DREPTURILEOMULUI - IRDO

DREPTURILE OMULUIANUL XXVI

NR. 32016

INSTITUTUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE OMULUI

Institutul Român pentru Drepturile OmuluiBucureşti, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 21

Tel. +40 21 3114921e-mail: [email protected]

www.irdo.ro

Tipărit la R.A. Monitorul Oficial

DREPTURILE OMULUIRevistă clasificată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice

din Învăţământul Superior

Înregistrată la OSIM sub numărul de marcă 109255/2010

Consiliul ştiinţificProf.univ.dr. Monna-Lisa Belu Magdo, membru titular al Academiei de Ştiinţe Juridice dinRomânia; Prof. univ. dr. Jean Marie Bernard, director de cercetare CNRS, Prof. univ. dr.Raluca Miga Beşteliu ; Prof.univ.dr. Bogdan Ciucă, membru titular al Academiei de ŞtiinţeJuridice din România; Prof.univ.dr. Gérard Conac, membru de onoare al Academiei Române;Prof.univ.dr. Ioan Leş, membru titular al Academiei de Ştiinţe Juridice din România;Prof.univ.dr. Christine Desouche, Universitatea Paris I-Panthéon-Sorbonne ; Prof.univ.dr.Nicole Guimezanes, Membru al Academiei Internaţionale de Drept Comparat; Prof.univ.dr.Irina Moroianu Zlătescu, membru titular al Academiei Internaţionale de Drept Comparat;Prof. univ.dr. Dumitra Popescu ; Prof.univ.dr. Ovidiu Predescu membru titular al Academieide Ştiinţe Juridice din România; Prof. univ. dr. Dominique Rousseau, Universitatea Paris IProf.univ.dr. Vasile Stănescu, membru al Academiei Române; Prof.univ.dr. GheorgheVlăduţescu, membru al Academiei Române.

Colegiul de redacţieConf.univ.dr. Gheorghe Bârlea; Prof.univ.dr. Monna-Lisa Belu Magdo, membru titular alAcademiei de Ştiinţe Juridice din România; Prof.univ.dr. Jean Marie Bernard, director decercetare CNRS; Prof.univ.dr. Raluca Beşteliu; Prof.univ.dr. Dominique Rousseau,Universitatea Paris I; Conf.univ.dr. Elena-Mihaela Fodor; Prof.univ.dr. Nicole Guimezanes,Membru al Academiei Internaţionale de Drept Comparat; Prof.univ.dr. Gheorghe Iancu,Prof.univ.dr. Ioan Leş, membru titular al Academiei de Ştiinţe Juridice din România; EmilMarinache; Prof.univ.dr. Irina Moroianu Zlătescu, membru titular al AcademieiInternaţionale de Drept Comparat, editor; Prof. Ioan Oancea ; Prof.univ.dr. Nicolae Popa;Prof.univ.dr. Dumitra Popescu; Valeriu Rendec; Dr. Ianfred Silberstein; Dr. RodicaŞerbănescu; Prof.univ.dr. Laurenţiu Şoitu.

Realizarea acestui număr a fost coordonată de:Marius MocanuMihaela ScarlatTraduceri: Valeriu Rendec, Daniela Albu

DREPTURILE OMULUI 3

SUMAR

I. STUDII, CERCETĂRI, ARTICOLE ....................................................................................... 7● O Românie accesibilă într-o Europă fără bariere – prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu..... 7● Prezumţia de nevinovăţie şi societatea controlată– dr. Mihai –Bogdan Marian........................ 13● Aspecte privind reforma serviciilor medicale spitaliceşti din România – Mircea Ciocan.......... 18● Aspecte privind încălcarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, precum şi a

domiciliului în jurisprudenţa CEDO– Graţian Urechiatu Burian ............................................. 27

II. DOCUMENTAR JURIDIC ..................................................................................................... 31● Strategia naţională – „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi”, 2016 – 2020 ..... 31

III. JURISPRUDENŢĂ ................................................................................................................. 55● Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Răzvan Laurenţiu Constantinescu

împotriva României ...................................................................................................................... 55● Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Bălteanu împotriva României......... 64● Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Smaranda Baza şi alţii împo-

riva Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi alţii.......................................... 73● Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 37/2015 privind examinarea sesizării formulate de

Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarulnr. 8.392/118/2014 ........................................................................................................................ 80

IV. SEMNAL .................................................................................................................................. 87

V. REMEMBER. ............................................................................................................................ 106

CONTENTS

I. STUDIES, RESEARCH, ARTICLES....................................................................................... 7● An accessible Romania in a Europe without barriers – Prof. Irina MoroianuZlătescu Ph.D.... 7● The presumption of innocence and controlled society – Mihai Bogdan Marian Ph.D.............. 13● Aspects of medical and hospital services reform in Romania – Mircea Ciocan......................... 18● Aspects regarding infringement to one's privacy family and domicile, in the jurisprudence of

the European Court of Human Rights – Graţian Urechiatu Burian.......................................... 27

II. JURIDICAL DOCUMENTATION ......................................................................................... 31● National Strategy – „A society without barriers for people with disabilities”, 2016 – 2020 ....... 31

III. JURISPRUDENCE ................................................................................................................. 55● Decision by the European Court of Human Rights in the case Răzvan Laurenţiu Constantinescu

vs. Romania .................................................................................................................................. 55● Decision by the European Court of Human Rights in the case Bălteanu vs. Romania ............... 64● Decision of the European Union Court of Justice in the case Smaranda Bara and others vs. President

of the National Health Insurance House and Others .................................................................... 73

4 DREPTURILE OMULUI

● Decision of the High Court of Cassation and Justice no. 37/2015 concerning the examinationof referral to the Court of Appeal Constanta – Section II of civil, administrative and fiscalcontentious, in case no. 8392/118/2014........................................................................................ 80

IV. SIGNAL ................................................................................................................................... 87

V. REMEMBER ............................................................................................................................. 106

SOMMAIRE

I. ETUDES, RECHERCHES, ARTICLES .................................................................................. 7● Une Roumanie accessible dans une Europe sans barrières – prof. dr. Irina Moroianu Zlătescu .... 7● La présomption d'innocence et la société contrôlée – dr. Mihai Bogdan Marian ...................... 13● Aspects de la réforme des services médicaux et hospitaliers en Roumanie – Mircea Ciocan.... 18● Aspects relatifs à l'atteinte à la vie privée et au domicile de la personne, dans la jurisprudence

de la Cour Européenne des Droits de l'Homme – Graţian Urechiatu Burian ........................... 27

II. DOCUMENTATION JURIDIQUE......................................................................................... 31● Stratégie nationale – «Une société sans barrières pour les personnes handicapées», 2016-2020.... 31

III. JURISPRUDENCE ................................................................................................................. 55● La décision du la Cour Européenne de Droits de l’Homme dans l’affaire Răzvan Laurenţiu

Constantinescu contre la Roumanie ............................................................................................. 55● La décision du la Cour Européenne de Droits de l’Homme dans l’affaire Bălteanu contre la

Roumanie...................................................................................................................................... 64● Décision de la Cour de Justice de l'Union Européenne dans l'affaire Smaranda Bara et autres

contre le Président de la Maison Nationale des Assurances Maladie et d'autres ........................ 73● Décision de la Haute Cour de Cassation et de Justice n. 37/2015 concernant l'examen du renvoi

à la Cour d'appel Constanta – Section II de litige civil, administratif et fiscal, dans le casno. 8392/118/2014 ........................................................................................................................ 80

IV. SIGNAL .................................................................................................................................... 87

V. REMEMBER ............................................................................................................................. 106

DREPTURILE OMULUI 5

ABREVIERI

AEP Autoritatea Electorală PermanentăAICHR Comisia interguvernamentală pentru drepturile omului a Asociaţiei Naţiunilor

din sud-estul AsieiABREVIERI

AEP Autoritatea Electorală PermanentăAICHR Comisia interguvernamentală pentru drepturile omului a Asociaţiei Naţiunilor

din sud-estul AsieiAIDC Academie Internationale de Droit Compare – Academia internaţională de Drept

Comparatalin. alineatANC Autoritatea Naţională pentru CalificăriANMCS Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în SănătateANOFM Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de MuncăANPD Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu DizabilităţiANPDCA Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi AdopţieANPIS Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie SocialăANR Agenţia Naţională pentru RomiANSPDCP Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter PersonalANUROM Asociaţia pentru Naţiunile Unite din RomâniaAPL Autorităţi publice localeart. articolulASEAN Association of Southeast Asian Nations – Asociaţia Naţiunilor din sud-estul Asieiasist. univ. dr. asistent universitar doctorCDPD Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţiCE Consiliul EuropeanCEDO Convenţia europeană a drepturilor omuluicercet. st. cercetător ştiinţificCit.supra. citatul de deasupraCJUE Curtea de Justiţie a Uniunii Europenecf. conformCMBRAE Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţionalăcoord. coordonatorCSCE Conference for Security and Cooperation in EuropeC.pen. Codul penalCtEDO Curtea Europeană a Drepturilor OmuluiDGASPC Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia CopiluluiDNA Direcţia Naţională Anticorupţiedr. doctorEASO Biroul European de Sprijin pentru AzilEd. edituraEHMA European Health Management Association – Asociaţia Europeană de

Management în SănătateELI European Law Institute – Institutul de Drept EuropeanENAR Reţeaua europeană de combatere a rasismuluietc (et caetera) şi celelalteE-uri aditivi alimentari

EU-MIDIS European Union minorities and discrimination survey Studiul de tip sondajprivind minorităţile şi discriminarea din Uniunea Europeană

EUROSUR Sistemul European de Supraveghere a FrontierelorEUROSTAT Biroul de Statistică a Uniunii EuropeneFRA European Union Agency for Fundamental Rights – Agenţia pentru Drepturi

Fundamentale a Uniunii EuropeneFRONTEX Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele

Externe ale Statelor Membre ale Uniunii EuropeneHG Hotărâre de GuvernICAR Forumul internaţional privind responsabilitatea corporatistăIDDO Institutul Danez pentru Drepturile OmuluiIDEF Institutul internaţional de drept de expresie şi inspiraţie francezeinfra. dedesubt, mai josIRDO Institutul Român pentru Drepturile OmuluiISJ Inspectoratul Şcolar Judeţeanlit. literaloc.cit. locul citatMFE Ministerul Fondurilor EuropeneM.Of. Monitorul Oficial al RomânieiMMFPSV Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnicenr. numărulOG Ordonanţă de GuvernOMS Organizaţia Mondială a SănătăţiiONG organizaţie neguvernamentalăONU Organizaţia Naţiunilor Uniteop.cit. opera citatăOSCE Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în EuropaOUG Ordonanţa de Urgenţă a Guvernuluip. paginaparag. paragrafulpct. punctulpp. paginileRec recomandareSECA Sistemul european comun de azilSNSPA Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeSNPAB Strategia Naţională şi Planul de Acţiune privind Conservarea Biodiversităţiisupra. deasupra, mai susş.a. şi alţii (altele)UE Uniunea EuropeanăUNESCO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie şi Culturăurm. următoarelevol. volumulvs. (versus) contra, împotriva

6 DREPTURILE OMULUI

La 13 decembrie 2016 se împlinesc zece ani dela adoptarea de către Organizaţia Naţiunilor Unitea Convenţiei internaţionale privind drepturilepersoanelor cu dizabilităţi (CDPD)1, care până înprezent a fost semnată de 160 de state. Adoptareaacestui document a avut loc la 61 de ani de laadoptarea Cartei ONU, în al cărei preambul sereafirma credinţa în „drepturile omului, demnitate,valoarea persoanei umane şi în egalitatea îndrepturi a bărbaţilor şi a femeilor”, la 58 de ani dela adoptarea Declaraţiei Universale a DrepturilorOmului, la 51 de la adoptarea Convenţieiinternaţionale privind eliminarea tuturor formelorde discriminare rasială2, la 40 de ani de lasemnarea şi, respectiv, la 30 de la intrarea învigoare a Pactelor internaţionale ale drepturiloromului şi a altor convenţii care priveau persoanelecu dizabilităţi. Omenirea avea să facă un pasînainte sub aspectul recunoaşterii demnităţii

umane prin adoptarea unui instrument juridic cuforţă obligatorie şi valoare universală.

Din păcate, cele mai multe încălcări aledrepturilor omului au ca victime persoanele carenu pot lupta total sau parţial pentru drepturile lor.Este vorba, de sigur, de persoanele cu dizabilităţi.

În acelaşi timp credem că ar fi cazul sămenţionăm şi de adoptarea de către Adunareagenerală a ONU a Declaraţiei privind drepturilepersoanelor cu dizabilităţi, prin Rezoluţia 3447(XXX), din 9 decembrie 1975. Prin acestdocument se preciza, în art. 3 şi respectiv art. 10,că „persoanele cu dizabilităţi au dreptul inerent larespectarea demnităţii lor umane”, acestea,„indiferent de originea, natura şi gravitateadizabilităţii lor, au aceleaşi drepturi fundamentaleca şi concetăţenii de aceeaşi vârstă, care implică înprimul rând dreptul de a se bucura de o viaţădecentă, la fel de normală şi completă pe pe câtposibil”3. Totodată, persoanele cu dizabilităţi „suntprotejate împotriva oricărei exploatări, a tuturorreglementărilor şi tratamentelor cu un caracterdiscriminatoriu, abuziv sau degradant”4.

Un pas înainte la reprezentat declarareaDeceniului persoanelor cu dizabilităţi 1982–1992,

DREPTURILE OMULUI 7

* Prof. univ.dr., director Institutul Român pentruDrepturile Omului, membru titular AIDC.

1 Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 13 de-cembrie 2006. Ratificată de România prin Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturilepersoanelor cu dizabilităţi, publicată în M. Of. I, nr. 792 din26 noiembrie 2010.

2 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Emil Marinache,Rodica Şerbănescu (coord.), Documente internaţionaleprivind combaterea torturii şi a tratamentelor inumane saldegradante, IRDO, 2002, p. 42 şi urm.

3 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Anna MariaNeagoe, Marius Mocanu, Drepturi egale şi mediu accesibil,IRDO, Bucureşti, 2014, p. 17.

4 Ibidem, p. 18.

I. STUDII, CERCETĂRI, ARTICOLE

O ROMÂNIE ACCESIBILĂ ÎNTR-O EUROPĂ FĂRĂ BARIERE

IRINA MOROIANU ZLĂTESCU*

Abstract:The dimensions of the International Convention on the rights of persons with disabilities and the range of issues brought

into discussion, as well as its monitoring, implementation strategy and related operational plans, developed at international,regional and national level, represent a challenge for the human rights specialists, all the more so, since the acceptance ofdiscrimination on grounds of disability is deeply rooted in many societies.

Keywords: disability, dignity, human rights, protection and advocacy, monitoring, strategy, operational plan.

Résumé:Les dimensions de la Convention internationale relative aux droits des personnes handicapées et l'éventail des questions

débattues ainsi que son suivi, sa stratégie de mise en œuvre et ses plans opérationnels connexes, élaborés au niveauinternational, régional et national, représentent un défi pour les spécialistes des droits de l'homme, puisque, de touteévidence, l'acceptation de la discrimination fondée sur le handicap est profondément enracinée dans de nombreuses sociétés.

Mots-clés: handicap, dignité, droits de la personne, protection et plaidoyer, suivi, stratégie, plan opérationnel.

prilej cu care ONU a precizat că anumite persoanenu se mai află în situaţia de a fi egalul celuilalt dincauza unor dizabilităţi atunci când apar obstacoleculturale materiale şi sociale la care anumitepersoane nu pod avea acces în diverse sisteme alesocietăţii care sunt la îndemâna celorlalţi indivizidin comunitate. Această definiţie a adus pentruprima oară în plin plan elemente importante aleraporturilor dintre persoanele cu dizabilităţi şimediul în care acestea activează. Acest deceniu s-a încheiat prin adoptarea de către Adunareagenerală a ONU a Regulilor standard privind ega-lizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi,prin Rezoluţia 48/96 din 20 decembrie 19935.

Este vorba de 22 de reguli care au la bazăprincipiul potrivit căruia egalitatea în drepturiînseamnă că nevoile tuturor au o importanţă egală,că în funcţie de aceste nevoi societăţile trebuie săfuncţioneze, iar toate resursele trebuie utilizate înaşa fel încât sa garanteze tuturor posibilitatea de aparticipa în mod egal la viaţa comunităţii. Ega-litatea de şanse desemnând procesul prin carediverse sisteme ale societăţii, cadrul material,serviciile, activităţile şi informaţiile să fie acce-sibile tuturor şi, desigur, în mod special persoanelorcu dizabilităţi.

La 10 ani după publicarea acestor reguli,Adunarea generală a Consiliului Economic şiSocial a ONU a prezentat raportul intitulat:Examen şi evaluare a programului de acţiunemondial privind persoanele cu dizabilităţi6. Înacest raport se evidenţiază că la sfârşitul celui de-al doilea deceniu consacrat de ONU persoanelorcu dizabilităţi guvernele s-au angajat în mod fermîn egalizarea şanselor persoanelor cu dizabilităţişi promovarea drepturilor lor. Credem că ar trebuimenţionat şi faptul că la Conferinţa mondialăîmpotriva rasismului, discriminării rasiale, xeno-fobiei şi a intoleranţei asociate acestora, de laDurban din septembrie 2001, s-a recomandatAdunării generale ONU să elaboreze o convenţieinternaţională privind drepturile persoanelor cudizabilităţi. În acest scop Adunarea generală aaprobat prin Rezoluţia 56/168 din decembrie 2001

crearea unui comitet special pentru elaborareaacestei convenţii.

Trei ani mai târziu, un proiect de supliment lacele 22 de reguli menţionate mai sus a fost suspusexaminării Adunării generale a ConsiliuluiEconomic şi Social a ONU. Preocupări pentruegalitatea în drepturi şi nediscriminarea per-soanelor cu dizabilităţi au existat şi la nivelulOrganizaţiei Internaţionale a Muncii7, Organi-zaţiei Mondiale a Sănătăţii şi UNESCO, dovadăfiind documentele în materie elaborate de acestea.

La nivel regional european a existat opreocupare permanentă pentru crearea unei lumifără bariere pentru toate persoanele. Menţionămmai întâi reglementările din cadrul ConsiliuluiEuropei. Încă de la începutul acestuia demnitateapersoanei s-a aflat în atenţia Consiliului. Astăzi,după cum arată declaraţiile, cartele, convenţiileelaborate la nivelul său, acestea se bazează peintegritatea fiinţei umane şi inviolabilitatea per-soanei.

Astfel, Convenţia europeană a drepturiloromului consacră art. 1, dreptului la viaţă şi pre-vede că dreptul la viaţă al oricărei persoane esteprotejat de lege.

Protocolul 12 la Convenţie reafirmă principiulfundamental potrivit căruia toate persoanele suntegale în faţa legii şi au dreptul la o protecţie egală.Acelaşi protocol precizează egalitatea tuturor pringaranţia colective a unei interziceri generale adiscriminării, nu împiedică statele membre să iatoate măsurile ce se impun pentru a promova oegalitate deplină şi efectivă cu condiţia sărăspundă unei justificări obiective şi rezonabile.

Mai amintim dintre documentele adoptate încadrul Consiliului Europei: Planul de acţiunepentru promovarea drepturilor şi a deplinei parti-cipări a persoanelor cu dizabilităţi în societate:îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor în Europa2006–2015 şi Recomandarea (2011) 14 cu privirela participarea persoanelor cu dizabilităţi în viaţapolitică şi publică8. Totodată, se regăsescprevederi speciale şi în reglementările cu caracter

8 DREPTURILE OMULUI

5 Ibidem, pp. 70-105.6 A se vedea raportul raportorului special al Comisiei de

dezvoltare socială asupra modului de aplicare a Regulilorstandard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cudizabilităţi, la finalul celui de-al treilea mandat (2000-2002)E/CN.5/20002/4.

7 A se vedea Andrei Popescu, Mircea Duţu, OrganizaţiaInternaţională a Muncii: bilanţ şi perspective, în ConvenţiileOganizaţiei Internaţionale a Muncii ratificate de România,IRDO, 1997, pp. 4-20; Irina Moroianu Zlătescu, DrepturileOmului – Un sistem în evoluţie, IRDO, 2008, p. 70.

8 A se vedea Irina Morianu Zlătescu (coord.), Rights ofpersons with disabilities in Romania. Recent developments,IRDO, 2014, p. 6.

general: Convenţia europeană pentru apărareadrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şia pedepselor sau tratamentelor inumane saudegradante, Convenţia europeană pentru protecţiadrepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umanefaţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţiaprivind drepturile omului şi biomedicina, CartaSocială Europeană, Carta Socială EuropeanăRevizuită, aceasta din urmă reluând idea inter-zicerii oricăror forme de discriminare.9 Aceastăcartă, care de altfel reprezintă pandantul Convenţieieuropene a drepturilor omului în materie dedrepturi economice şi sociale, acţionează pentrupromovarea, protejarea şi dezvoltarea drepturiloromului şi a libertăţilor fundamentale şi păstrareacaracterului indivizibil şi interdependent al tuturordrepturilor omului, indiferent daca este vorba dedrepturi civile, politice, economice sau culturale.Nu trebuie omis faptul că articolul 15 se referădirect la autonomia, integrarea socială şi parti-ciparea la viaţa comunităţii a peroanelor cudizabilităţi. Acest articol stă la baza interziceriioricărei discriminări a persoanelor cu dizabilităţişi demonstrează, o dată în plus, că problemadizabilităţii/handicapului ţine de drepturile omuluişi nu de domeniul medical.

La nivelul Biroului Instituţiilor Democratice şide Drepturile Omului (BIDDO) al Organizaţieipentru Securitate şi Cooperare în Europa există,de asemenea, un interes special legat de parti-ciparea la viaţa politică a persoanelor cudizabilităţi şi privind elaborarea unor indicatorireferitori la dreptul de participare la viaţa politicăa acestora.

Uniunea Europeană a fost şi ea, la rândul ei,preocupată de problema persoanelor cu diza-bilităţi, dar pentru a îndepărta nedreptăţile cu carese confruntă aceste persoane avea nevoie săelaboreze un cadru legal. Astfel art. 13 din Tratatulde la Amsterdam reprezintă baza legală carepermite Uniunii să lupte împotriva oricăror formede discriminare. De altfel, acest tratat recunoaşteoficial că nu este suficient să se pună în aplicaremăsuri specifice pentru asigurarea egalităţii şinediscriminării ci se impun politici şi măsuri deordin general pentru egalitatea de şanse. Mai

târziu, la 17 iunie 1999, Consiliul UniuniiEuropene a adoptat o rezoluţie prin care invităstatele membre să-şi întărească politicile naţionaleîn domeniul ocupări forţei de muncă şi, încolaborare cu partenerii sociali şi organizaţiileneguvernamentale ale persoanelor cu dizabilităţi,să pună accentul în mod special pe posibilităţilede angajare în muncă a persoanelor cu diaza-bilităţi, să elaboreze măsuri politice pozitive şipreventive adecvate pentru a contribui la inserţiaacestora pe piaţa muncii, în sectorul public şiprivat, şi desigur a activităţilor independente, şi săasigure o atenţie specială condiţiilor oferite dedezvoltarea societăţii, de informare asupra noilorposibilităţi pentru persoanele cu dizabilităţi, dar şiasupra încălcărilor drepturilor omului la careaceste persoane sunt supuse.

Amintim, de asemenea tot la nivelul UniuniiEuropene, Tratatul de funcţionare a UniuniiEuropene (TFUE) care solicită Uniunii, potrivitart. 10, să combată orice discriminare pe motiv dedizabilităţi în definirea şi punerea în aplicare apoliticilor şi acţiunilor sale. Totodată, i se conferăUniunii, potrivit art. 19 din Tratat, puterea de aadopta o legislaţie care să contribuie la comba-terea unei astfel de discriminări10.

De altfel, Uniunea Europeană a făcut dindemnitatea umană un principiu fundamental.Astfel, Carta drepturilor fundamentale prevede înart. 1 că „Demnitatea umană este inviolabilă. Eatrebuie să fie respectată şi protejată”, Cartacontinuă cu prezentarea componentelor acestuiprincipiu pentru ca în art. 21 să interzicădiscriminarea pe motiv de dizabilităţi, iar înart. 26 să prevadă că: „Uniunea recunoaşte şirespectă dreptul persoanelor cu dizabilităţi de abeneficia de măsuri care să le asigure autonomia,integrarea socială şi profesională, precum şiparticiparea la viaţa comunităţii”11.

Menţionăm, de asemenea, Carta Comunitarăprivind drepturile sociale fundamentale alelucrătorilor, Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 din5.07.2006 privind drepturile persoanelor cuhandicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusăpe durata călătoriei pe calea aerului, Regulamentul

DREPTURILE OMULUI 9

9 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Human Rights aDynamic and Evolving Process, Ed. Pro Universitaria, 2015,p. 298.

10 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Discriminareamultiplă şi lupta împotriva ei, în „Drepturile Omului”,nr. 3/2014, pp. 9–10.

11 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Human Rights aDynamic. op. cit., p. 298 şi urm.

(CE) nr. 1371/2007 din 23.10.2007 privinddrepturile şi obligaţiile călătorilor din transportulferoviar, Regulamentul (U.E.) nr. 1177/2010 din24.11. 2010 privind drepturile pasagerilor carecălătoresc pe mare şi pe căi navigabile interioareşi de modificare a Regulamentului (CE) nr.2006/2004 şi Strategia europeană 2010-2020pentru persoanele cu handicap: un angajamentreînnoit pentru o Europă fără bariere12 ş.a.

Dar, modul în care sunt respectate şi aplicatereglementările Uniunii Europene privind drep-turile omului de către statele membre reprezintăuna din activităţile esenţiale ale Agenţiei pentruDrepturi Fundamentale a Uniunii Europene13. Camembru în mecanismul de promovare şimonitorizare a implementării Convenţiei privinddrepturile persoanelor cu dizabilităţi la nivelulUniunii Europene14, potrivit art. 33.2 dinConvenţie15, Agenţia a realizat o serie de studii şicercetări privind capacitatea juridica a persoanelorcu dizabilităţi intelectuale, accesul la serviciimedicale a persoanelor cu dizabilităţi, drepturilecopiilor cu dizabilităţi, dreptul la viaţă indepen-dentă ş.a16. De asemenea, Agenţia desfăşoarăample activităţi legate de indicatorii referitori laparticiparea politică a persoanelor cu dizabilităţişi colaborează cu BIDDO al OSCE pe acestdomeniu.

La nivel naţional, drepturile persoanelor cudizabilităţi au fost reglementate, în primul rând înConstituţia României17. Dar, în această materie aufost adoptate o serie de legi, ordonanţe şi hotărâride guvern dintre care cităm cu titlu de exemplu deHotărârea de Guvern nr. 1175/2005 privind

aprobarea Strategiei naţionale pentru protecţia,integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cuhandicap în perioada 2006 – 2013; Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovareadrepturilor persoanelor cu handicap, Hotărârea deGuvern nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelormetodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovareadrepturilor persoanelor cu handicap, Hotărârea deGuvern nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodo-logiei privind organizarea şi funcţionarea comisiide evaluare a persoanelor adulte cu handicap,Hotărârea de Guvern nr. 23/2010 privind apro-barea standardelor de cost pentru serviciilesociale, Hotărârea de Guvern nr. 787/2007 privindstabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicăriiRegulamentului (CE) nr. 1.107/2006 din5.07.2006 privind drepturile persoanelor cuhandicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusăcare călătoresc pe calea aerului, Hotărârea deGuvern nr. 425 din 26 iunie 2013 privind stabilireaunor masuri pentru asigurarea aplicăriiRegulamentului (UE) nr. 181/2011 al Parla-mentului European si al Consiliului din 16februarie 2011 privind drepturile pasagerilor carecălătoresc cu autobuzul si autocarul si de modi-ficare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004,Hotărârea de Guvern nr. 1061/2013 privind stabi-lirea unor măsuri pentru asigurarea aplicăriiRegulamentului (UE) nr. 1.177/2010 al Parlamen-tului European şi al Consiliului din 24 noiembrie2010 privind drepturile pasagerilor care călătorescpe mare şi pe căi navigabile interioare şi demodificare a Regulamentului (CE) nr. 2.006/2004,Legea nr. 292/2011 privind asistenţa socială şiOrdinul ministrului muncii, familiei, protecţieisociale şi persoanelor vârstnice nr. 67/2015privind aprobarea Standardelor minime de calitatepentru acreditarea serviciilor sociale destinatepersoanelor adulte cu dizabilităţi. Menţionăm, deasemenea, de Hotărârea de Guvern nr. 655/2016pentru aprobarea Strategiei naţionale „O societatefără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi”2016 – 2020 şi a Planului operaţional privindimplementarea Strategiei naţionale „O societatefără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi”2016 – 2020.

10 DREPTURILE OMULUI

12 Ibidem.13 În legătură cu Agenţia pentru Drepturi Fundamentale

a Uniunii Europene şi activităţile sale a se vedea IrinaMoroianu Zlătescu, Agenţia Drepturilor Fundamentale aUniunii Europene, în „Drepturile Omului”, nr. 3/2008,pp. 3–6.

14 Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţieste primul document internaţional din domeniul drepturiloromului ratificat de Uniunea Europeană.

15 Mecanismul de promovare şi monitorizare a imple-lenetării Convenţiei constituit la nivelul Uniunii Europeneeste format din Agenţia pentru Drepturi Fundamentale aUniunii Europene, Parlamentul European, OmbudsmanulEuropean şi Forumul European al Dizabilităţii.

16 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Promovarea şiprotecţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană(I), în „Drepturile Omului”, nr. 1/2013, pp. 7-19.

17 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, ConstitutionalLaw in Romania, Ed. Kluwer, London, 2013, p. 15.

17 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, ConstitutionalLaw in Romania, Ed. Kluwer, London, 2013, p. 15.

În aplicarea dispoziţiilor legale, un rol esenţialrevine instituţiilor naţionale pentru drepturileomului şi organizaţiilor neguvernamentale îndomeniu. Institutul Român pentru DrepturileOmului (IRDO), prima instituţie naţională pentrudrepturile omului creată în România după 1989,este singura instituţie naţională din ţara noastrăcare a fost recunoscută ca având această calitate,de către Comitetul de Coordonare a InstituţiilorNaţionale pentru Drepturile Omului din sistemulONU. IRDO îşi desfăşoară activitatea potrivitPrincipiilor de la Paris, formulate în 1991 laConferinţa consacrată instituţiilor naţionale dedrepturile omului, principii devenite documentoficial al Adunării Generale ONU în 1993. Acesteaau în vedere: un mandat „cât mai larg posibil”,care să aibă la bază standardele universale aledrepturilor omului şi care să includă dubla respon-sabilitate de a promova şi de a proteja drepturileomului, totodată acoperind toate drepturile;independenţă faţă de guvern; independenţă garan-tată prin Constituţie sau prin lege; putere adecvatăde investigare; pluralism, inclusiv prin structurapersonalului şi/sau cooperare efectivă şi resurseumane şi financiare adecvate18. De altfel, Institutulcorespunde cerinţelor formulate şi de ConsiliulEuropei prin Recomandarea Comitetului deMiniştri privind înfiinţarea de instituţii naţionaleindependente pentru promovarea drepturiloromului19.

Institutul Român pentru Drepturile Omului, cainstituţie naţională de drepturile omului, şi încalitatea sa de mecanism independent pentrumonitorizarea implementării Convenţiei, potrivitart. 33.2 din CDPD, a analizat modul în care suntrespectate drepturile persoanelor cu dizabilităţi înţara noastră prin rapoartele realizate privindEvoluţia protecţiei şi promovării drepturilorpersoanelor cu dizabilităţi în România. Astfel,s-a procedat la o cercetare obiectivă a modului încare prevederile Convenţiei ONU sunt reflectateîn legislaţia din România. De asemenea, princercetări proprii sau prin investigări ale unorinstituţii publice sau ale unor ONG-uri cu cares-a colaborat, s-a analizat modul în care

prevederile Convenţiei sunt respectate în ţaranoastră20.

Amintim faptul că Institutul Român pentruDrepturile Omului, a realizat la nivel naţional, înafara rapoartelor independente din anii 2013 –2015, numeroase cercetări ştiinţifice, concretizateîn volumele „Egalitatea de şanse pentru persoanecu handicap, Instrumente Internaţionale şi juris-prudenţă” (2004), „Nediscriminare, Autonomie,Incluziune” (2012), „Evoluţia protecţiei şi promo-vării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi înRomânia” (2013), „Rights of persons withdisabilities in România. Recent Developments”(2014), „Drepturi egale şi mediu accesibil”(2014), dar şi în studii prezentate în diferiteconferinţe naţionale şi internaţionale la alcătuireacărora au contribuit personalităţi ale vieţiiştiinţifice internaţionale, cercetători IRDO, cadredidactice.

De asemenea, Institutul este implicat, alături deceilalţi parteneri, din cadrul Reţelei Europene deInstituţii Naţionale pentru Drepturile Omului, înproiectul privind „Drepturile persoanelor vârstniceşi îngrijirea de lungă durată”.

Dimensiunile Convenţiei şi gama de problemepe care aceasta o pune în discuţie, fac din moni-torizarea şi punerea în aplicare a acesteia o pro-vocare pentru specialiştii din domeniul drepturiloromului. Mai ales ţinând seama de faptul căacceptarea discriminării pe criteriu de dizabilitateeste adânc înrădăcinată în multe societăţi. Ea sebazează în mare parte pe ignorantă, nu pe rea-credinţă. Punerea în aplicare a Convenţieipresupune, pe lângă resurse financiare şi angaja-ment, creativitate şi colaborare, aspecte cheieexplorate în cadrul raportului şi care necesită oatenţie imediată.

Având în vedere că, după statisticile europene,la nivelul Uniunii Europene o persoană din şase,adică în total cca 80 de milioane de persoane,suferă de o dizabilitate şi că nivelul de sărăcie alacestor persoane este de 70% mai mare decâtmedia populaţiei, Uniunea Europeană a adoptat„Strategia europeană 2010–2020 pentru persoa-nele cu dizabilităţi: un angajament reînnoit pentruo Europă fără bariere”, care urmăreşte îmbunătăţireasituaţiei economice şi sociale a acestor persoane.Strategia are în vedere furnizarea, la nivel regional

DREPTURILE OMULUI 11

18 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, 20 de ani de laadoptarea Principiilor de la Paris, în „Drepturile Omului”,nr. 3/2013, p. 92.

19 A se vedea Romanian Institute for Human Rightsannual report – 2015, în „Drepturile Omului”, nr. 1/2016, p. 53.

20 A se vedea Rapoartele IRDO din anii 2013, 2014,2015.

european, a unui cadru de acţiune care să abor-deze, împreună cu acţiunile ce se vor desfăşura lanivel naţional, diversele probleme ale persoanelorcu dizabilităţi de toate vârstele. Se urmăreşteparticiparea deplină a acestor persoane la întreagaviaţă economică şi socială, prin promovarea uneicreşteri durabile a incluziunii, astfel încât viaţafiecărui individ să fie mai bună, să aducă beneficiiînsemnate societăţii şi economiei.

Pentru eliminarea barierelor existente, Comisiaeuropeană a identificat ca domenii principale:accesibilitatea, participarea, egalitatea, ocupareaforţei de muncă, educaţia şi formarea, protecţiasocială, sănătatea şi acţiunile externe.

Aşa cum se arată în nota de fundamentare aHotărârii de Guvern nr.655/2016, strategia adop-tată de Guvernul României „îşi propune să deacoerenţă politicilor din domeniul dezabilităţii şiîntre diferite niveluri şi mecanisme de guver-nanţă” în concordanţă cu prevederile tratatelor şiconvenţiilor internaţionale la care ţara noastră esteparte. Aşa cum s-a arătat mai sus, această Hotărârea venit pe un fond deja existent continuândstrategia elaborată în 2005.

Hotărârea de Guvern nr. 655/2016 aprobăStrategia naţională „O societate fără bariere pentrupersoanele cu dizabilităţi”, 2016-2020 şi Planuloperaţional privind implementarea strategieimenţionate care au fost publicate în anexele 1 şirespectiv 2 ale Hotărârii de Guvern. Strategiacuprinde douăsprezece capitole. În primul capitolse arată că Strategia îşi propune să asigureimplementarea în ţara noastră a Convenţiei ONUprivind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Încontinuare, este prezentat procesul de elaborare aStrategiei, se dă definiţia termenilor, expresiilor şisintagmelor utilizate în cadrul Strategiei pentru caîn capitolul următor care cuprinde informaţiigenerale relevante să fie descrisă situaţia actualădin ţara noastră şi să se arate care sunt beneficiariidirecţi şi indirecţi ai Strategiei. Apoi, într-uncapitol aparte, sunt prezentate priorităţile Pro-gramului de guvernare, reglementările inter-naţionale, regionale şi naţionale în materie.Capitolul următor este consacrat definiriitermenilor de „handicap” şi „dizabilitate” deexemplu, faptul că în Constituţie se utilizeazătermenul de handicap21 iar în Convenţia ONUratificată de România foloseşte termenul de

handicap şi, aşa cum recunoşteam şi noi, cu altăocazie, dacă „literatura de specialitate abordeazăproblema handicapului şi a dizabilităţilor dinperspectiva modelului social imperfect, carecomportă inechităţi şi abuzuri faţă de unelepersoane”22, „totuşi, în reglementările interna-ţionale, uneori, se face încă deosebirea dintredizabilitate şi handicap în funcţie de raportarea lamodelul medical sau la cel social sau la domeniilede reglementare juridică, în legislaţia antidiscri-minare, în legislaţia din domeniul asistenţeisociale”23. Dorim să menţionăm că încercări dedefiniţii şi de clarificări a termenilor de mai sus seregăsesc în jurisprudenţa Curţii Europene aDrepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a UniuniiEuropene în cazurile care privesc nediscriminarea,dar şi în jurisprundenţa naţională în materie.24

Un alt capitol, capitolul V priveşte obiectiveleşi scopul strategiei, subliniindu-se că scopul estede protecţie, promovare şi asigurare a exercităriidrepturilor omului de către persoanele cu dizabi-lităţi şi promovare a respectului demnităţii umane.

Capitolul următor este consacrat principiilorgenerale ale strategiei şi anume: respectareademnităţii, a autonomiei şi independenţei persoa-nelor cu dizabilităţi, nediscriminarea, participareaşi integrarea deplină şi efectivă în societate,respectul pentru diversitate şi acceptarea persoa-nelor cu dizabilităţi ca parte a diversităţii umane şia umanităţii, egalitatea de şanse, accesibilitatea,egalitatea între femei şi bărbaţi, respectul pentrucapacităţile de dezvoltare a copiilor cu dizabilităţişi pentru dreptul copiilor cu dizabilităţi de a-şipăstra identitatea, consultarea şi implicareapersoanelor cu dizabilităţi, a reprezentanţilor şi aorganizaţiilor lor.

În continuare, în următorul capitol sunt pre-zentate direcţiile de acţiune pentru implementareaConvenţiei ONU în ţara noastră, pornind de lasituaţia actuală, şi anume accesibilitatea, partici-parea, egalitatea, ocuparea forţei de muncă,educaţia şi formarea profesională, protecţiasocială, sănătatea, precum şi statistici şi colectarea


21 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, InternationalEncyclopeadia for Constitutional Law, Romania, WoltersKluwer, 2016, p.14.

22 A se vedea Cuvânt înainte Irina Moroianu Zlătescu, înIrina Moroianu Zlătescu, Anna Maria Neagoe, MariusMocanu, Drepturi egale şi mediu accesibil, IRDO,Bucureşti, 2014, p. 5.

23 Ibidem.24 A se vedea Cuvânt înainte Erik Fribergh, Morten

Kjaerum, în Manual de drept european privind nediscri-minarea, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UniuniiEuropene, Consiliul Europei, 2010, p. 3.

PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE ŞI SOCIETATEA CONTROLATĂ

MIHAI-BOGDAN MARIAN*

Abstract:In the EU Directive 2016/343 of the European Parliament and of the Council, additions were made regarding the

presumption of innocence and the right to be present in criminal proceedings. The new regulation comes to reaffirm EUcommitment to meeting the individual rights and freedoms, but, in terms of its necessity is likely to signal some slippagein the evolution of contemporary society, liable to jeopardize the effective operation of the presumption of innocence. Someof these slippages may include certain side effects related to redefining relations between the public and private sphere aswell as developments in telecommunications technology, which expose the contemporary society to the exercise of absolutecontrol.

Keywords: presumption of innocence, disciplined society, controlled society, public, private.

Résumé:Dans la directive européenne 2016/343 du Conseil et du Parlement européens, des ajouts ont été faits en ce qui concerne

la présomption d'innocence et le droit d'être présent dans les procédures pénales. Le nouveau règlement vient de réaffirmerl'engagement de l'UE à respecter les droits et libertés individuels, mais, en termes de sa nécessité, il est susceptible designaler un certain dérapage dans l'évolution de la société contemporaine, de nature à compromettre le bon fonctionnementde la présomption d'innocence. Certains de ces dérapages peuvent inclure certains effets secondaires liés à la redéfinitiondes relations entre la sphère publique et privée, ainsi que l'évolution de la technologie des télécommunications, qui exposentla société contemporaine à l'exercice du contrôle absolu.

Mots-clés: présomption d'innocence, la société disciplinée, société contrôlée, public, privé.

datelor. Următorul capitol se referă la rezultatelestrategiei, evidenţiindu-se faptul că strategiareprezintă un document programatic ce asigurăcrearea cadrului normativ în privinţa promovăriiprincipiilor şi obiectivelor Convenţiei ONUprivind drepturile persoanelor cu dizabilităţipentru perioada 2016 – 2020 în scopul asigurăriiexercitării depline şi în condiţii de egalitate adrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omuluide către toate persoanele cu dizabilităţi.

În continuare, în capitolul următor, consacratindicatorilor, se precizează că indicatorii din Planuloperaţional sunt indicatori de rezultat, şi că anumiţiindicatori nu sunt încă disponibili, dar că se impunecunoaşterea lor care se poate realiza prin dezvoltareasistemului de statistici şi colectare a datelor.

Strategia are în vedere, consacrându-le câte uncapitol, atât implicaţiile de buget cât şi implicaţiilejuridice. De remarcat, că finanţarea obiectivelorprevăzute în Strategia naţională „O societate fărăbariere pentru persoanele cu dizabilităţi” 2016-2020 se va face în limita fondurilor aprobate. Estevorba de fonduri de la bugetul de stat şi de labugetele locale, dar şi din fonduri europene.

Ultimul capitol al noii strategii, capitolul alXII-lea, se referă la coordonare şi monitorizare.Se precizează că într-un termen de 120 de zile dela aprobarea Strategiei se va aproba prin ordin alministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şipersoanelor vârstnice şi la propunerea AutorităţiiNaţionale pentru Persoane cu Dizabilităţi, instru-mentul de monitorizare pentru implementareaStrategiei naţionale „O societate fără barierepentru persoanele cu dizabilităţi 2016 – 2020”.

Autoritatea Naţională pentru Persoanele cuDizabilităţi va face anual un raport privindimplementarea, iar rapoartele se prezintă în aldoilea semestru al anului următor celui pentru carese face raportul. Primul va fi efectuat la sfârşitulcelui de al doilea semestru al anului 2017.

Se poate constata că atât Strategia cât şi Planuloperaţional aferent urmăresc asigurarea cadruluinormativ corespunzător standardelor interna-ţionale privind promovarea principiilor şi obiec-tivelor Convenţiei ONU pentru persoanele cudizabilităţi.


* Dr.

IntroducereLa nivelul Uniunii Europene a fost adoptată

Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului Europeanşi a Consiliului privind consolidarea anumitoraspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi adreptului de a fi prezent în cadrul procedurilorpenale.1 În acord cu principiile asumate deUniunea Europeană, prin care aceasta se doreşte afi un spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei,documentul vine să reafirme ataşamentul Uniuniifaţă de imperativul respectării prezumţiei denevinovăţie şi a dreptului la un proces echitabil.În acest sens, după cum rezultă din chiar pream-bulul Directivei, aceasta îşi propune să continueşi să întărească la nivelul statelor membre linia deconduită consacrată prin art. 47 şi 48 din Cartadrepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art.6 din Convenţia europeană pentru apărareadrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale(CEDO), art. 14 din Pactul internaţional cu privirela drepturile civile şi politice (PIDCP) şi art. 11din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.2

Deşi reprezintă o iniţiativă de reafirmare şisusţinere a drepturilor şi libertăţilor individuale,motiv pentru care se constituie ca un demerslăudabil din toate punctele de vedere, în acelaşitimp, însă, Directiva este şi un semnal de alarmă,de natură a naşte o puternică îngrijorare. Astfel,prin faptul că la nivelul Uniunii Europene s-aconsiderat necesar a fi adoptat un document careîşi propune să consolideze anumite aspecte aleprezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fiprezent în cadrul procedurilor penale, în modindirect, se afirmă că în rândul statelor membre aufost înregistrate anumite derapaje în aceastămaterie, care sunt de natură a greva caracterul despaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei, pe careşi-l asumă Uniunea, derapaje ce necesită a fisancţionate şi corectate prin adoptarea unei Directive.

Prin urmare, dacă ţinem cont că între normajuridică şi realitatea socială există o indisolubilăcorelaţie, norma juridică find o rezultantă a nevoiide reglementare a unor fapte şi situaţii sociale,putem spune că adoptarea Directivei 2016/343 aParlamantului European şi a Consiliului vine să

reglementeze/să sancţioneze anumite aspecteînregistrate în realitatea socială şi practica judi-ciară de pe teritoriul Uniunii, ce s-au îndepărtat dela principiile consacrate anterior prin documentelecadru mai sus-menţionate referitoare la respec-tarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de afi prezent în cadrul procedurilor penale.

Unele aspecte subliniate de Directiva (UE)2016/343 în referire la prezumţia de nevino-văţie

În sensul celor ce preced, printre aspectelereferitoare la prezumţia de nevinovăţie, pe careDirectiva consideră necesar a le sublinia lapunctele 16 – 22 din preambulul său şi a lereglementa în art. 3 – 7 din textul propriu-zis, senumără:

– faptul că autorităţile publice trebuie să seabţină de la declaraţii3 sau decizii judiciare, alteledecât cele privind stabilirea vinovăţiei, care suntde natură a expune publicului o persoană suspec-tată sau acuzată ca fiind vinovată, atât timp câtvinovăţia respectivei persoane nu a fost dovedităconform legii;

– faptul că autorităţile publice atunci cândcomunică informaţii mass-mediei nu trebuie să serefere la persoanele acuzate sau suspectate cafiind vinovate, atât timp cât nu s-a dovedit conformlegii că sunt vinovate;

– faptul că autorităţile competente ar trebui săse abţină de la prezentarea persoanelor suspec-tate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanţă sauîn public, prin utilizarea unor măsuri de constrân-gere fizică, cum ar fi cătuşele pentru mâini saupentru picioare, boxele de sticlă sau cuştile4;


1 Textul Directivei este disponibil în limba română laadresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32016L0343, accesat la data 12.10.2016.

2 Principiul obligativităţii respectării prezumţiei denevinovăţie este consacrat şi prin Constituţia României, laart. 23 Libertatea individuală, alin. (11) după cum urmează:„Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti decondamnare, persoana este considerată nevinovată”.

3 Directiva defineşte declaraţiile publice ale autorităţilorla punctul 17 din preambul, astfel: „Noţiunea de „declaraţiipublice ale autorităţilor publice” ar trebui înţeleasă ca fiindorice declaraţii care se referă la o infracţiune şi care emanăfie de la o autoritate implicată în procedurile penale legate deinfracţiunea respectivă, cum ar fi autorităţile judiciare, poliţiaşi alte autorităţi de aplicare a legii, fie de la o altă autoritatepublică, cum ar fi miniştrii şi alţi funcţionari publici, fără a seaduce atingere dreptului intern în materia imunităţii.”

4 Aici Directiva face referire şi la o serie de excepţii, dupăcum urmează (pct. 20 din preambul): „(...) cu excepţiasituaţiilor în care aceste măsuri sunt necesare din motivespecifice cauzei, fie legate de securitate, inclusivîmpiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a serăni sau de a-i răni pe alţii ori de a distruge bunuri de oricetip, fie legate de împiedicarea persoanelor suspectate sauacuzate de a se sustrage urmăririi sau de a avea contact cupersoane terţe, cum ar fi martorii sau victimele.Posibilitatea de a aplica măsuri de constrângere fizică nuînseamnă că autorităţile competente trebuie să ia vreodecizie formală cu privire la utilizarea acestui tip demăsuri.”

– faptul că pentru stabilirea vinovăţieipersoanelor suspectate sau acuzate, sarcinaprobei revine organelor de urmărire penală, iarorice îndoială ar trebui interpretată în favoareapersoanei suspectate sau acuzate5.

Dar ceea ce subliniază şi reglementeazăDirectiva (UE) 2016/343 nu reprezintă până laurmă decât consecinţele sau, mai bine spus,reflexia unor derapaje înregistrate în evoluţiarelaţiei dintre planul social şi practica judiciarăaferentă, care se situează acum într-o profundădisonanţă. Această situaţie pare a nu îşi mai găsi oacoperire legală prin raportare la cadrul normativde referinţă, motive pentru care şi acesta din urmănecesită a fi adaptat şi consolidat pentru cadrepturile şi libertăţile individuale să poată fiprotejate în continuare în mod real, şi nu numai lanivel declarativ şi principial.6 Când şi cum s-auprodus aceste derapaje? Cu scopul de a încercaunele răspunsuri la aceste întrebări, în cele ceurmează ne propunem o scurtă analiză, atât cuprivire la originile şi evoluţia prezumţiei denevinovăţie, cât şi în ceea ce priveşte emergenţaacelor realităţi sociale susceptibile a impietarespectarea prezumţiei de nevinovăţie.

Originile şi parcursul prezumţiei de nevi-novăţie

Încă din Antichitate, Dreptul Latin a statuatdouă reguli fundamentale, respectiv „el incumbit

probatio qui dicit, non qui negat”, potrivit căreiasarcina probei revine celui care declară şi nu celuicare neagă, şi „in dubio pro reo”, potrivit căreiaorice îndoială se interpretează ca fiind în favoareaacuzatului.

Ca un corolar al acestor reguli, peste secole, lacumpăna dintre Evul mediu şi Modernitate, înFranţa revoluţionară a anului 1789, prin art. 9 alDeclaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului seconsacră un principiu de drept care, ulterior, vacăpăta caracter de universalitate: „Orice omtrebuie considerat nevinovat până la probareaculpabilităţii sale. Dacă se consideră indispen-sabil să fie arestat, orice severitate care n-ar finecesară pentru a se asigura de persoana sa,trebuie să fie în mod riguros reprimată prin lege”.Acest principiu de sorginte umanistă va fi interna-ţionalizat prin art. 11, pct. (1) din DeclaraţiaUniversală a drepturilor Omului7, adoptată deONU la 10 decembrie 1948, care stipulează că„Orice persoană acuzată de comiterea unui actcu caracter penal are dreptul să fie presupusănevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilităîn mod legal în cursul unui proces public în carei-au fost asigurate toate garanţiile necesareapărării sale.” În acelaşi sens, prin art. 14 pct. 2din Pactul internaţional al drepturilor civile şipolitice8, se prevede că „Orice persoană acuzatăde comiterea unei infracţiuni penale este pre-zumată a fi nevinovată cât timp culpabilitatea sanu a fost stabilită în mod legal”.

La nivel european, prezumţia de nevinovăţie seregăseşte reglementată prin art. 48 al Carteidrepturilor fundamentale a Uniunii Europene9,potrivit căruia „(1) Orice persoană acuzată esteprezumată nevinovată până ce vinovăţia va fistabilită în conformitate cu legea. (2) Oricăreipersoane acuzate îi este garantată respectareadreptului la apărare.” şi prin art. 6, pct. 2 CEDO10,


5 Directiva precizează în acest sens la pct. 22 dinpreambul şi următoarele: „Prezumţia de nevinovăţie ar fiîncălcată atunci când sarcina probei este inversată de laorganele de urmărire penală la apărare, fără a se aduce însăatingere competenţelor ex officio ale instanţei de stabilire afaptelor, independenţei autorităţilor judiciare atunci cândevaluează vinovăţia persoanei suspectate sau acuzate şiutilizării prezumţiilor de fapt şi de drept privind răspundereapenală a persoanei suspectate sau acuzate. Aceste prezumţiiar trebui să se încadreze în limite rezonabile, ţinând seamade importanţa mizei şi menţinând dreptul la apărare, iarmijloacele folosite ar trebui să fie rezonabil proporţionale cuscopul legitim urmărit. Prezumţiile ar trebui să fie relativeşi, în orice caz, acestea ar trebui să fie utilizate numai cucondiţia ca dreptul la apărare să fie respectat.” Prin contrastcu aceste aspecte subliniate de textul Directivei, în realitateasocială autohtonă au devenit de acum antologice declaraţilefăcute în spaţiul public de unele persoane suspectate sauacuzate, însă nedovedite încă a fi vinovate potrivit legii,conform cărora ele vor merge în faţa instanţelor de judecatăpentru a-şi proba nevinovăţia.

6 Conform normelor Uniunii, statele membre auobligativitatea ca în termen de doi ani de la intrarea învigoare a Directivei (20 de zile de la publicarea în JurnalulOficial al UE) să implementeze la nivel naţionalreglementările aduse prin aceasta.

7 O variantă integrală a textului Declaraţiei, în limbaromână, poate fi vizualizată online la adresa http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf, accesată la 13.10.2016.

8 Textul integral al Pactului, varianta în limba română,poate fi consultat online la adresa http://www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=80&inline, accesată la data de 13.10.2016.

9 Textul integral al Cartei este disponibil în limba românăonline la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A12012P%2FTXT, accesată la13.10.2016.

10 Textul integral al Convenţiei poate fi vizualizat înlimba română online, la adresa http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf, accesată la 13.10.2016.

care prevede că „Orice persoană acuzată de oinfracţiune este prezumată nevinovată până cevinovăţia sa va fi legal stabilită”.

După cum lesne se poate observa din cele demai sus, prezumţia de nevinovăţie se bucura de olargă recunoaştere din punct de vedere legal, atâtîn plan internaţional, cât şi european, şi anterioradoptării Directivei (UE) 2016/343, motive pentrucare această ultimă reglementare, cel puţin dintr-o perspectivă strict juridică, poate apărea ca fiindredundantă. Ea capătă sens şi utilitate, însă,imediat ce faptul juridic ajunge să fie corelat cufaptul social.

Prezumţia de nevinovăţie şi raporturiledintre public şi privat

În sensul celor ce preced, la data de 10februarie 1995, prin Decizia CEDO pronunţată încauza Allenet de Ribemont contra Franţei, Curteaa statuat că „o încălcare a prezumţiei de nevino-văţie poate să provină nu numai din partea unorjudecători sau a unui tribunal, ci şi din parteaaltor autorităţi publice”11. Prin respectivaDecizie, Curtea sancţionează prejudiciul cauzatpersoanei individuale de către un reprezentant alautorităţii care a formulat în public acuzaţii laadresa acesteia, fără ca vinovăţia persoanei să fifost stabilită anterior printr-o procedură legală.

Decizia dată de CEDO în speţa mai susamintită vine să extindă aplicabilitatea prezumţieide nevinovăţie dincolo de graniţele procesuluipenal, în chiar spaţiul public, arătând că persoanapoate fi prejudiciată nu numai prin pronunţareaunei soluţii juridice care nu respectă prezumţia denevinovăţie, ci şi prin atragerea oprobriului publicca urmare a formulării de către o autoritate deacuzaţii nefondate la adresa sa. Totodată, aceastădecizie vine să releve faptul că prezumţia denevinovăţie trebuie înţeleasă şi interpretată încontemporaneitate ca fiind mai mult decât unsimplu corolar al principiilor latine de drept „elincumbit probatio qui dicit, non qui negat” şi,respectiv, „in dubio pro reo”, sens în care, eatrebuie acordată şi cu principiul inviolabilităţiipersoanei, care presupune inclusiv respectareadreptului acesteia la a-i fi protejată imaginea.

Astfel, dacă luăm ca referinţă momentulRevoluţiei Franceze de la 1789 şi idealurile de„Libertate, egalitate, fraternitate!”, care auanimat demersul revoluţionar, vom observa căraţiunile care s-au aflat la baza consacrării prezumţieide nevinovăţie prin Declaraţia drepturilor omului şicetăţeanului adoptată de Adunarea Constituantă aFranţei rezidă în principal în dezideratul îngrădiriiposibilităţii de manifestare discreţionară a puteriimonarhice în spaţiul public, respectiv, în dorinţade a împiedica pentru viitor săvârşirea de abuzuriale reprezentanţilor autorităţii în raport cu ceilalţimembri ai naţiunii. Prin urmare, RevoluţiaFranceză de la 1789 se edifică drept un moment decumpănă ce a marcat tranziţia de la Evul mediucătre Modernitate, prin sancţionarea drastică aabsolutismului monarhic şi restabilirea unuiechilibru între puterea publică, care se aflase pânăde curând sub autoritatea discreţionară a monar-hului, şi persoana individuală. În acelaşi sens, sepoate reţine şi faptul că spaţiului privat, aferentmanifestării libere a personalităţii individuale, i s-a recunoscut şi statuat autonomia în raport cuspaţiul public, atât timp cât această manifestare nuaduce prejudicii în sfera de reglementare publică.

Dintr-o perspectivă socio-istorică, acest momentde tranziţie, marcat de Revoluţia Franceză de la1789, poate fi asociat cu ceea ce pentru MaxWeber ar însemna trecerea de la un model deorganizare a puterii publice pe principii tradi-ţionale la un model de organizare a acesteia peprincipii logico-raţionale, specific teoriilor con-tractualiste avansate de Modernitate. Din aceeaşiperspectivă, putem asocia acest moment cutrecerea de la societatea medievală, unde exer-ciţiul suveranităţii, şi prin urmare al autorităţiipublice, revenea monarhului, la societatea modernă,unde exerciţiul suveranităţii ajunge să fie transferatnaţiunii. În acelaşi sens, putem spune că estevorba despre tranziţia de la o societate dominatăde figura şi puterea monarhului absolut, către osocietate disciplinată în virtutea împărţiriiraţionale a suveranităţii între toţi membrii naţiunii.

Dar, dacă iniţial preocuparea a constat înrestabilirea unui echilibru între reprezentanţiiautorităţii publice şi cetăţean, având ca referinţăexclusiv cadrul procesual în interiorul căruiaanterior autoritatea publică se putea manifesta înmod abuziv în raport cu cetăţeanul, după cesuveranitatea a ajuns atributul tuturor cetăţenilor,încetul cu încetul, a devenit evident că pentru a


11 Pentru detalii despre cauză, a se vedea http://jurispru-dentacedo.com/ALLENET-DE-RIBEMONT-c.-FRANTEI-Persoana-retinuta-desemnata-ca-vinovata-de-catre-inalti-functionari-ai-politiei-in-timpul-unei-conferinte-de-presa-tinuta-cu-ministrul-de-interne.html, accesată la 13.10.2016.

opera efectiv şi a nu regresa către o simplă formăfără de conţinut, prezumţia de nevinovăţie trebuiesă fie asumată şi respectată nu doar în cadrulprocesual oficial, de către magistraţi, ci şi dincolode acesta, de către ceilalţi reprezentanţi ai auto-rităţii şi chiar de ansamblul societăţii. Iar aceastăevidenţă a căpătat o putere izbitoare odată cuurmătorul moment de tranziţie, de la Modernitatecătre Postmodernitate, când, în virtutea inovaţiilorîn materie de tehnologia informaţiilor şi teleco-municaţiilor, putem spune că am asistat latransformarea societăţilor disciplinate ale Moder-nităţii în adevărate societăţi controlate ale pre-zentului. Tot astfel, procedura judiciară a ajuns săfie devansată, prin intermediul mijloacelor mass-media, de procesul de configurare a vinovăţiilor,reale sau imaginate, la nivelul reprezentărilormentale ce operează în rândul membrilor socie-tăţii. Iar în acest sens, după cum a relevat însăşirealitatea socială, odată ce la nivelul societăţii opersoană a fost etichetată drept vinovată, aceastăvinovăţie de ordin perceptiv cu greu mai poate firăsturnată, chiar şi printr-o procedură judiciară acărei finalitate poate constata din punct de vederelegal că respectiva persoană nu se face vinovatăde acuzaţiile ce i s-au adus în lipsa unei deciziijudecătoreşti definitive. Prin urmare, putem spunecă astăzi destinul prezumţiei de nevinovăţie numai depinde doar de cadrul procesual, ci a ajuns săse afle la discreţia cadrului social de ansamblu.

Pe cale de consecinţă, deşi la nivel principialse statuează şi se afirmă recunoaşterea prezumţieide nevinovăţie, în fapt, aceasta a ajuns în contem-poraneitate să fie răsturnată cu brutalitate de oprezumţie de vinovăţie, pe cât de relativă, pe atâtde puternică însă, care s-a dovedit a fi mult maiatractivă din punct de vedere emoţional la nivelde percepţie pentru membrii societăţii, îndetrimentul rigurozităţii şi raţionalităţii pe care opresupune stabilirea vinovăţiei printr-o procedurăjudiciară. În lumina acestor evoluţii, individua-litatea persoanei a devenit extrem de expusăpublicului, această realitate reprezentând o conse-cinţă directă a unei invadări tot mai pronunţate aspaţiului privat de către zona publică, reprezentatăpe de o parte de către autoritate, iar pe de altă partede către mass-media, care prin fluxul informa-ţional pe care îl gestionează ajunge să conturezeimaginea, mai mult sau mai puţin deformată, asferei publice de referinţă pentru societate.

În loc de concluziiRăsturnarea de paradigmă socială adusă de

transferul de suveranitate către întregul corp alnaţiunii, coroborată cu impactul evoluţiilortehnologiilor în materie de telecomunicaţii şi curolul pe care mass-media a ajuns să îl joace însocietăţile prezentului, se constituie în provocăriuriaşe la adresa respectării prezumţiei denevinovăţie. Toate aceste evoluţii se traduc pefond într-o răsturnare a raporturilor dintre publicşi privat, care reflectă o intruziune tot mai agresivăşi excesivă a publicului în sfera privatului. Astfel,reducerea tot mai accentuată pe parcursulModernităţii a sferei alocate vieţii private, datorităindustrializării şi urbanizării care au modificatcomplet regimul de viaţă al indivizilor, s-acompletat într-un sens profund negativ, în ceea cepriveşte principiul inviolabilităţii persoanei, cuexpansiunea publicului, care a ajuns practic săinvadeze astăzi şi unele dintre acele zone care întrecut ţineau de sfera intimă a vieţii private. Peaceastă cale, unele dintre aspectele care laînceputul Modernităţii încă reprezentau piloni derezistenţă pe care prezumţia de nevinovăţie seputea sprijini, respectiv, intimitatea asociată vieţiiprivate, clar delimitate de viaţa publică, şi confi-denţialitatea cadrului procesual, astăzi practic aufost anulate de o expansiune tot mai agresivă apublicului, care a erodat întregul eşafodaj pe careanterior era constituită sfera privată.

Iar această răsturnare de paradigmă, care pefond reflectă trecerea de la societăţile disciplinateale Modernităţii la societăţile controlate12 alePostmodernităţii, marchează o răsturnare de ordinepistemic în ceea ce priveşte existenţa şi afirmareaprezumţiei de nevinovăţie. Dacă în societăţiledisciplinate prezumţia de nevinovăţie îşi găseacadrul de manifestare deplină, atât pe formă, cât şipe fond, fiind garantată de însăşi separaţiaexistentă între spaţiul public şi cel privat, în


12 Când ne referim la societăţile controlate de astăzi avemîn vedere în special impactul asupra planului social pe careîl au evoluţiile tehnologice în materie de telecomunicaţii,care fac posibilă exercitarea unor forme de supraveghereuniformă, pe scară largă, atât a spaţiilor publice, cât şi a celorprivate, care tocmai în virtutea acestor câştiguri tehnologiceau ajuns să se deschidă reciproc, până într-acolo încâtprivatul aproape că a fost asimilat publicului. Iar acesteposibilităţi de control au fost operaţionalizate astăzi în faptşi reglementate în drept din necesitatea asigurării securităţiisociale în detrimentul libertăţilor individuale sub spectrul totmai deselor ameninţări teroriste.

Sistemul public de sănătate, constituie garanţiacalităţii vieţii şi unul dintre cele mai importanteangajamente politice pe care guvernanţii trebuiesǎ şi le asume pentru a asigura standarde socialeridicate populaţiei pe care o reprezintă.

În contextul actual, în care se preconizeazămodificări profunde ale reglemetărilor privindlegislatia din domeniul sănǎtǎţii din România, estenecesar ca propunerile care vor sta la bazaelaborării acestor importante legi sǎ vinǎ dinrândul cetǎţenilor, personalului medical, autori-tǎţilor publice locale, judeţene şi regionaledeopotrivǎ, pentru ca impactul acestora sǎ aibǎ ungrad cât mai mare de acceptare din parteapopulaţiei.

Problematica drepturilor omului prezintă opreocupare continuă a tuturor statelor având învedere complexitatea şi originalitatea acesteiinstituţii juridice, dar şi a faptului că fără acestedrepturi nu se poate pretinde existenţa uneisocietăţii democratice – condiţie firească aafirmării demnităţii fiecărei persoane -, şi nici nuse poate realiza cadrul juridic în baza căruiacolaborează statele. Dreptul la viaţă al fiecăruicetǎţean este condiţionat de starea sa de sănătate.Atunci când cetǎţenii nu-şi pot permite accesul laserviciile de sănătate datoritǎ costurilor acestora„dreptul la viaţă” aşa cum este definit în articolul3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului(„orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, lalibertate şi la securitatea sa”) devine un principiulipsit de conţinut. Societatea internaţională a


* Cercetător ştiinţific

societăţile controlate ale prezentului, ea îşi vederăsturnate chiar premisele existenţiale, deoarecerealitatea unui control absolut supra societăţii, fieel mai mult sau mai puţin voit, dar care este cât sepoate de real, presupune în mod implicit existenţaunei premise latente de vinovăţie care operează înmod virtual asupra tuturor membrilor societăţii.

În aceste condiţii, reglementarea adusă prinDirectiva (UE) 2016/343, care îşi propune săconsolideze anumite aspecte ale prezumţiei denevinovăţie şi ale dreptului de a fi prezent în

cadrul procedurilor penale, se dovedeşte a fi maimult decât necesară şi binevenită. În acelaşi timp,însă, se dovedeşte a fi şi un puternic semnal dealarmă, care practic atrage atenţia asupra faptuluică evoluţiile planului social au înregistrat anumitederapaje, care au erodat cadrul de referinţă în careprezumţia de nevinovăţie putea opera în bunecondiţii. Nu ne rămâne decât să sperăm că aceastănouă reglementare va fi în măsură să corectezeaceste derapaje şi să repună prezumţia denevinovăţie în drepturile ce i se cuvin.

ASPECTE PRIVIND REFORMA SERVICIILOR MEDICALESPITALICEŞTI DIN ROMÂNIA

MIRCEA CIOCAN*

Abstract:The right to health is conditioned by the health system. The organization of the health system is a key determinant of

individual and community health, putting its mark on the whole human life starting with birth (a safe maternity) and endingwith the specific care of the elderly. The performance of a health system depends on the flow of the fundraising for healthand its distribution to the suppliers.

Keywords: human rights, the right to health, the health system

Résumé:Le droit à la santé est conditionné par le système de santé. Le mode d’organisation du système de santé est un facteur

déterminant de la santé de l’individu et de la collectivité, influençant la vie des individus, dès leur naissance (la sécurité dela maternité) et jusqu’aux soins spécifiques des gens âgés. La performance d’un système de santé est déterminée par le modede collecte des fonds destinés à la sante, ainsi que par le mode de distribution de ces fonds aux fournisseurs.

Mots clés: droits de l’homme, droits à la santé, système de santé

încercat, prin adoptarea la nivelul OrganizaţieiNaţiunilor Unite şi la nivel european a unordocumente consacrând principii ale protecţieidrepturilor omului, să-şi îndeplineascăangajamentul asumat după cel de-al doilea războimondial şi să impună o viziune coerentă, solidarăşi universală a acestora, corespunzătoare unuistandard internaţional general de protecţie a lor.1Sănătatea este un drept fundamental al omului,reprezentând o resursă esenţială pentru individ,comunitate şi societate. Sănătatea este definită îndiverse moduri, toate aceste definiţii având la bazămultiple criterii. Cele utilizate mai frecvent sunt:bunăstarea funcţională, capacitatea organismuluide a se adapta la condiţiile variate de viaţă şi demuncă, condiţia umană care îl face pe individcreativ2.

Definirea sănătăţii a fost conturată de cătreOrganizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în anul1946 ca fiind „bunăstare completă fizică, psihicăşi socială şi nu doar absenţa bolii sau infirmităţii”3.Exprimarea succintă, surprinde în definiţie oabordare complexă a sănătăţii, regăsind pe de oparte caracterul pozitiv al conceptului de sănătate,iar pe de altă parte dimensiunea negativă deabsenţă a bolii, ce conferă serviciilor medicale unrol primordial în menţinerea stării de sănătate.Starea de bine a individului reprezintă un aspectimportant care ţine de calitatea vieţii4.

Dreptul la sănătate atrage atenţia asupradeterminanţilor economici şi socio-culturali aistării de sănătate şi, în general, ai bunăstării.Astfel, devine mai clară legătura dintre sărăcie şiboală şi dintre dezvoltare şi sistemele de sănătatepublică5. Alţi autori subliniază că apelul la un

drept la sănătate, deşi nu ne ajută să rezolvămproblemele complexe de alocare, separă problemaaccesului la un nivel minim adecvat de îngrijiri desănătate de impreviziunile pieţei şi de inechităţileizvorâte din inegala distribuire a veniturilor6.

Dreptul la sănătate este condiţionat de sistemulde sănătate. Modul de organizare a sistemului desănătate este un factor determinant al sănătăţiiindividului şi colectivităţii, punându-şi amprentade-a lungul întregii vieţii a omului, încă de lavenirea pe lume (siguranţa unei maternităţi) pânăla îngrijirile specifice vârstnicilor. Performanţaunui sistem de sănătate este dată de modul în careare loc strângerea fondurilor pentru sănătateprecum şi de modul de distribuire a acestora cătrefurnizori. Analiza evoluţiei sistemelor de sǎnǎtatela nivelul continentului european ne relevǎ o seriede specificitǎţi şi particularitǎţi în schimbǎrilesurvenite. Sănătatea umană privită în conceptulsănătăţii publice, are la bază sănătatea individuluica o componentă a sănătăţii populaţiei. Domeniilede abordare sunt diverse şi pornesc de laproblemele sanitare existente cum ar fi: stareamediului ambiant, dezvoltarea socio-economicăsau guvernarea politică. Pentru a asigura protecţiasănătăţii, guvernele lumii tind să includă sănătateaîn programele de dezvoltare prin intermediulpoliticii publice7. În anul 2007, ComisiaEuropeană, în „Carte Albă – Împreună pentrusănătate: O abordare strategică pentru UE 2008-2013”, propune integrarea sănătăţii în toatepoliticile (abordare HIAP)8. În conformitate cuposibilitǎţile practice şi financiare, măsurileadministrative adoptate au dus inevitabil lareformarea sistemelor.

Sistemul de sănătate din România a trecutprintr-o lungă perioadă de tranziţie, în sensul cădacă până în 1989 sistemul sanitar era aproape întotalitate în proprietatea statului, coordonat deMinisterul Sănătăţii şi de Direcţiile de Sănătate


1 A se vedea Mircea Ciocan, Sănătatea o problemă adrepturilor omului, în „Drepturile Omului”, nr. 3/2014, p. 38.

2A se vedea Enăchescu D., Marcu M., 1998, Sănătatepublică şi management sanitar, Editura All, Bucureşti.

3A se vedea Rosen G. 1958. A History of Public Health,New York: MD Publications. Republished as ExpandedEdition. Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press,1993.

4 Centers for Disease Control, 1991, Consensus set ofhealth status indicators for the general assessment ofcommunity health status. Morbidity and Mortality WeeklyReports, 40:449-451; Editorial. 1991. What's new in publichealth. Lancet, 337:1381-1383; Editorial. 1994. Populationhealth looking upstream. Lancet, 343:429-430.

5A se vedea Benjamin Mason Meier & Ashley M. Fox,Development as Health: Employing the Collective Right toDevelopment to Achieve the Goals of the Individual Right toHealth, „Human Rights Quarterly” 30(2) (2008), pp. 259-355.

6A se vedea John D. Arras & Elisabeth M. Fenton,Bioethics & Human Rights: Access to Health-RelatedGoods, „The Hastings Center Report” 39 (5) (2009), pp. 27–38.

7A se vedea Ncayiyana D., Goldstein G., Goon E., YachD., 1995, New Public Health and WHO's Ninth Gener-alProgram of Work: A Discussion Paper. Geneva: WorldHealth Organization.

8 Comisia Europeană, Direcţia Generală Sănătate şiConsumatori, 2008, Carte Albă – Împreună pentru sănătate:O abordare strategică pentru UE 2008-2013,www.bookshop.europa.eu

Judeţene, în prezent se află sub incidenţa unuiproces amplu de descentralizare care vizeazăîntreaga administraţie publică. Modificările careau avut loc în sistemul de sănătate în ultimii ani,au vizat accentuarea avantajelor în sistem,încercând să corespundă aşteptărilor populaţiei şirealizarea unei finanţări cât mai echitabile care săreflecte capacitatea de plată şi nu riscul deîmbolnăvire. Dreptul la sănătate, cu referiri laalocarea echitabilă a resurselor medicale, dreptulla îngrijiri medicale de bază, reprezintă pilonulprincipal în deciziile statului de asigurare a unuiminim de resurse9. Politicile de sănătate publicăse bazează pe înţelegerea conceptului de sănătateşi boală, având în vedere faptul că menţinereastării de sănătate şi îngrijirile de sănătate, necesităalocarea de resurse importante10.

Dacă încercăm să reprezentăm modalitatea încare sunt astăzi furnizate serviciile, se poateobserva că marea parte a serviciilor din sănătatesunt acordate la nivelul spitalului, mulţi pacienţibeneficiind de aceste servicii, care în mare partedintre ele ar putea fi acordate de medicul defamilie, la domiciliul bolnavului, sau în ambula-toriul de specialitate printr-o urmărire atentă apacientului de către medicul specialist în cola-borare cu medicul de familie. La polul opusregăsim serviciile/îngrijirile acordate în comu-nitate, unde lipsa unor structuri multidisciplinaredetermină furnizarea acestor servicii mult subnevoile reale şi practic o finanţare redusă. Înultimii ani un interes din ce în ce mai crescut seacordă calităţii serviciilor medicale oferite despitale prin implementarea de regulamente, pro-ceduri, protocoale şi ghiduri clinice, dar şimonitorizarea atentă a calităţii. Acreditareaspitalelor devine astfel o condiţie obligatorie înfuncţionarea spitalelor11.

Majoritatea clasamentelor ce vizează perfor-manţa sistemului de sănătate dintr-un stat au încomponenţă indicatori cum ar fi: venitul naţionalbrut, PIB/capita, cheltuielile cu sănătatea ca % din

PIB, speranţa de viaţă la naştere. Alţi indicatoriurmăriţi sunt: stilul de viaţă (consumul de calorii,activitatea fizică, consumul de alcool şi droguri,fumatul, etc.), accesul populaţiei la serviciimedicale sau numărul de persoane asigurate me-dical. În topul clasamentelor regăsim stateledezvoltate care pe lângă banii alocaţi sănătăţii, auacoperire crescută cu asigurare medicală şi au unsistem de promovare a sănătăţii bine imple-mentat12 . Acest aspect explică faptul că nu existăo corelaţie directă între banii alocaţi pentrusănătate şi performanţa sistemului de sănătate.Media cheltuielilor publice cu serviciile medicaleîn Regiunea Europeană a oscilat între 6,2% şi7,9%, în perioada 2000-2013. Media alocată destatele din Uniunea Europeană este mai mare,înregistrând valori cuprinse între 7,96% şi 9,48%din PIB. Statul cu cea mai redusă pondere acheltuielilor pentru sănătate ca % din PIB, dinUniunea Europeană a fost România (cu ponderiîntre 3,5-4,4% din PIB). La polul opus regăsimstate ca Olanda (11,9%, 2011), Franţa (11,6%,2011), Germania (11,3%, 2011), Danemarca(11%, 2012)13. Tendinţele principalilor indicatoride mortalitate şi de morbiditate ne pot indicadirecţiile înspre care vor trebui îndreptatepoliticile de sǎnǎtate publicǎ pe viitor, dar mai alesmǎsurile de prevenţie a unor îmbolnăviri.Indicatorii de calitate ai sistemului vor putea servica repere în activitatea administrativǎ şi legislativǎviitoare ceea ce va da un caracter practic prezen-tului demers de cercetare ştiinţificǎ.

Nu se poate vorbi despre asigurarea unor serviciide calitate dacǎ nu sunt bine definite limiteleresponsabilitǎţii profesionale pentru fiecare tip defurnizor de servicii în parte. Acuzaţiile de malpraxissunt destul de frecvente în ultimul timp, medicilorcreindu-li-se o imagine negativă chiar şi atuncicând aceste acuzaţii nu sunt soluţionate îndefavoarea lor. Asistăm azi la dezvoltarea uneimedicini defensive cu repercursiuni negative nunumai asupra personalului medical şi pacienţilor,cât mai ales asupra întregului sistem de sănătate.Cazurile de malpraxis de multe ori sunt judecate înpresă înainte de dezbaterile din sala de judecată, şi


9A se vedea Allen E. Buchanan, The Right to a DecentMinimum of Health Care,„Philosophy &Public Affairs”13(1) (1984), pp. 55–78

10Strategia Naţională de Sănătate Publică, 2004,Ministerul Sănătăţii, Bucureşti.

11A se vedea Marinescu A, 2006, Ghid pentru elaborareadocumentaţiei sistemului de management al calităţii –tehnici şi metode de creştere a calităţii serviciilor medicale,Editura CNI Coresi, Bucureşti.

12A se vedea Tanasescu P., 2001, Managementulfinanciar al activitatii sanitare, Ed.Tribuna Economica,Bucureşti; Luchian M, 2005, Management sanitar, Iaşi.

13 Sursă WHOEurope, European HFA Database,decembrie 2015.

chiar dacă de multe ori din punct de vedere juridicmedicul este nevinovat, presa nu revine asuprasubiectului pentru a corecta informaţia iniţială. Înpractica medicală, sunt cazuri care din păcate sesoldează cu eşec pentru pacient. Acest lucru însă nutrebuie confundat cu reaua intenţie a medicului sauasistentului medical, cele două noţiuni nu trebuieconfundate şi judecate ca şi cum ar fi echivalente.

Tema sǎnǎtǎţii publice este de strictǎ actualitateîn prezentul context politic, deoarece presiuneavenitǎ din cercurile de interese economice a generatdorinţa de schimbare a actualului mod de organizarea sistemului sanitar. La solicitarea instituţieiprezidenţiale, Ministerul Sǎnǎtǎţii a iniţiat lasfârşitul anului 2011 un proiect de Lege privindreforma în sistemul sanitar din România. Acestaprevedea reorganizarea spitalelor sub forma unorasociaţii sau fundaţii ori a unor societǎţi comerciale,într-un cuvânt privatizarea spitalelor publice, dupǎce în cursul aceluiaşi an 2011, au fost închise unnumǎr de 65 de spitale declarate ca fiind nerentabile.Aceastǎ tezǎ a fost reluatǎ recent de cǎtre MinisterulSǎnǎtǎţii şi introdusǎ în agenda publică.

Protestele spontate ale populaţiei din ianuarie2012, în lipsa unei reacţii ferme din partea socie-tǎţii civile, şi motivul pentru care ele au fostdeclanşate, au demonstrat că sănătatea şi funcţio-narea sistemului public de asistenţă medicală senumără printre preocupările principale şi imediateale cetăţenilor. Cetăţenii şi-au manifestat în moddemocratic opţiunea privitoare la sistemul publicde sǎnǎtate, iar politicienii au obligaţia de a ţinecont de aceasta şi de a veni cu soluţii ca sistemulpublic de sănătate din România să asigure accesultuturor la servicii de calitate medicale.

Un act medical de calitate se poate obţine, atâtprintr-un management riguros şi eficient alcalităţii actului medical în sine, cât şi printr-ocalitate crescută a managementului resurselorumane şi materiale implicate în asigurareasănătăţii populaţiei. În contextul descentralizariiadministrării spitalelor şi, prin aceasta, expuneriilor în faţa influenţelor politice locale şi deciziilor,uneori discreţionare, ale managerilor (care, dinpăcate, nu se dovedesc întotdeauna a fi înconcordanţă cu ce este necesar pentru un actmedical de calitate), se simte nevoia existenţeiunui organism centralizat care să îndeplineascaacest, putem să-l numim, control exercitat de cǎtreautoritatea centralǎ din domeniu, respectiv,Ministerul Sǎnǎtǎţii.

Nu doar ţările din fostul bloc comunist aurealizat reforme în sectorul sanitar; măsuri dereformă, de mai mică sau mai mare anvergură aufost luate, practic, în ultimele două decenii, întoate ţările membre ale Uniunii Europene. Studiirecente legate de percepţia populaţiei asupra acestorreforme arată că, dintre toate reformele, oameniisunt conştienţi, în cea mai mare măsură, de ceadin domeniul sanitar. Acest lucru se întâmplăprobabil şi pentru că se simt afectaţi personal înmod negativ de schimbările din acest domeniumai mult decât de altele. Aşadar, reformele dindomeniul sanitar se află nu doar pe agenda guver-nelor, ci constituie o preocupare importantă şipentru populaţia ţărilor în care au loc14.

Conţinutul reformelor actuale şi propuse, esteîn concordanţă cu procesul general de tranziţie dinRomânia.

De-a lungul timpului au fost descrise mai multetipuri de sisteme de sănătate cu anumite carac-teristici organizatorice şi de finanţare, având învedere modul de colectare a fondurilor, plata medi-cilor şi plata spitalelor15. Regăsim astfel în ţărileEuropei Centrale şi de Est sisteme de sănătate careau fost inspirate după ideile lui Semashko, datânddin anii ’20. În prezent, majoritatea ţărilor dinfostul bloc socialist sunt în perioada de tranziţiespre sisteme de sănătate alternative. În Europa deVest există două tipuri de sisteme de sănătate dinComunitatea Europeană şi Asociaţia Europeană aLiberului Comerţ: Sistemul de Sănătate tip„Beveridge” şi de tip „Bismark”. În SUA,funcţionează un alt model de sisteme de sănătate,bazat pe asigurări private, voluntare16.


14 Popa Adela Elena, Medici şi Pacienţi – Douăperspective asupra reformei şi descentralizării din sistemulsanitar, http://www.revistacalitateavietii.ro, p. 4.

15A se vedea Constantinescu, D. A., Ungureanu, A. M.,Ghenoiu, A., Rotaru, A., Popescu, D., Stoica, A., 2000,Management comparat, Ed. Colecţia Naţională, Bucureşti;Hidoş, C., Hidoş, S., Hidoş, F., 1992, Management-teorie şipractică, Ed. Romcart S.A. Bucureşti; Busoi C.S., 2010,Sisteme de sănătate, Rev. Management în sănătate,XIV/2/2010.

16A se vedea Văidean V.L., Maşca S., Cumpănaşu E.,2010, Studiu privind metodele clasice de finanţare aserviciilor de sănătate, Revista de Studii şi CercetăriEconomice Virgil Madgearu, Anul III, Nr.1, Cluj-Napoca;Nistor I., 2008, Sisteme de sănătate – studiu comparativ,vol. Reforma sistemului asigurărilor sociale din România învederea aderării la Uniunea Europeană, Casa Cărţii deStiinţă, Cluj-Napoca; Murthy N.R.V., Ukpolo V., 1994,Aggregate health care expenditure in the United States:evidence from cointegration tests, Applied Economics 26 (8).

În România, domeniul sănătăţii este guvernatde o bogată legislaţie cu rol de reglementare.Sistemul legislativ de norme juridice se bazeazăpe prevederile constituţionale naţionale. Dease-menea, sistemul legislativ naţional este completatşi armonizat cu reglementări interne în concor-danţă cu regulamentele Parlamentului Europeanşi al Consiliului Europei, incidente domeniului.Uniunea Europeană completează şi sprijină efor-turile naţionale ale ţărilor membre în ceea cepriveşte cooperarea dintre state, iar OrganizaţiaMondială a Sănătăţii oferă suport tehnic activităţiidin domeniul medical prin sporirea gradului decomplementaritate a serviciilor de sănătate.

Organismele cu rol hotărâtor în planificarea,coordonarea şi finanţarea sistemului medicalromânesc sunt coordonate, subordonate sau se aflăsub autoritatea Ministerului Sănătăţii. Alţi actoriindependenţi Ministerului Sănătăţii, participanţiîn sistemul de sănătate sunt: Ministerul Justiţiei,ministerul Administraţiei şi Internelor, MinisterulApărării Naţionale, Ministerul Agriculturii, Mi-nisterul Transporturilor, Ministerul EducaţieiNaţionale, etc.

Alături de Ministerul Sănătăţii şi Direcţiile deSănătate Publică Judeţene, principalele structuriorganizatorice implicate în sistemul de îngrijiri desănătate sunt:

– Casa Naţională de Asigurări de Sănătate,Casele de Asigurări de Sănătate Judeţene şi Caselede Asigurări ale unor ministere cu reţea proprie deunităţi medicale (Casa Asigurărilor de Sănătate aApărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şiAutorităţii Judecătoreşti, Casa Asigurărilor deSănătate a Ministerului Transporturilor, Construc-ţiilor şi Turismului),

– Colegiul Medicilor din România şi colegiilejudeţene ale medicilor, precum şi alte organizaţiiprofesionale similare (Colegiul Medicilor Dentişti,Colegiul Farmaciştilor, Ordinul AsistenţilorMedicali Generalişti, Moaşelor şi AsistenţilorMedicali din România, Ordinul Biochimiştilor,Biologilor şi Chimiştilor),

– furnizori de servicii de sănătate individuale:cabinete medicale, spitale, centre de diagnostic şitratament, farmacii, laboratoare, alţi furnizori (deasistenţa medicală de recuperare-reabilitare, deîngrijiri medicale la domiciliu, de serviciimedicale de urgenţă şi transport sanitar, furnizoride dispozitive medicale destinate recuperării unordeficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu).

Responsabilitatea Ministerul Sănătăţii este de adezvolta politica naţională de sănătate, iar camisiune are rolul de a implementa strategia şipolitica guvernului în domeniul asigurării sănătăţiişi a reformei în sectorul sanitar.

În România, din analiza principalilor indicatoridemografici se desprind următoarele concluzii:

– Populaţia României este în scădere şiîmbătrânită; această tendinţă este înregistrată şi încelelalte ţări ale Uniunii Europene;

– Populaţia continuă să scadă constant încă din1990 (de la 23 milioane de locuitori), ajungând înanul 2014 la 19,6 milioane de locuitori;

– Îmbătrânirea populaţiei din România esteconsecinţa scăderii natalităţii, fertilităţii şimortalităţii;

– Natalitatea a înregistrat uşoare fluctuaţii,tendinţa generală marcând o scădere accentuată înperioada analizată;

– Afecţiunile cardiovasculare reprezintăprincipala cauză de mortalitate din România(507,85%ooo – 2012), în scădere în ultimii aniavând în vedere intervenţiile în sănătate;

– Mortalitatea prin tumori înregistrează valorirelativ mari ale acestui indicator, 182,18%ooo(2012), tendinţa fiind în creştere, în timp ce înmajoritatea ţărilor Uniunii Europene acestindicator are un trend descendent;

– Mortalitatea prin cancer de col uterin este ceamai crescută din UE, având o tendinţă ascendentăsemnificativă;

– Speranţa de viaţă este considerabil mai micădecât media UE, cu toate că pe parcursul ultimelortrei decenii acest indicator a crescut continuu; lanivelul Uniunii Europene valoarea medie este de80,58 ani în 2013, iar în România 74,69 (2012);diferenţa dintre femei şi bărbaţi în ceea ce priveştesperanţa de viaţă la naştere este mare în ţările fostecomuniste, printre care şi România – 7,38 ani17.

Calitatea serviciilor medicale reprezintă oprioritate pentru toţi actorii implicaţi în sistemulde sănătate: furnizorii de servicii medicale;consumatorii de servicii medicale; terţ plătitorii(instituţii/organizaţii guvernamentale).

Conceptul de calitate include trei dimensiunifundamentale:

– Calitatea profesională (standarde de practică) –profesioniştii din domeniul medical stabilesccondiţiile pe care trebuie să le îndeplinească


17 Sursa WHO/Europe, European HFA Database.

produsul sau serviciul, implică competenţa tehnică(ghiduri de practică, protocoale clinice, măsuri decontrol al infecţiilor, integrarea serviciilor desănătate);

– Satisfacţia pacientului (aşteptările pacien-tului), criteriu mai mult subiectiv, analizat dinprisma pacientului: cum se simte, cum a fosttratat, cum i-au fost îndeplinite aşteptările, dacă aavut posibilitatea să pună întrebări, etc.);

– Managementul calităţii totale (însumeazăcalitatea serviciilor şi calitatea sistemului) permitegestionarea resurselor în cadrul limitelor stabilitede autorităţi;

Responsabilizarea pacientului în păstrareapropriei sănătăţi, prin obligativitatea efectuăriicontroalelor medicale periodice şi dezvoltareaserviciilor preventive, pot să ducă la o mai bunăstare de sănătate a pacienţilor dar şi la depistareaunor afecţiuni în stadiu incipient. Prinimplementarea unor programe de screeningderulate prin medicii de familie şi mediciispecialişti, dar şi monitorizarea corectă apacienţilor cu afecţiuni cronice, pot să rezolveprincipalele probleme de sănătate pe care azi leregăsim în sistemul de sănătate. Toate acesteservicii implică costuri mult mai mici decât celepe care le regăsim în sistemul spitalicesc. Seimpune cu precădere continuarea integrării şicorelării serviciilor de sănătate prin dezvoltareaasistenţei medicale primare, medicinei şcolare,asistenţei comunitare şi a unităţilor medico-socială, în vederea degrevării spitalelor cu cazurisimple, care ar putea fi rezolvate în aceste unităţi,mult mai ieftin şi cu aceeaşi eficacitate. Spitalelear putea astfel gestiona mult mai bine, din punctde vedere financiar, cazurile grave, serioase, cepun în pericol viaţa pacientului.

La noi în ţară spitalele au suferit profundemodificări după anul 1990, ce au vizatrestructurarea, descentralizarea, concomitent cureducerea costurilor. Cele mai importante reformela nivelul spitalelor au avut loc între 2009-2013.

Numărul de spitale publice în ţara noastră asuferit minime modificări în perioada 1990-2010,când regăsim o medie de 425 de spitale. O scăderebruscă, de aproximativ 15% a numărului despitale are loc în anul 2010, odată cu amplareformă de restructurare a serviciilor spitaliceştiprin desfiinţarea a 67 de spitale.

Numărul spitalelor private din România acunoscut un trend ascendent după anul 2000.

Modificarea legislaţiei, posibilitatea contractăriide servicii cu CNAS, au dus în ultimii ani lacreşterea numărului spitalelor private, dar şi la odezvoltare a acestor spitale.Numărul crescut alspitalelor private din ultimii doi ani analizaţi(2012-2014), este datorat restructurării spitalelorpublice, regăsind unităţi din sistemul public careau trecut în sistemul privat.umărul de spitale şiNumărul de paturi în spitale este în continuăscădere atât în România cât şi în ţările UE.Comparativ cu ţările UE, numărul personaluluimedical din Romînia este redus însă acoperirea cumedici în România are o tendinţă de creştere înultimii ani în ciuda masivei migraţii a cadrelormedicale calificate către ţări din occident. Duratamedie de spitalizare înregistrează la nivel euro-pean un trend descendent la toate statele luate înstudiu.

Centrarea sistemului de sănătate pe cetăţeaneste un concept relativ nou pus în practică decâţiva ani şi permite existenţa unui sistem destructuri dinamice şi integrate care se pot adapta lanevoile polulaţiei luată ca întreg (comunitate) sauindividual (pacient)18. Principiul acestui concepteste personalizarea serviciilor medicale de săntatefurnizate şi include:

– serviciile medicale sunt adaptate nevoilor desănătate ale populaţiei;

– sistemul de sănătate trebuie să fie capabil săîncurajeze procesul de luare în comun a deciziilor,consumatorul de servicii devenind astfel unpartener în stabilirea politicilor de sănătate;

– pacientul să nu mai fie un simplu utilizatorde servicii de sănătate ci un consumator care sădecidă ce este mai bine pentru propria lui sănătate,dar în acelaşi timp şi o responsabilizare mai marea acestuia.

Dezvoltarea în cadrul sistemului de sănătate aunei culturi a calităţii, va permite o îmbunătăţirecontinuă a calităţii prin identificarea deficienţelor,corectarea şi monitorizarea acestora. Calitateaînseamnă şi existenţa unui sistem informaţionalcare să permită asigurarea de feedbackpersonalului medical, autorităţilor sanitare, dar şiorganizaţiilor de pacienţi. În acest sens se impunerealizarea unei analize a percepţiei acestorcategorii de persoane privind serviciile medicale.


18A se vedea Björnberg A., 2012, Health ConsumerPowerhouse, Euro Health Consumer Index, 2012, disponibilonline la www.healthpowerhouse.com/ehci.

Satisfacţia angajaţilor este un important factorîn obţinerea unui comportament motivant (atitudine,convingere) al acestora. Cea mai importantăresursă în management este resursa umană, deaceea gestionarea optimă a resurselor umanereprezintă o adevărată provocare.

În prezent problema principală în manage-mentul resurselor umane o reprezintă menţinereaangajaţilor, personalului medico-sanitar în sistem,înţelegerea motivelor pentru care ei părăsesc orga-nizaţia şi soluţiile ce pot fi implementate pentruca aceşti angajaţi să rămână în organizaţie19.

Climatul organizaţional generat de misiunea,profilul, mediul intern sau extern al organizaţiei,influenţează de asemenea deciziile manageriale.În organizaţiile medicale predomină stilul logic deînvăţare caracterizat prin rigurozitate şi expertizătehnică, ceea ce explică faptul că prin oferireaunor metode potrivite tipologiei angajaţilor poatefi modificat comportamentul organizaţional.

Percepţia pacientului în privinţa calităţii servi-ciilor medicale este una eminamente de ordinsubiectiv. Pacientul, în cele mai multe cazuri, nudispune de calificare şi expertiza necesare uneievaluări obiective în privinţa calităţii intrinseci aactului medical privită din punct de vedereprofesional. Pacientul evaluează serviciul medicalîn funcţie de gradul său de confort psihic avut peparcursul acordării serviciilor respective. Cel maiimportant factor pentru câştigarea încrederiipacientului în corpul medical este comunicarea.

În scopul eficientizării asistenţei medicalespitaliceşti sunt realizate o serie de studii învederea evidenţierii principalelor probleme dinsănătate şi elaborarea de măsuri corespunzătoare.Am efectuat, de asemenea, un astfel de demers,pentru a pune la dispoziţia factorilor decidenţi,informaţii privind calitatea şi accesibilitateaserviciilor de sănătate, problemele existente,impactul politicilor şi al intervenţiilor din dome-niul sănătăţii, privite din prisma managerilor despital, personalului medical şi al pacienţilor.

S-a realizat o analiză a percepţiei actorilorimplicaţi în acordarea serviciilor medicale:personal medical, pacienţi, autoritǎţi publice curesponsabilitǎţi în domeniu. Astfel, efectuat o

cercetare sociologicǎ privind sondarea încrederiipopulaţiei în calitatea serviciilor medicale, aştep-tǎrile referitoare la nevoile cǎrora trebuie sǎrǎspundǎ sistemul sanitar din perspectiva auto-ritǎţilor responsabile, din perspectiva cetǎţenilorbeneficiari ai serviciilor de sǎnǎtate publicǎ dar şia personalului medical. S-a analizat în ce mǎsurǎreformarea sistemului de sǎnǎtate reprezintǎ oprioritate la acest moment în ţara noastrǎ şi în cefel a fost perceputǎ descentralizarea serviciilormedicale de cǎtre stakeholderii mai sus amintiţi.Cercetarea şi-a propus sǎ afle un rǎspuns laîntrebarea: trebuie continuate mǎsurile de descen-tralizare a serviciilor de sǎnǎtate publicǎ? oridimpotrivǎ ar fi mai eficientǎ revenirea la sistemulcentralizat pentru oferirea acestor servicii.

Scopul principal al studiului a fost identificareacelor mai relevante obiecţii ale managerilor despital, personalului medical şi ale pacienţilor, înraport cu serviciile medicale.

Obiectivele principale ale studiului, înevidenţierea factorilor care determină performanţafuncţională a spitalelor precum şi principaleleprobleme, au fost:

– identificarea acesibilităţii şi adresabilităţii launitatea spitalicească

– evaluarea principalelor aspecte privindcalitatea serviciilor acordate/primite

– analiza unor aspecte privind îmbunătăţireacadrului legislativ

– evaluarea gradul de satisfacţie al furnizoruluişi consumatorului de servicii de sănătate

– compararea percepţiei asupra serviciilormedicale public-privat.

Cercetarea sociologică a fost bazată pe unstudiu de tip cantitativ, tip chestionar, administratde operatorul de interviu.

Studiul s-a efectuat în perioada februarie 2014– august 2015. Selecţia participanţilor pentrucercetare a fost parţial randomizată. Au fost distri-buite 1500 de chestionare: 56 personalului deconducere; 722 personalului medical; 722 pa-cienţilor.

Din cele 1500 de chestionare au fostcompletate corect doar 1.240 de chestionare astfelanaliza a fost efectuată pe cele 1.240 chestionarevalide. Personalul medical intervievat lucrează înproporţie de 93,60% în spitale de stat, cei cuvârsta sub 40 ani au reprezentat 42,05% din totalulpresonalului medical. Vârsta medie a fost de


19A se vedea Aubrey C., Daniels M., 2007,Managementul performanţei: strategii de obţinere arezultatelor maxime de la angajaţi, Ed. Polirom, Iaşi; a sevedea şi Ciobanu I. 2009, Managementul strategic alresurselor umane, Ed. Polirom Iaşi.

44,32±8,41 ani. Raportul bărbăţi/femei a fost de1:1,6, iar cel urban/rural de 3,0:1.

Aproape jumătate dintre personalul medical auavut studii universitare sau postuniversiare(48,45%), din care 192 sunt medici, 68 asistenţimedicali şi 5 biologi şi biochimişti.

Pacienţii intervievaţi au provenit în procent de93,56% din spitalele publice.

Aproape 70% dintre pacienţi au avut vârstepeste 50 ani (68,76%), vârsta medie fiind de58,49±9,33 ani. Rapoartele bărbaţi/femei şiurban/rural au fost de 1,1:1. Jumătate dintrepacienci au avut studii liceale (50,08%) _i peste50% au fost pensionari (51,49%).

Din analiza acestor chestionare putem structuracâteva tipuri de percepţii semnificative pentruvaloarea lor ştiinţifică întrucât interpretareaacestor rezultate poate să ne ofere o imaginerelevantă privită din perspectiva tuturor celor treitipuri de actori implicaţi:

– motivele pentru care au ales spitalul în carelucrează/s-au internat, au fost:

– reputaţia spitalului (60,71%) pentrupersonalul de conducere;

– loc de muncă stabil (91,04%) şi reputaţiaspitalului (57,95%) pentru personalul angajat;

– localizarea (64,52%), recomandarea medi-cului (48,82%) şi competenţa personalului(34,69%), pentru pacienţi;

– prestigiul spitalului, aspectul clădirii suntconsiderate importante şi foarte importante deaproximativ 80% din personalul medical şi doaraproximativ 35-50% pentru pacienţi.

Din punct de vedere al dotării spitalului, amobţinut următoarele răspunsuri:

– majoritatea personalului de conducere(57,14%) nu au achiziţionat aparatură performantăîn ultimul an; asigură materiale consumabile(64,29%), asigură medicamente (85,71%) şireactivi pentru analizele medicale (89,29%), iar71,43% consideră că nivelul preţului este rezo-nabil în raport cu calitatea primită.

– personalul medical acordă o importanţădeosebită riscurilor minime profesionale (76,79%),existenţa de medicamente şi materiale sanitare(70,38%) şi aparaturii medicale moderne(42,41%).

– pacienţii acordă importanţă promptitudiniianalizelor şi examinărilor (86,87%), existenţa demateriale sanitare (83,99%), servicii de calitate

indiferent de acordarea de atenţii personaluluimedical (76,14%).

Percepţia în privinţa condiţiilor igienico-sanitare şi serviciilor acordate a fost:

– pentru personalul de conducere curăţenia estebună şi foarte bună (71,43%), există substanţedezinfectante (64,28%) şi lenjeria de patcorespunzătoare (78,36%);

– personalul medical apreciază bune şi foartebune serviciile medicale acordate pacienţilor(79,97%), 66% ar apela în calitate de pacient laserviciile spitalului;

– pacienţii apreciază pozitiv curăţenia din spitalşi aspectul saloanelor (80%), fiind însă mai puţinimulţumiţi cu lenjeria de pat (48,51%) şi prompti-tudinea servirii mesei (5,49%)

Din punct de vedere financiar am obţinuturmătoarele răspunsuri:

– 64,29% din personalul de conducere consi-deră finanţarea insuficientă, autorităţile locale nuau contribuit semnificativ la finanţarea unităţii;64,28% declară depunerea de proiecte în vedereaobţinerii de fonduri europene, iar 28,57% l-auimplementat;

– personalul medical consideră important şifoarte important nivelul salarizării (87,93%),acordarea tichetelor de masă (94,15%);

În ceea ce priveşte îmbunătăţirea cadruluilegislativ, am obţinut următoarele rezultate:

– 75,56% din personalul de conducere, 80,26%din personalul medical şi 90,89% din pacienţi,consideră că nu ar fi mai eficientă administrareaprivată a fondurilor publice de asigurări desănătate;

– 75% din personalul de conducere, 7,86% dinpersonalul medical şi 35,32% din pacienţi, consi-deră că ar fi utilă transformarea spitalelor înfundaţii de interes public,

– 53,58% din personalul de conducere, 87,02%din personalul medical şi 81,95% din pacienţi, nusunt de acord cu privatizarea unităţilor sanitarepublice,

– 92,86% din personalul de conducere, 16,63%din personalul medical şi 19,47% din pacienţi,sunt de acord cu desfiinţarea unităţilor sanitareneperformante;

– aproximativ 75% din personalul de condu-cere şi medical consideră că nivelul de salarizareeste un factor de stabilizarea personalului medicalîntr-o unitate sanitară;


– personalul medical este mulţumit şi foartemulţumit cu privire la serviciile acordate în spital(95%), au încredere în spital (91,04%) şi ar apelala serviciile spitaliceşti în calitate de pacient(81,17%);

– pacienţii sunt mulţumiţi şi foarte mulţumiţide serviciile acordate în spital (80%), au încredereîn spital (81,79%) şi ar apela la serviciilespitaliceşti în viitor (84,46%);

– 96,43% din personalul de conducere, 87,02%din personalul medical şi 64,05% din pacienţi,declară că drepturile pacienţilor sunt respectate.

Percepţia asupra îngrijirile medicale din insti-tuţile private este următoarea:

– 78,57% din personalul de conducere şi88,12% din personalul medical consideră căspitalele private care au contract cu CNAS fac oconcurenţă inadecvată spitalelor publice;

– majoritatea consideră faptul că conlucrareaasigurărlor private cu cele obligatorii de asistenţămedicală ar aduce beneficiu unităţilor medicale(96,43% – personal de conducere, 80,62% –personal medical);

– 75% din personalul de conducere şi doar 40%din personalul medical, consideră că asigurărileprivate de sănătate pot soluţiona unele problemedin unităţile sanitare;

– pacienţii recomandă spitalele private înproporţie de 15,54%, datorită în special costurilorcrescute, cu toate că evaluează aceste servicii cafiind bune şi mult mai bune (70%).

Pe baza cercetărilor efectuate, coroborate cucele mai recente date din literatura de specialitate,considerăm utilă formularea unor recomandări învederea îmbunătăţirii acordării asistenţei medicalespitaliceşti. Aceste intervenţii trebuie să vizezeprincipalele domenii de activitate economico-socială, efectuându-se în plan legislativ, coroboratcu cel educaţional, socio-economic şi medical.Strategiile de intervenţie trebuie conturate la toatenivelele de resurse disponibile ale spitalului:umane, financiare şi materiale.

Principalele probleme identificate în urmaanalizei efectuate sunt: modificările legislative

frecvente, care fac imposibilă elaborarea uneistrategii pe termen lung a spitalului; autonomiamanagerială scăzută, care duce la scăderea capa-cităţii spitalului de a răspunde prompt la schim-bările sociale şi de piaţă ce se află în continuăschimbare; finanţarea activităţii spitaliceşti nustimulează utilizarea eficientă a fondurilor alocateşi a creşterii calităţii serviciilor medicale; migrareapersonalului medical datorită veniturilor redusegenerate de lipsa unor criterii clare pentru apre-cierea performanţei şi a unor politici coerente depersonal pe termen mediu şi lung; dotarea tehnicăa unităţilor spitaliceşti datorită lipsei unui plannaţional pe termen mediu şi lung a serviciilormedicale spitaliceşti.

Pentru a rezolva aceste probleme se impuneadaptarea legislaţiei existente, dar şi accelerareaprocesului de finalizare a proiectelor aflate deja încurs. Principalul act normativ vizat este Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Propunerile de ordin general care vizeazăîmbunătăţirea serviciilor medicale spitaliceşti arputea fi concluzionate astfel: crearea unor clustereîn sănătate (spitale, universităţi de medicină,autorităţi publice locale) în vederea creerii unorpolitici locale sau regionale cu scopul de a acordaservicii de sănătate specifice populaţiei deservite;integrarea serviciilor medicale pe toate nivelele şidezvoltarea serviciilor de asistenţă medicalăcomunitară integrată şi asigurarea acestor serviciide furnizori de servicii comunitari (echipă multi-disciplinară); modificarea statutului spitaluluipublic, pentru o mai mare autonomie şi flexi-bilitate în asigurarea unui management eficient;salarizarea personalului medical pe criterii deperformanţă; organizarea de achiziţii publicecentralizate în vederea combaterii fraudei înprocedura de achiziţii publice; precum şi respon-sabilizarea pacientului privind propria sănătate,prin introducerea de obligaţii şi responsabilităţi înLegea 46/2003 privind drepturile pacientului şimodificarea titlului acestei legi, în sensul de areflecta aceste responsabilităţi, spre exempluLegea drepturilor şi responsabilităţilor pacientului.


1. Consideraţii introductiveÎn cadrul evoluţiei societăţii umane, s-au

cristalizat tot mai multe nevoi ale omului. Totuşi,indiferent de perioada1 în care ne-am aflat, omul acăutat mereu să îşi satisfacă cel puţin douătrebuinţe: aceea de hrană şi de locuinţă. Nevoia delocuinţă este într-o strânsă legătură cu cea deexistenţă a unei familii. Putem spune că existenţaunei familii depinde de existenţa unei locuinţe defamilie. Dacă până nu de mult, noţiunea de„locuinţă de familie” era o noţiune doctrinară,observăm că actualul Cod civil reglementeazăexpres această instituţie a locuinţei de familie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, înjurisprudenţa sa, a dat o interpretare autonomăasupra noţiunii de familie, locuinţă de familie şidomiciliu.

Articolul analizează problematica dreptului larespectarea vieţii private şi de familie precum şi adomiciliului cu referire la cauza Ivanova &

Cherkezov v. Bulgaria, 2016. În speţa analizată,petiţionarii au reclamat faptul că autorităţile dinBulgaria urmăresc să le demoleze unica locuinţăpe care o au motiv pentru care s-ar încălca art. 8din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului2

precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie3.Noutatea adusă de această cercetare vizează

modul în care Curtea Europeană a analizat cerereareclamanţilor din perspectiva principiului pro-porţionalităţii, ajungând la concluzia că, demo-larea unicei locuinţe a reclamanţilor ar aduceatingere prevederilor art. 8 ale Convenţiei Euro-pene, chiar dacă locuinţa este construită fărăautorizaţie de construire cu menţiunea că recla-manta este coproprietar asupra terenului.

2. Starea de faptReclamanţii Mavruda Dimitrova Ivanova şi

Ivan Yankov Cherkezov, ambii cetăţeni bulgari,locuiesc în satul Sinemorets, Bulgaria. Iniţialaceştia au locuit în Burgas, Bulgaria, dar datorităpierderii locului de muncă, a cheltuielilor tot maimari şi a stării precare de sănătate, au decis să semute în satul Sinemorets iar cu economiile pe care


* Student doctorand, Şcoala Naţională de Studii Politiceşi Administrative (SNSPA) din Bucureşti, Facultatea deAdministraţie Publică.

1 A se vedea V. D. Zlatescu, I. Moroianu-Zlătescu, Reperepentru o filosofie a drepturilor omului, ed. a 2-a, IRDO,Bucureşti, 2003.

2 Privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.3 Privind protecţia proprietăţii.

ASPECTE PRIVIND ÎNCĂLCAREA DREPTULUILA RESPECTAREA VIEŢII PRIVATE ŞI DE FAMILIE

PRECUM ŞI A DOMICILIULUI ÎN JURISPRUDENŢA CEDO

GRAŢIAN URECHIATU-BURIAN*

Abstract:

Within the evolution of human society more and more human needs have taken shape. However, regardless of the periodin which we were, man has always sought to satisfy at least two needs:food and a home. The need for a home is a closeconnection with the existence of a family. We can say that having a family depends on the existence of family homes. Ifuntil recently, the notion of „family home” was a doctrinal notion, we see that the current Civil Code expressly states theinstitution of the family home. European Court of Human Rights in its case-law, gave an autonomous interpretation of thenotion of family, family-home and home.

Keywords: home, family-home, demolition, human rights.

Résumé:Dans l'évolution de la société humaine, de plus en plus de besoins humains émergents ont pris forme. Cependant,

indépendamment de la période historique, l'humanité a toujours cherché à satisfaire au moins deux besoins: la nourritureet le logement. La nécessité d'un foyer est étroitement liée à l'existence d'une famille. On peut dire ainsi que le fait deposséder une famille dépend de l'existence de maisons familiales. Si, jusqu'à récemment, la notion de «foyer familial» étaitune notion doctrinale, on observe que le Code civil actuel énonce expressément l'institution du foyer familial. La Coureuropéenne des droits de l'homme dans sa jurisprudence a donné une interprétation autonome de la notion de famille, defoyer familial et de foyer.

Mots-clés: maison, maison familiale, démolition

le au să construiască o casă. Astfel, în anul 2005,aceştia s-au mutat şi au construit pe terenul deţinutîn calitate de coproprietar de Mavruda DimitrovaIvanova o casă din cărămidă cu un etaj fără a aveaautorizaţie de construire.

În anul 2006, ceilalti coproprietari ai terenuluiau anunţat-o pe Mavruda Dimitrova Ivanova cănu sunt de acord cu realizarea constucţiei şi ausomat-o să oprească lucrările, în caz contrar se voradresa autorităţilor publice în vederea demolăriiconstrucţiei.

La sesizarea celorlalţi coproprietari, în anul2011, autorităţile publice din Bulgaria au constatatexistenţa construcţiei şi lipsa autorizaţiei deconstruire. Autorităţile publice, au dispus printr-un act administrativ demolarea construcţiei.

Reclamanta Mavruda Dimitrova Ivanova s-aadresat instanţelor naţionale care i-au respinscererea de anulare a actului administrativ dedemolare ajungând până la Curtea SupremăAdministrativă fără a avea succes.

Reclamanţii susţin că locuiesc în casa cupricina în mod paşnic, de aproape 7 ani, iar au-torităţile publice cunoşteau foarte bine faptul căimobilul a fost construit fără autorizaţie. Recla-manţii au arătat că imobilul există în evidenţaautorităţilor publice, aceştia şi-au plătit mereutaxele şi impozitele şi în plus domiciliul acestoraera stabilit în actele de identitate ca fiind înrespectivul imobil. Evident domiciliul lor apare şiîn registrele autorităţilor publice ca fiind înrespectivul imobil. În plus, reclamanţii susţin cămulte din construcţiile din satul Sinemorets nu auautorizaţie de construire iar situaţia este binecunoscută de localnici şi autorităţile publice.

Reclamanţii arată că nu este afectat nici uninteres public iar situaţia lor nu prezintă o stare depericol. De asemenea reclamanţii arată că au ovârstă înaintată şi au multe probleme de sănătate.În plus, demolarea unicei locuinte va pune pedrumuri 2 oameni bătrâni şi bolnavi care în celedin urmă vor fi nevoiţi să solicite sprijin şiprotecţie socială din partea instituţiilor statului şideci realizarea unor cheltuieli din partea statului.

Astfel, reclamanţii susţin că măsura demolăriiunicei lor locuinte nu este proporţională raportat lasituaţia de fapt existentă. În plus, reclamantaMavruda Dimitrova Ivanova a subliniat că măsurademolării construcţiei încalcă art. 1 din Protocolulnr. 1 la Convenţie.

3. Reglementări internaţionalePotrivit prevederilor art. 8 din Convenţia

Europeană a Drepturilor Omului, „Dreptul larespectarea vieţii private şi de familie” stabileşteprin alin. 1 regula: „Orice persoană are dreptul larespectarea vieţii sale private şi de familie, adomiciliului său şi a corespondenţei sale”. Alin. 2al art. 8 stabileşte situaţiile în care se pot realizarestrângeri ale dreptului la respecul vieţii privateşi de familie: „Nu este admis amestecul uneiautorităţi publice în exercitarea acestui drept decâtîn măsura în care acesta este prevăzut de lege şiconstituie, într-o societate democratică, o măsurănecesară pentru securitatea naţională, siguranţapublică, bunăstarea economică a ţării, apărareaordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţiasănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţiloraltora”.

La nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite,Declaraţia Universală a Drepturilor Omului4,prevede la art. 12 că „nimeni nu va fi supus laimixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familiasa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nicila atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale” şi„orice persoană are dreptul la protecţia legiiîmpotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri”.

De asemenea, Pactul internaţional cu privire ladrepturile civile şi politice, stabileşte în art 17faptul că „Nimeni nu va putea fi supus vreunorimixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară,în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici laatingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale”5.

4. Aspecte generale privind sfera protecţieioferită de art. 8 din Convenţia Europeană aDrepturilor Omului

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,prin art. 8 protejează o sferă foarte largă şiimportantă de interese de natură personală privind,dreptul la viaţa privată, viaţa de familie, corespon-denţa şi domiciliul. În literatura de specialitate s-asubliniat faptul că toate aceste drepturi secircumscriu noţiunii de „drept la intimitate”6.


4 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Emil Marinache,Rodica Şerbănescu, Ion Oancea (coordonatori), Principaleleinstrumente internaţionale privind drepturile omului la careRomânia este parte, vol. I, Instrumente universale, ed. a 4-a,revizuită şi adăugită, IRDO, 1999, p. 8.

5 Ibidem, p. 30.6 J.F. Renucci, Droit europeen des droits de l`homme, 3e

edition, LGDJ, Paris, 2002, p. 150

Convenţia Europeană a Drepturilor omului nua definit noţiunile de dreptul la viaţa privată, viaţade familie, corespondenţa şi domiciliul, acestenoţiuni fiind interpretate de către CurteaEuropeană a Drepturilor Omului în mod concret înfuncţie de situaţia de fapt supusă judecăţii.

În cele care urmează vom prezenta sinteticsfera dreptului la viaţa privată, viaţa de familie,corespondenţa şi domiciliul.

Astfel, dreptul la viaţa privată cuprinde: dreptulla secretul vieţii private7; dreptul la identitatepersonală, identitate sexuală8; dreptul la imagine9;dreptul la nume10; dreptul la un mediu sănătos;dreptul la integritate fizică şi psihică; dreptul laidentitate etnică; dreptul la respectul vieţii privateşi modul de viaţă tradiţională al minorităţilor.

Totodată, dreptul la respectul vieţii familialecuprinde: dreptul la căsătorie şi dreptul de aîntemeia o familie; egalitatea în drepturi a soţilor;drepturile copilului natural; relatiile dintre părinţişi copii ca parte a vieţii de familie; menţinereavieţii familiale;

Dreptul la protejarea domiciliului şi acorespondenţei are în vedere protecţia domici-liului11 şi protecţia corespondenţei.

5. Demolarea unicei locuinţe construite fărăautorizaţie de construire şi restrângerile adusedreptului la respectul vieţii private, de familieşi a domiciliului.

Aşa cum am menţionat, art. 8 din ConvenţiaEuropeană a Drepturilor Omului stabileşte în alin1 drepturile protejate iar în art. 2 stabileştesituaţiile în care ingerinţele statului pot fiefectuate, situaţiile în care se pot realizarestrângeri ale dreptului la respecul vieţii private

şi de familie. Aşadar, finalitatea art. 8 din Convenţieeste aceea de a-l proteja pe individ de numai deingerinţele statului. Prin urmare sarcina probei îndovedirea ingerinţei cade în sarcina reclamantului.

O primă condiţie este ca ingerinţa să fieprevăzută de o lege. În acest sens, noţiunea de legepriveste orice act normativ intern, act normativprecis, accesibil, previzibil şi clar12.

Aşadar, termenul de „lege” este o noţiune auto-nomă utilizată de Curtea Europeană a DrepturilorOmului13.

O lege este accesibilă atunci cand textelenormative sunt publicate într-o publicaţie oficială,ori le sunt aduse la cunoştinţă destinatarilor acestora.O lege este previzibilă atunci când este clară, iardestinatarii acesteia conştientizează că legea îipriveşte şi că au obligaţia de a avea o conduităconform legii.

Pe lângă această condiţie, ingerinţa trebuie săfie necesară într-o societate democratică şi trebuiesă aibă un scop legitim.

În ceea ce priveşte speţa de faţă, Curtea Euro-peană a Drepturilor Omului a constatat că ambiireclamanţi locuiesc în fapt în mod concret înimobilul care ar urma să fie demolat şi ambii îşijustifica dreptul la un domiciliu chiar dacă, strictdin punct de vedere juridic doar reclamantaMavruda Dimitrova Ivanova are drepturi legaleasupra terenului, fiind coproprietar.

Sub aspectul temeiului legal în ingerinţastatului, Curtea constată că există o bază legalăclară în legislaţia din Bulgaria14, iar actuladministrativ prin care s-a dispus demolarea a fostemis în temeiul legii interne şi anume Legeaprivind organizarea teritoriului din anul 2001. Înplus Curtea Europeană a Drepturilor Omului aconstatat că reclamanta Mavruda DimitrovaIvanova a parcurs în cadrul sistemului de drept dinBulgaria două căi de atac împotriva actuluiadministrativ prin care s-a dispus demolarea iarcererea acesteia a fost analizată pe fond în


7 A se vedea B. Selejan-Gutan, Protecţia europeană adrepturilor omului, ed. a 4-a, ED. C.H. Beck, Bucureşti,2011, p. 157; cauza Leander c Suediei (1987) http://jurisprudentacedo.com/LEANDER-c.-SUEDIEI-Folosire-de-informatii-consemnate-intr-un-registru-secret-al-politiei-pentru-a-evalua-aptitudinile-unui-candidat-la-un-post-important-pentru-securitatea-nationala.html accesat în datade 20.10.2016 ora 22:15.

8 A se vedea B. Selejan-Gutan, op. cit. pp. 158-160.9 A s vedea cauza Von Hannover c Germaniei, 2004

disponibilă la http://www.lhr.md/news/304.html accesat îndata de 21.10.2016 ora 24:00; A se vedea B. Selejan-Gutan,op. cit. pp. 160-161.

10 A se vedea B. Selejan-Gutan, op. cit. p. 161.11 A se vedea cauza Gillow c. Regatul Unit, în V. Berger,

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ed. a6-a, IRDO, Bucureşti, 2008, pp. 482-487.

12 A se vedea B. Selejan-Gutan, op. cit., p.17913 A se vedea cauza Sunday Times c. Marii Britanii, 1979.14 50. „The interference was lawful. The demolition order

had a clear legal basis in section 225(2)(2) of the TerritorialOrganisation Act 2001 (see paragraphs 12 and 26 above). Itwas upheld, following fully adversarial proceedings, by twolevels of court (see paragraphs 14 and 16 above), and thereis nothing to suggest that it was not otherwise „inaccordance with the law” within the meaning of Article 8 §2 of the Convention”.

concordanţă cu Legea privind organizarea terito-riului din anul 2001.

În ceea ce priveste scopul legitim al măsuriidemolării, Curtea aminteşte că problema construc-ţiilor ilegale este larg răspândită în Bulgaria, iarscopul demolării este acela de a asigura respec-tarea legii şi ordinea în construcţii15.

În ceea ce priveste condiţia ca ingerinţa să fienecesară într-o societate democratică, Curtea aconstatat că locuinţa care ar urma să fie demolatăeste unica locuinţă a reclamanţilor, existând aşadarriscul concret şi efectiv ca aceştia să rămână fărăun domiciliu. De asemenea, Curtea a reţinut căguvernul bulgar le-a propus reclamanţilor sprijinşi asistenţă socială într-un centru de adapost, însă,totuşi acest fapt arată şi mai mult că reclamanţiiau doar o speranţă la un domiciliu.

Reclamanţii arată că nu este afectat nici uninteres public, iar situaţia lor nu prezintă o starede pericol. De asemenea, aceştia susţin că au ovârstă înaintată şi au multe probleme de sănătate.În plus, demolarea unicei locuinţe va pune pedrumuri 2 oameni bătrâni şi bolnavi care în celedin urmă vor fi nevoiţi să solicite sprijin şiprotecţie socială din partea instituţiilor statului şideci realizarea unor cheltuieli din partea statului.

Astfel, reclamanţii arată că măsura demolăriiunicei lor locuinţe nu este proporţională raportat lasituaţia de fapt existentă.

Aşadar, observăm că instanţele din Bulgaria auefectuat o analiză sumară a cererii reclamanţilor,instanţele rezumându-se numai la textul de legecare reglementează condiţiile şi cerinţele privindautorizaţiile de construire, acestea constatând căreclamanta nu deţine o autorizaţie de construire.

Curtea mai reţine că reclamanta a susţinut înfaţa instanţelor naţionale faptul că imobilul esteunica ei locuinţă dar instanţele nu au analizataceste apărări.

6. ConcluziiÎn cauza de faţă, observăm că judecătorii Curţii

Europene a Drepturilor Omului au avut de analizatingerinţa statului raportat la protecţia oferită deart. 8 din Convenţia Europeană a DrepturilorOmului. Aşa cum am observat statul a avut oingerinţă care a respectat în principiu exigenţeleConvenţiei Europene a Drepturilor Omului, maipuţin condiţia ca aceasta să fie necesară într-osocietate democratică. În speţa de faţă măsurademolării unicei locuinţe a reclamanţilor ar aduceatingere prevederilor art. 8 ale ConvenţieiEuropene, chiar dacă locuinţa a fost construită fărăautorizaţie de construire.


15 51. „The Court is satisfied that the demolition wouldpursue a legitimate aim. Even if its only purpose is to ensurethe effective implementation of the regulatory requirementthat no buildings can be constructed without permit, it maybe regarded as seeking to re-establish the rule of law (see,mutatis mutandis, Saliba v. Malta, no. 4251/02, § 44, 8November 2005), which, in the context under examination,may be regarded as falling under „prevention of disorder”and as promoting the „economic well-being of the country”.This is particularly relevant for Bulgaria, where the problemof illegal construction appears to be rife”.


CAPITOLUL I – INTRODUCEREI.1. Procesul de elaborare a StrategieiI.2. Concepte şi terminologie

CAPITOLUL II – INFORMAŢII GENERALERELEVANTE

II.1. Descrierea situaţiei actualeII. 2. Grup ţintă

CAPITOLUL III – PRIORITĂŢI, POLITICI ŞICADRU JURIDIC EXISTENTE

III.1. Priorităţile Programului de GuvernareIII.2. Politici şi cadru juridic existente

CAPITOLUL IV – DEFINIREA PROBLEMEICAPITOLUL V – OBIECTIVE

V.1. ViziuneaV.2. ScopulV.3. Obiectivele generale

CAPITOLUL VI – PRINCIPII GENERALECAPITOLUL VII – DIRECŢII DE ACŢIUNE

VII.1. AccesibilitateAnaliza situaţiei actualeObiectiv generalObiective specificeVII.2. ParticipareAnaliza situaţiei actualeObiectiv generalObiective specificeVII.3. EgalitateAnaliza situaţiei actuale

VII.4. Ocuparea forţei de muncăAnaliza situaţiei actualeObiectiv generalObiective specificeVII.5. Educaţie şi formare profesionalăAnaliza situaţiei actualeObiectiv generalObiective specificeVII.6. Protecţie socialăAnaliza situaţiei actualeObiectiv generalObiective specificeVII.7 SănătateAnaliza situaţiei actualeObiectiv generalObiective specificeVII.8 Statistici şi colectarea datelorAnaliza situaţiei actualeObiectiv generalObiective specifice

CAPITOLUL VIII – REZULTATELE STRATE-GIEI

VIII.1. Rezultatele politicii publiceVIII.2. Rezultatele acţiunilor

CAPITOLUL IX – INDICATORICAPITOLUL X– IMPLICAŢII PENTRUBUGETCAPITOLUL XI – IMPLICAŢII JURIDICECAPITOLUL XII – COORDONARE ŞI MONI-TORIZARE

II. DOCUMENTAR JURIDIC

STRATEGIA NAŢIONALĂ „O SOCIETATE FĂRĂ BARIEREPENTRU PERSOANELE CU DIZABILITATI”,

2016–2020*

CUPRINS

* Publicată în M. Of. I, Nr. 737 bis/22 septembrie 2016.


CAPITOLUL I – INTRODUCERE

Strategia naţională „O societate fără barierepentru persoanele cu dizabilităţi”, 2016–2020,denumită în continuare Strategia, îşi propune săasigure implementarea Convenţiei privind drep-turile persoanelor cu dizabilităţi ratificate deRomânia prin Legea nr. 221/2010 pentru ratifi-carea Convenţiei privind drepturile persoanelor cudizabilităţi, adoptată la New York de AdunareaGenerală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30martie 2007 şi semnată de România la 26 sep-tembrie 2007, cu modificările ulterioare, denumităîn continuare Convenţia, prin seturi de măsuricoerente, integrate şi interinstituţionale.

Convenţia oferă un cadru de elaborare a politi-cilor publice şi de modernizare a practicilor,instrumentelor şi modalităţilor de sprijin încomunitate, care să conducă la participarea deplinăa persoanelor cu dizabilităţi în societate, la o viaţădemnă şi împlinită în comunitate.

România se angajează să mobilizeze resurselenecesare pentru eliminarea barierelor astfel încâtnicio persoană cu dizabilităţi să nu fie discri-minată, marginalizată, exclusă sau abuzată, iaralegerile şi aspiraţiile ei să fie respectate şisprijinite, transpunând astfel în realitate princi-palele priorităţi în domeniul politicilor pentrupersoanele cu dizabilităţi ale Programului deGuvernare,asigurând coerenţa politicilor în dome-niul dizabilităţii precum şi între diferite nivele şimecanisme de guvernantă, dar şi concordanţaacestora cu principiile şi obiectivele stabilite întratatele şi convenţiile internaţionale la careRomânia este parte.

I.1. Procesul de elaborare a Strategiei

Pe parcursul anului 2013, Direcţia ProtecţiaPersoanelor cu Dizabilităţi din cadrul MMFPSPVa demarat procesul de elaborare a proiectului deStrategie, luând în considerare faptul că HotărâreaGuvernului nr. 1175/2005 privind aprobareaStrategiei naţionale pentru protecţia, integrarea şiincluziunea socială a persoanelor cu handicap înperioada 2006-2013 îşi finaliza perioada deimplementare. Proiectul a fost realizat încolaborare şi în urma consultărilor desfăşurateprin dezbateri publice cu reprezentanţi aiautorităţilor publice centrale şi locale, precum şi

cu reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamen-tale din domeniul dizabilităţii.

În luna decembrie 2013, a fost organizată oprimă dezbatere publică cu sprijinul Institutuluipentru Politici Publice şi în prezenţa repre-zentanţilor următoarelor instituţii publice şi orga-nizaţii neguvernamentale: Ministerul Transpor-turilor, Ministerul Dezvoltării Regionale şiAdministraţiei Publice, Agenţia Naţională pentruOcuparea Forţei de Muncă, Agenţia Naţională dePlăţi şi Inspecţie Socială, Direcţia ProtecţiaCopilului din cadrul Ministerului Muncii,Familiei, Protecţiei Sociale şi PersoanelorVârstnice (MMFPSPV), Direcţii Generale deAsistenţă Socială şi Protecţia Copilului, ConsiliulNaţional al Dizabilităţii din România, FundaţiaHHC România, Open Society Foundation,Asociaţia Pro ACT Suport, Federaţia ONPHR,Asociaţia Nevăzătorilor din România, AsociaţiaAlternativa 2003, Asociaţia Ceva de Spus, Fun-daţia Estuar, Asociaţia Hans Spalinger, Asociaţia1 Iunie 2001, Asociaţia Autism România,UNICEF, World Vision România, Fundaţia pentruDezvoltarea Societăţii Civile, Asociaţia Naţionalăa Surzilor din România, Asociaţia HandicapaţilorNeuromotori din România, Asociaţia CaritasBucureşti.

De asemenea, şi în lunile martie şi iulie 2014,au fost organizate ample dezbateri publice la careau luat parte reprezentanţi ai Primului Ministru,MMFPSPV, Ministerului pentru SocietateaInformaţională, Ministerului Sănătăţii, Ministe-rului Tineretului şi Sportului, Ministerului Dez-voltării Regionale şi Administraţiei Publice,Ministerului Justiţiei, Ministerului Transpor-turilor, Ministerului Finanţelor Publice, Ministe-rului Afacerilor Externe, Ministerului FondurilorEuropene, Ministerului Agriculturii şi DezvoltăriiRurale, Autorităţii Naţionale pentru ProtecţiaDrepturilor Copilului şi Adopţie – ANPDCA,Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, DirecţieiGenerale de Asistenţă Socială şi ProtecţiaCopilului (DGASPC) Vaslui, DGASPC Argeş,DGASPC Neamţ, DGASPC Maramureş,DGASPC laşi, UNICEF, Fundaţiei SERARomânia, Federaţiei Organizaţiilor Neguverna-mentale pentru Protecţia Copilului (FONPC),Reţelei Prestatorilor pentru Persoane cuDizabilităţi – Dizabnet, ASSOC Baia Mare,Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România,Institutului pentru Politici Publice, CRJ,

Federaţiei ONPHR, Asociaţiei Pro ACT Suport,Centrului European pentru Drepturile Copilului.

Odată cu înfiinţarea Autorităţii Naţionalepentru Persoanele cu Dizabilităţi, prin Ordonanţade urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privindstabilirea unor măsuri de reorganizare la niveluladministraţiei publice centrale şi pentrumodificarea şi completarea unor acte normative,procesul de elaborare a Strategiei a fost continuat.

În luna ianuarie 2015, MMFPSPV a postat pesite-ul propriu proiectul de Hotărâre de Guvernpentru aprobarea Strategiei naţionale „O societatefără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi,2016 – 2020”.

Au fost primite observaţii şi recomandări, învederea analizei şi includerii acestora în cuprinsulproiectului de Strategie.

Având în vedere diversitatea şi amploareaobservaţiilor formulate, cu sprijinul UNICEF, acontinuat procesul de analiză de situaţie şi derestructurare a priorităţilor, principiilor şiobiectivelor, iar în data de 21 aprilie 2015,documentul a fost supus dezbaterii în Consiliul deanaliză a problemelor persoanelor cu handicap,organizat de ANPD.

În procesul consultativ s-a subliniat importanţaelaborării Planului operaţional pentruimplementarea Strategiei, denumit în continuarePlanul operaţional, concomitent cu definitivareaproiectului de Strategie.

Cu sprijinul tehnic şi financiar din parteareprezentanţei UNICEF în România, s-a constituitun grup de lucru format din experţi, care,împreună cu ANPD a prezentat proiectul de Planoperaţional, care, în data de 3 august 2015, a fostsupus dezbaterii în Consiliul de analiză aproblemelor persoanelor cu handicap.

I.2. Concepte şi terminologie

În sensul prezentei Strategii, termenii, expre-siile şi sintagmele de mai jos au următoarea sem-nificaţie:

a) abilitarea şi reabilitarea reprezintă acelemăsuri eficiente şi adecvate, personalizate,inclusiv prin punerea la dispoziţie a tehnologiilorşi dispozitivelor asistive şi sprijinul reciproc întrepersoane cu aceleaşi probleme, care permitpersoanelor cu dizabilităti să obţină si să-simenţină maximum de autonomie si să-si dezvoltepotenţialul fizic, mintal, social, educaţional şi

profesional, în vederea deplinei integrări şi partici-pări în toate aspectele vieţii. Se promoveazăsintagma «abilitare şi reabilitare», cu distincţia căabilitarea se referă la formarea de abilităţi prinmecanisme de compensare, în cazul funcţiilor carenu mai pot fi recuperate. Totodată, din perspectivaprezentei Strategii, sintagma abilitare şi reabili-tareare aplicabilitate în domeniul sănătăţii,încadrării în muncă, educaţiei şi serviciilor socialeşi reprezintă un concept mai larg decât conceptulde reabilitare medicală.b) activitatea este executarea unei sarcini sau

acţiuni de către un individ; reprezintă funcţionareala nivel individual.c) autonomia constă, pe de o parte, în capa-

citatea de autodeterminare a individului, înabilitatea de a lua singur decizii cu privire lapropria viaţă şi în capacitatea sa de a duce laîndeplinire aceste decizii, prin iniţierea, organi-zarea, supervizarea şi revizuirea acţiunilor propriifără a fi controlat de forţe externe sau deconstrângeri, evaluând opţiunile existente şi luândîn considerare propriile interese, nevoi şi valori,iar pe de altă parte, în percepţia pe care o arepersoana că dispune atât de abilitatea de a facealegeri cu privire la direcţia acţiunilor sale, cât şide libertatea de a duce la îndeplinire acestealegeri.d) barierele sau obstacolele sunt factori din

mediul unei persoane care, prin absenţă sauprezenţă, limitează funcţionarea şi creeazădizabilitatea. Posibile bariere pot fi mediul fizicinaccesibil, lipsa unor tehnologii şi dispozitiveasistive, atitudinile negative ale oamenilor faţă dedizabilitate, precum şi serviciile, sistemele şipoliticile care, fie nu există, fie ridică obstacole încalea implicării persoanelor cu o problemă desănătate în toate domeniile existenţei.e) dizabilitatea este un termen generic pentru

deficienţe/afectări, limitări ale activităţii şirestricţii în participare. Termenul denotă aspectelenegative ale interacţiunii dintre individ, care are oproblemă de sănătate, şi factorii de mediu şipersonali în care se regăseşte.f) educaţia incluzivă este procesul permanent

de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, pedimensiunile de politici, practici şi cultură alerespectivei instituţii, având ca scop exploatarearesurselor existente, mai ales a resurselor umane,pentru a susţine participarea la procesul deînvăţământ a tuturor persoanelor din cadrul unei


comunităţi. Educaţia incluzivă se referă la şcoli,centre de învăţare şi sisteme de educaţie care suntdeschise tuturor copiilor şi fiecăruia în parte.Educaţia incluzivă înseamnă, de asemenea, unproces de identificare, diminuare şi eliminare abarierelor care împiedică învăţarea, din scoală sidin afara scolii, în contexte nonformale siinformale de educaţie.

g) factorii de mediu compun mediul fizic,social şi atitudinal în care oamenii trăiesc si îsi ducexistenta.

h) facilitatorii sunt factori din mediul uneipersoane care, prin absenţă sau prezenţă, au un rolimportant în funcţionarea persoanei. Printreaceştia se numără aspecte cum ar fi: un mediufizic accesibil, disponibilitatea unor tehnologii şidispozitive asistive, atitudinile pozitive aleoamenilor faţă de dizabilitate, precum şi serviciile,sistemele şi politicile al căror scop este creştereanivelului de implicare, în toate domeniileexistenţei, a persoanelor. Şi absenţa unui factorpoate avea un efect de facilitare, cum ar fi absenţaatitudinilor negative. Facilitatorii pot împiedica odeficienţă/afectare sau o limitare în activitate sădevină factori de restricţie în participare, deoarecefacilitatorii îmbunătăţesc modul concret derealizare a acţiunii, în ciuda problemelor cu carese confruntă persoana în cauză din punct devedere al capacităţii de acţiune.

i) funcţionarea este un termen generic pentrufuncţiile organismului, structurile corpului,activităţi şi participare;denotă aspectele pozitiveale interacţiunii dintre individ, care are o problemăde sănătate, şi factorii de mediu şi personali încare se regăseşte.

j) limitările de activitate sunt dificultăţi cucare se poate confrunta un individ în executareaactivităţilor. Limitarea activităţii poate fi de scurtăsau lungă durată, uşoară sau gravă, din punct devedere calitativ sau cantitativ, înregistrată înexecutarea unei activităţi, faţă de modul saumăsura în care se aşteaptă executarea aceleiactivităţi de către persoane care nu au o problemăde sănătate.

k) mobilitatea personală presupune libertateade mişcare a persoanei cu dizabilităţi, în modul şimomentul ales de aceasta; include facilitareaaccesului la mijloace, dispozitive de mobilitate,tehnologii şi dispozitive de asistare şi alte formeactive de asistenţă şi de intermediere, de calitate şila un cost accesibil.

l) participarea este implicarea unei persoaneîntr-o situaţie de viaţă; reprezintă funcţionarea lanivel social.

m) restricţiile în participare reprezintăprobleme cu care se poate confrunta un individ înimplicarea sa în situaţii existenţiale. Prezenţa uneirestricţii în participare este determinată princompararea participării unui anume individ cuceea ce se aşteaptă, în cultura sau societatearespectivă, de la un individ care nu are o dizabi-litate.

n) sistemul de cotă reprezintă procentulobligatoriu, stabilit prin legea specială, alpersoanelor cu dizabilităţi angajate raportat lanumărul total de angajaţi din cadrul unei structuripublice sau private; nerespectarea cotei atragesancţiuni asupra angajatorilor.

o) tehnologii de acces se referă la echipa-mentele hardware şi aplicaţiile software cu aju-torul cărora o persoană cu deficienţe/afectări poateutiliza tehnologia informaţională cu tot ceea ceţine de aceasta. Cele mai cunoscute echipamenteaferente tehnologiilor de acces sunt: afişajulBraille, sintetizatorul de voce hardware, impri-manta Braille, optaconul, magnificatorul sau lupa,dispozitivele de recunoaştere a textului şi citire aacestuia cu voce sintetizată.

p) tehnologii şi dispozitive asistive reprezintăorice articol, echipament sau produs care esteutilizat în scopul de a creşte, menţine sau îmbu-nătăţi capacităţile funcţionale ale persoanelor cudizabilităţi. Termenul este echivalent cu alţitermeni din legislaţie sau din literatura de specia-litate, precum: dispozitive sau mijloace ajutătoare,dispozitive de mobilitate, tehnologii de asistare,mecanisme de compensare şi alţii.

q) viaţa independentă presupune autonomie,dreptul la alegere, dreptul de a lua decizii cuprivire la propria viaţă şi la relaţia cu ceilalţi.

În folosirea termenilor sau în procesul deintroducere sau definire a unor termeni noi, se vaurmări eliminarea tendinţelor discriminatorii sau acelor care induc riscul de stigmatizare princonotaţiile negative, categoriale sau depersona-lizatoare, discriminare multiplă, intervenţietimpurie, servicii de sprijin.


CAPITOLUL II – INFORMAŢII GENERA-LE RELEVANTE

II.1. Descrierea situaţiei actuale

La 30 iunie 2015, numărul total de persoane cudizabilităţi1 din Româniaera de 752.931 persoane.Dintre acestea, 97,7 % (735.364 persoane) se aflăîn îngrijirea familiilor şi/sau trăiesc independentşi 2,3 % (17.567 persoane) sunt asistate îninstituţiile publice rezidenţiale de asistenţă socialăpentru persoanele adulte cu dizabilităţi coordonatede Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Socialeşi Persoanelor Vârstnice prin AutoritateaNaţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi.

La 30 iunie 2015, rata persoanelor cu diza-bilităţi, calculată la populaţia României2, era de3,38%.

Regiunile Sud-Vest Oltenia şi regiuneaBucureşti-Ilfov înregistrează cea mai mare,respectiv, cea mai mică rată de persoane cu diza-bilităţi.

Conform Legii nr. 448/2006 privind protecţia şipromovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi,republicată, cu modificările şi completărileulterioare, tipurile de handicap sunt: fizic, vizual,auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic,HIV/SIDA, asociat, boli rare, iar gradele dehandicap sunt: grav, accentuat, mediu şi uşor.

La aceeaşi dată, la nivelul întregii ţări, seînregistra un număr de 174.386 persoane cuhandicap fizic, din care 4.931 copii, 148.318persoane cu handicap somatic, din care 12.149copii, 23.415 persoane cu handicap auditiv, dincare 1.654 copii, 103.214 persoane cu handicapvizual, din care 2.978 copii, 121.518 persoane cuhandicap mintal, din care 11.230 copii, 89.245persoane cu handicap psihic, din care 10.731copii, 81.923 persoane cu handicap asociat, dincare 15.339 copii, 6.778 persoane cu HIV/SIDA,din care 181 copii, 4.018 persoane cu boli rare dincare 1.032 copii şi 116 persoane cu surdocecitate,din care 24 copii.

Femeile reprezintă 53,34% din totalulpersoanelor cu dizabilităţi.

52% din totalul persoanelor cu dizabilităţitrăiesc în mediul urban, iar 48% în mediul rural.Din numărul total al persoanelor cu handicap, celecu handicap grav reprezintă 35,64%, cele cuhandicap accentuat 52,68%iar cele cu handicapmediu şi uşor 11,68%.

La 30 iunie 2015, numărul instituţiilor publicede asistenţă socială pentru persoanele adulte cudizabilităţi era de 418, dintre care: 362 reziden-ţiale şi 56 nerezidenţiale (de zi).

O treime din instituţiile rezidenţiale sunt centrede îngrijire şi asistenţă, având 6.445 de bene-ficiari, respectiv 36,69% din numărul total de17.567 persoane aflate în instituţiile rezidenţiale.

Un număr semnificativ de beneficiari există şiîn cele 62 de centre de recuperare şi reabilitareneuropsihiatrică, respectiv 5.938 persoane.

În ceea ce priveşte copiii cu dizabilităţi aflaţiîn evidenţele Serviciilor de Evaluare Complexăale DGASPC judeţene, respectiv ale sectoarelormunicipiului Bucureşti, la data de 31.12.2014,potrivit datelor centralizate de ANPDCA, aceştiaerau în număr de 70.493, dintre care: 35.545 copiiîncadraţi în grad de handicap grav, 14.267 copiiîncadraţi în grad de handicap accentuat şi 19.128copii încadraţi în grad de handicap mediu.

În ceea ce priveşte copiii cu dizabilităţi pegrupe de vârstă, potrivit aceleiaşi surse, la data de31.12.2014, aceştia erau distribuiţi astfel: 9.866 îngrupa de vârstă 0–2 ani, 15.590 în grupa de vârstă3-6 ani, 29.324 în grupa de vârstă 7-13 ani, 15.713în grupa de vârstă 14–17 ani.

Date despre beneficiarii serviciilor de sănătate,educaţie, ocupare, reprezentare juridică, altedrepturi dezagregate pe criteriul dizabilităţii nusunt publicate la nivel naţional cu o frecvenţă caresă sprijine definirea politicilor sectoriale îndomeniile menţionate. Strategia îşi propune săsprijine procesul de dezvoltare a instrumentelor şia capacităţii administrative şi instituţionale deculegere a acestor date operaţionale şi statistice.

II.2. Grup ţintă

Persoanele cu dizabilităţi includ acele persoanecare au deficienţe fizice, mentale, intelectuale sausenzoriale de durată, deficienţe care, în interac-ţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participareadeplină şi efectivă a persoanelor în societate, în


1 Toate datele statistice prezentate în acest capitol au casursă direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţiacopilului judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiuluiBucureşti şi sunt interpretate de către Autoritatea Naţionalăpentru Persoanele cu Dizabilităţi, cu excepţia celor care auprecizată o altă sursă.

2 Institutul Naţional de Statistică – „Populaţia Românieipe localităţi”.

condiţii de egalitate cu ceilalţi. Ele constituiebeneficiarii direcţi ai prezentei Strategii.

Beneficiarii indirecţi sunt familiile saumembrii familiilor care au în îngrijire persoane cudizabilităţi, reprezentanţii legali, specialiştii şimembrii comunităţii. De asemenea, creareacondiţiilor care asigură participarea deplină apersoanelor cu dizabilităţi este indirect înbeneficiul tuturor membrilor societăţii.

CAPITOLUL III – PRIORITĂŢI, POLI-TICI Şl CADRU JURIDIC EXISTENTE

III.1. Priorităţile Programului de Guvernare

Strategia se raliază cerinţelor Cartei Dreptu-rilor Fundamentale a Uniunii Europene3 şi Carteisociale europene revizuite4, afirmând astfel oabordare a politicilor publice din perspectivadrepturilor omului.

De asemenea, Strategia îşi propune săîndeplinească, în România, obiectivele prioritarefixate de Strategia Europeană 2010–2020 ,,Unangajament reînnoit pentru o Europă fără bariere5.

Priorităţile stabilite prin Acordul de Parteneriat2014 – 2020 în domeniul protecţiei şi promovăriidrepturilor persoanelor cu dizabilităţi au constituittotodată repere importante în elaborarea acesteiStrategii.

III.2. Politici şi cadru juridic existenteCadrul general al protecţiei şi promovării

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omuluiîn vederea asigurării exercitării depline şi încondiţii de egalitate a acestora de către toatepersoanele cu dizabilităţi are la bază tratate şiconvenţii internaţionale, directive şi recomandări

europene, acte normative naţionale, dintre acestea,cele mai importante fiind:

a) Carta Drepturilor Fundamentale a UniuniiEuropene 2007/C 303/016;

b) Comunicarea COM(2010) 636 final„Strategia europeană 2010 – 2020 pentrupersoanele cu handicap: un angajament reînnoitpentru o Europă fără bariere”, Bruxelles, 15noiembrie 2010;

c) Regulile Standard privind egalizareaşanselor pentru persoanele cu handicap, adoptatede Adunarea Generală a Organizaţiei NaţiunilorUnite prin Rezoluţia 48/96;

d) Clasificarea Internaţională a Funcţionării,Dizabilităţii şi Sănătăţii, 2001 şi ClasificareaInternaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şiSănătăţii, versiunea pentru copii şi tineri, OMS,2007;

e) Carta socială europeană revizuită, adoptatăla Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de Româniaprin Legea nr. 74/1999;

f) Directiva Consiliului 2000/78/EC de crearea unui cadru general în favoarea egalităţii detratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncăşi ocuparea forţei de muncă, 27 noiembrie 2000,transpusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea şi sanţionarea tuturor formelorde discriminare, republicată în anul 2014;

g) Directiva Consiliului 2000/43/CE privindaplicarea principiului egalităţii de tratament întrepersoane, fără deosebire de origine rasială sauetnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comu-nităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie2000;

h) Tratatul privind funcţionarea UniuniiEuropene;

i) Recomandarea Rec(2006)5 a ComitetuluiMiniştrilor al Consiliului Europei – Planul deAcţiune pentru promovarea drepturilor şi adeplinei participări a persoanelor cu handicap însocietate: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelorcu handicap în Europa, 2006 – 2015;

j) Recomandarea Rec(2011)14 a ComitetuluiMiniştrilor către statele membre privindparticiparea persoanelor cu dizabilităţi la viaţapolitică şi publică;


3 Uniunea Europeană – (2000/C 364/01), JurnalulComunităţilor Europene, 18.12.2000, înlocuită de CartaDrepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2012/C326/02), prin Tratatul de la Lisabona la data de 26.10.2012.

4 Ratificată prin Legea nr. 74/1999 pentru ratificareaCartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la3 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999.

5 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European,Consiliu, Comitetul Social şi Economic European şiComitetul Regiunilor, Strategia Europeană în domeniulDizabilităţii 2010-2020, un angajament reînnoit pentru oEuropă fără bariere, COM(2010) 636 final, Bruxelles,adoptata la 15 mai 2010.

6 Articolul 26 recunoaşte ca drept fundamental „dreptulpersoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să leasigure autonomia, integrarea socială şi profesională,precum şi participarea la viaţa comunităţii”.

k) Directiva COM (2014) 638 final privindîncheierea Tratatului de la Marrakesh pentrufacilitarea accesului la operele publicate al per-soanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere saucu dificultăţi de citire a materialelor imprimate;

l) Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene nr.2003/C175/01 referitoare la promovarea angajăriiîn muncă şi integrarea socială a persoanelor cuhandicap, 15 iulie 2003;

m) Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene nr.2003/C134/04 referitoare la accesibilitatea infra-structurii aşezămintelor culturale şi la activităţileculturale pentru persoanele cu handicap, 5 mai2003;

n) Rezoluţia Consiliului European nr. 2003/C39/03 referitoare la ,,eAccesibilitatea-în vedereaîmbunătăţirii accesului persoanelor cu handicapîn societatea bazată pe cunoaştere;

o) Legea nr. 448/2006 republicată, cumodificările şi completările ulterioare

p) Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Con-venţiei privind drepturile persoanelor cu diza-bilităţi, adoptată la New York deAdunarea Generalăa Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şisemnată de România la 26 septembrie 2007.

Din perspectiva documentelor mai susmenţionate, statul are obligaţia de a respecta şisprijini diversitatea umană prin crearea condiţiilorcare permit participarea deplină şi activă a tuturorpersoanelor, inclusiv a persoanelor cu dizabilităţi.

CAPITOLUL IV – DEFINIREA PRO-BLEMEI

Convenţia recunoaşte explicit dizabilitatea cape o problemă a drepturilor omului şi, deasemenea, faptul că „este un concept în evoluţie şică acesta rezultă din interacţiunea dintrepersoanele cu deficienţe şi barierele de atitudine şide mediu care împiedică participarea lor deplină şiefectivă în societate în condiţii de egalitate cuceilalţi”. Acele condiţii sociale, economice,juridice, politice şi de mediu care acţionează cabariere în exercitarea deplină a drepturilorpersoanelor cu dizabilităţi trebuie să fieidentificate şi eliminate pentru ca persoana cudizabilităţi să-şi poată îndeplini rolurile însocietate, la fel ca toţi ceilalţi.

Persoanele cu dizabilităţi trebuie să fieinformate, consultate şi să beneficieze de

oportunităţi de participare activă şi de măsuriadecvate pentru exercitarea sau revendicareadrepturilor lor. în acest sens, actorii sociali,economici şi politici implicaţi în promovarea,protecţia şi asigurarea exercitării drepturilorpersoanelor cu dizabilităţi trebuie să lucreze înparteneriat şi să prevină apariţia de noi bariere întoate aspectele vieţii, astfel încât să se asigurevalorificarea cât mai eficientă a resurselorexistente.

În România, înţelegerea conceptelor, definireaşi abordarea problematicii au trecut prin mai multeetape. Termenul utilizat în legislaţia naţională sauîn traducerea documentelor internaţionale a fostconstant cel de „handicap” iar argumentaţia s-abazat pe existenţa unui articol distinct înConstituţia României. Totuşi, Convenţia a fostratificată folosind termenul de «dizabilitate »,dezvoltarea şi generalizarea conceptului şi aabordării implicite începând cu prezenta Strategie.

În momentul de faţă, cei doi termeni,„handicap” şi „dizabilitate”, sunt utilizaţi cuaccepţiuni similare. În etapa următoare, având careferinţă în mod deosebit articolul 1 dinConvenţie, vor fi clarificate elementele caredetermină starea de dizabilitate în interacţiuneadintre persoana cu deficienţă/afectare şi barierelede atitudine şi de mediu, astfel încât intervenţia săcorespundă nevoii corect şi real identificate, să fiecentrată pe respectarea drepturilor omului şi să fieeficace.

CAPITOLUL V – OBIECTIVE

V.1. Viziunea

Exercitarea deplină şi efectivă de cătrepersoanele cu dizabilităţi a drepturilor şilibertăţilor fundamentale pe care le garanteazăConstituţia României şi tratatele internaţionale lacare România este parte.

V.2. ScopulPrezenta Strategie are ca scop promovarea,

protejarea şi asigurarea exercitării depline şi încondiţii de egalitate a tuturor drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale omului de către toatepersoanele cu dizabilităţi, precum şi promovarearespectului pentru demnitatea lor intrinsecă.

Strategia îşi propune să devină un cadruunificator al tuturor direcţiilor de acţiune abordate


în domeniul dizabilităţii, inclusiv prin imple-mentarea programelor operaţionale subsecventeAcordului de parteneriat 2014-2020.

V.3. Obiectivele generale

Obiectivele generale ale Strategiei sunturmătoarele:

1. Promovarea accesibilităţii în toate domeniilevieţii pentru asigurarea exercitării de către per-soanele cu dizabilităţi a drepturilor şi libertăţilorfundamentale ale omului.

2. Asigurarea participării depline a persoanelorcu dizabilităţiîn toate domeniile vieţii.

3. Eliminarea discriminării şi asigurareaegalităţii pentru persoanele cu dizabilităţi.

4. Asigurarea accesului persoanelor cu diza-bilităţi la un mediu de lucru deschis, incluziv şiaccesibil, atât în sectorul public cât şi în cel privat,concomitent cu asigurarea accesului lor efectiv laservicii de sprijin pentru creşterea ocupării pepiaţa muncii.

5. Promovarea educaţiei şi formării profe-sionale favorabile incluziunii la toate nivelurile şia învăţării de-a lungul vieţii pentru persoanele cudizabilităţi.

6. Promovarea şi protecţia dreptului persoa-nelor cu dizabilităţi la condiţii de trai decentepentru îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii lor.

7. Asigurarea accesului echitabil al persoanelorcu dizabilităţi la servicii şi facilităţi de sănătate,de calitate, care acordă atenţie problemelorspecifice de gen, la un cost rezonabil şi cât maiaproape posibil de comunităţile în care acesteatrăiesc.

8. Fundamentarea de politici pentru persoanelecu dizabilităţi pe baza informaţiilor şi datelorstatistice şi de cercetare colectate din toatedomeniile de activitate.

Obiectivele specifice fiecărui domeniu seregăsesc în capitolele corespunzătoare.

CAPITOLULVI – PRINCIPII GENERALE

Prezenta Strategie se fundamentează peurmătoarele principii:

1. Respectarea demnităţii inalienabile, aautonomiei individuale, inclusiv a libertăţii dea face propriile alegeri, şi a independenţeipersoanelor se referă la valoarea pe care fiecare

persoană, indiferent de deficienţa/afectarea ei, opoate aduce în cadrul societăţii. Perspectivapersoanelor cu dizabilităţi trebuie inclusă înexperienţa globală de viaţă. Principiul stă la bazaprocesului de identificare şi eliminare a barierelorpentru a permite persoanelor cu limitări deactivitate sau restricţii de participare să-şi exercite,conform consimţământului liber şi informat,drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

2. Nediscriminarea. Aplicarea acestui prin-cipiu presupune luarea de măsuri pentru pre-venirea, identificarea şi sancţionarea oricăreiforme de discriminare, inclusiv a discriminăriimultiple la care pot fi supuşi copiii, fetele şifemeile sau persoanele vârstnice. Principiulconduce la necesitatea adoptării unor măsurispecifice care sunt necesare pentru a accelera saua obţine egalitatea de facto a persoanelor cudizabilităţi.

3. Participarea şi integrarea deplină şiefectivă în societate a persoanelor cu dizabilităţieste condiţionată de existenţa unui cadru social,economic, juridic, politic, cultural şi de mediucare acţionează ca factor facilitator şi contribuiela exercitarea deplină a drepturilor. Participareadeplină şi efectivă în societate presupune atâtidentificarea şi eliminarea restricţiilor, cât şiadoptarea unor măsuri active şi eficiente pentrugarantarea exercitării depline a drepturilorfundamentale. Participarea se referă, de asemenea,şi la luarea de măsuri eficiente în scopulschimbării de atitudini şi comportamente care potduce la stigmatizare, marginalizare sau excluderea persoanelor cu diverse deficienţe/afectări.Persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie informate,să aibă oportunităţi de participare activă şi măsuriadecvate pentru revendicarea drepturilor lor.Principiul privind participarea şi integrareadeplină şi efectivă în societate este legat deconceptele: „design universal” şi „adaptarerezonabilă”.

4. Respectul pentru diversitate şi acceptareapersoanelor cu dizabilităţi ca parte a diver-sităţii umaneşi a umanităţii presupune recu-noaşterea dizabilităţii ca dimensiune universală,inevitabilă, a diversităţii umane. Acest principiuimplică, de asemenea, recunoaşterea contribuţiilorvaloroase, existente şi de perspectivă, aduse depersoanele cu dizabilităţi la bunăstarea generală şia diversităţii comunităţilor din care fac parte.Persoanele cu dizabilităţi sunt titulare de drepturi.


Societatea are obligaţia de a crea condiţiile caresă permită atât cunoaşterea cât şi recunoaştereanevoilor lor specifice pentru a le asiguraparticiparea deplină şi activă, fără discriminare.

5. Egalitatea de şanse este rezultatulprocesului de egalizare a şanselor prin carediferitele structuri din societate şi de mediu, deexemplu: infrastructura, serviciile, informarea, audevenit disponibile inclusiv persoanelor cudizabilităţi. Principiul implică recunoaştereapersoanelor cu dizabilităţi ca participanţi cudrepturi egale în cadrul societăţii.

6. Accesibilitatea este rezultatul procesuluicare presupune luarea în considerare, încă din fazade proiectare, în toate politicile, programele,serviciile, produsele şi resursele din comunitatedestinate persoanelor cu dizabilităţi, a aspectelorreferitoare la cost, disponibilitate, adaptare,proximitate, pentru a preîntâmpina crearea de noibariere precum şi identificarea şi eliminareabarierelor existente care limitează accesulpersoanelor cu dizabilităţi la toate domeniilevieţii.

7. Egalitatea între bărbaţi şi femei se referăla necesitatea de a respecta şi integra egalitatea degen, în special pentru fetele şi femeile cudizabilităţi supuse discriminării multiple, în toatepoliticile şi măsurile ce susţin deplina exercitare adrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,de către toate persoanele cu dizabilităţi.

8. Respectul pentru capacităţile dedezvoltare a copiilor cu dizabilităţişi pentrudreptul copiilor cu dizabilităţi de a-şi păstraidentitatea promovează încrederea în potenţialulde dezvoltare şi în autonomia copilului,concomitent cu identificarea şi acoperireadiferitelor nevoi specifice care, progresiv, potapărea la un moment în evoluţia sa. Pe totparcursul evoluţiei lor, copiii cu dizabilităţi trebuieconsultaţi şi implicaţi în mod activ în procesele deluare a deciziilor referitoare la problemele privindpersoanele cu dizabilităţi.

9. Consultarea şi implicarea persoanelor cudizabilităţi, a reprezentanţilor şi aorganizaţiilor lor, în acord cu principiul „Nimicpentru noi, fără noi!” în procesele de luare adeciziilor, în elaborarea de politici, programe,acţiuni şi măsuri, presupune recunoaştereacontribuţiilor persoanelor cu dizabilităţi labunăstarea generală. Promovarea exercităriidepline a drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale de către persoanele cu dizabilităţi şideplina participare a acestora la viaţacomunităţilor din care fac parte vor avea carezultat dezvoltarea semnificativă a societăţii înplan uman, social şi economic, precum şieradicarea sărăciei. Respectarea acestui principiuasigură implicarea şi participarea persoanelor cudizabilităţi şi a organizaţiilor care le reprezintă înprocesul de monitorizare a implementăriiConvenţiei.

CAPITOLULVII – DIRECŢII DEACŢIUNE

Prezenta Strategie se focalizează pe optprincipale direcţii de acţiune vizândimplementarea Convenţiei în România. Acesteasunt: accesibilitate, participare, egalitate, ocupareaforţei de muncă, educaţie şi formare profesională,protecţie socială, sănătate şi statistici şi colectareadatelor.

În cadrul fiecărei direcţii de acţiune seregăsesc: analiza situaţiei actuale, obiectivulgeneral şi obiectivele specifice. în Planuloperaţional (Anexa 2), obiectivele specifice suntdetaliate în măsuri, rezultatele aşteptate fiindmăsurate în indicatorii de rezultat. Termenele derealizare a măsurilor, responsabilii7 pentruimplementarea măsurilor şi resursele financiarenecesare sunt stabilite pentru fiecare măsură înPlanul operaţional.

VII. 1.Accesibilitate

Analiza situaţiei actualeÎncă din preambulul Convenţieise subliniază

importanţa accesibilităţii domeniului politic,economic, social, cultural, civil sau al altordomenii ale vieţii, pentru a da posibilitateapersoanelor cu dizabilităţi să se bucure pe deplinde toate drepturile şi libertăţile fundamentale aleomului.

Accesibilitatea este unul dintre cele optprincipii generale care stau la baza Convenţiei,fiind strâns legată de conceptele de „designuniversal” şi de „adaptare rezonabilă”. Aplicareaprincipiilor designului universal previne apariţiade noi bariere încă din faza de proiectare aproduselor, mediului, programelor şi serviciilor


7 Prima instituţie menţionată este cea responsabilă deimplementarea măsurii, iar următoarele contribuie caparteneri.

astfel încât acestea pot fi utilizate de toatepersoanele cu dizabilităţi, pe cât este posibil fărăsă fie nevoie de adaptare ulterioară şi fără aexclude dispozitivele de asistare, atunci când estenecesar. La fel de important este şi conceptul de„adaptare rezonabilă”, promovat de Convenţiepentru a identifica şi elimina barierele existente.

Accesibilitatea reprezintă, în egală măsură, oobligaţie generală şi un domeniu specific deintervenţie privind mediul fizic, transportulpublic, informaţia şi mijloacele de comunicare,inclusiv tehnologiile şi sistemele informatice şi decomunicaţii, precum şi alte facilităţi şi serviciideschise sau furnizate publicului, în zone urbanesau rurale.

La nivel naţional, există o serie de politici şireglementări care susţin, în general, accesibilitateaşi protecţia împotriva discriminării pe criterii dedizabilitate. Totuşi, nevoile persoanelor cudizabilităţi sunt diferite şi necesită o atenţiesuplimentară din partea factorilor de deciziepolitică şi de reglementare, în special cu privire laasigurarea tuturor condiţiilor necesare pentru a daacestora posibilitatea de a se bucura pe deplin detoate drepturile şi libertăţile fundamentale aleomului.

Provocările cu care se confruntă persoanele cudizabilităţi în viaţa de zi cu zi ţin de mai multeaspecte pe care prezenta Strategie le abordează îndomeniile următoare, precum:

Acces limitat la mediul fizic – clădiri civile şispaţiu urban:

a) Majoritatea blocurilor de locuinţe şi aclădirilor de utilitate publică rămâne inaccesibilăpersoanelor cu dizabilităţi datorită lipsei rampelor,a uşilor de acces şi a grupurilor sanitaredimensionate adecvat; spaţiul urban este adeseainadecvat proiectat şi/sau echipat limitândaccesul;

b) Nu există un angajament ferm al autorităţilorlocale şi centrale pentru asigurarea accesului lamediul fizic într-o perioadă de timp determinată;

c) Acţiunile de conştientizare privindimportanţa identificării şi eliminării barierelor pecare le întâmpină persoanele cu dizabilităţi înexercitarea drepturilor lor sunt extrem de reduse.

Acces limitat la sistemul de transportpublic-mijloace de transport şi infrastructurătehnico-edilitară aferentă:

a) Serviciile de transport public local,interjudeţean şi naţional au un grad scăzut deaccesibilitate, cel mai puţin accesibil fiindtransportul feroviar iar cel mai accesibil fiindtransportul aerian, ca urmare a implementăriireglementărilor şi standardelor comune aflate învigoare în toate statele membre UE.

b) Nevoile persoanelor cu dizabilităţi nu suntcunoscute de operatorii de transport iar mijloacelede transport şi serviciile prestate de operatorii dindomeniu sunt aproape lipsite de accesibilitate cuexcepţia unui segment din transportul aerian;

c) Nu există un dialog consistent între factoriidecizionali, operatori şi persoanele cu dizabilităţişi organizaţiile acestora, pentru asigurarea unuitransport accesibil, precum şi lipsa planurilor–cadru de accesiblitate la nivel de municipiu sauoraş.

Acces limitat la informaţie şi mijloace decomunicare, inclusiv la tehnologii şi sistemeinformatice si de comunicaţii:

a) Accesul la tehnologia de acces şi latehnologiile şi dispozitivele asistive chiar dacăacestea au caracteristicile necesare pentru apermite persoanelor cu dizabilităţi o utilizareeficientă, este limitat de bariere privind costurilesau de lipsa serviciilor de instruire a utilizatorilor;

b) Ghidul privind realizarea paginilor WEBpentru administraţia publică centrală şi locală dinRomânia, elaborat încă din 2008, nu a condus laasigurarea accesului la serviciile electronice deutilitate publică;

c) Conţinutul programelor de televiziune, deinternet sau a altor mijloace electronice nu estedisponibil în formate accesibile decât sporadic;

d) Persoanele cu dizabilităţi nu au acces la unsistem coerent de informaţii privind bunurile,serviciile, echipamentele pentru tehnologia deacces şi nici nu sunt încurajate să le utilizeze;

e) Nu există un sistem de colectare ainformaţiilor pentru cunoaşterea nevoilor pieţei,în mod deosebit pentru furnizarea de tehnologii deacces adaptate nevoilor specifice dizabilităţii;f)Interesele utilizatorilor de comunicaţii dinRomânia sunt protejate de Autoritatea Naţionalăpentru Administrare şi Reglementare înComunicaţii dar „accesibilitatea” nu se regăseşteîn mandatul acestei instituţii.


Ca probleme comune în domeniile denumitemai sus, putem enumera:

a) Conceptele „accesibilitate”, „design uni-versal” şi „adaptare rezonabilă” nu sunt luate înconsiderare în planurile şi strategiile de dezvoltarespecifice fiecărui domeniu; consultarea persoa-nelor cu dizabilităţi nu constituie un mod de lucrupentru elaborarea politicilor publice în domeniu;

b) Programele de formare iniţială şi continuănu conţin module obligatorii privind accesi-bilitatea şi alte concepte de bază din perspectivarespectării drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale pentru persoanele cu dizabilităţi;

c) Organizaţiile profesionale nu promoveazăconceptele de bază; nu există dialog între acesteorganizaţii şi persoanele cu dizabilităţi sauorganizaţiile care le reprezintă;

d) Cercetarea privind proiectarea şi realizareamediului fizic, a transportului public, a informaţieişi mijloacelor de comunicare, a tehnologiilor şisistemelor informatice şi de comunicaţii accesibilepe baza principiilor designului universal şiadaptării rezonabile este aproape inexistentă;

e) La nivelul întregii societăţi nu seconştientizează faptul că asigurarea accesibilităţiiva fi în beneficiul tuturor membrilor societăţii,printre care persoanele cu limitări temporare sauocazionale de mobilitate.

Aceste probleme sunt tratate cu prioritate deprezenta Strategie întrucât de rezolvarea acestoradepinde accesul persoanelor cu dizabilităţi laeducaţie, sănătate, viaţă culturală, activităţirecreative, timp liber şi sport. Celelalte aspectespecifice legate de accesibilitatea serviciilor deeducaţie, sănătate, culturale şi altele vor fiabordate prin intermediul Planului naţional deaccesibilitate.

În concluzie, deşi au fost înregistrate progrese,analiza situaţiei actuale în ceea ce priveşteaccesibilitatea determină măsuri concertate şieficiente în vederea creşterii participării persoa-nelor cu dizabilităţi la viaţa societăţii.

Obiectiv generalPromovarea accesibilităţii în toate domeniile

vieţii pentru asigurarea exercitării de cătrepersoanele cu dizabilităţi a drepturilor şi libertă-ţilor fundamentale ale omului.

Obiective specificeOS.1 – Asigurarea accesului persoanelor cu

dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, lamediul fizic – clădiri civile şi spaţiul urban şirural.

OS. 2 – Asigurarea accesului persoanelor cudizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, lasistemul de transport public – mijloace detransport şi infrastructură tehnico-edilitarăaferentă.

OS.3 – Asigurarea accesului persoanelor cudizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, lainformaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv latehnologii şi sisteme informatice şi de comu-nicaţii.

OS.4 – Coordonarea şi monitorizarea la nivelnaţional a procesului de promovare şi imple-mentare a accesibilităţii în toate domeniile vieţii,în concordanţă cu principiile „designuluiuniversal”.

VII.2. Participare

Analiza situaţiei actualeParticiparea persoanelor cu dizabilităţi la viaţa

publică este strâns legată de autonomia acestora,care, la rândul său, trebuie analizată în legăturăcu: capacitatea juridică, mobilitatea personală şidreptul de a trăi independent.

Capacitatea juridică este în mod specialimportantă deoarece afectează toate domeniilevieţii: alegerea domiciliului, alegerea parteneruluide viaţă şi încheierea căsătoriei, semnareacontractului individual de muncă, gestionareabanilor şi proprietăţii, administrarea tratamentuluimedical sau internarea în spital, exprimareavotului. Persoanele cu deficienţe mentale, lipsitede capacitate de exerciţiu, sunt private de dreptulde a lua decizii care privesc viaţa lor personală, încazul lor aplicându-se substituirea luării deciziilorde către tutorii lor, în procesul aplicării căreia s-aajuns, de multe ori, la neglijarea voinţei acestorpersoane şi chiar la abuzuri.

Cât priveşte accesul deplin al persoanelor cudizabilităţi la actul de justiţie, acesta este limitatdin cauza accesibilizarii reduse a instituţiilor şisălilor de judecată, a lipsei tehnologiilor de accessau a tehnologiilor şi dispozitivelor asistive şi aserviciilor de sprijin.

Nu sunt identificate măsuri de adaptarerezonabilă în justiţie. Limitarea exercitării


capacităţii juridice prin punerea sub interdicţieeste un proces ce implică multă birocraţie şi peparcursul căruia nu se cunoaşte modul în care serespectă drepturile, voinţa şi preferinţele persoa-nei, nu există informaţii despre adaptareamăsurilor la situaţia persoanei şi, mai ales, desprerevizuirea periodică a acestor măsuri.

Sprijinul pe care persoanele cu dizabilităţi îlprimesc pentru exercitarea capacităţilor juridiceeste limitat. Din punct de vedere al serviciilordirecte, nu sunt identificate şi reglementate încămăsuri de protecţie proporţionale cu gradul în careacestea ar putea afecta drepturile şi intereselepersoanelor.

La fel ca toţi cetăţenii, persoanele cu dizabi-lităţi au posibilitatea de a solicita sprijin din parteainstituţiei Avocatul Poporului în respectareadrepturilor lor în relaţia cu instituţiile autorităţilorpublice centrale şi locale.

Dreptul la viaţă independentă şi integrare încomunitate este reglementat încă din Constituţie.Aceasta statuează dreptul persoanei fizice de adispune de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şilibertăţile altora, ordinea publică sau bunelemoravuri. Potrivit actelor normative referitoare laevidenţă, domiciliu, reşedinţă şi acte de identitate,cetăţenii români au dreptul să-şi stabilească sausă-şi schimbe, în mod liber, domiciliul orireşedinţa.

Susţinerea dezinstituţionalizării persoanelor cudizabilităţiconcomitent cu dezvoltarea măsurilorde prevenire a instituţionalizării şi de susţinere atraiului în comunitate reprezintă o prioritate pentruRomânia. Atât prin finanţare de la bugetul de stat,cât şi prin atragerea de fonduri europene, se vaextinde infrastructura pentru servicii socialedezvoltate în comunitate, corespunzătoare nevoilorpersoanelor cu dizabilităţi, în scopul de a leîmbunătăţi abilităţile şi capacitatea de a fiparticipanţi activi pe piaţa forţei de muncă şi laviaţa socială. Prin urmare, pentru perioada deprogramare 2014–2020, România îşi iaangajamentul să asigure tranziţia de la un sistembazat pe îngrijiri de tip rezidenţial la unul bazat peservicii alternative comunitare, care, în prezent,sunt insuficient dezvoltate.

Mobilitatea personală, aşa cum este tratată înConvenţie, reprezintă în egală măsură o obligaţiegenerală a statelor părţi şi un domeniu specific deintervenţie.

Legislaţia naţională actuală nu defineşte şi,implicit, nu tratează asigurarea mobilităţii per-sonale prin măsurile necesare astfel că, pentruprima dată, conceptul este tratat, inclusiv cumăsurile aferente, în prezenta Strategie. Totuşi,Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificărileşi completările ulterioare şi legislaţia dindomeniul sănătăţii prevăd dreptul persoanelor cudizabilităţi de a beneficia de dispozitive medicalegratuite.

În prezent, formarea abilităţilor de utilizare aunui echipament care asigură mobilitatea esteasigurată în special de organizaţii neguverna-mentale. Nevoile foarte diverse ale persoanelor cudizabilităţi nu sunt suficient de bine cunoscute deprofesionişti, la fel nici domeniul privind asigu-rarea mobilităţii personale. Obligaţia informăriişi/sau a instruirii persoanelor cu dizabilităţi cuprivire la tehnicile asistive nu este susţinută prindecontarea dinFondul naţional unic de asigurărisociale de sănătate şi nu este asigurată într-uncadru coerent.

În domeniul libertăţii de exprimare şi opinie şial accesului la informaţie, Constituţia garanteazălibertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilorsau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel,prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunetesau prin alte mijloace de comunicare în public, şi,de asemenea, dreptul persoanei de a avea acces laorice informaţie de interes public nu poate fiîngrădit.

Informaţia în format accesibil este rar dispo-nibilă. în anul 2010, a fost desfiinţat singurulinstitut de cercetare din domeniul dizabilităţii,Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Comba-terea Excluziunii Sociale a Persoanelor cuHandicap,iar cercetarea privind tehnologiile şidispozitivele asistive sau formele alternative deexprimare şi informare este aproape inexistentă.

Legea nr. 448/2006, republicată, cu modifi-cările şi completările ulterioare, garantează accesulfără limitări sau restricţii la mediul fizic,informaţional şi comunicaţional, definind tehno-logia asistivă şi de acces ca fiind tehnologia careasigură accesul cu şanse egale al persoanelor cudizabilităţi la mediul fizic, informaţional şicomunicaţional.

În ceea ce priveşte domeniul comunicaţiilorelectronice, comunicaţiilor audiovizuale şi alserviciilor poştale, Autoritatea Naţională pentruAdministrare şi Reglementare în Comunicaţii


(ANCOM) are drept rol punerea în aplicare apoliticilor naţionale, inclusiv prin reglementareapieţei şi reglementarea tehnică în aceste domenii.

Un alt element ce poate fi amintit cu referire laproblematica utilizatorilor finali cu dizabilităţipriveşte procedura de consultare publică pe careANCOM o parcurge atunci când intenţionează săadopte măsuri cu impact semnificativ pe piaţă.Astfel, în cadrul acestei proceduri, ANCOMconsultă în mod activ utilizatorii cu dizabilităţi şiasociaţiile ce reprezintă interesele acestora.

Dreptul la viaţă personală este garantat deConstituţia României care afirmă faptul că „auto-rităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă,familială şi privată, domiciliul şi reşedinţa suntinviolabile (...). Nimeni nu poate pătrunde saurămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei per-soane fără învoirea acesteia, cu excepţiile pre-văzute de lege”.

Este garantat secretul corespondenţei, alconvorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloacelegale de comunicare. Codul Civil interziceutilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manu-scriselor sau a altor documente personale, precumşi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane,fără acordul acesteia ori fără respectarea anumitorlimite prevăzute de lege, iar Codul Penalsancţionează violarea de domiciliu şi a secretuluicorespondenţei.

Legea nr. 677/2001 pentru protecţia per-soanelor cu privire la prelucrarea datelor cucaracter personal şi libera circulaţie a acestor date,cu modificările şi completările ulterioare, are cascop garantarea şi protejarea drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, înspecial a dreptului la viaţă intimă, familială şiprivată, cu privire la prelucrarea datelor cucaracter personal.

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal,prin mijloace automate sau neautomate, se poateface numai în cazurile şi condiţiile prevăzute delege.

Legea reglementează respectarea dreptului laviaţa privată, nicio persoană neputând fi supusăvreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau defamilie, nici la domiciliul, reşedinţa sau încorespondenţa sa, fără consimţământul său.

Legea cu privire la actele de stare civilăreglementează utilizarea interpretului de limbajmimico-gestual la încheierea căsătoriei în cazul încare unul sau ambii viitori soţi sunt surdomuţi.

Pentru a-şi dezvolta pe deplin potenţialul fizic,mintal, social, şi profesional şi a realiza o deplinăintegrare şi participare în toate aspectele vieţii,persoana cu dizabilităţi trebuie să beneficieze deservicii şi programe de abilitare şi reabilitarecomplexe, adaptate nevoilor, pentru care, deasemenea, este necesară formarea iniţială şicontinuă pentru personalul acestora.

În ceea ce priveşte participarea la viaţa politicăşi publică, Constituţia României garanteazăegalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor români,fără privilegii şi discriminări. Constituţia şi Legeanr. 14/2003 a partidelor politice, republicată , asi-gură un cadru legal nediscriminatoriu pentru toţicetăţenii şi permite participarea activă apersoanelor cu dizabilităţi la activităţile şi admi-nistrarea partidelor politice.

Restricţiile referitoare la participarea per-soanelor cu dizabilităţi în procesul electoralprovin din proceduri şi practici neconformeprecum şi din lipsa accesibilizării.

Participarea la viaţa culturală, activităţirecreative, timp liber şi sport este garantată deConstituţie, alături de libertatea persoanei de a-şidezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorileculturii naţionale şi universale. Statul trebuie săasigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinireaculturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şiconservarea moştenirii culturale, dezvoltareacreativităţii contemporane, promovarea valorilorculturale şi artistice ale României în lume.

Legea specială obligă autorităţile competenteale administraţiei publice să faciliteze accesulpersoanelor cu dizabilităţi la valorile culturii, laobiectivele de patrimoniu, turistice, sportive şi depetrecere a timpului liber.

Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000cu modificările şi completările ulterioare obligăautorităţile administraţiei publice să asigurecondiţii pentru practicarea educaţiei fizice şisportului de către persoane cu handicap fizic,senzorial, psihic si mixt, în scopul dezvoltăriipersonalităţii lor şi integrării în societate, precumşi mijloacele care să permită sportivilor cuhandicap participarea la competiţii naţionale şiinternaţionale destinate lor. în România există înprezent un număr de 26 de structuri sportive,membre ale Comitetului Naţional Paralimpic.

În general, participarea persoanelor cudizabilităţi este în multe cazuri limitată sau chiarinexistentă, nu din cauza deficienţei sau afectării,


ci din cauza barierelor de mediu, comunicare, deatitudine.

Obiectiv generalAsigurarea participării depline a persoanelor cu

dizabilităţi în toate domeniile vieţii.

Obiective specificeOS.1– Promovarea participării efective şi

depline a persoanelor cu dizabilităţi la proceselede luare a deciziilor publice.

OS.2 – Asigurarea de sprijin pentru exercitareade către persoanele cu dizabilităţi a capacităţiijuridice.

OS.3 – Asigurarea de sprijin pentru accesulefectiv al persoanelor cu dizabilităţi la actul dejustiţie.

OS.4 – Asigurarea de sprijin pentru exercitareade către persoanele cu dizabilităţi a dreptului lavot.

OS.5 – îmbunătăţirea cadrului de furnizare ainformaţiilor destinate publicului larg în formateaccesibile şi cu tehnologii adecvate diverselortipuri de handicap.

OS.6 – Asigurarea de sprijin şi asistenţă adec-vată pentru exercitarea deplină şi efectivă de cătrepersoanele cu dizabilităţi a dreptului la alegere,libertate individuală, control al vieţii personale şipentru îndeplinirea responsabilităţilor ce le revinîn creşterea copiilor lor.

OS.7 – Asigurarea de servicii de sprijindiversificate, accesibile, pentru facilitarea inclu-ziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi, fur-nizate în comunitate, atât în mediul urban cât şi înmediul rural.

OS.8 – Dezinstituţionalizarea şi prevenireainstituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi,concomitent cu dezvoltarea serviciilor alternativede sprijin pentru viaţă independentă şi integrare încomunitate.

OS.9 – Asigurarea accesului şi participăriipersoanelor cu dizabilităţi la programe şi contextede educaţie nonformală, activităţi culturale,sportive, de timp liber şi recreative, adecvateintereselor şi cerinţelor specifice.

OS.10 – Asigurarea mobilităţii personale astfelîncât persoanele cu dizabilităţi să aibă posibilitateasă trăiască independent şi să participe pe deplin latoate aspectele vieţii.

VII.3 Egalitate

Analiza situaţiei actualeConstituţia României garantează egalitatea

cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,fără privilegii şi fără discriminări.

Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privindprevenirea şi sancţionarea tuturor formelor dediscriminare, republicată defineşte discriminareaca fiind orice deosebire, excludere, restricţie saupreferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie,limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronicănecontagioasă, infectare HIV, apartenenţa la ocategorie defavorizată, precum şi orice alt criteriucare are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarearecunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţiide egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale sau a drepturilor recunoscute delege, în domeniul politic, economic, social şicultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Legislaţia antidiscriminare nu oferă o definiţiea discriminării pe criteriul dizabilităţii, limitându-se doar la a enumera dizabilitatea printre criteriilede excludere, restricţie sau preferinţă. De ase-menea, termenul „adaptare rezonabilă” este definitdoar în contextul angajării în muncă.

În ceea ce priveşte drepturile şi libertăţilefundamentale ale omului, acestea sunt garantatede Constituţia României şi tratatele internaţionalela care România este parte. Articolul 50 dinConstituţie, afirmă că persoanele cu handicap sebucură de protecţie specială iar Statul asigurărealizarea unei politici naţionale de egalitate aşanselor, de prevenire şi de tratament ale handi-capului, în vederea participării efective apersoanelor cu handicap în viaţa comunităţii,respectând drepturile şi îndatoririle ce revinpărinţilor şi tutorilor.

Constituţia României prevede dreptul la votpentru toţi cetăţenii români care au împlinit vârstade 18 ani, cu excepţia persoanelor puse subinterdicţie. Alegătorii cu dizabilităţi au mai multeopţiuni pentru a-şi putea exercita dreptul de vot,dar există bariere în domeniul procedurilor delucru, al accesibilizării secţiilor de vot, al traseelorstradale şi al informării în formate adaptate.

Noul Cod Civil republicat, intrat în vigoareîncepând cu 1 octombrie 2011, cu modificările şicompletările ulterioare, a adus elemente denoutate referitoare la includerea unor reglementări


specifice privind ocrotirea dreptului la viaţă,dreptului la sănătate şi la integritate fizică şipsihică, a dreptului la viaţă privată şi la demnitateapersoanei. Totuşi, Codul Civil nu prevede, însistemul de luare a deciziilor pentru persoanele cudizabilităţi, suficiente măsuri de sprijin pentru caacestea să-şi exercite pe deplin capacitatea lorjuridică. Mai mult, în ceea ce priveşte instituţiatutelei, nu există proceduri şi practici corespun-zătoare pentru contestare şi administrare.

Prin dispoziţiile Codului de Procedură Penalăcu modificările şi completările ulterioare, estesancţionată conduita persoanelor care acţioneazădiscriminatoriu dar nu sunt prevăzute cirscum-stanţe agravante pentru persoanele supusediscriminării multiple. Garanţiile procesualecuprinse în Codul de Procedură Penală se aplică îndesfăşurarea procesului penal tuturor persoanelor,inclusiv celor cu dizabilităţi, fără privilegii şi fărădiscriminări.

Cadrul legislativ actual prevede că niciopersoană nu poate fi supusă torturii şi niciunui felde pedeapsă sau de tratament crud, inuman saudegradant. începând cu anul 2014, instituţiaAvocatul Poporului îndeplineşte atribuţiilespecifice de Mecanism naţional de prevenire atorturii în locurile de detenţie, în sensulProtocolului Opţional la Convenţia împotrivatorturii şi a altor tratamente cu cruzime, inumanesau degradante.

Prevederile legale interzic de asemenea prele-varea de organe, ţesuturi şi celule de origineumană de la minori, precum şi de la persoanelepuse sub interdicţie.

Totuşi, lipsa unui sistem coerent de monito-rizare, a analizelor şi rapoartelor tematice, absenţadatelor statistice referitoare la respectarea drep-turilor şi libertăţilor contribuie la necunoaştereatuturor aspectelor care pot duce la încălcări graveale drepturilor omului.

Obiectiv generalEliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii

pentru persoanele cu dizabilităţi.

Obiective specificeOS.1 – Eliminarea discriminării pe criterii de

dizabilitate.OS.2 – Asigurarea exercitării drepturilor civile

şi politice de către toate persoanele cu dizabilităţi,inclusiv de cele care au nevoie de mai mult sprijin.

OS.3 – Protejarea persoanelor cu dizabilităţiîmpotriva actelor de violenţă, exploatare,neglijare, abuz, împotriva relelor tratamente,torturii, tratamentelor sau pedepselor crude,inumane şi degradante, precum şi a traficului depersoane.

OS.4 – Asigurarea protecţiei şi securităţiipersoanelor cu dizabilităţi în situaţii de risc,urgenţe umanitare şi dezastre naturale.

OS.5 – Monitorizarea respectării drepturiloromului şi a libertăţilor fundamentale pentrupersoanele cu dizabilităţi.

VII.4. Ocuparea forţei de muncă

Analiza situaţiei actualeLa 31 decembrie 2014, rata de ocupare în

muncă a persoanelor cu dizabilităţi era de15,5%8,deşi există prevederi legislative care încurajeazăangajarea unei persoanei cu dizabilităţi ca, deexemplu: scutirea de impozit pe salariu pentrupersoanele încadrate în gradul grav sau accentuat,posibilitatea cumulării beneficiilor de asistenţăsocială cu veniturile realizate din salarii şi altele.

De asemenea, potrivit Legii nr. 76/2002 privindsistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimulareaocupării forţei de muncă, cu modificările şi com-pletările ulterioare, angajatorii care încadrează înmuncă pe durată nedeterminată absolvenţi ai unorinstituţii de învăţământ din rândul persoanelor cuhandicap primesc lunar, pe o perioadă de 18 luni,pentru fiecare absolvent:a) o sumă egală cu valoareaindicatorului social de referinţă în vigoare la dataîncadrării în muncă, pentru absolvenţii cicluluiinferior al liceului sau ai şcolilor de arte şimeserii;b) o sumă egală cu de 1,2 ori valoareaindicatorului social de referinţă în vigoare la dataîncadrării în muncă, pentru absolvenţii deînvăţământ secundar superior sau învăţământpostliceal;c) o sumă egală cu de 1,5 ori valoareaindicatorului social de referinţă în vigoare la dataîncadrării în muncă, pentru absolvenţii deînvăţământ superior.

Potrivit aceluiaşi act normativ, angajatorii careîncadrează absolvenţi, persoane cu handicap, suntobligaţi să menţină raporturile de muncă sau deserviciu ale acestora cel puţin 18 luni, timp în careabsolvenţii pot urma o formă de pregătire


8 Sursa: Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şiProtecţia Copilului, iunie 2015.

profesională, organizată de către angajator, încondiţiile legii.

În conformitate cu prevederile Codului Muncii,o persoană dobândeşte capacitate de muncă laîmplinirea vârstei de 16 ani. Prin excepţie, opersoană poate încheia un contract de muncă încalitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilorlegali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltareafizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfelnu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şipregătirea profesională. Persoanele care suntîncadrate în gradele I şi II de invaliditate nu potdesfăşura activităţi profesionale. Din aprilie 2013,persoanele încadrate în grad de handicap, care auobţinut şi decizie medicală de încadrare în grad deinvaliditate pot beneficia de pensie de invaliditatedacă fac dovada că au/au avut calitatea de asiguratal sistemului public de pensii. Această modificarelegislativă generează, paradoxal, efecte negativepe termen lung în privinţa angajării tinerilor cuhandicap, care pot solicita pensie de invaliditatefără a mai accesa piaţa muncii.

Accesul limitat la ocuparea forţei de muncăpoate determina însă un nivel ridicat de risc deexcluziune socială şi de sărăcie pentru persoanelecu dizabilităţi. Faţă de cauzele evidenţiate, alţifactori determinanţi sunt: dispariţia de pe piaţamuncii a unor meserii tradiţionale, practicate depersoane cu anumit tip de dizabilitate, accesibi-litatea redusă până la şi la locul de muncă, lipsaadaptării rezonabile şi a tehnologiilor de acces,slaba informare privind avantajele pentruangajatori, limitele sistemului educaţional care nuacoperă integral necesităţile de pregătire pentrumuncă a persoanelor cu dizabilităţi şi altele.

Una dintre principalele carenţe identificate înprivinţa accesului pe piaţa muncii este determinatăde necunoaşterea potenţialului persoanelor cudizabilităţi, în special din perspectiva activităţii şiparticipării şi, de aici, lipsa orientării profesionalecorespunzătoare. Sistemul de evaluare a persoa-nelor cu dizabilităţi foloseşte încă criterii medi-cale, barierele ce îngrădesc participarea în societateşi, în mod deosebit, angajarea în muncă nu suntdefinite, ceea ce, în consecinţă, nu dă posibilitateaintervenţiilor prin servicii diversificate.

Numărul redus al serviciilor de sprijin pentrupersoanele cu dizabilităţi, de tipul angajareasistată, adaptarea locului de muncă, transportadaptat, reprezintă o cauză importantă a menţinerii

unei rate scăzute de ocupare. In plus, multepersoane cu dizabilităţi au nevoie de consilieresusţinută pentru creşterea încrederii în sine, deinstruire şi dezvoltare a abilităţilor, de pregătire învederea anagajării.

În România, în domeniul ocupării persoanelorcu dizabilităţi, funcţionează sistemul de cotă.Conform cadrului legislativ în vigoare, oriceangajator public sau privat cu cel puţin 50 deangajaţi are obligaţia de a angaja persoane cudizabilităţi, într-un procent de minim 4%.Statisticile arată însă că, de cele mai multe ori,angajatorii preferă celelalte opţiuni din lege: săplătească la bugetul de stat jumătate din salariulminim pe economie corespunzător fiecărei per-soane cu dizabilităţi neangajate ori să achiziţio-neze bunuri sau servicii de la unităţile protejate.Astfel, deşi iniţiat ca o măsură activă, sistemul decotă nu a dus la o rată crescută de ocupare pentrupersoanele cu dizabilităţi de aceea, una dintreprovocările viitoare se leagă de creşterea şidiversificarea serviciilor aferente ocupării prinutilizarea sistemului de cotă într-un mod activ.

Cadrul legislativ actual consideră unităţileprotejate ca una dintre formele protejate deangajare în muncă pentru persoanele cudizabilităţi, în prezent fiind înregistrate circa 7009

de astfel de structuri, în creştere mai ales dupăimplementarea proiectelor de economie socială.

În acest context strategic, o participare crescutăa persoanelor cu dizabilităţi pe o piaţă a munciiincluzivă ar asigura valorificarea potenţialuluiacestora ca forţă de muncă şi ar contribui laatingerea ţintei naţionale de ocupare.

Obiectiv generalAsigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi

la un mediu de lucru deschis, incluziv şi accesibil,atât în sectorul public cât şi în cel privat,concomitent cu asigurarea accesului lor efectiv laservicii de sprijin pentru creşterea ocupării pepiaţa muncii.


dizabilităţi la un mediu de lucru deschis, incluzivşi accesibil.


9 Sursa datelor: Autoritatea Naţională pentru Persoanelecu Dizabilităţi, http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/dizabilitati_2014.pdf

OS.2 – Asigurarea accesului persoanelor cudizabilităţi la programe vocaţionale, de pregătirepentru muncă, de tip antreprenoriat şi viaţăindependentă.

OS.3 – Promovarea contribuţiilor valoroase pecare le pot aduce persoanele cu dizabilităţicomunităţii, prin ocupare în muncă.

OS.4 – Coordonarea şi monitorizareaprocesului de promovare şi protejare a dreptuluila viaţă independentă şi muncă al persoanelor cudizabilităţi.

VII.5 Educaţie şi formare profesională

Analiza situaţiei actualeLegislaţia românească în domeniul educaţiei

cuprinde o serie de acte normative carereglementează situaţia şi drepturile persoanelor cudizabilităţi. Prin Constituţie, statul asigurăcetăţenilor României drepturi egale de acces latoate nivelurile şi formele de învăţământ preuni-versitar şi superior, precum şi la învăţarea pe totparcursul vieţii, fără nicio discriminare.

Politica României în domeniul educaţieicopiilor/elevilor cu dizabilităţi s-a axat pe câtevadirecţii de acţiune prioritare în vederea cuprinderiişi menţinerii tuturor copiilor/elevilor/tinerilor cucerinţe educaţionale speciale, în general şi a celorcu dizabilităţi în special, într-o formă de învă-ţământ:

– debutul şcolar al tuturor copiilor în şcoala demasă cea mai apropiată de domiciliul copilului;

– Înscrierea elevilor într-o unitate deînvăţământ, indiferent că este şcoală de masă sauspecială exclusiv la cererea scrisă a părintelui;

– menţinerea copiilor/elevilor în şcoala demasă prin acordarea serviciilor educaţionale, aterapiilor logopedice şi consiliere psihopedago-gică a celor care prezintă dificultăţi de învăţare,de adaptare, de integrare sau care au abatericomportamentale;

– transferul în şcoala de masă a elevilor dinşcoala specială care nu fac obiectul acestui tip deînvăţământ sau a acelora care, fie că au avut undiagnostic greşit, fie că prezintă un progressevident în urma activităţii de educaţie;

– orientarea/reorientarea către şcolile specialenumai în cazul în care elevul nu poate să seintegreze ăn colectivul clasei din şcoala de masă şinumai cu acordul familiei (art. 54 alin.(2) din

Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cumodificările şi completările ulterioare);

– consiliere şi orientarea profesională ca unserviciu integrat al instituţiilor de educaţie şiformare şi a celor cu responsabilităţi pentruasistenţa persoanelor cu dizabilităţi astfel încâtaceste persoane să se poată integra social şiprofesional.

MENCS a iniţiat şi derulează programeeducaţionale destinate reducerii abandonuluişcolar şi susţinerii participării şcolare a elevilordin întreg sistemul de învăţământ preuniversitar.Legislaţia din domeniul învăţământului special afost astfel concepută încât să răspundă unuispectru larg şi foarte variat de situaţii speciale.Ţinând cont de această realitate, învăţământulspecial, special integrat şi cel incluziv a fostorganizat la toate nivelurile învăţământului pre-universitar, în funcţie de tipul şi gradul dizabili-tăţii.

În ceea ce priveşte legislaţia aplicabilă copiilor/elevilor cu dizabilităţi sunt necesare, în conti-nuare, măsuri pentru armonizarea terminologieiutilizate.

Probleme importante sunt legate de numărulinsuficient de servicii de educaţie timpurie, astfelcă accesul copiilor cu dizabilităţi la această formăde educaţie este deficitar; sunt totodată deficitareidentificarea timpurie şi, implicit, orientareaşcolară la vârste mici.

O provocare majoră a sistemelor de educaţie şiformare din România este monitorizarea persoa-nelor cu dizabilităţi care au acces la diferite formede educaţie şi fomare. Principalele surse deinformaţii statistice la nivel naţional referitoare lapersoanele cu dizabilităţi sunt ANPD, ANPDCA,INS, MENCS. Informaţiile statistice sunt însăcolectate în diferite momente ale anuluicalendaristic, utilizând criterii diferite, ca urmareapar diferenţe semnificative iar datele nu suntcomparabile şi nu pot fi utilizate complementarîntre sistemul educaţional şi sistemul de protecţiesocială.

Studiile10 indică o participare redusă la şcoalăa copiilor cu dizabilităţi, reliefată prin sub-


10 Stanciu, M., *Copiii cu dizabilităţi*, ReprezentanţaUNICEF în România,Bucureşti, 2013 (referinţe la pagina 7,37, 38, 42, 54 etc.) + alte sursecitate în acest raport *Situaţiecopii cu dizabilităţi aflaţi în evidenţele Serviciilor deEvaluare Complexă ale DGASPC*, la data de 31.12.2013,disponibil lahttp://www.copii.ro/alte categorii.html.

http://www.ise.ro/raport-asupra-starii-sistemului-ational-

înregistrarea acestora la diferite niveluri deeducaţie, precum şi printr-o amploare a fenome-nelor de neşcolarizare şi de abandon şcolar.Informaţiile furnizate de INS evidenţiază, înultimii cinci ani, relativa constanţă a efectivelorde copii şi elevi din învăţământul preuniversitarspecial – de la învăţământul preşcolar la celposticeal care cuprindea 25.302 persoane lanivelul anului şcolar 2013/2014. Datele MENCSreferitoare la copiii şi elevii cu dizabilităţi şi CESdin învăţământul de masă remarcă o creştereconstantă, dar lentă, a acestei categorii: 17037elevi cuprinşi în servicii educaţionale de sprijin;4754 elevi cu certificat de orientare şcolară, darcare nu beneficiază servicii de sprijin în acelaşi anşcolar.

Date referitoare la participarea persoanelor cudizabilităţi la învăţământul superior nu suntcolectate la nivel naţional, dar diferite studii dindomeniu apreciază că valoarea acestui indicatoreste foarte scăzută11.

Insuficienţa resurselor financiare constituie obarieră importantă în şcolarizarea copiilor cudizabilităţi în învăţământul de masă. Studiirecente12 privind finanţarea sistemului deînvăţământ preuniversitar pe baza standardelor de

cost evidenţiază situaţia de subfinanţare în care seaflă cu prioritate acele şcoli care au elevi aflaţi înrisc de abandon şcolar, inclusiv elevi cu diza-bilităţi, a căror şcolarizare presupune o paletălargă de intervenţii educaţionale şi de susţinere.

Alte aspecte problematice referitoare la educaţiacopiilor cu dizabilităţi din învăţământul special şispecial integrat fac referire la: insuficienţanumărului de profesori de sprijin, absenţa altorcategorii de resurse umane alocate serviciiloreducative specializate şi/sau accesul limitat laastfel de servicii în afara şcolii, îndeosebi înmediul rural. O situaţie deficitară se înregistreazăşi în ceea ce priveşte formarea profesorilor dinînvăţământul de masă în spiritul educaţiei inclu-zive, precum şi în domeniul strategiilor concretede lucru cu copii cu dizabilităţi. Programele deformare iniţială a cadrelor didactice cuprindelemente reduse referitoare la educaţia incluzivă,iar oferta de programe de formare continuărelevante pentru această problematică este încălimitată.

Infrastructura şi resursele materiale ale siste-mului de învăţământ românesc constituie adeseabariere privind accesul persoanelor cu dizabilităţila o educaţie de calitate. Lipsa tehnologiilorasistive, a accesibilizării spaţiilor şcolare şi/sau atransportului adaptat generalizat conduc la situaţiide abandon şcolar pentru copiii şi tinerii cudizabilităţi. Specificul dezvoltării reţelei şcolaredetermină dificultăţi de acces şi inechităţi cuprivire la accesul copiilor cu dizabilităţi laeducaţie, în special a celor din mediul rural.

Totodată, sunt necesare măsuri care să permităo mai mare accesibilitate a învăţământuluiprofesional şi tehnic, în general şi a învăţămân-tului profesional pentru elevi/tineri cu dizabilităţi,cuprinşi în sistemul de educaţie, în particular

Curriculumul pentru elevii cu dizabilităţi dinînvăţământul special şi special integrat, precum şipracticile didactice necesită redimensionări dinperspectiva educaţiei incluzive. Abordareacurriculumului pentru elevii cu dizabilităţi dinînvăţământul special nu valorifică viziunea non-categorială propusă de educaţia incluzivă. Dinperspectiva incluziunii, adaptarea curricularăpentru copiii cu dizabilităţi integraţi în şcolile demasă -necesită, de asemenea, suport specific curol de ameliorare la nivelul practicilor didactice.

Cât priveşte procesul de evaluare şi orientareşcolară şi profesională din învăţământul special şi


de-invatamant http://www.ipp.ro/wp-content/uploads/2015/07/IPP Funda%C8%9Bia-Speran%C8%9Ba–Raport-educatie-induziva-pentru-copiii-cu-dizabilitati.pdfhttp://maspa.raa.ro/studiu-asupra-discriminarii-si-excluderii-sociale-a-persoanelor-cu-autism-si-toolkit-uri-cu-interventii-practice-non-discriminare-pilotate-in-3-iudete-ale-tarii/

11 Mitulescu, S., Florian, B., *Condiţii sociale şieconomiceale vieţii studenţilor din România, eurostudent V2012-2014*,Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015disponibil la adresa http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2016/02/eurostudent.pdf (referinţe lapaginile 12, 13, 14)*Social and Economic Conditions of Student Life inEurope.*eurostudentV 2012-2014* disponibil la adresahttp://www.eurostudent.eu/download files/documents/ EVSynop-sisoflndicators.pdf (referinţe la paginile 61, 68)

12 „Fartusnic, C. (coord.), *Finanţarea sistemului de învă-ţământpreuniversitar pe baza standardelor de cost: o evaluarecurentă dinperspectiva echităţii*, Bucureşti: UNICEF;Vanemonde, 2014. Disponibil la adresahttp://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/02/Finantarea-sistemului-de–in-vatamant-preuniversitar-pe-baza-standardelor-de-cost-2014.pdf (referinţe la pagina 10) http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Rezumat-studiu-%E2%80%9CCosturile-investitiei-insuficiente-in-educatie-in-Romania%E2%80%9D-2014

special integrat, legea educaţiei a adus schimbărisemnificative, prin noile roluri ale CJRAE/CMBRAE. Realitatea şcolară semnalizează oserie de dificultăţi referitoare la: insuficienţapersonalului de sprijin, în special în mediul rural,lipsa unei pregătiri a personalului pentru aplicareanoilor atribuţii. Sunt necesare măsuri care săconducă la o mai bună informare cu privire laserviciile oferite de instituţiile de învăţământ,pentru asigurarea dreptului la educaţie al copiilorcu dizabilităţi, precum şi la dezvoltareamecanismelor de colaborare cu alte instituţii curol în evaluarea copiilor cu dizabilităţi.

Obiectiv generalPromovarea educaţiei şi formării profesionale

favorabile incluziunii la toate nivelurile şi aînvăţării de-a lungul vieţii pentru persoanele cudizabilităţi.


dizabilităţi la educaţie şi formare profesională, înforme şi contexte adaptate la nevoile individuale,în comunităţile in care trăiesc.

OS.2 – Dezvoltarea competenţelorpersoanelor cu dizabilităţi necesare participăriidepline şi egale la educaţie şi formare, ca membriactivi ai comunităţii din care fac parte.

OS.3 – Asigurarea calităţii serviciilor deeducaţie şi de formare profesională, adaptatenevoilor persoanelor cu dizabilităţi şi relevantedin perspectiva incluziunii.

OS.4 – Creşterea gradului de conştientizare înfamilie, şcoală, comunitate şi societate aimportanţei şi nevoii respectării dreptului laeducaţie şi formare profesională pentru toatepersoanele cu dizabilităţi.

VII.6 Protecţie socială

Analiza situaţiei actualeParticiparea redusă a persoanelor cu dizabilităţi

la educaţie şi pe piaţa forţei de muncă poate ducela excluziune, sărăcie şi izolare. Pentru apreîntâmpina aceste efecte, persoanele cudizabilităţi au nevoie de protecţie socialăadecvată, de programe de orientare profesională,de programe de reducere a sărăciei, de asistenţăcorespunzătoare dizabilităţii, de programe

speciale în ceea ce priveşte locuirea şi alte serviciide sprijin.

Elementul-cheie pentru acordarea beneficiilorde asistenţă socială îl constituie gradul dehandicap – grav, accentuat, mediu, uşor.Persoanele încadrate în gradul grav sau accentuatbeneficiază de indemnizaţie lunară şi bugetpersonal complementar care se acordă indiferentde veniturile obţinute din salarii sau pensii.Persoanele încadrate în gradul mediu beneficiazăde bugetul personal complementar care se acordă,de asemenea, cumulativ cu veniturile obţinute dinsalarii sau pensii şi nu este luat în calcul lastabilirea altor drepturi şi obligaţii. Persoaneleîncadrate în gradul uşor nu primesc prestaţiisociale directe.

Indemnizaţia şi bugetul personal complementarse cumulează cu salariul şi/sau cu pensia. Inschimb, în situaţia în care indemnizaţia şi bugetulpersonal complementar reprezintă singura sursăde venit, aceasta constituie o barieră în accesareavenitului minim de inserţie. Acestea din urmădemonstrează faptul că respectivele beneficii deasistenţă socială nu sunt destinate cheltuielilorlegate de dizabilitate, în sensul prevăzut de art. 28din Convenţie.

Încadrarea în fiecare dintre cele patru gradedetermină acordarea aceloraşi beneficii şi serviciituturor persoanelor din acel grad, indiferent denevoile lor individuale.

Serviciile sociale specializate, de zi, adaptatenevoilor, la care ar trebui să aibă acces persoanelecu dizabilităţi, sunt într-un număr extrem de redusşi dispersate geografic neunitar. La nivelul întregiiţări, existau la 31 decembrie 2014, numai unnumăr de 56 de servicii nerezidenţiale, numărulpersoanelor adulte cu dizabilităţi beneficiare fiindde 2673.

Strategia îşi propune să determine dezvoltareareţelei de servicii nerezidenţiale pentru persoanelecu dizabilităţi în comunitate, pe baza evaluăriinevoilor individuale, servicii care să contribuieesenţial la creşterea autonomiei, în paralel cuevitarea neglijării şi marginalizării.

În ceea ce priveşte evaluarea persoanelor cuhandicap, în prezent, aceasta este predominantmedicală în cazul persoanelor adulte cudizabilităţi şi neunitară din punct de vedere alsistemelor de handicap şi de invaliditate. In ultimiiani, au fost adăugate noi criterii medicale, fără oanaliză a prevalentei afecţiunilor în populaţie şi a


bugetului de stat în sensul susţinerii beneficiilorde asistenţă socială pentru toate persoaneleîncadrate în grad de handicap.

Viziunea promovată de documentele OMS şiONU arată că prezenţa unei condiţii de sănătatereprezintă o premisă dar nu conduce obligatoriula dizabilitate. Diagnosticul medical în sine nueste, ca atare, suficient pentru a fundamentaîncadrarea într-un grad de handicap, el trebuiecorelat cu evaluarea psihosocială, ţinând cont devârstă, alţi factori personali şi de condiţiile demediu în care persoana trăieşte.

Promovarea unei noi abordări şi schimbarea deparadigmă în ceea ce priveşte evaluareadizabilităţii, tratarea acestor teme dintr-operspectivă multidimensională, prin colaborareinterinstituţională şi echipe multidisciplinare,constituie una din marile provocări în perioada2016-2020.

Obiectiv generalPromovarea şi protecţia dreptului persoanelor

cu dizabilitati la un standard adecvat de viaţăpentru îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii lor.

Obiective specificeOS.1 – îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de

viaţă a persoanelor cu dizabilitati, precum şiprotecţia dreptului acestora la un standard adecvatde viaţă.

OS.2– Asigurarea accesului la protecţiesocială, în special în cazul copiilor, fetelor,femeilor şi persoanelor vârstnice cu dizabilitati.

OS.3 – Asigurarea de servicii integrate încomunitate.

OS.4 – Conştientizarea şi sensibilizarea opinieipublice pentru susţinerea creşterii calităţii vieţiipersoanelor cu dizabilitati.

VII.7 Sănătate

Analiza situaţiei actualeLa nivel mondial există circa un miliard de

persoane care au o formă de dizabilitate. Dintreaceştia, între 110 – 190 de milioane de persoane seconfruntă cu o limitare funcţională importantă. Seapreciază că numărul persoanelor cu dizabilitativa creşte în viitor, având printre factorii cauzalifenomenul global de îmbătrânire a populaţiei,creşterea duratei medii de viaţă şi expansiuneabolilor netransmisibile.

Nevoile de îngrijiri de sănătate ale persoanelorcu dizabilitati pot fi foarte variate, de la aspectespecifice dizabilităţii, de exemplu, necesitateaunor dispozitive medicale, a unor îngrijiri sautratamente specifice sau a accesului la servicii dereabilitare, la nevoi generale de servicii desănătate ca, de exemplu, nevoia de acces la uneleprograme de screening pentru identificareaprecoce a unor boli netransmisibile sau nevoia deservicii de educaţie pentru sănătate. în acelaşitimp, conform Raportului Mondial privindDizabilitatea, realizat de OMS şi Banca Mondialăîn anul 2011, este recunoscut faptul că persoanelecu dizabilitati au un acces mai redus la serviciilede sănătate iar multe dintre nevoile lor de îngrijiride sănătate rămân nerezolvate. Această realitateexistă în condiţiile în care statele lumii au aderatla Convenţie, care prevede că persoanele cudizabilitati au dreptul să „se bucure de cea maibună stare de sănătate, fără discriminare pe criteriide dizabilitate” şi că statele părţi trebuie să adoptemăsurile adecvate pentru a asigura accesulpersoanelor cu dizabilitati la „toată gama de ser-vicii de sănătate, inclusiv în domeniul sănătăţiisexuale şi reproductive”, precum şi la programelenaţionale de sănătate, la acelaşi nivel de calitate şistandard de îngrijire cu populaţia generală. Toto-dată, serviciile de sănătate trebuie să fie gratuitesau să aibă preţuri accesibile şi să fie furnizate câtmai aproape posibil de comunitatea în care trăieştepersoana. în mod deosebit, serviciile de reabilitaretrebuie să fie disponibile, astfel încât persoanelecu dizabilitati să îşi menţină maximum deautonomie, să îşi dezvolte pe deplin potenţialulfizic, mintal, social şi profesional şi să realizeze odeplină integrare şi participare în toate aspectelevieţii.

Informaţii consistente privind nevoile desănătate şi accesul real la serviciile de sănătate alpersoanelor cu dizabilitati la nivel naţional nu suntcolectate sistematic iar unele evidenţe sugereazăcă acest acces este deficitar. Sistemul informa-ţional din sănătate nu evidenţiază indicatori deacces, precum consumul de servicii medicale lapersoanele cu dizabilitati, nevoia de serviciimedicale a acestora, cererea de servicii medicalesau intervalul de timp în care cererea este rezol-vată.

În acest context, este dificil de estimat gradulde acces al persoanelor cu dizabilităţi la serviciilede sănătate furnizate prin sistemul de asigurări


sociale de sănătate şi, implicit, măsura în carelegislaţia este implementată.

Principalele probleme privind accesul persoa-nelor cu dizabilităţi la servicii de sănătate şi deabilitare şi reabilitare sunt reprezentate de:

a. cunoaşterea fragmentară a nevoilor de servi-cii de sănătate pentru abilitare şi reablitare apersoanelor cu dizabilităţi, de exemplu, nevoia deservicii de reabilitare medicală sau de tratamentbalnear;

b. acoperirea deficitară cu servicii de sănătatede tip general sau cu servicii specifice nevoilorgenerate de dizabilitate, de exemplu, serviciile desprijin şi consiliere pentru persoanele cudizabilităţi şi pentru familiile acestora, în specialla momentul şi după anunţul dizabilităţii suntaproape inexistente, există un număr insuficientde servicii de zi în scopul abilitării şi reabilitării;

c. adaptarea insuficientă a serviciilor desănătate generale şi specifice la nevoile persoa-nelor cu dizabilităţi, în termeni de finanţare,tehnologie, infrastructură şi pregătire a perso-nalului;

d. existenţa unor bariere de acces de tipcultural, de exemplu atitudini pasive aleaparţinătorilor şi, uneori, chiar ale personaluluimedical, fizic, de tip operaţional şi economic, deexemplu, costuri pe care persoanele cu dizabilităţinu şi le pot permite;

e. lipsa continuităţii, a integrării între serviciilede sănătate furnizate la diferite niveluri deasistenţă medicală, ca şi între serviciile desănătate, şi cele de asistenţă socială şi de educaţie;

f. necunoaşterea gradului de răspuns alsistemului de sănătate la problemele persoanelorcu dizabilităţi. Nu există analize privind gradul derăspuns adaptat al serviciilor de sănătate, dinpunct de vedere calitativ şi cantitativ, la nevoilepersoanelor cu dizabilităţi, sau de monitorizare aacordării serviciilor de sănătate pentru persoanelecu dizabilităţi, inclusiv în relaţie cu activităţileprivind sănătatea reproducerii – administrarea demijloace contraceptive şi măsuri de planificarefamilială pe baza consimţământului liber exprimatşi informat al persoanei cu dizabilităţi sau alreprezentantului său legal.

Obiectiv generalAsigurarea accesului echitabil al persoanelor

cu dizabilităţi, la servicii şi facilităţi de sănătate,de calitate, care acordă atenţie problemelor

specifice de gen, la un cost rezonabil şi cât maiaproape posibil de comunităţile în care acesteatrăiesc.


dizabilităţi la aceeaşi gamă de servicii de sănătate,la acelaşi nivel de calitate, precum cele furnizatepentru celelalte persoane, inclusiv în domeniulsănătăţii sexuale şi reproductive, al sănătăţiidentare şi mentale.

OS.2 – Asigurarea accesului copiilor şipersoanelor adulte cu dizabilităţi la diagnosticareşi intervenţie timpurie, la măsuri pentru prevenireariscului apariţiei dizabilităţii.

OS.3 – Creşterea gradului de conştientizare alprofesioniştilor din sănătate privind drepturileomului, demnitatea, autonomia, drepturile şinevoile specifice ale persoanelor cu dizabilităţi înmaterie de sănătate, abilitare şi reabilitare, prininstruire şi promovarea de standarde etice îndomeniul serviciilor de sănătate publice şi private.

OS.4 – Conştientizarea populaţiei privinddrepturile persoanelor cu dizabilităţi în materie desănătate, abilitare şi reabilitare.

VII.8 Statistici şi colectarea datelor

Analiza situaţiei actualeÎn prezent, sunt colectate date despre

persoanele cu dizabilităţi atât neinstituţionalizate,cât şi instituţionalizate, pe regiuni de dezvoltareşi pe judeţe. Datele culese sunt dezagregate pegrupe de vârstă şi sex, pe grade de handicap (grav,accentuat, mediu şi uşor) şi pe tipurile de handicapprevăzute de Legea nr.448/2006 republicată, cumodificările şi completările ulterioare. în ceea cepriveşte instituţiile, numărul, tipul, capacitateaacestora, precum şi numărul de beneficiari dininstituţiile publice de asistenţă socială pentrupersoanele adulte cu dizabilităţi, rezidenţiale şinerezidenţiale, sunt centralizate şi diseminate decătre ANPD, iar numărul, tipul, capacitatea şinumărul de beneficiari din instituţiile publicepentru copii cu dizabilităţi rezidenţiale şinerezidenţiale sunt culese şi diseminate de cătreANPDCA, din datele transmise de DGASPC,trimestrial.

Datele operaţionale sunt colectate prinintermediul unor machete.


Datele primite de către ANPD sunt corelate şiagregate la nivel naţional, prelucrate şi interpretateîn baza acestora fiind elaborate rapoartelestatistice trimestriale şi cele anuale.

A fost elaborat şi implementat un sisteminformatic naţional de gestiune şi monitorizare aaplicării reglementărilor din domeniu şi controlulactivităţilor de protecţie a persoanelor cu han-dicap, sub forma unui Registru electronic naţionalcu privire la persoanele cu handicap13, denumit încontinuare Registru.

Scopul Registrului este de a integra într-undepozit de date central toate informaţiile existenteîn bazele de date ale DGASPC din subordineaconsiliilor judeţene/locale ale sectoarelor munici-piului Bucureşti, de a fi un sistem informaticunitar de colectare şi raportare a acestor date şi dea oferi suportul informaţional pentru deciziile şipoliticile cu impact asupra activităţilor a cărorrealizare se află în responsabilitatea beneficiarilorRegistrului.

Aplicaţia informatică de la nivel centralreprezintă, în ansamblul sistemului de colectare şiraportare a datelor statistice MMFPSPV –DGASPC, componenta de analiză managerială şiasigură printr-un set complet de instrumente şifuncţionalităţi, consolidarea datelor operaţionalede la nivelul DGASPC, pentru analiza şi luareaunor decizii. Aplicaţia include un generator derapoarte, instrumente de analiză multidimen-sională şi simulare.

Registrul electronic naţional devine astfel unpunct naţional unic de agregare a datelor, deinformare şi acoperire a multiplelor forme deraportare a activităţilor cu privire la protecţia şipromovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.

Obiectivul trebuie să devină monitorizarearespectării tuturor drepturilor omului pentrupersoanele cu dizabilităţi şi nu dizabilitatea.Astfel, monitorizarea ar trebui să vizeze ce are sauce nu are de făcut societatea ca să nu obstruc-ţioneze exercitarea deplină a drepturilor şi nu cumdeficienţa afectează exercitarea acestora. Dateletrebuie să fie segregate pe diverse criterii, deexemplu, grupe de vârstă, mediu de reşedinţă, gen,condiţie socială, nivel de sărăcie, etnie etc.

Este important să se optimizeze proceseleinstituţionale, astfel încât să contribuie semni-ficativ la simplificarea procedurilor necesare învederea accesării beneficiilor şi serviciilor sociale,prin digitalizare şi, în acelaşi timp, să ofereinformaţii la nivel central în timp real.

De asemenea, este important ca monitorizareasă se facă împreună cu persoanele cu dizabilităţi şifamiliile lor, organizaţii ale persoanelor cudizabilităţi şi ONG-uri care lucrează pentrudizabilitate, inclusiv furnizori de servicii socialepublici şi/sau privaţi.

Toate acestea presupun dezvoltarea capacităţiituturor autorităţilor care vor contribui la furnizareasituaţiei evidenţelor persoanelor cu dizabilităţi.

Obiectiv generalFundamentarea de politici pentru persoanele cu

dizabilităţi pe baza informaţiilor şi datelor sta-tistice şi de cercetare colectate din toate domeniilede activitate.

Obiective specificeOS.1 – îmbunătăţirea modalităţilor de colectare

de informaţii cu privire la persoanele cu diza-bilităţi şi nevoile acestora.

OS.2 – Asigurarea transparenţei informaţiilorcalitative şi cantitative.

OS.3 – Îmbunătăţirea colaborării pentru aasigura o abordare comună şi unitară a statisticilorprivind dizabilitatea.

CAPITOLUL VIII – REZULTATELESTRATEGIEI

VIII.1. Rezultatele politicii publiceStrategia se constituie într-un document

programatic care asigură crearea unui cadru nor-mativ în ceea ce priveşte promovarea principiilorşi obiectivelor Convent/e/pentru perioada 2016-2020, respectiv pentru asigurarea exercitării de-pline şi în condiţii de egalitate a tuturor drepturilorşi libertăţilor fundamentale ale omului de cătretoate persoanele cu dizabilităţi.

În egală măsură, aceasta reprezintă aceastareprezenta şi o condiţionalitate ex-ante generalăpentru statele membre, stabilită de Comisia Euro-peană, în accesarea fondurilor europene struc-turale şi de investiţii (FESI) aferente perioadei deprogramare 2014-2020.


13 Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţieisociale nr. 1106 din 9 martie 2011 pentru constituirearegistrelor electronice privind persoanele cu handicap,publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 184 din 16 martie2011

Strategia include atât programele şi inter-venţiile proprii ale ANPD cât şi ale celorlalţi actoriimportanţi din domeniul protecţiei şi promovăriidrepturilor persoanelor

cu dizabilităţi, cu impact în: încadrarea înmuncă a persoanelor cu dizabilităţi, protecţia so-cială, accesul la mediul fizic, informaţional şicomunicaţional, la educaţie, cultură, sănătate, par-ticipare şi egalitate.

VIII.2. Rezultatele acţiunilorPrincipalele rezultate vizate a fi obţinute prin

implementarea Strategiei sunt următoarele:1) creşterea gradului de accesibilizare a mediu-

lui fizic, transportului, informaţiilor şi mijloacelorde comunicare, inclusiv prin asigurarea de tehno-logii şi sisteme informatice şi de comunicaţiiastfel încât persoanele cu dizabilităţi să bene-ficieze de acestea în condiţii egale cu ceilalţi;

2) exercitarea deplină a tuturor drepturilor decătre persoanele cu dizabilităţi în comunitate;

3) asigurarea şi promovarea condiţiilor pentruexercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilorcetăţeneşti de către toate persoanele cu dizabilităţi,în condiţii de egalitate cu ceilalţi membri aisocietăţii;

4) creşterea gradului de ocupare prin asigurareaunui mediu de lucru deschis, incluziv şi accesibil,concomitent cu asigurarea accesului efectiv alpersoanelor cu dizabilităţi la servicii de sprijin învederea ocupării;

5) promovarea unei educaţii şi formări profe-sionale favorabile incluziunii la toate nivelurile şia învăţării pe tot parcursul vieţii pentru persoanelecu dizabilităţi;

6) promovarea şi protecţia dreptului persoanelecu dizabilităţi la condiţii de trai decente şi la îmbu-nătăţirea continuă a condiţiilor de trai, fără discri-minare pe criterii de dizabilitate;

7) creşterea gradului de asigurare de serviciisociale şi de sprijin în comunitate, inclusiv prindezvoltarea unui sistem integrat, incluziv, acce-sibil şi de calitate de servicii;

8) asigurarea accesului persoanelor cu diza-bilităţi la servicii şi facilităţi de sănătate, decalitate, la un cost rezonabil şi cât mai aproapeposibil de comunităţile în care acestea trăiesc;

9) consolidarea mecanismelor de coordonare,monitorizare şi evaluare.

CAPITOLUL IX – INDICATORI

Indicatorii prevăzuţi în Planul operaţional suntindicatori de rezultat care vor fi operaţionalizaţiîn cadrul grupurilor de lucru.

Pentru anumiţi indicatori care nu suntdisponibili în prezent, dar care trebuie să fiecunoscuţi, este necesară dezvoltarea sistemului destatistici şi colectarea datelor.

CAPITOLUL X – IMPLICAŢII PENTRUBUGET

Conform legislaţiei în vigoare, sistemul deprotecţie a persoanelor cu dizabilităţi este susţinut,preponderent, de la bugetul de stat, alte surse fiindbugetele locale ale comunelor, oraşelor şi muni-cipiilor, bugetele locale ale judeţelor/sectoarelormunicipiului Bucureşti, contribuţiile lunare deîntreţinere a persoanelor cu handicap care bene-ficiază de servicii sociale în centre şi donaţii,sponsorizări, în condiţiile legii.

Plata asistenţilor personali sau a indemni-zaţiilor lunare, în situaţia în care părinţii saureprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav,adulţii cu handicap grav ori reprezentanţii legaliai acestora, cu excepţia celor cu handicap vizualgrav, au optat pentru aceasta, este asigurată de labugetul de stat, din sume defalcate din TVA şi, încompletare, din bugetele locale ale comunelor,oraşelor şi municipiilor.

Finanţarea centrelor publice de asistenţăsocială pentru persoanele cu handicap este asigu-rată pe baza standardelor de cost de la bugetul destat, şi, în completare, de la bugetele locale alejudeţelor/sectoarelor municipiului Bucureşti.

Îndeplinirea obiectivelor şi măsurilor aferenteacestora din cuprinsul Strategiei şi realizareasusţinerii financiare a programelor şi activităţilordestinate promovării, protejării şi asigurăriiexercitării depline şi în condiţii de egalitate atuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale aleomului de către toate persoanele cu dizabilităţi vorfi asigurate în principal prin:

1. alocarea echilibrată a surselor bugetare, prinlegea bugetului de stat şi legea bugetului asigu-rărilor sociale de stat, la nivelul tuturor instituţiilor/autorităţilor publice naţionale şi locale implicate;

2. atragerea şi valorificarea optimă a fondurilorexterne nerambursabile/rambursabile de la nivelulUniunii Europene şi a altor organisme internaţio-nale.


Resursele financiare necesare implementăriiStrategiei provin, în principal, din fonduri de labugetul de stat alocate fiecărui minister şi fiecăreiinstituţii cu competenţă în implementareaStrategiei, fonduri de la bugetele locale şi fondurieuropene.

CAPITOLUL XI – IMPLICAŢII JURIDICE

În plan legislativ, implementarea Strategieiimpune evaluarea actelor normative aplicabiledomeniului protecţiei şi promovării drepturilorpersoanelor cu dizabilităţi, demersurile legislativeurmărind cu precădere clarificarea competenţelorşi responsabilităţilor structurilor cu atribuţii înmaterie, corelarea domeniilor subsecvente, precumşi conformitatea cu actele comunitare aferente.

Iniţiativele legislative de modificare şi/saucompletare a unor acte normative de nivel superiorşi a celor de nivel inferior se vor realiza conformplanurilor legislative anuale, fundamentate pebaza oportunităţilor reieşite din Strategie.

De asemenea, la nivel instituţional, implemen-tarea Strategiei şi a planului aferent presupuneadoptarea de acte administrative în vederearealizării măsurilor prevăzute.

Strategia naţională „O societate fără barierepentru persoanele cu dizabilităţi”, 2016–2020 şiPlanul operaţional pentru implementarea acesteiavor fi aprobate prin hotărâre de Guvern.

CAPITOLUL XII – COORDONARE ŞlMONITORIZARE

Monitorizarea implementării Strategiei va firealizată la nivel naţional de ANPD, pe baza uneimetodologii şi a unor instrumente de lucru ce vordezagrega indicatorii existenţi pe diferite criteriisi vor indica valorile de referinţă, acolo undeacestea sunt cunoscute. Activitatea de monito-rizare va consta în colectarea de date desprestadiul implementării, analiza acestora şi rapor-tarea privind progresele intermediare şi evoluţiaindicatorilor. Principalul scop al procesului demonitorizare este reprezentat de analiza fazelor deimplementare a Strategiei şi de identificareaposibilelor deviaţii de la scopurile stabilite iniţial.

Metodologia şi instrumentele de monitorizare aimplementării Strategiei se aprobă prin ordin alministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şipersoanelor vârstnice, la propunerea ANPD, întermen de 120 de zile de la aprobarea prezenteiStrategii. Proiectul de metodologie va fi realizatprin consultarea organismelor guvernamentaleimplicate, pe baza indicatorilor cantitativi şi vaavea ca anexe instrumentele de lucru elaborate detip chestionar, fişa de monitorizare, punctajcomputerizat, model-cadru de raport de monito-rizare.

Anual, ANPD va elabora un raport privindstadiul implementării Strategiei care va fi făcutpublic în al doilea trimestru al anului următorpentru anul precedent. O primă evaluare de etapăa implementării prezentei Strategii se va desfăşurala sfârşitul anului 2017. Pe baza rezultateloracestei evaluări de etapă se va decide cu privire laoportunitatea ajustării Planului operaţional, astfelîncât să poată fi amendate măsurile propuse şicorectate deficienţele constatate să fie posibilăidentificarea intervenţiilor potrivite pentruperioadele următoare. Pe baza rezultatelor acesteievaluări de etapă se va decide cu privire laoportunitatea ajustării Planului operaţional, astfelîncât să poată fi amendate măsurile propuse şi săfie posibilă identificarea intervenţiilor potrivitepentru perioadele următoare.

Implementarea prezentei Strategii va fi reali-zată la nivelul fiecărei autorităţi/instituţiiprevăzută în Planul operaţional pentru fiecaremăsură. Pentru aceasta, în conformitate cuprevederile art. 33 pct.1 din Convenţie, se vordesemna puncte de contact în cadrul ministerelorimplicate pentru a facilita măsurile aferente îndiferite sectoare şi la diferite niveluri.

Coordonarea implementării fiecărei măsurieste îndeplinită de către prima instituţiemenţionată la rubrica responsabili, cu sprijintehnic din partea ANPD. Coordonarea imple-mentării Strategiei se face la nivelul AutorităţiiNaţionale pentru Persoanele cu Dizabilităti.


Potrivit art. 3 din Convenţia pentru apărareadrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale„nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselorsau tratamentelor inumane ori degradante”.

I. Sub aspect procedural vom reţine că2:

1.Domnul Răzvan Laurenţiu Constantinescu(reclamantul), a sesizat Curtea la 12 septembrie2013, în temeiul art. 34 din Convenţia pentruapărarea drepturilor omului şi a libertăţilor funda-mentale (Convenţia).

2. Reclamantul susţine, în special, că a fostasupus la rele tratamente din partea poliţiei şi că,ulterior, nu a beneficiat de o anchetă efectivă înaceastă privinţă.

La 14 februarie 2014, cererea a fost comunicatăGuvernului.

II. În fapt vom reţine următoarele:I. Circumstanţele cauzei

3. Reclamantul s-a născut în 1969 şi locuieşteîn Piteşti.

A. Incidentul din 2 septembrie 20094. În dimineaţa zilei de 2 septembrie 2009, în

jurul orei 8, o persoană a sunat la poliţie plân-gându-se de gălăgia pe care, alături de alt bărbat,o făcea reclamantul, care părea că se află în starede ebrietate.

5. În aceeaşi zi, în jurul orei 8,30, o echipăformată din doi agenţi ai poliţiei comunitare s-adeplasat la locul unde se afla reclamantul, în faţaunui bloc de apartamente situat în cartierulRăzboieni, în Piteşti. Agenţii de poliţie i-ausolicitat să se legitimeze, iar acesta a refuzat.Echipajul de agenţi de poliţie comunitară s-aretras. La scurt timp, lucrători de poliţie de la

Secţia nr. 3 Poliţie din Piteşti au sosit la faţalocului şi i-au solicitat reclamantului să-i urmezela secţie. Ca urmare a refuzului acestuia, au folositun spray iritant, l-au încătuşat şi l-au condus cuforţa la secţie, într-o maşină de poliţie.

6. Hotărârea definitivă din 20 martie 2012 aTribunalului Argeş descrie astfel acest episod:

„Conform susţinerilor reclamantului, la acelmoment a fost insultat, asupra sa a fost pulverizatgaz iritant, a fost imobilizat şi urcat cu forţa înmaşina de poliţie pentru a fi dus la Secţia nr. 3Poliţie şi pentru a-i fi aplicată o amendă.

Agentul de poliţie M., în declaraţia anexată ladosar la fila 49 verso şi fila 172 [admite că afolosit gaz iritant pentru a imobiliza parteavătămată, fapt confirmat de [agentul de poliţie]P., conform căruia «l-am condus cu forţa la secţiade poliţie»”.

7. Reclamantul afirmă că, odată ajunşi la secţie,poliţiştii care l-au adus, precum şi alţii ce li s-aualăturat au început să-l lovească cu pumnii şipicioarele în timp ce era întins la pământ. Hainelereclamantului s-au rupt.

8. Soţia reclamantului şi fiul lor au ajuns lasecţia de poliţie şi au solicitat eliberarea acestuia.

9. Folosindu-se de documentele de identitateprezentate de familia reclamantului, agenţii depoliţie i-au aplicat o amendă contravenţionalăpentru tulburarea liniştii publice. Procesul-verbala fost întocmit în prezenţa a trei martori asistenţi.A fost declanşată cercetarea penală faţă dereclamant pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.Reclamantul a contestat procesul-verbal deconstatare şi sancţionare a contravenţiei şi, prinHotărârea din 19 martie 2010 a JudecătorieiPiteşti, rămasă definitivă, s-a dispus anulareaacestuia. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinutcă procesul-verbal contestat nu a fost întocmit curespectarea dispoziţiilor legii, în principal caurmare a faptului că agentul de poliţie care l-aîntocmit nu fusese prezent la faţa locului la


1 Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzaRăzvan Laurenţiu Constantinescu împotriva României, C59.254/13, din 15 iunie 2016.

2 Pentru simplificarea lecturii au fost numerotate doaraspectele relevante.

III. JURISPRUDENŢĂ

DECIZIA CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUIÎN CAUZA RĂZVAN LAURENŢIU CONSTANTINESCU

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI1

momentul la care reclamantul a comis faptele decare era acuzat şi, în aceste circumstanţe, nu aprocedat la verificările necesare.

10. După aplicarea amenzii respective, poliţiştiil-au lăsat pe reclamant să plece.

11. Hotărârea definitivă din 20 martie 2012 aTribunalului Argeş descrie astfel cea de a douasecvenţă a incidentului din 2 septembrie 2009:

„Agentul de poliţie S. (pag. . .) a precizat căpartea vătămată a rămas la secţia de poliţieaproximativ 10-15 minute, timp în care a proferatinjurii şi ameninţări «urlând şi strigând».Martorul F. a declarat că nu a ştiut ce s-a petrecutînăuntru, însă după 20 de minute reclamantul aieşit din secţia de poliţie.

Familia părţii vătămate, respectiv fiul acestuia[...] şi soţia [...], ajunşi la secţia de poliţie, l-auvăzut întins la pământ, cu tricoul rupt, faţa roşieşi plângând.

Agentul de poliţie S. a declarat că reclamantulfusese filmat cu o cameră video în timpul în cares-a aflat în secţia de poliţie şi că a pusînregistrarea la dispoziţia anchetatorilor.”

12. În Hotărârea definitivă din 25 martie 2013s-a reţinut că, imediat ce a ieşit din secţia depoliţie, reclamantul a început să profereze injuriila adresa poliţiştilor. Atunci, agenţii de poliţie S. şiG. au plecat în urmărirea sa pentru a-l readuce îninteriorul secţiei.

13. Reclamantul susţine că a fost prins din noude către agenţii de poliţie, aceştia folosind iarăşiun spray iritant şi aplicându-l la nivelul feţeireclamantului, l-au imobilizat şi l-au lovit cupicioarele şi pumnii, în timp ce oamenii care seaflau pe stradă le spuneau poliţiştilor să încetezelovirile. Unul dintre cei doi poliţişti i-a blocatpiciorul la bordura trotuarului şi l-a lovit,cauzându-i o fractură de femur.

14. Hotărârea definitivă din 20 martie 2012 aTribunalului Argeş descrie astfel ultima secvenţăa incidentului din 2 septembrie 2009:

„Al treilea episod al agresiunii pretinse departea vătămată a avut loc în faţa Secţiei nr. 3 dePoliţie, în intersecţia aflată în apropiere, când,după plecarea părţii vătămate, care continua săameninţe şi să profereze injurii, agentul de poliţieS. şi inspectorul G. au plecat în urmărirea sa, cuscopul de a-l readuce în incinta secţiei.

Intimatul P. a afirmat că aceştia, împreună cuagentul de poliţie M., au luat maşina [de poliţie]cu intenţia de a facilita transportarea reclaman-

tului la secţie; odată ajuns în stradă, a văzutpartea vătămată căzută la pământ lângă stâlpulpentru semnalizare luminoasă destinat ghidăriideplasării autovehiculelor.”

15. Readus în curtea secţiei de poliţie, recla-mantul a fost aşezat la pământ, apoi prins de mâinişi de picioare, în pofida faptului că acuza durerifoarte puternice la picior, şi transportat în interior.În acest moment nu şi-a mai putut controla sfinc-terele din cauza durerii şi a resimţit un puternicsentiment de umilire. Soţia sa a cerut poliţiştilor săcheme o ambulanţă pentru a-l duce la spital, însăaceştia au refuzat. Ulterior, agenţii de poliţie aupermis familiei reclamantului să îl ducă la spitalcu maşina lor personală.

B. Leziunile constatate în cazul reclamantului16. Reclamantul a fost spitalizat în perioada 2-

17 septembrie 2009 din cauza fracturii de femurstâng şi a fost supus mai multor intervenţiichirurgicale.

17. Raportul medico-legal întocmit la 28septembrie 2009 a indicat, pe baza examinăriimedicale a reclamantului şi pe baza documentelorîntocmite la momentul internării acestuia, că eraunecesare aproximativ 90 de zile de îngrijirimedicale dacă nu intervenea nicio complicaţie. Unsupliment de expertiză medico-legală, realizat la odată neprecizată din decembrie 2009, a mărit la120 numărul de zile de îngrijiri medicale necesarepentru însănătoşirea reclamantului.

18. Raportul sus-menţionat stabileşte, deasemenea, că reclamantul prezenta leziuni trau-matice, printre care, în special, fractură cominutivăde femur stâng, tumefacţie segment superior almembrului inferior stâng şi crepitaţii osoase.Conform raportului, leziunile respective au fostproduse prin lovire cu sau de un corp dur şi ar fiputut data din 2 septembrie 2009.

19. La solicitarea avocatului reclamantului, la12 decembrie 2012, a fost întocmit un raport deexpertiză medico-legală extrajudiciară de cătremedicul legist A.F. Concluziile acestui raportexcludeau ipoteza ca reclamantul să fi putut să îşifractureze femurul singur, căzând şi lovindu-se depământ. Părţile relevante în speţă ale acestuiraport sunt redactate după cum urmează:

„Constantinescu Răzvan Laurenţiu a prezentat,la 2 septembrie 2009, o fractură cominutivă lafemurul stâng 1/3 distală.

Ţinând cont de caracteristicile morfologice alefacturii respective descrise în documentele


medicale şi vizibile la radiografiile prezentate depersoana interesată, această fractură s-a pututproduce doar prin mecanism direct de lovireactivă. Este exclus ca aceasta să se fi produs prinmecanismul de lovire de plan dur.

Femurul este un os cu rezistenţă deosebit deridicată care nu cedează decât unor forţe cineticede mare intensitate aplicate la nivelul unui anumitsegment. În capitolul intitulat Discuţia cazului,am prezentat toate modalităţile prin care puteauinterveni fracturile; forţele care acţioneazăasupra osului şi modul în care reacţioneazăacesta, precum şi tratarea fracturii. Având învedere datele teoretice şi lucrările de specialitate,fractura prezentată de domnul Constantinescu la2 septembrie 2009 a fost cauzată de aplicareaunei lovituri având o forţă cinetică de mareintensitate, mult mai mare decât structura derezistenţă a femurului, astfel încât acesta dinurmă s-a fracturat printr-o linie cominutivă lanivelul de impact.

În teorie, singura posibilitate ca o fractură detip cominutiv a femurului să poată rezulta dintr-ocoliziune cu un obiect dur sau cu o suprafaţărigidă, în urma unei căderi, o reprezintă cazulosului patologic (osteoporoza sau afecţiunigenerate de către tumori). Or, acesta nu este cazuldomnului Constantinescu, care nu suferă de nicioafecţiune de acest tip şi care era în vârstă de 40 deani la data incidentului. [...]”.

C. Procedura penală împotriva poliţiştiloracuzaţi de reclamant

20. La 21 octombrie 2009, reclamantul a depuso plângere privind violenţele la care a fost supus.

1. Prima ordonanţă de neîncepere a urmăririipenale faţă de poliţişti şi admiterea contestaţiei îninstanţă

21. Prin Ordonanţa din 31 august 2010,Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a dispusneînceperea urmării penale faţă de trei agenţi depoliţie (S., M. şi P.), sub aspectul săvârşirii, înprincipal, a infracţiunii de purtare abuzivă,prevăzută la art. 250 din Codul penal în vigoarela momentul faptelor, reţinându-se că reclamantulşi-a fracturat piciorul căzând singur. Prin aceeaşiordonanţă, parchetul şi-a declinat competenţa înprivinţa celui de-al patrulea poliţist, G., care aveagrad superior. Plângerea reclamantului la pro-curorul ierarhic superior a fost respinsă.

22. Prin Ordonanţa din 29 noiembrie 2010,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti adispus neînceperea urmării penale faţă de G.,reţinându-se că acesta, care pur şi simplu plecaseîmpreună cu agentul de poliţie S. în urmărireareclamantului pentru a-l readuce la secţia depoliţie, nu provocase în niciun mod leziunileconstatate ulterior asupra reclamantului. Acestadin urmă se rănise accidental, căzând singur, fărăa fi împins de cineva. Parchetul şi-a fondat deciziape declaraţia unuia dintre cei trei martori asistenţicare au semnat procesul-verbal de constatare şisancţionare a contravenţiei din 2 septembrie 2009(supra, pct. 11), care a declarat că îl văzuse pereclamant alergând, împiedicându-se de o bordurăşi căzând.

23. După respingerea plângerii introduse laprocurorul ierarhic superior, reclamantul a con-testat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penaleîn faţa tribunalului, susţinând că parchetul nuefectuase o anchetă serioasă privind plângerea sa.

24. Prin Hotărârea definitivă din 11 martie2011, Tribunalul Argeş a admis plângerea şi aretrimis cauza parchetului, considerând că anchetanu fusese completă. Instanţa a constatat că mar-torii propuşi de reclamant nu fuseseră audiaţi, iarpoliţiştii acuzaţi nu fuseseră interogaţi cu privire laansamblul faptelor denunţate. S-a reţinut, de ase-menea, că fuseseră încălcate normele privindcitarea reclamantului şi a martorilor propuşi deacesta. Instanţa a constatat, în special, că acestecitaţii pentru înfăţişarea în instanţă nu fuseserătrimise prin poştă sau înmânate de agenţi pro-cedurali anume desemnaţi în acest scop, înconformitate cu dispoziţiile Codului de procedurăpenală în vigoare la momentul producerii faptelor,ci fuseseră înmânate de agenţi din cadrul Secţieinr. 3 de Poliţie în cadrul căreia lucrează şi poliţiştiiacuzaţi. S-a mai arătat că detaliul respectiv nupoate fi ignorat şi s-a dispus ca reclamantul şimartorii să fie citaţi şi audiaţi cu respectareanormelor de procedură.

25. În cele din urmă, instanţa a trimis cauza laparchetul de pe lângă tribunal în vederea începeriiurmăririi penale faţă de făptuitori, urmând a fiefectuate mai multe acte de cercetare, în specialaudierea reclamantului, administrarea probelorcerute de acesta şi interogatoriul poliţiştilor cuprivire la ansamblul faptelor din cauză.

2. Completarea cercetării penale, a douaordonanţă de neîncepere a urmăririi penale şi


Hotărârea Tribunalului Argeş din 20 martie 2012de desfiinţare a ordonanţei

26. În urma Hotărârii Tribunalului Argeş din 11martie 2011, parchetul a completat cercetareapenală, folosind în principal, în scopul anchetei,conţinutul înregistrărilor audiovideo depuse ladosar de agentul de poliţie S. la 29 iunie 2010.

27. La 28 iulie 2011, reclamantul s-a plânsparchetului cu privire la lipsa de imparţialitate aanchetatorilor responsabili de dosarul său şi carelucrau în aceeaşi secţie de poliţie cu făptuitorii.

28. La 12 august 2011 a fost întocmit un raportde constatare tehnico-ştiinţifică cu privire laconţinutul numeric al unui CD-ROM, depus ladosar de agentul S. Conform acestui raport, disculrespectiv conţinea un fişier creat la 4 mai 2010, cuo durată de 11 minute şi 33 secunde de înregistrareaudio-video. Se făcea referire în raport şi latranscrierea conversaţiilor înregistrate şi la 9planşe fotografice rezultate din capturi de ecran laînregistrările video. Conform transcrierii dinraport, schimbul verbal între reclamant şi poliţiştinu conţinea injurii sau ameninţări proferate dereclamant. Acesta din urmă le cerea poliţiştilor săînceteze să îl mai lovească şi afirma că nu poate sămeargă, deoarece îl durea piciorul stâng foartetare, motiv pentru care implora ajutorul poliţiştilor.

29. Extrasul transcrierii în cauză conţinea undialog, puţin după începutul înregistrării, astfelcum era conţinut în fişier, între reclamant şi agenţide poliţie neidentificaţi de raportul respectiv:

„R.[L.]C.: Da' ce-am făcut, oameni buni?– Ne iei la mişto. . . te luăm şi noi la mişto. . .

e simplu.R.[L.]C.: Şi de asta mă loviţi? Aşa?– Da. . . e şi mai rău. [...]– Te văicăreşti.R [L.]C. De ce mă loviţi?– Te văicăreşti de zici că naşti.”30. Prin Ordonanţa din 18 august 2011,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a dispusneînceperea urmăririi penale faţă de unul dintrefăptuitori, respectiv agentul P., în timp ce faţă deceilalţi doi, S. şi M., şi-a declinat competenţa înfavoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.Ordonanţa a fost confirmată, la 5 octombrie 2011,de procurorul ierarhic superior.

31. În urma plângerii reclamantului, prinHotărârea Tribunalului Argeş din 20 martie 2012,Ordonanţa din 18 august 2011 a fost desfiinţatădin cauza omisiunilor din anchetă şi a motivării

insuficiente. Tribunalul a mai reţinut că parchetulnu s-a conformat decât parţial instrucţiunilor datede instanţă în Hotărârea definitivă din 11 martie2011. Principala omisiune observată consta înfaptul că raportul de constatare tehnico – ştiinţificădin 12 august 2011 nu identifica nicio persoană,cu excepţia reclamantului, care vorbea înînregistrare. Prin urmare, considerând că raportulera incomplet, instanţa a estimat că era necesară oexpertiză criminalistică în această privinţă.

32. În plus, s-a reţinut că parchetul nu a dispusefectuarea unei expertize medico-legale pentrustabilirea exactă a modului în care i-au fostcauzate reclamantului, la 2 septembrie 2009,leziunile traumatice.

33. În consecinţă, cauza a fost trimisă Parche-tului de pe lângă Tribunalul Argeş în vedereaînceperii urmăririi penale şi efectuării actelor decercetare.

3. Completarea cercetării penale şi cea de-atreia ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale

34. În urma Hotărârii din 20 martie 2012 aTribunalului Argeş, reclamantul a denunţat lipsade diligenţă a anchetatorilor după pronunţareahotărârii respective. A mai susţinut că nu a fostluată nicio măsură pentru ca ancheta să avanseze.

35. Prin Ordonanţa din 2 iulie 2012, prim-procurorul Parchetului de pe lângă TribunalulArgeş a admis plângerea reclamantului şi a fixattermen pentru finalizarea cercetării la 10 august2012.

36. Parchetul a realizat un supliment de anchetă(a completat cercetarea). La 14 august 2012,raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12august 2011 a fost completat în urma solicităriiprocurorului de caz. Parchetul a solicitat labora-torului de expertiză criminalistică să efectuezecapturi de imagini asupra înregistrării video, dupăminutul 4, mai precis imagini captate în intervaluldintre 4 minute şi 20 de secunde şi 4 minute şi 30de secunde.

37. Prin Procesul-verbal din 18 septembrie2012, cu excepţia reclamantului, au fost identi-ficate alte şapte persoane care apar în înregistrareaîn cauză, printre care şi agenţii de poliţie S., P. şiG., împotriva cărora reclamantul formulaseplângere. Au fost identificaţi pe înregistrare şişeful secţiei de poliţie, precum şi alţi doi lucrătoride poliţie. Ca reacţie la aceste dezvăluiri,reclamantul a solicitat audierea, de asemenea, aacestora cu privire la violenţele denunţate. La 25


şi 26 septembrie 2012, cei doi poliţişti sus-menţionaţi au fost audiaţi de procuror. Printre celeşapte persoane identificate pe înregistrare, şase, întotal, erau agenţi de poliţie. După completarearaportului, două alte persoane ce apăreau peînregistrare nu au putut fi identificate.

38. Prin Ordonanţa din 4 octombrie 2012,Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a dispusneînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori şişi-a declinat competenţa în privinţa infracţiunii deultraj de care era acuzat reclamantul, acuzaţieconexată, între timp, anchetei împotriva agenţilorde poliţie.

39. Ordonanţa a fost confirmată de prim-procuror, la 25 noiembrie 2012, şi ulterior prinHotărârea definitivă din 25 martie 2013 a Tribu-nalului Argeş, motivând că forţa aplicată depoliţişti pentru prinderea reclamantului a fostnecesară din cauza comportamentului său agresivşi că nu era exclus ca fractura suferită cu aceastăocazie să fi fost cauzată de căderea sa. Cu privirela cei şase martori oculari care au declarat că i-auvăzut pe poliţişti lovindu-l pe reclamant în stradă,instanţa a considerat că declaraţiile acestora nu potfi reţinute deoarece nu se coroborau cu altemijloace de probă.

40. În ceea ce priveşte obligaţia parchetului dea respecta dispoziţiile Hotărârii din 20 martie2012 de a începe urmărirea penală, tribunalul aconsiderat, în Hotărârea din 25 martie 2013, căprocurorul nu este obligat în mod automat să lerespecte, ci numai în ipoteza în care acesta dinurmă este în posesia tuturor elementelor prevăzutede lege pentru începerea urmăririi penale, ceea cenu era cazul în speţă.

III. În continuare, Curtea aminteşte în cupri-nsul deciziei dispoziţiile legale şi practica dindreptul intern precum şi standardele internaţionalerelevante. Ele sunt, în parte, rezumate în hotărârileŞercău împotriva României (nr. 41.775/06, pct. 53, 55şi 57, 5 iunie 2012), Antochi (nr. 36.632/04,pct. 28–31, 12 iulie 2011), Carabulea împotrivaRomâniei (nr. 45.661/99, pct. 82, 13 iulie 2010)şi Vereş împotriva României, nr. 47.615/11,pct. 40, 24 martie 2015).

De asemenea, se face referire la Avizul Comi-sarului pentru Drepturile Omului al ConsiliuluiEuropei privind examinarea independentă şiefectivă a plângerilor împotriva poliţiei, publicatla 12 martie 2009 [(CommDH (2009)4], precum şi

la raportul întocmit în urma vizitei sale înRomânia în perioada 31 martie-4 aprilie 2014,publicat la 8 iulie 2014, Comisarul pentru Drep-turile Omului al Consiliului Europei consideră căeste crucial ca România să înfiinţeze un mecanismindependent şi eficient de examinare a plângerilorîmpotriva poliţiei.

IV. ÎN DREPT

41. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3 dinConvenţie, reclamantul se plânge că a fost supusla rele tratamente de către poliţişti şi nu abeneficiat de o anchetă efectivă în ceea ce priveşteplângerea depusă împotriva poliţiştilor respectivi.

A. Cu privire la admisibilitate42. Constatând că această cerere nu este în mod

vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. a) dinConvenţie şi că nu prezintă niciun alt motiv deinadmisibilitate, Curtea o declară admisibilă.

B. Cu privire la fond43. Curtea arată că acest capăt de cerere se

referă, pe de o parte, la tratamentele pe carereclamantul pretinde că le-a suferit la 2 septembrie2009 şi, pe de altă parte, la caracterul apreciat dereclamant ca fiind neefectiv, al cercetării penalerealizate de autorităţi în privinţa tratamentelorrespective. Curtea va examina separat aceste douăcapete de cerere din perspectiva a două aspecte –substanţial şi procedural – ale art. 3 din Convenţie.

1. Cu privire la acuzaţia de rele tratamentea) Argumentele părţilor44. Reclamantul afirmă că a fost victimă a

relelor tratamente din partea poliţiştilor în timpulreţinerii sale, la 2 septembrie 2009: aceştia dinurmă l-au supus la violenţe, fracturându-i piciorulstâng şi, în loc să cheme o ambulanţă, l-au dus cuforţa la secţia de poliţie în timp ce avea durerifoarte puternice. Reclamantul indică, în aceastăprivinţă, că mijloacele de probă administrate încadrul procedurii interne în special rapoartele deexpertiză medico-legală întocmite cu privire laleziunile constatate la 2 septembrie 2009, înre-gistrarea audiovideo anexată la dosar de către unuldintre agenţii de poliţie acuzaţi şi declaraţiile anumeroşi martori converg către stabilirea exis-tenţei şi a gravităţii relelor tratamente care i-aufost administrate.

45. Guvernul contestă acuzaţia de rele trata-mente. Făcând referire la concluziile la care auajuns autorităţile interne considerate cel mai bine


plasate pentru stabilirea stării de fapt, acestasusţine că poliţiştii făptuitori nu sunt răspunzătoripentru leziunile constatate asupra reclamantului.Potrivit concluziilor procurorului, confirmate prinHotărârea judecătorească din 25 martie 2013,fractura suferită de reclamant putea fi cauzată decăderea sa, în timp ce încerca să scape din secţiade poliţie. Această cădere nu a fost provocată deintervenţia vreunei forţe exterioare.

46. De asemenea, Guvernul arată că, prin imo-bilizarea reclamantului pentru a-l readuce la secţiade poliţie, poliţiştii au acţionat cu respectareanivelului de proporţionalitate cerut pentru folo-sirea forţei în asemenea circumstanţe, în scopulprevenirii acţiunilor antisociale şi fără să seîncalce cerinţele art. 3 din Convenţie. De altfel,Guvernul consideră că acest tratament, în special,nu atinge pragul de gravitate cerut pentru apli-carea art. 3 din Convenţie.

b) Motivarea Curţii47. Curtea reaminteşte că, atunci când o per-

soană este rănită în timp ce se află în întregimesub controlul poliţiei, orice leziune suferită înaceastă perioadă dă naştere unor puternice pre-zumţii de fapt [a se vedea Salman împotrivaTurciei (MC), nr. 21.986/93, pct. 100, CEDO2000-VII]. Guvernului îi revine, aşadar, obligaţiade a furniza o explicaţie plauzibilă asupra origi-nilor acestor leziuni şi de a aduce probe care săpună la îndoială acuzaţiile victimei, în specialdacă acestea sunt susţinute de dovezi medicale [ase vedea, printre altele, Selmouni împotrivaFranţei (MC), nr. 25.803/94, pct. 87, CEDO 1999-V, şi Bursuc împotriva României, nr. 42.066/98,pct. 80, 12 octombrie 2004].

48. Având în vedere obligaţia autorităţilor de aoferi explicaţii despre persoanele aflate subcontrolul lor, Curtea reaminteşte, de asemenea, căachitarea poliţiştilor în procesul penal nuexonerează statul pârât de răspunderea sa întemeiul Convenţiei (Berktay împotriva Turciei, nr.22.493/93, pct. 168, 1 martie 2001).

49. În prezenta cauză, Curtea observă căreclamantul a suferit violenţe la 2 septembrie2009, după care a fost dus la spital de către familiasa, în momentul în care poliţiştii i-au permis săpărăsească secţia de poliţie. Rapoartele medico–legale au confirmat că persoana în cauză prezentaleziuni traumatice, în special fractură cominutivăde femur stâng însoţită de tumefacţie segment

superior al membrului inferior stâng, iar acesteleziuni au necesitat 120 de zile de îngrijirimedicale.

50. Citând ordonanţa de neîncepere a urmăriipenale confirmată prin Hotărârea TribunaluluiArgeş din 25 martie 2012, Guvernul afirmă căleziunile respective aveau ca origine cădereareclamantului.

51. Curtea constată, în această privinţă, căniciunul dintre rapoartele medico-legale întocmitecu privire la leziunile suferite de reclamant şiprezentate în faţa Curţii nu afirmă că fractura defemur stâng ar fi putut rezulta în mod exclusivdintr-o cădere. Dimpotrivă, constată că cel maidetaliat raport înlătura în mod special ipoteza cafractura suferită de reclamant să fi fost cauzată deo cădere (a se vedea supra, pct. 21, şi Vereş, citatăanterior, pct. 51).

52. Pe de altă parte, Curtea observă cădeclaraţiile care menţionează o cădere accidentalăa reclamantului, provenind de la poliţiştii acuzaţişi de la un martor asistent care a semnat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţieiprin care i-a fost aplicată o amendă reclamantului(supra, pct. 24), nu au fost confirmate de un numărimportant de martori audiaţi în cursul anchetei.

53. Prin urmare, în lipsa unei explicaţiiplauzibile din partea Guvernului care să fiesusţinută de elemente de natură să pună la îndoialăconcluziile rapoartelor medico-legale necontestate,Curtea consideră stabilit, în speţă, că leziunile alecăror urme au fost constatate asupra persoaneireclamantului au fost cauzate de un tratamentpentru care statul pârât este răspunzător.

54. Curtea aminteşte în cele din urmă că, încazul în care o persoană este condusă la poliţie,poliţiştii trebuie să consemneze imediat sau întermenul cel mai scurt şi cât mai precis cu putinţăorice semn vizibil al unui traumatism suferitrecent de această persoană. Este vorba de evitareariscului disimulării relelor tratamente ce pot fiaplicate de către agenţii statului după reţinere[Iambor împotriva României (nr. 1), nr. 64.536/01,pct. 173, 24 iunie 2008].

55. În prezenta speţă, chiar presupunând căleziunile reclamantului ar fi avut altă cauză decâtacţiunile poliţiştilor care l-au reţinut, Guvernul nua invocat niciun obstacol în calea consemnării


unor asemenea informaţii la momentul în carepoliţiştii ar fi perceput starea reclamantului.

56. Mai mult, Curtea observă că, în pofidaleziunilor sale vizibile şi a faptului că acesta seplângea de dureri puternice la nivelul piciorului, înloc să fie transportat la spital, reclamantul a fostadus pentru a doua oară în secţia de poliţie, lapuţin timp după ce îi fusese aplicată amendăpentru tulburarea liniştii publice. Rezultă căagenţii de poliţie nu au luat măsuri adecvate înraport cu suferinţa reclamantului, neîndeplinindastfel obligaţia lor de a proteja sănătatea persoa-nelor aflate sub autoritatea lor. Curtea deduce deaici că autorităţile de poliţie nu au făcut tot ce seputea aştepta în mod rezonabil de la ele pentru aasigura reclamantului nivelul de protecţieprevăzut contra relelor tratamente.

Ţinând cont în special de gravitatea leziunilorconstatate la persoana în cauză şi presupunândchiar că este vorba despre leziuni produseaccidental, odată ce poliţiştii au remarcat care erastarea acestuia, ar fi trebuit în mod normal săacţioneze cu promptitudine şi diligenţă pentru a-lprezenta unui medic sau a-l duce la spital (Iambor,citată anterior, pct. 179; Cobzaru împotrivaRomâniei, nr. 48.254/99, pct. 67, 26 iulie 2007).

57. Având în vedere considerentele anterioare,Curtea concluzionează că a fost încălcat art. 3 dinConvenţie sub aspect material.

2. Cu privire la acuzaţia privind insuficienţaanchetei

a) Argumentele părţilor58. Reclamantul susţine că ancheta privind

plângerea sa nu a fost efectivă. Acesta arată, înprincipal, că procurorul nu l-a audiat decât la 10iunie 2011, după o primă trimitere a dosaruluicauzei de la instanţă la parchet. Mai mult, organelede urmărire penală nu i-au prezentat transcrierileconţinute în raportul din 12 august 2011 pentru a-i putea identifica chiar el pe poliţiştii care l-auagresat. Conform susţinerilor reclamantului, ceitrei procurori însărcinaţi consecutiv cu solu-ţionarea dosarului său au realizat ancheta într-omanieră arbitrară deoarece nu au urmat indicaţiiletribunalului. În plus, opinia medicului legist A.F.a fost total ignorată de autorităţile judiciare.

59. Reclamantul mai arată că poate fi iden-tificată o perioadă de inactivitate totală în cursulanchetei. Această perioadă a debutat cu data la

care a formulat plângere, în octombrie 2009, şis-a încheiat în august 2010. Mai mult, acestasusţine că a fost citat la parchet şi, în loc să fieaudiat, a fost lăsat să aştepte pe culoar deşi nu erarecuperat total după operaţia suferită la piciorulstâng şi folosea cârje la mers.

60. Guvernul consideră că în speţă a fostefectuată o anchetă efectivă şi serioasă, fărăperioade de pasivitate din partea organelor deurmărire penală, şi că soluţia de neîncepere aurmăririi penale decisă de procuror s-a bazat penumeroase probe. Pe de altă parte, Guvernul aratăcă procurorii s-au conformat obligaţiei de arespecta dispoziţiile tribunalului, iar deficienţeledin cadrul anchetei identificate iniţial au fostcorectate.

b) Motivarea Curţii61. Curtea aminteşte că, atunci când un individ

afirmă, în mod întemeiat, că a suferit din parteapoliţiei sau altor servicii similare ale statuluitratamente contrare art. 3 din Convenţie, aceastădispoziţie, coroborată cu obligaţia generală impusăstatului prin art. 1, de a recunoaşte oricărei per-soane ce ţine de jurisdicţia sa drepturile şilibertăţile definite în Convenţie impune, implicit,să se efectueze o anchetă oficială efectivă. Aceastăanchetă, în mod similar celei cerute de art. 2,trebuie să poată conduce la identificarea şipedepsirea vinovaţilor [Labita împotriva Italiei(MC), nr. 26.772/95, pct. 131, CEDO 2000-IVşi Mocanu şi alţii împotriva României (MC),nr. 10.865/07, 45.886/07 şi 32.431/08, pct. 315-319,17 septembrie 2014].

62. Ancheta desfăşurată nu trebuie să fieîmpiedicată nejustificat de acte sau omisiuni aleautorităţilor statului pârât. Aceasta trebuie să poatăconduce la identificarea şi sancţionarea celorresponsabili. Bineînţeles, nu este vorba despre oobligaţie de rezultat, ci despre o obligaţie demijloace. Autorităţile trebuie să fi luat toate mă-surile rezonabile de care dispuneau pentru a obţineprobele privind faptele în cauză, inclusiv, printrealtele, declaraţia detaliată a victimei prezumate cuprivire la obiectul acestor acuzaţii, declaraţii alemartorilor oculari, expertize şi, după caz, certi-ficate medicale suplimentare de natură să ofere unraport complet şi precis privind leziunile şi oanaliză obiectivă a constatărilor medicale, înspecial a cauzei leziunilor. Orice deficienţă în


cadrul anchetei care îi diminuează capacitatea de astabili cauza leziunilor sau de a identificapersoanele responsabile riscă să nu se conformezeacestei cerinţe (BatĂ˝ şi alţii împotriva Turciei, nr.33.097/96 şi 57.834/00, pct. 134, CEDO 2004-IV).

63. În cele din urmă, pentru a fi consideratăefectivă o anchetă având ca obiect comiterea unorinfracţiuni de omor sau rele tratamente săvârşitede agenţi ai statului, în general, este necesar capersoanele responsabile de efectuarea anchetei şicele care efectuează cercetările să fie indepen-dente de cele implicate în evenimente. Aceastapresupune nu numai lipsa oricărei legăturiierarhice sau instituţionale, ci şi o independenţăpractică (Bursuc, citată anterior, pct. 103).

64. În prezenta cauză, Curtea constată că a fostrealizată o anchetă. Rămâne de apreciat caracterulefectiv al acesteia.

65. În speţă, Curtea constată că ancheta a fostîncredinţată Parchetului de pe lângă TribunalulArgeş, adică procurorilor care lucrează zilnic cuserviciile de poliţie în cadrul cărora agenţiiurmăriţi penal îşi exercitau atribuţiile. Or, aceastăpractică a făcut recent obiectul îngrijorărilorexprimate de Comisarul pentru Drepturile Omuluial Consiliului Europei. Acesta a susţinut că estecrucial ca România să creeze un mecanismindependent şi eficient de examinare a plângerilorîmpotriva poliţiei. De asemenea a susţinut căexistenţa unui sistem independent şi eficient deexaminare a plângerilor împotriva poliţiei esteesenţială pentru asigurarea şi menţinereaîncrederii publicului în poliţie şi că un astfel desistem va reprezenta o protecţie fundamentalăîmpotriva relelor tratamente şi a abuzurilor. Înopinia Comisarului pentru Drepturile Omului alConsiliului Europei, un astfel de sistem impune sănu existe relaţii instituţionale sau ierarhice întreanchetatori şi funcţionarul vizat de plângere,precum şi că e obligatoriu ca independenţa realăsă prevaleze în practică (Anton, citată anterior,pct. 56). De altfel, Curtea observă preocupărileexprimate în acest sens de Tribunalul Argeş, înHotărârea din 11 martie 2011.

66. În ceea ce priveşte diligenţa cu care ar fitrebuit condusă ancheta, Curtea reţine căGuvernul nu a prezentat niciun element pentru aexplica perioada de inactivitate de la începutulanchetei, denunţată de reclamant. În plus, Curteaconstată că termenul de 10 august 2012, fixat ca

urmare a admiterii de către procurorul superiorierarhic a plângerii reclamantului împotrivaordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, nu afost respectat. Guvernul nu a explicat în niciunmod această vădită lipsă de diligenţă a organelorde urmărire penală în raport cu propriile lordispoziţii. Acelaşi lucru este valabil şi pentrudispoziţiile date de tribunal, de două ori, prinhotărârile definitive din 11 martie 2011 şi 20martie 2012, pentru începerea urmăririi penalefaţă de poliţiştii acuzaţi.

67. În această privinţă, Curtea nu este convinsăcă s-au remediat corespunzător toate lacuneleanchetei semnalate prin hotărârile TribunaluluiArgeş din 11 martie 2011 şi 20 martie 2012. Înspecial, din probele aflate la dosar nu reiese căparchetul s-a conformat dispoziţiilor tribunaluluiconţinute în hotărârea din 20 martie 2012, de asolicita un supliment de expertiză medico-legalăpentru stabilirea exactă a modului în care i-au fostcauzate reclamantului leziunile traumatice.

68. Curtea mai observă că, abia după trei anide la începutul anchetei şi după două retrimiteriale cauzei, de către instanţă la procuror, anche-tatorii au cercetat informaţii esenţiale pentrucauză, respectiv identitatea poliţiştilor prezenţi laincident, informaţii care erau conţinute înînregistrarea audiovideo depusă la dosar de cătreunul dintre poliţiştii acuzaţi la 29 iunie 2010.

69. Pe de altă parte, consideră extrem desurprinzător că anchetatorii nu au fost preocupaţide faptul că înregistrarea respectivă fusese extrasădintr-un fişier electronic creat la 4 mai 2010 şi nuau încercat să găsească suportul pe careînregistrarea iniţială la data incidentului, adică 2septembrie 2009, fusese stocată, pentru a verificadacă tot conţinutul său a fost pus la dispoziţiaanchetatorilor.

70. Curtea mai reţine că Tribunalul Argeş nu aexaminat, în Hotărârea din 25 martie 2013,concluziile conţinute în raportul medicului legistA.F., întocmit la 12 decembrie 2012, cu privire laoriginea leziunilor relativ grave constatate pecorpul reclamantului, leziuni la care raportulmedico-legal făcea referire (Cucu, citată anterior,pct. 97).

71. În cele din urmă, declaraţia detaliată avictimei şi declaraţiile martorilor oculari propuşide aceasta nu au fost consemnate la începutulanchetei, ci numai în urma Hotărârii judecătoreştipronunţate la 11 martie 2011 prin care a fost


admisă plângerea reclamantului împotriva primeiordonanţe de neîncepere a urmăririi penale încauză.

72. Ţinând seama de cele de mai sus, Curteaconsideră că autorităţile nu au efectuat o anchetăaprofundată şi efectivă pe tema acuzaţiei credibilea reclamantului potrivit căreia poliţiştii l-au supusla rele tratamente.

73. În consecinţă, concluzionează că a fostîncălcat art. 3 din Convenţie sub aspect procedural.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

A. Prejudiciu74. Reclamantul solicită 1.600 euro (EUR) cu

titlu de despăgubire pentru prejudiciul materialsuferit. Conform acestuia, suma respectivăacoperă costul în valoare de 1.000 EUR al tijei demetal care i-a fost implantată pentru îngrijireafracturii suferite, precum şi costul tratamentuluimedical suportat, în valoare de 600 EUR.

75. Guvernul susţine, în principal, că recla-mantul nu şi-a susţinut cererea prin documentejustificative adecvate şi că, în orice caz, costulîngrijirilor medicale ar fi fost acoperit de sistemulpublic de asigurări de sănătate.

76. Curtea nu identifică nicio legătură de cau-zalitate între încălcarea constatată şi prejudiciulmaterial pretins; prin urmare, respinge acest capătde cerere.

77. Reclamantul mai solicită reparareaprejudiciului moral suferit ca urmare a relelortratamente aplicate de agenţi ai statului, care auimplicat patru reprize de intervenţii chirurgicaleînsoţite de lungi perioade de spitalizare, dar şi caurmare a lipsei unei anchete efective, de natură săpună serios la îndoială încrederea sa în statul dedrept. Cu acest titlu, solicită 200.000 EURdespăgubiri.

78. Guvernul consideră că simpla constatare aîncălcării ar putea constitui o reparaţie echitabilăsuficientă şi, în subsidiar, face trimitere la sumeleacordate de Curte în alte cauze similare, consi-derând excesivă suma solicitată de reclamant.

79. Curtea consideră că încălcarea art. 3 dinConvenţie atât sub aspect material, cât şiprocedural a cauzat persoanei în cauză unprejudiciu moral, plasând-o într-o situaţie desuferinţă şi frustrare. Prin urmare, consideră cătrebuie să i se acorde reclamantului suma de 12000 EUR cu titlu de despăgubire pentruprejudiciul moral.

B. Cheltuieli de judecată80. De asemenea, reclamantul solicită

12.652,15 lei româneşti (RON), dintre care 8.082RON pentru cheltuielile de judecată efectuate înfaţa instanţelor interne şi 4.570,15 RON pentrucele efectuate în faţa Curţii.

81. Guvernul consideră că reclamantul nu şi-asusţinut suficient cererea, întrucât nu a prezentatcontractele de asistenţă juridică şi nu a probat căsumele plătite, conform chitanţelor ataşate, erauefectiv în legătură cu procedura la origineaprezentei cereri.

82. Potrivit jurisprudenţei Curţii, un reclamantnu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale dejudecată decât în măsura în care se stabilesccaracterul real, necesar şi rezonabil al cuantumuluilor. În speţă, ţinând seama de documentele de caredispune şi de jurisprudenţa sa, Curtea considerăcă este rezonabil să se acorde reclamantului sumade 2.300 EUR pentru toate cheltuielile.

C. Dobânzi moratorii83. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor

moratorii să se întemeieze pe rata dobânziifacilităţii de împrumut marginal practicată deBanca Centrală Europeană, majorată cu treipuncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,În unanimitate,C U R T E A:

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 3 dinConvenţie sub aspect material şi sub aspectprocedural;

3. hotărăşte:a) că statul pârât trebuie să plătească

reclamantului, în termen de trei luni de la datarămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cuart. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, caretrebuie convertite în moneda statului pârât, la ratade schimb aplicabilă la data plăţii:

(i) 1 2.000 euro (douăsprezece mii euro), lacare se va adăuga orice sumă care poate fi datoratăcu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

(ii) 2.300 EUR (două mii trei sute euro), plusorice sumă care poate fi datorată cu titlu deimpozit, pentru cheltuielile de judecată;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şipână la efectuarea plăţii, aceste sume trebuiemajorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu


Potrivit art. 8 din Convenţia pentru apărareadrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale„orice persoană are dreptul la respectarea vieţiisale private şi de familie, a domiciliului său şi acorespondenţei sale”. Amesecul unei autorităţi pu-blice, în exercitarea acestui drept, este admis înmăsura în care „este prevăzut de lege şi dacăconstituie o măsură care, într-o societate democratică,este necesară pentru securitatea naţională, sigu-ranţa publică, bunăstarea economică a ţării,apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale,protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejareadrepturilor şi libertăţilor altora.”

I. Sub aspect procedural vom reţine că2:

PROCEDURA1. Domnul Viorel Bălteanu („reclamantul”), a

sesizat Curtea la 22 octombrie 2003, în temeiulart. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturiloromului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”).

2. Reclamantul a susţinut, în special, că i-a fostîncălcat dreptul la respectarea vieţii sale private,că procesul penal împotriva sa nu a fost echitabilşi că arestarea sa preventivă a fost prea lungă.

3. La 15 septembrie 2011, capetele de cereremenţionate anterior au fost comunicate Guvernului.S-a hotărât, de asemenea, că admisibilitatea şifondul cauzei vor fi examinate împreună (art. 29 § 1).

II. În fapt vom reţine următoarele:I. Circumstanţele cauzei4. Reclamantul s-a născut în 1973 şi locuieşte

în Bucureşti. La momentul producerii faptelor,acesta era ofiţer de poliţie rutieră.

5. La 17 ianuarie 2003, reclamantul şi colegulsău l-au oprit în trafic pe M.D. şi au verificat acteleacestuia. Au observat că M.D. nu avea permis deconducere corespunzător pentru tipul de vehiculpe care îl conducea, ceea ce constituia infracţiune.Au confiscat actele de înmatriculare a maşinii şipermisul de conducere al lui M.D.

6. La 20 ianuarie 2003, M.D. şi R.J. (pasagerîn vehicul atunci când a fost oprit M.D.) auinformat procurorul că reclamantul le ceruse săplătească suma de 10.000.000 lei româneşti (ROL)pentru a nu continua cercetarea penală împotrivalui M.D. La aceeaşi dată, procurorul a obţinutautorizaţia Parchetului Naţional Anticorupţie, întemeiul art. 911 şi 914 din Codul de procedurăpenală, de a intercepta convorbirile reclamantului.Acesta a marcat bancnotele pe care M.D. şi R.J.le-au adus pentru a plăti mita.

7. R.J. i-a telefonat reclamantului pentru astabili o întâlnire. Mai târziu, în ziua respectivă,R.J. şi M.D. s-au întâlnit cu reclamantul în biroulacestuia (pe care îl împărţea cu alţi cinci colegi şicu S.D., superiorul său). La momentul respectiverau prezenţi doar reclamantul şi S.D. Au fostînregistrate atât convorbirea telefonică, cât şiconversaţia din biroul reclamantului.

După ce au plecat R.J. şi M.D., procurorul aajuns la faţa locului şi a percheziţionat biroulreclamantului. A găsit banii pentru mită, pe care îimarcase anterior. Reclamantul a negat că a luatbani de la R.J. şi M.D. sau că a săvârşit vreoinfracţiune.

8. La sfârşitul percheziţiei, procurorul l-aarestat pe reclamant sub învinuirea de luare demită pentru a influenţa favorabil urmărirea penală.În aceeaşi zi, procurorul a dispus începereaurmăririi penale împotriva reclamantului.

9. La 21 ianuarie 2003, reclamantul a fostarestat preventiv pentru treizeci de zile, la ordinulprocurorului. Decizia a fost confirmată de


1 Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzaBălteanu împotriva României, C 142/04, din 16 iulie 2013.

2 Pentru simplificarea lecturii au fost numerotate doaraspectele relevante.

rata dobânzii facilităţii de împrumut marginalpracticată de Banca Centrală Europeană, aplicabilăpe parcursul acestei perioade şi majorată cu treipuncte procentuale;

4. respinge restul cererii de acordare a uneireparaţii echitabile. Redactată în limba franceză,apoi comunicată în scris, la 15 martie 2016, întemeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulament.

DECIZIA CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUIÎN CAUZA BĂLTEANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI1

Tribunalul Bucureşti, prin Încheierea din 11februarie 2003. Arestarea preventivă a recla-mantului a fost ulterior prelungită de TribunalulBucureşti la intervale regulate (la 20 martie 2003,10 aprilie 2003, 8 mai 2003, 9 septembrie 2003 şi7 octombrie 2003) până la 21 noiembrie 2003,atunci când a fost pus în libertate în temeiulhotărârii asupra fondului, pronunţată de instanţade prim grad de jurisdicţie.

Reclamantul a contestat fiecare încheiereprivind arestarea sa preventivă şi s-a opus tuturorcererilor procurorului de a i se prelungi perioadade detenţie, dar recursurile sale au fost respinse decurtea de apel. Instanţele au ascultat argumenteleprezentate de părţi şi au ţinut seama de probeleadunate de acuzare. Pe baza acestora au consideratcă existau indicii serioase că reclamantul săvârşiseinfracţiunea de care fusese învinuit şi că, având învedere natura infracţiunii, gravitatea şi impactulacesteia asupra ordinii publice, precum şi faptulcă reclamantul era ofiţer de poliţie şi fuseseînvinuit de săvârşirea unei infracţiuni în legăturăcu funcţia sa, prelungirea detenţiei sale erajustificată. Pe parcursul examinării fonduluicauzei, instanţele au considerat faptul căprezentarea unor probe noi ar fi putut pune laîndoială modul în care a fost săvârşită pretinsainfracţiune nu influenţa gravitatea infracţiunii însine sau impactul său asupra societăţii (hotărâreadefinitivă din 3 aprilie 2003 a Curţii de ApelBucureşti cu privire la recursul împotriva înche-ierii din 20 martie 2003).

10. La 29 ianuarie 2003, reclamantului i s-aprezentat materialul de urmărire penală.

11. La 3 februarie 2003, procurorul l-a trimispe reclamant în judecată.

12. În faţa Tribunalului Bucureşti, reclamantula negat că a luat vreo sumă de bani. Instanţa aaudiat reclamantul şi martorii citaţi atât deacuzare, cât şi de apărare (şedinţele din 11 martieşi 10 aprilie). În ciuda eforturilor instanţei, R.J. nua putut fi găsită şi adusă în instanţă pentru adepune mărturie.

Reclamantul a contestat legalitatea înregistră-rilor efectuate de procuror şi a solicitat parchetuluisă prezinte autorizaţia de interceptare şi caseteleoriginale (în şedinţele din 10 aprilie şi 8 mai2003). Acesta a susţinut că, având în vedere căR.J. i-a denunţat procurorului pe „ofiţerii depoliţie”, era important ca aceasta să fie audiatăpentru a clarifica dacă se referise în special lareclamant sau la altă persoană din biroul său.

Acesta a subliniat, de asemenea, că din transcrierireieşea faptul că banii nu au fost găsiţi unde sepresupunea că i-a lăsat R.J.

13. La 25 aprilie 2003, parchetul a informatinstanţa că au fost anexate la rechizitoriu caseteleşi transcrierile acestora şi, prin urmare, depozitatela grefa instanţei, într-un loc desemnat special. La5 iunie 2003, procurorul a explicat, în plus, căautorizaţia emisă în cauză era un documentclasificat şi, în consecinţă, nu putea fi prezentatăîn instanţă.

14. Prin hotărârea din 18 iunie 2003, TribunalulBucureşti a examinat probele aflate la dosar,inclusiv transcrierile conversaţiilor înregistrate,l-a găsit pe reclamant vinovat şi l-a condamnat lao pedeapsă de patru ani închisoare cu suspendare.

Totuşi, la 9 septembrie 2003, Curtea de ApelBucureşti a desfiinţat hotărârea, deoarece unuldintre judecători a omis să o semneze, şi a trimiscauza înapoi la Tribunalul Bucureşti. Reclamantula fost menţinut în detenţie.

15. Tribunalul Bucureşti nu a consideratnecesar să examineze din nou probele furnizate înprimă instanţă. Reclamantul şi-a menţinut poziţiainiţială şi a contestat legalitatea interceptăriiautorizate de procuror la 20 ianuarie 2003. Prinintermediul avocaţilor apărării, acesta a reiteratsolicitarea de a fi prezentată autorizaţia şi de a fiascultate casetele în şedinţă publică. Reclamantula subliniat că vocile de pe înregistrări nu se puteaudistinge una de cealaltă şi că, în transcrierileconversaţiilor înregistrate, atât cuvintele sale, câtşi cele rostite de S.D. au fost marcate cu litera„Y”, ceea ce făcea imposibil să se stabilească dacăel sau S.D. era cel care cerea sau accepta mita. Deasemenea a susţinut că, în transcrieri, nu existanicio referire explicită la vreo sumă de bani şi cănici M.D., nici R.J. nu l-au menţionat îndeclaraţiile lor iniţiale date poliţiei, ci mai degrabăau făcut referire la „ofiţerii de poliţie”.

16. La 18 noiembrie 2003, R.J. a depusmărturie în faţa instanţei. Aceasta a declarat că nureclamantul, ci S.D. era cel care i-a cerut banii şii-a dat instrucţiuni unde să îi pună şi căreclamantul nu era în birou când a scos banii dinbuzunar şi i-a pus pe masă.

În aceeaşi şedinţă, instanţa a luat act de faptulcă părţile nu au mai solicitat depunerea de probe.

17. La 20 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureştil-a condamnat pe reclamant pentru luare de mită lao pedeapsă de patru ani închisoare cu suspendare.


Instanţa a stabilit faptele pe baza declaraţiilordate de martori în ambele serii de proceduri în faţasa (în special de către M.D., R.J., al treilea pasagerdin vehicul la momentul controlului efectuat depoliţie, colegul de echipaj al reclamantului de laacea vreme şi S.D.) şi a transcrierilor conver-saţiilor dintre reclamant, M.D. şi R.J. Aceasta aconstatat că reclamantul i-a invitat pe M.D. şi R.J.în biroul lui, a vorbit cu aceştia o vreme şi apoil-a rugat pe M.D. să iasă din birou, în timp ce acontinuat să discute cu R.J. R.J. i-a spusreclamantului că avea banii şi reclamantul arăspuns „aprobat”. Apoi, aceasta l-a întrebat pereclamant dacă puteau vorbi în birou şi, după cereclamantul a răspuns afirmativ, a scos banii.Reclamantul i-a spus să pună banii pe o masă delângă biroul lui. S.D. a participat din când în cândla discuţie, dar se pare că nu se afla în birou cândR.J. a lăsat banii. Atunci când procurorul a intratîn biroul reclamantului, banii fuseseră găsiţi subo faţă de masă, pe biroul reclamantului.

Instanţa nu a oferit explicaţii privind propriaapreciere a noilor declaraţii date de R.J. sauprivind susţinerile conform cărora transcrierileerau neclare.

18. Ambele părţi au declarat apel. Reclamantulşi-a menţinut declaraţia de nevinovăţie. Prinintermediul avocaţilor săi, acesta a reiterat faptulcă, în ciuda cererilor sale repetate, procurorul nuprezentase în instanţă autorizaţia de interceptareşi a contestat, din nou, legalitatea înregistrărilor,pentru aceleaşi motive susţinute anterior în faţaprimei instanţe. De asemenea, a solicitat audiereaunui nou martor, dar, la 3 martie 2004, instanţai-a respins cererea, deoarece a considerat că probeleprezentate deja erau suficiente.

19. Prin hotărârea din 11 martie 2004, Curteade Apel Bucureşti a dispus executarea pedepsei decătre reclamant. A menţinut restul dispoziţiilordeciziei Tribunalului Bucureşti. Instanţa aconsiderat că faptele stabilite de prima instanţă şihotărârea pronunţată de aceasta au fost susţinutede probele aflate la dosar, în special de:declaraţiile date de R.J., M.D. şi cealaltă persoanăcare era în vehicul la momentul săvârşiriiinfracţiunii la regimul circulaţiei rutiere; raportulîntocmit de procuror la arestarea reclamantului şitranscrierile conversaţiilor înregistrate. Instanţa aconsiderat că noile declaraţii date de R.J. nu secoroborau cu restul probelor, în special transcri-erile conversaţiilor şi declaraţiile date de M.D. Aconsiderat, de asemenea, că, deoarece S.D. nu se

afla în birou atunci când R.J. a înmânat banii (faptcare fusese verificat prin intermediul transcrierilor),marcarea cu „Y” în transcrieri a ambilor agenţi depoliţie era irelevantă pentru stabilirea faptelor. Încele din urmă, instanţa a subliniat că procesul-verbal întocmit de procuror cu privire lainterceptări, împreună cu casetele înregistrate, aufost depuse la dosar, astfel cum prevede legea.

20. Reclamantul a formulat recurs. Acesta areiterat faptul că înregistrarea conversaţiilor fusesenelegală şi că respectivele casete nu erau autenticeşi nu ar fi trebuit admise ca probe. De asemenea adeclarat că, în niciuna din declaraţiile date deM.D. şi R.J., nu fusese desemnat ca fiind ofiţerulcare a primit mita; aceştia au făcut referire doar la„agenţii de poliţie”.

21. Prin Hotărârea definitivă din 15 iunie 2004,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (fosta CurteSupremă de Justiţie) a dispus din nou suspendareaexecutării pedepsei cu închisoarea la care a fostcondamnat reclamantul. Înalta Curte nu a răspunsargumentelor reclamantului referitoare la pretinsalipsă de legalitate a înregistrărilor.

III. În continuare, Curtea aminteşte încuprinsul deciziei dispoziţiile legale şi practica dindreptul intern precum şi standardele internaţionalerelevante.

22. Legislaţia în vigoare la momentul eveni-mentelor referitoare la interceptarea convorbirilortelefonice şi modificările aduse legii, care au intratîn vigoare la 1 ianuarie 2004, sunt descriseîn Dumitru Popescu împotriva României (nr. 2)(nr. 71.525/01, pct. 39-46, 26 aprilie 2007).

IV. ÎN DREPTI. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 8 din

Convenţie, reclamantul s-a plâns că înregistrareaconvorbirilor sale purtate cu terţi a fost nelegalăşi nu a fost autorizată corespunzător.

A. Cu privire la admisibilitate1. Obiectul cererii23. Guvernul a susţinut că reclamantul nu s-a

plâns în mod expres de încălcarea dreptului său larespectarea vieţii private, garantat de art. 8 dinConvenţie. Plângerea acestuia privea numaipretinsa lipsă de legalitate a înregistrărilor, lipsaunei autorizaţii corespunzătoare şi procedura urmatăpentru transcrierea conversaţiilor înregistrate. Înopinia sa, aceste argumente intră sub incidenţa art.6 din Convenţie.


24. Reclamantul a reiterat că s-a plâns, deasemenea, de maniera în care procurorul a emisautorizaţia de interceptare.

25. Curtea reaminteşte că, în hotărârea pro-nunţată în Cauza Dumitru Popescu, citată anterior,a examinat dreptul intern care reglementeazăinterceptarea convorbirilor telefonice dinperspectiva art. 8 din Convenţie, inclusiv modulîn care erau acordate autorizaţiile de interceptare.De asemenea, Curtea observă că, în prezentacauză, în scrisoarea sa iniţială adresată Curţii,reclamantul a citat în mod expres art. 8 şi amenţionat că plângerea sa priveşte interceptărilenelegale ale convorbirilor telefonice.

26. Prin urmare, fără a aduce atingere fonduluicauzei, Curtea este mulţumită că modul în carereclamantul a formulat plângerea sa, deşi succint,permite Curţii să examineze dacă drepturilereclamantului prevăzute la art. 8 au fost garantateefectiv de dreptul intern şi respectate de autorităţi.

În consecinţă, excepţia ridicată de Guvern vafi respinsă.

2. Excepţia Guvernului privind nerespectareatermenului de şase luni

27. Guvernul a susţinut că reclamantul ar fitrebuit să depună plângerea în termen de şase lunide la data la care a aflat prima dată de interceptare.El a arătat că reclamantul a aflat de interceptarecel mai târziu la 29 ianuarie 2003, deoareceaceasta era data la care i s-a prezentat materialulde urmărire penală. Prin urmare, depunând cerereala 22 octombrie 2003, acesta nu a respectattermenul de şase luni.

28. Reclamantul nu a formulat observaţii cuprivire la acest aspect.

29. Curtea reiterează că, de regulă, termenul deşase luni începe de la data pronunţării hotărâriidefinitive în procedura de epuizare a căilor de atacinterne. Totuşi, în cazurile în care este evident dela început că, pentru reclamant, nu este disponibilănicio cale de atac efectivă, termenul începe de ladata actelor sau a măsurilor denunţate sau de ladata luării la cunoştinţă despre actul în cauză sauefectul său asupra reclamantului ori prejudiciuladus acestuia. În plus, art. 35 § 1nu poate fiinterpretat într-o manieră care ar impune unuireclamant să sesizeze Curtea cu plângerea saînainte ca poziţia sa legată de cauză să fi foststabilită definitiv la nivel intern [a se vedeaVarnava şi alţii împotriva Turciei (MC),nr. 16.064/90, 16.065/90, 16.066/90, 16.068/90,

16.069/90, 16.070/90, 16.071/90, 16.072/90 şi16.073/90, pct. 157, CEDO 2009].

30. Curtea observă că, în conformitate cudreptul intern al statului pârât, interceptările pot fisupuse unei expertize în cadrul procesuluiîmpotriva persoanei în cauză. Prin urmare, Curteanu identifică niciun motiv pentru a excludeposibilitatea ca instanţele interne să declare ointerceptare ca fiind nelegală. În acest caz, per-soana interesată ar putea solicita despăgubiri întemeiul dispoziţiilor generale privind răspundereacivilă delictuală, şi anume art. 998-999 din vechiulCod civil. Mai mult, după 1 ianuarie 2004, Codulde procedură penală a reglementat stocareainformaţiilor obţinute prin intermediul intercep-tării convorbirilor telefonice şi a conferit instan-ţelor competenţa de a dispune distrugerea infor-maţiilor interceptate care nu erau folosite ca probeîn dosar. De asemenea, le impunea persoanelorimplicate în interceptare şi înregistrare obligaţiade a nu divulga detaliile operaţiunii.

31. În plus, instanţele interne ale statului pârâtau posibilitatea de a aplica direct dispo-ziţiile Convenţiei şi de a constata, într-o anumităsituaţie, că o anumită dispoziţie legală naţionalăcontravine art. 8 din Convenţie (a se vedea DumitruPopescu, citată anterior, pct. 101-103).

32. Curtea observă, de asemenea, că o persoanăale cărei drepturi sunt lezate de o interceptarepoate solicita instanţelor, printr-o acţiune separatăîmpotriva autorităţilor, cel puţin ulterior datei de1 ianuarie 2004, să declare interceptarea nelegalăşi să îi acorde despăgubiri [a se vedea Patriciuîmpotriva României (dec.), nr. 43.750/05, pct. 86,17 ianuarie 2012, şi, mutatis mutandis, Tokarczykîmpotriva Poloniei (dec.), nr. 51.792/99, 31 ia-nuarie 2002].

33. Curtea consideră că, în lipsa unor argu-mente specifice prezentate de Guvern, toatemijloacele de acţiune menţionate anterior artrebuie să fie considerate valabile şi în cazul uneipersoane care contestă legalitatea unei inter-ceptări. În aceste circumstanţe, alegerea metodelorutilizate aparţine în totalitate reclamantului,căruia, dacă a epuizat o cale de atac aparentefectivă şi suficientă, nu i se poate reproşa că nua încercat să facă uz şi de alte căi pe care le avea ladispoziţie, dar care probabil că nu aveau şanse maimari de reuşită [a se vedeaAquilina împotriva Maltei(MC), nr. 25.642/94, pct. 39, CEDO 1999-III].

34. În prezenta cauză, Curtea observă căreclamantul a contestat legalitatea înregistrărilor


şi acurateţea transcrierilor pe tot parcursul proce-durilor interne. În plus, atunci când, la 1 ianuarie2004, au intrat în vigoare schimbări legislativecare au sporit competenţele instanţelor privindinterceptarea, cauza reclamantului era pendinte înfaţa curţii de apel, care avea competenţa deplinăde a examina fondul plângerii sale (a se vedeasupra, pct. 19 şi următoarele).

În această privinţă, prezenta cauză diferă înmod esenţial de Begu împotriva României (nr.20.448/02, 15 martie 2011), în care Curtea aconcluzionat că reclamantul, care fusese condam-nat printr-o hotărâre definitivă din 22 decembrie2003, adică înainte de intrarea în vigoare a noilorprevederi ale Codului de procedură penală, nuavea la dispoziţie nicio cale de atac efectivă pentrua se plânge de interceptarea care l-a prejudiciat (ase vedea Begu, citată anterior, pct. 147).

35. Rezultă că alegerea făcută de reclamant înprezenta cauză, de a contesta în cursul procesuluiîmpotriva sa legalitatea interceptării şi a înre-gistrării secrete a convorbirilor, constituia o calede atac efectivă, în circumstanţele specificecauzei. Prin urmare, era logic ca acesta să aştepterezultatul procedurilor interne, înainte de a depunela Curte plângerea sa în temeiul art. 8.

Excepţia preliminară a Guvernului privindnerespectarea termenului de şase luni va fi, aşadar,respinsă.

3. Admisibilitatea generală a plângerii36. Curtea observă că acest capăt de cerere nu

este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 §3 a) din Convenţie. De asemenea, Curtea constatăcă nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate.Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond1. Argumentele părţilor37. Reclamantul a argumentat că procurorul

care a dispus interceptarea şi înregistrarea con-versaţiilor sale nu era un magistrat independent însensul Convenţiei. Acesta a reiterat că nu a avutposibilitatea de a asculta casetele în şedinţăpublică. Invocând hotărârile pronunţate încauzele Dumitru Popescu (citată anterior) şiCalmanovici împotriva României (nr. 42.250/02,1 iulie 2008), acesta a subliniat că deja Curtea aconstatat că sistemul de autorizare a interceptăriicomunicaţiilor existent la momentul faptelor dinprezenta cauză nu oferea garanţii adecvateîmpotriva ingerinţei arbitrare.

38. Guvernul a susţinut că orice ingerinţă carear fi putut rezulta în cauză a îndeplinit cerinţeleart. 8 § 2 din Convenţie. În special, aceasta eraprevăzută de lege, şi anume de art. 911–915 dinCodul de procedură penală, urmărea scopullegitim de a preveni infracţionalitatea şi eraproporţională cu acest scop legitim, având învedere că interceptarea a fost dispusă pentru operioadă de timp foarte scurtă şi a privit doar douăconversaţii. De asemenea, acesta a argumentat căautorităţile naţionale beneficiau de o anumitămarjă de apreciere în ceea ce priveşte maniera încare era folosit sistemul de supraveghere de cătrepoliţie.

2. Motivarea Curţii39. Curtea remarcă, în primul rând, că inter-

ceptarea şi înregistrarea conversaţiilor recla-mantului cu R.J. şi M.D. intră în sfera noţiunilorde „viaţă privată” şi „corespondenţă” în sensulart. 8 [a se vedea, printre alte hotărâri, Craxiîmpotriva Italiei (nr. 2), nr. 25.337/94, pct. 57,17 iulie 2003; Bykov împotriva Rusiei (MC),nr. 4.378/02, pct. 72, 10 martie 2009, şi Draksasîmpotriva Lituaniei, nr. 36.662/04, pct. 52, 31 iulie2012]. Aceasta observă şi că, în prezenta cauză,conversaţiile respective au fost înregistrate la20 ianuarie 2003, pe baza unei autorizaţii emisede un procuror.

40. Curtea a constatat deja că sistemul deautorizare a interceptării comunicaţiilor, existentla momentul faptelor din prezenta cauză, nu ofereagaranţii corespunzătoare şi, prin urmare, nurespecta cerinţele prevăzute la art. 8, în măsura încare procurorul care autoriza orice supravegherenu era independent de executiv (a se vedeaDumitru Popescu, citată anterior, pct. 71); deciziaunui procuror de a intercepta comunicaţiile nu erasupusă aprobării unui judecător înainte de a fiexecutată (idem, pct. 72); o persoană aflată subsupraveghere nu putea contesta în faţa uneiinstanţe fondul interceptării (idem, pct. 74); şi nuexista nicio menţiune în legislaţie privindcircumstanţele în care ar trebui să fie distrusetranscrierile (idem, pct. 79). Deşi interceptările dincauzele Dumitru Popescu şi Calmanovici, ambelecitate anterior, au fost dispuse din motive desecuritate naţională, motiv ce nu a fost invocat înprezenta cauză, modul în care au fost efectuate eraacelaşi în ambele situaţii. Prin urmare, Curteaconsideră că, atunci când a fost iniţiată în prezentacauză, procedura de autorizare a interceptării


conversaţiilor a fost lipsită de garanţiile corespun-zătoare, prevăzute la art. 8.

41. Curtea reiterează că modificările Coduluide procedură penală au intrat în vigoare în cursulprocedurilor de apel din prezenta cauză şi, astfel,permiteau supravegherea mai atentă de cătreinstanţe a interceptărilor conversaţiilor telefonice(a se vedea supra, pct. 32, şi Dumitru Popescu,citată anterior, pct. 82-83). Sistemul existentstabilea o procedură mai riguroasă, cu garanţiisuplimentare pentru persoanele implicate. Prinurmare, Curtea va evalua doar modul în careaceste garanţii au fost aplicate de autorităţilenaţionale în situaţia particulară a reclamantului(a se vedea Klass şi alţii împotriva Germaniei,6 septembrie 1978, pct. 33, seria A nr. 28).

42. În acest sens ea observă că instanţele in-terne nu au oferit un răspuns complet la obiecţiilerepetate ale reclamantului privind legalitateaautorizaţiei şi acurateţea transcrierilor. Acestea purşi simplu au remarcat că procesul-verbal întocmitde procuror privind înregistrările a fost anexat ladosar, împreună cu casetele. Instanţele auacceptat, fără a pune la îndoială, refuzul procu-rorului de a prezenta autorizaţia (a se vedea supra,pct. 14).

43. Procedând astfel, instanţele interne au lipsitde efect garanţiile prevăzute de noua legislaţie astatului. În plus, deoarece instanţele nu auexaminat legalitatea înregistrărilor sau acurateţeatranscrierilor, reclamantul nu s-a putut prevala deposibilitatea de a solicita distrugerea acestora, întemeiul dispoziţiilor Codului de procedurăpenală care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie2004, sau de a solicita despăgubiri pentru inter-ceptare nelegală, în temeiul dispoziţiilor generaleprivind răspunderea civilă delictuală.

44. Pentru aceste motive, Curtea consideră că,în prezenta cauză, a fost încălcat art. 8 dinConvenţie.

II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 dinConvenţie

45. În temeiul art. 6 § 1 şi § 3 (d) dinConvenţie, reclamantul a susţinut că instanţele nuau interpretat corect probele şi nu şi-au motivathotărârile. În plus, acesta s-a plâns că acţiunileprocurorului, care au culminat cu arestarea sa, aufost nelegale, că R.J. şi M.D. au primit instrucţiunidin partea procurorului cum să se comporte şi cesă spună în timpul anchetei, că suma pretinsprimită de acesta ca mită a fost plasată în biroul

său şi că nu reieşea clar din conversaţiileînregistrate de procuror dacă banii erau destinaţiacestuia sau lui S.D. De asemenea, acesta s-aplâns că procurorul nu a prezentat instanţelorautorizaţia de interceptare.

1. Argumentele părţilor46. Guvernul a ridicat o excepţie preliminară

privind neepuizarea căilor de atac interne,susţinând că reclamantul nu s-a plâns în faţainstanţelor interne cu privire la negarea dreptuluisău de a prezenta proba cu martori. Acesta aargumentat, în continuare, că reclamantul nu asolicitat prezentarea de probe suplimentare în faţainstanţelor de apel. De asemenea, a subliniat căreclamantul a profitat de oportunităţile oferite încursul procedurilor de a contesta autenticitateatranscrierilor şi de a se opune utilizării lor; totuşi,acesta nu a solicitat efectuarea niciunei expertizea casetelor. În orice caz, acesta a remarcat cătranscrierile nu erau singurele probe pe careinstanţele şi-au întemeiat deciziile.

47. În observaţiile sale formulate drept răspunsla cele prezentate de Guvern, reclamantul a arătatcă nu a fost audiat niciodată de instanţele cares-au pronunţat cu privire la fondul cauzei saledupă casarea primei decizii. Instanţele nu auexaminat legalitatea înregistrărilor şi acurateţeatranscrierilor. Acestea şi-au întemeiat deciziile peprobele adunate de procuror sau admise deinstanţa de prim grad (a cărei hotărâre a fostcasată) şi nu au examinat probele în mod direct.

2. Motivarea Curţii(a) Principii generale48. În primul rând, Curtea subliniază că

garanţiile consacrate la art. 6 § 3 reprezintă oaplicare specifică a principiului general prevăzutla art. 6 § 1 şi, din acest motiv, le va examinaîmpreună (a se vedea, printre multe alte hotărâri,Deweer împotriva Belgiei, 27 februarie 1980, pct.56, seria A nr. 35; Doorson împotriva Ţărilor deJos, 26 martie 1996, pct. 66, Culegere de hotărârişi decizii 1996-II; şi Artico împotriva Italiei, 13mai 1980, pct. 32, seria A nr. 37).

49. În continuare, Curtea reiterează că nu arecompetenţa de a soluţiona o cerere în care sesusţine că instanţe interne au comis erori de faptsau de drept, cu excepţia cazurilor în careconsideră că astfel de erori ar fi putut implica oposibilă încălcare a unui drept sau a unei libertăţiprevăzute de Convenţie (a se vedea Bykov, citată


anterior, pct. 88). În plus, aceasta nu are rolul dea analiza legislaţia in abstracto, ci de a examinamodul în care aceasta îl afectează pe reclamant (ase vedea, mutatis mutandis, Klass şi alţiiîmpotriva Germaniei, 6 septembrie 1978, pct. 33,seria A nr. 28).

50. Deşi art. 6 garantează dreptul la un procesechitabil, acesta nu prevede nicio normă privindadmisibilitatea probelor ca atare, aspect caretrebuie să fie reglementat în principal de dreptulnaţional [a se vedea Brualla Gomez de la Torreîmpotriva Spaniei, 19 decembrie 1997, pct. 31,Culegere 1997-VIII, şi Garcia Ruiz împotrivaSpaniei (MC), nr. 30.544/96, pct. 28, CEDO1999–I]. Prin urmare, nu este de competenţa Curţii săstabilească, ca principiu, dacă anumite tipuri deprobe – de exemplu, probe obţinute nelegal însensul dreptului intern – pot fi admise sau dacăreclamantul este într-adevăr vinovat sau nu.Întrebarea la care trebuie să se răspundă este dacăprocesul în ansamblul său, inclusiv modul în careau fost obţinute probele, era echitabil. Acest lucruimplică examinarea „nelegalităţii” în cauză şi, încazul în care este vorba de o încălcare a unui altdrept prevăzut de Convenţie, natura încălcăriiconstatate.

51. La stabilirea caracterului echitabil al pro-cesului în ansamblul său trebuie să se ţină seamadacă au fost respectate drepturile apărării. Trebuiesă se examineze în special dacă reclamantului i s-aoferit posibilitatea de a contesta autenticitateaprobelor şi de a se opune utilizării lor. În plus,trebuie să se ţină seama de calitatea probelor,inclusiv dacă circumstanţele în care au fostobţinute pun la îndoială fiabilitatea sau acurateţeaacestora (a se vedea Bykov, citată anterior, pct. 90).

(b) Aplicarea acestor principii în cauza exa-minată

52. Curtea observă că, în temeiul dispoziţiilorrelevante ale Codului de procedură penală, instan-ţele interne au admis ca probe la dosarul cauzeitranscrierile conversaţiilor telefonice interceptatede procuror.

53. Curtea subliniază că probele nu au un rolprestabilit în cadrul normelor de procedură penalăale statului pârât. Instanţele au libertatea de ainterpreta un mijloc de probă în contextul cauzeişi în lumina tuturor celorlalte probe prezentate înfaţa acestora (a se vedea Dumitru Popescu, citatăanterior, pct. 110). În prezenta cauză, înregistrărilenu au fost considerate de instanţe drept omărturisire clară sau o recunoaştere a faptelor de

natură a sta la baza constatării vinovăţiei (a sevedea Bykov, citată anterior, pct. 103).

54. Curtea este satisfăcută că instanţele interneşi-au întemeiat deciziile pe elemente de probăsolide: au ascultat mărturiile mai multor martoriai acuzării şi ai apărării şi au folosit ocazia de aanaliza poziţiile contradictorii şi de a-şi explicaopiniile cu privire la acestea în cursul examinăriicauzei. De asemenea, acestea au motivat respin-gerea unor noi pretenţii ale apărării.

55. În cele din urmă, Curtea constată că, înobservaţiile sale, reclamantul s-a plâns că nu a fostaudiat în persoană de către instanţe în a doua etapăa procedurilor. Curtea ia act, în primul rând, defaptul că reclamantul nu a formulat acest argu-ment în cadrul procedurilor interne sau în cerereainiţială prezentată Curţii.

56. Rezultă că acest capăt de cerere trebuie săfie respins în conformitate cu art. 35 § 3 (a) şi§ 4 din Convenţie.

III. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 5§ 3 din Convenţie

57. Reclamantul s-a plâns că a fost arestatpreventiv o perioadă de peste zece luni, fărămotive relevante şi suficiente. În plus, acesta aconsiderat că instanţele interne nu au ţinut seamade situaţia sa personală şi de faptul acesta nureprezenta niciun pericol pentru ordinea publică.

A. Argumentele părţilor58. Invocând Hotărârea pronunţată în Cauza

Wemhoff împotriva Germaniei (27 iunie 1968,seria A nr. 7), B. împotriva Austriei (28 martie1990, seria A nr. 175) şi Labita împotriva Italiei(MC) (nr. 26.772/95, CEDO 2000-IV), Guvernula susţinut că, în sensul art. 5 § 3 din Convenţie,reclamantul a fost privat de libertate în perioadele21 ianuarie 2003-18 iunie 2003 şi 9 septembrie2003 – 1 noiembrie 2003, adică o perioadă deşapte luni şi nouă zile în total.

Acesta a declarat că detenţia prelungită areclamantului a fost justificată de probele solideîmpotriva acestuia, a fost revizuită la intervaleregulate de timp de un judecător şi nu a avut odurată nejustificat de mare. Guvernul a făcuttrimitere la Erimescu împotriva României [(dec.),nr. 33.762/05, 18 ianuarie 2011].

59. Reclamantul a susţinut că instanţele interneau prezentat un raţionament sumar, în care aufolosit o formulare standard pentru deciziile de


prelungire a detenţiei sale, care, în opinia sa, nu aîndeplinit cerinţele art. 5 § 3 din Convenţie.

B. Motivarea Curţii1. Principii generale60. Curtea reiterează că o persoană învinuită de

săvârşirea unei infracţiuni trebuie să fie eliberatăîntotdeauna în cursul procesului, cu excepţiacazului în care statul poate demonstra că existămotive „relevante şi suficiente” care să justificecontinuarea detenţiei. Justificarea oricăreiperioade de detenţie, indiferent cât de scurtă,trebuie să fie demonstrată în mod convingător deautorităţi. Prelungirea cvasiautomată a detenţieicontravine garanţiilor prevăzute la art. 5 § 3 (a sevedea Tase împotriva României, nr. 29.761/02,pct. 40, 10 iunie 2008).

61. De asemenea, aceasta reiterează că, îngeneral, atunci când se determină durata privăriide libertate pe parcursul procesului, în confor-mitate cu art. 5 § 3 din Convenţie, perioada caretrebuie luată în considerare începe de la data lacare persoana învinuită este arestată şi se încheiela data la care este pronunţată condamnarea, chiarşi de către o instanţă de prim grad de jurisdicţiesau, posibil, la punerea în libertate a reclamantuluiîn cursul procesului penal împotriva sa [a sevedea, pentru o hotărâre mai recentă, Idalovîmpotriva Rusiei (MC), nr. 5.826/03, pct. 112,22 mai 2012].

62. Curtea a dezvoltat în jurisprudenţa sa patrujustificări fundamentale pentru arestarea pre-ventivă: pericolul ca persoana în cauză să sesustragă, să altereze probele, să repete infracţiunea(infracţiunile) sau să tulbure ordinea publică [a sevedea Calmanovici, citată anterior, pct. 93;Georgiou împotriva Greciei (dec.), nr. 8.710/08,22 martie 2011; şi cauzele citate în acestea]. Înplus, problema privind caracterul rezonabil al uneiperioade petrecute în arest preventiv nu poate fiapreciată in abstracto. Măsura în care este re-zonabil ca un acuzat să rămână în detenţie trebuiesă fie evaluată în funcţie de faptele fiecărei cauze,potrivit caracteristicilor speciale ale acesteia.Prelungirea poate fi justificată într-un anumit cazdoar dacă există indicii clare privind o necesitatereală de interes public, care, sub rezerva pre-zumţiei de nevinovăţie, este mai importantă decâtnorma privind respectarea libertăţii individuale,prevăzută la art. 5 din Convenţie [a se vedeaIdalov, citată anterior, pct. 139; McKay împotrivaRegatului Unit (MC), nr. 543/03, pct. 42 şi 45,

CEDO 2006-X; şi Bujac împotriva României, nr.37.217/03, pct. 68, 2 noiembrie 2010].

2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză63. Curtea remarcă, în primul rând, că

reclamantul a fost arestat preventiv pentru primadată la 21 ianuarie 2003. A fost condamnat înprimă instanţă la data de 18 iunie 2003, darcondamnarea în cauză a fost desfiinţată prin de-cizia din 9 septembrie 2003. Detenţia reclaman-tului a fost ulterior prelungită la intervale regulate,până la adoptarea unei hotărâri în primă instanţă,la 20 noiembrie 2003.

Prin urmare, presupunând că detenţia a con-tinuat în perioada 21 ianuarie 2003-21 noiembrie2003 şi intra sub incidenţa art. 5 § 3, reclamantula petrecut în arest preventiv o perioadă de cel multzece luni în total, în sensul acestei dispoziţii (a sevedea Wemhoff, citată anterior, pct. 9).

64. Curtea va examina modul în care instanţeleinterne au prelungit această detenţie şi dacă auprezentat motive relevante şi suficiente pentrudeciziile lor.

65. În primul rând, Curtea observă că, întemeiul normelor prevăzute la nivel intern,instanţele au prelungit detenţia reclamantului laintervale de treizeci de zile. Reclamantul acontestat sistematic aceste ordine de prelungire aarestului şi a solicitat să fie eliberat în cursulprocesului.

66. Curtea observă că instanţele interne şi-auîntemeiat deciziile de menţinere în arest areclamantului în principal pe impactul pretinselorinfracţiuni asupra ordinii publice. În acest demers,instanţele au examinat circumstanţele particulareale cauzei şi au furnizat motive specifice, bazatepe situaţia personală a reclamantului şi pe faptulcă probele adunate sugerau că acesta săvârşiseinfracţiunea (a se vedea supra, pct. 10).

67. Trebuie remarcat faptul că motiveleprezentate de instanţele interne au rămas aceleaşipe întreg parcursul procedurilor (gravitateainfracţiunilor şi impactul asupra ordinii publice).Totuşi, Curtea consideră că acest lucru era legitim,în special având în vedere perioada relativ scurtădintre două examinări efectuate de instanţele încauză privind motivele pentru prelungirea privăriide libertate a reclamantului [a se vedea Medinţuîmpotriva României (dec.), nr. 5.623/04, pct. 47,13 noiembrie 2012, şi Georgiou (dec.), citatăanterior]. În plus, raţionamentul acestora nu a fostnici succint, nici formulat standard, şi a ţinut


seama de evoluţia procesului (a se vedea, acontrario, Begu, citată anterior, pct. 86, şi supra,pct. 10).

68. În lumina circumstanţelor specifice alecauzei, Curtea consideră că autorităţile interne aufurnizat motive relevante şi eficiente pentruprelungirea arestării preventive a reclamantului,care, în total, nu a fost excesiv de lungă.

Rezultă că acest capăt de cerere este în modvădit nefondat şi trebuie respins în temeiul art. 35§ 3 (a) şi § 4 din Convenţie.

IV. Cu privire la alte pretinse încălcări aleConvenţiei

69. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns căprocurorul nu avea competenţa, în temeiul art. 5§ 3 din Convenţie, să îl aresteze la 20 ianuarie2003. Totuşi, Curtea observă că reclamantul a fostadus înaintea unui judecător care a examinatlegalitatea privării sale de libertate la 11 februarie2003. Prin urmare, depunând cererea la Curte îndata de 22 octombrie 2003, reclamantul nu arespectat termenul de şase luni în ceea ce priveşteplângerea sa [a se vedea Mujea împotriva României(dec.), nr. 44.696/98, 10 septembrie 2002].

Rezultă că acest capăt de cerere a fost formulattardiv şi trebuie respins în conformitate cuart. 35 § 1 şi § 4 din Convenţie.

V. Cu privire la aplicarea art. 41 din ConvenţieA. Prejudiciu70. Reclamantul a pretins 1.000.000 de euro

(EUR) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciulmaterial, reprezentând salariul care nu i-a fostplătit ca urmare a procesului penal, costulîntreţinerii familiei sale, cheltuielile efectuate pedurata privării sale de libertate şi prejudiciulcauzat de imposibilitatea de a-şi găsi un loc demuncă din cauza condamnării sale. De asemenea,acesta a solicitat 200.000 EUR cu titlu dedespăgubire pentru prejudiciul moral.

71. Guvernul a susţinut că reclamantul nu şi-ajustificat pretenţiile. Acesta a argumentat, deasemenea, că nu există nicio legătură de cauzalitateîntre pretinsele încălcări şi pretenţiile sale pecu-niare. A considerat că cererea sa de despăgubirepentru prejudiciul moral este exagerată şi că doarconstatarea unei încălcări ar putea constitui în sineo reparaţie suficientă.

72. Curtea nu identifică nicio legătură decauzalitate între încălcarea constatată şi preju-

diciul material pretins; prin urmare, respinge acestcapăt de cerere. Pe de altă parte, aceasta acordăreclamantului suma de 4.500 EUR cu titlu dedespăgubire pentru prejudiciul moral.

B. Cheltuieli de judecată73. Reclamantul a solicitat, de asemenea, suma

de 9.000 EUR pentru cheltuielile de judecatăefectuate în faţa Curţii, incluzând costul tradu-cerilor, cheltuielile poştale şi onorariul avocaţilor.

74. Guvernul a subliniat că reclamantul nuşi-a justificat cererile.

75. Conform jurisprudenţei Curţii, un recla-mant are dreptul la rambursarea cheltuielilor dejudecată numai în măsura în care se stabileştecaracterul real, necesar şi rezonabil al acestora. Înprezenta cauză, ţinând seama de criteriilemenţionate anterior şi de faptul că nu există niciundocument care să justifice cheltuielile pretinse,Curtea respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,În unanimitate,C U R T E A:

1. declară cererea admisibilă în ceea ce pri-veşte art. 8 şi inadmisibilă pentru celelalte capetede cerere;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 8 dinConvenţie;

3. hotărăşte(a) că statul pârât trebuie să plătească recla-

mantului, în termen de trei luni de la datarămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cuart. 44 § 2 din Convenţie, suma de 4.500 EUR(patru mii cinci sute euro), plus orice sumă cepoate fi datorată cu titlu de impozit, pentru pre-judiciul moral, care trebuie convertită în monedanaţională a statului pârât la rata de schimb aplica-bilă la data plăţii;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şipână la efectuarea plăţii, această sumă trebuiemajorată cu o dobândă simplă, la o rată egală curata dobânzii facilităţii de împrumut marginalpracticată de Banca Centrală Europeană, aplica-bilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cutrei puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparaţiiechitabile pentru celelalte capete de cerere.


Persoanele ale căror date cu caracter personalfac obiectul transmiterii şi prelucrării între douăautorităţi ale administraţiei publice a unui statmembru trebuie să fie informate în prealabil.

Hotărâre1 Cererea de decizie preliminară priveşte

interpretarea articolului 124 TFUE, precum şi aarticolelor 10, 11 şi 13 din Directiva 95/46/CE aParlamentului European şi a Consiliului din 24octombrie 1995 privind protecţia persoanelorfizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cucaracter personal şi libera circulaţie a acestor date(JO L 281, p. 31, Ediţie specială, 13/vol. 17, p. 10).

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unuilitigiu între doamna Bara şi alţii, pe de o parte, şipreşedintele Casei Naţionale de Asigurări deSănătate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate(denumită în continuare „CNAS”) şi AgenţiaNaţională de Administrare Fiscală (denumită încontinuare „ANAF”), pe de altă parte, privindprelucrarea anumitor date.

Cadrul juridicDreptul Uniunii3 Potrivit articolului 2 din Directiva 95/46,

intitulat „Definiţii”:„În sensul prezentei directive:(a) «date cu caracter personal» înseamnă orice

informaţie referitoare la o persoană fizicăidentificată sau identificabilă (persoana vizată); opersoană identificabilă este o persoană care poatefi identificată, direct sau indirect, în special prinreferire la un număr de identificare sau la unul saumai multe elemente specifice, proprii identităţiisale fizice, fiziologice, psihice, economice,culturale sau sociale;

(b) «prelucrarea datelor cu caracter personal»(prelucrare) înseamnă orice operaţiune sau seriede operaţiuni care se efectuează asupra datelor cucaracter personal, prin mijloace automate sau

neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea,organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea,extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluireaprin transmitere, diseminare sau în orice alt mod,alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea saudistrugerea;

(c) «sistem de evidenţă a datelor cu caracterpersonal» (sistem de evidenţă) înseamnă oriceserie structurată de date cu caracter personalaccesibile conform unor criterii specifice, fie elecentralizate, descentralizate sau repartizate dupăcriterii funcţionale sau geografice;

(d) «operator» înseamnă persoana fizică saujuridică, autoritatea publică, agenţia sau orice altorganism care, singur sau împreună cu altele,stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare adatelor cu caracter personal; atunci când scopurileşi mijloacele prelucrării sunt stabilite prin acte cuputere de lege sau norme administrative internesau comunitare, operatorul sau criteriile specificepentru desemnarea acestuia pot fi stabilite prindreptul intern sau comunitar;

[…]”4 Articolul 3 din această directivă, intitulat

„Domeniul de aplicare”, are următorul cuprins:„(1) Prezenta directivă se aplică prelucrării

automate, în totalitate sau parţial, precum şiprelucrării neautomate a datelor cu caracterpersonal, conţinute sau care urmează să fieconţinute într-un sistem de evidenţă a datelor cucaracter personal.

(2) Prezenta directivă nu se aplică prelucrăriidatelor cu caracter personal:

– puse în practică pentru exercitarea activi-tăţilor din afara domeniului de aplicare a dreptuluicomunitar, cum ar fi cele prevăzute în titlurile V şiVI din Tratatul privind Uniunea Europeană, şi, înorice caz, prelucrărilor care au ca obiect siguranţapublică, apărarea, securitatea statului (inclusivbunăstarea economică a statului atunci când acesteprelucrări sunt legate de probleme de securitate astatului) şi activităţile statului în domeniuldreptului penal;


1 Din 1 octombrie 2015 în cauza C 201/14, având caobiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiularticolului 267 TFUE de Curtea de Apel Cluj (România),prin decizia din 31 martie 2014, primită de Curte la 22aprilie 2014.

HOTĂRÂREA CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENEÎN CAUZA SMARANDA BARA ŞI ALŢII ÎMPOTRIVA PREŞEDINTELUI

CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ŞI ALŢII1

– efectuate de către o persoană fizică în cursulunei activităţi exclusiv personale sau domestice.”

5 Articolul 6 din directiva menţionată, carepriveşte principiile referitoare la calitatea datelor,prevede:

„(1) Statele membre stabilesc că datele cucaracter personal trebuie să fie:

(a) prelucrate în mod corect şi legal;(b) colectate în scopuri determinate, explicite

şi legitime şi să nu mai fie prelucrate ulteriorîntr-un mod incompatibil cu aceste scopuri.Prelucrarea ulterioară a datelor în scopuri istorice,statistice sau ştiinţifice nu este consideratăincompatibilă atât timp cât statele membre prevădgaranţii corespunzătoare;

(c) adecvate, pertinente şi neexcesive în ceeace priveşte scopurile pentru care sunt colectate şiprelucrate ulterior;

(d) exacte şi, dacă este necesar, actualizate;trebuie luate toate măsurile necesare pentru cadatele inexacte sau incomplete din punctul devedere al scopului pentru care sunt colectate saupentru care vor fi prelucrate ulterior să fie ştersesau rectificate;

(e) păstrate într-o formă care permiteidentificarea persoanelor vizate o perioadă nu mailungă decât este necesar în vederea atingeriiscopurilor pentru care au fost colectate sau pentrucare vor fi prelucrate ulterior. Statele membrestabilesc garanţiile corespunzătoare pentru datelecu caracter personal care sunt stocate pe operioadă mai mare decât cea menţionată, înscopuri istorice, statistice sau ştiinţifice.

(2) Operatorul are obligaţia să asigurerespectarea alineatului (1).”

6 Articolul 7 din aceeaşi directivă, care priveştecriteriile referitoare la legitimitatea prelucrăriidatelor, prevede:

„Statele membre prevăd ca datele cu caracterpersonal să fie prelucrate numai dacă:

(a) persoana vizată şi-a dat consimţământulneechivoc sau

(b) prelucrarea este necesară pentru executareaunui contract la care subiectul datelor este partesau în vederea luării unor măsuri, la cerereaacesteia, înainte de încheierea contractului sau

(c) prelucrarea este necesară în vedereaîndeplinirii unei obligaţii legale care îi revineoperatorului sau

(d) prelucrarea este necesară în scopulprotejării interesului vital al persoanei vizate sau

(e) prelucrarea este necesară pentru aducereala îndeplinire a unei sarcini de interes public saucare rezultă din exercitarea autorităţii publice cucare este învestit operatorul sau terţul căruia îi suntcomunicate datele sau

(f) prelucrarea este necesară pentru realizareainteresului legitim urmărit de operator sau de cătreunul sau mai mulţi terţi, cu condiţia ca acestinteres să nu prejudicieze interesul sau drepturileşi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate,care necesită protecţie în temeiul articolului 1alineatul (1).”

7 Articolul 10 din Directiva 95/46, intitulat„Informaţiile în cazurile de colectare a datelor dela persoana vizată”, prevede:

„Statele membre prevăd ca operatorul saureprezentantul său să furnizeze persoanei de lacare colectează date care o privesc cel puţininformaţiile menţionate mai jos, cu excepţiacazului în care persoana este deja informată cuprivire la aceste date:

(a) identitatea operatorului şi, dacă este cazul,a reprezentantului;

(b) scopul prelucrării căreia îi sunt destinatedatele;

(c) orice alte informaţii suplimentare, cum arfi:

– destinatarii sau categoriile de destinatari aidatelor;

– dacă răspunsurile la întrebări sunt obligatoriisau voluntare, precum şi consecinţele posibile aleevitării răspunsului;

– existenţa dreptului de acces la datele care oprivesc şi de rectificare a datelor cu caracterpersonal, în măsura în care, ţinând seama decircumstanţele specifice în care sunt colectatedatele, astfel de informaţii suplimentare suntnecesare pentru asigurarea unei prelucrări corectea datelor cu privire la persoana vizată.”

8 Articolul 11 din această directivă, intitulat„Informaţii în cazul în care datele nu au fostobţinute de la persoana vizată”, are următorulcuprins:

„(1) Atunci când datele nu au fost colectate dela persoana vizată, statele membre prevăd obliga-tivitatea ca operatorul sau reprezentantul său, înmomentul înregistrării datelor cu caracter personalsau, dacă se are în vedere o comunicare a datelorcătre terţi, nu mai târziu de data la care datele suntcomunicate prima oară, să furnizeze persoaneivizate cel puţin informaţiile menţionate mai jos,


cu excepţia cazului în care persoana vizată estedeja informată cu privire la aceste date:

(a) identitatea operatorului şi, dacă este cazul,a reprezentantului său;

(b) scopurile prelucrării;(c) orice alte informaţii suplimentare, cum ar

fi:– categoriile de date în cauză;– destinatarii sau categoriile de destinatari ai

datelor;– existenţa dreptului de acces la datele care o

privesc şi de rectificare a datelor cu caracterpersonal; în măsura în care, ţinând seama decircumstanţele specifice în care sunt colectatedatele, astfel de informaţii suplimentare suntnecesare pentru asigurarea unei prelucrări corectea datelor cu privire la persoana vizată.

(2) Alineatul (1) nu se aplică atunci când, înspecial în cazul prelucrării în scopuri statistice saude cercetare istorică ori ştiinţifică, informareapersoanei vizate se dovedeşte a fi imposibilă,implică eforturi disproporţionate sau dacălegislaţia prevede expres înregistrarea ori comu-nicarea datelor. În aceste cazuri, statele membreprevăd garanţii corespunzătoare.”

9 Potrivit articolului 13 din directiva menţio-nată, intitulat „Excepţii şi restricţii”:

„(1) Statele membre pot adopta măsurilegislative pentru a restrânge domeniul obligaţiilorşi drepturilor prevăzute la articolul 6 alineatul (1),articolul 10, articolul 11 alineatul (1), articolul 12şi articolul 21, dacă o astfel de restricţie constituieo măsură necesară pentru a proteja:

(a) securitatea statului;(b) apărarea;(c) siguranţa publică;(d) prevenirea, investigarea, detectarea şi

punerea sub urmărire a infracţiunilor sau aîncălcării eticii în cazul profesiunilor reglemen-tate;

(e) un interes economic sau financiar importantal unui stat membru sau al Uniunii Europene,inclusiv în domeniile monetar, bugetar şi fiscal;

(f) o funcţie de monitorizare, inspecţie sau dereglementare legată, chiar şi ocazional, de exerci-tarea autorităţii publice în cazurile menţionate laliterele (c), (d) şi (e);

(g) protecţia persoanei vizate sau a drepturilorşi a libertăţilor altora.

(2) Sub rezerva garanţiilor legale corespun-zătoare, în special în sensul că datele nu sunt

folosite pentru luarea unor măsuri sau deciziiîmpotriva unei anumite persoane, statele membrepot, în cazul în care nu există în mod clar riscuride încălcare a vieţii private a persoanei vizate, sărestrângă printr-o măsură legislativă drepturileprevăzute la articolul 12 atunci când datele suntprelucrate exclusiv în scopul cercetării ştiinţificesau sunt stocate sub formă de date cu caracterpersonal o perioadă care nu depăşeşte perioadanecesară în scopul unic de realizare a statisticilor.”

Dreptul românescLegea nr. 95/200610 Din decizia de trimitere reiese că articolul

215 din Legea nr. 95/2006 din 14 aprilie 2006privind reforma în domeniul sănătăţii (MonitorulOficial al României, partea I, nr. 372 din 28 aprilie2006) prevede:

„(1) Obligaţia virării contribuţiei pentruasigurările sociale de sănătate revine persoaneifizice sau juridice care angajează persoane pe bazăde contract individual de muncă ori în baza unuistatut special prevăzut de lege, precum şipersoanelor fizice, după caz.

(2) Persoanele juridice sau fizice la care îşidesfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate sădepună lunar la casele de asigurări alese în modliber de asiguraţi declaraţii nominale privindobligaţiile ce le revin faţă de fond şi dovada plăţiicontribuţiilor.

[…]”11 Articolul 315 din legea menţionată prevede:„Datele necesare pentru stabilirea calităţii de

asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor deasigurări de sănătate de către autorităţile,instituţiile publice şi alte instituţii pe bază deprotocol.”

Ordinul preşedintelui CNAS nr. 617/200712 Articolul 35 din Ordinul preşedintelui

CNAS nr. 617/2007 din 13 august 2007 pentruaprobarea Normelor metodologice privind stabilireadocumentelor justificative pentru dobândireacalităţii de asigurat, respectiv asigurat fără platacontribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilorde executare silită pentru încasarea sumelordatorate la Fondul naţional unic de asigurărisociale de sănătate (Monitorul Oficial alRomâniei, partea I, nr. 649 din 24 septembrie2007) prevede:

„[…] pentru obligaţiile de plată faţă de fond alepersoanelor fizice care se asigură pe bază decontract de asigurare, altele decât cele pentru care


colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul decreanţă îl constituie, după caz, declaraţia […],decizia de impunere emisă de organul competental CAS [Casa de Asigurări de Sănătate], precum şihotărârile judecătoreşti privind debite datoratefondului. Decizia de impunere poate fi emisă deorganul competent al CAS şi pe baza informaţiilorprimite pe bază de protocol de la ANAF.”

Protocolul din 200713 Potrivit articolului 4 din Protocolul nr. P

5282/26.10.2007/95896/30.10.2007 încheiat întreCNAS şi ANAF (denumit în continuare„Protocolul din 2007”):

„După intrarea în vigoare a prezentuluiprotocol, [ANAF], prin intermediul structurilor deprofil subordonate, va furniza în format electronicbaza de date iniţială cu privire la:

a. veniturile persoanelor care fac parte dincategoriile prevăzute la articolul l alineatul l dinprezentul protocol, iar trimestrial actualizareaacestei baze de date, [către CNAS], pe mediucompatibil cu prelucrarea automată, conformanexei nr. l la prezentul protocol […]

[…]”Litigiul principal şi întrebările preliminare14 Reclamanţii din litigiul principal sunt per-

soane care obţin venituri din activităţi indepen-dente. ANAF a transmis CNAS datele privindveniturile lor declarate. Pe baza acestor date,CNAS a solicitat plata restanţelor contribuţiilor lasistemul de asigurări de sănătate.

15 Reclamanţii din litigiul principal au sesizatCurtea de Apel Cluj cu o acţiune prin care contestălegalitatea transferului datelor fiscale privindveniturile lor în raport cu prevederile Directivei95/46. Aceştia susţin că, pe baza unui simpluprotocol intern, datele menţionate au fost tran-smise şi utilizate în alte scopuri decât cele pentrucare fuseseră comunicate iniţial către ANAF, fărăconsimţământul lor expres şi fără informarea lorprealabilă.

16 Din decizia de trimitere reiese că entităţilepublice sunt abilitate, în temeiul Legii nr. 95/2006,să transmită date cu caracter personal caselor deasigurări de sănătate pentru a le permite acestoradin urmă să stabilească calitatea de asigurat apersoanelor vizate. Datele respective privescidentificarea persoanelor (nume, prenume, numărde identificare personal, adresă), însă nu cuprinddate privind veniturile obţinute.

17 Instanţa de trimitere urmăreşte să stabi-lească dacă prelucrarea datelor de către CNASnecesita informarea prealabilă a persoanelorvizate în ceea ce priveşte identitatea operatoruluişi scopul în care au fost transmise aceste date.Această instanţă este de asemenea chemată să sepronunţe în legătură cu aspectul dacă transmitereadatelor pe baza Protocolului din 2007 încalcădispoziţiile Directivei 95/46 care impun ca oricerestricţie cu privire la drepturile persoanelor vizatesă fie prevăzută de lege şi însoţită de garanţii, înspecial atunci când datele sunt utilizate împotrivaacestor persoane.

18 În aceste condiţii, Curtea de Apel Cluj ahotărât să suspende judecarea cauzei şi să adre-seze Curţii următoarele întrebări preliminare:

„1) Este autoritatea naţională fiscală, careprezentant al ministerului de resort al unui statmembru, instituţie financiară în înţelesularticolului 124 TFUE?

2) Este posibil ca pe calea unui act asimilatcelor administrative, respectiv a unui protocolîncheiat între autoritatea naţională fiscală şi o altăinstituţie a statului, să se reglementeze transferulbazei de date privind veniturile realizate decetăţenii unui stat membru de la autoritateanaţională fiscală către o altă instituţie a statuluimembru fără a ne afla în prezenţa unui accespreferenţial astfel cum este definit în articolul 124TFUE?

3) Transferul bazei de date făcut cu scopulstabilirii în sarcina cetăţenilor statului membru aunor obligaţii de plată cu titlu de contribuţiesocială, către instituţia statului membru în bene-ficiul căreia operează transferul, se circumscrienoţiunii de considerent de ordin prudenţial înînţelesul articolului 124 TFUE?

4) Pot fi prelucrate datele personale de către oautoritate căreia nu i-au fost destinate aceste dateîn condiţiile în care această operaţiune aduce, cucaracter retroactiv, prejudicii patrimoniale?”

Cu privire la întrebările preliminareCu privire la admisibilitate

Cu privire la admisibilitatea primelor treiîntrebări preliminare

19 Potrivit unei jurisprudenţe constante, Curteapoate refuza să se pronunţe asupra unei întrebăripreliminare adresate de o instanţă naţională atuncicând este evident că interpretarea dreptului Uniuniisolicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cuobiectul litigiului principal, atunci când problema


este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nudispune de elementele de fapt şi de drept necesarepentru a răspunde în mod util întrebărilor care i-aufost adresate (a se vedea Hotărârea PreussenElektra, C-379/98, EU:C:2001:160, punctul 39 şijurisprudenţa citată).

20 Toate observaţiile prezentate Curţii susţinteza că primele trei întrebări preliminare privindinterpretarea articolului 124 TFUE sunt inadmi-sibile pentru motivul că nu au legătură cu obiectullitigiului principal.

21 În această privinţă, trebuie amintit căarticolul 124 TFUE este inclus în partea a treia dintitlul VIII din Tratatul FUE, referitor la politicaeconomică şi monetară. Acest articol interziceorice măsură care nu se întemeiază pe conside-rente de ordin prudenţial şi care stabileşte accesulpreferenţial la instituţiile financiare al instituţiilor,organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, al auto-rităţilor administraţiilor publice centrale, alautorităţilor regionale sau locale, al celorlalteautorităţi publice sau al altor organisme oriîntreprinderi publice din statele membre.

22 Interdicţia menţionată îşi are originea înarticolul 104 A din Tratatul CE (devenit articolul102 CE), care a fost introdus în Tratatul CE prinTratatul de la Maastricht. Aceasta face parte dintredispoziţiile Tratatului FUE referitoare la politicaeconomică şi monetară care vizează să stimulezestatele membre să respecte o politică bugetarăsănătoasă, evitând ca o finanţare monetară adeficitelor publice sau un acces preferenţial alautorităţilor publice la pieţele financiare săconducă la o îndatorare excesivă sau la deficiteexcesive ale statelor membre (a se vedea în acestsens Hotărârea Gauweiler şi alţii, C-62/14,EU:C:2015:400, punctul 100).

23 Este, aşadar, evident că interpretareaarticolului 124 TFUE solicitată nu are niciolegătură cu realitatea sau cu obiectul litigiuluiprincipal, care priveşte protecţia datelor cucaracter personal.

24 Rezultă că nu este necesar să se răspundă laprimele trei întrebări.

Cu privire la admisibilitatea celei de a patraîntrebări

25 CNAS şi guvernul român susţin că a patraîntrebare este inadmisibilă. Guvernul menţionatsusţine că nu există nicio legătură între prejudiciulinvocat de reclamanţii din litigiul principal şi

anularea actelor administrative atacate în cadrulprocedurii principale.

26 Trebuie amintit în această privinţă că,potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii,întrebările referitoare la interpretarea dreptuluiUniunii adresate de instanţa naţională în cadrulnormativ şi factual pe care îl defineşte subrăspunderea sa şi a cărui exactitate Curtea nu arecompetenţa să o verifice beneficiază de o pre-zumţie de pertinenţă. Curtea poate refuza să sepronunţe asupra unei cereri de decizie preliminarăformulate de o instanţă naţională numai dacă esteevident că interpretarea solicitată a dreptuluiUniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cuobiectul litigiului principal, atunci când problemaeste de natură ipotetică ori când Curtea nu dispunede elementele de fapt şi de drept necesare pentrua răspunde în mod util la întrebările care îi suntadresate (Hotărârea Fish Legal şi Shirley,C-279/12, EU:C:2013:853, punctul 30 şi jurispru-denţa citată).

27 Trebuie arătat că cauza principală priveştelegalitatea prelucrării datelor fiscale colectate deANAF. Instanţa de trimitere ridică problemainterpretării dispoziţiilor Directivei 95/46, încadrul controlului legalităţii transferului acestordate la CNAS şi al prelucrării lor ulterioare. Apatra întrebare preliminară este, aşadar, pertinentăşi suficient de precisă pentru a permite Curţii sărăspundă în mod util. Prin urmare, cererea dedecizie preliminară trebuie considerată admisibilăîn ceea ce priveşte a patra întrebare.

Cu privire la fond28 Prin intermediul celei de a patra întrebări,

instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să sestabilească dacă articolele 10, 11 şi 13 dinDirectiva 95/46 trebuie interpretate în sensul că seopun unor măsuri naţionale precum cele îndiscuţie în litigiul principal, care permit uneiautorităţi a administraţiei publice a unui statmembru să transmită date personale unei alteautorităţi a administraţiei publice şi prelucrarea lorulterioară, fără ca persoanele vizate să fi fostinformate despre această transmitere şi despreaceastă prelucrare.

29 În această privinţă, este necesar să seconstate, pe baza informaţiilor oferite de instanţade trimitere, că datele fiscale transferate de ANAFcătre CNAS constituie date cu caracter personalîn sensul articolului 2 litera (a) din directivamenţionată, întrucât este vorba despre „informaţii


referitoare la o persoană fizică identificată sauidentificabilă” (Hotărârea SatakunnanMarkkinapörssi şi Satamedia, C-73/07,EU:C:2008:727, punctul 35). Atât transmiterea lorde către ANAF, organism responsabil cuadministrarea bazei de date care le include, cât şiprelucrarea lor ulterioară de către CNAS prezintă,aşadar, caracterul unei „prelucrări a datelor cucaracter personal” în sensul articolului 2 litera (b)din aceeaşi directivă (a se vedea în acest sens înspecial Hotărârea Österreichischer Rundfunk şialţii, C-465/00, C-138/01 şi C-139/01,EU:C:2003:294, punctul 64, precum şi HotărâreaHuber, C-524/06, EU:C:2008:724, punctul 43).

30 Potrivit dispoziţiilor capitolului II dinDirectiva 95/46, intitulat „Condiţiile generale delegalitate a prelucrării datelor cu caracterpersonal”, sub rezerva derogărilor permise întemeiul articolului 13 din această directivă, oriceprelucrare a datelor cu caracter personal trebuie,pe de o parte, să fie conformă cu principiilereferitoare la calitatea datelor, enunţate la articolul6 din directiva menţionată, şi, pe de altă parte, sărespecte unul dintre criteriile privind legitimitateaprelucrării datelor, enumerate la articolul 7 dinaceeaşi directivă (Hotărârea ÖsterreichischerRundfunk şi alţii, C-465/00, C-138/01 şiC-139/01, EU:C:2003:294, punctul 65, HotărâreaHuber, C-524/06, EU:C:2008:724, punctul 48,precum şi Hotărârea ASNEF şi FECEMD,C-468/10 şi C-469/10, EU:C:2011:777, punctul26).

31 În plus, operatorul sau reprezentantul săuare o obligaţie de informare, ale cărei condiţii,prevăzute la articolele 10 şi 11 din Directiva95/46, variază în funcţie de aspectul dacă acestedate sunt sau nu sunt colectate de la persoanavizată, sub rezerva derogărilor admise în temeiularticolului 13 din această directivă.

32 În ceea ce priveşte, în primul rând, articolul10 din directiva menţionată, acesta prevede căoperatorul furnizează persoanei de la carecolectează date care o privesc informaţiilemenţionate la literele (a)-(c) ale acestui articol, cuexcepţia cazului în care această persoană este dejainformată cu privire la datele respective. Acesteinformaţii privesc identitatea operatorului, scopulprelucrării, precum şi orice alte informaţiisuplimentare necesare pentru asigurarea uneiprelucrări corecte a datelor. Printre informaţiilesuplimentare necesare pentru a asigura o

prelucrare corectă a acestor date, articolul 10 litera(c) din aceeaşi directivă menţionează expres„destinatarii sau categoriile de destinatari aidatelor”, precum şi „existenţa dreptului de acces ladatele care […] privesc [persoana menţionată] şide rectificare a datelor cu caracter personal”.

33 Astfel cum a arătat avocatul general lapunctul 74 din concluzii, această cerinţă ainformării persoanelor vizate de prelucrareadatelor lor cu caracter personal este cu atât maiimportantă cu cât este o condiţie necesarăexercitării de către aceste persoane a dreptului lorde acces şi de rectificare a datelor prelucrate,definit la articolul 12 din Directiva 95/46, şi adreptului de opoziţie al acestora faţă deprelucrarea datelor respective, vizat la articolul 14din această directivă.

34 În consecinţă, cerinţa prelucrării corecte adatelor personale prevăzută la articolul 6 dinDirectiva 95/46 obligă o autoritate a administraţieipublice să informeze persoanele vizate despretransmiterea acestor date unei alte autorităţi aadministraţiei publice în vederea prelucrării decătre aceasta din urmă în calitate de destinatar aldatelor menţionate.

35 Din explicaţiile instanţei de trimitere rezultăcă reclamanţii din litigiul principal nu au fostinformaţi de ANAF despre transmiterea cătreCNAS a datelor personale care îi vizau.

36 Guvernul român susţine totuşi că ANAF areobligaţia, în temeiul articolului 315 din Legeanr. 95/2006, să transmită caselor regionale deasigurări de sănătate informaţiile necesare pentrustabilirea de către CNAS a calităţii de asigurat apersoanelor care obţin venituri din activităţiindependente.

37 Este adevărat că articolul 315 din Legeanr. 95/2006 prevede expres că „datele necesarepentru stabilirea calităţii de asigurat vor fi trans-mise în mod gratuit caselor de asigurări desănătate de către autorităţile, instituţiile publice şialte instituţii pe bază de protocol”. Cu toateacestea, din explicaţiile oferite de instanţa detrimitere rezultă că datele necesare pentrustabilirea calităţii de asigurat, în sensul dispoziţieimenţionate, nu includ datele privind veniturile,legea recunoscând calitatea de asigurat şipersoanelor fără venituri impozabile.

38 În astfel de condiţii, articolul 315 din Legeanr. 95/2006 nu poate constitui, în sensul articolului10 din Directiva 95/46, o informaţie prealabilă


care să permită scutirea operatorului de obligaţiade a informa persoanele de la care colectează dateprivind veniturile lor despre destinatarii acestordate. În consecinţă, nu se poate considera cătransmiterea în cauză a fost efectuată curespectarea dispoziţiilor articolului 10 dinDirectiva 95/46.

39 Trebuie analizat dacă lipsa acestei informăria persoanelor vizate poate intra sub incidenţaarticolului 13 din directiva menţionată. Astfel, dinalineatul (1) literele (e) şi (f) al acestui articol 13rezultă că statele membre pot restrânge domeniulobligaţiilor şi drepturilor prevăzute la articolul 10din aceeaşi directivă dacă o astfel de restricţieconstituie o măsură necesară pentru a proteja „uninteres economic sau financiar important al unuistat membru […], inclusiv în domeniile monetar,bugetar şi fiscal”, precum şi „o funcţie demonitorizare, inspecţie sau de reglementarelegată, chiar şi ocazional, de exercitarea autorităţiipublice în cazurile menţionate la literele (c), (d) şi(e)”. Cu toate acestea, acelaşi articol 13 impuneexpres ca astfel de limitări să fie adoptate prinmăsuri legislative.

40 Or, în plus faţă de împrejurarea, indicată deinstanţa de trimitere, că datele privind veniturilenu fac parte dintre datele personale necesarestabilirii calităţii de asigurat, trebuie subliniat căarticolul 315 din Legea nr. 95/2006 nu face decâtsă vizeze, în principiu, transmiterea acestor datepersonale deţinute de autorităţi, de instituţiipublice şi de alte instituţii. Din decizia de trimitererezultă de asemenea că definiţia informaţiilortransmisibile, precum şi modalităţile de efectuarea transmiterii acestor informaţii au fost elaboratenu prin intermediul unei măsuri legislative, ci prinintermediul Protocolului din 2007 încheiat întreANAF şi CNAS, care nu ar fi făcut obiectul uneipublicări oficiale.

41 În aceste împrejurări, nu se poate consideracă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul13 din Directiva 95/46 pentru ca un stat membrusă poată deroga de la drepturile şi obligaţiile caredecurg din articolul 10 din această directivă.

42 În ceea ce priveşte, în al doilea rând,articolul 11 din directiva menţionată, acestaprevede la alineatul (1) că operatorul careprelucrează date care nu au fost colectate de lapersoana vizată trebuie să îi comunice acesteiainformaţiile prevăzute la literele (a)-(c). Acesteinformaţii privesc identitatea operatorului, scopul

prelucrării, precum şi orice alte informaţiisuplimentare necesare pentru a asigura oprelucrare corectă a datelor. Printre acesteinformaţii suplimentare, articolul 11 alineatul (1)litera (c) din aceeaşi directivă menţionează expres„categoriile de date în cauză”, precum şi„existenţa dreptului de acces la datele care oprivesc şi de rectificare a datelor cu caracterpersonal”.

43 În consecinţă, conform articolului 11alineatul (1) literele (b) şi (c) din Directiva 95/46,în împrejurările din cauza principală, prelucrareade către CNAS a datelor transmise de ANAFpresupunea informarea persoanelor vizate deaceste date în legătură cu scopurile acesteiprelucrări, precum şi cu categoriile de date vizate.

44 Or, din explicaţiile date de instanţa detrimitere rezultă că CNAS nu a oferitreclamanţilor din litigiul principal informaţiileprevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(c) din directiva menţionată.

45 În plus, trebuie menţionat că, conformarticolului 11 alineatul (2) din Directiva 95/46,dispoziţiile articolului 11 alineatul (1) din aceastădirectivă nu se aplică atunci când, printre altele,înregistrarea sau comunicarea datelor esteprevăzută de lege, fiind necesar ca statele membresă prevadă în acest caz garanţii corespunzătoare.Pentru motivele menţionate la punctele 40 şi 41din prezenta hotărâre, dispoziţiile Legiinr. 95/2006 invocate de guvernul român şiProtocolul din 2007 nu pot intra nici sub incidenţaregimului derogatoriu instituit de articolul 11alineatul (2), nici sub incidenţa celui care rezultădin articolul 13 din directiva menţionată.

46 Având în vedere toate consideraţiileprecedente, trebuie să se răspundă la întrebareaadresată că articolele 10, 11 şi 13 din Directiva95/46 trebuie interpretate în sensul că se opununor măsuri naţionale precum cele în discuţie înlitigiul principal, care permit unei autorităţi aadministraţiei publice a unui stat membru sătransmită date personale unei alte autorităţi aadministraţiei publice şi prelucrarea lor ulterioară,fără ca persoanele vizate să fi fost informatedespre această transmitere sau despre aceastăprelucrare.

Cu privire la cheltuielile de judecată47 Întrucât, în privinţa părţilor din litigiul

principal, procedura are caracterul unui incidentsurvenit la instanţa de trimitere, este de



competenţa acesteia să se pronunţe cu privire lacheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuatepentru a prezenta observaţii Curţii, altele decâtcele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectulunei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia)declară:

Articolele 10, 11 şi 13 din Directiva 95/46/CEa Parlamentului European şi a Consiliului din24 octombrie 1995 privind protecţia persoa-nelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea

datelor cu caracter personal şi libera circulaţiea acestor date trebuie interpretate în sensul căse opun unor măsuri naţionale precum cele îndiscuţie în litigiul principal, care permit uneiautorităţi a administraţiei publice a unui statmembru să transmită date personale unei alteautorităţi a administraţiei publice şi prelu-crarea lor ulterioară, fără ca persoanele vizatesă fi fost informate despre această transmiteresau despre această prelucrare.

DECIZIA ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE NR. 37/2015PRIVIND EXAMINAREA SESIZĂRII FORMULATE DE CURTEA DE APEL

CONSTANŢA – SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOSADMINISTRATIV ŞI FISCAL, ÎN DOSARUL NR. 8.392/118/2014

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completulpentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia înexaminare sesizarea formulată de Curtea de ApelConstanţa – Secţia a II-a civilă, de contenciosadministrativ şi fiscal, în Dosarul nr.8.392/118/2014, privind pronunţarea unei hotărâriprealabile pentru dezlegarea următoarelorchestiuni de drept:

„Doar numele şi prenumele unei persoane seîncadrează în definiţia dată «datelor cu caracterpersonal» de către Legea nr. 677/2001 pentruprotecţia persoanelor cu privire la prelucrareadatelor cu caracter personal şi libera circulaţie aacestora, cu modificările ulterioare, în sensul încare numai ele reprezintă un element suficient caresă permită identificarea unei persoane?

Existenţa unor date personale în cuprinsul unordocumente din categoria informaţiilor publicepoate constitui un motiv de refuz de eliberare afotocopiilor de pe aceste documente chiar şi cuinformaţiile respective anonimizate (înnegrite cumarkerul, acronimizate)?”

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei,arătând că la dosar au fost depuse practicăjudiciară comunicată de curţile de apel şi raportulîntocmit de judecătorul-raportor; de asemenea, searată că raportul a fost comunicat părţilor, potrivitdispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul deprocedură civilă, iar Neacşu Laurenţiu, avândcalitatea de recurent-reclamant în dosarul de

sesizare, a formulat punct de vedere referitor laraport.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie – Completul pentru dezlegarea unorchestiuni de drept rămâne în pronunţare asuprasesizării privind pronunţarea unei hotărâriprealabile.

ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a

fost sesizată, constată următoarele:I. Titularul şi obiectul sesizării1. Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a

civilă, de contencios administrativ şi fiscal adispus, prin Încheierea din 13 iulie 2015,pronunţată în Dosarul nr. 8.392/118/2014, aflat perolul acestei instanţe, sesizarea din oficiu a ÎnalteiCurţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilorart. 519 din Codul de procedură civilă, în vedereapronunţării unei hotărâri prealabile cu privire lachestiunile de drept sus-menţionate.

2. Instanţa de sesizare se pronunţă în ultimăinstanţă asupra recursului formulat împotrivaSentinţei civile nr. 242 din 10 februarie 2015,pronunţată de Tribunalul Constanţa în materiacontenciosului administrativ într-un litigiu avândca obiect obligarea pârâtului Ministerul Educaţieişi Cercetării Ştiinţifice la comunicarea deinformaţii de interes public către reclamantulNeacşu Laurenţiu.

II. Temeiul juridic al sesizării3. Articolul 519 din Codul de procedură civilă:

„Dacă în cursul judecăţii, un complet de judecatăal Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii deapel sau al tribunalului, învestit cu soluţionareacauzei în ultimă instanţă, constatând că ochestiune de drept, de a cărei lămurire depindesoluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouăşi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţienu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs îninteresul legii în curs de soluţionare, va puteasolicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie săpronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare deprincipiu chestiunii de drept cu care a fostsesizată.”

III. Expunerea succintă a procesului. Obiectulînvestirii instanţei care a solicitat pronunţarea uneihotărâri prealabile. Stadiul procesual în care seaflă pricina

4. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribu-nalului Constanţa, la data de 3 decembrie 2014,reclamantul Neacşu Laurenţiu l-a chemat înjudecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei Naţio-nale, solicitând obligarea acestuia să îi comuniceRaportul Corpului de control al primului-ministrunr. 1.356/GP din 18 iunie 2013 privind controlulrealizat la Universitatea „Ovidius” din Constanţa.

5. Tribunalul a respins acţiunea ca nefondată,cu motivarea că este suficient că i s-a comunicatreclamantului o sinteză a constatărilor şi măsurilordispuse prin raport şi că pârâtul a procedat legal,având în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d)din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces lainformaţiile de interes public, cu modificările şicompletările ulterioare (denumită în continuareLegea nr. 544/2001), refuzând comunicareadatelor cu caracter personal cuprinse în raport.

6. Împotriva acestei soluţii a declarat recursreclamantul, întemeiat pe dispoziţiile art. 488pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, arătând,printre altele, că refuzul de comunicare justificatde dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legeanr. 544/2001 aduce atingere substanţei dreptuluisău la informare.

7. De asemenea, a susţinut că prima instanţă aîncălcat şi dispoziţiile Legii nr. 677/2001, cumodificările şi completările ulterioare (denumităîn continuare Legea nr. 677/2001), deoarece pentruidentificarea unei persoane nu sunt suficientenumele şi prenumele acesteia, fiind necesare şi

domiciliul şi starea civilă. În plus, datele cucaracter personal ar fi putut fi protejate fie prinacoperirea lor cu marker, fie prin rescrierearaportului şi omiterea acestora.

8. În acest context, reclamantul a cerut Curţiide Apel Constanţa sesizarea Înaltei Curţi pentrupronunţarea unei hotărâri prealabile pentrudezlegarea celor două chestiuni de drept amintite.

IV. Normele de drept relevante9. Legea nr. 544/2001:„Art. 2.(1) În sensul prezentei legi:(...)b) prin informaţie de interes public se înţelege

orice informaţie care priveşte activităţile saurezultă din activităţile unei autorităţi publice sauinstituţii publice, indiferent de suportul ori deforma sau de modul de exprimare a informaţiei;

c) prin informaţie cu privire la datele personalese înţelege orice informaţie privind o persoanăfizică identificată sau identificabilă.”

„Art. 6.(1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să

obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, încondiţiile prezentei legi, informaţiile de interespublic.”

„Art. 12.(1) Se exceptează de la accesul liber al

cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art.111, următoarele informaţii:

(...)d) informaţiile cu privire la datele personale,

potrivit legii;”.

„Art. 14.(1) Informaţiile cu privire la datele personale

ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interespublic numai în măsura în care afecteazăcapacitatea de exercitare a unei funcţii publice.

(2) Informaţiile publice de interes personal nupot fi transferate între autorităţile publice decât întemeiul unei obligaţii legale ori cu acordulprealabil în scris al persoanei, care are acces laacele informaţii potrivit art. 2.”


10. Legea nr. 677/2001:

„Art. 3. Definiţii

În înţelesul prezentei legi, următorii termeni sedefinesc după cum urmează:

a) date cu caracter personal – orice informaţiireferitoare la o persoană fizică identificată sauidentificabilă; o persoană identificabilă este aceapersoană care poate fi identificată, direct sauindirect, în mod particular prin referire la unnumăr de identificare ori la unul sau la mai mulţifactori specifici identităţii sale fizice, fiziologice,psihice, economice, culturale sau sociale;

b) prelucrarea datelor cu caracter personal –orice operaţiune sau set de operaţiuni care seefectuează asupra datelor cu caracter personal,prin mijloace automate sau neautomate, cum ar ficolectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea,adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea,utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere,diseminare sau în orice alt mod, alăturarea oricombinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea;”.

V. Punctul de vedere al completului de judecatăcare a formulat sesizarea

11. Instanţa de trimitere a apreciat că suntîndeplinite cerinţele prevăzute de art. 519 dinCodul de procedură civilă, reţinând, în esenţă, căpricina este în curs de judecată, în faza de recurs,chestiunea de drept este determinantă pentrusoluţionarea pe fond a cauzei şi nu a fost dezlegatăde Înalta Curte, pe rolul căreia nu există un recursîn interesul legii cu acest obiect, şi chestiunea dedrept îndeplineşte cerinţa noutăţii.

12. Curtea de Apel Constanţa, bazându-se peinterpretarea prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d)din Legea nr. 544/2001 şi ale Legii nr. 677/2001,pe opinii exprimate în doctrină şi pe practicajudiciară (Decizia nr. 549/2004 a Curţii de ApelAlba Iulia), a apreciat că numele şi prenumelereprezintă date cu caracter personal suficientepentru identificarea unei persoane şi că refuzul decomunicare a unui document, pentru motivul căar conţine astfel de date, nu este justificat încondiţiile în care acestea ar fi protejate prinacoperire, ştergere etc.

VI. Punctul de vedere al părţilor cu privire ladezlegarea chestiunii de drept

13. Recurentul-reclamant susţine că suntîntrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute deart. 519 din Codul de procedură civilă.

14. Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şiCercetării Ştiinţifice susţine că numai magistratulînvestit cu soluţionarea unei pricini poate apreciaasupra necesităţii lămuririi înţelesului unortermeni prevăzuţi de legislaţia incidentă.

VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale şiopiniile exprimate de acestea

A. Cu privire la prima întrebare:15. În sensul că numele şi prenumele unei

persoane reprezintă „date personale” protejate deart. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 s-aupronunţat Curtea de Apel Braşov (Decizia nr.2.143 din 23 septembrie 2015) şi TribunalulBucureşti (Sentinţa civilă nr. 4.630 din 20decembrie 2012).

16. De asemenea, Tribunalul Botoşani a reţinutîncălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legeanr. 677/2001 în cazul comunicării de către oautoritate publică, Direcţia Sanitar-Veterinară şipentru Siguranţa Alimentelor Botoşani, către osocietate comercială, a unei reclamaţii depuse laautoritate şi care conţinea datele personale aleunui cetăţean, fără să existe consimţământulacestuia (Sentinţa civilă nr. 3.642 din 7 noiembrie2004).

17. În sens contrar s-a pronunţat Curtea de ApelBraşov prin Sentinţa civilă nr. 1.238 din 13 martie2013, stabilind că numele şoferilor care au condusun autovehicul folosit de o autoritate publică,menţionate în cuprinsul unor documenteconţinând informaţii de interes public, nu suntprotejate de art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr.544/2001.

18. În cazul dosarelor de achiziţie publică,instanţele au avut în vedere prevederile art. 215alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 34/2006 privind atribuirea contractelor deachiziţie publică, a contractelor de concesiune delucrări publice şi a contractelor de concesiune deservicii, aprobată cu modificări şi completări prinLegea nr. 337/2006, cu modificările şi comple-tările ulterioare, care stabilesc caracterul dedocument public al acestora, restricţiile privinddoar informaţiile care „sunt confidenţiale,clasificate sau protejate de un drept de proprietateintelectuală, potrivit legii”. De exemplu, Curteade Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 4.538 din5 octombrie 2015, a reţinut că numele evalua-torilor autorizaţi ANEVAR, menţionate în docu-mentaţia dosarului achiziţiei, nu sunt protejate de


art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001. Înacelaşi sens, Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţacivilă nr. 3.903 din 26 mai 2015, a considerat cădenumirea furnizorului dintr-un contract deachiziţie publică reprezintă informaţie de interespublic ce poate fi comunicată terţilor în condiţiileLegii nr. 544/2001.

19. În ce priveşte opiniile exprimate dejudecători, dominante au fost acelea potrivitcărora numele şi prenumele reprezintă date cucaracter personal, protejate de art. 12 alin. (1) lit.d) din Legea nr. 544/2001 (deşi sfera noţiunii dedate cu caracter personal este mai largă). În acestsens s-au exprimat curţile de apel Piteşti şi Iaşi,tribunalele Constanţa, Ialomiţa, Neamţ, Hunedoara,judecătoriile Mediaş, Sălişte şi Târgu Secuiesc.

20. Curtea de Apel Bucureşti şi TribunalulBucureşti au considerat că numele şi prenumele,deşi reprezintă date cu caracter personal, nu suntsuficiente pentru identificarea persoanei.

B. Cu privire la cea de-a doua întrebare, nu aufost identificate hotărâri judecătoreşti relevante.

21. Opinia unanim exprimată a fost însă aceeacă existenţa datelor cu caracter personal încuprinsul unor documente cuprinzând informaţiide interes public nu reprezintă motiv justificat derefuz de comunicare a informaţiilor, cu condiţiaca datele personale să fie anonimizate. În plus,Curtea de Apel Iaşi a remarcat problematica legatăde anonimizare, considerând că ar fi necesarăinstituirea unor norme care să reglementezetehnicile corespunzătoare, şi a făcut trimitere laOpinia nr. 5/2014 privind tehnicile deanonimizare, adoptată de Grupul de lucru formatdin reprezentanţii autorităţilor de supraveghere aprelucrării datelor personale din statele membreale Uniunii Europene.

VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şiJustiţie

22. În jurisprudenţa Înaltei Curţi nu a fostidentificată jurisprudenţă relevantă cu privire laaspectele juridice supuse dezlegării. Acţiunileîntemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 sejudecă, conform art. 22, în primă instanţă de cătretribunal, iar competenţa de judecată a recursuluiaparţine curţii de apel.

23. Cu titlu de excepţie, problematica îndiscuţie poate apărea în legătură cu alte chestiunide drept de competenţa instanţei supreme, în acest

sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 3.699 din 9octombrie 2014, în care Secţia de contenciosadministrativ şi fiscal a instanţei supremeconfirmă opinia instanţei de fond, respectiv cădatele personale ale participanţilor la un concurssunt protejate de art. 12 alin. (1) lit. d) din Legeanr. 544/2001.

IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale24. Dintre dispoziţiile legale relevante în cauză

au făcut obiectul verificării constituţionalităţii art.2 alin. (1) lit. b) şi art. 12 din Legea nr. 544/2001,în ambele cazuri excepţiile de neconstituţio-nalitate fiind respinse (deciziile nr. 1.175 din11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2008,şi nr. 220 din 9 mai 2013, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 417 din 10 iulie2013).

X. Legislaţie şi jurisprudenţă europeană25. Având în vedere că România participă la

ordinea juridică europeană în dubla calitate demembră a Consiliului Europei şi a UniuniiEuropene, instanţele naţionale sunt obligate săinterpreteze şi să aplice legile nr. 544/2001 şinr. 677/2001 în conformitate cu legislaţia interna-ţională devenită parte a dreptului intern prinratificare, conform art. 11 alin. (2) din Constituţie,şi cu legislaţia Uniunii Europene, relevante încauză fiind:

– Convenţia pentru apărarea drepturilor omuluişi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legeanr. 30/1994, în special art. 8 din Convenţie;

– Convenţia Consiliului Europei pentruprotejarea persoanelor faţă de prelucrarea auto-matizată a datelor cu caracter personal, adoptatăla Strasbourg la 28 ianuarie 1981, ratificată deRomânia prin Legea nr. 682/2001;

– Directiva 95/46/CE a Parlamentului Euro-pean şi a Consiliului din 24 octombrie 1995privind protecţia persoanelor fizice în ceea cepriveşte prelucrarea datelor cu caracter personalşi libera circulaţie a acestor date;

– Carta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene, care a dobândit caracter obligatoriuodată cu intrarea în vigoare a Tratatului de laLisabona la 1 decembrie 2009 [a se vedea art. 6alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană].


XI. Răspunsul Ministerului Public – Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

26. Prin Adresa nr. 2.528/C/4.483/III-2015 din28 octombrie 2015, Ministerul Public – Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie acomunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciuljudiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică înprezent practica judiciară, în vederea promovăriiunui recurs în interesul legii, cu referire la problemade drept ce formează obiectul sesizării. MinisterulPublic nu a exprimat nicio opinie.

XII. Raportul asupra chestiunii de drept27. Prin raportul întocmit în cauză, conform

art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat, referitor la admisibilitatea sesizării, înraport cu dispoziţiile art. 519 din acelaşi cod, căsunt îndeplinite condiţiile pentru declanşareamecanismului privind pronunţarea unei hotărâriprealabile.

28. Pe fondul sesizării, soluţia propusă esteaceea că, în interpretarea şi aplicarea art. 2alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, numele şiprenumele unei persoane reprezintă informaţiireferitoare la date cu caracter personal, indiferentdacă, într-o situaţie dată, sunt sau nu suficientepentru identificarea persoanei.

29. În cazul cererilor de liber acces la infor-maţii de interes public întemeiate pe dispoziţiileLegii nr. 544/2001, atunci când informaţiile deinteres public şi informaţiile cu privire la datelecu caracter personal sunt prezente în cuprinsulaceluiaşi document, indiferent de suportul ori deforma sau de modul de exprimare a informaţiilor,accesul la informaţiile de interes public serealizează prin anonimizarea informaţiilor cuprivire la datele cu caracter personal; refuzul deacces la informaţiile de interes public, în condiţiileîn care informaţiile cu privire la datele personalesunt anonimizate, este nejustificat.

XIII. Înalta Curte30. Examinând sesizarea în vederea pronunţării

unei hotărâri prealabile, raportul întocmit dejudecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce sesolicită a fi dezlegată, constată următoarele:

31. Chestiunea preliminară a admisibilităţiisesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie esteapreciată în raport cu prevederile art. 519 dinCodul de procedură civilă, din care rezultă urmă-toarele condiţii de admisibilitate:

– existenţa unei chestiuni de drept; problemapusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă,susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite;

– chestiunea de drept să fie ridicată în cursuljudecăţii în faţa unui complet de judecată al ÎnalteiCurţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau altribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei înultimă instanţă;

– chestiunea de drept să fie esenţială, în sensulcă de lămurirea ei să depindă soluţionarea pe fonda cauzei; noţiunea de „soluţionare pe fond” trebuieînţeleasă în sens larg, incluzând nu numaiproblemele de drept material, ci şi pe cele de dreptprocesual, cu condiţia ca de rezolvarea acestora sădepindă soluţionarea pe fond a cauzei (în acestsens s-au pronunţat atât Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie, de exemplu, prin Decizia nr. 1 din 18noiembrie 2013 privind dezlegarea unor chestiunide drept, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014,cât şi doctrina);

– chestiunea de drept să fie nouă, respectiv sănu facă obiectul unui recurs în interesul legii încurs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie să nu fi statuat deja asupra problemei dedrept printr-o hotărâre obligatorie pentru toateinstanţele.

32. În cazul de faţă toate condiţiile legale suntîndeplinite, după cum se va arăta în continuare:

33. Chestiunea de drept este una veritabilă.Astfel, în esenţă, Curtea de Apel Constanţa ridicăchestiunea interpretării art. 12 alin. (1) lit. d) dinLegea nr. 544/2001, care asigură echilibrul dintredouă drepturi ale persoanei, dreptul de acces lainformaţii de interes public şi dreptul la protecţiadatelor cu caracter personal.

34. Instanţele au statuat diferit atunci când autrebuit să hotărască dacă numele şi prenumeleunei persoane care figurează într-un documentconţinând informaţii de interes public beneficiazăsau nu de protecţia oferită generic datelor cucaracter personal, iar, prima întrebare urmăreştesă lămurească tocmai această chestiune.

35. Cea de-a doua întrebare are o sferă mailargă deoarece se referă nu doar la nume şi pre-nume, ci la noţiunea generală de „date cu caracterpersonal”, cuprinse într-un document care conţineinformaţii de interes public, şi urmăreşte sălămurească dacă o astfel de situaţie constituierefuz justificat de comunicare către terţi, care nusunt autorizaţi să prelucreze date cu caracterpersonal, a tuturor informaţiilor cuprinse în docu-


ment sau se impun cenzurarea informaţiei prinanonimizarea datelor personale şi comunicarea lorîn această din urmă formă.

36. Celelalte condiţii sunt, de asemenea, înde-plinite deoarece chestiunea de drept este ridicatăîn cursul judecăţii în faţa unui complet al curţii deapel învestit cu soluţionarea cauzei în ultimăinstanţă, de lămurirea ei depinde soluţionarea pefond a cauzei şi este nouă, nefăcând obiectul unuirecurs în interesul legii în curs de soluţionare şinefiind deja lămurită de Înalta Curte printr-ohotărâre pronunţată într-un recurs în interesul legiisau într-o altă cerere de hotărâre preliminară.

37. Asupra fondului sesizării, în primul rândtrebuie distins între acţiunile întemeiate pedispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, careurmăresc liberul acces la informaţii de interes publical oricărei persoane, şi acţiunile întemeiate pedispoziţiile art. 18 şi 26 din Legea nr. 677/2001, careurmăresc protecţia drepturilor persoanei vizate şi aleterţilor referitoare la datele cu caracter personal.

38. Acţiunea cu care au fost sesizate Tribunalulşi Curtea de Apel Constanţa se întemeiază pedispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 şi, deci,are ca obiect exclusiv accesul la informaţii deinteres public.

39. Chestiunile de drept care au determinatsesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sedatorează împrejurării că, deşi în cea mai mareparte cele două legi au domenii de aplicare dife-rite, există şi un domeniu comun, de intersecţie,atunci când informaţiile de interes public şiinformaţiile cu privire la datele cu caracter personalsunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document,indiferent de suportul ori de forma sau de modul deexprimare a informaţiilor. În acest caz se puneproblema unei abordări coerente şi unitare, care săconducă la protecţia tuturor drepturilor prevăzutede cele două legi şi, în special, la justul echilibru,esenţial într-o societate democratică, între dreptulla informare şi dreptul la viaţă privată.

40. Noţiunile de „date cu caracter personal” (sau„informaţia cu privire la datele personale”) şi de„informaţii de interes public” sunt definite de lege:

– prima, de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) dinLegea nr. 544/2001, potrivit cărora „prin informaţiecu privire la datele personale se înţelege oriceinformaţie privind o persoană fizică identificatăsau identificabilă”, şi de dispoziţiile art. 3 alin. (1)lit. a) din Legea nr. 677/2001, conform cărorareprezintă „date cu caracter personal – oriceinformaţii referitoare la o persoană fizică identi-

ficată sau identificabilă; o persoană identificabilăeste acea persoană care poate fi identificată, directsau indirect, în mod particular prin referire la unnumăr de identificare ori la unul sau la mai mulţifactori specifici identităţii sale fizice, fiziologice,psihice, economice, culturale sau sociale”;

– secunda, de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b)din Legea nr. 544/2001, care statuează că „prininformaţie de interes public se înţelege oriceinformaţie care priveşte activităţile sau rezultă dinactivităţile unei autorităţi publice sau instituţiipublice, indiferent de suportul ori de forma sau demodul de exprimare a informaţiei”.

41. Aşadar, datele cu caracter personal sesubsumează noţiunii generale de „informaţii” şi,în măsura în care privesc activităţile sau rezultădin activităţile unei autorităţi publice sau instituţiipublice, sunt susceptibile să reprezinte informaţiide interes public, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) dinLegea nr. 544/2001.

42. Pentru a intra însă efectiv în aceastăcategorie trebuie îndeplinită o condiţie supli-mentară, respectiv aceea de a afecta capacitateade exercitare a funcţiei publice, întrucât, conformart. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001,„Informaţiile cu privire la datele personale alecetăţeanului pot deveni informaţii de interespublic numai în măsura în care afecteazăcapacitatea de exercitare a unei funcţii publice”.

43. În lipsa îndeplinirii acestei condiţii, datelecu caracter personal sunt exceptate de la liberulacces al cetăţenilor, în acest sens fiind dispoziţiileexprese ale art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.544/2001, potrivit cărora „Se exceptează de laaccesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi,respectiv, la art. 111, următoarele informaţii: (...)d) informaţiile cu privire la datele personale,potrivit legii.”

44. Cu privire la prima întrebare, având învedere că atât art. 2 alin. (1) lit. c) din Legeanr. 544/2001, cât şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legeanr. 677/2001 definesc datele cu caracter personalca fiind „orice informaţie” privind o persoanăfizică şi ţinând cont că numele şi prenumele suntprincipalele atribute de identificare ale persoanei,este indiferent dacă într-o situaţie dată acestea suntsau nu suficiente pentru identificarea persoanei.Într-adevăr, dispoziţiile legale amintite nucondiţionează protecţia datelor personale deîndeplinirea unei astfel de condiţii, iar aceastăsituaţie îşi găseşte justificarea în împrejurarea că


datele pot fi completate din alte surse accesibilepersoanei interesate.

45. Rezultă aşadar că dispoziţiile art. 2 alin. (1)lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 677/2001 trebuie interpretate însensul că numele şi prenumele unei persoanereprezintă informaţii referitoare la date cu caracterpersonal, indiferent dacă într-o situaţie dată suntsau nu suficiente pentru identificarea persoanei.

46. Cu privire la cea de-a doua întrebare se reţinecă, după cum s-a arătat, dispoziţiile art. 12 alin. (1)lit. d) din Legea nr. 544/2001 excepteazăinformaţiile privind datele personale de la accesulliber al cetăţenilor. Totuşi, legea nu reglementeazăexpres situaţia când informaţiile de interes public şiinformaţiile cu privire la datele cu caracter personalsunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document,indiferent de suportul ori de forma sau de modul deexprimare a informaţiilor, prilej pentru instanţa detrimitere de a formula cea de-a doua întrebare.

47. Având în vedere că textul legal amintitinstituie o excepţie şi ţinând cont că excepţiile suntde strictă interpretare, rezultă că, în cazul discutat,legea trebuie interpretată în sensul că fiecare tipde informaţie are regimului ei juridic care nupoate fi extins asupra celuilalt tip, ceea ceînseamnă că, atunci când informaţiile suntcuprinse în acelaşi document, acesta va fi făcutaccesibil într-o formă cenzurată, prin eliminareatuturor informaţiilor referitoare la o persoanăidentificată sau identificabilă.

48. Modalitatea prin care informaţiile suntprotejate este dată de tehnicile de anonimizare, cuvântcare nu figurează în DEX, reprezentând un calclingvistic după englezescul „anonymisation”, sensulsău fiind acceptat de jurişti şi folosit în acte oficiale.

49. Legislaţia naţională nu reglementeazăaceste tehnici, ceea ce înseamnă că operatorul, însensul art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 677/2001,sau instanţa de judecată, în cazul în care litigiulinclude şi acest aspect, are posibilitatea să aleagăîntre variantele posibile, singura condiţie fiindatingerea obiectivului: anonimizarea efectivă.Varianta prescurtării sub forma acronimului nuîndeplineşte acest obiectiv deoarece acronimul,fiind susceptibil să conducă indirect, în sensul art.3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, laidentificarea persoanei, reprezintă informaţie cuprivire la datele personale.

50. Aşa fiind, în cazul cererilor de liber acces lainformaţii de interes public, întemeiate pedispoziţiile Legii nr. 544/2001, atunci când

informaţiile de interes public şi informaţiile cuprivire la datele cu caracter personal sunt prezenteîn cuprinsul aceluiaşi document, indiferent desuportul ori de forma sau de modul de exprimare ainformaţiilor, accesul la informaţiile de interespublic se realizează prin anonimizarea informaţiilorcu privire la datele cu caracter personal; refuzul deacces la informaţiile de interes public, în condiţiileîn care informaţiile cu privire la datele personalesunt anonimizate, este nejustificat.

51. Pentru aceste considerente, în temeiul art.521, cu referire la art. 519 din Codul de procedurăcivilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea privind pronunţarea uneihotărâri prealabile, formulată de Curtea de ApelConstanţa – Secţia a II-a civilă, de contenciosadministrativ şi fiscal, prin Încheierea din 13 iulie2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.392/118/2014,şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea art. 2 alin. (1) lit. c)din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit. a) dinLegea nr. 677/2001, numele şi prenumele uneipersoane reprezintă informaţii referitoare la datecu caracter personal, indiferent dacă, într-o situaţiedată, sunt sau nu suficiente pentru identificareapersoanei.

În cazul cererilor de liber acces la informaţii deinteres public întemeiate pe dispoziţiile Legii nr.544/2001, atunci când informaţiile de interespublic şi informaţiile cu privire la datele cucaracter personal sunt prezente în cuprinsulaceluiaşi document, indiferent de suportul ori deforma sau de modul de exprimare a informaţiilor,accesul la informaţiile de interes public se rea-lizează prin anonimizarea informaţiilor cu privirela datele cu caracter personal; refuzul de acces lainformaţiile de interes public, în condiţiile în careinformaţiile cu privire la datele personale suntanonimizate, este nejustificat.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de7 decembrie 2015.



Ziua mondială a populaţiei este marcată la 11iulie, dată la care, în 1987, numărul de oameni depe glob a ajuns la cinci miliarde şi a fost sărbă-torită pentru prima dată în 1989, la recomandareaConsiliului Director al Programului NaţiunilorUnite pentru Dezvoltare (PNUD). În fiecare anaceastă zi se bucură de sprijin şi de interes dinpartea organizaţiilor şi a oamenilor din întreagalume şi presupune realizarea unei campaniiinternaţionale de sensibilizare privind problemeleactuale ale omenirii şi aflarea soluţiilor reale princare acestea pot fi rezolvate.

Tema anului 2016 este „Investiţia în ado-lescente”. Investiţia în fetele tinere, adolescente,reprezintă, conform temei adoptate în acest anpentru Ziua mondială a populaţiei, oferirea drep-tului la educaţie şi resurse pentru orice adolescentădin lume, care să o ajute să decidă singură şi să-şimodeleze viaţa într-un mod în care ea crede căeste drept şi justificat. Aceasta contravine prac-ticilor şi credinţelor vechi de a nu permiteeducarea fetelor tinere, care ar trebui să aibă grijăde copii şi de casă în timp ce soţii lor muncesc.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Populaţiei, luni, 11iulie 2016, a avut loc o masă rotundă cu tema „Săinvestim în fetele adolescente”, organizată deInstitutul Român pentru Drepturile Omului încolaborare cu Asociaţia pentru Naţiunile Unite dinRomânia (ANUROM), Asociaţia pentruPromovarea Drepturilor Familiei – Family Forumşi Asociaţia Clubul de la Cheia, prilej cu care s-aevidenţiat necesitatea îmbunătăţii condiţiilor deviaţă pentru femei şi fete.

În lucrările prezentate s-a subliniat că la opopulaţie de 7 miliarde de locuitori în martie 2012şi estimarea atingerii cifrei de opt miliarde în2024, devine foarte important ca oamenii săacţioneze pentru a avea o viaţă mai sănătoasă şimai sigură.

Organizaţia Naţiunilor Unite estimează ocreştere a populaţiei de până la 10 miliarde în2050, cu o sporire anuală de 1,1%. Ritmul creşteriieste ridicat în primul rând în Africa, Asia şiAmerica Latină, în timp ce populaţiile sunt stabileşi în descreştere în Europa. Analiştii consideră, deasemenea, că populaţia Africii va creşte de trei oriîn secolul al XXI-lea, atingând în cele din urmăcifra de 3,5 miliarde de locuitori.

Dezbaterile care au urmat au făcut referire şi lasituaţia din România, unde populaţia, potrivit unorstatistici, va ajunge la 14-15 milioane de locuitoriîn următorii 30-40 de ani. În perspectiva anului2060, se anticipează că numărul populaţieirezidente a României va continua să scadă,ajungând în anul 2060 la 13 milioane de locuitori,cu aproape 7,0 milioane de locuitori mai puţin încomparaţie cu populaţia rezidentă înregistrată la1 ianuarie 2015.

În fiecare secundă, populaţia globului creşte cuaproximativ 2,6 persoane. Cei 7,3 miliarde deoameni care trăiesc acum pe planetă se vor înmulţiîn jurul nivelului de 8,5 miliarde în 15 ani, potrivitFondului ONU pentru Populaţie. Până în 2100,populaţia globului va ajunge la 11,5 miliarde delocuitori. Populaţia este în creştere în special înţările aflate în curs de dezvoltare, iar motivele suntlipsa egalităţii, accesul îngreunat la educaţie şi laeducaţia sexuală, dar şi absenţa posibilităţilor deprotecţie.

La manifestare au participat cercetători,experţi, cadre universitare, reprezentanţi ai unororganizaţii guvernamentale şi neguvernamentalecu preocupări în domeniu, doctoranzi şimasteranzi.

Carmen Năstase

IV. SEMNAL

ZIUA MONDIALĂ A POPULAŢIEI 2016


În zilele de 23–27 iulie 2016, s-a desfăşurat laCheia cea de-a XXII-a ediţie a UniversităţiiInternaţionale a Drepturilor Omului cu tema„Drepturile omului: realităţi şi perspective”,organizată de Institutul Român pentru DrepturileOmului în colaborare cu Asociaţia pentruNaţiunile Unite din România (ANUROM),Catedra UNESCO pentru drepturile omului,democraţie, pace şi toleranţă şi Asociaţia Clubulde la Cheia „Victor Dan Zlătescu”, cu concursulmembrilor AIDC, ELI, IDEF şi participarea unorreprezentanţi ai Senatului, Camerei Deputaţilor,Consiliului Legislativ, Ministerului AfacerilorExterne, Ministerului Muncii, Familiei, ProtecţieiSociale şi Persoanelor Vârstnice, SecretariatulGeneral al Guvernului.

Această nouă ediţie s-a desfăşurat în contextulîmplinirii a 50 de ani de la adoptarea Pactuluiinternaţional cu privire la drepturile economice,sociale şi culturale şi 10 ani de la creareaConsiliului ONU pentru drepturile omului.

Lucrările au fost deschise de către prof.univ. dr.Irina Moroianu Zlătescu, directorul InstitutuluiRomân pentru Drepturile Omului, care a remarcatimportanţa promovării şi protecţiei drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale omului în cadrulONU, OSCE, Consiliul Europei, UE, şi OIF,IDEF, ELI, evidenţiind rolul Institutului Românpentru Drepturile Omului în promovarea idea-lurilor şi principiilor ONU, punând accent peevoluţiile recente în domeniul reglementărilor,mecanismelor şi instituţiilor de drepturile omului.De asemenea a evidenţiat importanţa relaţieiONU –Uniunea Europeană şi importanţaactivităţii Consiliului ONU pentru DrepturileOmului şi a mecanismului de evaluare periodicăuniversală.

Amintind de Conferinţa Internaţională de laBucureşti din 1993, cu ocazia căreia prin hotă-rârea Adunării Generale a ONU, la Parlament s-ainaugurat Sala drepturilor omului, prof. univ. dr.Irina Moroianu Zlătescu a ţinut să sublinieze şifaptul că: „După 25 de ani pentru unii repre-zentanti ai vietii politice drepturile omului sunt

considerate un lux. Directorul General UNESCOFederico Mayor afirma că drepturile omuluitrebuie predate şi susţinute în toate societăţile.Drepturile omului nu sunt un lucru câstigat pentruniciuna dintre generaţii . Este necesară o educaţiecontinuă pentru promovarea şi păstrarea acestora.Tocmai de aceea una dintre temele ediţiei dinacest an a Universităţii Drepturilor omului va fiaceea a învăţării pe tot parcursul vieţii cucomponenta predării drepturilor omului şi ainstrumentelor internaţionale elaborate în sistemulONU, în cadrul UE dar şi ceea ce s-a realizat lanivel naţional. A urmat un scurt istoric alUniversităţii Internaţionale a Drepturilor Omului.Ca urmare a Conferinţei de la Viena din 1993,IRDO în parteneriat cu Fundaţia Mării Negrecondusă de academicianul Mircea Malitza, înspiritul post-Viena şi cu scopul de a aprofundaeducaţia pentru drepturile omului, a organizatanual Universitatea Internaţională a DrepturilorOmului, începând din 1994. UniversitateaInternaţională a Drepturilor Omului este o şcoalăde vară sau de iarnă – întâlnire a unor specialişti îndomeniu, doctoranzi sau masteranzi care princercetările lor au lansant constant un semnal dealarmă asupra derapajelor care există în societate.Federico Mayor spunea că educaţia în domeniuldrepturilor omului este un proces continuu şi înmomentul în care situaţia e calmă pe planmondial, apare o blazare cu efecte negative asuprasocietăţii umane. Au apărut noi provocări pentruDrepturile Omului precum terorismul, ONU aintervenit la nivelul Consiliului de Securitate înanumite cazuri cu asistenţa voluntarilor şi prinmisiuni de menţinere a păcii, dar trăim momentefoarte dificile, în care ne temem pentru viaţanoastră, care este pusă în pericol în fiecaremoment, în orice loc al globului, în societăţi maimult sau mai puţin democrate. În 1999 s-a hotărâtca aceste manifestări ale Universităţii DrepturilorOmului să aibă loc la Cheia. Întrunirile precedenteau avut loc la Mangalia şi Costineşti.

De asemenea, ca o replică la Clubul de laRoma, s-a creat Clubul de la Cheia, având ca

UNIVERSITATEA INTERNAŢIONALĂ A DREPTURILOR OMULUIA XXII-A EDIŢIE, CHEIA, 23 – 27 IULIE 2016


obiectiv major susţinerea, respectarea şi promo-varea drepturilor omului.

În continuare, prof.univ.dr. Irina MoroianuZlătescu a menţionat că o altă provocare în afarăde terorism este migraţia şi protecţia drepturilorpersoanelor migrante. Printr-o rezoluţie a ONUdin 2011, dreptul la fericire este recunoscut cafiind un drept al omului. De asemenea, IRDO seaflă şi în cursul finalizării unui proiect de strategieprivind mediul de afaceri şi drepturile omului şial unui plan de acţiune în acest sens, care va fiînaintat guvernului. Scopul acestui demers esteapropierea mediului de afaceri de drepturile omuluiprintr-o mai bună şi mai coerentă cunoaştere aacestora în vederea promovării şi respectării lorconcrete, în special de către mediile corporatiste.

Prof. univ. dr. Monalisa Belu Magdo a vorbitdespre Clubul de la Cheia şi perspectiva din careacesta abordează drepturile omului în contextulactual precizând că prin intermediul Clubului de laCheia „acestea au fost analizate sub aspect istoric,filozofic şi pragmatic. Clubul are ca obiectivanalizarea drepturilor omului dintr-o perspectivămult mai complexă a istoriei, a dreptuluicomparat, al filozofiei dreptului dar şi din perspec-tiva jurisprudenţei drepturilor omului. Regretatulprofesor Dan Victor Zlătescu, care a dat şi numeleClubului a inclus implementarea legislaţiei euro-pene în priorităţile Clubului deşi la acea dată ţaranoastră nu era încă membră a Uniunii Europene.Obiective ale clubului au fost consfinţirea unorstudii în domeniu dar şi o educaţie pentru drep-turile omului. Activitatea Clubului se între-pătrunde cu obiectivele Universităţii Internaţionalea Drepturilor Omului, şi dintr-o perspectivă insti-tuţională. Programul Clubului va contribuisubstanţial la conturarea unor noi idei şi propuneripe plan legislativ, acte normative fie în domeniulprincipiilor care vizează înfăptuirea justiţiei în ţaranoastră.

Vicepreşedintele Asociaţiei pentru NaţiunileUnite din România, unul dintre partenerii fideli aiUniversitatii de la Cheia, Florin Emeric Shagi aprezentat statutul şi activitatea ANUROM şi aţinut să sublinieze importanţa Conferinţei de laViena din 1993, precizând că „aceasta a însemnatconsfinţirea faptului că România a devenitmembru al Consiliului Europei. În 1990, 1991 şi1992 la orice eveniment pe plan extern diplomaţianoastră se întreba care e poziţia Moscovei. Tocmaide aceea anul 1993 a fost extrem de important mai

cu seamă fiindcă în epoca aceea nu a fost uşoarăapropierea de structurile europene. În prezent neconfruntăm cu un puternic derapaj care poateafecta situaţia drepturilor omului pe plan mondialşi ne referim la recentele evenimente din Turcia.Aplicarea pedepselor ar trebui să fie în confor-mitate cu reglementările internaţionale la careTurcia este parte. Trăim un moment de cumpănă –pe de o parte necesitatea respectării drepturiloromului, pe de alta cea a întăririi securităţii – cândşi cât cedăm din depturile câştigate pentru a aveaun viitor mai sigur?”

Reprezentantul Consiliului Judeţean Prahova,Andrei Nicolae a transmis participanţilor un salutdin partea judeţului urându-le bun venit şiamintind cu acest prilej că la Vălenii de Munte,Nicolae Iorga a avut iniţiativa unei şcoli de vară,casa memorială Nicolae Iorga fiind un obiectivturistic de mare interes pentru cei care viziteazăPrahova. Universitatea de la Cheia este în prezento valoroasă continuare de tradiţie, o proiecţie înpas cu vremurile actuale a vechii iniţiative nobilea savantului, care abordează problematica dreptu-rilor omului dintr-o perspectivă comparativă,universală.

După sesiunea de deschidere, lucrările s-audesfăşurat în sesiuni plenare cu diferite tematici şiau fost urmate de dezbateri.

Prima sesiune plenară cu tema „Drepturileomului:realităţi şi perspective. 60 de ani de laadoptarea Pactului internaţional cu privire ladrepturile civile şi politice şi a Pactului privinddrepturile economice, sociale şi culturale. 10 anide la crearea Consiliului ONU pentru drepturileomului”, moderată de doamna prof.univ.dr. IrinaMoroianu Zlătescu, a avut ca raportor pe doamnaprof.univ. dr. Raluca Beştelşiu care a prezentat unraport introductiv, analizând parcursul activităţiişi prezenţei ONU în lume, începând de la Decla-raţia Universală a Drepturilor Omului, DeclaraţiaMileniului– declaraţie prin care statele semnatares-au angajat să îndeplinească obiectivele Mile-niului şi până la cel mai nou document programatical comunităţii internaţionale, Agenda 2030, careîn cele 35 de pagini şi 91 de paragrafe enunţă cele17 obiective ale dezvoltarii durabile.

Obiectivele dezvoltării durabile vor fi realizateîn perioada 2016–2030. Romania urmează săelaboreze până în ianuarie planul privind îndepli-nirea acestor obiective. Au fost de asemenea


menţionate şi relaţiile României cu OrganizaţiaNaţiunilor Unite de-a lungul timpului,

Ce-a de-a doua sesiune plenară, moderată deprof.univ. dr.Laurenţiu Şoitu, cu tema „Dreptul laeducaţie – un drept fundamental al omului.Educaţia – vector şi forţă motrice în procesuldezvoltării durabile”, având ca raportori pe prof.univ. dr. Mihai Milca şi pe prof. univ. dr. MihaiGheorghe, care au evidenţiat rolul educaţiei înpromovarea şi protecţia drepturilor omului,cultivarea respectului pentru valorile comune,aflate la baza ansamblului drepturilor fundamen-tale şi demersurile educaţionale necesare pentruconsolidarea importanţei şi forţei constructive aactului educativ. Prof. Mihai Milca, a subliniatrolul sociologului şi al psihologului în educaţiapersoanei şi a maselor, precizând că prin nerespec-tarea drepturilor omului va suferi mai întâifamilia, iar mai apoi grupul etnic, această suferinţăurmând să se amplifice la nivelul maselor. Tocmaide aceea trebuie înţeles faptul că educaţia estealtceva decât simpla instruire. În acest context estefoarte bine că se foloseşte sintagma dreptul laeducaţie, pentru că educaţia este mai veche decâtinstrucţia. Cuvântul în sine are ca rădăcinăetimologică două verbe latine care înseamnă „aîndruma”, „a conduce spre realizarea a ceva”.Modernitatea eruopeană a fost cea care a scos laiveală chestiunea educaţiei, de care depindeevoluţia societăţii, dreptul la educaţie a fostsacralizat. S-au creat instituţii, politici şi idealurieducaţionale, Franţa a pregătit generaţii întregiprin educaţie civică. Educaţia a fost factorul carea întărit coeziunea naţională şi care a dat un ideal,dar acum idealul naţional devine un fenomendelicat, care poate şi trebuie să fie dirijat şireintrodus pe un făgaş al progresului şi dezvoltăriisociale. Dreptul la educaţie a fost recunoscut şiinvocat, promovat ulterior ca un slogan politiccare a depăşit cadrul naţional, dar şi-a găsitconsacrarea juridică. S-a creat o nouă disciplinăcare şi-a găsit locul prin conexiuni cu dreptuladministrativ şi prin conexiunile cu zona dreptuluiconstituţional. A avut loc o succesiune a gene-raţiilor şi conceptelor de drept care au evoluat dela necesităţile vitale către nevoi mai profunde şimai sofisticate, inclusiv un drept la fericire.Spectrul problemelor cu care dreptul la educaţiese confruntă este extrem de vast. Plecând de ladreptul statului de a reglementa educaţia până lasintagmele şi formularea exactă a legislaţiei

naţionale, apoi accesul la instituţiile educaţionale,în ce condiţii se realizează dreptul la educaţie şişcolarizarea obligatorie, educaţia în limbanaţională, nevoia identificării unor noi metode deeducaţie. Sunt situaţii în care dascălul trebuie săţină seama de reglementările moderne. O serie dedrepturi sunt tot mai interconectate cu dreptul laeducaţie: dreptul la recunoaşterea oficială astudiilor, libera circulaţie a forţei de muncă,dreptul la educaţie pentru grupuri minoritare,dreptul la educaţie pentru tinerii aflaţi la reeducaresau pentru persoanele deţinute, care trebuie săcapete certitudinea că sunt recuperabile social,precum şi dreptul de exercitare a convingerilor şicredinţelor religioase. Contextul geopolitic actual,problema migraţiei, a migraţiei din motive eco-nomice şi a refugiaţilor din zonele de conflict, darşi ameninţarea terorismulu ne obligă să regândimdimensiunea educaţiei şi respectarea dreptului laeducaţie sub toate aspectele sale complexe, înfuncţie de noile realităţi.

Prof. univ. dr. Laurenţiu Şoitu a evidenţiatcooperarea dintre Institutul pentru Educaţie Con-tinuă de la Iaşi, Institutul Român pentru DrepturileOmului, Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei şiEpiscopia Romano-Catolică din Iaşi în organizareasimpozioanelor „Dimensiunea spirituală a dreptu-rilor omului, Educaţia pentru toţi”, care cultivădialogul, toleranţa, solidaritatea şi valorile comune,pentru contracararea discursurilor de instigare laură sau a folosirii religiilor ca mijloc de învrăjbireşi incitare la persecuţii. Religiile au un imenspotenţial în cultivarea respectului pentru demnitateumană, deoarece există o legătură tradiţionalăîntre religie şi morală, iar dialogul dintre religii nupoate decât să creeze un spaţiu al înţelegeriimutuale, care să tindă spre acceptarea globală adrepturilor omului, şi spre soluţionarea numeroa-selor conflicte care au adesea ca rezultat vărsareade sânge, îngrădirea sau lezarea libertăţii şi dem-nităţii umane. În cadrul acestei sesiuni, Ana MariaBeşteliu, doctorandă a prezentat o comunicareştiinţifică cu tema „Libertăţile religioase şi activi-tatea publică”.

„Drepturile omului în sistemul ONU. Instru-mente şi mecanisme de protecţie a drepturiloromului”, moderată de vicepreşedinte ANUROMFlorin Emeric Saghi, ministru consilier, MinisterulAfacerilor Externe, şi având ca raportor prof.univ.dr. Raluca Beşteliu, a fost tema altei sesiuniplenare în care s-au evidenţiat evoluţiile recente


în domeniul reglementărilor, mecanismelor şiinstituţiilor ONU pentru promovarea şi protecţiadrepturilor omului, democraţiei şi păcii şi rolulAsociaţiilor pentru Naţiunile Unite în sistemulConsiliului ONU pentru Drepturile Omului. S-aprezentat mai pe larg Agenda pentru Dezvoltare2030, precizându-se că Obiectivele de dezvoltareale Mileniului au fost modificate şi readaptateconform unor noţiuni actuale legate de mediulsocial economic şi de mediul înconjurător. Astfeldin cele 8 obiective ale Mileniului au derivatactualele obiective de dezvoltare durabilă, printrecare se numără: eradicarea sărăciei, sanatate şibunăstare, educaţia de calitate, egalitatea de gen,apă curată , energie durabilă, muncă decentă şicreştere economică , industrie verde, oraşe şicomunităţi, consum şi producţie responsabile,acţiune climatică, pace, justiţie, promovarea unorsocietăţi paşnice, realizarea unor parteneriatepentru atingerea obiectivelor etc . Administraţiaromânească a acordat atenţie deosebită acestuisubiect – România se pregăteşte să se conformezeperceptelor Agendei 2030 şi este printre puţineleţări care prezintă consecvenţă în îndeplinireaobiectivelor adoptate de comunitatea internaţio-nală. Astfel, la scurt timp după aprobareaobiectivelor de dezvoltare durabilă de către statelemembre, a apărut şi strategia România Compe-titivă lansată de preşedinţia României, cu 2săptămâni în urmă. Parlamentul a adoptat odeclaraţie care constituie un angajament ferm înceea ce priveşte tratarea subiectelor legate deobiectivele dezvoltării durabile. La finalul docu-mentului e prezentată o schemă care propune ocreştere economică de 5% până în 2020, cuorientarea spre atragerea de fonduri europene şi ainvestiţiilor pe piaţa de capital.

O altă secţiune distinctă a fost acordată temei„Drepturile omului la nivel regional european.Instrumente şi mecanisme. Consiliul Europei şiOrganizaţia pentru Securitate şi Cooperare înEuropa”, moderată de prof.univ. dr.Monna LisaBelu Magdo, la care raportorii lector univ. dr.Catrinel Brumar şi cercet.şt. Mihaela Scarlat aufăcut referire la importanţa şi scopul constituiriiacestor organizaţii, au prezentat unele aspecteprivind promovarea şi protecţia drepturilor omuluipe plan european, precum şi evoluţiile recente îndomeniul reglementărilor şi mecanismelorConsiliului Europei, Organizaţiei de Securitate şiCooperare în Europa şi Uniunii Europene.

Sesiunea plenară cu tema „Uniunea Europeanăşi drepturile omului. Carta drepturilor funda-mentale a UE. Agenţia pentru drepturilefundamentale a UE.”, moderată de prof.univ. dr.Irina Moroianu Zlătescu, a avut ca raportori pecercet.şt. Marius Mocanu, cercet.şt. Daniela Albuşi cercet.şt. Olivia Florescu care în rapoartelesusţinute au făcut referire la Carta drepturilorfundamentale a Uniunii Europene, la problemelegate de protecţia şi promovarea drepturilorpersoanelor cu dizabilităţi, drepturile migranţilorş.a.

S-a făcut şi o prezentare a Raportului privinddrepturile fundamentale 2016, care au fostprezentate în cadrul Forumului DrepturilorFundamenatale 2016 organizat de Agenţia pentruDrepturile Fundamenatale ale UE, la Viena îniunie 2016, şi care rezumă şi analizează evoluţiilemajore ale drepturilor fundamentale în UE peparcursul anului 2015, cu propuneri de măsuri înurmătoarele domenii: egalitate şi nediscriminare;rasism, xenofobie şi formele de intoleranţăasociate acestora; integrarea romilor; societateainformaţională, protecţia vieţii private şi a datelor;drepturile copilului; precum şi accesul la justiţie,inclusiv drepturile victimelor infracţiunilor.

Sesiunea specială plenară cu tema „Transpu-nerea în legislaţia naţională a reglementărilorinternaţionale şi europene”, moderată de dr. CătălinCiora, a avut ca raportor pe Mircea Ciocan,vicepreşedinte sindicatul SANITAS, care înexpunerea sa a pus accent pe evoluţiile recente îndomeniul reglementărilor, mecanismelor şilegislaţiei privind drepturile omului.

Sesiunea plenară cu tema „Educaţia pentru toţi,un proces permanent, multidimensional – de lainstrucţia şcolară şi formarea profesională laconstruirea de capacitate, comunicarea neîngrădităşi favorizarea conştientizării publice. Importanţametodologiei pentru cercetarea ştiinţifică.”,moderată de prof.univ. dr. Maria-Magdalena Jianua avut ca raportori pe prof.univ. dr. Mihai Milcaşi lector Anca Moţ care au subliniat în comu-nicările lor rolul educaţiei în promovarea şiprotecţia drepturilor omului, cultivarea respectuluipentru valorile comune ca mijloc pentruprevenirea intoleranţei, fiind pus accent pesistemul de învăţământ din România.

„Educaţia în România. Reglementări, expe-rienţe şi tendinţe în politicile de reformă a învăţă-mântului. Educaţia juridică şi pentru drepturile


omului”, a fost tema altei sesiuni plenare mode-rată de prof.univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu,având ca raportor pe dr. consilier Cătălin Ciora,şef secţie la Consiliul Legislativ, care în expunereasa a evidenţiat evoluţiile recente ale reformeieducaţionale din România, punând accent pedrepturile omului şi responsabilităţile lui însistemul educaţional din România, precum şi noileprevederi în domeniul reglementărilor, meca-nismelor şi legislaţiei privind drepturile omului.

O sesiune plenară de comunicări a fost dedicatăproblemelor juridice şi a avut ca temă „Codifi-carea în Drept: drept internaţional; drepturileomului; drept civil; drept penal; drept fiscal;dreptul afacerilor”, moderată de prof. univ. dr.Irina Moroianu Zlătescu şi având ca raportori peprof.univ. dr. Monna Lisa Belu Magdo, prof. univ.asociat dr. Adrian Danciu şi cercet. şt. MariusMocanu, care în expunerile lor precum şi îndezbaterile care au urmat s-au referit la regle-mentările noului Cod civil şi de procedură civilă,reglementările noului Cod penal şi de procedurăpenală, drepturile omului în noile Coduri, precumşi răspunderea administrativă pentru încălcareaprincipiului egalităţii de şanse.

Prof univ.dr. Irina Moroianu Zlătescu asubliniat că atunci când s-a elaborat DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului toate statelelumii erau preocupate de crearea statului Israel.Declaraţia a fost tratată ca atare şi a fost adoptatăcu 8 abţineri şi un vot contra. România a avut laacea vreme un mare jurist, pe prof.univ.dr.Mateescu Matte, care a făcut parte din echipa carea lucrat la Declaraţia Universală a DrepturilorOmului. După anii 90 a revenit în ţară şi a devenitmembru de onoare al Academiei Române. Pro-fesorul Mateescu a decedat la vârsta de 103 ani,era originar din Craiova şi a fost un participant deonoare al Universităţii de la Cheia. S-a ţinut unmoment de reculegere atât în memoria domnieisale cât şi în amintirea membrului fondator alIRDO doctorul Octavian Popescu, care ne-apărăsit anul acesta.

„Drepturile omului în activitatea de admi-nistrare a justiţiei: Etica şi responsabilitateajudecătorilor; pregătirea judecătorilor; justiţie şisocietate; procesul echitabil într-un termenrezonabil; independenţa puterii judecătoreşti”, afost tema altei sesiuni plenare care a avut camoderator pe Bruce Adamson şi ca raportori peprof.univ. dr. Monna-Lisa Belu Magdo, av.

Eugenia Crângariu, av. Alexandru Chiriţă, av.Doru Drăgoi şi av. Adelina Maria Ciobanu care înrapoartele lor au evidenţiat rolul şi funcţiiledreptului în formarea modelelor de comporta-mente sociale, precum şi răspunderea admi-nistrativă pentru încălcarea principiului egalităţiide şanse. Au fost prezentate, de asemenea, aspecteprivind monitorizarea punerii în aplicare ahotărărilor CEDO, cu prezentarea unor cazuriconcrete de hotărâri ale Curţii de la Strasbourg.

Penultima sesiune plenară din cadrul Univer-sităţii a avut ca temă „Educaţia inclusivă şi decalitate la toate nivelurile, începând cu copilăriatimpurie, trecând prin formarea primară, secun-dară, terţiară, tehnică, vocaţională”, moderată deprof.univ. dr. Laurenţiu Şoitu şi având ca raportoripe Steluţa Mădălina Neacşu şi Silvia Ţilică ausubliniat în lucrările lor că educaţia este unul dindrepturile fundamentale ale omului, care aduce ovaloare adăugată individului şi implicit societăţii,punând accent pe modalitatea de a găsi soluţiipentru permiterea accesului în acelaşi grad altuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor la toateformele de învăţământ; promovarea păcii, respec-tului reciproc şi a ocrotirii mediului înconjurătorprin intermediul educaţiei. Deasemenea a fostevidenţiat şi conceptul de educaţie globală careare în vedere: educaţia referitoare la drepturileomului; educaţia privind construirea unei societăţidurabile; educaţia referitoare la prevenireaconflictelor precum şi educaţia interculturală.

Ultima sesiune plenară cu tema „Drepturileomului în România. Noi provocări în domeniuldrepturilor omului; Migraţia; Terorism; Dreptul lafericire, Mediul de afaceri şi drepturile omului”,moderată de dr. Catrinel Brumar, a avut ca rapor-tori pe Ioan Zonga, Alexandra Bucur, DanielaAlbu, Alvera Cojocărescu şi Petru EmanuelZlătescu. Aceştia, prin temele prezentate, auevidenţiat aspecte privind dreptul la informare îndomeniul sănătăţii, drepturile persoanelor cudizabilităţi, normele juridice europene şi naţionaleprivind drepturile consumatorului, integrareapopulaţiei roma, libertatea de mişcare dreptfundamental al cetăţenilor europeni, precum şiaspecte privind protecţia şi integrarea migranţilor,acordarea vizelor şi azilul. Dr. Catrinel Brumar apropus crearea unei clinici de drepturile omului peproblema migraţiei.

Referitor la mediul de afaceri şi drepturileomului, Alvera Cojocărescu, a propus constituirea


unui grup de experţi la nivelul guvernului, care săelaboreze un proiect de strategie şi un plan deacţiune. Prof. univ. dr. Monalisa Belu Magdo asubliniat faptul că un mediu de afaceri propicenecesită în primul rând competenţe în reglemen-tarea legislativă, pentru atragerea investitorilor, acăror rezerve sunt cu privire la existenţa uneilegislaţii stabile în domeniu. Ar trebui să să sefinalizeze acest proiect prin elaborarea unui codal afacerilor, în care să se pună accent pe respon-sabilitatea contractuală a părţilor. Statul român nus-a adresat instanţelor competente pentru a cererespectarea clauzelor contractuale, sau recupe-rarea prejudiciilor.

Drepturile omului şi mediul de afaceri se referăla dezvoltarea unor politici de către corporaţii prinprisma respectării drepturilor si libertăţilor funda-mentale. Discriminările marilor corporaţii şilezarea drepturilor omului constitutie o tematicămultiplă. Tocmai de aceea este necesară adoptareaunor mecanise preventive, de jos în sus nu de susîn jos, deci care să pornească de la necesităţile

angajaţilor acestor corporaţii şi nu de la vârfulpiramidei. Nu trebuie să fie un sistem impus. Înceea ce priveşte normele internaţionale, CătălinCiora a precizat că este necesară previziunea petermen lung şi valorificarea experienţeloranterioare. Legea trebuie încadrată în timp şi estenecesar un control coerent al acestor normativepentru ca ele să fie eficiente. Înainte de a discutadespre corectitudinea actelor de justiţie trebuie săne preocupăm de îmbunătăţirea tehnicii legislative.

În cadrul manifestărilor a fost organizată şi oexpoziţie de carte cuprinzând o paletă variată devolume recente apărute sub egida IRDO.

Cea de-a XXII-a ediţie a Universităţii, la careau participat experţi, cercetători, reprezentanţi aiunor organizaţii internaţionale, reprezentanţi aiunor instituţii guvernamentale, cadre didacticeuniversitare, magistraţi, doctoranzi şi masteranzi,s-a încheiat cu evaluarea cursurilor, propuneri şiînmânarea atestatelor, diplomelor şi certificatelorde participare.

Daniela Albu

CEA DE-A XXII-A EDIŢIE A CONCURSULUI NAŢIONAL„DEMOCRAŢIE ŞI TOLERANŢĂ”

În perioada 25–28 iulie 2016 s-a desfăşurat laTârgovişte cea de a XXII-a ediţie a etapei finale aconcursului naţional „Democraţie şi toleranţă”,organizat de Institutul Român pentru DrepturileOmului în parteneriat cu Ministerul EducaţieiNaţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

Concursul reprezintă o formă de educaţie civicăîn care sunt implicaţi elevi din ciclul primar şigimnazial şi se desfăşoară pe trei dimensiuni:teoretică, practic-aplicativă şi artistică, cu partici-parea unor echipaje alcătuite din câte trei membri.În cadrul acestuia se urmăresc cunoaşterea unorconcepte precum democraţia, toleranţa, drepturileomului, drepturile copilului, cunoaşterea regle-mentărilor naţionale şi internaţionale referitoare laaceste concepte, exersarea de către elevi a atitu-dinilor şi comportamentelor democratice, tolerante,a spiritului civic. De asemenea, concursul urmă-reşte să formeze şi să dezvolte deprinderile departicipare la viaţa comunităţii educaţionale şilocale din care elevii fac parte.

Experienţa acumulată în perioada de desfă-şurare a concursului relevă o creştere constantă acalităţii materialelor prezentate sub toate cele treidimensiuni ale sale, precum şi a interesului faţă deproblematica pe care o implică. De menţionatfaptul că acest concurs este destinat elevilor dinciclul primar şi gimnazial, participând elevi dintoate judeţele ţării.

Echipele au fost evaluate în urma punctajelorobţinute atât la proba scrisă, cât şi la cea artisticăşi de prezentare a unui portofoliu. Ideile şioriginalitatea elevilor au fost răsplătite cu diplomede participare, iar primele şapte echipe în ordineapunctajului obţinut au primit cărţi şi diplome.

În urma rezultatelor la cele trei probe aleconcursului, Institutul Român pentru DrepturileOmului a acordat premiile speciale şi menţiunile„Drepturile Omului” pentru elevi din Bucureşti,Dâmboviţa, Suceava, Galaţi, Caraş-Severin,Vâlcea, Teleorman şi Hunedoara, după cumurmează: premii – Anghel Catinca Daria, Muşat


Maria Diana, Vulpescu Sara Maria, Dincă AdrianaMaria, Cuculea Andra Cristina, Ciobanu BiancaTeodora, Niculică Elena Georgiana, Miron MălinaClaudia şi Petraşuc Irina iar menţiuni – GrigoriuIoan Elian, Enciu Andreea Elisa, Enciu Irina, VoinValentin Ion, Anghel Alexandru, HurdubanIsabela Maria, Pănescu Angelina Gabriela,Brătulescu Alexandra Maria, Ionescu StancuTimeea, Raportaru Alexandra Gabriela, TudorAlexandru Vincenţiu, Voivozeanu FlorentinaCătălina, Cimponer Louisa Anemona, PotopeaDaniel şi Kurta Eliza Iustina.

Cu prilejul acestei ediţii a fost premiată şidoamna profesoară Gabriela Diaconescu pentrurezultatele deosebite obţinute de-a lungul cariereide cadru didactic în domeniul drepturilor omuluişi a educaţiei civice.

Bazată pe un sistem de valori universal careafirmă demnitatea umană şi egalitatea, educaţiapentru drepturile omului este absolut necesarăîntr-o societate democratică. Aceasta trebuie săconstituie o responsabilitate nu doar pentru guvernedar şi pentru fiecare individ din societate. Articolul26 paragraful 1 şi 2 din Declaraţia Universală aDrepturilor Omului prevede că „orice persoanăare dreptul la educaţie”, iar „educaţia trebuie săurmărească dezvoltarea deplină a personalităţiiumane şi întărirea respectului faţă de drepturileomului şi libertăţile fundamentale”.

Alte ediţii ale acestui concurs au fost organi-zate la Galaţi, Caraş-Severin, Sfântu Gheorghe,Piteşti, Râmnicu-Vâlcea, Buzău, Zalău, Braşov,Oradea şi Deva.

Adrian Bulgaru

ZIUA INTERNAŢIONALĂ PENTRU ALFABETIZARE

Ziua internaţională a alfabetizării este unadintre sărbătorile care se marchează sub egidaOrganizaţiei Naţiunilor Unite, în fiecare an la 8septembrie. Ea a fost iniţiată cu ocazia Conferinţeimondiale a miniştrilor educaţiei pentru eradicareaanalfabetismului, desfăşurată la Teheran, înseptembrie 1965.

Sărbătorită pentru prima dată în anul 1966, anulacesta se aniversează cinci decenii de angajamentnaţional şi internaţional, de eforturi şi de reuşitepentru a creşte rata de alfabetizare a populaţiei dinîntreaga lume. Tema principală sub care sedesfăşoară în acest an este „Citind trecutul, scriindviitorul”, fiind importantă descoperirea şi adop-tarea unor soluţii inovatoare, pentru a susţineprocesul de alfabetizare şi pe viitor.

Se consideră că alfabetizarea este una dintrecele mai mari realizări obţinute de către omenire,drept argument fiind alfabetizarea a peste 4miliarde de locuitori ai planetei. Cu toate acestea,la nivel global, 860 de milioane de adulţi continuăsă fie analfabeţi, iar peste 100 de milioane de copiinu frecventează şcoala.

Cu ocazia Zilei internaţionale pentru alfa-betizare, joi, 8 septembrie 2016, Institutul Românpentru Drepturile Omului în colaborare cu Aso-ciaţia pentru Naţiunile Unite din România

(ANUROM) şi Asociaţia Clubul de la Cheia„Victor Dan Zlătescu”, a organizat o masă rotundăcu tema „Analfabetismul, o plagă socială, cauze şimăsuri de combatere”, care a reunit experţi,cercetători, reprezentanţi ai autorităţilor, instituţiiacademice şi universitare, asociaţii civice, organi-zaţii guvernamentale şi non guvernamentale.

În lucrările prezentate precum şi în cadruldezbaterilor s-a subliniat că educaţia, în general,constituie un agent important în promovarea păciişi a toleranţei. O persoană alfabetizată poate luptamai eficient împotriva sărăciei, a problemelor desănătate şi a prejudecăţilor, îşi poate îmbunătăţiveniturile şi poate dezvolta relaţii mai bune curestul lumii. O comunitate alfabetizată estedinamică, schimbă idei mult mai uşor şi seangajează în dezbateri, pe când analfabetismulreprezintă un obstacol în dobândirea unui nivel deviaţă mai bun şi poate duce chiar la excludere saula violenţă.

UNESCO desfăşoară, de mai bine de 65 de ani,numeroase programe pentru a se asigura căalfabetizarea rămâne o prioritate atât pe agendelenaţionale, cât şi pe cele internaţionale. Aşa cumsusţine şi directorul general al UNESCO, „lumeas-a schimbat din 1966 — dar hotărârea noastră dea asigura fiecărei femei şi fiecărui bărbat abilităţile,


mijloacele şi oportunităţile de a deveni ceea ce-şidoresc, cu demnitate şi respect, rămâne la fel defermă ca până acum. Alfabetizarea reprezintăfundaţia pe care se construieşte un viitor mai bunpentru toţi”.

În 2016, în centrul evenimentelor dedicateaniversării a 50 de ani de la sărbătorirea ZileiInternaţionale a Alfabetizării, s-a situat şiConferinţa de la sediul UNESCO din Paris, din 8şi 9 septembrie, care a lansat Alianţa Globalăpentru Alfabetizare (GAL) – o nouă şi ambiţioasăiniţiativă de a determina toate părţile implicate săacţioneze în comun pentru a promova alfabeti-zarea ca fundament al învăţării pe tot parcursulvieţii. Cu această ocazie, au fost acordate PremiileInternaţionale UNESCO în domeniul alfabetizăriicare recompensează pe cei care au găsit soluţiiinovative în privinţa alfabetizării care săcontribuie la îndeplinirea obiectivelor din Agendapentru Educaţie 2030.

2016 este primul an de implementare alAgendei pentru Dezvoltare Sustenabilă 2030, iarîn acest context acţiunile în privinţa alfabetizăriiînseamnă incluziune, o calitate echitabilă aeducaţiei şi oportunităţi de învăţare pe totparcursul vieţii, în special pentru tineri şi adulţi.Scopul este ca până în 2030 toţi tinerii şi oproporţie substanţială dintre adulţi, atât femei cîtşi bărbaţi, să poată citi, scrie şi număra.

Prin acest eveniment se încearcă să se aducă încentrul atenţiei importanţa abilităţii de a citi şi dea scrie, iar pentru a fi complet alfabetizat, opersoană trebuie nu doar să poată citi şi scrie, ci şisă poată socoti sau utiliza calculatorul şi telefonulmobil, căci fără abilitatea de a putea utilizainformaţia scrisă şi digitală, nu poate progresa şinu îşi poate ajuta familia.

Olivia Florescu

ZIUA INTERNAŢIONALĂ A DEMOCRAŢIEI 2016

Ziua internaţională a democraţiei a fost marcatăpentru prima dată în 2008, decizia privindsărbătorirea acestei zile fiind luată de AdunareaGenerală a ONU, la 8 noiembrie 2007, prinRezoluţia A/62/7, în urma propunerii avansateiniţial de Qatar şi de un grup de 8 state, printre careşi România.

Considerată de Organizaţia Naţiunilor Unite ovaloare universală, democraţia este marcată înfiecare an, la 15 septembrie, fiind o oportunitatede a analiza stadiul democraţiei în lume. ZiuaInternaţională a Democraţiei are o însemnătatespecială atât pentru parlamente, ca instituţii cheieale democraţiei, cât şi pentru UniuneaInterparlamentară (UIP), ca forum de cooperareinterparlamentară la nivel mondial, care numărăîn prezent 171 de parlamente naţionale şi 11adunări parlamentare cu statut de membru asociat.

Tema din 2016 pentru marcarea Zileiinternaţionale a democraţiei este „Democraţia şiAgenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”. Tema afost aleasă ca urmare a adoptării, în 2015, de cătretoate cele 193 de state membre ale ONU aAgendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, în

centrul căreia se află obiectivele dezvoltării dura-bile şi prin care se face apel la mobilizareaeforturilor în sensul luptei împotriva inegalităţilorşi a schimbărilor climatice şi al eradicării oricărorforme de sărăcie. Obiectivul de dezvoltare dura-bilă cu numărul 16 se referă la democraţie şi faceapel la atitudini şi acţiuni care să contribuie lacrearea unor instituţii şi societăţi mai inclusive şimai participative. Acest obiectiv mai urmăreştegarantarea accesului la justiţie pentru toţi şiconstruirea de instituţii efective, responsabile şiinclusive la toate nivelurile.

Cu ocazia acestui eveniment Institutul Românpentru Drepturile Omului în colaborare cuAsociaţia pentru Naţiunile Unite din România(ANUROM) şi Asociaţia Clubul de la Cheia„Victor Dan Zlătescu”, a organizat joi, 15 sep-tembrie 2016, o dezbatere cu tema „Democraţia laorizontul anului 2030”, cu scopul de a încurajaparticiparea instituţiilor publice, societăţii civile şicetăţenilor, la construirea şi consolidareasocietăţilor democratice.

În lucrările prezentate, precum şi în dezbaterilecare au avut loc s-a evidenţiat faptul că democraţia


fondată pe principiile statului de drept, înseamnăalegeri libere şi corecte, garantarea şi respectareadrepturilor omului, egalitatea de gen şi nediscri-minare, supremaţia legii, o societate civilă activă,pluralism politic, mass-media independentă.Conform ONU, elementele esenţiale ale demo-craţiei sunt libertatea, respectarea drepturiloromului şi organizarea de alegeri periodice şicorecte, desfăşurate prin sufragiu universal. Estescoasă în evidenţă legătura indisolubilă dintredemocraţie şi drepturile omului, arătând căelemente precum libertatea, respectarea drep-turilor omului sau alegerile periodice şi corectesunt valori cuprinse şi în Declaraţia Universală aDrepturilor Omului (1948) şi completate de Pactulinternaţional cu privire la drepturile civile şipolitice (1966), ambele documente ale ONU. Înacest sens, articolul 21 (3) din Declaraţia Universalăa Drepturilor Omului arată că „voinţa poporuluitrebuie să constituie baza puterii în stat; aceastăvoinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsi-ficate, care să aibă loc periodic prin sufragiuuniversal, egal şi exprimat prin vot secret sauurmând o procedură echivalentă care să asigurelibertatea votului”.

De asemenea, s-a subliniat în discuţiile care auavut loc, că România a susţinut, după 1989, nece-

sitatea implicării tuturor statelor în consolidareaproceselor democratice în lume, atât direct, cât şiprin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unite saual altor organizaţii internaţionale sau iniţiativeglobale, precum Comunitatea Democraţiilor.România a evidenţiat în mod constant importanţalegăturii dintre democraţie, respectarea drepturiloromului şi promovarea principiilor statului dedrept. Trebuie amintit faptul că România a promovatcu succes o iniţiativă la Consiliul DrepturilorOmului care se concretizează în acest an prinorganizarea primei ediţii a „Forumului pentrudrepturile omului, democraţie şi statul de drept”,care va avea loc în perioada 21 – 22 noiembrie laGeneva.

În luările de cuvânt s-a menţionat că educaţiademocratică este esenţială în succesul pe termenlung al democraţiei. Toţi cetăţenii trebuie să-şiînţeleagă atât drepturile, cât şi obligaţiile, pentrucă doar împreună cu cetăţenii educaţi în acest sensse poate construi o cultură democratică solidă.

La manifestare au participat experţi, cerce-tători, cadre didactice universitare, doctoranzi,masteranzi, precum şi reprezentanţi ai unor ONG-uri cu preocupări în domeniu.

Marius Mocanu

DIN ACTIVITATEA AGENŢIEI EUROPENE PENTRU DREPTURIFUNDAMENTALE (FRA), IULIE – SEPTEMBRIE 2016

Directorul Agenţiei pentru Drepturi Funda-mentale a prezentat la Roma, în data de 4 iulie,concluziile principale ale Raportului 2016 –„Drepturile Fundamentale”. Evenimentul a fostgăzduit de către organismul naţional de egalitatede şanse, guvernul italian şi Comitetul inter-ministerial pentru drepturile omului. La reuniunea participat şi ministrul italian pentru reformeconstituţionale şi egalitate de şanse.

În perioada 6-8 iulie 2016, reprezentanţi aiFRA au participat la întrunirea finală a grupuluide lucru organizat de Biroul european de sprijinpentru azil. S-au discutat modalităţi de elaborare aunor noi indicatori privind condiţiile de acceptarea azilanţilor.

Directorul FRA, Michael O’Flaherty a parti-cipat la o întrunire informală a miniştrilor dejustiţie şi afaceri interne, organizată la Bratislavaîn perioada 7–8 iulie de către Preşedinţia slovacăa Consiliului Uniunii Europene.

„Drepturile copilului contează: De ce Europatrebuie să investească în tânăra generaţie”, acestaa fost subiectul conferinţei europene privinddrepturile copilului, care a avut loc la Bruxelles,pe 7 iulie 2016. Reprezentanţi ai FRA au participatla dezbaterile privind implementarea recoman-dărilor Comisiei europene din 2013 pe aceastătemă.

În data de 11 iulie , la Bruxelles, PreşedinteleConsiliului UE şi-a prezentat declaraţia Grupului


de lucru al Consiliului Uniunii Europene pentrudrepturi fundamentale, drepturile cetăţeanului şilibera circulaţie a persoanelor şi ComitetuluiParlamentului European pentru libertăţi civile,justiţie şi afaceri interne. Declaraţia preşedinteluia atras atenţia asupra unor bune practici şi a unorabordări inovatoare. Propunerile şi concluziileacestei întâlniri la care au participat şi membriiFRA, vor sta la baza viitoarelor activităţi aleAgenţiei.

Reprezentanţi ai FRA au luat parte laevenimentul de inaugurare a Platformei naţionalepentru romi din Croaţia şi au prezentat cadrul deacţiune pentru monitorizarea şi evaluarea imple-mentării strategiei naţionale de integrare a romilorîn statele membre. Pornind de la modelul Platformeieuropene pentru romi a fost subliniată necesitateaunei mai mari implicări a societăţii civile înelaborarea unor politici eficiente privind populaţiaromă în UE. Prin intermediul acestei platformenaţionale se urmăreşte realizarea unui dialog lanivel naţional între autorităţile care activează îndomeniul integrării populaţiei rome şi organi-zaţiile societăţii civile.

Activitatea FRA privind indicatorii de evaluarea sărăciei a fost prezentată în cadrul Conferinţeianuale a Comisia Economice a OrganizaţieiNaţiunilor Unite pentru Europa cu tema „Evaluareasărăciei”, care s-a desfăşurat la Geneva, înperioada 12–13 iulie 2016. Cu acest prilej au avutloc schimburi de experienţă şi s-au discutatdiverse modalităţi de abordare în domeniulfolosirii şi interpretării indicatorilor. Statisticieni şianalişti ai instituţiilor naţionale de statistică,reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor agenţiiguvernamentale s-au reunit sub auspiciile acesteiconferinţe cu scopul de a ajunge la un grad maiînalt de comparabilitate şi fiabilitate a datelorstatistice privind sărăcia, dar şi de a contribui laelaborarea unui viitor Ghid pentru evaluareasărăciei.

Directorul FRA, Michael O’Flaherty s-aîntâlnit cu Secretarul General al Ombudsman-uluiinternaţional, Günther Kräuter, în data de 14 iulie,la Viena pentru o consolidare a legăturilorAgenţiei cu Instituţia Ombudsman-ului.

În perioada 14–15 iulie a avut loc în oraşulTunis (Tunisia) o conferinţă internaţională cutema „Violenţa împotriva femeilor în regiuneaMaghreb-ului”. Cu acest prilej a fost transmis unmesaj video din partea FRA, care a prezentat

principalele rezultate ale studiului întreprins deAgenţie pe tema violenţei împotriva femeilor. Prinacest studiu în care a fost examinată situaţia din28 de state membre UE, FRA a oferit contextulnecesar pentru dezbaterile conferinţei. Evenimentula fost organizat de autorităţile tunisiene împreunăcu Parlamentul European şi Programul NaţiunilorUnite pentru Dezvoltare. S-au discutat recenteleevoluţii legislative din regiune. Conferinţa le-aoferit parlamentarilor din regiunea maghrebianăprilejul de a se întâlni cu membrii ai ParlamentuluiEuropean pentru a discuta problema violenţeiîmpotriva femeilor la nivel regional şi internaţional.

Tot pe această temă, reprezentanţi ai FRA auprezentat la Viena (21-22 iulie) delegaţiilor OSCEconcluziile studiului mai sus menţionat privindviolenţa împotriva femeilor. Evenimentul a fostorganizat de către secretariatul OSCE şi a făcutparte din pregătirea viitoarei conferinţe cu tema„Combaterea violenţei împotriva femeilor înregiunea OSCE”.

Reprezentanţi ai FRA au participat în data de23 august la o conferinţă ministerială care amarcat Ziua europeană a comemorării victimelorregimurilor totalitare. Conferinţa a fost organizatăde către preşedinţia slovacă a Consiliului UniuniiEuropene şi a avut loc la Bratislava.

Din 22 până în 25 august, reprezentanţi ai FRAau participat la cel de al 33-lea Congres alFederaţiei Internaţionale a Comunităţilor Educative(FICE) care a reunit peste 600 de profesionişti. Cuacest prilej au fost prezentate studiile şi rapoarteleFRA pe o varietate de domenii: manualul de drepteuropean privind drepturile copilului; situaţiaviolenţei împotriva copiilor cu dizabilităţi; drep-turile copilului în procedurile juridice; tutelapentru copiii lipsiţi de grija părintească încontextul migraţiei şi al traficului de persoane.

Agenţia pentru Drepturi Fundamentale aorganizat pe 29 august o masă rotundă intitulată„Drepturi, Respect şi Realitate: Valori europene înlumea de azi”. Dezbaterea s-a desfăşurat în cadrulForumului European de la Alpbach şi s-a axat peproblemele recente cu care se confruntă inde-pendenţa justiţiei, libertatea presei, drepturileminorităţilor şi societatea civilă. S-au exploratposibile modalităţi prin care UE ar putea prevenierodarea angajamentelor pe care statele şi le-auasumat în spiritul valorilor europene. Au luatcuvântul pe parcursul acestui Forum reprezentanţiai organismelor europene, ai statelor membre şi ai


mediului academic. Directorul FRA a participat încadrul mesei rotunde la dezbaterea privinddrepturile fundamentale şi refugiaţii. ForumulEuropean de la Alpbach, binecunoscută platformăde ştiinţă, politică, mediu de afaceri şi culturăreuneşte anual specialişti pentru abordarea unorteme internaţionale de actualitate, discutareaproblemelor stringente cu care se confruntă UE şielaborarea unor recomandări pentru găsirea unorsoluţii viabile.

Reprezentanţi ai FRA au discutat cu experţi înmetodologie concluziile rezultate din interviurilepreliminare pentru realizarea studiului privinddrepturile fundamentale. Discuţiile au avut loc încadrul celei de a 9-a Conferinţe Internaţionale deŞtiinţe Sociale şi Metodologie, organizată laLeicester (Marea Britanie) în perioada 11–16septembrie.

O întâlnire a societăţi civile a fost organizatăîn data de 14 septembrie la Bruxelles de cătreComitetul Economic şi Social European, având catemă implementarea Convenţiei ONU privinddrepturile persoanelor cu dizabilităţi. Au participatreprezentanţi ai FRA care au prezentat concluziilestudiilor şi sondajelor Agenţiei pe această temă.

Pe 19 septembrie, la Universitatea de ŞtiinţePolitice din Paris, Directorul FRA, MichaelO’Flaherty a prezentat Raportul FRA 2016 privindDrepturile Fundamentale.

Colegiul European de Poliţie (CEPOL) aorganizat pe 19 septembrie un seminar on-line cutema delictele motivate de ură împotriva persoa-nelor cu dizabilităţi. Cu acest prilej, reprezentanţiiFRA au evidenţiat problemele specifice şidificultăţile cu care se confruntă persoanele cudizabilităţi care devin victime ale unor astfel deatacuri fie de natură psihologică, fie chiar denatură fizică.

În perioada 20–21 septembrie a avut loc laVilnius cea de a 20-a Conferinţă anuală „Şanseegale la educaţie pentru toţi copii”, la care auparticipat şi membrii ai FRA.

Societatea europeană de criminologie aanalizat sondajul întreprins de FRA privindviolenţa împotriva femeilor, în cadrul celei de a16-a conferinţe internaţionale anuale, organizateîn perioada 21–24 septembrie, la Münster(Germania). Au fost prezentate concluziile şirecomandările FRA ca urmare a realizăriistudiului mai sus menţionat.

Reprezentanţi ai Agenţiei pentru DrepturiFundamentale s-au întâlnit pe 22 septembrie laStrasbourg cu oficialităţi ale Consiliului Europeipentru a discuta sinergiile şi complementarităţiledintre Raportul anual FRA privind DrepturileFundamentale şi Raportul anual al ConsiliuluiEuropei „Democraţia, Drepturile Omului şi Statulde Drept”.

Reprezentanţi ai FRA au participat la Con-ferinţa Comitetului Regiunilor cu tema„Promovarea cetăţeniei europene: drepturi, valorişi implicare”, care a avut loc pe 23 septembrie laOviedo (Spania). Cu acest prilej Agenţia a con-tribuit la o masă rotundă din cadrul conferinţei,unde s-au dezbătut participarea civică democraticăşi valorile europene comune împreună cu repre-zentanţi ai Comisiei Europene, ai ServiciulEuropean pentru cetăţeni, Comisiei pentru cetă-ţenie şi guvernare, Secţiei afacerilor externe aComitetului Regiunilor şi Forumului Europeanpentru tineret.

În data de 23 septembrie, la Vilnius, părţileinteresate din Lituania au discutat aplicareaarticolului 12 din Convenţia ONU privinddrepturile persoanelor cu handicap (CRPD)privind recunoaşterea egală în faţa legii. La acesteveniment au participat şi reprezentanţi ai FRAcare au subliniat activitatea Agenţiei în domeniulrecomandărilor privind consolidarea capacităţilorlegale de implementare a Convenţiei la nivelnaţional şi regional.

În cadrul Reuniunii anuale – „Implementareadimensiunii umane” a Biroului OSCE pentruInstituţii Democratice şi Drepturile Omului, cares-a desfăşurat la Varşovia pe 26 septembrie,reprezentanţi ai FRA au luat parte la masa rotundăa grupului ştiinţific care a dezbătut aspecte privindcombaterea infracţiunilor motivate de ură.

În perioada 28–29 septembrie, membrii ai FRAau participat la prima reuniune ad-hoc aComitetului pentru Drepturile Copilului, care aavut loc la Strasbourg.

Anul acesta la cea de a treia reuniune a ReţeleiEuropene a Agenţiilor de Afaceri Interne şi Justiţiegăzduită de FRA în perioada 29–30 septembrie,au participat reprezentanţi a nouă Agenţii, aiComisiei Europene şi ai Serviciului European deSprijin Extern. S-au discutat viitoare acţiunicomune pentru consolidarea libertăţii, securităţiişi justiţiei. Scopul reţelei este de a oferi consiliereşi sprijin instituţiilor europene din statele membre.


În prezent Agenţia pentru Drepturi Fundamentaledeţine preşedinţia reţelei.

Pe 29 septembrie, FRA a început imple-mentarea concluziilor privind educaţia, sintetizateîn declaraţia preşedintelui Consiliului UE cuocazia Forumului Drepturilor Fundamentale2016. Astfel, Agenţia a invitat la Berlin un micgrup de specialişti şi experţi în istorie, inclusiv îneducaţia cu privire la holocaust, cetăţenieeuropeană şi drepturile omului. S-au analizat celemai recente evoluţii şi politici în domeniuleducaţiei şi s-au discutat noi tendinţe şi căi deacţiune în activitatea viitoare a FRA.

În cadrul Reuniunii OSCE – „Implementareadimensiunii umane”, care a avut loc pe 29 sep-tembrie, reprezentanţii FRA au prezentat un studiuprivind standardele de evaluare a respectăriidrepturilor copilului, în sesiunea dedicată specialacestei teme.

Activitatea FRA, materiale şi bune practici aleAgenţiei în îmbinarea educaţiei pentru drepturileomului cu înţelegerea istoriei în învăţământulprimar, secundar şi superior, au fost prezentate laBerlin pe 30 septembrie, în cadrul simpozionului„Educaţie pentru schimbare”.

NOTE, CRONICI, RECENZII

RAPORTUL AMNESTY INTERNATIONAL 2015/2016 – SITUAŢIADREPTURILOR OMULUI ÎN LUME

Raportul acestei binecunoscute organizaţiineguvernamentale conţine cinci estimări regionaledetaliate privind situaţia drepturilor omului înlume şi analizează 160 de ţări evidenţiind sufe-rinţele îndurate ca urmare a conflictelor, dezră-dăcinării, discriminării sau represiunii. Deasemenea, Raportul menţionează şi extindereamişcărilor de apărarea a drepturilor omului şiprogresul înregistrat în apărarea şi garantareaacestora. Cu toate că cei care au contribuit la acestRaport s-au străduit să ofere informaţii cât maiprecise, se precizează, în Raport, că este foarteposibil ca cifrele şi estimările să se schimbe de lao zi la alta datorită intervenţiilor grupării armatecare se autointitulează Statul Islamic. Acestconflict a scos în evidenţă şi declinarea respon-sabilităţii din partea unor state privind protecţiarefugiaţilor, invocându-se siguranţa graniţelor şigestionarea migraţiei, în detrimentul unor acţiunidecisive pentru a salva viaţa celor aflaţi în pericolde moarte. Dar războiul civil din Siria, nu estedecât unul dintre multele conflicte care aucontribuit la numărul fără precedent al refugiaţilor,migranţilor şi oamenilor dezrădăcinaţi de pe glob.Conflictele armate continuă în ţări precumAfganistan, Irak, Libia, Pakistan şi Yemen. Statul

Islamic a arătat un dispreţ nemaiîntâlnit pentruvieţile populaţiei civile. Şi în Africa s-au comisîncălcări grave ale drepturilor omului.

„Drepturile voastre sunt în pericol: acestea sunttratate cu un dispreţ total de către multe guverneale lumii”, declară Salil Shetty Secretar Generalal Amnesty International.

Protecţia internaţională a drepturilor omuluieste în pericol de destrămare datorită unor acţiunipe termen scurt din partea guvernelor, dereprimare a unor drepturi în interes personal şi deadoptare a unor măsuri de securitate dure, care auavut ca rezultat un atac asupra libertăţilor şidrepturilor fundamentale ale omului, avertizeazăîn Raport, Amnesty International. Milioane deoameni suferă din cauza grupurilor armate şi aconflictelor, în timp ce unele guverne invocă fărăscrupule faptul că protecţia drepturilor omului arreprezenta o ameninţare la adresa securităţii, legiişi ordinii, sau a altor „valori” naţionale.

Conform Raportului, pe perioada analizată 113ţări au îngrădit în mod arbitrar libertatea deexpresie şi libertatea presei, mai mult de 61 de ţăriau întemniţat oameni doar pentru că şi-au exprimatanumite convingeri sau şi-au exercitat drepturile şi


libertăţile. Cel puţin 156 de apărători ai drepturiloromului au murit în detenţie sau au fost ucişi.

Considerând că drepturile omului sunt ame-ninţate la nivel global, Amnesty International faceapel la guverne să sprijine şi să finanţeze sistemeleexistente, să respecte dreptul internaţional şi săprotejeze drepturile cetăţenilor.

Acest Raport trage un semnal de alarmă cuprivire la tendinţa periculoasă de a subminadrepturile omului la nivel global, făcând referire lafaptul că guvernele atacă în mod deliberat acestedrepturi prin decizii greşite de a nu finanţa sau dea neglija instituţiile care au fost înfiinţate săsprijine şi să protejeze drepturile omului. Conformconcluziilor Raportului, peste 70 de ani de muncăşi progres în domeniul drepturilor omului se aflăacum în pericol. Organismele Naţiunilor Unite,Curtea Penală Internaţională şi mecanismeleregionale, precum Consiliul Europei şi sistemulinteramerican de protecţie a drepturilor omuluisunt la ora actuală subminate de guverne careîncearcă să se eschiveze de la supravegherea inter-naţională a situaţiei interne. În afară de situaţia dinSiria şi de complexele conflicte din Africa, maiexistă şi conflictele din Israel şi teritoriilepalestiniene ocupate, iar în Ucraina mulţi civilişi-au pierdut viaţa. Legislaţia internaţională şidrepturile omului au fost încălcate flagrant.Violenţa şi corupţia continuă să violeze drepturileomului şi să slăbească eficienţa instituţiilornaţionale în Brazilia, Mexic şi Venezuela.

Chiar în anul în care s-au împlinit 70 de ani dela înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite cuscopul de a salva generaţiile viitoare de la flagelulrăzboiului, ne confruntăm la nivel mondial cu omare provocare la adresa drepturilor omului. Înacest context se subliniază în Raport că a sositvremea să ne întrebăm dacă sistemul internaţionallegislativ şi instituţional este capabil să protejezedrepturile omului, într-o vreme în care toateslăbiciunile ies la iveală datorită tulburărilor şiconflictelor de amploare.

În cursul anului 2015 au existat o serie deameninţări la adresa sistemelor şi mecanismelorde protecţie a drepturilor omului. Mecanismelenaţionale din Orientul Mijlociu şi din Africa deNord nu au promovat îndeajuns viziunea apărăriidrepturilor omului ca deziderat universal.

Noile sisteme create în Asia s-au doveditineficiente, iar sistemul european este din ce în cemai ameninţat atât de posibilitatea de a pierdesprijinul anumitor state cât şi de multe restanţe înrezolvarea unor cazuri care necesită acţiune şiresponsabilitate din partea justiţiei.

Protecţia multilaterală precum Convenţia ONUprivind refugiaţii şi Convenţia ONU împotrivatorturii şi mecanismele specializate de protecţie aoamenilor aflaţi în pericol pe mare, nu au reuşit săprevină sau să gestioneze crizele umanitare şi nicisă protejeze populaţia civilă.

În Raport se semnalează apariţia fenomenuluiîngrijorător al elaborării unor noi metode derepresiune a comunicării şi conectivităţii prinintermediul noilor tehnologii, ceea ce reprezintă oameninţare majoră la libertatea de expresie.

Ţinând cont de pledoariile şi semnalările orga-nizaţiei Amnesty International privind încălcăriale drepturilor omului, ONU a mandatat o nouăprocedură specială desemnând un RaportorSpecial pentru respectarea dreptului la intimitate şila viaţa privată în era digitală. Acest Raportorurmează ca urmare a misiunilor sale să trasezenorme noi şi clare de respectare a drepturiloromului în societatea informaţională.

De asemenea, Amnesty International face unapel la toate statele lumii să respecte drepturileindividului şi ale grupurilor sociale de a se orga-niza, întâlni şi a-şi exprima opiniile, chiar dacăacestea contravin poziţiei oficiale a guvernuluirespectiv, deoarece şi aceşti cetăţeni au dreptul dea fi protejaţi în mod egal în faţa legii.

Au existat însă şi unele semne de speranţăpentru un progres în domeniul protecţiei drep-turilor omului, în cursul anului 2015, datorităactivismului societăţii civile, al mişcărilor socialeşi al militanţilor pentru libertate. În Raport suntenumerate câteva exemple de acest fel, cum ar fimenţionarea temei drepturilor omului şi a respon-sabilităţii cu privire la acestea în cadrulobiectivelor ONU de dezvoltare durabilă aleAgendei 2030, acţiunea din mai 2015 de prevenirea evacuărilor forţate din portul regional Mombasa,proiectul drumului de acces din Kenya şi eli-berarea (ca urmare a 65.000 de mesaje din parteaapărătorilor drepturilor omului din lumea întreagă)prizonierului papuan Filep Karma din Indonezia,


căruia i s-a încălcat dreptul la exprimare şi liber-tatea de conştiinţă.

Este evident că guvernele trebuie să le permităactiviştilor şi apărătorilor drepturilor omului să îşidesfăşoare nestingheriţi activitatea. În acestcontext Amnesty International face apel la guvernesă respecte şi să implementeze cu responsabilitateşi transparenţă, Rezoluţia Adunării Generale aONU din noiembrie 2015 privind protecţiaapărătorilor drepturilor omului.

O mare parte a Raportului este consacratăcrizei refugiaţilor precizându-se că nicio analizănu poate cuprinde în totalitate suferinţa şi mizeriaprin care trec aceşti semeni ai noştri, mai cu seamăacum la apropierea iernii. O astfel de situaţienecesită de urgenţă consolidarea sistemelor derespectare şi garantare a drepturilor omului, iaraceastă măsură nu trebuie privită ca ceva opţional,ci ca o chestiune de viaţă şi de moarte.

În secţiunea dedicată României, autorii Rapor-tului subliniază o serie de aspecte care necesităîmbunătăţiri cum ar fi: tratamentul şi condiţiile deviaţă ale persoanelor cu dizabilităţi mintale îninstituţiile psihiatrice, investigarea responsabilăcu privire la decesele rezidenţilor din aceste insti-tuţii; condiţiile de detenţie, sprijinirea cetăţenilorîn înaintarea plângerilor privind abuzurile dinpartea unor autorităţi publice, procedura acordăriide azil, dreptul refugiaţilor la educaţie, cazare şisănătate, o serie de discriminări la adresacomunităţii rome.

Cele doua mari subiecte ale Raportului suntcriza refugiaţilor şi sacrificiul tuturor celor careapără drepturile omului şi care nu numai că nusunt ascultaţi de guvernele lor, dar riscă detenţiasau chiar pierderea vieţii.

O secţiune specială este dedicată restrângeriitot mai mari a libertăţii de exprimare şi atacurilorla adresa apărătorilor drepturilor omului. Seprecizează că multe organizaţii ale societăţii civileşi numeroşi apărători ai drepturilor omului s-auconfruntat cu un mediu din ce în ce mai ostil,

inclusiv cu folosirea unor legi dure împotriva lormenite să le restrângă spaţiul de exprimare civică.Exemple de astfel de restricţii s-au înregistrat înspecial în foarte multe ţări africane. Totodată, înopinia asociaţiei, în aceste ţări nu există opoziţie,partide politice sau o presă independentă. Estenecesar ca liderii africani să răspundă constructivla mişcările tot mai ample care susţin respectareadrepturilor omului pe continentul african.

Activismul pentru drepturile omului a crescutşi în regiunea Asia-Pacific, dar protestele au fostadesea înăbuşite de către autorităţi. Oamenii aufost intimidaţi şi hărţuiţi în Vietnam în timpul uneimanifestaţii pentru dreptul la libertate şi laadunare paşnică. În Maldive sute de oponenţipolitici care au protestat paşnic au fost arestaţi şiînchişi. Sentinţa cu închisoarea pentru doi activiştidin Thailanda care au pus în scenă o piesă satiricăreprezintă de asemenea un exemplu al moduluiabuziv, prin care autorităţile îngrădesc libertateade expresie.

Ceea ce rezultă cu precădere din acest Raporteste că în multe zone de pe glob, conflictele foarteviolente stau la baza numărului fără precedent alrefugiaţilor. Mulţi dintre aceştia fug pentru a scăpade tortură, de tratamente inumane, de agresiunisexuale sau de impunerea unor restricţii privindexercitarea dreptului la reproducere, dar şi deguvernele care le contestă toate drepturile.

Raportul aduce un omagiu celor care apărădrepturile omului în lume, din mijlocul pericolelorde tot felul şi al conflictelor armate şi lansează unapel către factorii politici de decizie, cătreactiviştii pentru drepturile omului şi către toţi ceicare sunt interesaţi de apărarea acestor drepturi,pentru luarea unor măsuri concrete în vedereaconsolidării unui sistem eficient de respectare şiprotecţie internaţională a drepturilor omuluipentru toţi.

Mihaela Scarlat


Remarcăm apariţia lucrării de faţă, prefaţată dePhilippe Boillat, directorul general al DirecţieiGenerale Statul de Drept şi Drepturile Omului, dincadrul Consiliului Europei şi Michael O’Flaherty,director al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentalea Uniunii Europene, în momentul în care lanivelul Uniunii Europene se discută înlocuireaMecanismului de Verificare şi Cooperare cu unnou instrument de monitorizare, care vapresupune realizarea de către Comisia Europeanăa unor rapoarte anuale privind democraţia, statulde drept şi drepturile fundamentale, având la bazărapoartele realizate de FRA, Consiliul Europei şialte instituţii relevante în domeniu.

Aşa cum se arată şi în cartea de faţă, aceasta seînscrie în seria de publicaţii pregătite în parteneriatde Agenţia pentru Drepturi Fundamentale aUniunii Europene şi Consiliul Europei şi care maicuprinde lucrări consacrate reglementărilor euro-pene privind nediscriminarea, azilul, migranţii şirefugiaţii, protecţiei datelor la nivelul legislaţieieuropene şi reglementările europene privinddrepturile copilului.

După cum se evidenţiază şi în carte, deşiaccesul la justiţie nu este un drept în sine, el „facedin alte drepturi o realitate”. Dar ce înseamnăaccesul la justiţie? Primul punct al cărţii pune faţăîn faţă art. 47 (dreptul la o cale de atac eficientă şila un proces echitabil), art. 51 (privind domeniulde aplicare) şi art. 52 (3) (înţelesul şi întindereadrepturilor şi principiilor) din Carta Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene cu art. 6(dreptul la un proces echitabil), art. 13 (dreptul laun remediu efectiv), art. 35 (privind condiţiile deadmisibilitate), art. 46 (privind forţa obligatorie şiexecutarea hotărârilor) din Convenţia Europeană aDrepturilor Omului pentru a introduce noţiunea„de acces la justiţie, prin standardele europene îndomeniu şi pentru a evidenţia relaţia dintre dreptulla acces la justiţie în Uniunea Europeană şiConsiliul Europei şi cum se poate realiza prinfolosirea unor chei diferite.

Punctele următoare privesc judecarea cauzei înmod echitabil şi în mod public de către o instanţăindependentă şi imparţială şi alte organisme,asistenţa juridică, limitări privind accesul lajustiţie în general, limitări ale accesului la justiţie:durata procesului, accesul la justiţie pentruanumite grupuri vulnerabile şi în anumite domenii(persoanele cu dizabilităţi, victimele infrac-ţiunilor, deţinuţii etc). La fiecare punct, după caz,sunt prezentate sau numai citate reglementărileeuropene,dar şi jurisprudenţa pentru o mai bunăînţelegere a problematicii din carte, precum şipentru ca lucrarea să fie într-adevăr un instrumentde lucru pentru cercetători, cadre didacticeuniversitare, studenţi, jurişti, practicieni şi, nu înultimul rând, pentru persoanele din stateleeuropene care consideră că le este încălcat accesulla justiţie.

Petru Emanuel Zlătescu

AGENŢIA PENTRU DREPTURI FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE,CONSILIUL EUROPEI, MANUAL DE DREPT EUROPEAN

PRIVIND ACCESUL LA JUSTIŢIE, 2016


Semnalăm apariţia lucrării Jus est ars boni etaequi, sub coordonarea Institutului de CercetăriJuridice „Acad. Andrei Rădulescu” al AcademieiRomâne şi Institutului Român pentru DrepturileOmului. Prima parte dedicată teoriei generale adreptului, tratează aspecte privind ştiinţa drep-tului, trăsături definitorii ale acesteia,precum şielemente componente ale sistemului ştiinţelorjuridice, fiind subliniat faptul că ştiinţa juridicăeste caracterizată ca ştiinţă umanistă, în consi-derarea faptului că, referindu-se la ordinea socială,ştiinţa juridică nu poate face abstracţie de alteştiinţe umaniste, cum sunt psihologia, sociologiaetc., cu care se găseşte în strânsă conexiune.

În capitolul dedicat dreptului internaţional suntprezentate şi analizate teme dosebit de importate,precum perspectiva istorică asupra evoluţieiconceptului de patrimoniu comun al umanităţii,rolul Comisiei de Drept Internaţional şi progresulcătre statul de drept la nivel internaţional, creş-terea şi descreşterea dreptului internaţional,protecţia internaţională a drepturilor omului încontextul suveranităţii statale. Remarcăm, toto-dată, studiu comparativ privind sancţiunile dindreptul internaţional public şi cele din dreptulintern al statelor.

Legătura dintre partea dedictă dreptuluiinternaţional şi cea privind dreptul european estefăcută prin studiul dedicat codificării drepturiloromului. Ştiinţa drepturilor omului având legăturide necontestat cu toate ramurile de drept: inter-naţional, comparat, constituţional, penal, civil,

administrativ etc. Chiar limbajul în care drepturileomului şi libertăţile sale fundamentale suntexprimate este cel juridic, ele fiind înainte de toatenoţiuni de drept. Sunt ramuri de drept diferite, darcomplementare, răspunzând fiecare cu propriilesale caracteristici exigenţelor protecţiei fiinţeiumane. După cum se subliniază în lucrare olegătură strânsă a ştiinţei drepturilor omului estecu dreptul constituţional, fiindcă în acest dreptsunt prezente legile constituţionale în care segăsesc înscrise drepturile omului, drepturi care, înfond, determină raporturile dintre stat şi persoană,văzută în calitate de cetăţean. Aceste legi definescdomeniul în care statul nu poate interveni, în carestatul are obligaţia să le garanteze respectarea şisă le promoveze, şi tot aici sunt înscrise şiobligaţiile pe care cetăţeanul le are faţă de stat.

Cu privire la dreptul european, volumul de faţătratează aspecte privind răspunderea organizaţiilorinternaţionale. Privire specială asupra UniuniiEuropene,determinarea legii aplicabile în proce-sele civile internaţionale, aspecte teoretice şipractice privind excepţiile de la aplicarea princi-piului liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor,serviciilor, capitalurilor şi plăţilor, precum şiaspecte jurisprudenţiale privind controlul deconstituţionalitate ex ante exercitat de către Curteade Justiţie a Uniunii Europene asupra acordurilorinternaţionale la care Uniunea este parte sauRomânia şi acordul Schengen

Marius Mocanu

INSTITUTUL DE CERCETĂRI JURIDICE „ACAD. ANDREI RĂDULESCU”AL ACADEMIEI ROMÂNE, INSTITUTUL ROMÂN

PENTRU DREPTURILE OMULUI,JUS EST ARS BONI ET AEQUI, PRO UNIVERSITARIA, 2016


În luna octombrie a acestui an urmează săapară o versiune actualizată a Manualului pentruParlamentari, realizată de către Biroul ÎnaltuluiComisariat pentru Drepturile Omului în cooperarecu Uniunea Interparlamentară. Pornind de laconvingerea că parlamentele şi membrii acestorajoacă un rol cheie în promovarea şi respectareadrepturilor omului, autorii prezintă în prima partecadrul legal internaţional pentru apărareadrepturilor omului, precum şi mecanismeleinternaţionale menite să supravegheze imple-mentarea acestor legislaţii la nivel naţional. Seanalizează apoi modalităţile prin careparlamentele pot contribui la o mai bună protecţiea drepturilor omului. Organizaţia Naţiunilor Uniteşi mecanismele sale pentru drepturile omuluicooperează tot mai îndeaproape cu membriiparlamentelor, recunoscând că sprijinul lor esteesenţial pentru realizarea unor schimbări reale înviaţa oamenilor din lumea întreagă. Manualul seadresează membrilor parlamentelor naţionale,fiind un ghid valoros în munca acestora.

În prefaţa manualului se menţionează cădrepturile omului se află la baza statului de dreptşi a democraţiei. Încă de la sfârşitul celui de alDoilea Război Mondial, a fost recunoscutăimportanţa covârşitoare a drepturilor omului. Iarastăzi, mai mult ca oricând, pe fundalul unorconflicte multiple, al unor încălcări flagrante alelegislaţiei internaţionale, este imperios necesar catoate politicile să fie adânc înrădăcinate înpromovarea şi respectarea drepturilor omului şi castatele să respecte obligaţiile pe care şi le-auasumat la ratificarea tratatelor internaţionale dedrepturile omului. Legislaţia internaţională oferăcadrul şi îndrumarea necesare pentru elaborareaunor politici responsabile şi durabile în luptaîmpotriva violenţei şi extremismului, eradicareasărăciei şi gestionarea migraţiei.

Parlamentarii cunosc îndeaproape preocupărileoamenilor. Într-o epocă în care societăţile suntprofund divizate, parlamentele pot promova

valorile esenţiale ale respectului, dialogului şicompromisului diplomatic. Nu mai trebuieacceptate discriminările de niciun fel şi niciretoricile xenofobe, care lezează societatea şidezbină comunităţile. În acest context, parla-mentele care reprezintă cu adevărat diversitateasocietăţii lor, prin adoptarea unei legislaţiieficiente şi prin impunerea responsabilităţiiguvernului pot făuri un viitor mai bun, un viitoral incluziunii sociale pentru ţările lor.

Prima ediţie a acestui manual a apărut cu maimult de zece ani în urmă. În această ediţieactualizată sunt analizate modalităţile prin careparlamentele pot contribui la o mai mare protecţiea drepturilor omului, se face referire la noiinstrumente şi mecanisme de promovare şiprotecţie a drepturilor omului în contextul noilorprovocări şi ameninţări la nivel mondial dar şi prinprisma oportunităţilor care se pot ivi.

Naţiunile Unite şi mecanismele sale îndomeniul drepturilor omului, în special ConsiliulDrepturilor Omului şi Comitetul pentru eliminareatuturor formelor de discriminare împotrivafemeilor comunică tot mai strâns cu membriiparlamentelor deoarece sprijinul acestora dinurmă este crucial în asigurarea unor adevărateschimbări în bine a calităţii vieţii locuitorilorplanetei.

Evident că manualul se deschide cu o definiţiecompletă a drepturilor omului, subliniind căacestea înseamnă drepturile pe care trebuie să leaibă orice fiinţă umană în virtutea demnităţii sale.Drepturile omului definesc şi relaţiile dintreindivizi şi structurile de putere, în special statul.Acestea delimitează puterea statului şi în acelaşitimp îi cer să ia măsuri pozitive pentru asigurareaunui mediu propice în care fiecare persoană să îşipoată exercita drepturile. Începând cu revoluţiafranceză şi cu cea americană de la sfârşitulsecolului al XVIII-lea, ideea drepturilor omului astat la baza multor mişcări revoluţionare având cascop controlul asupra puterii, în general, şi a

BIROUL ÎNALTULUI COMISARIAT PENTRU DREPTURILE OMULUI,UNIUNEA INTERPARLAMENTARĂ, DREPTURILE OMULUI: MANUALUL

PENTRU PARLAMENTARI, 2016


guvernelor, în special. Drepturile omuluireprezintă suma drepturilor individuale şicolective aşa cum sunt ele consfinţite înconstituţiile statelor şi în dreptul internaţional.Guvernele au obligaţia să respecte, să protejeze şisă asigure exercitarea drepturilor omului. Dealtfel, posibilitatea de a adresa plângeri şi de a cerereparaţii compensatorii diferenţiază drepturileomului de sistemele de valori ale unor precepteetice sau religioase. Din punct de vedere juridic,drepturile omului se definesc drept o sumă dedrepturi colective şi individuale recunoscute destatele suverane şi consfinţite atât în legislaţianaţională, cât şi în normele internaţionale dedrepturile omului. De la înfiinţarea sa, ONU aavut un rol major în definirea şi progresulinternaţional al drepturilor omului, care maiînainte erau luate în considerare doar la nivelnaţional. Astfel, drepturile omului au fost codi-ficate în diverse tratate şi instrumenteinternaţionale şi regionale, care au fost ratificatede cele mai multe ţări. În prezent ele reprezintă unsistem unic universal de valori. Drepturile omuluisunt de asemenea, multiple, deoarece aparţintuturor aspectelor vieţii umane. Exercitarea lor lepermite indivizilor să îşi modeleze şi să îşidetermine viaţa în libertate, egalitate şi respectpentru demnitatea umană. Drepturile omuluicuprind drepturile civile, politice, economice,sociale şi culturale, dar şi drepturile colective.

Referindu-se la contextul geo-politic actualmanualul oferă şi o definiţie actualizată a tero-rismului enumerând mecanismele de combatere aacestuia. Astfel este descrisă strategia NaţiunilorUnite de combatere a terorismului la nivel global.

În ultimii ani problema mercenarilor străini adevenit tot mai acută. Reacţia statelor la acestfenomen a constat în adoptarea unor măsuricomplexe administrative şi legislative de descu-

rajare a indivizilor care doresc să devină luptătoripe teritorii străine. Consiliul de Securitate prinrezoluţia sa 2178 (2014) a decis ca statelemembre, într-o manieră consecventă cu legislaţiainternaţională, să împiedice recrutarea, organi-zarea, transportul de echipament şi transportulpersoanelor care călătoresc în alt stat decât cel derezidenţă în scopul de a lua parte la acte teroristesau la planificarea acestora.

De asemenea, în 2015, Secretarul General alONU a elaborat Planul de acţiune pentruprevenirea extremismului violent (A/70/674).Acest plan de acţiune recomandă ca fiecare statmembru să dezvolte propriul său plan de acţiunepentru prevenirea extremismului violent, axându-sepe 7 domenii prioritare: dialogul şi prevenireaconflictelor; consolidarea unei bune guvernări,drepturilor omului şi statului de drept; implicareacomunităţilor; emanciparea tineretului; egalitateade gen şi emanciparea femeilor; educaţia,dezvoltarea competenţelor şi facilităţi de angajare;comunicarea strategică, inclusiv prin internet şireţelele de socializare. Astfel statele membre aufost invitate să dezvolte strategii naţionale şiregionale de acţiune pentru prevenirea extre-mismului violent, care poate conduce la acţiuniteroriste. Aceste strategii se vor elabora ţinândcont de priorităţile naţionale şi luând înconsiderare Planul de Acţiune al SecretaruluiGeneral, precum şi alte documente relevante dindomeniu.

Noul manual actualizat, care este aşteptat cu undeosebit interes, constituie un răspuns laevenimentele globale ale prezentului şi va fi unghid valoros pentru parlamentari şi pentruinstituţiile naţionale.

Daniela Albu


Masă rotundă cu tema „Să investim în ado-lescente”– fiind şi tema propusă de OrganizaţiaNaţiunilor Unite pentru sărbătorirea din acest an aZilei Mondiale a Populaţiei organizată deInstitutul Român pentru Drepturile Omului încolaborare cu Asociaţia pentru Naţiunile Unite dinRomânia, Asociaţia pentru Promovarea Drep-turilor Familiei – Family Forum şi AsociaţiaClubul de la Cheia „Victor Dan Zlătescu”(11 iulie2016)

Dezbatere cu tema „Taxa pe valoarea adăugatăîn România. Aspecte practice din sistemul decolectare”, organizată de Institutul Român pentruDrepturile Omului, Şcoala Naţională de StudiiPolitice şi Administrative, Asociaţia pentruPromovarea Drepturilor Familiei – Family şiAsociaţia Română pentru Libertate Personală şiDemnitate Umană (14 iulie 2016)

Masă rotundă cu tema „Repere normative lanivelul Uniunii Europene privind cadrul deconformitate pentru instituţiile publice”,organizată de Institutul Român pentru DrepturileOmului, Şcoala Naţională de Studii Politice şiAdministrative şi Asociaţia Clubul de la Cheia„Victor Dan Zlătescu” (20 iulie 2016)

A XXII-a ediţie a etapei finale a concursuluinaţional „Democraţie şi toleranţă”, organizat deInstitutul Român pentru Drepturile Omului înparteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şiCercetării Ştiinţifice, evenimentul a fost organizatla Târgovişte (25–28 iulie 2016)

A XXII–a ediţie a cursurilor UniversităţiiInternaţionale a Drepturilor Omului cu tema„Drepturile omului: realităţi şi perspective”,organizată de Institutul Român pentru DrepturileOmului în parteneriat cu Asociaţia pentruNaţiunile Unite din România, Catedra UNESCOpentru drepturile omului, democraţie, pace şitoleranţă şi Asociaţia Clubul de la Cheia „Victor

Dan Zlătescu”, cu concursul membrilor AIDC,ELI, IDEF (23–27 iulie 2016)

Simpozion cu tema „Instrumente universale,regionale şi naţionale privind traficul de persoane”organizat, cu ocazia împlinirii a 65 de ani de laintrarea în vigoare a Convenţiei pentru reprimareatraficului cu fiinţe umane şi a exploatăriiprostituţiei semenilor, de Institutul Român pentruDrepturile Omului, Asociaţia pentru NaţiunileUnite din România, Asociaţia Clubul de la Cheia„Victor Dan Zlătescu” şi Asociaţia Română pentruLibertate Personală şi Demnitate Umană (25 iulie2016)

Conferinţa cu tema „Mediul de afaceri şidrepturile omului”, organizată de Institutul Românpentru Drepturile Omului în parteneriat cuCatedra UNESCO pentru drepturile omului,democraţie, pace şi toleranţă, Asociaţia pentruPromovarea Drepturilor Familiei – Family Forum,Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România,Asociaţia Clubul de la Cheia „Victor DanZlătescu” şi Asociaţia Română pentru DrepturileFemeii (28 iulie 2016)

Conferinţa cu tema „Dreptul refugiaţilor încontextul actual european”, organizată deInstitutul Român pentru Drepturile Omului,Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România,Asociaţia Clubul de la Cheia „Victor DanZlătescu” şi Asociaţia Română pentru LibertatePersonală şi Demnitate Umană cu ocaziaîmplinirii a 65 de ani de la intrarea în vigoare aConvenţiei privind statutul refugiaţilor şi 15 anide la ratificarea acestei Convenţii de cătreRomânia (28 iulie 2016)

Simpozion cu tema „Toleranţă zero faţă deviolenţa împotriva femeilor şi a violenţeidomestice” organizat de Institutul Român pentruDrepturile Omului în partenerit cu AsociaţiaRomână pentru Drepturile Femeii, AsociaţiaRomână pentru Libertate Personală şi Demnitate

V. REMEMBER

ACTIVITĂŢI PROPRII SAU ÎN COLABORARE


Umană şi Asociaţia pentru Promovarea Drep-turilor Familiei – Family Forum pentru marcareaîmplinirii a 2 ani de la intrarea în vigoare aConvenţiei de la Istambul privind prevenirea şicombaterea violenţei împotriva femeilor şi aviolenţei domestice (1 august 2016)

Masa rotundă cu tema „Să construim o lumemai bună cu implicarea tinerilor”, cu ocazia ZileiInternaţionale a Tineretului, organizată deInstitutul Român pentru Drepturile Omului înparteneriat cu Asociaţia pentru Naţiunile Unite dinRomânia. Evenimentul a avut rolul de a examinasituaţiile complexe cu care se confruntă tinerii înactuala societate (10 august 2016)

Dezbatere privind proiectul de Hotărâre aGuvernului în legătură cu aprobarea programuluide interes naţional în domeniul protecţiei şipromovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi„Incluziune prin tehnologie asistivă”, organizatăde Institutul Român pentru Drepturile Omului înparteneriat cu Asociaţia pentru Naţiunile Unite dinRomânia, Asociaţia Clubul de la Cheia, AsociaţiaRomână pentru Libertate Personală şi DemnitateUmană, Asociaţia pentru Promovarea DrepturilorFamiliei – Family Forum, Liga IndependentăRomână pentru Drepturile Copilului şi Tânăruluişi Asociaţia Română pentru Drepturile Femeii (11august 2016)

Masă rotundă cu tema „Analfabetismul, oplagă socială, cauze şi măsuri de combatere”,organizată cu ocazia împlinirii a 65 de ani de laprima sărbătorire a Zilei Internaţionale pentruAlfabetizare de Institutul Român pentru DrepturileOmului în colaborare cu Asociaţia pentruNaţiunile Unite din România şi Asociaţia Clubulde la Cheia (8 septembrie 2016)

Dezbatere cu tema „Democraţia la orizontulanului 2030” organizată de Institutul Românpentru Drepturile Omului în colaborare cuAsociaţia pentru Naţiunile Unite din România,Asociaţia Clubul de la Cheia „Victor DanZlătescu”, şi Asociaţia Română pentru LibertatePersonală şi Demnitate Umană cu ocazia ZileiInternaţionale a Democraţiei şi a împlinirii a 19ani de la adoptarea Declaraţiei Universale aDemocraţiei (15 septembrie 2016)

Dezbatere cu tema „Meşteşugurile tradiţio-nale–contribuţia acestora la conservarea patri-moniului cultural” organizată de Institutul Românpentru Drepturile Omului în colaborare cuAsociaţia pentru Naţiunile Unite din România,Asociaţia Family Forum şi Asociaţia Românăpentru Drepturile Femeii cu ocazia Zilei Europenea Patrimoniului (16 septembrie 2016)

Conferinţa cu tema „Obiectivele de DezvoltareDurabilă: Crearea unor blocuri pentru pace”logoul propus de Organizaţia Naţiunilor Unitepentru celebrarea din acest an a Zilei Interna-ţionale a Păcii şi organizată de Institutul Românpentru Drepturile Omului şi Asociaţia pentruNaţiunile Unite din România (21 septembrie2016)

Dezbatere privind Proiectul de Ordin pentruaprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrarea copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi amodalităţilor de aplicare a acestora, lansat deMinisterul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şiPersoanelor Vârstnice şi organizată de InstitutulRomân pentru Drepturile Omului în parteneriat cuAsociaţia pentru Naţiunile Unite din România,Asociaţia pentru Promovarea DrepturilorFamiliei–Family Forum, Liga IndependentăRomână pentru Drepturile Copilului şi Tânărului,Asociaţia Română pentru Libertate Personală şiDemnitate Umană, Asociaţia Română pentruApărarea Drepturilor Omului la Vărsta a Treia,Asociaţia Clubul de la Cheia şi Asociaţia Românăpentru Drepturile Femeii (22 septembrie 2016)

Simpozion cu tema „Diversitatea lingvistică-patrimoniul cultural al Uniunii Europene”,organizat cu ocazia Zilei Europene a Limbilor deInstitutul Român pentru Drepturile Omului,Asociaţia pentru Promovarea Drepturilor Familiei –Family Forum, Asociaţia Română pentru LibertatePersonală şi Demnitate Umană şi AsociaţiaRomână pentru Drepturile Femeii (26 septembrie2016)

„Multilingvismul şi înţelegerea interculturalăîn Uniunea Europeană” a fost tema mesei rotundeorganizată, de Institutul Român pentru DrepturileOmului în parteneriat cu Asociaţia pentruNaţiunile Unite din România şi Asociaţia Clubul


de la Cheia cu ocazia Zilei Europene a Limbilor(27 septembrie 2016)

Masă rotundă privind Proiectul lansat deMinisterul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şiPerosoanelor Vârstnice referitor la stabilireacontribuţiei lunare de întreţinere datorate deadulţii cu handicap asistaţi în centrele rezidenţialepublice pentru persoane adulte cu handicap sau desusţinătorii acestora şi a metodologiei de stabilirea nivelului acestei contribuţii, organizată de

Institutul Român pentru Drepturile Omului înparteneriat cu Asociaţia pentru Naţiunile Unite dinRomânia, Asociaţia Clubul de la Cheia, Asociaţiapentru Promovarea Drepturilor Familiei – FamilyForum, Asociaţia Română pentru LibertatePersonală şi Demnitate Umană, Asociaţia Românăpentru Drepturile Femeii, Liga IndependentăRomână pentru Drepturile Copilului şi Tânăruluişi Asociaţia Română pentru Apărarea DrepturilorOmului la Vărsta a Treia (29 septembrie 2016)

PARTICIPĂRI LA ALTE MANIFESTĂRI

A 90-a sesiune a Comitetului ONU pentrueliminarea discriminării (2–4 august 2016)

Dezbatere cu tema „Drepturi, Respect,Realitate: Europa valorilor în lumea de astăzi”,organizată de Agenţia pentru Drepturi Funda-mentale a Uniunii Europene(29.08.2016)

Conferinţa anuală a Institutului de DreptEuropean şi Adunarea generală, organizate înparteneriat cu Facultatea de Drept a Universităţiidin Ferrara (7-9 septembrie 2016)

Simpozion cu tema „Egalitatea de tratamentîntre lucrători şi lucrătoare. Aplicarea Directivei97/81/CE”, organizat de Asociaţia pentruPromovarea Drepturilor Familiei – Family Forumşi Asociaţia Română pentru Drepturile Femeii (16septembrie 2016)

Târgul lingvistic organizat de ReprezentanţaComisiei Europene în România cu membrii reţeleiEUNIC România – Reţeaua Institutelor Naţionalede Cultură din Uniunea Europeană cu ocazia ZileiEuropene a Limbilor (24 septembrie 2016)

Dezbatere privind Raportul naţional peproblematica discriminării pentru CongresulAcademiei Internaţionale de Drept Comparat,organizată de Asociaţia pentru Naţiunile Unite dinRomânia, cu participarea Family Forum, AsociaţiaRomână pentru Drepturile Omului la un MediuSănătos, Asociaţia Română pentru LibertatePersonală şi Demnitate Umană, Asociaţia Clubulde la Cheia, APADOR-CH şi Institutul Românpentru Drepturile Omului (27 septembrie 2016)

Date post:	22-Dec-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times