Sfanta Evanghelie„Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâ-na lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de ălătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Fe-meia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat ceastă fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe

D u m i n i c a F e m e i S a m a r i n e n c e - B . P . 2 0 / 2 0 2 0

muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cu-vântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: Cre-dem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii. ” (Ev. Ioan IV, 5-42) Sfantul Ignatie Briancianinov:

Despre închinarea în duh şi adevăr

“Închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi Adevăr: că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină Lui (Ioan 4,

Sfantul Apostol „Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pent-ru Ştefan, au trecut până în Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor. Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini, binevestind pe Domnul Iisus. Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ieru-salim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în Domnul, cu inimă statornică. Căci era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime multă. Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini. În acele zile s-au co-borât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci. Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu. Iar ucenicii au hotărât ca fiec-are dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea; Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul. ” ( Fapte XI, 19-30)

23).Iubiţi fraţi! Am auzit acum în Evanghelie că adevăraţii slujito-

ri ai Dumnezeului Celui adevărat se închină Lui în Duh şi Adevăr; că Dumnezeu caută, adică doreşte să aibă asemenea închinători. Dacă Dumnezeu doreşte să aibă asemenea închinători, înseamnă, bineînţeles, că El primeşte numai asemenea închinători şi slujitori, că numai asemenea închinători şi slujitori îi plac. Învăţătura aceasta ne-a vestit-o însuşi Fiul lui Dumnezeu. Să credem învăţăturii lui Hris-tos! Să primim cu toată dragostea atotsfânta învăţătură a lui Hristos! Iar pentru a urma Lui în amănunţime, să cercetăm ce înseamnă a te închina lui Dumnezeu Tatăl cu Duhul şi cu Adevărul.

Adevărul este Domnul nostru Iisus Hristos, precum a dat El mărturie despre Sine: Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa (Ioan 14, 6). Adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu: Cuvântul Tău este adevărul (Ioan 17, 17). Acest Cuvânt era mai înainte de veci în Dumnezeu, a fost rostit de Dumnezeu şi către Dumnezeu; acest Cuvânt este Dum-nezeu: acest Cuvânt este Făcătorul tuturor, văzutelor şi nevăzutelor (Ioan 1, 1- 3; Col. 1, 16). Acest Cuvânt trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi, şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr (Ioan 1, 14). Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, ci Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Cel unul-născut, Care este în sânul Tatălui, Acela a mărturisit (Ioan 1, 18).

Primirea Adevărului este totodată şi primire a Sfântului Duh: fiindcă Adevărul Cel atotsfânt vesteşte despre Sine că El va trimite pe Sfântul Duh de la Tatăl ucenicilor Săi. Este firesc ca Sfântul Duh al Adevărului să adăsteze acolo unde lucrează Sfântul Adevăr şi să pecetluiască lucrările lui. Deopotrivă, unde lucrează Sfântul Duh se află arătarea preaîmbelşugată a Adevărului, precum şi Domnul le-a grăit ucenicilor Săi: Iar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va povăţui pe voi la tot adevărul (Ioan 16, 13). Înfăţişând minunata legătură dintre Cuvântul dumnezeiesc şi Duhul Cel dumnezeiesc, Domnul a zis despre Duhul: Acela pe Mine Mă va slăvi, că dintr-al Meu va lua şi va vesti vouă. Toate câte are Tatăl, ale Mele sunt (Ioan 16, 14-15). Duhul vesteşte şi arată oamenilor pe Fiul Cel de o fiinţă cu El - Duhul, Care este atras de oameni prin credinţa acestora în Fiul Cel de o fiinţă cu Duhul. Pe adevăratul creştin, Sfântul Duh îl zideşte duhovniceşte şi îl schimbă la faţă întru sălaş al lui Dumnezeu (Efese-ni 2, 22); El zugrăveşte şi sălăşluieşte pe Hristos în omul cel lăuntric

(Efeseni 3, 16-17). El aduce oamenilor înfierea de către Dumnezeu, făcându-i asemănători cu Hristos, sălăşluind în ei însuşirile lui Hris-tos (Ioan 14, 6). Oamenii înfiaţi de Dumnezeu se roagă Lui ca unui Tată, fiindcă Duhul Sfânt mărturiseşte, în chip cu totul învederat şi simţit, duhului omului înnoit de El (Romani 8, 16) despre unirea acestui om cu Dumnezeu, despre înfierea lui de către Dumnezeu. Întrucât sunteţi fii, spune Apostolul, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fi-ului Său în inimile voastre, care strigă: Avva Părinte! (Galateni 4, 6). Acest fel de închinători sunt recunoscuţi drept adevăraţi închinători ai lui Dumnezeu! Pe închinătorii de acest fel, care se închină lui Dumnezeu în Duh şi Adevăr, îi caută şi îi primeşte Dumnezeu. În afara adevăratului creştinism nu este nici cunoştinţă de Dumnezeu, nici slujire lui Dumnezeu.

Atâta vreme cât rămâne în firea sa căzută, omul rămâne cufun-dat în bezna celei mai adânci neştiinţe: el nu ştie cum trebuie să se roage şi nu ştie pentru ce trebuie să se roage (Romani 8, 26), nu e în stare să slujească lui Dumnezeu. Numai credinţa în Hristos aduce cunoaşterea adevărului; credinţa, vădită prin plinirea poruncilor lui Hristos, atrage în inima credinciosului harul Sfântului Duh, precum a zis Prorocul cel de Dumnezeu insuflat: Gura mea am deschis şi am tras Duh, că de poruncile Tale am dorit (Ps. 118, 131). Numai adevăratul creştin, creştinul cu credinţa şi cu faptele, poate fi adevărat închinător al lui Dumnezeu, care se închină şi slujeşte lui Dumnezeu, ca unui Tată, în Duh şi Adevăr. Amin.”

(Sfantul Ignatie Briancianinov, Predici la Triod şi Penticostar, Ed. Sophia, Bucuresti, 2003)

Parinte vazator cu duhul

Parinte vazator cu duhul nu exista! Exista doar preoti mai vred-nici si preoti mai putin vrednici! Cei dintai, oricat de inalt ar vietui, tot nu pot fi numiti “vazatori cu duhul”, caci aceasta harisma a Duhu-lui Sfant nu poate deveni o capacitate personala a preotului, spre a se putea folosi de ea ca de o stiinta lumeasca.

Oricat de sfant ar fi preotul, cunoasterea-inainte a unor gan-duri si fapte, atat din trecut, cat si din viitor, nu poate fi o constanta. Toate aceste descoperiri minunate au loc doar atunci cand Dumnezeu voieste si intotdeauna spre mantuirea celor in cauza.

Unii duhovnici ajung cunoscuti lumii pentru ca Dumnezeu “voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta Adevarului sa vina” (I Timotei 2, 4). Si, iarasi: “Nimeni, aprinzand faclie, nu o pune in loc ascuns, nici sub obroc, ci in sfesnic, ca aceia care intra sa vada lumina” (Luca 11, 33).

Duhovnicii poporului crestin sunt descoperiti de Dumnezeu doar la vremea potrivita, adica dupa ce acestia s-au intarit bine in credinta, in dragoste si, mai ales, in smerenie, fara de care nimeni nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu.

Fuga de oameni, semn al adevaratei smereniei !

Parintii duhovnici care au Duhul lui Dumnezeu se ascund si nu cauta publici-tate. In schimb, toti cei carora le place sa aiba ucenici si ii cheama la ei pe oameni sunt inca departe lui Dumnezeu. Increderea preotului in sine, ca poate fi duhovnic si in-drumator al oamenilor, este o roada a inselarii si a mandriei din inima lui.

Toti marii duhovnici au fugit de oameni, tocmai pen-tru faptul ca ei cunosteau cu adevarat greutatea mantuirii si iscusinta necesara in lucrul cu sufletul. Preotul care cunoaste, se sperie si fuge, iar preotul care nu cunoaste, ii cheama la sine pe multi. Asta e un semn al calitatii duhovnicului: acela care are Duhul lui Dumnezeu nu va chema la sine pe nimeni si va ezita sa-i primeasca pe oameni, atata timp cat acestia nu sunt din parohia sau manastirea sa (caz in care nu are de ales).

Unde gasesc un “parinte vazator cu duhul” ?Sunt multi cei care strabat drumurile tarii, in cautarea unor

“parinti vazatori cu duhul”,precum odinioara cei din vechime aler-gau la oracole, spre a afla lucruri ascunse despre ei si despre lume.

Preotii lui Dumnezeu nu ghicesc viitorul la cererea credinciosi-

lor. Ei nu pot face acest lucru. Cei care descopera anumite lucruri ascunse nu o fac in virtutea unei puteri personale, ci din ingaduinta si mila lui Dumnezeu, care le da cuvant. Nu trebuie sa cautam astfel de lucruri pana ce nu ne-am deprins cu implinirea poruncilor, inscrise in Evanghelia lui Hristos.

Cei care cauta minuni si descoperiri au toate sansele sa afla ur-matoarele doua situatii: sa-si cheltuiasca toti banii, fie pe drum, fie prin buzunarele celor pe care-i ziviteaza; sa intalneasca oameni inse-lati de mandrie si indepartati de Dumnezeu, care, fie cu stiinta, fie cu nestiinta, ii indruma pe oameni dupa mintea lor, fara a cunoaste voia lui Dumnezeu. In ambele cazuri, vai lor, ca alearga la izvoare secate si risca sa rataceasca in pustie.

La pomul laudat sa nu te duci cu sacul !Masura parintelui duhovnic este vazuta cumva prin virtutile sau

pacatele fiilor lui duhovnicesti. Acest lucru este amintit de parintele Teofil Paraian, cand spune: “Un duhovnic, de exemplu, poate sa fie mare, pentru cei care il asculta, poate sa fie mic, pentru cei care nu-l asculta, si de nimic, pentru cei care nu-l iau in considerare.”

Daca un preot este numit “mare duhovnic” de cativa oameni, aceasta nu inseamna ca acela iti va fi si tie un duhovnic “mare”. Este posibil ca, duhovnicul care ma zideste pe mine, sa nu te poate zidi pe tine, iar cel care sa iti fie de folos, sa nu ma multumeasca pe mine. Dupa cum zice vorba: “La pomul laudat sa nu te duci cu sacul!”

Daca cei care se spovedesc arata lenevire si indiferenta, de ar merge chiar la duhovnici sfinti, tot nu vor invia in inima lor. In aceas-ta privinta, Cuviosul Nicon de la Optina, spune: “Parintele duhovnic este ca un stalp care arata calea, dar pe cale trebuie sa mergi de unul singur. Daca duhovnicul va arata, iar ucenicul sau nu se va misca, atunci el nu va ajunge nicaieri, ci asa va putrezi langa acel stalp (de lumina).”

Un dar pentru credinciosi, nu pentru preot !Harisma cunoasterii, pe care o dobandesc unii duhovnici, este

un dar al Duhului Sfant, iar nu o capacitate personala a preotului, pe care acesta din urma sa o poata folosi dupa bunul plac, la cererea unora.

Ceea ce numim noi “cunoastere cu duhul” este un dar al lui Dumnezeu facut nu atat duhovnicului, cat mai ales celor care vin si cauta sfat pentru mantuire. Deci, cand omul are sufletul curat si iubi-

tor de Dumnezeu, in cautarea cu toata sinceritatea a mantuirii sale, el poate afla un “vazator cu duhul” in fiecare preot ortodox care nu e cazut din dreapta credinta, adica necaterisit.

Pentru odihna, insa, multi ii evita pe cei care se arata a fi tinuti in mod evident de anumite patimi. Dar, cand nu afla un preot cu dragoste, cu frica de Dumnezeu si, mai ales, cu o inima smerita, fiec-are credincios poate apela la preotul pe care-l are mai la indemana. Niciodata preotul nu va da indemnuri spre pacatuire, ci va spune Evanghelia. Mai mult, chiar de-ar fi slabit cu sufletul, pentru inima buna a credinciosului, un astfel de preot va fi luminat de Dumnezeu si va da cuvant mantuitor.

Preotul nu stie !De cele mai multe ori (daca nu chiar

de fiecare data), preotul nu isi da seama cand spune un lucru minunat. Harul lui Dumnezeu ii lumineaza mintea, el spune un cuvant sau da un sfat, iar cel care il primeste isi da seama ca acel cuvant nu este unul de rand, ci unul cu putere multa, care fie i-a descoperit ceva din viata, spre aducere aminte, fie i-a luminat mintea spre a intelege cauza unei anumite intam-plari sau solutia pentru alta.

Prin faptul ca, de cele mai multe ori, preotul nu isi da seama ca a descoperit credinciosului un anumit lucru tainuit, ori de puterea cuvantului sau, ori de masura in care cuvantul rodeste in inima oameni-lor, el este pazit de Dumnezeu spre a nu cadea prada mandriei.

Deci, preotul “vazator cu duhul” nu stie ca este cunoscator al tainelor inimilor si al unor lucruri care urmeaza sa se intample, ci, tot ce face el este sa semene cuvantul mantuirii in viata oamenilor, dupa masura in care il primeste de la Dumnezeu. Pentru curatia inimii omului, Dumnezeu pune cuvant de mantuire in gura preotului.

Daca il vom considera pe preot “sfintit de Dumnezeu”, vom primi prin el cuvinte de la Cel care l-a sfintit pe el. Astfel, multi duhovnici marturisesc faptul ca au dat sfaturi pe care nu le-au in-teles ori la care nu s-au gandit pana atunci. Pentru credinta, smerenia,

pocainta si ascultarea fiilor duhovnicesti, Dumnezeu da preotului cuvinte mantuitoare.

Marturia unui crestin aflat pe calea mantuirii“Eu nu pot spune despre duhovnicul meu ca este vazator cu

duhul. Dar, ceea ce pot spune despre el e ca nici un sfat dat pe care mi l-a dat nu mi-a fost spre rau. Putem avea raspunsurile necesare mantuirii noastre si de la preoti care nu intra in categoria “vazatori cu duhul”. Dar, noi dorim exceptionalul, nemaintalnitul. Uitam ca cel mai important lucru e Euharistia; si nu facem mai nimic in acest sens, dar ne place sa batem drumurile.”

“Nu este neaparat necesar sa cautam un preot vazator cu duhul. Orice preot ne poate fi calauza pe calea mantuirii, daca suntem sinc-eri in cautarea noastra.”

Un duhovnic de toata vremea !Duhovnicul este cel care ne spovedeste si ne indruma intru Hris-

tos, pe calea mantuirii. Avem nevoie de preotul duhovnic, caci el a fost ales de Dumnezeu spre a “invata toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Matei 28, 19).

Desi fiecare parohie are preotul ei slujitor, usor de gasit, multi crestini se afla in cautarea unui duhovnic. Nu este rau ca fiecare cres-tin sa-si caute duhovnicul care ii place, atat timp cat cautarea lui nu este una vicleana, urmarind un preot cat mai ingaduitor cu pacatele, grabit ori neatent.

Avem nevoie de un duhovnic de toata vremea, la care sa putem alerga cat mai des. Nu ne este de ajuns cate o calatorie lunga prin tara, in cautarea mantuirii, iar restul timpului sa-l petrecem acasa, intr-o stare de judecata a preotului din apropiere.

Duhovnicul trebuie sa fie la indemana, cat mai aproape de casa!Rugaciunea pentru aflarea unui duhovnic“Doamne, Tu, care nu voiesti moartea pacatosului, ci ca sa se

intoarca si sa fie viu, Tu, care Te-ai pogorat pe pamant tocmai spre a invia pe cei ce suspina si care sunt morti prin pacat si spre a-i face vrednici sa Te vada pe Tine, Lumina cea adevarata, pe cat este cu putinta omului, trimite-mi un om care sa Te cunoasca, pentru ca, slujindu-l si supunandu-ma lui din toate puterile mele, ca si Tie, si facand voia Ta in a lui, sa-Ti plac Tie, singurului Dumnezeu, si sa ma invrednicesc si eu, pacatosul, de Imparatia Ta.” (Sfantul Simeon Noul Teolog).

Este adevarat, avem nevoie de duhovnici iscusiti, inzestrati de Dumnezeu cu darul discernamantului, dar, mai mult decat atat, avem nevoie de crestini ascultatori, smeriti si dispusi sa se nevoiasca in lupta cu patimile. Sa fim siguri de urmatorul lucru: un popor bun va naste duhovnici buni, pe cand un popor inrobit si patimas va duce lipsa de indrumatori si de mangaiere. Chiar si asa, insa, Dumnezeu va pune cuvant mantuitor in gura preotilor, pentru cei cu inima cu-rata.

Intreaba Preotul

- Părinte Paisie, nu mai pot face ascultarea ce mi s-a dat. Ce să fac?

Câţiva călugări tineri i-au cerut Părintelui Paisie cuvânt de fo-los, iar el le-a spus: - De trei lucruri trebuie să se păzească mai mult călugărul: de beţie, de iubirea de argint şi de vorbirea cu femei.

+++ Un alt călugăr l-a întrebat: Părinte

Paisie, daţi-mi un cuvânt de folos. Lasă-te întotdeauna în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în sufletul sfinţiei tale. Fă ce ţi se porunceşte, nu lucra nimic fără binecu-vântare, când nu ştii întreabă, iar când nu ai pe cine întreba, roaga-te şi Dumnezeu îţi va arăta calea cea bună.

+++- Dar când sunt lăsat să aleg singur

şi nu ştiu care este voia lui Dumnezeu, ce să fac?

- Roaga-te stăruitor cu post şi meta-nii, măcar trei zile şi ascultă de glasul conştiinţei. Cum te îndeamnă ea mai mult, aceea este şi voia lui Dumnezeu. Arhim. Paisie Olaru

Ajutaţi-mă să vă pot ajuta! - Arhim. Arsenie Boca

Ajutaţi-mă să vă pot ajuta!

Asta înseamnă că nu cel care vrea să te ajute te ajută cel mai mult, ci tu eşti cel care poţi să fii ajutat. Dacă eşti deschis spre aju-tor te poate ajuta omul de lângă tine şi omul superior ţie; dar dacă nu-l recunoşti superior, ba, dimpotrivă, îl judeci şi-l calci în picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru că omul este fiinţa care poate zice nu, şi zice nu!

Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic. Pentru a putea folosi suferinţa spre binele său, omul trebuie să

creadă că suferinţa are un sens pentru el, chiar dacă pe moment nu înţelege. De fapt, cel care înţelege şi ştie cum să suporte suferinţa, nu mai suferă.

Să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească. Părintele Arsenie, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a spus cândva

un cuvânt; de fapt, nu mie, ci unui părinte, pe atunci student la teolo-gie, un cuvânt pe care eu îl socotesc cel mai important cuvânt pe care l-am auzit de la el din câte ştiu că le-a spus şi le-a scris, anume: „Să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească”.

Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc.

Avea părintele Arsenie o putere de sinteză deosebită, o putere de intuiţie şi o putere de a cunoaşte totdeauna esenţialul într-o ches-tiune. Când îi puneai o problemă, el imediat avea răspunsul. Şi de la el au rămas şi cuvinte scrise, în manuscrisele lui. De pildă, când l-am

întâlnit eu pentru prima dată, mi-a şi spus un cuvânt, o formulă. Zice: „Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc”. Deci, avea o posibilitate de a formula ceva.

Zicea Părintele Arsenie referindu-se la trup: „Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate”.

Cuvinte Duhovnicesti - Sf. Fotie patriarhulIisus ne-a descoperit tot adevarul, iar

Duhul Sfant ne calauzeste la El.Mica Publicitate

Servicii Postale. Va oferim servicii postale catre Romania (colete) 19505 Alana Rd. Castro Valley CA 94546 fam. Hangea Cristian si Camelia (510) 317-9896

Traduceri Autorizate: RO/ EN - EN/ RO (certificate de nastere, casatorie, etc.) Traducator autorizat En-

gleza-Franceza, autorizatie eliberata de Ministerul Justitiei numa-rul 6345 din anul 2002. Trimite documentul de tradus scanat prin email la mona_euro@yahool.com si primesti traducerea notarizata a documentului prin posta. Plata: Check sau PayPall. Mai multe