă următoarele caracteristici:

a)este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar;

b)nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;

c)este efectuat prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului;

Cont.

- comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate.

Nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele:

- informaţiile permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică;

- comunicările legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;

Cont.

- legislaţie coordonată - prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale sau furnizorilor de servicii în privinţa:

a)condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activităţi, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare;

b)condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor activităţi, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea furnizorilor;

Cont.

- nu constituie obiect al legislaţiei coordonate:

a)cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi livrării acestora;

b)cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice;

- instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:

a)transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare;

b)retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică;

Cont.

Art. 2: Scop şi domeniu de aplicare (1)Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de

furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.

(2)Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc elementele definiţiei prevăzute la anterior, în special următoarele:

Cont.

a)oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;

b)oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;

c)oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct);

d)activităţi care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de teletext;

e)serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;

Cont.

e)serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex; f)schimbul de informaţii prin poşta electronică sau prin alte

mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale sau profesionale;

g)relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său. (3)Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi: a)activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta

presupune o participare directă şi specifică la exercitarea prerogativelor autorităţii publice;

b)activităţile de reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;

c)jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile.

Cont.

(4)Dispoziţiile prezentei legi se completează cu: a)dispoziţiile legale în materie fiscală; b)dispoziţiile legale care reglementează protecţia

persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;

c)prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată.

(5)În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice.

Cont.

CAPITOLUL II: Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale Art. 4: Principiile furnizării serviciilor societăţii informaţionale

(1)Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă niciunei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

(2)Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării unor activităţi de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispoziţiile în cauză nu vizează în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau furnizorii de servicii, în înţelesul prezentei legi.

Cont.

(3)Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de

către furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face, până la momentul aderării României la Uniunea Europeană, în condiţiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

(4)Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

Cont.

Art. 5: Informaţii generale (1) Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie

destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii:

a)numele sau denumirea furnizorului de servicii; b)domiciliul sau sediul furnizorului de servicii; c)numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică

şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;

d)numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;

e)codul de înregistrare fiscală;

Cont.

f)datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;

g)titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfăşoară o activitate profesională reglementată;

h)tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului acesteia;

i)includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;

Cont.

j)orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2)Obligaţia prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile menţionate la alin. (1).

Art. 6: Comunicările comerciale

(1)Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

(2)Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:

Cont.

a)să fie clar identificabile ca atare;

b)persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;

c)ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;

d)competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile şi clar prezentate;

e)orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.

Cont.

(3)Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.

(4)Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia de a respecta prevederile alin. (1) -(3).

Cont.

CAPITOLUL III: Contractele încheiate prin mijloace electronice Art. 7: Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor încheiate

prin mijloace electronice (1)Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate

efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

(2)Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.

(3)Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Cont.

Art. 8: Informarea destinatarilor (1)Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţie

destinatarului, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel puţin următoarele informaţii, care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:

a)etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul; b)dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu de către

furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu; c)mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la

dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;

d)limba în care se poate încheia contractul; e)codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii

subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;

f)orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.

Cont.

(2)Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.

(3)Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia că niciuna dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.

(4)Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproducă.

(5)Prevederile alin. (1) -(3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

Cont.

Art. 9: Încheierea contractului prin mijloace electronice

(1)Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului.

(2)Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1).

(3)În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri:

a)trimiterea unei dovezi de primire prin poştă electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;

b)confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiţia ca această confirmare să poată fi stocată şi reprodusă de către destinatar.

Cont.

(4)Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea

primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.

(5)Prevederile alin. (3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

Cont.

Art. 10: Condiţii privind păstrarea sau prezentarea informaţiei (1)Acolo unde legea impune ca informaţia să fie prezentată sau

păstrată în forma sa originală, această cerinţă este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiţii:

a)există garanţia integrităţii informaţiei, asigurată prin respectarea standardelor naţionale în domeniu, din momentul în care a fost generată;

b)mesajul este semnat utilizându-se semnătura electronică extinsă a emitentului;

c)informaţia poate fi imediat furnizată şi prezentată la cerere.

(2)Destinatarul comerciant acţionează pe riscul propriu, dacă a ştiut sau ar fi trebuit să ştie, în concordanţă cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, că informaţia conţinută într-un mesaj electronic a fost alterată în timpul transmiterii sau prelucrării sale.

Cont.

CAPITOLUL IV: Răspunderea furnizorilor de servicii Art. 11: Principii generale (1)Furnizorii de servicii sunt supuşi dispoziţiilor legale

referitoare la răspunderea civilă, penală şi contravenţională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

(2)Furnizorii de servicii răspund pentru informaţia furnizată de ei înşişi sau pe seama lor.

(3)Furnizorii de servicii nu răspund pentru informaţia transmisă, stocată sau la care facilitează accesul, în condiţiile prevăzute la art. 12-15.

Cont.

Art. 12: Intermedierea prin simpla transmitere (1)Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de

comunicaţii a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o reţea de comunicaţii, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia transmisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)transmiterea nu a fost iniţiată de furnizorul de servicii; b)alegerea persoanei care recepţionează informaţia transmisă nu a aparţinut

furnizorului de servicii; c)conţinutul informaţiei transmise nu a fost influenţat în niciun fel de către

furnizorul de servicii, în sensul că nu i se poate atribui nici selecţia şi nicio eventuală modificare a acestei informaţii.

(2)Transmiterea informaţiei şi asigurarea accesului, menţionate la alin. (1), includ şi stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiei transmise, în măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul ca informaţia respectivă să tranziteze reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca informaţia să nu fie stocată pentru o perioadă care depăşeşte în mod nejustificat durata necesară transmiterii ei.

Cont.

Art. 13: Stocarea temporară a informaţiei, stocarea-caching Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de

comunicaţii a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiei transmise, în măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul de a face mai eficientă transmiterea informaţiei către alţi destinatari, la cererea acestora, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)furnizorul de servicii nu aduce modificări informaţiei transmise; b)furnizorul de servicii îndeplineşte condiţiile legale privind accesul la informaţia respectivă; c)furnizorul de servicii respectă regulile sau uzanţele referitoare la actualizarea informaţiei,

astfel cum acestea sunt larg recunoscute şi aplicate în industrie; d)furnizorul de servicii nu împiedică utilizarea legală de către orice persoană a tehnologiilor

larg recunoscute şi aplicate în industrie, în vederea obţinerii de date despre natura sau utilizarea informaţiei;

e)furnizorul de servicii acţionează rapid în vederea eliminării informaţiei pe care a stocat-o sau în vederea blocării accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul că informaţia transmisă iniţial a fost eliminată din reţeaua de comunicaţii ori că accesul la ea a fost blocat sau faptul că eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autorităţi publice.

Cont.

Art. 14: Stocarea permanentă a informaţiei, stocarea-hosting (1)Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în stocarea informaţiei furnizate de un

destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia stocată la cererea unui destinatar, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

a)furnizorul de servicii nu are cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia stocată este nelegală şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunoştinţă despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile unui terţ;

b)având cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea ori informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile unui terţ, furnizorul de servicii acţionează rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la aceasta.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii.

(3)Prevederile acestui articol nu vor afecta posibilitatea autorităţii judiciare sau administrative de a cere furnizorului de servicii să înceteze ori să prevină violarea datelor şi, de asemenea, nu pot să afecteze posibilitatea stabilirii unor proceduri guvernamentale de limitare sau întrerupere a accesului la informaţii.

Cont.

Art. 15: Instrumente de căutare a informaţiilor şi legături cu alte pagini de web

(1)Furnizorul unui serviciu al societăţii informaţionale care facilitează accesul la informaţia furnizată de alţi furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alţi furnizori, prin punerea la dispoziţie destinatarilor serviciului său a unor instrumente de căutare a informaţiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informaţia în cauză, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

a)furnizorul nu are cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia la care facilitează accesul este nelegală şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunoştinţă despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea ori informaţia în cauză ar putea prejudicia drepturile unui terţ;

b)având cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile unui terţ, furnizorul acţionează rapid în vederea eliminării posibilităţii de acces oferite sau a blocării utilizării acesteia.

(2)Furnizorul de servicii răspunde pentru informaţia în cauză atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorităţi publice.

(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.

Cont.

CAPITOLUL VIII: Infracţiuni săvârşite în legătură cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare

Art. 24: Falsificarea instrumentelor de plată electronică (1)Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12

ani şi interzicerea unor drepturi. (2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a

instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie. (3)Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă faptele

prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite de o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu: a)realizează operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată

electronică ori efectuării tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 11; sau b)are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea

instrumentelor de plată electronică; sau c)are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate

în efectuarea tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 11. (4)Tentativa se pedepseşte.

Cont.

Art. 25: Deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică

Fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 26: Falsul în declaraţii în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică

Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unei instituţii bancare, de credit sau financiare ori oricărei alte persoane juridice autorizate în condiţiile legii să emită instrumente de plată electronică sau să accepte tipurile de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 11, în vederea emiterii sau utilizării unui instrument de plată electronică, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Cont.

Art. 27: Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos (1)Efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui

instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11.

(4)Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt săvârşite de o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu:

a)realizează operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 11; sau

b)are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau

c)are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 11.

(5)Tentativa se pedepseşte.

Cont.

Art. 28: Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos (1)Acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11,

cunoscând că este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţământul titularului său, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3)Tentativa se pedepseşte. Art. 29: Constatarea şi judecarea infracţiunilor (1)Infracţiunile prevăzute în prezenta lege se constată de către autorităţile

publice competente, care înaintează actul de constatare la organul local de urmărire penală.

(2)Infracţiunile prevăzute la art. 24 şi 25 se judecă, în primă instanţă, de către tribunal.

(3)Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

Cont.

Completari seminar

Detalii privind societatea informationala;

Analiza comparativa legislatie UE;

Corelare alte legi nationale adiacente;

Elemente de standardizare tehnica;

De avut in vedere actualizarea prezentei legi de la initierea ei (2002).

End

Intrebari &

Sugestii !

TCB,

MA

Legea semnaturii electronice

Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnatura electronica

Dr. Mircea ANDRASIU

Cont.

CAPITOLUL I. Dispozitii generale

SECTIUNEA 1 Principii generale SECTIUNEA a 2-a Definitii

APITOLUL II. Regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica

CAPITOLUL III. Furnizarea serviciilor de certificare SECTIUNEA 1 Dispozitii comune SECTIUNEA a 2-a Furnizarea serviciilor de certificare calificata SECTIUNEA a 3-a Suspendarea si incetarea valabilitatii certificatelor

http://www.legi-internet.ro/lgsemel.htm














































Cont.

CAPITOLUL IV. Monitorizare si control SECTIUNEA 1 Autoritatea de reglementare si supraveghere SECTIUNEA a 2-a Supravegherea activitatii furnizorilor de servicii de certificare SECTIUNEA a 3-a Acreditarea voluntara SECTIUNEA a 4-a Omologarea

CAPITOLUL V. Recunoasterea certificatelor eliberate de furnizorii de servicii de certificare straini




































Cont.

CAPITOLUL VI Raspunderea furnizorilor de servicii de certificare CAPITOLUL VII Obligatiile titularilor de certificate CAPITOLUL VIII Contraventii si sanctiuni CAPITOLUL IX Dispozitii finale Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 429 din 31 iulie 2001






















Cont.

CAPITOLUL I / Dispozitii generale

SECTIUNEA 1 /Principii generale

Art. 1. - Prezenta lege stabileste regimul juridic al semnaturii electronice si al inscrisurilor in forma electronica, precum si conditiile furnizarii de servicii de certificare a semnaturilor electronice.

Cont.

SECTIUNEA a 2-a / Definitii

Art. 4. - In intelesul prezentei legi:

1. date in forma electronica sunt reprezentari ale informatiei intr-o forma conventionala adecvata crearii, prelucrarii, trimiterii, primirii sau stocarii acesteia prin mijloace electronice; 2. inscris in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; 3. semnatura electronica reprezinta date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare;

Cont.

4. semnatura electronica extinsa reprezinta acea semnatura electronica care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) este legata in mod unic de semnatar; b) asigura identificarea semnatarului; c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legata de datele in forma electronica, la care se raporteaza in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila;

5. semnatar reprezinta o persoana care detine un dispozitiv de creare a semnaturii electronice si care actioneaza fie in nume propriu, fie ca reprezentant al unui tert; 6. date de creare a semnaturii electronice reprezinta orice date in forma electronica cu caracter de unicitate, cum ar fi coduri sau chei criptografice private, care sunt folosite de semnatar pentru crearea unei semnaturi electronice; 7. dispozitiv de creare a semnaturii electronice reprezinta software si/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de creare a semnaturii electronice;

Cont.

8. dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice reprezinta acel dispozitiv de creare a semnaturii electronice care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: a) datele de creare a semnaturii, utilizate pentru generarea acesteia, sa poata aparea numai o singura data si confidentialitatea acestora sa poata fi asigurata; b) datele de creare a semnaturii, utilizate pentru generarea acesteia, sa nu poata fi deduse; c) semnatura sa fie protejata impotriva falsificarii prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generarii acesteia; d) datele de creare a semnaturii sa poata fi protejate in mod efectiv de catre semnatar impotriva utilizarii acestora de catre persoane neautorizate; e) sa nu modifice datele in forma electronica, care trebuie sa fie semnate, si nici sa nu impiedice ca acestea sa fie prezentate semnatarului inainte de finalizarea procesului de semnare;

Cont.

9. date de verificare a semnaturii electronice reprezinta date in forma electronica, cum ar fi coduri sau chei criptografice publice, care sunt utilizate in scopul verificarii unei semnaturi electronice; 10. dispozitiv de verificare a semnaturii electronice reprezinta software si/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de verificare a semnaturii electronice; 11. certificat reprezinta o colectie de date in forma electronica ce atesta legatura dintre datele de verificare a semnaturii electronice si o persoana, confirmand identitatea acelei persoane; 12. certificat calificat reprezinta un certificat care satisface conditiile prevazute la art. 18 si care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare ce satisface conditiile prevazute la art. 20;

Cont.

13. furnizor de servicii de certificare reprezinta orice persoana, romana sau straina, care elibereaza certificate sau care presteaza alte servicii legate de semnatura electronica; 14. furnizor de servicii de certificare calificata este acel furnizor de servicii de certificare care elibereaza certificate calificate; 15. produs asociat semnaturii electronice reprezinta software sau hardware, destinat a fi utilizat de un furnizor de servicii de certificare pentru prestarea serviciilor legate de semnatura electronica sau destinat a fi utilizat pentru crearea ori verificarea semnaturii electronice.

Cont.

CAPITOLUL II / Regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica

Art. 5. - Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata. Art. 6. - Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile. Art. 7. - In cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.

Cont.

Art. 8. (1) In cazul in care una dintre parti nu

recunoaste inscrisul sau semnatura, instanta va dispune intotdeauna ca verificarea sa se faca prin expertiza tehnica de specialitate. (2) In acest scop, expertul sau specialistul este dator sa solicite certificate calificate, precum si orice alte documente necesare, potrivit legii, pentru identificarea autorului inscrisului, a semnatarului ori a titularului de certificat.

Cont.

Art. 9. (1) Partea care invoca inaintea instantei o semnatura electronica extinsa

trebuie sa probeze ca aceasta indeplineste conditiile prevazute la art. 4 pct. 4. (2) Semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumata a indeplini conditiile prevazute la art. 4 pct. 4. Art. 10.

(1) Partea care invoca inaintea instantei un certificat calificat trebuie sa probeze ca furnizorul de servicii de certificare care a eliberat respectivul certificat indeplineste conditiile prevazute la art. 20. (2) Furnizorul de servicii de certificare acreditat este prezumat a indeplini conditiile prevazute la art. 20. Art. 11.

(1) Partea care invoca inaintea instantei un mecanism securizat de creare a semnaturii trebuie sa probeze ca acesta indeplineste conditiile prevazute la art. 4 pct. 8. (2) Dispozitivul securizat de generare a semnaturii, omologat in sensul prezentei legi, este prezumat a indeplini conditiile prevazute la art. 4 pct. 8.

Cont.

Art. 11.

(1) Partea care invoca inaintea instantei un mecanism securizat de creare a semnaturii trebuie sa probeze ca acesta indeplineste conditiile prevazute la art. 4 pct. 8. (2) Dispozitivul securizat de generare a semnaturii, omologat in sensul prezentei legi, este prezumat a indeplini conditiile prevazute la art. 4 pct. 8.

CAPITOLUL III / Furnizarea serviciilor de certificare SECTIUNEA 1 / Dispozitii comune

Art. 12. (1). Furnizarea serviciilor de certificare nu este supusa nici unei autorizari

prealabile si se desfasoara in concordanta cu principiile concurentei libere si loiale, cu respectarea actelor normative in vigoare.

(2). Furnizarea serviciilor de certificare de catre furnizorii stabiliti in statele membre ale Uniunii Europene se face in conditiile prevazute in Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte.

Cont.

Art. 13.

(1). Cu 30 de zile inainte de inceperea activitatilor legate de certificarea semnaturilor electronice persoanele care intentioneaza sa furnizeze servicii de certificare au obligatia de a notifica autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu cu privire la data inceperii acestor activitati.

(2). O data cu efectuarea notificarii prevazute la alin. (1) furnizorii de servicii de certificare au obligatia de a comunica autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu toate informatiile referitoare la procedurile de securitate si de certificare utilizate, precum si orice alte informatii cerute de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

Cont.

(3). Furnizorii de servicii de certificare au obligatia de a comunica autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu, cu cel putin 10 zile inainte, orice intentie de modificare a procedurilor de securitate si de certificare, cu precizarea datei si orei la care modificarea intra in vigoare, precum si obligatia de a confirma in termen de 24 de ore modificarea efectuata.

(4). In cazurile de urgenta, in care securitatea serviciilor de certificare este afectata, furnizorii pot efectua modificari ale procedurilor de securitate si de certificare, urmand sa comunice, in termen de 24 de ore, autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu modificarile efectuate si justificarea deciziei luate.

(5). Furnizorii de servicii de certificare sunt obligati sa respecte, pe parcursul desfasurarii activitatii, procedurile de securitate si de certificare declarate, potrivit alin. (2), (3) si (4).

Cont.

Art. 14. (1) Furnizorul de servicii de certificare va asigura accesul la toate informatiile necesare

utilizarii corecte si in conditii de siguranta a serviciilor sale. Informatiile respective vor fi furnizate anterior nasterii oricarui raport contractual cu persoana care solicita un certificat sau, dupa caz, la cererea unui tert care se prevaleaza de un asemenea certificat.

(2) Informatiile prevazute la alin. (1) vor fi formulate in scris, intr-un limbaj accesibil, si vor fi transmise prin mijloace electronice, in conditii care sa permita stocarea si reproducerea lor.

(3) Informatiile prevazute la alin. (1) vor face referire cel putin la: a) procedura ce trebuie urmata in scopul crearii si verificarii semnaturii electronice; b) tarifele percepute; c) modalitatile si conditiile concrete de utilizare a certificatelor, inclusiv limitele impuse utilizarii acestora, cu conditia ca aceste limite sa poata fi cunoscute de terti; d) obligatiile care incumba, potrivit prezentei legi, titularului certificatului si furnizorului de servicii de certificare;

Cont.

e) existenta unei acreditari, daca este cazul; f) conditiile contractuale de eliberare a certificatului, inclusiv eventualele limitari ale raspunderii furnizorului de servicii de certificare; g) caile de solutionare a litigiilor; h) orice alte informatii stabilite de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

(4) Furnizorul de servicii de certificare va transmite solicitantului un exemplar al certificatului.

(5) Din momentul acceptarii certificatului de catre solicitant, furnizorul de servicii de certificare va inscrie certificatul in registrul prevazut la art. 17.

Cont.

Art. 15. (1) Persoanele fizice care presteaza, conform legii, in nume propriu servicii de

certificare, precum si personalul angajat al furnizorului de servicii de certificare, persoana fizica sau juridica, sunt obligate sa pastreze secretul informatiilor incredintate in cadrul activitatii lor profesionale, cu exceptia celor in legatura cu care titularul certificatului accepta sa fie publicate sau comunicate tertilor.

(2) Incalcarea obligatiei prevazute la alin. (1) constituie infractiune de divulgare a secretului profesional, prevazuta si sanctionata de art. 196 din Codul penal.

(3) Nu constituie divulgare a secretului profesional comunicarea de informatii catre o autoritate publica, atunci cand aceasta actioneaza in exercitarea si in limitele competentelor sale legale.

(4) Obligatia prevazuta la alin. (1) incumba si personalului autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu, precum si persoanelor imputernicite de aceasta.

Cont.

Art. 16. (1) Autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu si

furnizorii de servicii de certificare au obligatia sa respecte dispozitiile legale privitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal.

(2) Furnizorii de servicii de certificare nu pot colecta date cu caracter personal decat de la persoana care solicita un certificat sau, cu consimtamantul expres al acesteia, de la terti. Colectarea se face doar in masura in care aceste informatii sunt necesare in vederea eliberarii si conservarii certificatului. Datele pot fi colectate si utilizate in alte scopuri doar cu consimtamantul expres al persoanei care solicita certificatul.

(3) Atunci cand se utilizeaza un pseudonim, identitatea reala a titularului nu poate fi divulgata de catre furnizorul de servicii de certificare decat cu consimtamantul titularului sau in cazurile prevazute la art. 15 alin. (3).

Cont.

Art. 17. (1) Furnizorii de servicii de certificare au obligatia de a crea si de a

mentine un registru electronic de evidenta a certificatelor eliberate. (2) Registrul electronic de evidenta a certificatelor eliberate trebuie sa

faca mentiune despre: a) data si ora exacta la care certificatul a fost eliberat; b) data si ora exacta la care expira certificatul; c) daca este cazul, data si ora exacta la care certificatul a fost suspendat sau revocat, inclusiv cauzele care au condus la suspendare sau la revocare.

(3) Registrul electronic de evidenta a certificatelor eliberate trebuie sa fie disponibil permanent pentru consultare, inclusiv in regim on-line.

Cont.

SECTIUNEA a 2-a / Furnizarea serviciilor de certificare calificata

Art. 18.–

(1) Certificatul calificat va cuprinde urmatoarele mentiuni: a) indicarea faptului ca certificatul a fost eliberat cu titlu de certificat calificat; b) datele de identificare a furnizorului de servicii de certificare, precum si cetatenia acestuia, in cazul persoanelor fizice, respectiv nationalitatea acestuia, in cazul persoanelor juridice; c) numele semnatarului sau pseudonimul acestuia, identificat ca atare, precum si alte atribute specifice ale semnatarului, daca sunt relevante, in functie de scopul pentru care este eliberat certificatul calificat; d) codul personal de identificare a semnatarului;

Cont.

e) datele de verificare a semnaturii, care corespund datelor de creare a semnaturii aflate sub controlul exclusiv al semnatarului; f) indicarea inceputului si sfarsitului perioadei de valabilitate a certificatului calificat; g) codul de identificare a certificatului calificat; h) semnatura electronica extinsa a furnizorului de servicii de certificare care elibereaza certificatul calificat; i) daca este cazul, limitele utilizarii certificatului calificat sau limitele valorice ale operatiunilor pentru care acesta poate fi utilizat; j) orice alte informatii stabilite de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

Cont.

(2) Fiecarui semnatar i se va atribui de catre furnizorul de servicii de certificare un cod personal care sa asigure identificarea unica a semnatarului. (3) Generarea codului personal de identificare si a codului de identificare a certificatului calificat se va face pe baza reglementarilor stabilite de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu. (4) La solicitarea titularului furnizorul de servicii de certificare va putea inscrie in certificatul calificat si alte informatii decat cele mentionate la alin. (1), cu conditia ca acestea sa nu fie contrare legii, bunelor moravuri sau ordinii publice, si numai dupa o prealabila verificare a exactitatii acestor informatii. (5) Certificatul calificat va indica in mod expres faptul ca este utilizat un pseudonim, atunci cand titularul se identifica printr-un pseudonim.

Cont.

Art. 19. – (1) La eliberarea certificatelor calificate furnizorii de servicii de certificare au

obligatia de a verifica identitatea solicitantilor exclusiv pe baza actelor de identitate. (2) La eliberarea fiecarui certificat calificat furnizorii au obligatia sa emita doua copii de pe acesta, pe suport de hartie, dintre care un exemplar este pus la dispozitie titularului, iar celalalt este pastrat de catre furnizori o perioada de 10 ani. Art. 20. –

In vederea emiterii certificatelor calificate furnizorii de servicii de certificare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) sa dispuna de mijloace financiare si de resurse materiale, tehnice si umane corespunzatoare pentru garantarea securitatii, fiabilitatii si continuitatii serviciilor de certificare oferite; b) sa asigure operarea rapida si sigura a inregistrarii informatiilor prevazute la art. 17, in special operarea rapida si sigura a unui serviciu de suspendare si revocare a certificatelor calificate; c) sa asigure posibilitatea de a se determina cu precizie data si ora exacta a eliberarii, a suspendarii sau a revocarii unui certificat calificat;

Cont.

d) sa verifice, cu mijloace corespunzatoare si conforme dispozitiilor legale, identitatea si, daca este cazul, atributele specifice ale persoanei careia ii este eliberat certificatul calificat; e) sa foloseasca personal cu cunostinte de specialitate, experienta si calificare, necesare pentru furnizarea serviciilor respective, si, in special, competenta in domeniul gestiunii, cunostinte de specialitate in domeniul tehnologiei semnaturii electronice si o practica suficienta in ceea ce priveste procedurile de securitate corespunzatoare; de asemenea, sa aplice procedurile administrative si de gestiune adecvate si care corespund standardelor recunoscute; f) sa utilizeze produse asociate semnaturii electronice, cu un inalt grad de fiabilitate, care sunt protejate impotriva modificarilor si care asigura securitatea tehnica si criptografica a desfasurarii activitatilor de certificare a semnaturii electronice; g) sa adopte masuri impotriva falsificarii certificatelor si sa garanteze confidentialitatea in cursul procesului de generare a datelor de creare a semnaturilor, in cazul in care furnizorii de servicii de certificare genereaza astfel de date;

Cont.

h) sa pastreze toate informatiile cu privire la un certificat calificat pentru o perioada de minimum 10 ani de la data incetarii valabilitatii certificatului, in special pentru a putea face dovada certificarii in cadrul unui eventual litigiu; i) sa nu stocheze, sa nu reproduca si sa nu dezvaluie tertilor datele de creare a semnaturii, cu exceptia cazului in care semnatarul solicita aceasta; j) sa utilizeze sisteme fiabile pentru stocarea certificatelor calificate, astfel incat: numai persoanele autorizate sa poata introduce si modifica informatiile din certificate; exactitatea informatiei sa poata fi verificata; certificatele sa poata fi consultate de terti doar in cazul in care exista acordul titularului acestora; orice modificare tehnica, care ar putea pune in pericol aceste conditii de securitate, sa poata fi identificata de persoanele autorizate; k) orice alte conditii stabilite de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

Cont.

Art. 21. - Furnizorii de servicii de certificare calificata sunt obligati sa foloseasca numai dispozitive securizate de creare a semnaturii electronice. Art. 22. –

(1) Furnizorul de servicii de certificare calificata trebuie sa dispuna de resurse financiare pentru acoperirea prejudiciilor pe care le-ar putea cauza cu prilejul desfasurarii activitatilor legate de certificarea semnaturilor electronice. (2) Asigurarea se realizeaza fie prin subscrierea unei polite de asigurare la o societate de asigurari, fie prin intermediul unei scrisori de garantie din partea unei institutii financiare de specialitate, fie printr-o alta modalitate stabilita prin decizie a autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu. (3) Suma asigurata si suma acoperita prin scrisoarea de garantie sunt stabilite de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

Cont.

SECTIUNEA a 3-a / Suspendarea si incetarea valabilitatii certificatelor

Art. 23. - (1) Orice furnizor de servicii de certificare are obligatia de a suspenda certificatul in termen de 24 de ore din momentul in care a luat cunostinta sau trebuia si putea sa ia cunostinta despre aparitia oricaruia dintre urmatoarele cazuri: a) la cererea semnatarului, dupa o prealabila verificare a identitatii acestuia; b) in cazul in care o hotarare judecatoreasca dispune suspendarea; c) in cazul in care informatiile continute in certificat nu mai corespund realitatii, daca nu se impune revocarea certificatului; d) in orice alte situatii care constituie cazuri de suspendare a certificatelor eliberate, potrivit procedurilor de securitate si de certificare declarate de furnizor in baza art. 13. (2) Orice furnizor de servicii de certificare are obligatia de a revoca certificatul in termen de 24 de ore din momentul in care a luat cunostinta sau trebuia si putea sa ia cunostinta despre aparitia oricaruia dintre urmatoarele cazuri:

Cont.

a) la cererea semnatarului, dupa o prealabila verificare a identitatii acestuia; b) la decesul sau punerea sub interdictie a semnatarului; c) in cazul in care o hotarare judecatoreasca irevocabila dispune revocarea; d) daca se dovedeste in mod neindoielnic ca certificatul a fost emis in baza unor informatii eronate sau false; e) in cazul in care informatiile esentiale continute in certificat nu mai corespund realitatii; f) atunci cand confidentialitatea datelor de creare a semnaturii a fost incalcata; g) in cazul in care certificatul a fost utilizat in mod fraudulos; h) in orice alte situatii care constituie cazuri de revocare a certificatelor eliberate, potrivit procedurilor de securitate si de certificare declarate de furnizor in baza art. 13. (3) Furnizorul de servicii de certificare il va informa de urgenta pe titular despre suspendarea sau revocarea certificatului, impreuna cu motivele care au stat la baza deciziei sale. (4) Furnizorul de servicii de certificare va inscrie mentiunea de suspendare sau de revocare a certificatului in registrul electronic de evidenta a certificatelor eliberate prevazut la art. 17, in termen de 24 de ore din momentul in care a luat cunostinta sau trebuia si putea sa ia cunostinta despre adoptarea deciziei respective. (5) Suspendarea sau revocarea va deveni opozabila tertilor de la data inscrierii sale in registrul electronic de evidenta a certificatelor.

Cont.

Art. 24. – (1) In cazul in care furnizorul de servicii de certificare intentioneaza

sa inceteze activitatile legate de certificarea semnaturilor electronice sau afla ca va fi in imposibilitate de a continua aceste activitati, el va informa, cu cel putin 30 de zile inainte de incetare, autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu despre intentia sa, respectiv despre existenta si natura imprejurarii care justifica imposibilitatea de continuare a activitatilor. (2) Furnizorului de servicii de certificare ii revine obligatia ca, in situatia in care se afla in imposibilitate de a continua activitatile legate de certificarea semnaturilor electronice si nu a putut prevedea aceasta situatie cu cel putin 30 de zile inainte ca incetarea activitatilor sa se produca, sa informeze autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu, in termen de 24 de ore din momentul in care a luat cunostinta sau trebuia si putea sa ia cunostinta despre imposibilitatea continuarii activitatilor. Informarea trebuie sa se refere la existenta si natura imprejurarii care justifica imposibilitatea de continuare a activitatilor.

Cont.

(3) Furnizorul de servicii de certificare poate transfera, in tot sau in parte, activitatile sale unui alt furnizor de servicii de certificare. Transferul va opera potrivit urmatoarelor conditii: a) furnizorul de servicii de certificare va instiinta fiecare titular de certificate neexpirate, cu cel putin 30 de zile inainte, despre intentia sa de transferare a activitatilor legate de certificarea semnaturilor electronice catre un alt furnizor de servicii de certificare; b) furnizorul de servicii de certificare va mentiona identitatea furnizorului de servicii de certificare caruia intentioneaza sa ii transfere activitatile sale; c) furnizorul de servicii de certificare va face cunoscute fiecarui titular de certificat posibilitatea de a refuza acest transfer, precum si termenul si conditiile in care refuzul poate fi exercitat; in lipsa unei acceptari exprese a titularului, in termenul precizat de furnizorul de servicii de certificare, certificatul va fi revocat de catre acesta din urma.

Cont.

(4) Furnizorul de servicii de certificare, aflat in unul dintre cazurile prevazute la alin. (1) si (2), ale carui activitati nu sunt preluate de un alt furnizor de servicii de certificare, va revoca certificatele in termen de 30 de zile de la data instiintarii titularilor de certificate si va lua masurile necesare pentru asigurarea conservarii arhivelor sale, precum si pentru asigurarea prelucrarii datelor personale, in conditiile legii. (5) Sunt considerate cazuri de imposibilitate de continuare a activitatilor legate de certificarea semnaturilor electronice, in intelesul prezentului articol, dizolvarea sau lichidarea, voluntara ori judiciara, falimentul, precum si orice alta cauza de incetare a activitatii, cu exceptia aplicarii sanctiunilor prevazute la art. 33 alin. (2) si (3).

Cont. CAPITOLUL IV / Monitorizare si control

SECTIUNEA 1 / Autoritatea de reglementare si supraveghere

Art. 25. - Responsabilitatea aplicarii dispozitiilor prezentei legi si a reglementarilor legate de aceasta revine autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu. Art. 26. –

(1) In termen de cel mult 18 luni de la data publicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, se va infiinta autoritatea publica specializata, cu atributii de reglementare si de supraveghere in domeniu, in sensul prezentei legi. (2) Pana la infiintarea autoritatii mentionate la alin. (1) atributiile acesteia, in sensul prezentei legi, revin Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei. Art. 27. - Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate delega, in tot sau in parte, atributiile sale de supraveghere, in sensul prezentei legi, unei alte autoritati publice aflate in coordonare.

Cont.

Art. 28. – (1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se infiinteaza Registrul

furnizorilor de servicii de certificare, denumit in continuare Registru, care se constituie si se actualizeaza de catre autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu. De la data infiintarii autoritatii publice specializate prevazute la art. 26 Registrul va fi preluat si actualizat de aceasta autoritate. (2) Registrul constituie evidenta oficiala: a) a furnizorilor de servicii de certificare care au sediul in Romania; b) a furnizorilor de servicii de certificare cu sediul sau domiciliul in alt stat, ale caror certificate calificate sunt recunoscute conform art. 40. (3) Registrul are rolul de a asigura, prin efectuarea inregistrarilor prevazute de prezenta lege, stocarea datelor de identificare si a unor informatii legate de activitatea furnizorilor de servicii de certificare, precum si informarea publicului cu privire la datele si informatiile stocate. (4) Continutul si structura Registrului se stabilesc, prin reglementari, de catre autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

Cont.

Art. 29. – (1) Inregistrarea in Registrul prevazut la art. 28 a

datelor de identificare si a informatiilor necesare cu privire la activitatea furnizorilor de servicii de certificare mentionati la art. 28 alin. (2) se efectueaza pe baza de cerere individuala, care trebuie introdusa la autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu, cel mai tarziu la data inceperii activitatii furnizorului. (2) Continutul obligatoriu al cererii prevazute la alin. (1) si documentatia necesara se stabilesc prin reglementari de catre autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

Cont.

Art. 30. – (1) Registrul este public si se actualizeaza permanent.

(2) Conditiile tinerii Registrului, accesul efectiv la informatiile pe care le contine, informatiile care pot fi oferite solicitantilor si modul de actualizare a acestuia se stabilesc prin normele tehnice si metodologice emise de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

SECTIUNEA a 2-a / Supravegherea activitatii furnizorilor de

servicii de certificare

Art. 31. - (1) Autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu va putea, din oficiu sau la solicitarea oricarei persoane interesate, sa verifice sau sa dispuna verificarea conformitatii activitatilor unui furnizor de servicii de certificare cu dispozitiile prezentei legi sau cu reglementari emise de catre autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

(2) Atributiile de control ce revin autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu, potrivit alin. (1), sunt exercitate de personalul anume imputernicit in acest sens.

Cont.

(3) In vederea exercitarii controlului, personalul cu atributii de control este autorizat: a) sa aiba acces liber, permanent, in orice loc in care se afla echipamentele necesare furnizarii de servicii de certificare, in conditiile legii; b) sa solicite orice document sau informatie necesara in vederea realizarii controlului; c) sa verifice punerea in aplicare a oricaror proceduri de securitate sau de certificare utilizate de furnizorul de servicii de certificare supus controlului; d) sa sigileze orice echipamente necesare furnizarii de servicii de certificare sau sa retina orice document ce are legatura cu aceasta activitate, pe o perioada care nu poate depasi 15 zile, daca aceasta masura se impune; e) sa ia orice alte asemenea masuri, in limitele legii. (4) Personalul cu atributii de control este obligat: a) sa nu dezvaluie datele de care a luat cunostinta cu ocazia exercitarii atributiilor sale; b) sa pastreze confidentialitatea surselor de informatii in legatura cu sesizarile sau plangerile primite.

Cont.

SECTIUNEA a 3-a / Acreditarea voluntara

Art. 36. - (1) In scopul asigurarii unui grad sporit de securitate a operatiunilor si al protejarii corespunzatoare a drepturilor si intereselor legitime ale beneficiarilor de servicii de certificare, furnizorii de servicii de certificare care doresc sa isi desfasoare activitatea ca furnizori acreditati pot solicita obtinerea unei acreditari din partea autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu.

Cont.

SECTIUNEA a 4-a / Omologarea

Art. 38. – (1) Conformitatea dispozitivelor securizate de creare a

semnaturii electronice cu prevederile prezentei legi se verifica de catre agentii de omologare, persoane juridice de drept public sau de drept privat, agreate de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu, in conditiile stabilite prin reglementari emise de aceasta. (2) In urma indeplinirii procedurii de verificare se emite certificatul de omologare a dispozitivului securizat de creare a semnaturii electronice. Certificatul poate fi retras in cazul in care agentia de omologare constata ca dispozitivul securizat de creare a semnaturii electronice nu mai indeplineste una dintre conditiile prevazute in prezenta lege.

Cont.

CAPITOLUL V / Recunoasterea certificatelor eliberate de furnizorii de servicii de certificare straini

Art. 40. - Certificatul calificat eliberat de catre un furnizor de servicii de certificare cu domiciliul sau cu sediul intr-un alt stat este recunoscut ca fiind echivalent din punct de vedere al efectelor juridice cu certificatul calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare cu domiciliul sau cu sediul in Romania, daca: a) furnizorul de servicii de certificare cu domiciliul sau sediul in alt stat a fost acreditat in cadrul regimului de acreditare, in conditiile prevazute de prezenta lege; b) un furnizor de servicii de certificare acreditat, cu domiciliul sau cu sediul in Romania, garanteaza certificatul; c) certificatul sau furnizorul de servicii de certificare care l-a eliberat este recunoscut prin aplicarea unui acord bilateral sau multilateral intre Romania si alte state sau organizatii internationale, pe baza de reciprocitate.

Cont.

CAPITOLUL VI / Raspunderea furnizorilor de servicii de certificare

Art. 41. - Furnizorul de servicii de certificare, care elibereaza certificate prezentate ca fiind calificate sau care garanteaza asemenea certificate, este raspunzator pentru prejudiciul adus oricarei persoane care isi intemeiaza conduita pe efectele juridice ale respectivelor certificate: a) in ceea ce priveste exactitatea, in momentul eliberarii certificatului, a tuturor informatiilor pe care le contine; b) in ceea ce priveste asigurarea ca, in momentul eliberarii certificatului, semnatarul identificat in cuprinsul acestuia detinea datele de generare a semnaturii corespunzatoare datelor de verificare a semnaturii mentionate in respectivul certificat; c) in ceea ce priveste asigurarea ca datele de generare a semnaturii corespund datelor de verificare a semnaturii, in cazul in care furnizorul de servicii de certificare le genereaza pe amandoua;

Cont.

CAPITOLUL VII / Obligatiile titularilor de certificate

Art. 43. - Titularii de certificate sunt obligati sa solicite, de indata, revocarea certificatelor, in cazul in care: a) au pierdut datele de creare a semnaturii electronice; b) au motive sa creada ca datele de creare a semnaturii electronice au ajuns la cunostinta unui tert neautorizat; c) informatiile esentiale cuprinse in certificat nu mai corespund realitatii.

Cont.

CAPITOLUL VIII / Contraventii si sanctiuni

b) incalca obligatiile privitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal elibereaza certificate calificate care contin informatii inexacte, informatii care sunt contrare legii, bunelor moravuri sau ordinii publice, ori informatii a caror exactitate nu a fost verificata

c)elibereaza certificate calificate fara a verifica identitatea solicitantului,

Cont.

g) omite sa ia masuri de natura sa garanteze confidentialitatea in cursul procesului de generare a datelor de creare a semnaturilor, in cazul in care furnizorul de servicii de certificare genereaza astfel de date; h) nu pastreaza toate informatiile cu privire la un certificat calificat o perioada de minimum 5 ani de la data incetarii valabilitatii certificatului; i) stocheaza, reproduce sau dezvaluie tertilor datele de creare a semnaturii electronice, cu exceptia cazului in care semnatarul solicita aceasta, in cazul in care furnizorul elibereaza certificate calificate; j) stocheaza certificatele calificate intr-o forma care nu respecta conditiile prevazute la art. 20 lit. j); k) utilizeaza dispozitive de creare a semnaturii electronice, care nu indeplinesc conditiile prevazute la art. 4 pct. 8, in cazul in care furnizorul de servicii de certificare elibereaza certificate calificate;

++

Completari seminar

Detalii privind societatea informationala;

Analiza comparativa legislatie UE;

Corelare alte legi nationale adiacente;

Elemente de standardizare tehnica;

De avut in vedere actualizarea prezentei legi de la initierea ei (2001).

END

Intrebari &

Sugestii !

TCB,

MA

Norme tehnice şi metodologice din 13 decembrie 2001 pentru aplicarea Legii nr.

455/2001 privind semnătura electronică

Certificat Digital » Legislatie » Norme tehnice şi metodologice din 13 decembrie 2001 pentru

aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

Orice persoană, fizică sau juridică, aflată pe teritoriul României poate beneficia de servicii de

certificare în vederea utilizării semnăturii electronice în sensul definit a art. 4 din Legea nr.

455/2001 privind semnătura electronică, denumită în continuare lege.

Art. 2

(1)În înţelesul prezentelor norme tehnice şi metodologice, termenii utilizaţi au următoarele

definiţii:

a)client – beneficiarul serviciilor de certificare, care, în baza unui contract încheiat cu un furnizor

de servicii de certificare, denumit în continuare furnizor, deţine o pereche funcţională cheie

publică-cheie privată şi are o identitate probată printr-un certificat digital emis de acel furnizor;

b)hash-code – funcţie care returnează amprenta unui document electronic;

c)cheie privată – un cod digital cu caracter de unicitate, generat printr-un dispozitiv hardware

şi/sau software specializat. În contextul semnăturii digitale cheia privată reprezintă datele de

creare a semnăturii electronice, aşa cum apar ele definite în lege;

d)cheia publică – cod digital, perechea cheii private necesară verificării semnăturii electronice. În

contextul semnăturii digitale cheia publică reprezintă datele de verificare a semnăturii

electronice, aşa cum apar ele definite în lege;

e)mecanismul de creare a semnăturii electronice – asupra documentului se aplică o funcţie hash-

code, obţinându-se amprenta documentului. Printr-un algoritm se aplică cheia privată peste

amprenta documentului, rezultând semnătura electronică;

f)mecanismul de verificare a semnăturii electronice se bazează pe utilizarea cheii publice, a

funcţiei hash-code şi semnăturii electronice primite. Verificarea semnăturii este operaţie

automată;

g)pagina web – document electronic, disponibil prin internet.

(2)În înţelesul prezentelor norme, abrevierile utilizate au următoarele semnificaţii:

a)ETSI – Institutul European de Standarde în Telecomunicaţii;

b)RFC – desemnează documente care au fost supuse analizei publice în cadrul unui proces

coordonat de Grupul de Lucru pentru Ingineria Internetului;

c)FIPS – desemnează standarde federale emise de Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologie

din Statele Unite ale Americii;

d)IEEE – Institutul de Inginerie Electrică şi Electronică;

e)ITSEC – desemnează standardele şi criteriile europene de evaluare a securităţii sistemelor

informatice;

f)RSA – algoritmul de criptare cu cheie publică, dezvoltat de cercetătorii Rivest, Shamir şi

Adleman;

g)DSA – Algoritmul de Semnătură Digitală;

http://www.certdigital.ro/

http://www.certdigital.ro/legislatie

h)SHA – Algoritm Securizat de Hash-code;

i)PKI – Infrastructură de chei publice;

j)RTF – format de document ce permite alinierea textului, introducerea unor caractere speciale,

utilizarea culorilor şi a fonturilor de dimensiuni diferite, precum şi inserarea altor obiecte;

k)PDF – format ce permite transferarea documentelor electronice fără a afecta aranjarea în

pagină; documentele pot conţine text, imagini şi sunete;

l)PostScript – format de document utilizat în specia pentru tipărire la imprimante PostScript.

m)TXT – format de document conţinând exclusiv text

CAPITOLUL II: Autoritatea de reglementare şi supraveghere

Art. 3

(1)Autoritatea de reglementare şi supraveghere, denumită în continuare autoritate, generează sau

achiziţionează o pereche funcţională cheie privată-cheie publică şi trebuie să îşi protejeze cheia

sa privată, utilizând un sistem fiabil şi luând precauţiile necesare pentru a preveni pierderea,

dezvăluirea, modificarea sau utilizarea neautorizată a cheii sale private.

(2)Cheia privată nu poate fi dedusă în nici un fel din cheia sa publică pereche.

Art. 4

Autoritatea gestionează Registrul furnizorilor de servicii de certificare, denumit în continuare

registru

Art. 5

Conţinutul informaţional şi structura registrului sunt prezentate în anexa nr. 1.

Art. 6

(1)Actualizarea registrului se face exclusiv de către autoritate şi urmăreşte toate modificările

survenite statutul furnizorului – acreditare, terminarea perioadei de acreditare, suspendare,

îmbogăţirea tipurilor de certificate oferite.

(2)După fiecare actualizare autoritatea transmite furnizorului o copie de pe documentul prevăzut

la pct. 43 din anexa nr. 1.

Art. 7

Autoritatea gestionează datele utilizând un sistem informatic în măsură să asigure securitatea

sistemelor comunicaţiilor, tranzacţiilor şi datelor conform standardelor recunoscute – ISO/IEC

15408-1, 2, 3 şi ISO 17799. În acest sens se utilizează o soluţie ce asigură managementul unei

baze de date replicate, garantându-se accesul permanent prin Internet.

Art. 8

Autoritatea face publice, spre consultare următoarele date din registru:

a)tipul furnizorului – persoană fizică sau juridică;

b)numele sau denumirea furnizorului;

c)data la care şi-a început activitatea;

d)cheia publică a furnizorului;

e)indicaţii privind acreditarea – acreditat sau neacreditat;

f)perioada de acreditare – început/sfârşit;

g)indicaţii privind dreptul de a emite certificate calificate

h)descrierea politicii generale a furnizorului;

i)forma de organizare a furnizorului – societate comercială, regie autonomă, instituţie publică,

organizaţie neguvernamentală, alte tipuri;

j)adresa sau sediul – ţară, oraş, judeţ/sector, stradă număr, bloc, scară, etaj, apartament, cod

poştal;

k)naţionalitatea, pentru persoană juridică;

l)cetăţenia, pentru persoană fizică;

m)telefon, fax, e-mail, adresă în pagina web;

n)categoriile de servicii destinate publicului: tipul de certificate, mod de utilizare, pentru fiecare

tip de certificate

o)tipurile de dispozitive de creare a semnăturii electronice utilizate;

p)situaţia dispozitivelor – dacă sunt omologate sau nu;

q)situaţia furnizorului: operaţional, suspendat, activitatea încetată, în curs de transferare a

activităţii, în curs de remediere a unor probleme identificate de autoritate – indicând termenul

limită;

r)istoric al furnizorului: data de începere a activităţii, perioade de suspendare, perioade în care a

avut dreptul de a emite certificate calificate, alte asemenea situaţii.

Art. 9

(1)Informaţiile prevăzute la art. 8 din prezentele norme tehnice şi metodologice sunt disponibile

public, prin Internet, în pagina web a autorităţii.

(2)Pagina web va mai conţine informaţii cu privire la Legea semnăturii electronice, normele

tehnice şi metodologice privind aplicarea legii semnăturii electronice, informaţii generale cu

privire la utilizarea semnăturii electronice, informaţii noi din domeniul semnăturii electronice,

trimiteri către paginile web ale furnizorilor de servicii de certificare.

(3)Autoritatea va publica permanent tehnologiile Internet prin care se pot consulta informaţiile

prevăzute la alin. (1) şi (2).

CAPITOLUL III: Furnizorii de servicii de certificare

SECŢIUNEA 1: Dispoziţii comune

Art. 10

(1)Un furnizor este obligat să genereze sau să achiziţioneze o pereche funcţională cheie privată-

cheie publică şi să îşi protejeze cheia sa privată, utilizând un sistem fiabil şi luând precauţiile

necesare pentru a preveni pierderea, dezvăluirea, modificarea sau utilizarea neautorizată a cheii

sale private.

(2)Cheia privată nu poate fi dedusă în nici un fel din cheia sa publică pereche.

Art. 11

(1)Înainte de începerea activităţii furnizorul va notifica autoritatea, conform formularului

prevăzut în anexa nr. 2.

(2)Toate datele vor fi înaintate autorităţii pe suport de hârtie şi în format electronic, documentul

electronic fiind semnat digital de către furnizor şi prezentat în unul dintre următoarele formate:

RTF, PDF, TXT şi PostScript.

Art. 12

(1)Înregistrarea în registru se face pe baza unei cereri individuale.

(2)La primirea cererii autoritatea include datele furnizorului în registru şi generează pentru acesta

un cod de identificare format prin alipirea anului, lunii şi datei de începere a activităţii şi a

numărului de ordine al furnizorului.

SECŢIUNEA 2: Furnizarea serviciilor de certificare calificată

Art. 13

(1)Furnizorul poate furniza servicii de certificare bazate pe certificate simple şi calificate.

(2)Certificatul calificat va avea structura conformă cu anexa nr. 3, potrivit ETSI TS 101 862 v.

1.2.1. (2001-06), RFC 2459 şi cu Recomandările ITU-T X. 509.

(3)Autoritatea va publica eventualele modificări ale formatului descris, pe baza evoluţiei

tehnologiilor sau a normelor internaţionale recunoscute în domeniu.

(4)Certificatul are şi o rubrică de extensii. Lista celor mai uzuale extensii este prevăzută în anexa

nr. 4.

(5)Codul de identificare a certificatului calificat se formează prin alipirea codului de identificare

a furnizorului ş a numărului de ordine al certificatului.

(6)Codul personal de identificare a semnatarului rezultă prin alipirea codului de identificare a

furnizorului, iniţialele numelui sau pseudonimului semnatarului şi numărul de ordine al acestuia

în lista clienţilor cu aceleaşi iniţiale.

Art. 14

(1)În vederea emiterii de certificate calificate furnizorul trebuie să îndeplinească condiţiile

enunţate la art. 20-22 din lege.

(2)Furnizorul trebuie să dovedească autorităţii că dispune de resursele financiare pentru

acoperirea prejudiciilor pe care le-ar putea cauza cu prilejul desfăşurării activităţi de certificare şi

trebuie să fie capabil să acopere pierderile suferite de către o persoană care îşi întemeiază

conduita pe efectele juridice ale certificatelor calificate, până la concurenţa echivalentului în lei

al sumei de 10.000 euro pentru fiecare risc asigurat. Riscul asigurat este fiecare prejudiciu

produs, chiar dacă se produc mai multe asemenea prejudicii ca urmare a neîndeplinirii de către

furnizor a unei obligaţii prevăzute de lege. Furnizorul va trebui să depună o scrisoare de garanţie

din partea unei instituţii financiare de specialitate sau o poliţă de asigurare la o societate de

asigurări, în favoarea autorităţii, în valoare ce puţin egală cu echivalentul în lei al sumei de

500.000 euro; scrisoarea de garanţie are forma prevăzută în anexa nr. 5.

(3)Furnizorul trebuie să asigure un nivel de securitate a sistemelor, comunicaţiilor, tranzacţiilor

şi datelor conform standardelor recunoscute – ISO/IEC 15408-1,2,3; ISO 17799; ETSI TS 101

456 v.1.1.1. (2000-12); ITSEC-E3 FIPS 140-1.

(4)Furnizorul trebuie să asigure operarea rapidă a registrului de evidenţă a certificatelor, conform

art. 20 lit. b) din lege; structura registrului este prezentată în anexa nr. 6.

(5)Furnizorul trebuie să folosească numai dispozitive securizate de creare a semnăturii

electronice.

(6)Autoritatea verifică datele conţinute în documentaţia depusă, în termen de maximum 10 zile,

în raport cu stan dardele recunoscute şi cu prezentele norme tehnice ş metodologice.

(7)Autoritatea trebuie să informeze furnizorul, în termen de maximum 10 zile, cu privire la

îndeplinirea condiţiilor ş să solicite, dacă e cazul, completarea documentaţiei.

(8)În cazul în care toate criteriile sunt îndeplinite, autoritatea emite decizia prin care furnizorul

dobândeşte dreptul de a furniza servicii de certificare calificată şi actualizează registrul înscriind

noul statut al furnizorului. Decizia este comunicată furnizorului pe suport de hârtie şi în format

electronic, semnat digital de autoritate.

(9)Dacă documentaţia nu a fost completată sau nu îndeplineşte condiţiile, autoritatea emite o

decizie motivată prin care respinge solicitarea furnizorului de a i se acorda dreptul de furnizare

de servicii de certificare calificată Decizia este comunicată furnizorului pe suport de hârtie ş în

format electronic, semnat digital de autoritate.

Art. 15

În cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 20-22 din lege, autoritatea va

lua decizia de suspendare a dreptului furnizorului în cauză de a emite certificate calificate, până

la remedierea neajunsurilor şi îndeplinirea tuturor condiţiilor legale. Decizia este comunicată

furnizorului pe suport de hârtie şi în format electronic, semnat digital de autoritate.

SECŢIUNEA 3: Acreditarea voluntară

Art. 16

(1)Furnizorul care doreşte să îşi desfăşoare activitatea ca furnizor acreditat trebuie să solicite

obţinerea acreditării din partea autorităţii.

(2)În acest sens furnizorul trebuie să îndeplinească toate condiţiile necesare emiterii de certificate

calificate şi să utilizeze dispozitive securizate de generare a semnăturii electronice, omologate de

o agenţie de omologare agreată de autoritate.

(3)Verificările se fac atât asupra declaraţiilor conţinute în documentaţia depusă la autoritate, cât

şi asupra concordanţei dintre sistemele, procedurile şi practicile afirmate şi cele existente în

realitate.

(4)Auditul este realizat de autoritate sau de o terţă parte numită de aceasta, conform normelor

europene pentru acest gen de activitate.

(5)Autoritatea trebuie să informeze în termen de maximum 30 de zile furnizorul cu privire la

îndeplinirea condiţiilor şi să solicite, dacă e cazul, completarea documentaţiei.

Art. 17

(1)În cazul în care se constată că toate criteriile sunt îndeplinite, autoritatea decide acreditarea

furnizorului.

(2)Decizia de acreditare, condiţiile şi efectele suspendării sau ale retragerii sunt comunicate

furnizorului pe suport de hârtie şi în format electronic, semnat digital de autoritate.

(3)La cererea furnizorului autoritatea actualizează registrul prin înscrierea noului statut de

furnizor acreditat. Se introduc informaţii despre garanţii, omologarea dispozitivelor, agenţia de

omologare, perioada de acreditare.

Art. 18

(1)Durata acreditării este de 3 ani şi se poate reînnoi.

(2)Procedura de reînnoire este identică cu cea de obţinere a acreditării.

Art. 19

Suspendarea deciziei de acreditare se face în următoarele cazuri:

a)se constată că furnizorul nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile prevăzute

pentru acordarea deciziei de acreditare. În acest caz autoritatea notifică furnizorului şi stabileşte

un interval de timp de maximum 30 de zile în care furnizorul trebuie să remedieze deficienţele

semnalate;

b)declanşarea procedurii falimentului furnizorului.

Art. 20

Autoritatea retrage decizia de acreditare în următoarele cazuri:

a)dacă furnizorul nu remediază deficienţele prevăzute a art. 19 lit. a), în termenul acordat de

către autoritate;

b)dacă intervine o hotărâre judecătorească definitivă şi revocabilă prin care se declară falimentul

furnizorului.

SECŢIUNEA 4: Agrearea agenţiilor de omologare

Art. 21

(1)Decizia de agreare a agenţiilor de omologare se face pe baza unei cereri a agenţiei către

autoritate şi în urma verificării condiţiilor menţionate în normele europene pentru acest gen de

activitate.

(2)Decizia de agreare este valabilă 1 an şi se poate reînnoi.

(3)Decizia se retrage în cazul în care se constată că agenţia nu mai îndeplineşte condiţiile

prevăzute la alin. (1) şi (2). Autoritatea transmite agenţiei o notă explicativă în care descrie

motivele retragerii deciziei de agreare.

CAPITOLUL IV: Proceduri de utilizare a semnăturii electronice

Art. 22

Principiul de funcţionare şi procedurile de utilizare a semnăturii electronice sunt prevăzute în

anexa nr. 7.

Art. 23

Orice persoană, fizică sau juridică, care doreşte ca un furnizor să îi elibereze un certificat trebuie:

a)să furnizeze informaţiile cerute pentru tipul de certificat dorit, conform formularului prevăzut

în anexa nr. 8;

b)să genereze sau să achiziţioneze o pereche funcţională cheie privată-cheie publică; cheia

privată nu poate fi dedusă în nici un fel din cheia sa publică pereche

c)să probeze funcţionalitatea perechii cheie privată – cheie publică;

d)să protejeze cheia privată de furturi, deteriorări, modificări ale conţinutului sau alte

compromiteri ale acesteia este interzisă duplicarea cheii private;

e)să propună un nume sau un pseudonim distinct pentru identificare;

f)să supună examinării furnizorului: cererea de furnizare a unui certificat, acordul de a respecta

obligaţiile în calitate de client şi cheia sa publică.

Art. 24

La primirea cererii de eliberare a certificatului furnizorul în cauză va verifica, înainte de

eliberarea certificatului, următoarele aspecte:

a)dacă solicitantul certificatului este persoana identificată în cerere, prin procedura adecvată

categoriei din care face parte certificatul;

b)dacă solicitantul certificatului deţine cheia privată corespunzătoare cheii publice listate în

certificat;

c)dacă informaţia listată în certificat este exactă.

Art. 25

(1)Durata verificării informaţiilor din cerere şi a eliberării certificatului nu poate depăşi:

a)o zi lucrătoare, pentru certificatele simple;

b)5 zile lucrătoare, pentru certificatele calificate.

(2)Termenele prevăzute la alin. (1) se calculează din momentul primirii de către furnizorul în

cauză a tuturor informaţiilor cerute pentru acest scop.

Art. 26

Furnizorul nu poate emite un certificat fără consimţământul expres al celui pe numele căruia este

emis.

Art. 27

Durata valabilităţii unui certificat este de maximum 1 an de la data comunicării către client.

Art. 28

Certificatul poate fi transmis solicitantului în următoarele modalităţi:

a)personal;

b)prin poştă, cu confirmare de primire;

c)prin poştă electronică – numai pentru certificate simple; observaţiile, dacă există, se comunică

pe aceeaşi cale furnizorului.

Art. 29

Prin acceptarea certificatului clientul:

a)îşi asumă responsabilitatea controlului cheii sale private şi a luării unor măsuri pentru a preveni

pierderea dezvăluirea, modificarea sau utilizarea neautorizată a acesteia;

b)certifică veridicitatea informaţiilor conţinute în certificat

c)se angajează să folosească certificatul exclusiv în scopuri autorizate, conform legii;

d)nu are dreptul de a utiliza cheia sa privată corespunzătoare cheii publice listate în certificat,

pentru semna rea altor certificate, decât în cazurile în care acest lucru fost prevăzut expres în

contractul semnat cu furnizorul său

Art. 30

(1)Furnizorul gestionează direct cheile publice ale clienţilor persoane fizice şi persoane juridice.

Gestionarea cheilor publice presupune implicit acordarea tuturor serviciilor de certificare

prevăzute în contractul cu clienţii.

(2)Serviciile de certificare se referă la emiterea, verificarea, suspendarea, reînnoirea, revocarea şi

furnizarea de informaţii cu privire la certificatele emise, precum şi depozitarea sigură a acestora

pe durata valabilităţii lor, la care se adaugă o perioadă de minimum 10 ani de la data încetării

valabilităţii certificatului, conform prevederilor art. 20 lit. h) din lege.

(3)Serviciile de verificare a semnăturilor electronice se asigură automat, prin Internet, asemenea

servicii fiind menţionate expres în contract.

Art. 31

(1)Arhivele unui furnizor aflat în cazul prevăzut la art. 24 alin. (4) din lege sunt preluate de

autoritate.

(2)Formularul de informare cu privire la încetarea activităţii unui furnizor de servicii de

certificare este prevăzut în anexa nr. 9.

(3)În cazul în care autoritatea dispune încetarea activităţii unui furnizor şi nu există un alt

furnizor care să îi preia activitatea, aceasta va asigura revocarea certificatelor, dacă nu a fost deja

realizată de către furnizor, pe cheltuiala furnizorului; autoritatea va prelua şi va menţine arhivele

şi registrul electronic, fără conectare permanentă a Internet.

Art. 32

Un furnizor poate solicita unui alt furnizor eliberarea unui certificat, cel de-al doilea furnizor

gestionând astfel cheia publică a primului. Această situaţie este prevăzută în anexa nr. 10.

CAPITOLUL V: Detalii tehnice

SECŢIUNEA 1: Datele de creare a semnăturii

Art. 33

Generarea datelor de creare a semnăturii electronice a autorităţii se face utilizând un sistem

izolat, fiabil, proiectat special în acest scop, protejat împotriva utilizării neautorizate.

Art. 34

Autoritatea va folosi pentru semnătura electronică algoritmul RSA.

Art. 35

(1)Lungimea minimă a cheii private utilizate de un semnatar pentru crearea semnăturii

electronice extinse trebuie să fie de minim:

a)1.024 de biţi pentru algoritmul RSA;

b)1.024 de biţi pentru algoritmul DSA;

c)160 de biţi pentru algoritmul DSA bazat pe curbe eliptice.

(2)Lungimea nu include secvenţa de 0 biţi de pe cele mai semnificative poziţii.

(3)Generarea repetată de date de creare a semnăturii electronice nu trebuie să coboare nivelul de

siguranţă a acesteia, fiind obligatorie condiţia de unicitate. Se exclud procedeele de generare a

datelor de creare a semnăturii electronice care, prin utilizare repetată, ar putea reduce calitatea

cheii.

Art. 36

(1)Numărul minim de biţi din datele de creare a semnăturii electronice determinaţi pe baza unor

numere real aleatoare tehnice este de:

a)1.024 de biţi pentru algoritmul RSA;

b)1.024 de biţi pentru algoritmul DSA;

c)160 de biţi pentru algoritmul DSA bazat pe curbe eliptice.

(2)Este interzisă utilizarea numerelor pseudoaleatorii ca punct de pornire în generarea datelor de

creare a semnăturii.

(3)Dacă sistemul de generare este utilizat pentru obţinerea cheilor mai multor semnatari, calitatea

elemente lor generate trebuie verificată statistic cel puţin o dată pe lună. Rezultatele testelor

efectuate trebuie înregistrate. În cazul în care rezultatul testului este negativ, toate certificatele

emise de la data ultimului test vor fi revocate.

Art. 37

(1)Dacă datele de creare a semnăturii sunt generate de furnizorul de servicii de certificare, acesta

trebuie să asigure confidenţialitatea acestora, precum şi a datelor pe baza cărora s-au generat

cheile.

(2)Aceleaşi prevederi se aplică în cazul operaţiunilor de transferare a datelor de creare a

semnăturii în dispozitivele de creare a semnăturii, precum şi a datelor de identificare a

semnatarului necesare în cazul utilizării dispozitivului.

Art. 38

Dacă datele de creare a semnăturii sunt generate de un terţ, acesta trebuie să utilizeze dispozitive

de generare fiabile, protejate împotriva utilizării neautorizate. Fiecare acces la dispozitivul de

generare a datelor de creare a semnăturii trebuie monitorizat.

SECŢIUNEA 2: Sisteme şi proceduri utilizate pentru crearea semnăturii electronice

Art. 39

Autoritatea foloseşte doar funcţia hash-code SHA-1 şi algoritmul de criptare RSA. Este interzisă

utilizarea teoremei chinezeşti a resturilor.

Art. 40

(1)În vederea obţinerii unei semnături electronice extinse se pot utiliza următoarele funcţii hash-

code

a)RIPEMD – 160;

b)Funcţia SHA-1.

(2)Pot fi folosite numere pseudoaleatorii pentru a măr lungimea amprentei documentului.

Algoritmii de criptare a amprentei, în cazul semnăturii electronice extinse, sunt

a)RSA;

b)DSA;

c)DSA pe curbe eliptice potrivit ISO/IEC 14883-3 anexa A.2.2, IEEE standard P1363, secţiunile

5.3.3, 5.3.4

(3)În cazul algoritmilor ce implică numere aleatorii se pot utiliza numere pseudoaleatorii.

(4)Se consideră echivalente şi alte proceduri de creare a semnăturii, dacă oferă acelaşi nivel de

securitate certificat de un organism autorizat recunoscut.

Art. 41

Dacă pentru declanşarea procedurii de creare a semnăturii electronice se foloseşte o metodă de

acces anume proiectată pentru a preveni utilizarea neautorizată, codul respectiv nu mai trebuie

folosit în alt scop

Art. 42

Formatul semnăturii electronice trebuie să corespundă prevederilor legale în domeniu – PKCS#7

Standard de sintaxă al mesajelor criptate.

Art. 43

Rezultatul verificării unei semnături electronice extinse este sigur doar dacă se utilizează un

dispozitiv de verificare a semnăturii electronice specificat de către furnizorul de servicii de

certificare care a emis certificatul pe baza căruia se face validarea semnăturii.

SECŢIUNEA 3: Certificatele calificate

Art. 44

În cazul reînnoirii unui certificat calificat se emite un nou certificat cu aceleaşi date de

identificare şi de verificare a semnăturii electronice, dar cu alte date de valabilitate.

Art. 45

Formatul certificatului calificat, conform art. 13, trebuie să fie descris de către furnizor utilizând

un limbaj formal standard – CCITT sau Recomandările ITU-T X.208 -, într-un document ataşat

notificării către autoritate.

Art. 46

Registrul electronic de evidenţă a certificatelor eliberate trebuie să corespundă unui format

recunoscut internaţional. Următoarele standarde sunt recomandate:

a)1988 CCITT (ITU-T) X.500/ISO IS9594;

b)RFC 2587 Internet X.509 Infrastructura de chei publice LDAPv2;

c)RFC 2587 Internet X.509 Infrastructura de chei publice – certificate şi profil CRL;

d)RFC 2589 – LDAPv3 Extensii pentru servicii de director dinamic.

SECŢIUNEA 4: Revocarea certificatelor şi marcarea timpului

Art. 47

Furnizorul trebuie să informeze clienţii şi terţii care pot influenţa atributele clientului, înscrise în

certificatul calificat, cu privire la modul prin care pot solicita revocarea certificatului.

Art. 48

(1)Marca temporală dovedeşte existenţa unor date la un moment de timp precizat.

(2)Prin aplicarea unei astfel de mărci, numită time-stamp, se poate demonstra existenţa unor

informaţii la momentul respectiv.

(3)Serviciile de marcare temporală pot fi furnizate de furnizor sau de terţi, conform standardelor

recunoscute – ETSI TS 101 861 Ştampilare temporală; ETSI TS 101 733 v1. 2.2 (2000-12);

RFC3161 Internet X.509 PKI Protocol de ştampilare temporală.

(4)În vederea menţionării datei şi a orei se utilizează servicii bazate pe certificate calificate şi se

foloseşte data şi ora Europei Centrale, ţinându-se seama de schimbarea orei – ora de vară/iarnă.

Eroarea maximum admisă este de 1 minut.

CAPITOLUL VI: Alte prevederi

Art. 49

Autoritatea trebuie să verifice un furnizor cel puţin o dată la 2 ani sau când se modifică

procedurile de lucru.

Art. 50

(1)Autoritatea dispune suspendarea activităţii furnizorului până la încetarea cauzelor care au

determinat luarea măsurii în următoarele situaţii:

a)furnizorul a încălcat obligaţiile de confidenţialitate prevăzute la art. 15 alin. (1) din lege;

b)furnizorul nu notifică autoritatea în condiţiile prevăzute a art. 13 alin. (1) şi (2) din lege;

c)complementar cu aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzute la art. 45 din lege;

d)furnizorul nu plăteşte în termenul stabilit despăgubirile a plata cărora a fost obligat printr-o

decizie definitivă şi revocabilă a unei instanţe judecătoreşti;

e)furnizorul nu achită, în cel mult 10 zile, costul operaţiunilor prevăzute la art. 31 alin. (3).

(2)În această perioadă autoritatea efectuează verifica rea furnizorului şi comunică neajunsurile

identificate Autoritatea stabileşte un interval de timp de maximum 30 de zile, în care furnizorul

trebuie să rezolve problemele cu care se confruntă.

(3)Dacă furnizorul nu remediază deficienţele în terme nul acordat, autoritatea dispune încetarea

activităţii acestuia şi/sau retragerea deciziei de acreditare şi/sau suspendarea dreptului de a emite

certificate calificate, în funcţie de problemele identificate şi de tipul de servicii oferite de

furnizor.

(4)În perioada în care are activitatea suspendată, furnizorul are obligaţia să asigure serviciile de

suspendare revocare şi verificare a certificatelor, precum şi consultarea prin Internet a registrului

electronic, cu excepţia cazului în care deficienţele se găsesc la nivelul acestor sisteme.

Art. 51

În cazurile prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. d) şi e) autoritatea are dreptul de a emite pretenţii

asupra scrisorii de garanţie sau a poliţei de asigurare, în limita prejudiciului creat.

Art. 52

(1)Dispozitivele de creare a semnăturii electronice constituie produse asociate semnăturii

electronice în sensul art. 4 pct. 15 din lege.

(2)Produsele asociate semnăturii electronice sunt prezumate să îndeplinească condiţiile prevăzute

la art. pct. 8 şi la art. 20 lit. f) din lege, în cazul în care sun conforme cu cel puţin unul dintre:

a)standardele române sau părţile relevante ale acestora, care adoptă acele standarde europene

armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor

Europene, în măsura în care condiţiile în cauză sunt acoperite de aceste standarde;

b)standardele europene armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul

Oficial a Comunităţilor Europene, în măsura în care condiţiile în cauză sunt acoperite de aceste

standarde;

c)standardele române sau părţile relevante ale acestora, adoptate potrivit dispoziţiilor legale în

vigoare, în măsura în care condiţiile în cauză sunt acoperite de aceste standarde şi nu există

standarde române din categoria celor prevăzute la lit. a), care să fie aplicabile.

(3)Lista standardelor prevăzute la alin. (2) se publică prin ordin al ministrului comunicaţiilor şi

tehnologie informaţiei.

Art. 53

Dispozitivele securizate de creare semnăturii electronice, recunoscute ca fiind conforme cu

cerinţele anexei III a Directivei 1999/93/EC de un organism desemnat de unul dintre statele

membre ale Uniuni Europene să efectueze determinări ale conformităţii acestor dispozitive, sunt

considerate omologate în sensul art. 11 alin. (2) din lege.

Art. 54

În conformitate cu art. 40 din lege, certificatul calificat, eliberat de către un furnizor înregistrat

într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, este recunoscut ca fiind echivalent din

punct de vedere al efectelor juridice cu certificatul calificat eliberat de un furnizor de servicii de

certificare cu domiciliul sau cu sediul în România, în baza acordului european de asociere dintre

România, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de altă parte.

Art. 55

Anexele nr. 1-10 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice şi metodologice.

Semnatura digitala - sinteza

Dr. Mircea ANDRASIU

Cadru Legislativ

Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica transpune in sistemul legislativ romanesc Directiva nr. 99/93/CE a Consiliului Uniunii Europene si a Parlamentului European. Legea semnăturii electronice are ca scop asimilarea juridica a semnăturii electronice cu semnătura olografa.

Semnătura electronica extinsa reprezinta pentru documentele electronice ceea ce este o semnătura olografa pentru documentele tipărite.

Cont.

Semnătura electronica extinsa are patru trăsături esenţiale: - identifica in mod unic semnatarul; - este realizata cu mijloace aflate exclusiv in posesia

semnatarului (similar semnaturii olografe); - identifica in mod unic documentul ; - identifica orice modificare adusa documentului ulterior

semnării sale (ceea ce o face mai puternica decât semnătura olografa).

De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa.

Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparţine persoanei a cărei semnătura a fost atasată cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenţionat sau accidental, dupa momentul semnarii.

Cont.

De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa.

Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparţine persoanei a cărei semnătura a fost atasată, cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenţionat sau accidental, dupa momentul semnarii.

Cont.

Înscrisul in forma electronica (la care s-a incorporat, ataşat sau asociat logic o semnătura electronica extinsa bazata pe un certificat calificat si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice) este asimilat in ceea ce priveşte condiţiile si efectele sale cu înscrisul sub semnătura privata (art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica) si satisface exigenta încheierii unui act juridic in forma scrisa, ad validitatem sau ad probationem.

Mai mult, înscrisul in forma electronica la care s-a incorporat, ataşat sau asociat logic o semnătura electronica - recunoscut de destinatarul acestuia - are acelaşi efect ca si un document autentic pe suport de hârtie intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile (art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica

Cont.

Nerecunoaşterea de către una dintre părţi a înscrisului sau a semnăturii va obliga instanţa, in fata căreia a fost dedus litigiul, sa dispună verificarea celor contestate, prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

In plus, legea instituie prezumtia ca semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, indeplineste conditiile cerute de lege (art. 9 alin. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica).

Cont.

Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al parţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.

Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice si a obligaţiilor care rezulta din aceste contracte este supusa dispoziţiilor dreptului comun in materie de proba si prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronica.

•

Cont.

Principiile directivelor europene se oglindesc si in legislaţia romanească, pe parcursul ultimilor ani, aceasta imbogăţindu-se cu acte normative referitoare la aplicaţii din domeniul tehnologiei informaţiilor.

Trebuie menţionate in acest sens: - legea comerţului electronic, - regulile privind licitaţiile electronice, - Internet banking, - încasarea prin mijloace electronice a taxelor si impozitelor, - legea arhivarii electronice, - legea privind regimul juridic al activităţii electronice notariale, ----

- legea privind inregistrarea operatiunilor comerciale prin mijloace electronice,

- legea marcii temporale.

Cont.

Marca temporala este o colectie de date in forma electronica, atasata in mod unic unui document electronic; ea certifica faptul ca anumite date in forma electronica au fost prezentate la un moment de timp determinat furnizorului de servicii de marcare temporala (art. 1 lit. b din Legea nr. 451/2004 privind marca temporala).

Altfel spus, marca temporala este un sigiliu electronic cu indicaţii de timp, aplicat peste un document.

Marca temporala emisa de către un furnizor de servicii de marcare temporala si semnata cu semnătura electronica extinsa a acestuia, certifica existenta documentului electronic prezentat la data si ora menţionate in marca temporala, dand astfel data certa documentului asupra caruia a fost aplicata.

Cont.

Perspectiva intocmirii actelor notariale în forma electronica, semnate cu semnătura electronică extinsă a notarului public, bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat a fost deschisa prin adoptarea legii privind regimul juridic al activităţii electronice notariale.

Cererile pentru întocmirea unui act notarial electronic pot fi înaintate notarului public, în formă electronică, în acest caz fiind semnate cu semnătura electronică extinsă a solicitantului.

Procedura actelor notariale electronice se îndeplineste cu respectarea regulilor de fond privind procedura actelor notariale reglementate prin Legea nr. 36/1995, care se aplica în mod corespunzător.

Aplicatii ale semnaturii electronice

extinse In acest moment exista o serie de institutii

guvernamentale care accepta documente semnate electronic cu valoare legala, printre cele mai importante amintind:

- Ministerul Economiei si Finantelor accepta depunerea declaratiilor fiscale on-line semnate electronic cu certificat digital calificat conform Ordinului nr. 858/2008 din 19/03/2008 emis de către Ministrului Economiei şi Finanţelor;

Cont.

- ONRC accepta o serie de formulare sa fie transmise electronic utilizand certificate digitale calificate (a se vedea http://e-forms.onrc.ro/ ) prin sistemul electronic de formulare inteligente;

- Inspectia Muncii pentru transmiterea registrului electronic de evidenta a salariatilor.

http://e-forms.onrc.ro/



Cont.

- CNVM pentru relatia dintre institutie si operatori. Astfel, conform dispunerii de măsuri nr. 4 din 24 iunie 2008, toate entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de CNVM trebuie să-şi achiziţioneze cel puţin două certificate digitale calificate pentru a crea o semnătură electronică extinsă în vederea transmiterii on-line a documentelor către CNVM;

- CNSPP pentru depunerea declaratiilor electronice de catre companiile de asigurare a pensiilor private;

Cont.

- ANCPI (Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara) pentru obtinerea extraselor de carte funciara in special in relatia dintre aceasta instituti si notarii publici sau institutii financiar-bancare (proiect in testare);

- Uniunea Nationala a Notarilor Publici in vederea autentificarii in sistemele electronice ale MIRA in vederea identificarii autenticitatii cartilor de identitate (proiect in implementare).

Cont.

De asemenea o serie de companii din mediul privat folosesc in acest moment semnatura electronica cu scopul de a-si eficientiza activitatea si de reducere masiva a costurilor.

Avantajele utilizarii certificatelor digitale calificate si a

marcarii temporale In contextul deschiderii pietei catre utilizarea

documentelor electronice, masura de a transmite documentele semnate electronic este deosebit de benefica deoarece prezinta urmatoarele beneficii directe:

Cont.

Reduceri importante de timp şi de resurse financiare sau umane – se elimină în totalitate lucrul cu documente pe suport de hârtie (semnarea lor, scanare, transmitere prin posta sau fax, arhivare ), acestea fiind emise, transmise şi stocate în format electronic - se poate ajunge la o reducere de aproximativ 75% in termene de timp si resurse financiare;

Cont.

Responsabilizarea autoritatilor contractante in raport cu documentele emise – in acest moment exista un vid legislativ legat de documentele in format electronic in sensul ca autoritatea emitenta poate nega in orice moment originea acestora, neputand fi dovedit contrariul;

Armonizarea sistemelor informatice cu cele existente la nivel european precum si cu Directiva Serviciilor unde se cere in mod expres utilizarea semnaturii electronice cu valoare legala;

Cont.

Degrevarea functionarilor publici de manipularea si gestionarea unui mare numar de documente pe hartie; posibilitatea reconversiei acestora catre activitati in sprijinul contribuabilului;

Utilizarea semnaturii electronice cu valoare legala si a marcii temporale permite informatizarea administratiei publice si locale si oferirea de servicii electronice de calitate catre cetateni ;

Reducerea costului arhivarii documentelor comparativ cu arhivarea acestora pe hartie;

Cont.

Printre alte avantaje adiacente amintim: - crearea unui mediu economic, de afaceri si

investitional adecvat, favorabil schimburilor economice;

- posibilitatea unor controale automatizate, incrucisate;

- economiile obtinute prin utilizarea acestui serviciu pot fi redirectionate ca investii in alte activitati;

- sistem “environmental-friendly”, care va inlocui sistemul bazat pe hartii.

End

Q & A

Gestionarea riscului în domeniul comerțului electronic

Dr. Mircea ANDRASIU

A. Elemente de risc in e-comert

Sinteza

Cont.

E -commerce oferă multe avantaje competitive , cum ar fi creșterea productivității , reducerea costurilor , procese de afaceri raționalizate , servicii îmbunătățite pentru clienți , precum și intrarea în arena de afaceri la nivel mondial . Și cumpărăturile on-line sunt în continuă creștere, deși securitatea cardurilor de credit și cazurile de fraudă on-line rămân cele mai mari preocupări ale comercianților cu amănuntul prin sisteme on-line, dupa cum rezulta din efectele acestora asupra liniilor lor de creditare financiara. Conform rapoartelor firmei de consultanță Gartner, pierderile internaționale prin fraudă on-line, în special printre cei mai mari retaileri online, s-au ridicat la 1,64 miliarde de dolari în 2002, dintr-un total de 91 de miliarde de dolari venituri din vânzări on-line. Acest lucru reprezinta de două ori suma din 2001 ( 700 de milioane de dolari SUA de la 61,8 miliarde dolari venituri prin vânzări on-line ) .

Cont. Care este riscul și care este nivelul actual al cadrului si managementului de dezvoltarea a fraudelor in e-business ? De ce s-a dezvoltat acesta ? Cei care operează o afacere on-line implică riscuri și provocări , dar în cazul în care comercianții sunt conștienți de riscuri și respecta cele mai bune practici de afaceri pentru a aborda aceste riscuri , ei vor fi mai în măsură să profite de beneficiile din e-commerce. Tarile dezvoltate si unele IO , au dezvoltat ghiduri de bune practici pentru gestionarea riscurilor in E-Comert pentru reducerea riscurilor și anti- fraudă, pentru a educa comercianți (mai ales B2C), cu privire la riscurile potențiale asociate cu care operează afacerile on-line, precum și cele mai bune practici pentru a aborda aceste riscuri .

Cont. Comercianti B2C cei mai vizati de aceste forme de instruire sunt : • cei care intenționează să se angajeze în comerțul electronic ; • cei care au lansat recent operațiunile lor de e - commerce ;i • cei cu operațiuni de e - commerce deja in curs de derulare Ce contin aceste ghiduri ? - informații complete cu privire la beneficiile de desfășurare a operațiunilor de e - commerce, - tipuri de risc de e - comerț și implicațiile lor , - măsuri preventive pentru a minimaliza riscul - cele mai bune practici de e - commerce.

Cont. Care sunt cele mai frecvente probleme și preocupări pentru cei care fac afaceri online ? Problemele comune și preocupările majore ale acestora sunt includ necesitatea de a diferenția clienții legitimi de utilizatorii fraudulosi, în timp real , pentru a stabili un sistem de securitate adecvat pentru: - a detecta și a reduce fraudele de plată on-line , - a preveni accesul neautorizat la de rețea și la datele companiei. Oriunde de-a lungul fluxului de tranzacție B2C - de la client, lafacturare. adresa de expediere, confirmarea comenzii de cumpărare, plata on-line la comerciant, distribuirea de bunuri și servicii – exista informații valoroase care pot fi falsificate sau furate , ceea ce conduce imediat la oportunități de dispută și de fraudă .

Cont.

Care sunt câteva dintre riscurile potențiale frecvente la configurarea / desfasurarea unor activitati de e-business ? Există trei riscuri potențiale din aceasta categorie : de securitate , de plată și de neindeplinire. 1 . Risc de securitate Riscul de securitate poate proveni cel mai frecvent de la atacuri cu virusi și / sau hacker- i. Gravitatea prejudiciului cauzat variază în funcție de tipul de atac ( de exemplu, pierderea de date , informații furate , denial of service . ) Virușii și atacurile hackerilor perturba operațiunile de afaceri și pot duce la pierderea încrederii clienților și a veniturilor din vânzări .

Cont. 2 . Riscul de plată Există riscul de plată , atunci când tranzacțiile sunt efectuate prin Internet și , atunci când identitatea clientului nu poate fi identificat sau stabilită . Acest lucru dă naștere la conflicte de plată de la clienți autentice . Astfel de situații sunt mai frecvent asociate cu plata cu card de credit pe Internet . Alte motive pentru litigii de plată poate apărea din produsele comandate nu ajunge la client , dezacordul față de cursul de schimb valutar, precum și mărfurile care nu a primit satisfacerea așteptărilor clientului sau specificații .

Cont. 3 . Riscul de neindeplinire a tranzactiei Neindeplinirea unei tranzactii se referă la livrarea de bunuri , care ar putea fi produse fizice sau bunuri digitale . Riscurile asociate cu bunuri le fizice se referă la probleme cum ar fi bunuri defecte , mărfurile care nu se potrivesc cu descrierea dată și întârzieri în livrare. Cele asociate cu bunuri le digitale se realizează prin mijloace electronice și se refera la riscuri , cum ar fi deturnarea și manipularea nelegitima a conținutului de informații sau duplicarea acestuia fara respectarea drepturilor de autor .

Cont.

Ce pot face pentru a minimiza aceste riscuri ? Ghidurile prezintă diferite metode sau pașii de urmat de catre companii pentru a minimiza aceste riscuri . Se recomandă ca întreprinderile să adopte o abordare disciplinată în managementul riscului și să aibă în vedere faptul că gestionarea riscurilor nu este un efort singular . Acesta este un proces continuu , care necesită un angajament la nivel de organizație și proceduri bine documentate , procesele și practicile de gestionare a riscurilor de securitate , de plată și de îndeplinire .

Cont. De exemplu , vă puteți dezvolta o politică proprie de securitate și de gestionare a riscurilor , care identifică și analizează riscurile și impactul potențial pe care le vor avea asupra operațiunilor dumneavoastră . Această politică ar trebui să fie promovata pe scară largă în rândul personalului pentru a ridica nivelul de conștientizare . De asemenea, aveți posibilitatea să investiti în diverse tehnologii pentru a autentifica identitatea clientilor minimizind astfel riscurile de plată , și, de asemenea in tehnologii pentru a monitoriza modelele de achiziții pentru a reduce riscurile de onorare a comenzilor .

Cont. Despre Consiliul National pentru Incredere ( NTC ) NTC a fost format martie 2001 cu misiunea de a construi încrederea în rândul întreprinderilor și consumatorilor ca să stimuleze creșterea de e -commerce in Singapore . Prima inițiativă a fost la nivel national programul de marcă de încredere - TrustSg . TrustSg este un sistem de acreditare aprobat care recunoaște , acrediteaza si promoveaza e-business locale cu practici de afaceri cele mai solide. Principiile de bază de TrustSg acoperă diverse domenii , de la comunicare corectă și adecvată a consumatorilor , la integritate în gestionarea datelor de consum și punerea în aplicare a procedurilor adecvate de soluționare a litigiilor .

B. Tipuri de risc in e-comert

Sinteza

Introducere Această parte a cursului prezinta tipurile de riscuri

care sunt mai frecvente în e-commerce. De asemenea face referiri la asemănările și deosebirile dintre riscurile frecvente in cele doua medii, e-commerce respectiv e-business și prezintă o metodologie care poate fi folosit pentru a controla riscurile din e -commerce.

Aceasta concluzionează că riscurile din e –commerce sunt similare cu cele întâlnite în mediile de afaceri și că multe dintre controalele necesare sunt extensii ale controalelor pentru gestionarea riscurilor prezente in sistemele informaționale.

Cont.

Forme pesimiste de abordare pot fi avute in vedere si

folosite ca atare de multe ori, atunci când se discută de e-commerce, și pe bună dreptate.

Tehnologia, modele de afaceri, precum și relațiile lanțului valoric sunt noi și în mai multe moduri diferite de mediile de afaceri tradiționale.

Incertitudinea se referă la caracterul și gradul acestor diferențe. Nicăieri nu este mai adevărat decât atunci când se discută despre riscurilor în mediile de e-commerce.

În această lucrare vom aborda aceste riscuri și vom incepe cu aceste trei întrebări:

Cont.

Ce tipuri de riscuri sunt prezente în e-commerce? Care sunt asemănările și deosebirile dintre riscurile din e-commerce și cele din alte medii de business? Care sunt câteva metodologii care pot fi folosite pentru a controla aceste riscuri?

Cont.

In literatura de specialitate există insuficiente referiri despre riscurile din e-commerce.

Dovezile anecdotice indică faptul că principalele riscuri asociate acestui mediu se refera la hackeri, viruși și interceptarea numere de card de credit care sunt folosite si interceptate prin liniile de telecomunicații.

Avansurile tehnologice pot diminua riscurile percepute in mai multe feluri și, in consecinta, studii recente indică o preocupare mai mare asupra unor probleme mult mai fizice, mai clasice, cum ar fi rularea in afara stocurilor și a costurile ridicate de transport.

Cont.

Pentru mediul anterior mentionat, am clasificat riscurile aferente în trei domenii principale:

- riscuri de informare, - riscuri de tehnologie, și - riscurile de afaceri. Riscurile de informare provin din informațiile publicate

și conținute în site-uri și sunt asociate inclusiv si cu comportamentul tipic al participantilor in operatiuni de e-commerce. Riscurile periferice de informare sunt riscurile asociate cu utilizarea abuzivă a informațiilor, cum ar fi inclusiv cele rezultate din abordarea diferita a legislatiei ‘’informationale’’ in diferite tari ale lumii si la nivel de aliante si organizatii.

Cont.

Riscurile tehnologice includ riscurile legate de hardware, software, telecomunicații și baze de date. Aceste riscuri includ consecințele care decurg din utilizarea abuzivă a tehnologiei sau utilizarea de tehnologii neadecvate necesare pentru a răspunde nevoilor de business.

Riscurile de afaceri includ riscurilor generate de relatiile cu clientii si furnizorii, precum și riscurile asociate cu activitatile comerciale privind produsele și serviciile comercializate și distribuite pe Internet. Acestea includ, de asemenea, riscurile asociate cu aspectele manageriale ale afacerilor, inclusiv cele determinate de relatiile inter- personale si contractuale.

Cont.

1. Elemente de risc informațional 1.1. Conținutul de pe pagina web permite expunerea

prin editorul acesteia a unor mesaje injurioase de tip calomnie, defăimare, lipsa de caracter, injurii; 1.2. Încălcarea drepturilor de autor și incalcarea conventiilor de confidențialitate care decurg din conținutul textului postat; 1.3. Încălcarea drepturilor de autor și incalcarea conventiilor de confidențialitate care rezulta prin scanare digitală și transformari ulterioare (decriptare ); 1.4. Incălcarea dreptului comunitar privind drepturile de autor, brevete, secrete comerciale prin materiale utilizate / editate / procesate de către dezvoltatorii de site-uri proprii sau ale altora;

Cont.

1.5. Situatia in care după un acces neautorizat la un site, anumite informații on-line despre angajați sau clienți sunt furate, deteriorate sau transmise la terti fără autorizație; 1.6. Tipuri de informare electronica (buletine, infochioscuri, newsletter-e ) ce contin declarații defăimătoare care pot conduce la afectarea raspunderii sau jena personala in actul de conducere / executie; 1.7. Expunerea in toată lumea (mai ales inafara tarii de origine ) de materiale specifice / personale (ex. nume, asemanari), care încalcă legile din alte țări, altele din afara țării de origine;

Cont.

1.8. Informațiile despre cardul de credit interceptate la transmitere / utilizare sunt divulgate la terti sau utilizate în scopuri frauduloase / ilegale; 1.9. Situatii in care informațiile au fost modificate la transmitere sau au fost introduse în timpul transmiterii, iar procesarea lor duce la rezultate eronate; 1.10. Incalcarea dreptului de proprietate intelectuală ca urmare a mutarii angajaților care pot deveni sprijin pentru concurența.

Cont.

2. Riscuri tehnologice 2.1. Erori sau omisiuni neglijente în proiectarea software; 2.2. Acces neautorizat la un site; 2.3. Infestarea unui site cu diverse tipuri de viruși; 2.4. Diverse tipuri de accidente la serverele furnizorului de servicii Internet (ISP);

Cont.

2.5. Riscurile unor erori de soft și / sau al unor omisiuni care pot duce la posibilitatea accesului neautorizat; 2.6. Posibilitatea introducerii / folosirii de soft cu conținut de risc care încalcă un drept de autor sau este calomnios; 2.7. O terța parte obtine acces la informațiile cărții de credit interceptandu-le în timpul comunicatiei si astfel poate provoca brese de securitate pentru plăți on-line; 2.8. Interceptarea și modificarea sau multiplicarea altor informații decat cele aferente cardului de credit în timpul transmisiei;

Cont.

2.9. Lățime insuficienta de bandă pentru gestiunea optima a traficului; 2.10. Hardware învechit sau capacitatea insuficienta a hardware-ului pentru procesarea optima a traficului; 2.11. Riscul ca urmare a întreruperilor excesive ale ISP sau a performanțelor slabe ale acestuia;

2.12. Comunicatia telefonica prin numerele ISP-ului deficitara (ocupat, cu dificultati );

Cont.

2.13. Serverele ISP sau ale companiei centrale au probleme de functionare; 2.14. Infrastructura tehnică insuficienta pentru a gestiona ciclurile de timpi necesare pentru a dezvolta, prezenta si procesa produse si servicii de tip web-based; 2.15. Riscul de a integra / conecta în mod necorespunzător sistemele de tip e-commerce cu baze de date interne;

Cont.

2.16. Riscul de a integra în mod necorespunzător sistemele de e-commerce cu alte procese operaționale interne; 2.17. Riscul datorat unor vicii de proiectare a site-ul propriu care se manifestă în timpi de răspuns lungi; 2.18. Incapacitatea tehnicii de calcul aflata la destinatar ( client sau furnizor ) pentru a descarca / manipula informatii complexe (mai ales grafice ).

Cont.

3. Riscul de afaceri

3.1. Conținutul paginii web permite editarea de calomnii, defăimar, mesaje calomnioase;

3.2. Dispozitivele de informare electronica pot contine declarații defăimătoare, mesaje injurioase;

Cont.

3.3. Expunerea propriilor afaceri catre toată lumea, poate conduce la situatia de a contrazice legislatia interna a diferitelor tari de tranzit sau destinatie sau invers la încălcarea legilor din țara de origine; 3.4. Utilizarea site-uri web pentru a efectua jocuri ilegale, cum ar fi o tombolă sau concursuri, cu grad ridicat de ilegalitate; 3.5. Riscuri legate prin plata dezvoltatorilor prin intermediul site-ului acestora precum și litigiile între dezvoltatori și clienți;

Cont.

3.6. Deficiente in întreținerea paginilor web existente la un moment dat (up-gradare, reactii la uz curent, modificari&completari ); 3.7. Impactul asupra afacerilor ca urmare a daunelor asupra proprietății intelectuale din cauza angajaților care parasesc institutia angajandu-se la concurența; 3.8. Modificări în relatiile cu furnizorii: conditii de acces, proprietatea asupra datelor, strategia de distribuție, tactici de marketing; 3.9. Modificări în relatiile cu clientii: conditii de acces, proprietatea asupra datelor, strategia de distribuție, tactici de marketing;

Cont.

3.10. Produse Out-of-stoc din cauza slabei comunicări cu operatorii de pe piata; 3.11. Costuri ridicate de transport necesare pentru distributie; 3.12. Politici de returnare incomode - lipsa de coordonare cu sistemele fizice; 3.13. Dependența excesivă de ISP privind sprijinirea strategiei in afaceri a firmei;

Cont.

3.14. Incapacitatea de a gestiona timpul necesar desfasurarii ciclului de dezvoltare, prezentare si prelucrare a produselor de tip web-based; 3.15. Riscul ca urmare a faptului ca numele de domenii, care sunt neprotejate, pot fi uzurpate de alte organizații; 3.16. Integrarea în mod necorespunzător a sistemelor proprii nediului e-commerce cu alte sisteme specifice proceselor operaționale interne; 3.17. Integrarea insuficientă a comerțului electronic cu canale lanțului de aprovizionare.

Cont.

Riscurile de mai sus pot conduce la evenimente care la randul lor duc la pierderea deliberată sau accidentală a activelor.

Pierderea deliberată a activelor poate rezulta si din divulgarea de informații, frauda sau perturbarea deliberată a serviciilor.

Pierderea bruscă a activelor se poate produce si prin întreruperea bruscă a serviciului, sancțiunile legale datorate divulgarii de informații sau pierderile directe sau indirecte cauzate de afaceri pierdute.

Pentru ca pierderile de acest tip pot apărea si în medii altele decat cele din e-commerce, care sunt asemănările și deosebirile dintre e-commerce și non-e-commerce ca medii de risc?

Cont.

Pentru a compara cele doua clase de riscuri, am partajat problematica in urmatoarele trei categorii de risc: Categoria A: Aceste riscuri sunt în esență același în oricare mediu. De exemplu, răspunderea juridică din cauza lipsei de informații sau a informatiilor necorespunzătoare postate pe o pagina web, în esență este aceeași ca si răspunderea juridica din cazul informațiilor difuzate de mass-media tipărite sau cele electronice.

Categoria B: Aceste riscuri care sunt în esență aceleași, dar care au dimensiuni unice dictate de mediul din e - commerce. De exemplu, integrarea insuficientă a comerțului electronic cu lanțurile de aprovizionare ar putea fi un exemplu din aceasta categorie de risc.

Cont.

Categoria C: Riscurile care sunt unice la e-commerce si care nu au mai apărut până acum în alte medii. Atentia noastra dă o preponderență riscurilor care se încadrează în categoria A. De exemplu, analiza noastră, deși subiectiv, indică faptul că toate riscurile de informare - riscurile 1.1 prin intermediul 1.10, Tehnologie Riscuri 2.1 prin intermediul 2.14, și riscurile de afaceri 3.1 3.14 prin toate se încadrează în această categorie. Putem concluziona acest lucru deoarece aceste riscuri - deși ele apar în e-commerce - în esență, sunt aceleași riscuri care apar în alte medii și au fost gestionate în aceste medii.

Cont.

Există mai multe riscuri care se clasifica în categoria B:

- Tehnologie Riscuri 2.15 prin 2.18 și 3.15, - Riscuri de afaceri prin intermediul 3.17. Pentru acestea, putem concluziona că, deși riscurile sunt similare, mediul de e-commerce este diferit, oricum indeajuns pentru a necesita tratament unic.

Cont.

Nu am gasit nici un risc din categoria C - riscuri unice de e-commerce și nici în altă parte nu am întâlnit. Chiar și acele lucruri care par a fi unice - pentru utilizarea ilegală a unui exemplu nume de domeniu sau riscurile asociate cu ISP - au omologii din utilizarea de logo-uri sau nume de companii, și riscurile asociate cu organizațiile contractate pentru externalizarea de prelucrare a datelor.

Bineînțeles că nu implică faptul că lista de mai sus a riscurilor epuizeze toate posibilitățile - cu siguranță, unele pot exista, care intră în categoria B, nostru, sau chiar Categorie C. Noi credem, totuși, că majoritatea riscurilor întâlnite în mediile de e-commerce au fost întâlnit înainte și, în general, sunt bine înțelese dacă sunt identificate.

Cont.

Poate exista riscuri unice în medii electronice și, dacă da, care sunt acestea? Desi nu am identificat nici un astfel de risc aici, am postulat:

1) se referă la probleme de afaceri, care sunt unice pentru e-commerce și care nu se găsesc în altă parte;

2) implică atribute tehnologice unice de e-commerce, cu medii fără probleme de paralelism cu elemente din alte parti;

3) riscul de impact este în moduri unic determinat numai de caracteristici de e-commerce.

Cont.

Important pentru gestionarea riscului in e-commerce este o metodologie care sa ofere managerilor cu capacitatea de a identifica, evalua și controla riscurile în mod continuu.

O metodologie propusă care face acest lucru este o metodologie pe bază de scenarii model cu privire la planificarea Managementului Securitatii Informatiei(ISMP), o metodologie pusă în aplicare într-un centru de mare bancă pentru a controla riscurile bazate pe riscul informational.

Cont.

METODOLOGIE de gestionare a riscului

Metodologia noastră, denumita Managementul riscului pentru E-commerce (ECRM), se bazează pe analiza de scenarii și de decizii, dar diferă de aceste tehnici în mai multe puncte.

În primul rând, prin integrarea afacerilor, operațiunilor și a managerilor de sisteme în procesul de analiză a riscului, ECRM creste creste accentul pe proprietatile non-tehnice ale managerilor de proces și a problemelor pe baza de risc informațional.

În al doilea rând, ECRM este suficient de flexibil pentru a aborda problemele specifice de prelucrare, mediu geografice și organizaționale, in maniera unica.

În al treilea rând, ECRM poate fi implementat la un cost relativ scăzut.

Cont. ECRM poate identifica posibile evenimente de risc

în stadiile lor timpurii și prin prevenirea apariției lor, poate să conducă la reducerea costurilor de gestionare a riscurilor.

Procesul real de management al riscului cuprinde trei faze:

A. Evaluarea preliminară a riscului Evaluarea preliminara a riscurilor (PRA) este o întâlnire structurata de intre cunducatori afacerii, ai operațiunilor, cei din marketing precum și cu managerii de sisteme. Scopul PRA este de a evidenția pentru analize ulterioare, aspectele cheie de risc și zonele cu care se confruntă unitatea de afaceri.

Cont. Riscul de tip E-commerce este clasificat în

termeni de obiectiv de risc (în cazul în care riscul se produce), și de tipul de risc (informational, tehnologic, sau de afaceri). PRA se concentrează asupra iesirilor bazate pe erori, omisiuni, slăbiciunile structurale și acte deliberate. Grilă rezultată generează “combinatii cu riscuri tinta". Evaluarea riscurilor implică furnizarea de catre senior manager a unei evaluari a riscurilor pentru fiecare combinație țintă rezultat, având în vedere si controalele existente.

Riscurile cu o rata mai inalta (pe o scară intre 1-5) includ o explicație suplimentara pentru modul cum a fost facuta evaluarea.

Cont.

B. Evaluarea detaliata a riscurilor

În evaluare detaliată a riscurilor (DRA) echipa de proiect dezvoltă scenarii detaliate de risc pentru fiecare iesire de rata mai inalta a PRA.

Bazele pentru DRA sunt scenarii bazate pe riscurile enumerate în secțiunea de mai sus. Procedura DRA este secvențială si include:

• Întâlniri cu manageri din zonele-țintă de a obține perspective în ceea ce privește scenariile de risc;

• Sesiunile de brainstorming și follow-up comentarii pentru a identifica scenarii posibile;

Cont.

• Evaluare scenarii cu privire la riscul pe o scară de la 1 la 5; • Identificarea controalelor potențiale; • Selectarea controalelor care urmează să fie puse în

aplicare. În acest proces, evaluările de risc PRA nu trebuie să reflecte evaluarile tinta de risca PRA asociate. Sumară analiză cost-beneficiu de multe ori este suficientă pentru a selecta sau se debarasa de control.

Analiza decizie formală este de obicei necesară și poate fi problematică. Pasul final DRA se produce atunci cand departamentul de conducere și managerii de divizii revizuiesc scenarii și fac recomandări preliminare pentru aprobarea finală.

Cont.

C. Implementarea controlului Controale asigura punerea în aplicare a concluziilor managerilor seniori care au participat la revizuirea ARP functie si de recomandările studiului.

Recomandată controlează frecvent lacunele apropiate de securitate pentru "risc ridicat" scenarii, pentru a reduce expunerea la risc, la costuri minime, sau resturi de control, care sunt depășite holdovers din anii precedenți și să abordeze acum non-existente riscuri. De punere în aplicare, de fapt, controalele recomandate este faza finală a metodologiei.

Cont. CONCLUZIE

Importanța tot mai mare a e-commerce în afaceri necesită controlul riscurilor asociate. Din fericire, e-commerce bazate pe riscuri sunt similare cu cele întâlnite în alte medii de afaceri. Multe dintre controalele necesare sunt extensii ale controalelor pentru gestionarea riscurilor sistemelor informaționale. Deși unii întotdeauna ezita sa prezica prea departe în viitor, în cazul în care nici trecutul nu este un ghid, multe din riscurile întâlnite în mediile de e-commerce va fi determinate de oameni. Este în curs de desfășurare responsabilitatea conducerii de a ține pasul cu această situație și pentru a monitoriza, evalua, și riscul de control în aceasta faza de debut a mediului de e-commerce.

END

Q & A

Curs

E-security & e-business

Dr. Mircea ANDRASIU

Scopul lucrarii:

• În cadrul acestei parti, scopul cursului este sa prezinte noțiuni de bază ale E-business – ului, ca și diferențele dintre E-business și E-comerț. De asemenea, se analizează noțiunile EDI, EAN și CRM, dar și E-business în domeniul bancar și în guvernare. Pe durata cursului sunt prezentate de asemenea si unele exemple de utilizare practică din domeniu, precum și problemele cu care se confrunta cei care lucrează in aceste domenii.

• O atenție specială este acordată si unor aspecte de reglementari juridice și, mai ales, problemelor de protecție a informatiilor in mediul de E-business.

Conținutul lucrarii:

1. Introducere în E-business ;

2. E-business în comerț;

3. E-business în domeniul bancar și de e-guvernare;

4. E-business - aplicatii practice și unele probleme concrete de implementare;

5. Aspecte legale și de protecție a E-business-ului.

Cont.

Competenţele care ar trebui dobândite după finalizarea acestui curs sunt: - implementarea diferitelor tipuri de modele de e-business (E-commerce, E-

government, E-banking, E-learning, M-commerce etc.); - metodologii şi strategii avansate de IT management; - aplicarea cunoştinţelor profesionale şi practice dobândite în management; - competenţe şi experienţă în ceea ce priveşte lucrul în echipă; - capacităţi de comunicare şi de colaborare; - capacitatea de a identifica probleme specifice şi dezvoltarea gândirii critice prin

analize in vederea obtimerii unor anumitor soluţii concrete; - crearea şi întreţinerea site-urilor Web dinamice; - organizarea campaniilor de marketing; - management în marketing; - tehnologia cercetării de marketing şi mixul de marketing; - aplicarea marketingului pe Internet (publicitate şi altele); - implementarea soluţiilor software; - principii şi metode de management de proiect şi de management al informaţiilor.

Cont.

Afaceri Electronice, denumit şi desemnat în mod obişnuit ca

“eBusiness" sau "e-business", sau ca afacere pe internet, pot fi definite ca aplicarea de tehnologii informaţionale şi de comunicare (TIC) în sprijinul tuturor activităţilor de afaceri.

Comertul de acest gen constituie schimbul de produse şi servicii între companii, grupuri şi indivizi şi poate fi văzut ca una dintre activităţile esenţiale oricărei întreprinderi. Comertul electronic se concentrează pe utilizarea TIC pentru a permite activităţile externe şi de relaţii de afaceri cu indivizi, grupuri şi alte afaceri.

e-business pot fi definit ca fiind un rezultat al conlucrarii dintre industrie, comert si comertul realizat cu ajutorul reţelelor de calculatoare. Termenul de "e-business" a fost introdus de divizia de comert a firmei IBM, impreuna cu o echipa Internet in anul 1996.

Cont.

Metodele electronice de afaceri permit companiilor sa-si coreleze datele si informatiile proprii, interne și / sau externe prin sisteme de prelucrare / procesare mai eficiente și flexibile, pentru a lucra mai strâns cu furnizorii și partenerii, precum și pentru a satisface mai bine nevoile si asteptarile clientilor lor.

Internetul a devenit un domeniu public. Firmele folosesc mai multe rețele private și, prin urmare, mult mai sigure pentru gestionarea mai eficientă și mai eficientă a funcțiilor lor interne.

Cont.

În practică, e-business este mai mult decât ceea ce este e-commerce. În timp ce e-business se referă la o mai mare concentrare strategică, cu un accent pe functiile dobandite folosind capabilități electronice, e-commerce este o submultime a unui ansamblu de e - strategii de e - business.

E-commerce urmărește să adauge fluxuri de venituri cu ajutorul World Wide Web sau Internet pentru a construi și a spori relațiile cu clienții și partenerii și pentru a îmbunătăți eficiența folosind strategia <<vasului gol>>. Adesea e - commerce – ul presupune si aplicarea sistemelor de management a cunoștințelor.

Cont.

Notiunea de E-business implică procese de afaceri în întregul lanț valoric: de cumpărare electronică și management al lanțurilor de aprovizionare, procesare electronica a comenzilor, manipularea serviciilor la clienti, precum și cooperarea cu partenerii de afaceri. Standarde tehnice speciale pentru e-business faciliteaza schimbul de date între companii. Soluțiile software pentru E-business permit integrarea proceselor de afaceri intra și inter firme.

Cont.

E-business poate fi realizat folosind Web, Internet, intranet, extranet, sau o combinație a acestora. Practic comerțul electronic (CE) este procesul de cumpărare, transferul sau schimbul de produse, servicii și / sau informații prin intermediul rețelelor informatice, inclusiv pe internet.

CE poate fi, de asemenea, benefic din mai multe perspective, inclusiv in cadrul procesului de afaceri, servicii, învățare, colaborare, comunitate.

CE este adesea confundat cu e-business.

Cont.

Cuprins :

1. Submultimi 2. Modele 2.1 Clasificare specifica la furnizor și consumator 3. Securitatea in e - business 3.1 Preocupări de baza de securitate în e-business 3.1.1 Confidențialitate și confidențialitate 3.1.2 Autenticitate 3.1.3 Integritatea datelor 3.1.4 Non-repudiere 3.1.5 Control acces 3.1.6 Disponibilitate

Cont.

3.2 Măsuri standard de securitate 3.2.1 Securitatea fizică 3.2.2 Stocarea datelor 3.2.3 Transmiterea datelor și dezvoltarea de aplicații 3.2.4 Administrarea unui sistem 3.3 Soluții de securitate 3.3.1 Controlul accesului și integritatea datelor 3.3.2 Criptare 3.3.3 Certificate digitale 3.3.4 Semnături digitale 4. Discriminarea pe browser-ul Web 5. Referințe

Cont.

1. Submulțimi Aplicatiile pot fi împărțite în trei categorii: Sisteme interne de afaceri: - Managementul Relatiilor cu Clientii - Planificarea resurselor întreprinderii - Sisteme de management al documentelor - Managementul resurselor umane Intreprindere de comunicare și colaborare: - VoIP - Sistem de management al conținutului - e-mail - Poștă vocală - Web Conferencing - Fluxuri de lucru digitale(Business Process Management) Comerțul electronic - business-to-business (B2B) sau business-to-consumer (B2C): - Internet magazin - Managementul lanțului de aprovizionare - Marketing online - Conectat de introducere pe piață

Cont.

2. Modele Atunci când unele organizații/firme opereaza

on-line, acestea trebuie să decidă care dintre modelele de tip e-business se potriveste cel mai bine scopurilor lor. Un model de afaceri este definit ca fiind un tip de organizare a fluxurilor de produse, servicii și informații, precum și o sursa de venituri și beneficii pentru furnizori și clienți. Conceptul de e-business model este același, dar este folosit în prezența unei infrastructuri on-line.

Cont.

E-magazine E-commerce E-achiziții E-mall-uri E-licitatii Comunitățile virtuale Platforme de colaborare Piete tip terta parte Integratori de lanțuri valorice Furnizori de servicii de lanturi valorice Informații de brokeraj Telecomunicații Relații cu clienții

Cont.

Clasificarea în funcție de furnizor și consumator

Împărțirea lumii în furnizori / producători și consumatori / clienți poate clasifica si e-business –ul în următoarele categorii:

business-to-business (B2B) business-to-consumer (B2C) business-to-angajat (B2E) business-to-government (B2G) guvern-to-business (G2B) guvern-la-guvernamentale (G2G) guvern-la-cetățean (G2C) consumator-to-consumer (C2C) consumator-to-business (C2B)

Cont.

3. Securitatea in e-business

Sistemele de tip E-Business au in mod natural riscuri mai mari de securitate decât sistemele tradiționale de afaceri, prin urmare, este important pentru e-business ca aceste sisteme sa fie pe deplin protejate împotriva acestor riscuri. Un număr mult mai mare de persoane au acces la e-business prin intermediul internetului decât ar avea acces la o afacere tradițională.

Clienți, furnizori, angajați și numeroase alte persoane folosesc un anumit sistem de e-business de zi cu zi și se așteaptă ca informațiile lor să rămână securizate / protejate. Hackerii sunt una dintre cele mai mari amenintari la securitatea e-business.

Cont.

Unele probleme comune de securitate pentru e-business includ păstrarea informațiilor despre clienți si afaceri conform standardelor internationale privind securitatea informatiilor, respectiv privind asigurarea confidențialitatii, autenticitatii, integritatii si nerepudierii datelor.

Unele dintre metodele de protecție a e-business – ului de securitate și păstrare a informațiilor sigure includ măsuri fizice de securitate, precum și de stocare de date, transmisie de date, software-ul anti-virus, firewall-uri și de criptare pentru a lista doar câteva dintre ele .

Cont.

3.1. Principalele preocupări legate de securitate în e-business

3.1.1 Confidențialitate

Confidențialitatea este măsura în care întreprinderile fac disponibile informații cu caracter personal pentru alte întreprinderi și / sau persoane fizice. Pentru cazul oricarei afaceri, informațiile confidențiale trebuie să rămână sigure și sunt accesibile numai pentru destinatarul autorizat / desemnat. Cu toate acestea, acest lucru devine mult mai dificil atunci când problema se pune in mediul e-business, în mod special.

Pentru a păstra astfel de informații in mod securizat înseamnă a proteja orice înregistrări electronice și fișiere împotriva accesului neautorizat, precum și pentru asigurarea transporturilor subiacente în condiții de siguranță și de stocare corespunzatoare a datelor implicate in acest gen de activitati. Se pot folosi instrumente standardizate, cum ar fi firewall-uri, sisteme de criptare și alte scheme de management specifice în e-business.

Cont.

3.1.2 Autenticitatea

Tranzactiile in E-business reprezintă provocări mai mari pentru asigurarea autenticitatii datorită ușurinței cu care informatiile electronice pot fi modificate și copiate. Ambele părți într-o tranzacție de tip e-business doresc să aibă asigurarea că cealaltă parte este cel care pretinde a fi, în special atunci când un client plasează o comandă și apoi prezintă pentru a efectua o plată electronica. Un mod comun de a asigura acest lucru este de a limita accesul la o rețea sau la părți de încredere prin utilizarea unei tehnologii de tip rețea privată virtuală (VPN).

Cont.

Stabilirea autenticității este chiar mai eficienta atunci când este folosita o combinație de tehnici și aceste tehnici implica verificarea / controlul a "ceva ce știi" (adică parola sau codul PIN), "ceva ce trebuie" (adică card de credit), sau "ceva ce esti" (adică semnăturile digitale sau metode de recunoaștere a vocii).

De mai multe ori în e-business, "ceva ce esti" este certificat prin verificarea la cumpărător a "ceva ce ai" (adică card de credit) și a "ceva ce știi" (adică numărul de card).

Cont.

3.1.3 Integritatea datelor

Integritatea datelor răspunde la întrebarea "Pot fi informatiile schimbate sau corupte / modificate, intr-o maniera oarecare ?" Acest lucru conduce la necesitatea de a asigura că mesajul primit este identic cu mesajul trimis. Intr-o afacere trebuie să fie asigurat faptul ca datele implicate nu sunt modificate în tranzit, fie în mod deliberat sau prin accident.

Pentru a asigura integritatea datelor, prin firewall-uri se asigura protejarea datelor stocate împotriva accesului neautorizat, în timp ce un simplu backup de date permite recuperarea acestora în cazul în care datele sau echipamentele sunt deteriorate.

Cont.

3.1.4 Non-repudiere

Această preocupare se ocupă cu existența / dovedirea /

probarea unei tranzactii efectuata printr-o comunicare electronica. O afacere trebuie să aibă asigurarea că partea destinatară sau cumpărătorul nu poate nega faptul că acea tranzacție a avut loc, iar acest lucru inseamna a avea probe suficiente pentru a dovedi tranzacția. O modalitate de a aborda non-repudierea consta in utilizarea de semnături digitale.

O semnătură digitală nu garantează doar că un mesaj sau un document electronic a fost semnat si transmis de către o anumita persoana, dar din moment ce o semnătură digitală pot fi creata numai de către acea singură persoană. In plus aceasta semnatura, de asemenea, asigură că această persoană nu poate nega ulterior că au furnizat semnătura respectivelor mesaje / documente.

Cont.

3.1.5 Control accesului

Atunci când accesul la anumite resurse electronice și / sau informații este limitat la doar câțiva indivizi autorizati, o afacere și clienții săi trebuie să aibă garanția că nimeni altcineva nu poate accesa sistemele sau informațiile in cauza. Din fericire, există o varietate de tehnici pentru a rezolva această problemă, inclusiv firewall-uri, privilegii de acces, de identificare a utilizatorului și tehnici de autentificare (cum ar fi parole și certificate digitale), rețele virtuale private (VPN) și multe altele.

Cont.

3.1.6 Disponibilitate

Acest concept este în mod dedicat pentru clientii unei afaceri si are in vedere faptul ca anumite informații care sunt sub incidenta acestui concept trebuie să fie disponibile intotdeauna si in cele mai bune conditii , atunci când clienții au nevoie de ele. Mesajele trebuie să fie livrate într-un mod fiabil și în timp util, iar informații trebuie să fie stocate și sa poata fi extrase după cum este necesar.

Din aceasta cauza, serviciul disponibilitate este important pentru toate site-urile de e-business; trebuie luate măsuri adecvate pentru a preveni întreruperea serviciului de unele evenimente, cum ar fi pene de curent și deteriorarea infrastructurii fizice. Exemple de abordare a acestei includ backup de date, sisteme de protectie anti – incendiu, sisteme (UPS), sisteme de protecție împotriva virușilor, precum și asigurându-vă că există o capacitate suficientă pentru a face față cerințelor impuse de traficul intens în rețea intens.

Cont.

3.2 Măsuri standard de securitate

Exista forme diferite de masuri standard de securitate pentru mediul e-business. Unele aspecte generale de securitate standard includ zone din securitatea fizică, de stocare a datelor, transmisia de date, dezvoltarea de aplicatii și administrarea generala a sistemului.

Cont.

3.2.1 Securitatea fizică

În ciuda faptului ca activitatea de tip e-Business se face majoritar on-line, trebuie sa există totusi măsuri fizice de securitate, care pot si trebuie sa fie luate pentru a proteja orice afacere ca un întreg. Chiar dacă tot grupul de afaceri se face on-line, clădirea care găzduiește serverele si computerele trebuie să fie protejate și să aibă control si limitare a accesului pentru angajați și alte persoane.

De exemplu, in locatia aferenta trebuie să se permită accesul doar utilizatorilor autorizați; in plus ar trebui să se asigure că elementele de structura a locatiei - ferestre, tavanul, conducte mari de aer conditionat, pardoseli, anexe etc. - nu permit accesul in interior pentru persoane neautorizate. De preferat, elementele importante, sensibile ar trebui păstrate într-o cameră cu aer condiționat, fără nici un fel ferestre.

Cont.

Protectia impotriva unor factori din mediul înconjurător este la fel de importantă în securitatea fizică ca și protejarea împotriva accesului utilizatorilor neautorizați.

De exemplu, in camerele aferente se poate proteja echipamentul împotriva inundațiilor prin dispunerea tuturor echipamentelor la o anumita inaltime de podea. În plus, camera de trebuie să dispuna de un stingător de incendiu, iar organizația / firma trebuie să aibă un plan de interventie la incendii care sa cuprinda toate masurile necesare în cazul în care această situație apare.

Cont.

În plus față de păstrarea si folosirea in conditii de securitate a serverelor și calculatoarelor, securitatea fizică a informațiilor confidențiale este extrem de importanta pentru tot ce inseamna e-business. In aceasta categorie de informatii trebuie incluse si informațiile despre clienți – datele despre cardurile de de credit, cecuri, numere de telefon, etc , - si , de asemenea, orice informație confidentiala care apartie organizației partenera. <<Incuierea>> fizica si electronica a acestor date într-un sertar / fiset sau locatie este o măsură suplimentară necesara de securitate. Ușile și ferestrele care conduc spre aria ce se cere protejata ar trebui să fie, de asemenea, bine asigurate. Numai angajații care au nevoie pentru a utiliza această informație, ca parte a serviciului lor ar trebui să se li se acorde drepturi de acces (chei).

Cont. Informații le importante pot fi, de

asemenea, păstrate în siguranță prin menținerea copii de siguranță ale fișierelor și actualizarea acestora în mod regulat.

Cel mai bine este sa se păstreze aceste backup-uri într-o locație sigură separată, ca masura suplimentara de protectie in cazul în care poate avea loc un dezastru natural sau o încălcare a securității in locatia principala.

Cont.

“Locatia de rezerva" sau “ Site de siguranta “ poate fi construit in prealabil si ulterior folosit în cazul în care există o problemă cu locația principală. Acest site ar trebui să fie la fel ca locație principală în ceea ce privește hardware-ul, software-ul și caracteristici de securitate. Evident el poate fi folosit si în caz de dezastre naturale sau de incendiu care au avut loc la site-ul original. Este de asemenea important pentru ca acesta sa fie testat in prealabil, pentru a avea certitudinea că va fi funcțional, dacă este necesar.

Cont.

Starea curenta a sistemelor de securitate, cum ar fi cel utilizat la sediul central, trebuie sa includa controlul accesului, sisteme de alarmă și televiziune cu circuit închis. O formă de control al accesului este, de exemplu , un sistem de recunoaștere faciala (sau o altă caracteristică). Acest lucru permite numai personalului autorizat să intre și constituie, de asemenea, un mijloc comod de acces pentru angajații care nu mai trebuie sa primeasca si sa foloseasca chei sau carduri.

Camerele de luat vederi pot fi, de asemenea, plasate de-a lungul clădirii și la toate punctele de intrare. Sistemele de alarmă servi, de asemenea, ca o măsură de protecție suplimentara împotriva furturilor.

Cont.

3.2.2 Stocarea datelor

Stocarea datelor într-o manieră sigură este o activitate foarte importanta pentru toate afacerile, dar mai ales pentru a e-business, situatie in care cea mai mare parte a datelor sunt stocate si folosite în mod electronic. Datele care sunt confidențiale nu ar trebui să fie stocate pe servere de tip e-business (decat in conditii de securitate deplina )", ci mai degraba sa fie mutate la un alt aparat fizic, izolat de retea, pentru a fi stocate. Dacă este posibil acest aparat nu ar trebui să fie conectat direct la Internet, și ar trebui să fie, de asemenea, stocate într-o locație sigură fizic. Se recomanda ca acest gen de informații să fie stocate într-o format criptata. Orice informatie extrem de sensibila nu ar trebui să fie stocate în cazul în care este posibil. În cazul în care este nevoie să fie depozitate, ar trebui să fie ținute numai pe cateva masini fiabile pentru a preveni accesul facil.

Cont.

Măsuri suplimentare de securitate ar trebui să fie luate pentru a proteja aceste informații (cum ar fi cheile private), dacă este posibil.

În plus, informațiile ar trebui să fie păstrate numai pentru o perioadă scurtă de timp, și o dată ce nu mai este necesar, aceasta ar trebui să fie eliminate pentru a preveni accesul la ele a personalului neautorizat.

În mod similar, backup și copiile de informații ar trebui să fie păstrate în siguranță cu măsurile de securitate aceleași ca și informațiile originale.

Odată ce o copie de rezervă nu mai este necesara, ar trebui să fie cu atentie si standardizat distrusa.

Cont.

3.2.3.Transmiterea datelor și dezvoltarea de aplicații

Toate informațiile sensibile care trebuie să fie transmise ar trebui să fie criptate. Companiile pot opta să refuze clientii care nu pot accepta un anumit standard / nivel de criptare (tarie criptografica ). Informațiile confidențiale și sensibile nu ar trebui să fie, de asemenea, trimise prin e-mail, in format clar. În cazul în care, din anumite ratiuni, ele trebuie să fie transmise urgent, in format clar, atunci ar trebui să fie, de asemenea, cautate toate modalitatile ca acest lucru sa aiba loc criptat.

Cont. Transferul și afișarea de informații sigure ar trebui

să fie păstrate minim posibil / strict necesar. Acest lucru poate fi realizat prin aceea ca nu se afișeaza integral niciodată codul de card de credit, de exemplu. Doar câteva dintre caractere pot fi afișate; la fel și modificările aduse acestor informații se pot face fără a afișa numărul complet. Ar trebui să fie, de asemenea, imposibil de a prelua această informație on-line.

Codul sursă ar trebui să fie, de asemenea, păstrate într-o locație sigură. Acesta nu ar trebui să fie vizibile pentru public. Cererile și modificările ar trebui să fie testate înainte de a fi plasate on-line pentru fiabilitatea și compatibilitatea.

Cont.

3.2.4. Administrarea unui sistem

Preocuparea pentru securitatea unui sistem operational cu defecte trebuie să crească imediat. Patch-urile și actualizările de software ar trebui să fie aplicate imediat, eventual într-un timp util. Toate modificările de configurare a sistemului ar trebui să fie păstrate într-un jurnal și prompt actualizate. Administratorii de sistem ar trebui să păstreze controlul asupra activitatilor suspecte în cadrul activității de business prin inspectarea fisierelor de jurnalizare și cercetarea eșecurilor repetate de conectare. Ei pot, de asemenea, sa auditeze sistemele proprii de e-business și sa caute imediat orice brese în măsurile de securitate. Este important să se verifice dacă planurile de securitate sunt în vigoare, actualizate si, de asemenea, sa se testeze ca măsurile de securitate lucrează efectiv.

Cont.

Prin folosirea unor elemente de inginerie socială, persoane nepotrivite pot obține / deține informații confidențiale. Pentru a proteja împotriva acestui lucru, personalul propriu trebuie constientizat privind riscurile de inginerie socială și instruit pentru a lucra legal cu informații sensibile. In mediul e-business este firesc sa se lucreze cu parole pentru conectările angajaților, sa existe acces la informații sigure, sau ca si clientii sa aiba acces la acest gen de informatii. Parolele ar trebui să se facă imposibil de ghicit. Ele ar trebui să constea din litere și cifre, și să fie de cel puțin șapte până la opt caractere lungime. Acestea nu trebuie să conțină elemente / secvente usor detectabile - un nume, datele de naștere, etc.

Cont.

Parolele ar trebui să fie modificate în mod frecvent și ar trebui să fie unice de fiecare dată. Doar utilizatorul parolei trebui să știe parola și niciodată nu ar trebui să fie scrisa la vedere sau depozitate in locuri publice. Utilizatorii ar trebui să fie, de asemenea, blocati de sistem daca după un anumit număr de încercări de logare nu au reușit să ghiceasca parola.

Cont.

3.3. Solutii de securitate

Cand vine vorba de solutii de securitate, există unele obiective principale care urmează să fie îndeplinite. Aceste obiective sunt integritatea datelor, autentificarea puternică și confidentialitatea.

Cont.

3.3.1. Controlul accesului și integritatea datelor

Există mai multe moduri diferite de a preveni accesul la datele care sunt păstrate in regim on-line.

O modalitate este de a utiliza software anti-virus. Acest lucru este ceva ce majoritatea oamenilor folosesc pentru a proteja rețelele lor, indiferent de datele pe care le au. In mediul E-business ar trebui să se utilizeze acest lucru, deoarece utilizatorii pot fi atunci siguri că informațiile trimise și primite in sistemul lor sunt corecte.

Cont.

O a doua modalitate de a proteja datele este de a utiliza firewall-uri si protectie de rețea. Un firewall este folosit pentru a restricționa accesul la rețelele private, precum și la rețelele publice care o companie le poate utiliza.

Un firewall-ul are, de asemenea, capacitatea de a detecta încercări neautorizate de conectare la rețea și de a oferi avertismente despre ceea ce se intampla pe timpul functionarii acesteia. Ele sunt foarte benefice pentru a limita / interzice accesul unor terțe părți la rețea.

Cont.

Firmele care folosesc Wi-Fi trebuie să ia în considerare diferite forme de protecție, deoarece aceste rețele sunt mai ușor de accesat de catre utilizatori neautorizati. In cazul acestea retelele trebuie sa Acestea ar trebui să dispuna de acces protejat, rețele virtuale private – VPN sau protocolul de securitate pe internet.

O altă opțiune este aceea a unui sistem de detectare a intruziunilor. Acest sistem avertizează atunci când sunt posibile intruziuni. Unele companii înființat capcane – trape sau "puncte fierbinți" pentru a atrage oamenii sa comita ilegalitati, dupa care sunt capabile apoi să detecteze atunci când cineva încearcă să actioneze ca hack-eri în acea zonă.

Cont.

3.3.2. Criptarea

Criptare, care este de fapt o parte a criptografiei, implică transformarea textelor sau a mesajelor într-un cod care este imposibil de inteles / decriptat. Aceste mesaje trebuie să fie decriptate pentru a fi ușor de înțeles sau pentru a fi utile cuiva. In criptografia simetrica, există o cheie care identifică / transforma datele unei anumite persoane sau companii.

Cont.

In criptografia asimetrica – cu cheie publica - există două chei utilizate. Una este cheia publică și cealalta cheia privată. Nivelul de criptare real poate fi ajustat și ar trebui să se bazeze si pe informații suplimentare. Cheia poate fi doar un succesiune simpla de caractere sau o secventa mai complexa realizata pe baze aleatoare.

Acest lucru este relativ ușor de implementat, deoarece are la baza un model matematic si un software pe care o firma le poate produce / achiziționa relativ usor. Ca si cerinta suplimentara, orice firma trebuie să fie sigura că cheile proprii sunt gestionate de o autoritate de certificare.

Cont.

3.3.3. Certificatele digitale

Scopul unui certificat digital este de a identifica proprietarul unui document. În acest fel receptorul știe că acesta este un document autentic. Companiile pot utiliza aceste certificate în mai multe moduri diferite. Ele pot fi folosite ca un înlocuitor pentru numele de utilizator și parole. Fiecarui angajat I se poate atribui un astfel de certificat pentru a accesa documentele de care au nevoie de oriunde s-ar afla, folosind mediul electronic. Aceste certificate utilizeaza, de asemenea, elemente criptografice.

Cont.

Lucrul cu certificate este ceva mai complicat decat o criptare obisnuita, mai transparent pentru utilizator si folosesc informatii specifice din cadrul codului.

Prin certificate se asigura autenticitatea documentelor, precum și integritatea datelor si confidențialitatea și, in plus sunt dublate întotdeauna de criptare.

Certificatele digitale nu sunt utilizate în mod obișnuit, deoarece acestea sunt mai dificil de manevrat pentru ca oamenii fara o minima pregatire să le pună în aplicare.

Exista si mai multe complicatii atunci când se utilizează browsere diferite, ceea ce inseamna ca au nevoie de mai multe certificate.

Cont.

3.3.4. Semnături digitale

O modalitate de a securiza informațiile online ar fi de a utiliza o semnătură digitală. Dacă un document are o semnătură digitală pe ea, nimeni altcineva nu este capabil de a edita informațiile, fără a fi detectat. În acest fel, dacă acesta este editat, acesta poate fi ajustat pentru fiabilitatea după fapt.

În scopul de a utiliza o semnătură digitală, trebuie să se utilizeze o combinație de criptografie și un rezumat al mesajului. Acest mesaj este folosit pentru a da o valoare unică documentului. Valoarea această este apoi criptata cu cheia privată a expeditorului.

Cont.

4. Discriminarea pe browser-e Web

Vânzătorii de tip e-commerce sunt în măsură să determine tipul de browser, care este utilizat de client. Unii furnizori oferă prețuri diferite pe care le determină pe browser-ul pe care clientul il utilizează.

Cont.

Ce este e-commerce?

Comerțul electronic sau e-commerce se referă la o gamă largă de activități de afaceri online pentru produse și servicii. De asemenea, se referă la "orice formă de tranzacții de afaceri în care părțile interacționează electronic, mai degrabă decât prin schimburi fizice sau contact fizic direct." E-commerce este de obicei asociat cu cumpararea si vanzarea de pe Internet, sau efectuarea de orice tranzacție care implică transferul de proprietate sau drepturi de utilizare a bunurilor sau a serviciilor printr-o rețea de calculatoare sau media. Deși populare, această definiție nu este suficient de cuprinzătoare pentru a surprinde evoluțiile recente din acest fenomen nou și revoluționar de afaceri.

Cont.

O definiție mai completă este: E-commerce este utilizarea comunicațiilor electronice și a tehnologiei digitale de procesare a informațiilor, în tranzacțiile de afaceri pentru a crea, transforma si redefini relatiile de crearea de valoare între sau printre organizațiil precum și între organizații și persoane fizice. International Data Corp (IDC) estimeaza valoarea globală e-commerce în anul 2000 de 350.38 mld dolari, ulterior ajungandu – se la 3140 miliarde dolari în 2004. IDC prezice, de asemenea, o creștere a cotei procentuale din Asia raportata la comertul mondial de la 5% în 2000 la 10% în 2004.

Cont.

Este e-commerce similar cu e-business?

În timp ce unii utilizeaza e-commerce și e-business alternativ, ele totusi sunt concepte distincte. În e-commerce, tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) este utilizat în tranzacțiile inter-comerciale sau inter-organizaționale (tranzacții între firme și între / organizații) și în tranzactii de tip afaceri - consumatori (tranzacții între întreprinderi / organizații și persoane fizice).

Cont.

În e-business, pe de altă parte, TIC este utilizat pentru a îmbunătăți o afacere oarecare. Aceasta include orice proces pe care o organizație de afaceri (fie o entitate non-profit, guvernamentale sau non-profit) o efectuează printr-o rețea de media sau de calculatoare.

O definiție mai cuprinzătoare a e-business este: "Transformarea proceselor dintr-o organizatie pentru a oferi valoare suplimentara clientilor prin aplicarea de tehnologii, filosofii și paradigma de calcul ale noii economii."

Cont.

Trei procese primare sunt îmbunătățite în e-business:

1. Procese de producție, care includ achiziții, prin care se dispune și reaprovizionarea stocurilor; procesare a plăților; legături electronice cu furnizorii, precum și procesele de control al producției ( printre altele) ; 2. Procese orientate spre client, procese care includ eforturile de promovare și de marketing, de vânzare pe internet, procesarea ordinelor de cumpărare ale clienților și plăților, precum și de asistență pentru clienți, (printre altele);

Cont.

3. Procese interne de management, care includ servicii pentru angajati, instruire, schimbul de informații interne, video-conferințe, recrutare personal etc.

Aplicațiile electronice sporesc fluxul de informații între forțele de producție și de vânzări pentru a îmbunătăți productivitatea vanzarilor.

Comunicațiile la nivel de grupuri de lucru și publicarea electronică a informațiilor de afaceri interne pot astfel sa devina mai eficiente.

Cont.

Este economia pe Internet sinonima cu e- commerce și e-business?

Economia prin Internet este un concept mai larg decât e-commerce și e-business la un loc. Aceasta include e-commerce și e-business.

CREC (Centrul de Cercetare în domeniul comerțului electronic), de la Universitatea din Texas a dezvoltat un cadru conceptual pentru modul în care funcționează economia prin Internet. Cadrul prezinta patru straturi din acest gen de economie - trei menționate ca atare și una a intermediarilor (a se vedea tabelul 1).

Figura 2. Tabelul 1. Structura conceptuală a economiei prin internet

http://en.wikibooks.org/wiki/File:Eprimer_ecom_table_1.jpg

Cont.

Care sunt diferitele tipuri de e-commerce?

Cele mai importante tipuri diferite de e-commerce sunt:

– business-to-business (B2B);

– business-to-consumer (B2C);

– business-to-government (B2G);

– consumator-consumator (C2C);

– comertul mobil (m-commerce).

Cont.

Ce este B2B e-commerce?

e-comertul de tip B2B este definit pur și simplu ca e-comert între companii. Acesta este tipul de e-comert, care se ocupă cu relațiile dintre și în cadrul unor întreprinderi. Aproximativ 80% din e-comert este de acest tip și cei mai mulți experți prevad că e-comertul B2B va continua să crească mai repede decât segmentul B2C.Piata B2B are doua componente principale: e-frastructura și e-piețe.

E-frastructura este arhitectura B2B, constând în principal din următoarele: - logistica - transport, depozitare și distribuție (de exemplu, Procter & Gamble); - Furnizorii de servicii de aplicații - de implementare, hosting și gestionarea pachete software de la o instalație centrală (de exemplu, Oracle și LinkShare);

Cont.

- externalizare a funcțiilor în procesul de e-comert, cum ar fi web-hosting, securitate și soluții de îngrijire a clientilor (de exemplu, furnizorii de outsourcing, cum ar fi eShare, NetSales, Intreprinderi IXL și acces universal); - licitatie de solutii software pentru exploatarea și întreținerea în timp real a licitatiilor pe Internet (de exemplu, Moai Tehnologii și Tehnologii OpenSite); - software de gestionare a conținutului pentru facilitarea managementului continutului web site-ului si de livrare (de exemplu ProcureNet);

- Web – uri bazate pe elemente de comert (de exempluCommerce One, un browser-based, XML-activat automat pentru software-ul de achiziție).

Cont.

E - piete

E-piețele sunt definite ca fiind pur și simplu site-uri web în

cazul în care cumpărătorii și vânzătorii interacționează unii cu alții și din aceasta se ajunge la tranzactii intre acestia. Cele mai cunoscute exemple B2B si cele mai bune modele de practici sunt IBM, Hewlett Packard (HP), Cisco și Dell. Cisco, de exemplu, primește peste 90% din comenzile sale de produse pe internet. Cele mai multe aplicații B2B sunt în domeniul managementului furnizorului ( in special de procesare a comenzilor), managementul inventarului (de exemplu, gestionarea comanda-navă-a facturilor de cicluri), managementul de distribuție (în special în transmiterea de documente de transport naval), management de canal (de exemplu, difuzarea de informații privind modificarea condițiilor de exploatare), precum și de gestionare a plăților (de exemplu, sisteme electronice de plată, sau EPS)

Cont.

Pentru proiectele eMarketer s-a prognozat si a avut loc o creștere a cotei de e-comert de tip B2B din totalul global de e-comert de la 79,2% în 2000 la 87% în 2004 și o scădere în consecință, a cotei de e-comert de tip B2C de la 20,8% în 2000 la doar 13% în 2004 (Figura 3).

Figura 3. Ponderea B2B si B2C E-Comert în totalul global E-Comert

(anii 2000 și 2004)

http://en.wikibooks.org/wiki/File:Eprimer_ecom_figure_2.jpg

Figura 4. Proiecte pentru B2B E-Commerce de regiune, 2000-2004 (miliarde $)

http://en.wikibooks.org/wiki/File:Eprimer_ecom_table_2.jpg

Cont.

Impactul piețelor B2B privind economia țărilor în curs de dezvoltare este evident în următoarele cazuri : A. Costurile tranzacției

Există trei zone de cost, care sunt în mod semnificativ reduse prin desfășurarea de B2B e-comert :

- reducerea costurilor de căutare, în calitate de cumpărători nu trebuie să mergi prin intermedieri multiple pentru a căuta informații despre furnizori, produse si locurile disponibile, ca într-un lanț de aprovizionare tradițional. În termeni de efort, timp si bani cheltuiți, Internetul este un canal de informare mai eficient decât omologul său tradițional. Pe piețele B2B, cumpărătorii și vânzătorii sunt adunati împreună într-o singură comunitate de tranzacționare on-line, reducand astfel costurile de căutare și mai mult;

Cont.

- reducerea costurilor de prelucrare a tranzacțiilor (de exemplu, facturi, ordine de cumpărare și scheme de plată), astfel acum B2B permite automatizarea proceselor de tranzacții și, prin urmare, punerea în aplicare rapidă a aceluiași raport cu alte canale (cum ar fi numerele de telefon și de fax ). Eficiența în procesele comerciale și tranzacții este de asemenea îmbunătățită prin capacitatea sistemului B2B pentru e-piață pentru a procesa vânzările prin licitații on-line;

- procesarea on-line imbunatateste managementul inventarului si logistica.

Cont.

B.Dezintermediere

Prin e – pietele de tip B2B, furnizorii sunt în măsură de a interacționa și tranzacționa direct cu cumpărătorii, eliminând astfel intermediarii și distribuitorii. Cu toate acestea, noi forme de intermedieri sunt în curs de dezvoltare. De exemplu, e-piețele în sine pot fi considerate ca fiind intermediari, deoarece acestea intervin între furnizori și clienți în lanțul de aprovizionare.

Cont.

C. Transparența în stabilirea preturilor Printre beneficiile mai evidente ale e-piețelor este

creșterea transparenței prețurilor. Colectarea unui număr mare de cumpărători și vânzători într-o singura e-piață dezvăluie informatii privind prețul de piață și de procesare a tranzacțiilor pentru toti participanții. Internetul permite publicarea de informații cu privire la o singură achiziție sau tranzactie, făcând informațiile ușor accesibile și disponibile pentru toți membrii de e-piață.

Transparență crescuta a prețurilor are ca efect scaderea diferitelor prețuri din piață. În acest context, cumparatorii au la dispozitie mult mai mult timp pentru a compara prețurile și să ia decizii mai bune pentru cumpărare.

Cont.

Mai mult decât atât, pietele de tip B2B extind granițele pentru tarifarea dinamică și negociată în care colective multiple de cumpărători și vânzători participă la stabilirea prețurilor și la licitatii in dubla partida. În astfel de medii, preturile pot fi stabilite prin potrivirea automată a cererii si ofertei.

În regim de e-piață, cerințele ambelor parti, cumpărătorii și vânzătorii, sunt astfel agregate pentru a ajunge la prețuri competitive, care sunt mai mici decât cele care rezultă din acțiuni individuale.

Cont.

D. Economiile de scală și efecte de rețea

Creșterea rapidă a e - pietelor de tip B2B creeaza ofertei economii bazate pe costuri de scară. În plus, reunirea unui număr semnificativ de cumpărători și vânzători oferă economiile din partea cererii de scară sau efectele de rețea. Fiecare participant suplimentar care aduce valoare în e- piața creează valoare pentru toți participanții pe partea de cerere.

Mai mulți participanți formează o masă critică, care este un element cheie în atragerea mai multor utilizatori in e-piață.

Cont.

Ce este e-comertul de tip B2C?

E-comertul de tip business-to-consumer sau comert între companii și consumatori, presupune colectarea de informații pentru clienți; cumpărarea de bunuri fizice (de exemplu, tangibile, cum ar fi cărțile sau produse de larg consum) sau bunuri informationale (sau bunuri de material electronic sau conținut digital, cum ar fi software-ul, sau e-cărți) și, pentru produse de informare, primirea de produse peste un sistem electronic tip retea.

Cont.

Acesta este a doua ca marime și cea mai veche formă de e-comert. Originile sale pot fi urmărite până la comerțul cu amănuntul on-line (sau e-retail). Astfel, modelele de afaceri de tip B2C mai frecvente sunt companiile online cu amănuntul, cum ar fi Amazon.com, Drugstore.com, Beyond.com, Barnes and Noble și ToysRus. Alte exemple B2C care implică mărfuri de informare sunt E-Comert si Travelocity. Cele mai comune aplicații de acest tip de e-comert sunt în domeniul produselor de cumpărare și informarei, precum și in gestionare a finanțelor personale, cele care se referă la gestionarea investițiilor și finanțelor personale, cu utilizarea instrumentelor de online banking (de exemplu, Quicken).

Cont.

e-comertul de tip B2C reduce costurile de tranzacții (în special costurile de căutare) prin creșterea accesului consumatorilor la informații și permisiunea acordata consumatorilor să găsească cel mai competitiv preț pentru un produs sau serviciu.

De asemenea acesta reduce barierele la intrarea pe piață, întrucât costul tinerii la zi și a menținerii unui web site web este mult mai ieftin decât instalarea unui "cărămidă și mortar" (structură fizica) pentru o firmă. În cazul bunurilor de informare, e-comertul de tip B2Ceste chiar mai atractiv, deoarece salvează de la firme costurile suplimentare al unei rețele de distribuție fizică.

Mai mult decât atât, pentru țările cu o populație cu acces la Internet în creștere robusta, furnizarea de bunuri de informare devine din ce în ce mai crescatoare si fezabilă.

Cont.

Ce este B2G de e-commerce?

E-comertul de tip Business-to-guvernare sau B2G este, în general, definit ca fiind comertul între companii și sectorul public.

Aceasta se referă la utilizarea internetului pentru achizițiile publice, procedurile de acordare a licențelor, precum și alte operațiuni legate de activitatea guvernamentala. Acest tip de e-commerce are două caracteristici: - în primul rând, sectorul public își asumă rolul

unui un pilot / rol principal în reglementarea si functionarea mediului de e-commerce;

Cont.

- in al doilea rand, se presupune / admite că sectorul public are cea mai mare nevoie pentru a face ca sistemul său de achiziții publice sa fie cat mai mai eficient posibil. Politicile de achiziții publice bazate pe site-uri Web cresc transparența acestei activitati publice (și reduc riscul de nereguli). Până în prezent, cu toate acestea, dimensiunea componentei de B2G din totalul volumului de e-commerce de pe piață este nesemnificativă, după cum si sistemele guvernamentale de e-achiziții publice rămân in continuare necesar a fi << amenajate >> (reglementate, transparenta, eficienta etc.).

Cont.

Ce este m-comertul?

M-comertul (comerț mobil) este cumpararea si vanzarea de bunuri și servicii prin intermediul tehnologiei fără fir, de exemplu, dispozitive portabile, cum ar fi telefoanele mobile si PDA-urile. Japonia este văzută ca un lider global în m-comert. Ca si continut al livrarii pe dispozitive wireless, comertul devine mai rapid, mai sigur, și scalabilă, unii cred că m-comertul va depasi e-comertul pe fir ca metoda de alegere pentru tranzacțiile de comerț digital.

Acest lucru poate fi adevărat pentru Asia-Pacific unde e un caz în care există mai mulți utilizatori de telefoane mobile decât numărul de utilizatori de Internet.

Cont.

Industriile afectate de m-comert includ: - Servicii financiare, inclusiv cel de mobile banking (atunci cand

clientii folosesc dispozitivele lor portabile pentru a accesa conturile lor si / sau a plati propriile facturi), precum și servicii de brokeraj (în care cotațiile bursiere pot fi afișate și activitatile comerciale efectuate de la același dispozitiv portabil); - Telecomunicații, în care schimburile financiare, platiile si rezumatele de cont pot fi efectuate din același dispozitiv portabil; - Serviciu / de vânzare cu amănuntul, în calitate de consumatori sunt date abilitatea de a plati la ordin transport aerian; - Servicii de informare, care includ livrarea de divertisment, stiri financiare, date din sport și actualizări de trafic la un singur dispozitiv mobil.

Cont.

Ce forțe alimentează e-comertul?

Există cel puțin trei forțe majore care alimentează e-comertul: forțele economice, marketing și forțele de interacțiune cu clienții și tehnologie, în special convergenta multimedia. Forta economica – unul dintre beneficiile cele mai evidente de e-comertului este eficiența economică care rezultă din reducerea costurilor de comunicații, costurile scazute ale infrastructurii tehnologice, tranzacții electronice cu furnizorii mai rapide și mai economice, schimbul de informații la nivel mondial, costuri nai mici de de publicitate și servicii alternative la clienti mai ieftini.

Cont.

Integrarea economică este fie interna, fie externa. Integrarea externă se referă la rețele electronice de corporații, furnizori, clienți / clienți, și contractori independenți într-o singură comunitate si care comunica într-un mediu virtual (cu Internetul ca mediu).

Integrarea internă, pe de altă parte, este crearea unei rețele de departamente diferite în cadrul unei corporații și de operațiunile de afaceri și procese subiacente.

Acest lucru permite informații de afaceri critice pentru a fi stocate într-o formă digitală, care pot fi preluate instantaneu și transmise electronic. Integrarea internă este cel mai bine exemplificată de intranet ul corporativ. Printre companiile cu intranet corporativ eficient sunt Procter and Gamble, IBM, Nestle si Intel.

Cont.

Forțele pieței. Corporațiile sunt încurajate să utilizeze e-comertul in marketing si sa promoveze pentru a captura piețele internaționale, atât cele mari, cat și cele mici. Internetul este, de asemenea, utilizat ca un mediu pentru imbunatatirea serviciilor oferite clientilor si pentru sprijin. Este mult mai ușor pentru companii sa ofere consumatorilor lor țintă produse mai detaliate și informații de service prin intermediul Internetului. Compania Submarino’ Brazilia este un exemplu clasic de utilizare cu succes a Internetului pentru servicii îmbunătățite pentru clienți și pentru sprijin. De la ceea ce a fost initial, o firma de e-comert de tip B2C cu acoperire locala pe Sao Paulo specializata pentru vânzarea de cărți, CD-uri, casete video, DVD-uri, jucării, electronice și produse informatice în Brazilia, s- a extins pentru a deveni cea mai mare companie de acest gen din Argentina, Mexic, Spania și Portugalia.

Cont.

Extensia la aproape o treime din utilizatorii de Internet , 1.4 milioane în Brazilia s-a făcut achiziții prin intermediul propriului site. Pentru a îmbunătăți serviciul clienți, Submarino l-a diversificat, cel actual oferă infrastructura logistică și tehnologică spre alți comercianți, include experiența și expertiza în analiza de credit, ordine de urmărire și a sisteme comparare a produselor.

Forțele tehnologice. Dezvoltarea TIC este un factor cheie în creșterea e-comertului. De exemplu, progresele tehnologice in digitizarea continutului informational, de compresie și promovarea tehnologiei sistemelor deschise au pavat calea pentru convergența serviciilor de comunicații într-o platformă unică.

Cont.

Aceasta, la rândul său, a făcut o comunicare mai eficienta, mai rapida, mai ușor și mai economic ca si necesitatea eliminarii cerintei de a crea rețele separate pentru servicii de telefonie, de televiziune, televiziune prin cablu, acces la internet. Din punctul de vedere al firmelor / întreprinderilor și consumatorilor, a avea un singur furnizor de informație înseamnă costuri de comunicații. Mai mult decât atât, principiul accesului universal se poate face mult mai realizabil cu convergența. În prezent, costurile ridicate de instalare telefoane fixe în zonele rurale slab populate este un factor de descurajare pentru companiile de telecomunicații pentru a instala telefoane în aceste domenii si locatii.

Cont.

Instalarea numere fixe din mediul rural pot deveni mai atractive pentru sectorul privat în cazul în care veniturile din aceste numere fixe nu sunt limitate de nivelul taxelor locale și de distanță luga pentru de telefon, dar, de asemenea, includ TV prin cablu și taxele pe Internet.

Această dezvoltare va asigura accesul la informații la prețuri accesibile, chiar și pentru cei din zonele rurale și va scuti guvernul de probleme și de costul de instalare al telefoanelor fixe (mai scump).

Cont.

Care sunt componentele unei tipice bucle de succes pentru o tranzacție de comerț electronic?

E-comertul nu se referă doar implementarea la o firmă a unui site Web, în scopul de a vinde bunuri cumpărătorilor de pe Internet. Pentru e-comert pentru a fi o alternativă competitivă la tranzacțiile comerciale tradiționale și pentru o firmă pentru a maximiza beneficiile prin e-comert, trebuie să fie luate în considerare un număr de tehnici, precum și aspecte care să permită acest lucru. Un exemplu tipic de bucla de tranzitie de succes in e-comert implică următorii jucători majori și articole corespunzătoare:

Cont.

A. Vânzătorul trebuie să aibă următoarele componente: - Un site web corporativ, cu capabilități de e-comert (de exemplu, un server de tranzactii securizat); - Un intranet corporative, astfel că ordinele sunt procesate într-un mod eficient; - Capabilitati IT ale angajaților pentru a putea gestiona fluxurile de informații și a menține sistemul de e-comert.

Cont.

B. Partenerii de tranzacție includ:

- Instituțiile bancare care oferă servicii de compensare de tranzacții (de exemplu, plata cu card de credit de prelucrare și transferuri electronice de fonduri); - Companiilor naționale și internaționale de transport de marfă, pentru a permite circulația mărfurilor în cadrul fizic, în jurul și în afara țării. Pentru tranzactii in sisteme de tip B2C - business-to-consumer - sistemul trebuie să ofere un mijloc de transport de colete mici eficient ca si cost (astfel încât achiziționarea cărților pe Internet, de exemplu, nu este prohibitiv mai scumpa decat cumpararea de la un magazin local); - Autoritatea de autentificare, care servește ca o terță parte de încredere sa asigure integritatea și securitatea tranzacțiilor.

Cont.

C. Consumatorii (într-o tranzacție de tip business-to-consumer), care: - Formeze o masă critică a populației cu acces la internet și venitul disponibil care să permită utilizarea pe scară largă de carduri de credit și - Posedă o stare de spirit pentru cumpărarea de bunuri prin internet, mai degrabă decât prin fizic elemente de inspecție.

Cont.

D. Firmele / Firme (într-o tranzacție business-to-business), care împreună formează o masă critică de companii (în special în cadrul lanțurilor de aprovizionare), cu acces la Internet și capacitatea de a plasa si lua comenzi in / pe Internet.

Cont.

E. Guvernul, pentru a stabili: - Un cadru juridic care reglementează tranzacțiile de comerț electronic (inclusiv documente electronice, semnături și similare); - Instituțiile juridice care sa puna în aplicare cadrul legal (de exemplu, legile și reglementările) și sa protejeze consumatorii și întreprinderile de fraudă, printre altele; F. Internet-ul : utilizarea cu succes a acestuia, depinde cel putin de următoarele: - O infrastructură de Internet robustă și fiabilă ; - O structură a prețurilor care sa nu consume timpul consumatorilor pentru achiziționarea de bunuri de pe internet (de exemplu, o taxă lunară fixă, atât pentru acces ISP și apeluri telefonice locale).

Cont.

Cit de relevant este Internetul pentru e-comert?

Internetul permite oamenilor din întreaga lume să se conecteze ieftin și fiabil. Ca o infrastructură tehnică, aceasta este o colecție de rețele la nivel mondial, conectate pentru a partaja informații cu ajutorul unui set comun de protocoale. De asemenea, ca o rețea vastă de oameni și informații, Internetul este un catalizator pentru e-commerce, deoarece permite companiilor sa-si prezinte și sa-si vinda produsele și serviciile lor online și oferă clienților potențiali, prospecte, și acces la informatiile partenerilor de afaceri cu privire la întreprinderile, produsele și serviciile lor, pe care ar dori sa le achizitioneze.

Cont.

Înainte ca Internetul sa fie utilizat în scopuri comerciale, companiile au utilizat rețelele private, cum ar fi EDI sau Electronic Data Interchange pentru a tranzactiona afaceri aunul cualtul.

Asta a fost forma timpurie de e-commerce. Cu toate acestea, instalarea și întreținerea rețelelor private a fost foarte scumpa.

Cu Internetul, e-commerce s-a răspândit rapid din cauza costurilor mai mici implicate și pentru că Internetul se bazează pe standarde si sisteme deschise.

Cont.

Cât de important este un intranet pentru o afacere în e-comert?

Un intranet ajuta în gestionarea informațiilor corporative interne care pot fi interconectate cu o companie de e-commerce (tranzactii sau operațiunile efectuate în afara intranet). În măsura în care Intranet-ul permite, pentru fluxul instantaneu de informații interne, informațiile vitale sunt simultan prelucrate și corelate cu datele externe care decurg din tranzacțiile din mediul de e -comert, care să permite integrarea eficientă și eficace a proceselor organizaționale ale corporației.

Cont. În acest context, funcții corporative, deciziile

și procesele care implică activitățile de comerț electronic sunt mai coerente și mai bine organizate. Proliferarea de intranet a provocat o trecere de la o organizație ierarhică de comandă și control la o organizație bazată pe informație.

Această schimbare are implicații pentru responsabilitățile de conducere, fluxuri de comunicare și de informare, grupuri de lucru și structuri.

Cont.

În afară de reducerea costurilor pentru a face afaceri, care sunt avantajele din e-comert pentru întreprinderi?

E-commerce servește ca un "egalizator". Acesta permite un start (cel putin informational !) egal și pentru întreprinderile mici și mijlocii, pentru a ajunge la piața globală. Cu toate acestea, acest lucru nu înlătură punctul în care, fără o bună strategie de e-business, e-comertul poate fi, în unele cazuri, discriminator pentru IMM-uri, pentru că dezvăluie informații legate de prețul la proprietar. In general, un pas in e-business plan nu trebuie sa ignore in totalitate vechile valori ale economiei.

Cont.

Din punct de vedere al băncilor de investiții, frenezia dot-com poate fi asemănata cu un joc de noroc în care jucătorii cu bani multi au fost capitaliștii de risc și cele de stabilire a pariurilor au fost masa de investitori mici. Rezultatul <<jocului>> este determinat in primul rand de lipsa de familiaritate a unora dintre jucători cu sectorul, cuplat cu incapacitatea de a face față cu viteza revoluției pe Internet și cu cantitatea de capital în circulatie.

Cont.

Antreprenori de pe Internet stabilesc prețurile bunurilor și serviciilor lor la niveluri foarte scăzute pentru a câștiga cotă de piață și pentru a atrage capital de risc si astfel pentru a infuza finanțarea ulterioara. Problema începe atunci când investitorii încep sa ceara câștiguri mari valori nici jucate.

Companiile de Internet au cheltuit, de asemenea, prea mult pe deasupra estimarilor, înainte de a castiga macar un procent de piata.

Cont.

E-comertul face "personalizare în masă" posibila Aplicatiile de tip E-comert includ sisteme de comanda

ușor de utilizat care permit clienților să aleagă și sa comande produse în conformitate cu specificațiile lor personale, eventual unicate.

De exemplu, o companie de producție auto, cu o strategie de e-comert care permite comenzi online poate avea masini noi, construite în termen de câteva zile (în loc de câteva săptămâni cat este în prezent nevoie pentru a construi un vehicul nou) pe baza specificațiilor clientului.

Acest lucru se poate lucra mult mai eficient în cazul unei companii care are procesul de productie avansat și integrat într-un sistem de comanda.

Cont.

E-comertul permite "producția de rețea Aceasta se referă la o anumita parcelare din procesul de

producție la contractori, care sunt dispersati geografic, dar care sunt conectati între ei prin intermediul rețelelor de calculatoare.

Beneficiile producției de rețea includ: reducerea costurilor, o piata cu mai multe posibilitati de introducere de ținte strategice, precum și facilitarea de a vinde suplimentar produse, servicii și sisteme noi, atunci când acestea sunt necesare.

Cu o producție de rețea, o companie poate atribui sarcini nu neaparat in cadrul acesteia, ci corespunzator la fabrici din toată lumea care se specializează în astfel de activități (de exemplu, asamblarea de componente specifice).

Cont.

Cum ajuta e-commerce pe consumator?

In tranzactiile de tip C2B, clienților / consumatorilor le este data o mai mare putere de influență asupra a ce și cum se executa produsele și asupta modului în care serviciile sunt prestate / livrate, avand ca efect imediat lărgirea sferei alegerilor posibile pentru consumatori.

E-comertul permite un proces mai rapid și mai deschis, cu clienții având un control mai mare asupra pietei. De asemenea acesta face ca informațiile privind produsele și piață sa fie ca un intreg ușor disponibil și accesibil și crește transparența prețurilor, care toate la un loc permit clienților să ia decizii de cumpărare mai adecvate.

Cont.

Cum sunt transformate relatiile de afaceri prin e-comert ?

E-comertul transformă vechile relații economie (relatii verticale / liniare) spre relatii din noua economie, caracterizate ca solutii de management de tip end-to-end (relații integrate sau extinse).

Cont.

Cum se realizeaza in e-comert legatura cu clienții, lucrători, furnizori, distribuitori și competitori?

E-comertul facilitează rețelelor de organizare, în care firmele mici depind de firme "partenere” pentru distributia de bunuri și distribuție de produse a aborda mai eficient cererile clientilor. Pentru a gestiona lanțul de rețele care leagă clienți, lucrători, furnizori, distribuitori, și chiar competitori, este necesar un sistem integrat sau o solutie de management sub forma unui lant de aprovizionare.

Managementul lanțului de aprovizionare (SCM) este definit ca supravegherea materialelor, informațiilor, și finanțelor, după cum se mișcă de la furnizor la producător, la angrosist, la comerciant, la consumator. Aceasta implică coordonarea și integrarea acestor fluxuri, atât în cadrul și în rândul companiilor.

Scopul oricărui sistem de management al lantului de aprovizionare eficient este furnizarea la timp a bunurilor sau a serviciilor pentru link-ul următor în lanț (și, în final, reducerea inventarului în cadrul fiecărui link).

Cont.

Există trei fluxuri principale în SCM, și anume: - Fluxul de produse, care include circulația mărfurilor de la un furnizor la un client, precum și orice venituri ale clientilor sau nevoi de servicii; - Fluxul de informații, care implică transmiterea ordinelor și actualizarea statutului de livrare; - Fluxul finanțelor, care constă în condițiile de creditare, programele de plati și functionarea consignatiilor și aranjamentele privind titlurilor de proprietate.

Cont.

Unele aplicații CSM se bazează pe modele deschise de date care acceptă schimbul de date, atât în interiorul cât și în afara întreprinderii, numite întreprindere extinsă și include furnizori cheie, producatori, și clienții finali dintr-o anumită companie. Datele partajate se află în sistemele de baze de date diferite, sau depozite de date, la multe site-uri diferite și companii.

Partajarea acestor date "în amonte" (cu furnizorii unei companii) și "în aval" (cu clientii unei companii) permite aplicațiilor CSM pentru a îmbunătăți timpul de lansare pe piață a produselor și pentru a reduce costurile. De asemenea, permite tuturor părților implicate în lanțul de aprovizionare pentru a gestiona mai bine resursele curente și a planului cerintelor pentru viitor.

Figura 6. Relații vechea economie vs relații noua economie

http://en.wikibooks.org/wiki/File:Eprimer_ecom_figure_3.jpg

END

• Q

&

A

?

Date post:	19-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	myr-miruna
View:	81 times
Download:	19 times

E Business Cursuri

Documents