Dreptul proprietatii intelectuale

Otilia Calmuschi

Dreptul proprietãþii intelectuale

Curs universitar

Bucureºti,2004

© Toate drepturile asupra prezentei ediþii sunt rezervateEditurii Universitãþii Titu Maiorescu.

Orice reproducere, preluare parþialã sau integralã, prin orice mijloc a textului, este interzisã, aceasta fiind proprietatea

exclusivã a editorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiCALMUSCHI OTILIA

Dreptul proprietãþii intelectuale / OtiliaCalmuschi. - Bucureºti : Editura Universitãþii TituMaiorescu, 2004

ISBN 973-7963-49-0

347.77

Tehnoredactor: Paulina Ivãnuº

© Editura Universitãþii Titu Maiorescu, 2004Bucureºti, România

Str. Dionisie Lupu nr. 70, sector 1tel.: (004021) 330.21.42fax: (004021) 330.10.83

www.utm.ro

Curs universitar pentru învãþãmântul la distanþã ºi pentruforma de învãþãmânt � frecvenþã redusã

Dreptul proprietãþii intelectuale

Otilia Calmuschi

e d i t u r aunivers i tãþ i i

Titu Maiorescu

Cuprins

PARTEA I � DREPTUL PROPRIETÃÞII INDUSTRIALE

TITLUL 1CAPITOLUL 11. Consideraþii preliminare .................................................................... 13

1.1. Aspecte generale referitoare la dreptul de proprietateintelectualã ........................................................................................ 13

1.1.1. Dreptul de proprietate intelectualã, factor de dezvoltareºi progres ................................................................................................ 13

1.1.2. Noþiunea de proprietate intelectualã ºi componentele sale .... 131.1.3. Noþiunea de �proprietate� ....................................................... 15

1.2. Proprietatea industrialã. Noþiuni generale .................................... 161.2.1. Noþiunea ºi definirea proprietãþii industriale ........................... 161.2.2. Natura juridicã a drepturilor de proprietate industrialã ............ 171.2.3. Organul administraþiei publice centrale abilitat sã asigure

protecþia proprietãþii industriale ............................................................... 18

TITLUL 2Capitolul 2Invenþia brevetabilã .............................................................................. 19

2.1. Noþiunea juridicã de invenþie ....................................................... 192.2. Categorii de invenþii brevetabile ................................................... 192.3. Condiþiile de fond pozitive ale obiectului protecþiei invenþieibrevetabile ......................................................................................... 20

2.3.1. Noutatea ............................................................................... 212.3.2. Categorii de prioritãþi ºi regimul lor juridic .............................. 222.3.3. Activitatea inventivã .............................................................. 242.3.4. Aplicarea industrialã .............................................................. 24

2.4. Condiþiile de fond negative ale obiectului invenþiei brevetabile ..... 25

6 Otilia Calmuschi

CAPITOLUL 3Subiectele dreptului de proprietate industrialã asupra invenþiei ............. 26

3.1. Condiþii de fond ale subiectelor ................................................... 263.1.1. Subiecte primare, subiecte derivate ...................................... 26

3.2. Invenþiile de serviciu ................................................................... 273.2.1. Consideraþii generale ............................................................. 273.2.2. Categorii de invenþii de serviciu. Drepturile ºiobligaþiile pãrþilor ............................................................................. 29

CAPITOLUL 4Procedura administrativã de elaborare sau respingere a cereriide brevet .............................................................................................. 31

4.1. Înregistrarea cererii de brevet ...................................................... 314.2. Protecþia provizorie ..................................................................... 334. 3. Examinarea cererii de brevet (art. 25) ........................................ 344.4. Acordarea sau respingerea cererii de brevet ................................ 354.5. Retragerea cererii de brevet ........................................................ 364.6. Brevetarea în strãinãtate ............................................................. 37

CAPITOLUL 5Noþiunea. Conþinutul, caracterele juridice ºi limitele dreptuluisubiectiv de proprietate industrialã ....................................................... 38

5.1. Noþiunea ºi conþinutul .................................................................. 385.2. Caracterele juridice ..................................................................... 385.3. Limitele generale ale dreptului la exclusivitatea folosinþeiinvenþiei ºi limitele speciale prev. de art. 35 din Legea nr. 64/1991 ..... 395.4. Licenþa obligatorie. Caracterul ºi condiþiile de acordare ............... 43

CAPITOLUL 6Categorii de drepturi ºi obligaþii nãscute în legãturã cu invenþia ............ 46

6.1.Categorii de drepturi ..................................................................... 466.2. Drepturile titularului de brevet ...................................................... 466.3. Drepturile inventatorului care nu este titular de brevet ................. 476.4. Drepturile unitãþii care nu este titularã de brevet .......................... 48

CAPITOLUL 7Transmiterea drepturilor nãscute în legãturã cu invenþia ....................... 49

7.1. Sediul materiei, obiectul transmiterii, modalitãþide transmitere .................................................................................... 49

7Dreptul proprietãþii intelectuale

7.1.1. Sediul materiei ...................................................................... 497.1.2. Obiectul transmiterii .............................................................. 507.1.3. Modalitãþile de transmitere a drepturilor privind invenþia ........ 50

7.2. Contractul de cesiune ................................................................. 517.2.1. Noþiunea ............................................................................... 517.2.2. Clasificare ............................................................................. 517.2.3. Drepturi ce se transferã în patrimoniul cesionarului: .............. 517.2.4. Forma contractului de cesiune .............................................. 517.2.5. Condiþii de fond: .................................................................... 527.2.6. Efecte ................................................................................... 52

7.3. Contractul de licenþã ................................................................... 537.3.2. Noþiune ................................................................................. 537.3.2. Caractere juridice .................................................................. 547.3.4. Efectele contractului de licenþã ............................................. 557.3.5. Încetarea contractului ............................................................ 56

CAPITOLUL 8Apãrarea drepturilor privind invenþiile .................................................... 56

8.1. Modalitãþi administrative ............................................................. 568.2. Mijloace de drept civil ................................................................. 578.3. Mijloace de drept penal. .............................................................. 578.4. Proba faptelor incriminate ........................................................... 598.5. Soluþionarea cererilor .................................................................. 60

CAPITOLUL 9Stingerea drepturilor izvorâte din invenþii

9.1. Expirarea termenului de protecþie ................................................ 629.2. Decãderea titularului din drepturi ................................................. 639.3. Nulitatea brevetului ..................................................................... 639.4. Renunþarea titularului la brevetul de invenþii ................................ 639.5. Revocarea din oficiu a hotãrârilor O.S.I.M. .................................. 64

CAPITOLUL 10Realizãri tehnice cu caracter de noutate relativã. Know-how-ul ............ 65

10.1. Consideraþii preliminare ............................................................. 6510.2. Know-how-ul .............................................................................. 66

10.2.1. Definiþia ............................................................................... 6610.2.2. Elementele componente ale know-how-ului ......................... 66

8 Otilia Calmuschi

10.2.3. Caracterele know-how-ului ................................................... 6710.2.4. Mijloace de apãrare a drepturilor rezultate din know-how ..... 6810.2.5. Contractul de comunicare de know-how .............................. 69

TITLUL 3CAPITOLUL 11Marca ºi indicaþiile geografice .............................................................. 71

11.1. Consideraþii introductive ............................................................ 7111.2. Natura juridicã a mãrcii .............................................................. 7111.3. Definiþia mãrcii ºi caracterele ei ................................................. 7211.4. Deosebirea dintre marcã ºi alte semne distinctive ..................... 7311.5. Semne susceptibile de a constitui mãrci ................................... 7411.6. Funcþiile mãrcii .......................................................................... 7511.7. Categorii de mãrci ..................................................................... 76

CAPITOLUL 12 .................................................................................... 81Condiþii de fond ale protecþiei mãrcilor; Sisteme de dobândirea dreptului la marcã .............................................................................. 81

12.1. Condiþii de fond ale protecþiei mãrcilor ....................................... 8112.2. Sisteme de dobândire a dreptului la marcã ................................ 85

CAPITOLUL 13Subiectul dreptului la marcã. Procedura înregistrãrii mãrcilorºi drepturile conferite de marcã ............................................................ 87

13.1. Subiectul dreptului la marcã ...................................................... 8713.2. Procedura înregistrãrii mãrcilor .................................................. 88

13.2.1. Depozitul naþional reglementar ............................................ 8913.2.2. Examenul cererii de înregistrare ......................................... 8913.2.3. Înregistrarea mãrcii .............................................................. 90

13.3. Durata protecþiei, reînnoirea ºi modificarea înregistrãrii ............. 9113.4. Dreptul conferit de marcã ºi limitele sale ................................... 91

CAPITOLUL 14Transmisiunea dreptului la marcã ......................................................... 94

14.1. Consideraþii preliminare privind transmisiunea dreptuluila marcã ............................................................................................. 9414.2. Cesiunea voluntarã .................................................................... 9514.3. Cesiunea forþatã ........................................................................ 98


14.4. Contractul de licenþã ................................................................. 9814.5. Aportul mãrcii la capitalul social .............................................. 10214.6. Contractul de francizã ............................................................. 102

CAPITOLUL 15Apãrarea dreptului la marcã................................................................ 109

15.1. Opoziþia .................................................................................. 10915.2. Contestaþia .............................................................................. 11015.3. Contrafacerea .......................................................................... 11015.4. Concurenþa neloialã ................................................................. 112

CAPITOLUL 16Stingerea dreptului la marcã .............................................................. 115

16.1. Expirarea duratei de protecþie .................................................. 11516.2. Renunþarea titularului la dreptul sãu asupra mãrcii ................... 11516.3. Abandonul mãrcii ..................................................................... 11616.4. Caducitatea ............................................................................. 11616.5. Decãderea ............................................................................... 11616.6. Anularea înregistrãrii mãrcii ..................................................... 118

CAPITOLUL 17Indicaþiile geografice .......................................................................... 119

17.1. Importanþa indicaþiilor geografice ............................................. 11917.2. Precizãri terminologice ............................................................ 12017.3. Procedura înregistrãrii indicaþiilor geografice ........................... 121

TITLUL 4CAPITOLUL 18Creaþii de artã aplicatã. Desene industriale sau modele industriale ..... 123

18.1. Importanþa desenelor sau modelelor industriale ....................... 12318.2. Dubla naturã a desenelor ºi modelelor industriale .................... 12418.3. Sisteme de protecþie ............................................................... 12418.4. Noþiunea de desen industrial, model industrial ºi modelde utilitate ........................................................................................ 12618.5. Caracterele generale ale desenelor sau modelelor industrialece le conferã vocaþie la protecþie ..................................................... 127

10 Otilia Calmuschi

CAPITOLUL 19Subiectul protecþiei. Desenele sau modelele industrialede serviciu. Condiþii pentru protecþia desenelor sau modelelorindustriale .......................................................................................... 127

19.1. Subiectul protecþiei .................................................................. 12719.2. Desenele sau modelele industriale de serviciu ........................ 12819.3. Condiþii pentru protecþia desenelor ºi modelelor industriale ...... 12919.4. Înregistrarea ºi eliberarea titlului de protecþie ........................... 131

CAPITOLUL 20Drepturi ºi obligaþii nãscute în legãturã cu desenul saumodelul industrial ............................................................................... 134

20.1. Drepturile titularului certificatului de înregistrare ...................... 13420.2. Limitele în exercitarea drepturilor asupra desenelorsau modelelor industriale .................................................................. 13520.3. Transmisiunea drepturilor asupra desenelor sau modelelorindustriale ........................................................................................ 137

CAPITOLUL 21Apãrarea drepturilor asupra desenelor sau modelelor industriale. ........ 137

21.1 Mijloace de drept administrativ ................................................. 13721.2. Mijloace de drept civil ............................................................. 13921.3. Mijloace de drept penal ........................................................... 13921.4. Încetarea dreptului exclusiv de exploatare ............................... 140

PARTEA a II-a � DREPTURILE CONEXE DREPTULUIDE AUTOR ªI DREPTURI SUI-GENERIS

TITLUL 5Dreptul de autor ºi drepturile conexe dreptului de autor ºidrepturi sui-generis ............................................................................. 141

CAPITOLUL 1Consideraþii preliminare ...................................................................... 141

1.1. Noþiunea de drept de autor ........................................................ 1421.2. Natura juridicã a dreptului de autor ............................................ 142


CAPITOLUL 2Condiþiile cerute pentru protecþia operelor în cadrul dreptului de autor ... 143

2.1. Vocaþia la protecþie a operelor în cadrul dreptului de autor ........... 1432.2. Subiectele dreptului de autor ....................................................... 1452.3 Prezumþia calitãþii de autor ........................................................... 146

2.4. Pluralitatea de autori ...................................................................... 147

CAPITOLUL 3Obiectul dreptului de autor ................................................................. 149

3.1. Categorii de opere protejate ....................................................... 149

CAPITOLUL 4Conþinutul dreptului de autor ............................................................... 150

4.1. Drepturi morale ºi drepturi patrimoniale de autor ........................ 1504.1.1. Drepturile morale de autor ................................................... 1504.1.2. Drepturile patrimoniale de autor ........................................... 153

CAPITOLUL 5Limitele exercitãrii dreptului de autor ºi durata protecþiei .................... 158

5.1. Limitele exercitãrii dreptului de autor ......................................... 1585.2. Durata protecþiei drepturilor patrimoniale de autor ...................... 159

CAPITOLUL 6Modalitãþi de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor pe calecontractualã ....................................................................................... 161

6.1. Enumerare ................................................................................ 1616.2. Contractul de editare ................................................................. 1626.3. Contractul de reprezentare teatralã sau de execuþie muzicalã ... 1636.4. Contractul de închiriere ............................................................. 1646.5. Contractul de comandã ............................................................. 1646.6. Contractul de adaptare audiovizualã .......................................... 164

CAPITOLUL 7Drepturile conexe dreptului de autor ºi drepturi sui-generis ................. 165

7.1. Noþiune ..................................................................................... 1657.2. Titularii ºi conþinutul drepturilor conexe dreptului de autor .......... 165

CAPITOLUL 8 .................................................................................... 167Gestiunea colectivã a drepturilor patrimoniale de autor ºi a drepturilorconexe ............................................................................................... 167

12 Otilia Calmuschi

CAPITOLUL 9Apãrarea drepturilor de autor ºi a drepturilor conexe ........................... 169

9.1. Rãspunderea civilã .................................................................... 1699.2. Rãspunderea penalã .................................................................. 1709.3. Rãspunderea contravenþionalã .................................................. 170

Bibliografie selectivã ............................................................................. 173

TITLUL 1

CAPITOLUL 1

1. Consideraþii preliminare

1.1. Aspecte generale referitoare la dreptul de proprietateintelectualã

1.1.1. Dreptul de proprietate intelectualã, factor de dezvoltare ºi progresActivitatea creatoare a omului s-a constituit din toate timpurile ca un

factor decisiv în accelerarea progresului general al umanitãþii, fapt ce adeterminat în epoca modernã integrarea drepturilor de proprietate intelectualãîn ordinea juridicã a þãrilor civilizate.

În condiþiile actuale existenþa unor economii moderne orientate spre opiaþã liberã este de neconceput fãrã aportul unanim recunoscut al proprietãþiiintelectuale. Un exemplu edificator, în acest sens îl constituie integrareaproprietãþii intelectuale în sistemul Organizaþiei Mondiale a Comerþului(O.M.C.) creatã prin Convenþia de la Marrakech din 15 aprilie 1994, drepturileintelectuale fiind integrate astfel în noua concepþie privind schimburilecomerciale internaþionale, ce vizeazã construcþia unei societãþi modernebazatã pe organizarea pieþei în sistem concurenþial ce presupune ºi ocirculaþie liberã a valorilor intelectuale, fapt ce le-a propulsat datoritã creºteriiimportanþei lor, în contextul procesului de globalizare a pieþelor spre centrulinteresului mondial1.

1.1.2. Noþiunea de proprietate intelectualã ºi componentele saleÎn sensul art. 2 al Convenþiei de la Stockholm din 1967 prin care s-a

constituit Organizaþia Mondialã a Proprietãþii Intelectuale (O.M.P.I.),

1 Acordul de la Marrakech a fost ratificat de România prin Legea 133 publicatãîn M. Oficial nr. 360 din 27 dec. 1994.

14 Otilia Calmuschi

organizaþie cu caracter interguvernamental specializatã în cooperareainternaþionalã, prin proprietate intelectualã se înþeleg drepturile privind opereleliterare, artistice ºi ºtiinþifice, interpretãrile artiºtilor interpreþi ºi executanþi,fonogramele ºi emisiunile radiofonice, invenþiile din toate domeniile activitãþiiumane, descoperirile ºtiinþifice, desenele ºi modelele industriale, marca defabricã, marca de comerþ, marca de serviciu, numele ºi denumirile comerciale,protecþia împotriva concurenþei neloiale, precum ºi orice alte drepturi privindactivitatea intelectualã în domeniul industrial, ºtiinþific, literar ºi artistic.

Într-o formulare concisã proprietatea intelectualã cuprinde deci ansamblulregulilor prin care se realizeazã protecþia drepturilor de proprietate industrialã,a drepturilor de autor ºi a know-how-ului.

În legea nr. 202 din 13 noiembrie 2000 privind unele mãsuri pentruasigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadruloperaþiunilor de vãmuire,2 dreptul de proprietate intelectualã este definit astfel:dreptul de autor, drepturi conexe, dreptul asupra mãrcilor de produs sau deserviciu înregistrate, dreptul asupra desenelor ºi modelelor industriale, dreptulasupra indicaþiilor geografice, dreptul asupra brevetelor de invenþie, dreptulasupra certificatelor complementare de protecþie (art. 1).

Tehnica legislativã utilizatã este aceea a enumerãrii diferitelor categoriide drepturi subiective de proprietate intelectualã, enumerare enunþiativã ºinu limitativã întrucât una din transformãrile semnificative ale dreptului deproprietate intelectualã constã în extinderea protecþiei la obiecte carerãmâneau înainte în afara dreptului ºi care, prin importanþa lor îºi revendicãcu insistenþã vocaþia la protecþie. De exemplu programele de ordinator, noilesoiuri de plante ºi rase de animale3, topografii ale circuitelor integrate4 etc.

În cadrul proprietãþii intelectuale între cele douã mari domenii ce o compun �dreptul de autor ºi dreptul de proprietate industrialã, existã o serie de puncte decontact care justificã, cu toate cã sunt ºi unele deosebiri , reunirea lor în cadrulunei diviziuni unice a dreptului civil, dreptul proprietãþii intelectuale ºi anume 5:

- fondul comun de principii fundamentale;- legãtura indisolubilã între autor ºi opera de creaþie intelectualã, autorului

fiindu-i recunoscut un drept temporar de monopol de exploatare care rãspunde

2 M. Of.nr. 588 din 21.11.2000 modificatã prin ordonanþa nr. 59 din 22 august2002 (M. Of.nr. 643 din 30 august 2002)

3 Legea 255/1998 publicatã în M. Of., Partea I, nr. 525 din 31.12.1998.4 Legea nr. 16/1995 publicatã în M. Of., partea I, nr. 45 în 9.03.1995.5 Yolanda Eminescu, Tratat de proprietate industrialã, vol. I. ; Creaþii noi,

Bucureºti, Editura Academiei, 1982, p. 15.


necesitãþii de recompensare a autorului care reuºeºte sã se impunã prinidei noi în industrie sau prin originalitate în literaturã ºi artã;

- ambele tipuri de drepturi îºi au geneza în vechi privilegii regale.Nu mai puþin trebuie sã constatãm, s-a semnalat în doctrinã, cã aceastã

apropiere nu priveºte ansamblul drepturilor de proprietate industrialã. Evidentcã semnele distinctive cum ar fi mãrcile, numele ºi denumirile comerciale,indicaþiile geografice sunt mai legate de activitatea comercialã ºi rãspundunei nevoi specifice acestei forme de activitate iar creaþia inventivã sesitueazã la confluenþa dintre activitatea industrialã în sens larg ºi activitateaintelectualã.

Între cele douã mari domenii ale proprietãþii intelectuale se constatã de-asemenea ºi o serie de deosebiri semnificative cum ar fi:

- în domeniul proprietãþii artistice ºi literare personalitatea autorului estemai viguros conturatã. Astfel alãturi de monopolul de exploatare a operei aufost consacrate ºi alte numeroase prerogative reunite sub denumirea dedrepturi morale (de exemplu: dreptul de a decide sub ce nume va fi adusãopera la cunoºtinþa publicã; dreptul de a retracta opera; dreptul de a decidedacã, în ce mod ºi când va fi adusã opera la cunoºtinþa publicã, etc).

- exigenþele de ordin administrativ în domeniul proprietãþii industriale,prin care sã se ateste naºterea dreptului sunt mult mai mari ºi seconcretizeazã într-un titlu administrativ cum este de exemplu brevetul încazul invenþiilor sau certificatul de înregistrare în cazul mãrcilor sau în cazuldesenelor sau modelelor industriale. Dimpotrivã în cazul proprietãþii artisticeºi literare în sistemul continental dreptul se naºte independent de oriceformalitate administrativã;

- concurenþa în mediul industrial sau comercial este mult mai acerbãdecât în mediul artistic ºi literar ceea ce determinã diferenþe pe planulsancþiunilor aplicabile în cazul atingerii aduse drepturilor de proprietateintelectualã.

1.1.3. Noþiunea de �proprietate�Precizãm cã noþiunea de �proprietate� în cazul creaþiei intelectuale, bun

incorporal, nu se identificã cu noþiunea de �proprietate� ce priveºte bunuricorporale, astfel cum aceasta este definitã în art. 480 C.civ. ca drept real,exclusiv, absolut ºi perpetuu. Distincþia principalã priveºte caracterul limitatîn timp al protecþiei juridice a creaþiei intelectuale care prin natura sa nupoate fi perpetuã deoarece creaþiile intelectuale sunt destinate sã circuleliber ºi nestânjenit. Deci dreptul de proprietate intelectualã poartã asupra

16 Otilia Calmuschi

unui bun incorporal cu caracter temporar. Drepturile intelectuale nu se potdobândi prin prescripþie ºi nu pot fi sancþionate prin acþiunea în revendicare,conþinutul acestor drepturi îl formeazã monopolul exclusiv de exploatare.

1.2. Proprietatea industrialã. Noþiuni generale

1.2.1. Noþiunea ºi definirea proprietãþii industrialeArt. 1 pct.2 al Convenþiei de Uniune de la Paris6 pentru protecþia

proprietãþii industriale precizeazã cã protecþia proprietãþii industriale are caobiect brevetele de invenþii, modelele de utilitate, desenele ºi modeleleindustriale, mãrcile de fabricã sau de comerþ, mãrcile de serviciu, numelecomercial ºi indicaþiile de provenienþã sau denumirile de origine, precum ºireprimarea concurenþei neloiale. Proprietatea industrialã reuneºte, dupã cumse evidenþiazã din definiþie, drepturi cu caractere disparate care pot fi grupateîn patru categorii ºi anume:

- drepturi privind creaþii industriale noi, creaþii de fond cum ar fi de exempluinvenþiile;

- drepturi privind semnele distinctive cum ar fi mãrcile care se constituie camijloace de identificare a produselor sau serviciilor furnizate publicului care areastfel posibilitatea de a recunoaºte pe piaþã produsele ºi serviciile respective;

- drepturi privind creaþii de artã aplicatã destinate a personaliza obiecteleprintr-un element estetic cum sunt desenele ºi modelele industriale;

- mãsuri privind reprimarea concurenþei neloiale menite sã descurajezeorice acte de concurenþã industrialã sau comercialã contrare uzanþelor onestecum ar fi de exemplu inducerea în eroare a publicului asupra naturii produsuluisau modului sãu de fabricaþie sau acte destinate a discredita un concurent etc.

Cursurile universitare definesc proprietatea industrialã ca instituþiejuridicã ºi ca drept subiectiv dupã exigenþele definiþiilor din dreptul civil astfel7:

6 Convenþia de la Paris pentru apãrarea proprietãþii industriale din 26 martie1883, convenþie revizuitã succesiv la Bruxelles 1900, Washington 1914, Haga1925, Londra 1934, Lisabona 1958, Stocholm 1967, convenþie ratificatã pentruprima datã în România în forma revizuitã la Washington, în 1920 pentru ca apoiprin Decretul nr. 427/1963 (publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 19.10.1963) ºiprin Decretul nr. 1177/1968 (publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6.01.1969) sãse ratifice aderarea la toate celelalte forme revizuite ale Convenþiei de la Paris.

7 L. Mihai, Invenþia, Bucureºti, Ed. Universul Juridic, 2002, p. 72 ºi urm.


- ca instituþie juridicã, prin proprietate industrialã se înþelege ansamblulnormelor care reglementeazã raporturile privitoare la creaþiile intelectualeaplicabile în industrie precum ºi la semnele distinctive ale unei asemeneaactivitãþi;

- ca drept subiectiv, proprietatea industrialã reprezintã posibilitatearecunoscutã de lege titularului, persoanã fizicã sau persoanã juridicã de afolosi în exclusivitate o creaþie intelectualã aplicabilã în industrie sau un semndistinctiv ale unei asemenea activitãþi industriale.

1.2.2. Natura juridicã a drepturilor de proprietate industrialãÎn literatura de specialitate au fost avansate o succesiune de opinii

privind natura juridicã a drepturilor de proprietate industrialã. Într-o primãperioadã drepturile de creaþie industrialã au fost considerate ca drepturi deproprietate, opinie criticatã pentru ca dreptul de proprietate industrialãdatoritã caracterului sãu imaterial nu întruneºte atributele clasice aledreptului de proprietate (jus utendi, jus fruendi ºi jus abutendi) ºi nici nueste susceptibil de dreptul de urmãrire ºi dreptul de preferinþã. O altã teorieeste aceea a drepturilor intelectuale potrivit cãreia drepturile subiectiveconsacrate în dreptul roman trebuie completate ºi cu drepturile intelectualepe lângã categoriile clasice cunoscute ºi anume drepturi personale,obligaþionale ºi reale.

Literatura de specialitate francezã a considerat drepturile de proprietateindustrialã ca �drepturi de clientelã� caracterizate printr-un monopol exclusivde exploatare, titularul putând opune dreptul sãu �erga omnes�. Drepturilede clientelã ar reprezenta în aceastã concepþie, o a treia grupã de drepturipatrimoniale alãturi de drepturile reale ºi cele de creanþã. Teoria drepturilorde clientelã a suscitat o serie de rezerve considerându-se cã ea sefundamenteazã exclusiv pe funcþia dreptului de proprietate industrialã dea cuceri clientela pentru un bun material cum este invenþia sau cu ajutorulunui bun material cum ar fi marca sau numele comercial, când în modfiresc � trebuie relevat conþinutul acestor drepturi. În aceastã ultimã opticãdrepturile de proprietate industrialã constituie un drept de proprietateincorporalã, calificare care se considerã validatã atât de legislaþie cât ºide jurisprudenþã.

18 Otilia Calmuschi

1.2.3. Organul administraþiei publice centrale abilitat sã asigure protecþiaproprietãþii industriale8

Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci (O.S.I.M.) este organul despecialitate al administraþiei publice centrale în subordinea Guvernului cuautoritate unicã pe teritoriul României în asigurarea protecþiei proprietãþiiindustriale. O.S.I.M.-ul elaboreazã ºi supune spre aprobare Guvernului,strategia dezvoltãrii protecþiei proprietãþii industriale în România9 ºi aplicãpolitica Guvernului în domeniu. Acest organ exercitã în principal urmãtoareleatribuþii:

- înregistreazã ºi examineazã cererile din domeniul proprietãþii industriale,elibereazã titluri de protecþie care conferã titularilor drepturi exclusive peteritoriul României;

- este depozitarul registrelor naþionale ale cererilor depuse ºi al registrelornaþionale ale titlurilor de protecþie acordate;

- editeazã ºi publicã Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã înRomânia ºi Revista Românã de Proprietate Industrialã;

- atestã ºi autorizã consilierii în domeniul proprietãþii industriale10;- acordã la cerere asistenþã de specialitate ºi îndeplineºte orice alte

atribuþii în domeniul proprietãþii industriale care decurg din dispoziþiile legaleîn vigoare ºi din acordurile internaþionale la care România este parte;

- pentru sprijinirea brevetãrii în strãinãtate a invenþiilor româneºti, poatealoca o parte din veniturile încasate11.

Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci este condus de un director generalnumit prin decizie a primului-ministru.

8 Hotãrârea nr. 573 privind organizarea ºi funcþionarea Oficiului de Statpentru Invenþii ºi Mãrci publicatã în M.Of.nr. 345 din 11 sept.1998.

9 Strategia naþionalã în domeniul Proprietãþii Intelectuale (2003 � 2007)Bucureºti, Edit. OSIM.

10 O.G.nr. 66/2000 privind organizarea ºi exercitarea profesiei de consilieriîn proprietate industrialã publicatã în M. Oficial, Partea I, nr. 758 din 17.10.2002

11 Normele nr. 242/1999, privind sprijinirea brevetãrii în strãinãtate ainvenþiilor româneºti, emise de O.S.I.M., publicate în M. Of., partea I, nr. 115 din16.03.2000

TITLUL 2

CAPITOLUL 2

Invenþia brevetabilã

2.1. Noþiunea juridicã de invenþie

Nu existã o definiþie legalã a invenþiei în Legea privind brevetele deinvenþie nr. 64/1991 republicatã în 200212 care împreunã cu Regulamentulde aplicare13 constituie actul normativ de bazã pe plan intern privind invenþiabrevetabilã. În Legea 62/1974 abrogatã prin Legea nr. 64/1991 se defineainvenþia în art. 10, într-o terminologie neunitarã ºi ambiguã, invenþia fiindconsideratã fie o creaþie ºtiinþificã sau tehnicã fie o soluþie tehnicã. Definiþiaa fost criticatã în literatura juridicã precizându-se în mod exact cã o creaþieºtiinþificã fãrã indicarea unei aplicaþiuni concrete nu poate fi calificatã cainvenþie.14 În aceste condiþii doctrinei i-a revenit sarcina de a defini invenþiautilizând noþiuni extrinseci legii. Considerãm cã invenþia poate fi definitã cafiind creaþia intelectualã ce reprezintã soluþia concretã a unei probleme tehniceaplicabilã în industrie. Noþiunea de �industrie� este utilizatã lato sensu ºipresupune atât industria cât ºi agricultura, prestãrile de servicii ca ºi activitateacomercialã. Cât priveºte invenþia brevetabilã ea nu este definitã în lege carestabileºte însã condiþiile concrete de brevetabilitate care trebuie rigurosîndeplinite pentru ca invenþia sã aibã vocaþie la protecþie.

2.2. Categorii de invenþii brevetabile

Dupã obiectul invenþiei conform art. 7 din lege, un brevet poate fi acordatpentru orice invenþie având ca obiect un produs sau un procedeu.

12 Republicatã în M. Of. nr. 340 din 22 mai 2002.13 Publicat în M. Of. nr. 348 din 22 mai 2003.14 Yolanda Eminescu, Op. cit., p. 40

20 Otilia Calmuschi

Invenþiile din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile, dacã se referã la:- un material biologic din mediul natural sau produs prin orice procedeu

tehnic, chiar dacã înainte se producea în naturã;- plante sau animale, dacã realizarea tehnicã a invenþiei nu se limiteazã

la un anumit soi de plante sau o anumitã rasã de animale;- un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic ºi un produs,

altul decât un soi de plante sau o rasã de animale, obþinutã pe aceastã cale;- un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu

tehnic, inclusiv secvenþa sau secvenþa parþialã a unei gene, chiar dacãstructura acelui element este identicã cu structura unui element natural.

Produsul nou este un corp determinat, bine conturat cu o compoziþiesau o structurã particularã ce îl diferenþiazã de alte corpuri. Produsul noupentru a fi brevetabil trebuie sã constituie, conform art. 19 din lege o singurãinvenþie sau un grup de invenþii legate între ele de asemenea naturã încâtsã formeze un singur concept inventiv general.

Procedeul sau mijlocul reprezintã agenþii, organele, procedeele careconduc la obþinerea fie a unui rezultat fie a unui produs.

Aºadar procedeul se distinge de produs nu printr-o formã anume ci prinefectul tehnic urmãrit a fi realizat prin aplicarea sa. Exemplul curent care sedã în literaturã este acela al brichetei. Astfel douã produse identice ca structurãfizicã (bricheta) pot constitui douã invenþii distincte de procedeu dacã la obrichetã efectul tehnic este producerea flãcãrii iar la cealaltã brichetã efectultehnic îl constituie eliminarea unui gaz lacrimogen.

Dupã stadiul tehnicii invenþia brevetabilã poate fi de pionier sau obiºnuitã.Invenþiile brevetabile în funcþie de gradul de complexitate mai pot fi clasificateîn invenþii simple care au un singur obiect care poate fi un produs sau unprocedeu ºi în invenþii complexe care presupun utilizarea conjugatã a mai multorelemente sau mijloace, de exemplu un procedeu ºi aparatura necesarã elaborãriiinvenþiei. În funcþie de subiectul protecþiei distingem între invenþia liberã creatãde inventatori independenþi ºi invenþia de serviciu creatã de un salariat.

2.3. Condiþiile de fond pozitive ale obiectului protecþiei invenþieibrevetabile

Fãrã a defini invenþia brevetabilã legea precizeazã condiþiile specialepentru eliberarea brevetului, necesar a fi îndeplinite cumulativ. Astfel potrivitart. 7 un brevet poate fi acordat cu condiþia ca invenþia sã fie nouã, sãimplice o activitate inventivã ºi sã fie susceptibilã de aplicare industrialã.


2.3.1. NoutateaSistemul protecþiei, potrivit dispoziþiilor legale este fundamentat pe

conceptul de noutate absolutã în timp ºi în spaþiu, apreciat în raport destadiul tehnicii mondiale. Astfel, potrivit art. 8 o invenþie este nouã dacã nueste cuprinsã în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii, definit de lege cuprindetoate cunoºtinþele care au devenit accesibile publicului printr-o descrierescrisã sau oralã, prin folosire sau prin orice alt mijloc, pânã la data depozituluicererii de brevet de invenþie sau a prioritãþii recunoscute. Noþiunea de �public�nu include persoanele legal sau contractual obligate a pãstra secretulinformaþiilor ce le deþin în legãturã cu invenþia, cum ar fi de exempluexaminatorii din cadrul O.S.I.M. care analizeazã invenþia pentru care s-acerut protecþia.

Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, conþinutul cererilor depuse laO.S.I.M. ºi al cererilor internaþionale sau europene desemnând România,aºa cum acestea au fost depuse, care au o datã de depozit sau de prioritaterecunoscutã, anterioarã datei depozitului cererii de brevet de invenþie sau aprioritãþii recunoscute. Nu este exclusã, brevetabilitatea oricãrei substanþesau compoziþii cuprinse în stadiul tehnicii pentru utilizarea acesteia saupentru o utilizare specificã în cadrul unei metode pentru tratamentul corpuluiuman sau animal, prin chirurgie sau terapie sau în cadrul oricãrei metode dediagnosticare practicate pe corpul uman sau animal, dacã utilizarea sa încadrul acestei metode nu este cuprinsã în stadiul tehnicii.

Criteriul cu ajutorul cãruia se apreciazã noutatea este efectul tehnicnou care nu putea fi prevãzut dinainte ºi care este determinant pentru stabilireanoutãþii potrivit ºi practicii O.S.I.M.

Faptele de naturã a face invenþia publicã se numesc anterioritãþi. Îndoctrinã15 în cadrul noþiunii generale de anterioritate se distinge între divulgare,care emanã de la autorii invenþiei ºi anterioritatea în sens restrâns caz încare comunicarea publicã a invenþiei emanã de la un terþ. Pentru a fidistructivã de noutate, anterioritatea trebuie sã fie certã cât priveºte existenþaºi data, suficientã pentru a permite unui om de specialitate executareainvenþiei, omogenã sã se refere deci la o singurã invenþie sau la un grup deinvenþii care formeazã un singur concept inventiv general, ºi publicã decisusceptibilã de a fi cunoscutã de public în þarã sau în strãinãtate. Probaanterioritãþii revine persoanei care o invocã, contestând noutatea invenþiei

15 Yolanda Eminescu, Legea brevetelor de invenþii, Bucureºti, Editura LuminaLex, 1993, p. 62 ºi urm.

22 Otilia Calmuschi

ºi care poate utiliza orice mijloace de probã. Anterioritãþile pot consta deexemplu în brevete elaborate având ca obiect aceeaºi invenþie, cereri debrevete publicate, articole de specialitate etc. Cercetarea anterioritãþiloreste nelimitatã în timp ºi spaþiu. Conform art. 9 din lege, divulgarea invenþieinu este luatã în considerare dacã a intervenit în intervalul de 6 luni înainteadatei de depozit a cererii de brevet ºi dacã rezultã direct sau indirect caurmare a:

a) unui abuz evident în privinþa solicitantului saub) faptului cã solicitantul a expus invenþia într-o expoziþie

internaþionalã oficialã sau oficial recunoscutã, organizatã înstatele pãrþi la tratatele ºi convenþiile internaþionale la careRomânia este parte.

Noutatea se apreciazã la momentul constituirii depozitului naþionalreglementar. Aprecierea noutãþii poate fi posibilã ºi la un moment anteriorconstituirii depozitului prin invocarea unei prioritãþi.

2.3.2. Categorii de prioritãþi ºi regimul lor juridicPrioritãþile care pot fi invocate pentru a se stabili data faþã de care se

apreciazã noutatea sunt: prioritatea de depozit naþional reglementar, prioritateaunionistã ºi prioritatea de expoziþie.

2.3.2.1. prioritatea de depozit naþional reglementar. Art. 14 din legestabileºte cã cererea de brevet de invenþie conþinând datele de identificarea solicitantului, însoþitã de descrierea invenþiei, de revendicãri ºi, dacã estecazul, de desene explicative, toate redactate în limba românã, se depune laO.S.I.M. ºi constituie depozitul naþional reglementar. Conform art. 17depozitul cererii conferã un drept de prioritate cu începere de la data acestuiasau de la data prioritãþii invocate ºi recunoscute faþã de orice alt depozitprivind aceeaºi invenþie având o datã de depozit sau de prioritate ulterioarã.Cererea de brevet de invenþie se înscrie în Registrul Naþional al cererilor debrevet depuse, fiind secrete pânã la momentul publicãrii datelor din acestregistru în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã.

2.3.2.2. prioritatea unionistã este reglementatã în art. 20 din lege careprevede cã persoana, sau succesorul sãu în drepturi, care a depus o cererede brevet de invenþie, model de utilitate ori certificat de utilitate într-un statparte la Convenþia de la Paris pentru protecþia proprietãþii industriale saupentru un membru la Organizaþia Mondialã a Comerþului beneficiazã, pentru


a efectua depunerea unei cereri de brevet, pentru aceeaºi invenþie, de undrept de prioritate pe o perioadã de 12 luni calculatã de la data de depozit aprimei cereri. Textul legal transpune o normã cu caracter unionist dinConvenþia de la Paris (art. 4) fiind extinsã ºi la normele din anexa 1 C aAcordului de la Marrakech ce se referã la drepturile de proprietate intelectualãlegate de comerþ (T.R.I.P.S.).

Dreptul de prioritate16 se întemeiazã pe o ficþiune deoarece recunoaºtetimp de 12 luni, ca datã a cererilor de brevet depuse în orice þarã a Uniuniide la Paris sau parte la Convenþia de la Marrakech ulterior unui prim depozitefectuat, data primului depozit . Înlãuntrul termenului de prioritate de 12 luninu se poate stabili valabil o posesie anterioarã ºi personalã în favoarea unuiterþ. Trãsãturile definitorii ale prioritãþii unioniste constau:

- o primã cerere de brevet poate fi depusã în þãrile Uniunii ºi în þara carepoate fi alta decât þara de origine dacã nu existã o interdicþie în acest sens;

- dreptul de prioritate se naºte de la data primului depozit naþional reglementar;- soarta anterioarã a primului depozit nu influenþeazã soarta dreptului

de prioritate;- cererea posterioarã trebuie sã aibã ca obiect aceeaºi invenþie.Prioritatea poate fi recunoscutã ºi pentru o cerere care revendicã sau

ar fi putut revendica prioritatea unei cereri anterioare la o datã de înregistrareulterioare datei de expirare a termenului de prioritate, dar nu mai mult dedouã luni de la data expirãrii acestui termen, cu plata taxei legale, dacã:

- o cerere expresã este formulatã în acest sens;- cererea este formulatã în termen;- cererea prezintã motivele pentru care termenul de prioritate nu a fost

respectat;- O.S.I.M.-ul constatã cã au fost depuse toate diligenþele pentru

depunerea cererii ulterioare, sau cã nerespectarea termenului nu a fostintenþionatã.

Dacã solicitantul cererii de brevet de invenþie invocã un drept de prioritatecare aparþine altei persoane, pentru recunoaºterea prioritãþii este necesarãdepunerea la O.S.I.M. în maximum 3 luni de la invocarea prioritãþii a uneiautorizaþii din partea cedentului din care sã rezulte cã solicitantul are dreptulsã invoce prioritatea primului depozit, O.S.I.M.-ul urmând sã hotãrascã întermen de 6 luni de la data de depozit.

16 Otilia Calmuschi, Cooperarea internaþionalã în domeniul proprietãþiiindustriale, Bucureºti, Edit. Academiei, 1990, p. 31 ºi urm.

24 Otilia Calmuschi

2.3.2.3. Prioritatea de expoziþie este reglementatã în art. 21 din legecare stabileºte cã prioritatea poate fi invocatã într-o cerere de brevet deinvenþie, ca urmare a expunerii obiectului invenþiei într-o expoziþieinternaþionalã oficialã sau oficial recunoscutã, organizatã în statele membreale Convenþiei de la Paris ºi Organizaþiei Mondiale a Comerþului ºi esterecunoscutã de la data introducerii acestuia în expoziþie cu condiþia ca ocerere de brevet de invenþie sã fie depusã în termen de 6 luni de la dataintroducerii obiectului invenþiei în expoziþie.

Prin aceastã dispoziþie se permite expunerea în expoziþie a unor invenþii,fãrã ca aceasta sã fie consideratã distructivã de noutate cu consecinþa cãnoutatea invenþiei se apreciazã la data expunerii invenþiei în expoziþie ºi nula data constituirii depozitului naþional reglementar.

Prioritatea unionistã ºi cea de expoziþie se invocã odatã cu depunereacererii de brevet sau cel mai târziu în termen de douã luni de la aceastãdatã, cu plata taxei legale, nerespectarea termenului conducând lanerecunoaºterea prioritãþii invocate.

2.3.3. Activitatea inventivãCea de a doua condiþie de brevetabilitate se considerã îndeplinitã conform

art. 10 din lege dacã invenþia implicã o activitate inventivã deci dacã pentruo persoanã de specialitate ea nu rezultã în mod evident din cunoºtinþelecuprinse în stadiul tehnicii.

O invenþie, conform Regulamentului de aplicare a legii se considerã cãnu implicã o activitate inventivã dacã se constatã folosirea evidentã demijloace cunoscute, o combinaþie de caracteristici care rezultã în mod evidentdin stadiul tehnicii sau o selecþie evidentã dintr-un numãr de posibilitãþicunoscute. Folosirea evidentã de mijloace cunoscute presupune soluþiiposibile care decurg firesc pentru o persoanã de specialitate în domeniu,invenþia nu diferã de stadiul cunoscut al tehnicii decât prin utilizarea unormijloace echivalente, o nouã utilizare folosind proprietãþi deja cunoscute,înlocuirea într-un dispozitiv cunoscut a unui material cu alt material recentdescoperit etc. O definiþie a activitãþii inventive concisã ºi riguros exactã afost datã în doctrina francezã în care se precizeazã cã activitatea inventivãexistã când tehnica curentã este depãºitã în principiile, în mijloacele derealizare sau în rezultatele obþinute.

2.3.4. Aplicarea industrialãCea de a treia condiþie de brevetabilitate este prevãzutã în art. 11 din lege

care stabileºte cã o invenþie este susceptibilã de aplicare industrialã dacã obiectul


sãu poate fi realizat sau utilizat cel puþin într-unul din domeniile industriale,inclusiv în agriculturã. Aplicarea industrialã reprezintã posibilitatea ca invenþiasã fie aplicatã repetat în oricare din domeniile vieþii economice ºi sociale.

Aplicarea trebuie sã fie evidentã chiar dacã este posibilã în viitor pentrucã altfel s-ar restrânge sfera invenþiilor brevetabile prin excluderea invenþiilorde perspectivã. Nu poate avea aplicabilitate industrialã invenþia care are caobiect un dispozitiv sau un procedeu a cãrui presupusã funcþionare este înmod evident contrarã legilor fizice, cum ar fi un mecanism de tip perpetuummobile. Caracterul industrial exclude din categoria invenþiilor brevetabilecreaþiile estetice întrucât invenþia prin obiectul ei trebuie sã se situeze îndomeniul industrial, ºi de asemenea descoperirile ºtiinþifice întrucât invenþiaeste o realizare susceptibilã de o aplicare industrialã ce trebuie sã aibã unefect tehnic nou.

2.4. Condiþiile de fond negative ale obiectului invenþiei brevetabile

Legea brevetelor de invenþie stabileºte o serie de condiþii negative privindobiectul invenþiei brevetabile în prezenþa cãrora pentru creaþia intelectualãrespectivã nu se acordã brevet de invenþii. Astfel potrivit art. 12 nu se acordãbrevet de invenþie pentru:

a) invenþiile a cãror exploatare comercialã este contrarã ordinii publicesau bunelor moravuri, inclusiv cele dãunãtoare sãnãtãþii ºi vieþii persoanelor,animalelor sau plantelor ºi care sunt de naturã sã aducã atingeri gravemediului, cu condiþia ca aceastã excludere sã nu depindã numai de faptulcã exploatarea este interzisã printr-o dispoziþie legalã. De altfel Camera deRecurs a Oficiului European de brevete a admis ca principiu al ordinii publiceapãrarea mediului;

b) soiurile de plante ºi rasele de animale;c) procedeele esenþial biologice pentru obþinerea plantelor sau animalelor;d) invenþiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formãrii ºi

dezvoltãrii sale, precum ºi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale,inclusiv secvenþa sau secvenþa parþialã a unei gene. Dispoziþia dã cursDirectivei europene din 6 iulie 1998 art. 61 ºi art. 17 din Codul de Proprietateintelectualã francez care interzice clonajul ºi modificarea identitãþii germinale.Potrivit art. 13 din Lege nu sunt considerate invenþii în sensul legii:

a) descoperirile, teoriile ºtiinþifice ºi metodele matematice;b) creaþiile estetice;

26 Otilia Calmuschi

c) planurile, principiile ºi metodele în exercitarea de activitãþi mentale,în materie de jocuri sau în domeniul activitãþilor economice, precum ºiprogramele de calculator;

d) prezentãrile de informaþii.

CAPITOLUL 3

Subiectele dreptului de proprietate industrialã asupra invenþiei

3.1. Condiþii de fond ale subiectelor

3.1.1. Subiecte primare, subiecte derivateSoluþia unei probleme tehnice ca ºi modul concret de a o rezolva este

prin natura ei strâns legatã de persoana fizicã, singura care poate fi autorulunei invenþii. În principiu, conform art. 3 din lege dreptul la protecþie, deci labrevetul de invenþie aparþine inventatorului sau succesorului sãu în drepturi.În literatura juridicã se distinge între subiectele primare ºi subiectele derivateale protecþiei.17 Subiectele primare sunt persoanele titulare directe alebrevetului eliberat de O.S.I.M. în urma declanºãrii procedurii administrative.Pot fi subiecte primare ºi alte persoane fizice sau juridice decât inventatorulºi anume:

- moºtenitorii autorului;- persoana cãreia inventatorul i-a transmis acest drept;18

- invenþiilor realizate în condiþiile art. 5 lit. a din lege, de un inventatorsalariat,19 sau în temeiul art. 5 alin.2 din lege pe baza unui contract de cercetare.

Subiectele derivate sunt persoanele care dobândesc brevetul printransmiterea acestuia de la un titular anterior care poate fi subiectul iniþial,primar, sau un alt subiect derivat.

17 A. Petrescu, L. Mihai, Drept de proprietate industrialã , Universitatea dinBucureºti, 1987, p. 61

18 Conform Art. 14 din lege nu numai dreptul la brevet dar ºi dreptul laacordarea brevetului poate fi transmis, caz în care subiectul protecþiei deºi nueste autor al invenþiei e implicã direct în procedura administrativã de eliberare abrevetului, chiar în lipsa vocaþiei la protecþie.

19 Ar fi fost mai indicat sã se întrebuinþeze în lege menþiunea de angajator ºinu aceea de �unitate�.


Invenþia poate fi realizatã de un inventator individual sau împreunã demai mulþi inventatori. În aceastã ultimã situaþie suntem în prezenþacoautoratului reglementat în art. 4 din lege care precizeazã cã fiecare dintreaceºtia au calitatea de coautor al invenþiei, iar dreptul aparþine în comunacestora. Coautori sunt numai persoanele care au desfãºurat împreunã oactivitate inventivã, ce se departajeazã net de persoanele al cãror aport aconstat numai într-un ajutor tehnic de specialitate, în calitate de executanþia unor indicaþii. Coautoratul este un principiu voluntar ºi se concretizeazãîntr-o înþelegere între autori ce se depune odatã cu cererea de brevet sauulterior acestui moment, în formã autenticã. În caz de neînþelegere între autori,coautoratul poate fi decis prin hotãrâre judecãtoreascã, la cererea pãrþii careinvocã aceastã calitate. Fãrã a fi o ipotezã de ºcoalã aceeaºi invenþie poatefi creatã de mai multe persoane independent una, de alta caz în care dreptulde brevet aparþine aceleia care a depus o cerere de brevet a cãrei datã dedepozit este cea mai veche, iar dacã o prioritate a fost recunoscutã, aparþinepersoanei a cãrei cerere de brevet are cea mai veche datã de prioritate (art.4 alin.2). Dispoziþiile sunt aplicabile numai cu condiþia publicãrii, conformlegii, a documentaþiei privind cererea sau, dupã caz, cea privind brevetul avânddata de depozit sau de prioritate recunoscutã cea mai veche.

3.2. Invenþiile de serviciu20

3.2.1. Consideraþii generaleÎn funcþie de persoana titularã a protecþiei, invenþiile pot fi �libere� sau

�de serviciu�. Statisticile mondiale evidenþiazã cã în peste 80% din soluþiilenoi ce întrunesc condiþiile legale pentru a fi brevetate sunt implicate ºi unitãþileîn care inventatorul îºi desfãºoarã activitatea profesionalã. Este un aspectobiectiv ºi în mare parte generalizat al actului de creaþie din domeniulproprietãþii industriale întrucât complicarea condiþiilor de realizare a uneiinvenþii plaseazã inventatorul într-o poziþie de dependenþã faþã de mijloacelemateriale ºi tehnice ale unitãþii. Aceste împrejurãri obiective au determinatfie o reglementare cu caracter derogator de la regula cu valoare de principiupotrivit cu care dreptul la brevetul de invenþie aparþine inventatorului sau

20 Otilia Calmuschi , Inventatorul salariat ºi regimul juridic al creaþiei sale ,Studii de drept românesc, 2000, nr. 3-4.

28 Otilia Calmuschi

succesorului sãu în drepturi, în cadrul general al protecþiei invenþiilor prinbrevet, soluþie promovatã în dreptul francez ºi de legiuitorul român în legeanr. 64/1991 republicatã în 2002, fie o consacrare legislativã distinctivã subforma unei legi speciale cu caracter autonom ca de exemplu legea germanãprivind invenþiile de serviciu.

Reglementarea invenþiilor de serviciu în majoritatea legislaþiilor naþionaleevidenþiazã o opticã comunã ºi anume aceea a unei recompensãri echitabileatât a creaþiei în sine care aparþine inventatorului cât ºi a invenþiei efectuatãde unitate asociatã cu riscul material pe care aceasta ºi-l asumã. S-a renunþatîn acest mod atât la monopolul exclusiv al statului21 asupra invenþiei realizatecât ºi o reconsiderare a poziþiei sociale a inventatorului, acest salariat deexcepþie care aparþine unei categorii restrânse ºi privilegiate de salariaþi. Înanaliza reglementãrii privind invenþiile de serviciu din art. 5 din lege se impuncâteva precizãri cu caracter general ºi anume:

- dispoziþiile legale referitoare la invenþia de serviciu au în vedere calitateade salariat a inventatorului, noþiune care nu este definitã în Legea brevetelorde invenþie ci în Codul muncii (art. 10). Astfel salariatul este persoana fizicãobligatã sã presteze munca pentru ºi sub autoritatea unui angajator �persoanã fizicã sau persoanã juridicã � în schimbul salariului, în temeiulcontractului individual de muncã. Orice alt raport juridic de muncã decâtcontractul individual de muncã nu naºte calitatea de salariat ºi deci, înconcluzie nu intrã sub incidenþa dispoziþiilor art. 5 din lege, colaboratorii,militarii activi, militarii în termeni sau membrii cooperatori;

- cât priveºte domeniul de aplicare, dispoziþiile art. 5 din lege vizeazã,exclusiv invenþiile brevetabile aºadar de exemplu inovaþiile ca ºi know-how-ulfac obiectul unui regim contractual prin care pãrþile de comun acord, stabilescdrepturile ºi obligaþiile ce le revin;

- o altã consideraþie de ordin general se referã la precizarea privindcaracterul supletiv sau imperativ al dispoziþiilor art. 5. Din examinareadispoziþiilor legale, rezultã cã acestea au un caracter supletiv ºi nu imperativdin moment ce dreptul la brevetul de invenþie aparþine unitãþii (art. 5, lit.a)sau salariatului (art. 5, lit.b) �în lipsa unei prevederi contractuale maiavantajoase�. Pârghiile asupra cãrora trebuie acþionat prin intermediul

21 Legea invenþiilor ºi inovaþiilor nr. 62 din 1974 abrogatã prin legea nr. 64/1991 stabilea în Art. 14 situaþiile în care titular al brevetului nu putea fi decât oorganizaþie socialistã în temeiul legii, desemnatã de ministere sau alte organecentrale.


clauzelor contractuale �mai avantajoase� nu privesc schimbarea devoluþiuniiproprietãþii asupra invenþiei realizate în condiþiile art. 5 din lege care arputea fi sursa unor interpretãri abuzive sau a unor presiuni administrative, ciîn principiu repartiþia avantajelor ºi recompensarea inventatorului;

- având în vedere dubla apartenenþã a invenþiilor de serviciu situate laconfluenþa dintre dreptul muncii ºi dreptul de proprietate industrialã apreciemcã reglementarea acestei categorii distincte de invenþii îºi are locul în legeaprivind brevetele de invenþii sub forma unor dispoziþii cu caracter generalcare sã constituie regimul juridic minimal ce se completeazã cu clauzelecontractuale convenite de pãrþile interesate ºi cu dispoziþiile dreptului munciiprivind alte aspecte cum ar fi de exemplu detaºarea, transferul salariatuluiîn cursul realizãrii invenþiei, încetarea contractului de muncã ºi mai alesnoþiunea de salariat.

3.2.2. Categorii de invenþii de serviciu. Drepturile ºi obligaþiile pãrþilorArt. 5 din lege consacrã, din punctul de vedere al titularului de brevet, o

împãrþire bipartitã ºi anume o primã categorie o formeazã:- invenþiile realizate de salariat în executarea unui contract de muncã

ce prevede o misiune inventivã încredinþatã în mod explicit, care corespundecu funcþiile sale (art. 5 lit.a), invenþii care în lipsa unei prevederi contractualemai avantajoase pentru inventatorul salariat sunt brevetate pe numele unitãþii,adicã pe numele angajatorului � persoanã fizicã sau persoanã juridicã;

- invenþiile care rezultã dintr-un contract de cercetare, caz în care înlipsa unei clauze contrare, dreptul la brevetul de invenþie aparþine unitãþiicare a comandat cercetarea (art. 5 alin.2). se poate constata cã în acestedouã ipoteze una din condiþii este misiunea inventivã încredinþatã în modexplicit salariatului. În aceastã primã categorie de invenþii de serviciu,inventatorul ºi unitatea au obligaþia reciprocã sã se informeze în scris asupracreãrii ºi stadiului realizãrii invenþiei ºi sã se abþinã de la orice divulgare.Încãlcarea obligaþiei de a informa atrage rãspunderea persoanei vinovate(art. 5 alin.3 ºi 4).

În cazul invenþiilor pentru care o unitate este îndreptãþitã la eliberareabrevetului, aceasta are obligaþia ca în termen de 60 de zile de la data cândsalariatul a informat în scris unitatea asupra redactãrii descrierii invenþiei,sã depunã la O.S.I.M. , cererea de brevet. În cazul când termenul de decãderede 60 de zile nu a fost respectat, în lipsa altei convenþii între pãrþi, dreptul laacordarea brevetului de invenþie, aparþine salariatului, în condiþiile prevãzutede art. 5 lit.b. De asemenea unitatea are obligaþia de a informa inventatorul

30 Otilia Calmuschi

asupra stadiului examinãrii cererii de brevet în cadrul O.S.I.M., precum ºiasupra rezultatelor aplicãrii invenþiei. Inventatorul are obligaþia sã acorde, lacererea titularului de brevet asistenþã tehnicã pe bazã de contract, pentrupunerea în aplicare a invenþiei (art. 44 din lege).

În cazul invenþiilor reglementate de art. 5 lit.a inventatorul beneficiazãde o remuneraþie suplimentarã stabilitã prin contract iar în cazul invenþiilorde serviciu reglementate de art. 5 alin.2 inventatorul are dreptul la oremuneraþie suplimentarã stabilitã prin act adiþional la contract. Drepturilepatrimoniale ale inventatorului salariat în aceste cazuri se stabilesc în funcþiede efectele economice ºi/sau sociale rezultate din exploatarea brevetuluisau în funcþie de aportul economic al invenþiei (art. 37 din lege). Remuneraþiasuplimentarã ca ºi criteriile de stabilire a cuantumului acesteia îºi au izvorulîn lege, precizare importantã, întrucât în aceste condiþii inventatorul poatepretinde ºi obþine remuneraþia suplimentarã chiar în lipsa unei clauze expreseinseratã în contractul sãu individual de muncã.

Cea de a doua categorie a invenþiilor de serviciu este reglementatã înart. 5 lit.b din lege, caz în care dreptul la brevet aparþine salariatului fãrã caacesta sã aibã inseratã în contractul sãu individual de muncã o misiuneinventivã încredinþatã în mod explicit22, dacã invenþiile au fost realizate:

- în exercitarea funcþiei sale;- în domeniul activitãþii unitãþii;- cu ajutorul unitãþii fie prin cunoaºterea sau folosirea tehnicii ori

mijloacelor specifice ale unitãþii sau ale datelor existente în unitate, fie cuajutorul material al unitãþii;

- dacã unitatea nu a depus la O.S.I.M. cererea de brevet în cazulinvenþiilor reglementate de art. 5 lit.a sau art. 5 alin.2 din lege.

Condiþiile nu se cer întrunite în mod cumulativ fiind suficientã încadrarearealizãrii invenþiei într-o singurã ipotezã. În acest caz dreptul la brevetul deinvenþie aparþine salariatului �în lipsa unei prevederi contractuale contrare�,clauzã care poate fi inseratã în contractul individual de muncã al salariatuluicu semnificaþia unei cesiuni a dreptului la brevet consimþitã de salariat înfavoarea unitãþii.

22 N.Puºcaº, Invenþiile salariaþilor , Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2002, p. 201.


Unitatea are un drept de preferinþã la încheierea unui contract privindinvenþia realizatã de salariat, ce trebuie exercitat în termen de trei luni de laoferta salariatului (art. 5 alin. fin. din lege). Oferta salariatului trebuie sã fierealã, serioasã , fermã, neviciatã ºi completã.23 În lipsa acordului privindpreþul contractului acesta urmeazã sã fie stabilit de instanþele judecãtoreºti.Dacã unitatea nu îºi exercitã dreptul sãu de opþiune în termenul stabilit,care este un termen de decãdere, invenþia devine �liberã�.

Aceastã a doua categorie de invenþii de serviciu, este o categorieintermediarã între invenþiile de serviciu propriu zise ºi invenþiile libere.

Exercitarea de cãtre unitate a dreptului sãu de preferinþã nu trebuieconsiderat ca un act unilateral prin care unitatea este abilitatã de lege sã-ºiatribuie singurã dreptul de proprietate asupra invenþiei ci doar ca manifestareaunei opþiuni. Atribuirea efectivã a dreptului de proprietate asupra invenþieidin aceastã categorie nu poate fi decât rezultatul unui acord de voinþãmanifestat de pãrþile contractului de cesiune, salariatul ºi unitatea. Preþulnu constituie o condiþie de atribuire a proprietãþii asupra invenþiei. Înconsecinþã dezacordul pãrþilor cât priveºte cuantumul sau formele pe carele poate îmbrãca preþul nu poate fi invocat pentru refuzul de încheiere acontractului. Legea românã se referã în acest caz la �preþ� evitând sã-lcalifice, spre deosebire de legea francezã care prevede cã �salariatul trebuiesã obþinã un just preþ�.

CAPITOLUL 4

Procedura administrativã de elaborare sau respingere

a cererii de brevet

4.1. Înregistrarea cererii de brevet

Înregistrarea cererii de brevet (art. 14 ºi urm.) ce se finalizeazã cupublicarea acesteia constituie prima etapã a procedurii administrative ce sedesfãºoarã în cadrul O.S.I.M. în vederea eliberãrii brevetului. Cererea de brevet

23 R.Popescu, În legãturã cu dreptul de preferinþã al unitãþii la încheiereaunui contract privind invenþia salariatulu sãui, �Dreptul� nr. 9/1995, p. 31

32 Otilia Calmuschi

de invenþie conþine datele de identificare ale solicitantului considerat a fipersoana îndreptãþitã la acordarea brevetului, este semnatã de acesta24 ºi sedepune direct la Registratura generalã O.S.I.M. personal, prin poºtã sau înformã electronicã sau prin mijloace electronice. Cererea este însoþitã dedescrierea invenþiei, de revendicãri ºi dacã este cazul, de desene explicative.În conþinutul cererii, mai pot fi incluse: datele de identificare ale mandataruluiautorizat desemnat de solicitant,25 revendicarea unei prioritãþi, referire la ocerere de brevet anterioarã, înregistratã într-un stat parte la Convenþia de laParis, sau la un membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului, indicareaexpresã a dorinþei solicitantului privind publicarea cererii sau la examinareade fond care constituie cea de a doua etapã a procedurii de brevetare.

Descrierea constã în expunerea invenþiei, aºa cum aceasta esterevendicatã, astfel încât problema tehnicã ºi soluþia acesteia sã poatã fiînþelese de o persoanã de specialitate, ( Regula 14 lit.e din Regulament). Încazul în care lipseºte o parte a descrierii, în scopul atribuirii datei de depozitaceasta poate fi depusã ulterior (art. 15, alin. 5 din lege).

Întinderea protecþiei conferitã prin brevet este determinatã de conþinutulrevendicãrilor, descrierea ºi desenele invenþiei servind la interpretarea acestora(art. 33 lit.b alin. 2).

Revendicãrile ºi desenele privind invenþia pot fi depuse ºi în termen de2 luni de la data de depozit a cererii de brevet.

Revendicãrile se bazeazã pe descriere ºi trebuie sã defineascã obiectulprotecþiei solicitate prin caracteristicile tehnice ale invenþiei (Regula 16 dinRegulament) .

Dacã invenþia se referã la un microorganism la care publicul nu a avutacces, solicitantul trebuie sã dovedeascã printr-un act cã, anterior datei dedepozit a cererii de brevet de invenþie sau a datei prioritãþii recunoscute

24 Art. 9 al legii brevetelor de invenþii din 1967 reglementa categoria invenþiilorde întreprindere, brevetul fiind acordat organizaþiilor socialiste în condiþiile încare nu se putea determina activitatea creatoare a unor persoane fizicedeterminate. Aceastã categorie de invenþii fãrã autor nu este recunoscutã delegislaþia actualã fiind de altfel contrarã ansamblului reglementãrilor sale cât ºicerinþelor europene.

25 Mandatarul autorizat este consilierul în proprietate industrialã careîndeplineºte condiþiile prevãzute în Ordonanþa Guvernului nr. 66/2000 privindorganizarea ºi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã,publicatã în M. Of.nr. 758 din 17 oct.2000.


microorganismul a fãcut obiectul unui depozit la o autoritate de depozitinternaþionalã.

Invenþia trebuie sã fie expusã în descriere, revendicãri ºi desene suficientde clar, complet ºi corect, din punct de vedere ºtiinþific ºi tehnic, astfelîncât o persoanã de specialitate din domeniu sã o poatã realiza (art.18).

Data de depozit este data la care au fost înregistrate la O.S.I.M. cerereaîn care se solicitã explicit sau implicit acordarea unui brevet de invenþie,indicaþii care sã permitã stabilirea identitãþii solicitantului, descrierea invenþieiintegralã sau parþialã. Cererea de brevet de invenþie se înscrie în RegistrulNaþional al cererilor de brevet depuse, datele nefiind publice. Depozitul naþionalreglementar se considerã constituit ºi conferã un drept de prioritate numaidupã ce se depune toatã documentaþia prevãzutã de art. 14, în limba românã,cu îndeplinirea condiþiilor de formã impuse de lege. Aºadar legea distingeîntre data de depozit, dupã care numai în urma verificãrilor întreprinse,depozitul cererii produce efectele unui depozit naþional reglementar (art. 16)singurul care are ca efect recunoaºterea prioritãþii de depozit faþã de oricealt depozit privind aceleaºi invenþii (art. 17).

Cererile pentru care a fost constituit depozitul naþional reglementar, suntpublicate dupã expirarea unui termen de 18 luni de la data de depozit saudacã a fost recunoscutã o prioritate, de la data acestei prioritãþi. Excepþieface conþinutul cererilor ce privesc invenþiile create pe teritoriul Românieiconsiderate secrete de stat, cãrora li se atribuie acest regim de cãtre instituþiileîn drept pentru apãrarea naþionalã ºi pentru pãstrarea siguranþei naþionalecu susþinerea solicitantului ºi acordarea unei compensaþii materiale acestuiade cãtre instituþia care a atribuit caracter de secret de stat. Acest caracterînceteazã numai prin hotãrâre a aceloraºi instituþii.

O.S.I.M. pãstreazã caracterul secret atribuit de instituþiile în drept documentelordepuse (art. 42). Cererile de brevet de invenþii declarate secrete de stat vor puteafi publicate în termen de 3 luni de la data încetãrii acestui regim.

La cererea unei persoane fizice sau juridice îndreptãþite, publicarea sepoate face într-un termen mai scurt de 18 luni. Publicarea cererii semenþioneazã în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã ºi poate fi însoþitãde un raport de documentare.

4.2. Protecþia provizorie

Cererea de brevet de invenþie publicatã dupã expirarea unui termen de18 luni de la data de depozit sau a prioritãþii recunoscute (art. 23) conferã

34 Otilia Calmuschi

titularului un drept exclusiv de exploatare ºi îi asigurã acestuia , provizoriu,o protecþie similarã cu cea conferitã de brevet, cu excepþia cazurilor în carecererea de brevet de invenþie a fost respinsã, retrasã sau declaratã ca fiindretrasã (art. 34). Instituþia protecþiei provizorii se justificã întrucât dupãpublicare, invenþia, devine accesibilã publicului ºi în principiu, o persoanãde specialitate o poate realiza ºi exploata întrucât titularului nu i s-a acordatîncã, printr-o hotãrâre rãmasã definitivã ºi irevocabilã, brevetul de invenþii.

Deºi legea conferã titularului protecþiei provizorii un drept exclusiv deexploatare, similar cu cel conferit de brevet, trebuie sã constatãm totuºi cãacest efect are un caracter atenuat întrucât titularul protecþiei provizorii nupoate introduce o acþiune în contrafacere, nefiind încã titular de brevet.

4. 3. Examinarea cererii de brevet (art. 25)

Constituie cea de a doua etapã a procedurii de brevetare ºi poate ficerutã la data de depozit, ori în termen de 30 de luni de la aceastã datã.Pentru cererile de brevet de invenþii declarate secrete de stat, examinareapoate fi cerutã la data de depozit a cererii sau în termen de 3 luni de laîncetarea acestui regim dar nu mai târziu de 30 de luni înainte de expirareaduratei de 20 de ani de protecþie a brevetului.

O.S.I.M.-ul examineazã în aceastã fazã urmãtoarele aspecte:- dacã solicitantul este o persoanã fizicã sau juridicã strãinã cu domiciliul

sau sediul în afara teritoriului României, care poate beneficia de dispoziþiilelegii române, în condiþiile tratatelor ºi convenþiilor internaþionale privind invenþiile,la care România este parte (art. 6). Cât priveºte apatrizii aceastã categoriepoate beneficia de dispoziþiile legii române dacã au domiciliul în România sauau domiciliul în strãinãtate cu condiþia sã nu se contravinã convenþiilorinternaþionale la care România este parte sau pe bazã de reciprocitate;

- dacã cererea de brevet ºi documentele însoþitoare sunt redactate înlimba românã ºi îndeplinesc condiþiile de formã cerute de lege (art. 14-16);

- dacã descrierea, revindecãrile ºi desenele sunt suficient de clare,complete ºi corecte (art. 18);

- dacã prioritãþile invocate sunt justificate prin acte de prioritate ºi suntdepuse în termenele stabilite de lege (art. 17, 20-22);

- dacã cererea de brevet se referã numai la o singurã invenþie sau la ungrup de invenþii ce formeazã un singur concept inventiv general (art. 19).Cererea care nu îndeplineºte aceastã condiþie, poate fi divizatã de solicitant,din proprie iniþiativã sau la cererea O.S.I.M.;


- dacã invenþia este brevetabilã ºi nu face parte din categoria creaþiilorintelectuale pentru care nu se acordã brevet (art. 12) sau care nu suntconsiderate invenþii în sensul legii (art. 13);

- dacã sunt îndeplinite condiþiile de fond pozitive ale invenþiei brevetabile(art. 7-10):

� noutate,� activitate inventivã,� aplicare industrialã.Aceastã a doua fazã a procedurii de brevetare se finalizeazã printr-un

raport de examinare a cererii de brevet.

4.4. Acordarea sau respingerea cererii de brevet

În faza finalã a procedurii de brevetare O.S.I.M. � ul hotãrãºte pe bazaraportului de examinare a cererii de brevet de invenþie, în termen de 18 lunide la data când s-a solicitat examinarea, acordarea brevetului de invenþiesau respingerea cererii de brevet de invenþie cu condiþia ca acestea sã nu fifost retrase de cãtre solicitant sau declarate ca fiind retrase.

Respingerea în tot sau în parte a cererii de brevet de invenþie estedecisã în urmãtoarele cazuri:

- obiectul cererii nu este brevetabil;- nu sunt respectate condiþiile pozitive ºi condiþiile negative ale obiectului

protecþiei;- nu sunt respectate condiþiile pentru ca persoana interesatã sã poatã fi

reprezentatã printr-un mandatar (art. 41);- neplata taxelor în cuantumul ºi la termenele prevãzute de lege;- cererea a fost consideratã retrasã;- s-a solicitat respingerea cererii de brevet în cazul în care se constatã

cã dreptul la brevet aparþine unei alte persoane decât solicitantul (art. 65alin. 2 lit. c);

- solicitantul, altul decât inventatorul, nu a fãcut dovada în termenullegal cã este îndreptãþit la acordarea brevetului;

- nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet de invenþie în vedereaacordãrii brevetului fie la data de depozit, ori în termen de 30 de luni de laaceastã datã.

Menþiunea hotãrârii de acordare a brevetului sau de respingere a cereriise publicã în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectualã în termen de 60 dezile ºi va avea efect începând cu aceastã datã.

36 Otilia Calmuschi

4.5. Retragerea cererii de brevet

Solicitantul poate cere în scris ºi în mod expres retragerea cererii debrevet dacã:

- inventatorii nu au fost declaraþi în termen de 18 luni de la data solicitãriiexaminãrii în fond;

- solicitantul nu a dat curs notificãrilor O.S.I.M. privind forma revendicãrilor,descrierii ºi desenelor;

- dacã înaintea acordãrii brevetului de cãtre O.S.I.M. se constatã, prin hotãrârejudecãtoreascã, cã dreptul la brevet aparþine altei persoane decât solicitantul,persoana îndreptãþitã poate depune o nouã cerere iar cererea iniþialã esteconsideratã de O.S.I.M. ca retrasã începând cu data de depozit a noii cereri;

- solicitantul nu a depus revendicãrile ºi desenele în termen de douãluni de la data de depozit a cererii de brevet, cu plata taxei legale.

Toate hotãrârile luate de O.S.I.M. sunt motivate ºi se înscriu în RegistrulNaþional al cererilor de brevet de invenþie în termenele ºi condiþiile stabilitede Regulament ºi se comunicã solicitantului.

În cazul decesului pãrþii interesate sau al dizolvãrii persoanei juridice,procedura administrativã se suspendã pânã la comunicarea la O.S.I.M. asuccesorului în drepturi.

Pânã la comunicarea hotãrârilor, O.S.I.M. � ul poate proceda din oficiu larevocarea hotãrârilor sale pentru neîndeplinirea condiþiilor legale precum ºipentru orice eroare materialã. Pânã ce O.S.I.M. �ul constatã pe baza unordovezi temeinice cã solicitantul, altul decât inventatorul, nu este îndreptãþit laacordarea brevetului de invenþie, se poate proceda la amânarea comunicãriihotãrârii luate, fãrã a depãºi un termen de 6 luni de la data acesteia.

Brevetul de invenþie este eliberat de directorul general al O.S.I.M, în temeiulhotãrârii de acordare a acestuia. Data eliberãrii brevetului de invenþie este datala care menþiunea eliberãrii este publicatã în Buletinul Oficial de ProprietateIndustrialã. Brevetele se înscriu în Registrul Naþional al brevetelor de invenþii.

Durata de protecþie a unui brevet de invenþie este de 20 ani cu începere dela data de depozit. Pentru produsele medicamentoase sau produsele fitosanitarebrevetate se poate obþine o protecþie suplimentarã, în condiþiile legii26.

26 Durata de protecþie a brevetului de soi, acordat de OSIM noilor soiuri deplante din toate genurile ºi speciile este de 25 ani termen ce curge de la dataeliberãrii brevetului de soi. Pentru un nou soi de plantã se elibereazã brevetul desoi, dacã acesta este : nou, distinct, omogen, stabil ºi poartã o denumire genericãpentru a permite identificarea acestuia. Legea nr. 255 privind protecþia noilorsoiuri de plante publicatã în M.Of. nr. 525 din 31 decembrie 1998.


Brevetul este titlul juridic, eliberat de cãtre stat prin organul sãu despecialitate, cu competenþã exclusivã pe teritoriul României prin caretitularului i se recunoaºte un drept exclusiv de exploatare asupra invenþieisale. În doctrinã brevetul este considerat, prin monopolul pe care îl conferã,un mecanism juridic de incitare a cercetãrii � dezvoltãrii ºi care este înprincipiu un efect direct ºi specific al brevetului.

Brevetul naþional este esenþialmente temporar producându-ºi efectelepe teritoriul þãrii unde a fost eliberat27 . Cât priveºte efectele brevetului, înliteratura juridicã se considerã cã acesta este constitutiv de drepturi deºiunii autori susþin opinia caracterului declarativ al efectelor actului administrativinvocându-se instituþia protecþiei provizorii reglementatã de art. 34 din lege,care la o examinare atentã nu infirmã caracterul constitutiv de drepturi abrevetului.

Astfel de exemplu titularul protecþiei provizorii nu poate introduce oacþiune în contrafacere condiþionatã de existenþa unui brevet valabil ºi esteîn aceste condiþii mai vulnerabil sub aspectul apãrãrii drepturilor sale.

4.6. Brevetarea în strãinãtate

Art. 43 din lege prevede în mod expres, ca primã exigenþã, cã brevetareaîn strãinãtate a invenþiilor create de persoanele fizice române pe teritoriulRomâniei se face numai dupã înregistrarea cererii de brevet la O.S.I.M. Încazul invenþiilor ce constituie secret de stat brevetarea în strãinãtate seface cu aprobarea instituþiilor care le-au atribuit acest caracter. În vedereabrevetãrii în strãinãtate, solicitanþii îndreptãþiþi pot beneficia de sprijin financiar.Brevetarea în strãinãtate se aduce la cunoºtinþa O.S.I.M. de cãtre persoanelecare au creat invenþia sau de cãtre succesorii acestora. Condiþiile în care sepoate obþine sprijinirea brevetãrii în strãinãtate sunt prevãzute în Normelenr. 242/1999 emise de O.S.I.M., modificate în 2000.28

27 Excepþia de la regula teritorialitãþii o constituie brevetul european care odatã eliberat, constituie un fascicol de brevete naþionale. Brevetul european afost instituit prin Convenþia de la München din 1973. România a aderat laConvenþia de la München privind eliberarea brevetelor europene din 5 octombrie1973, precum ºi la Actul de revizuire al acestei convenþii din 29 noiembrie 2000,prin Legea nr. 611/2002 publicatã în M. Of. Partea I,nr. 844 din 22.11.2002.

28 Publicate în M.Of., partea I, nr. 115 din 16.03.2000

38 Otilia Calmuschi

CAPITOLUL 5

Noþiunea. Conþinutul, caracterele juridice ºi limitele dreptuluisubiectiv de proprietate industrialã

5.1. Noþiunea ºi conþinutul

Noþiunea ºi conþinutul dreptului subiectiv de proprietate industrialã esteprevãzut în art. 33 din lege care precizeazã cã brevetul de invenþie conferãtitularului sãu un drept exclusiv de exploatare pe întreaga duratã de protecþiea acestuia. Este cel mai important drept de proprietate industrialã recunoscuttitularului de brevet.

În literatura juridicã se distinge între latura pozitivã a dreptului, constituitãdin dreptul de exploatare a invenþiei ºi latura negativã care constã în dreptul laexclusivitatea exploatãrii,29 distincþie nereþinutã de lege întrucât exploatareainvenþiei exercitatã de titularul brevetului este întotdeauna exclusivã.

Dreptul la exclusivitatea exploatãrii constituie posibilitatea juridicãrecunoscutã titularului de brevet de a opune în mod absolut tuturor celorlaltepersoane de a efectua, fãrã consimþãmântul sãu, acte prevãzute expres delege. Aceste acte sunt: fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzareasau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare sau vânzãrii, în cazulîn care obiectul brevetului este un produs. În cazul în care obiectul brevetuluieste un procedeu este exclusivã de asemenea utilizarea procedeului, precumºi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul produsului obþinutdirect prin procedeul brevetat. Dacã obiectul brevetului se referã la un materialbiologic, exclusivitatea exploatãrii se extinde asupra oricãrui material derivat,pe baza celui brevetat. Dacã obiectul brevetului îl constituie un produsconþinând o informaþie geneticã, exclusivitatea exploatãrii se extinde asupraoricãrui alt material, în care produsul este încorporat ºi în care informaþiageneticã este conþinutã.

5.2. Caracterele juridice

Monopolul de exploatare recunoscut titularului de brevet este un dreptpatrimonial, absolut, transmisibil, temporar ºi teritorial. Exploatarea invenþiei,

29 L. Mihai, op. cit., p. 99 ºi urm.


ca laturã pozitivã a dreptului de proprietate industrialã, distinsã în doctrinã,este un drept real, purtând asupra unui bun incorporal cu prerogativeleconsacrate în dreptul civil acestei categorii de drepturi ºi anume jus utendi,fruendi ºi abutendi.

5.3. Limitele generale ale dreptului la exclusivitatea folosinþeiinvenþiei ºi limitele speciale prev. de art. 35 din Legea nr. 64/1991

Sub acest aspect distingem între limitele generale ºi limitele speciale.Limitele generale se referã la faptul cã exclusivitatea poate fi invocatã numaipe perioada de valabilitate a brevetului de 20 de ani ºi a doua limitã generalãconstã în recunoaºterea exclusivitãþii care poate fi opusã de cãtre titularulbrevetului numai pe teritoriul României. Cât priveºte limitele speciale, eleconstau în actele prevãzute în art. 33 dar care nu sunt considerate încãlcãria monopolului de exploatare precizate de lege, ºi anume:

a) art. 35 lit.a folosirea invenþiilor în construcþia ºi în funcþionareavehiculelor terestre, aeriene, precum ºi la bordul navelor sau ladispozitivele pentru funcþionarea acestora, aparþinând statelormembre ale tratatelor ºi convenþiilor internaþionale privindinvenþiile, la care România este parte când aceste vehiculesau nave pãtrund pe teritoriul României, temporar sau accidental,cu condiþia ca aceastã folosire sã se facã exclusiv pentrunevoile vehiculelor sau navelor. Aceastã limitã este identificatãîn doctrinã ºi sub denumirea de �imunitatea� navelor ºiaeronavelor ºi constituie o transpunere în legislaþia naþionalã adispoziþiilor art. 5 ter din Convenþia de la Paris. Oportunitateaunei asemenea reglementãri este dictatã de asigurarea libereicirculaþii a vehiculelor terestre sau aeriene ºi a navelor. Condiþiilece se cer îndeplinite sunt: vehiculul sau nava sã aparþinã unuistat membru ale tratatelor ºi convenþiilor internaþionale la careRomânia este parte; invenþia sã fie brevetatã în România;invenþia sã fie folositã exclusiv pentru nevoile vehiculului saunavei respective care a pãtruns pe teritoriul României temporarsau accidental;

b) art. 35 lit.b consacrã dreptul de folosire personalã anterioarã ºidispune cã nu constituie o încãlcare a monopolului de exploatare,actele prevãzute la art. 33 efectuate de cãtre o persoanã carea aplicat obiectul brevetului de invenþii sau cel al cererii de

40 Otilia Calmuschi

brevet, aºa cum a fost publicatã, ori a luat mãsuri efective ºiserioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bunã credinþãpe teritoriul României, independent de titularul acesteia, cât ºiînainte de constituirea unui depozit naþional reglementar privindinvenþia sau înainte de data de la care curge termenul deprioritate recunoscutã; în acest caz invenþia poate fi folositã încontinuare de acea persoanã, în volumul existent la data dedepozit sau a prioritãþii recunoscute ºi dreptul la folosire nupoate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracþiunedin patrimoniul afectat exploatãrii invenþiei.

Dreptul de folosire personalã anterioarã se prezintã ca o aplicare aprincipiului drepturilor dobândite cu bunã credinþã ºi a prevederilor art. 4 dinConvenþia de la Paris.

Dispoziþia vizeazã ipoteza creerii aceleiaºi invenþii de cãtre douã saumai multe persoane diferite în mod independent, posibilitate practicã perfectposibilã întrucât ideea care stã la baza unei soluþii noi poate apãrea la maimulte persoane, în locuri diferite ºi fãrã a avea cunoºtinþã una de alta.30 Ceadintâi persoanã care va depune o cerere de brevet ºi va constitui depozitulnaþional reglementar va deveni titularã de brevet. Cealaltã sau celelaltepersoane care au aplicat cu bunã credinþã soluþia sau au luat mãsuri efectiveºi serioase în vederea aplicãrii ei mai înainte de constituirea depozituluinaþional reglementar al persoanei titularã de brevet vor putea folosi încontinuare invenþia în volumul existent la data depozitului naþionalreglementar dar dreptul de folosire nu va putea fi transmis decât cu patrimoniulpersoanei ori cu o fracþiune din patrimoniul afectat exploatãrii invenþiei.Condiþia impusã de titularul legal este deci existenþa unei soluþii identicepromovatã de una sau mai multe persoane prin cercetãri independente dintrecare numai una este titularã de brevet. Evident cã �mãsurile efective ºiserioase în vederea aplicãrii� trebuie sã aibã o anumitã consistenþã care sãfacã certã posibilitatea unei exploatãri efective;

c) art. 35 lit.c se referã la efectuarea unor acte prevãzute în art.33 care nu constituie încãlcãri ale drepturilor titularului de brevetºi anume producerea sau dupã caz folosirea invenþiei exclusivîn cadru privat ºi în scop necomercial. Evident legiuitorul aavut în vedere respectarea finalitãþii drepturilor de proprietateindustrialã ºi anume aceea a unei informãri care sã rãmânã

30 A. Petrescu, L. Mihai, op. cit. , p. 15


strict în cadru privat ºi în scop necomercial, întrucât monopolulexclusiv nu trebuie sã constituie un obstacol excesiv îndesfãºurarea unei activitãþi de cercetare;

d) art. 35 lit. d constituie de asemenea o limitare a dreptuluiexclusiv, comercializarea sau oferirea spre vânzare pe teritoriulRomâniei a acelor exemplare de produs, al titularului, a acelorexemplare de produs, obiect al invenþiei care au fost vânduteanterior de titularul de brevet sau cu acordul expres. Textullegal are în vedere dreptul de folosire a invenþiei ca urmare aepuizãrii dreptului asupra obiectului invenþiei brevetate, textpreluat din dreptul francez ºi consacrat în l.613-6 din Codulproprietãþii intelectuale din Franþa. Teoria epuizãrii dreptului deproprietate industrialã pe care se fundamenteazã aceastãlimitare a fost elaboratã în doctrina germanã, nefiind iniþialacceptatã de doctrina francezã ºi în final transpusã în legislaþiafrancezã de proprietate industrialã. Se considerã în acest cazcã punerea în circulaþie a produsului protejat semnificã o cesiunea dreptului exclusiv al titularului de brevet cu privire la produsulconcret protejat, titularul brevetului nemaifiind îndreptãþit sãinvoce dreptul sãu exclusiv epuizat. În dreptul român aplicareatextului legal are drept consecinþã cã, dupã înstrãinarea cu titluoneros de cãtre însuºi titularul brevetului, a produsului brevetatactele ulterioare de comercializare sau de oferire spre vânzarea produsului în care este încorporatã invenþia realizatã peteritoriul României, de cãtre subdobânditorii produsului nuconstituie contrafacere;

e) art. 35 lit.e consacrã, ca limitare, dreptul de folosinþã personalãulterioarã, o consecinþã a decãderii din drepturi a titularului debrevet. Aºadar textul legal permite folosirea cu bunã credinþãsau luarea de mãsuri efective ºi serioase de folosire a invenþiei,de cãtre terþi în intervalul de timp dintre decãderea din drepturia titularului de brevet ºi revalidarea brevetului.

În acest caz invenþia poate fi folositã în continuare de acea persoanã,în volumul existent la data publicãrii menþiunii revalidãrii, ºi dreptul de folosirenu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizeazã invenþiaori cu o fracþiune din patrimoniul care este afectat exploatãrii invenþiei.

Decãderea din drepturi a titularului de brevet este reglementatã în art.45 alin. 2 care stabileºte cã pe întreaga duratã de valabilitate a brevetului de

42 Otilia Calmuschi

invenþie titularul datoreazã anual taxe de menþinere în vigoare a brevetului,care pot fi plãtite ºi anticipat pentru o perioadã care nu poate depãºi 4 ani.Neplata acestor taxe atrage decãderea titularului din drepturile decurgânddin brevet, care se înregistreazã în Registrul Naþional al brevetelor de invenþieºi se publicã în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã. Totuºi art. 38 dinlege prevede cã în cazul decãderii din drepturi a titularului de brevet, acestapoate cere la O.S.I.M. revalidarea brevetului pentru motive justificate, întermen de 6 luni de la data publicãrii decãderii. În termen de 60 de zile de laînregistrare O.S.I.M. hotãtãºte asupra cererii de revalidare, sub condiþiaplãþii taxei legale. Menþiunea revalidãrii se publicã în Buletinul Oficial deProprietate Industrialã în termen de 30 de zile de la rãmânerea definitivã ºiirevocabilã a hotãrârii.

Aceastã limitare a exclusivitãþii exploatãrii invenþiei este situatã dupãeliberarea brevetului ºi consacrã ipoteza terþului care luând act de publicareahotãrârii de decãdere din drepturi a titularului de brevet, începe sã exploatezeinvenþia cãzutã în domeniul public sau sã ia mãsuri efective ºi serioase defolosire a invenþiei între intervalul de timp dintre decãderea din drepturi atitularului de brevet ºi revalidarea brevetului. În acest caz invenþia poate fifolositã în continuare de acea persoanã, în volumul existent la data publicãriimenþiunii revalidãrii dar dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cupatrimoniul persoanei care utilizeazã invenþia ori cu o fracþiune din patrimoniulcare este afectat exploatãrii invenþiei. Aºadar condiþiile impuse de aceastãipotezã sunt:

- terþa persoanã a folosit cu bunã credinþã sau a luat mãsuri efective ºiserioase de folosire a invenþiei brevetate de cãtre titular;

- activitãþile de folosire a invenþiei brevetate s-au desfãºurat strict întremomentul publicãrii decãderii ºi cel al publicãrii revalidãrii în Buletinul Oficialde Proprietate Industrialã.

Aceste condiþii îndeplinite cumulativ conferã terþului un drept de folosinþã,în anumite limite, a invenþiei chiar ºi dupã revalidarea brevetului ºi repunereaîn drepturi a titularului sãu.

- art. 35. lit.f instituie o limitare a exclusivitãþii folosirii de cãtre titularulbrevetului a produsului brevetat în cazul exploatãrii de cãtre terþi a invenþieisau a unei pãrþi a acesteia, la a cãrei protecþia s-a renunþat.

Conform art. 39 titularul poate renunþa în tot sau în parte, la brevet, pebaza unei declaraþii scrise, înregistratã la O.S.I.M.. În cazul invenþiilor deserviciu prevãzute la art. 5 alin. 1 lit. a ºi alin.2 brevetate pe numele unitãþii ºirespectiv al unitãþii care a comandat cercetarea precum ºi al invenþiilor care


au fãcut obiectul unei cesiuni potrivit art. 5 alin. 1 lit.b brevetate pe numelesalariatului, titularul brevetului este obligat sã comunice inventatorului intenþiasa de renunþare; la cererea inventatorului, titularul este obligat sã-i transmitãacestuia dreptul asupra brevetului. Dacã brevetul a fãcut obiectul unui contractde licenþã, renunþarea este posibilã numai cu acordul beneficiarului licenþei.Invenþia sau parte din aceasta, la a cãrei protecþie s-a renunþat, poate fi liberexploatatã de cãtre terþi. În cazul invenþiilor a cãror conþinut al cererilor debrevet este secret de stat (art. 42 alin. 2) se poate renunþa numai cu acordulinstituþiilor care le-au atribuit caracterul de secret de stat.

Renunþarea se înregistreazã la O.S.I.M. în Registrul naþional al brevetelorde invenþii ºi produce efecte începând cu data publicãrii acesteia în BuletinulOficial de Proprietate Industrialã.

5.4. Licenþa obligatorie. Caracterul ºi condiþiile de acordare

Conform art. 48 la cererea oricãrei persoane interesate, TribunalulBucureºti poate acorda o licenþã obligatorie la expirarea unui termen de 4ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de laacordarea brevetului, socotindu-se termenul care expirã cel mai târziu.

Prevederile alin.1 sunt operabile numai dacã invenþia nu a fost aplicatãsau a fost insuficient aplicatã pe teritoriul României, iar titularul brevetuluinu poate sã-ºi justifice inacþiunea ºi dacã nu s-a ajuns la o înþelegere cuacesta privind condiþiile ºi modalitãþile comerciale de utilizare a invenþiei.

Tribunalul Bucureºti va autoriza licenþa obligatorie dacã va aprecia, pebaza circumstanþelor date, cã, deºi persoana interesatã a depus toateeforturile, nu s-a ajuns la o înþelegere într-un termen rezonabil.

Beneficiarul licenþei obligatorii poate fi inclusiv Guvernul sau terþiiautorizaþi de acesta.

În afara motivelor prevãzute la alin.2, o licenþã obligatorie poate fiautorizatã de Tribunalul Bucureºti:

a) în situaþii de urgenþã naþionalã ºi, în principal, în interesul apãrãriinaþionale sau al siguranþei naþionale , ori când interesele publice ocer;

b) în alte situaþii de extremã urgenþã;c) în situaþii de utilizare publicã, în scopuri necomerciale.Acordarea licenþei obligatorii pentru unul dintre motivele de cauzã publicã

nu impune îndeplinirea condiþiilor referitoare la reaua gestionare a exploatãrii

44 Otilia Calmuschi

brevetului. Totuºi beneficiarul licenþei va înºtiinþa solicitantul sau titularulbrevetului despre autorizarea datã de instanþã, în cel mai scurt timp.

În situaþii de utilizare publicã în scopuri necomerciale, Guvernul sauterþii autorizaþi de acesta, atunci când cunosc sau au motive demonstrabilede a cunoaºte dacã un brevet de invenþie valid este sau va fi utilizat deguvern, respectiv de terþi, vor anunþa titularul brevetului despre utilizareaacestuia, într-un timp rezonabil.

În cazurile în care un brevet nu poate fi exploatat fãrã sã aducã atingeredrepturilor conferite de un alt brevet, acordat pentru o cerere de brevet acãrei datã de depozit naþional reglementar este anterioarã, o licenþã obligatoriepentru exploatarea brevetului ulterior va putea fi autorizatã numai dacã suntîndeplinite, cumulativ, urmãtoarele condiþii suplimentare:

a) invenþia revendicatã în brevetul ulterior presupune un progrestehnologic important, de interes economic substanþial în raportcu invenþia revendicatã în brevetul anterior ,

b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licenþã reciprocã, încondiþii rezonabile pentru utilizarea invenþiei revendicate înbrevetul ulterior;

c) utilizarea autorizatã în raport cu brevetul anterior estenetransmisibilã, cu excepþia cazului în care o licenþã obligatorieeste, de asemenea, transmisã.

Licenþele obligatorii sunt neexclusive ºi se acordã de TribunalulBucureºti, în condiþii determinate în ce priveºte întinderea ºi durata acestora,precum ºi nivelul remuneraþiei cuvenite deþinãtorului dreptului, stabilit înraport cu valoarea comercialã a licenþelor acordate.

Licenþele obligatorii vor fi autorizate în principal pentru aprovizionarea pieþei.Întinderea ºi durata licenþelor obligatorii vor fi limitate la scopurile pentru

care acestea au fost autorizate. În cazul invenþiilor din domeniul tehnologieide semiconductoare, licenþa va fi acordatã numai pentru scopuri publicenecomerciale sau pentru a remedia o practicã stabilitã ca fiindanticoncurenþialã, ca urmare a unei proceduri judiciare sau administrative.

În cazul în care un ameliorator nu poate exploata un brevet de soi deplantã fãrã sã aducã atingere unui brevet de invenþie anterior, acesta poatesolicita o licenþã obligatorie pentru invenþia protejatã prin acest brevet.

În cazul în care titularul unui brevet de invenþie referitor la o invenþiebiotehnologicã nu poate sã o exploateze fãrã sã aducã atingere unui brevetanterior de soi nou de plantã, acesta poate solicita o licenþã obligatoriepentru exploatarea noului soi de plantã, protejat prin brevet.


În cazul în care o licenþã obligatorie este autorizatã pentru a remedia opracticã anticoncurenþialã, nu sunt aplicabile dispoziþiile referitoare lacaracterul urgent.

Licenþa obligatorie nu este transmisibilã decât împreunã cu partea dinîntreprindere sau cu fondul de comerþ care beneficiazã de aceastã utilizare.31

La solicitarea motivatã, prezentatã de persoana interesatã, TribunalulBucureºti poate retrage licenþa obligatorie, atunci când circumstanþele careau condus la acordarea acesteia au încetat sã mai existe, cu condiþia cainteresele legitime ale persoanei care a dobândit-o sã fie protejate într-omanierã corespunzãtoare. Licenþa nu va fi retrasã dacã circumstanþele careau determinat acordarea acesteia riscã sã se producã din nou.

Hotãrârile Tribunalului Bucureºti privind autorizarea utilizãrii unei licenþeobligatorii, precum ºi cele privind remuneraþia prevãzutã în raport cu utilizareaacesteia vor putea fi atacate la Curtea de Apel Bucureºti în termen de 15 zilede la comunicare.

Hotãrârile judecãtoreºti definitive ºi irevocabile privind acordarea sau,dupã caz, retragerea licenþei obligatorii se comunicã de persoana interesatãla O.S.I.M., care le înregistreazã în Registrul naþional al cererilor de brevetde invenþie depuse sau în Registrul naþional al brevetelor de invenþie ºipublicã menþiunea acestor hotãrâri în Buletinul Oficial de ProprietateIndustrialã în termen de o lunã de la comunicare.

Licenþele obligatorii nu sunt o inovaþie a Legii 64/199132 privind brevetelede invenþie. Oportunitatea reglementãrii lor, a fost realizatã cu ocaziaConferinþei de la Lisabona din 1958 pentru revizuirea Convenþiei de la Parisdin 1883 pentru protecþia proprietãþii industriale ca urmare a constatãrii cãdecãderea din drepturi a titularului de brevet reprezintã o sancþiune preadurã. Dupã modificarea Legii 64/1991 din mai 2002 licenþa obligatorie adobândit însã un triplu caracter ºi anume:

31 Aceste prevederi nu se aplicã în cazul în care o licenþã obligatorie a fostacordatã conform art. 48.

32 Legea 64/1991 înainte de a fi modificatã în 2002 reglementa douã categoriide licenþe ºi anume : licenþa obligatorie ºi licenþele din oficiu din domeniul sãnãtãþii,economiei naþionale ºi apãrãrii naþionale instituite fie pe calea judiciarã, fie pecale administrativã, acestea din urmã la rândul lor se prezentau sub douã formeºi anume licenþa din oficiu instituitã pe cale administrativã cu punere în întârziereºi licenþa din oficiu instituitã pe cale administrativã, fãrã punere în întârziere.

46 Otilia Calmuschi

- de limitare a monopolului de exploatare a titularului de brevet;- de sancþiune pentru neaplicarea sau insuficienta aplicare a invenþiei

dacã titularul brevetului nu poate sã-ºi justifice inacþiunea ºi nici nu s-a pututajunge la o înþelegere cu acesta privind condiþiile ºi modalitãþile comercialede utilizare a invenþiei, mãsurã justificatã de faptul cã titularul de brevet aredeopotrivã dreptul dar ºi obligaþia juridicã de a exploata invenþia brevetatã;

- de instrument juridic aplicabil în situaþii de urgenþã naþionalã sau deutilizare publicã, în scop necomercial.

CAPITOLUL 6

Categorii de drepturi ºi obligaþii nãscute în legãturã cu invenþia

6.1.Categorii de drepturi

Pe baza dispoziþiilor legale ºi din raþiuni didactice, în doctrinã drepturilecare se nasc în legãturã cu invenþia au fost clasificate în trei categoriidistincte ºi anume: drepturile titularului de brevet; drepturile inventatoruluicare nu este titular de brevet ºi drepturile unitãþii care nu este titularã debrevet.33 Criteriul avut în vedere în constituirea acestor trei categorii a fostacela al existenþei brevetului care conferã soluþiei tehnice, calitatea deinvenþie generatoare de drepturi ºi autorului ei calitatea de inventator cudrepturi recunoscute ºi ocrotite de lege.

6.2. Drepturile titularului de brevet

În aceastã categorie de drepturi, fãrã a face o ierarhie valoricã, un dreptde o importanþã cu totul specialã este dreptul de proprietate industrialã cucele douã laturi ale sale precizate în doctrinã ºi anume dreptul de exploatarea invenþiei care constituie totodatã ºi o obligaþie ce revine titularului de brevet� persoane fizice sau juridice ºi dreptul la exclusivitatea exploatãrii invenþiei.Ca o excepþie se prezintã protecþia provizorie (art. 34) tratatã anterior, princare se recunoaºte, de la data publicãrii cererii de brevet, solicitantului,

33 L. Mihai, op. cit. p. 22 ºi urm.


care nu este încã titular de brevet, în anumite condiþii, dreptul de proprietateindustrialã, solicitantul unei cereri de brevet publicate fiind asimilat provizoriucu titularul de brevet. Un alt drept recunoscut titularului de brevet este dreptulla despãgubiri materiale în cazul încãlcãrii dreptului exclusiv de exploatare.Aceste despãgubiri reprezintã latura civilã a infracþiunii de contrafacere.Dreptul de prioritate al titularului de brevet (art. 17) conferit de lege cu începerede la data constituirii depozitului naþional reglementar sau a prioritãþii invocateºi recunoscute (prioritatea de depozit).

Dreptul la asistenþã tehnicã pe bazã de contract, pentru punerea înaplicare a invenþiei (art. 44 alin.2). Obligaþia inventatorului de a acorda, lacererea titularului de brevet, asistenþã tehnicã, îºi are izvorul în contractulîncheiat între cele douã pãrþi: inventatorul ºi titularul de brevet.

Unitatea titularã de brevet ºi inventatorul au obligaþia reciprocã de a seinforma în scris asupra creãrii ºi stadiului realizãrii invenþiei ºi sã se abþinãde la orice divulgare, art. 5 alin. 3 ºi 4 ºi art. 42 alin.1.

Menþionãm de asemenea dispoziþiile art. 73 care reglementeazã scutireatemporarã de impozit dispunând:

Profitul sau venitul obþinut prin aplicarea efectivã în þarã de cãtre titularsau, dupã caz, de cãtre licenþiaþii acestuia a unei invenþii brevetate înRomânia, incluzând fabricarea produsului sau, dupã caz, aplicareaprocedeului, este scutit de impozit în primii 5 ani de la prima aplicare,calculaþi de la data începerii aplicãrii ºi cuprinºi în perioada de valabilitate abrevetului. De aceste prevederi beneficiazã persoanele juridice sau persoanelefizice care exploateazã invenþia, respectiv titularul brevetului aplicat. Venitulobþinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia este scutit de impozit.

6.3. Drepturile inventatorului care nu este titular de brevet

Inventatorul care nu este titular de brevet are dreptul la o remuneraþiesuplimentarã stabilitã prin contract (art. 5 alin.1, lit.a ºi art. 5 alin.2). Pentruinvenþiile create ºi realizate în condiþiile art. 5 alin.1 cu clauzã contrarã ºirespectiv art. 5 alin.2, inventatorul beneficiazã de drepturi patrimonialestabilite pe bazã de contract încheiat cu solicitantul sau, dupã caz, cu titularulbrevetului. Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcþie de efecteleeconomice ºi/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcþiede aportul economic al invenþiei (art. 37).

Dreptul inventatorului de a încasa preþul convenit pentru asistenþatehnicã acordatã pe bazã de contract la cerere de cãtre titularul de brevet

48 Otilia Calmuschi

(art. 44 alin.2). Dreptul inventatorului de a i se elibera un duplicat al brevetuluide invenþie (art. 36 alin.2). Dreptul inventatorului de a fi informat în scris decãtre unitate asupra stadiului realizãrii invenþiei (art. 5 alin.4), asupra stadiuluiexaminãrii cererii de brevet în cadrul O.S.I.M., precum ºi asupra stadiului ºirezultatelor aplicãrii invenþiei (art. 44). Dreptul la acordarea unei compensaþiimaterialã de cãtre instituþia care a atribuit caracter de secret de stat invenþieisale (art. 44 alin.2). Inventatorului care nu este titular al brevetului i serecunosc ºi o serie de drepturi personale nepatrimoniale ca: dreptul la calitateade autor al invenþiei ºi de a i se menþiona numele, prenumele ºi calitatea înbrevetul eliberat, în carnetul de muncã precum ºi în orice acte sau publicaþiiprivind invenþia sa (art. 36), dreptul de a decide asupra publicitãþii invenþiei,dreptul de a solicita eliberarea unui titlu de protecþie ºi evident dreptul deprioritate.

6.4. Drepturile unitãþii care nu este titularã de brevet

Unitatea care nu este titularã de brevet are în condiþiile art. 5 alin. final,un drept de preferinþã la încheierea unui contract privind invenþia realizatãde salariat ºi brevetatã pe numele salariatului în condiþiile art. 5 lit.b.

Situaþia vizatã de textul legal priveºte cazul în care, inventatorul salariat,titular de brevet renunþã sã exploateze personal invenþia sa ºi decide sã transmitãdreptul sãu altei persoane prin contract de cesiune sau contract de licenþã.

Pe lângã drepturi, legea reglementeazã ºi obligaþii. Astfel titularului debrevet îi revine obligaþia de platã a taxelor de menþinere în vigoare a brevetului(anuitãþi) conform art. 45 alin. 2. Reglementarea anuitãþilor este datã deOrdonanþa Guvernului nr. 41 din 30 ianuarie 199834 aprobatã prin Legea nr.383 din 13 iunie 2002 privind taxele în domeniul protecþiei proprietãþiiindustriale ºi regimul de utilizare a acestora.35

Persoanele fizice ºi juridice române, solicitanþi sau titulari, plãtesc înlei taxele prevãzute în legea specialã.

Persoanele fizice ºi juridice strãine, care sunt solicitanþi, titulari sau careau preluat un drept de proprietate industrialã, plãtesc în valutã taxele datorate.

34 Publicatã în M.Of. nr. 43 din 30 ianuarie 1998.35 Legea nr. 383 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Ordonanþei guvernului

nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecþiei proprietãþii industriale ºi regimulde utilizare a acestora, publicatã în M. Of. nr. 471 din 2 iulie 2002.


În cazul în care sunt mai mulþi solicitanþi sau titulari, atât români, cât ºistrãini, taxele datorate în comun se plãtesc în valutã.

Taxele de menþinere în vigoare pentru anii de protecþie pânã la eliberareabrevetului de invenþie în temeiul Legii nr. 64/1991, inclusiv anul în care seelibereazã acesta, se plãtesc o datã cu taxa pentru eliberarea brevetului.

Pentru fiecare dintre anii urmãtori anului eliberãrii brevetului, taxa pentrumenþinerea în vigoare a acestuia se plãteºte anual pânã la începerea anuluide protecþie respectiv.

Taxele anuale pentru un brevet extins se plãtesc la Oficiul de Stat pentruInvenþii ºi Mãrci pentru anii care urmeazã anului în care menþiunea eliberãriibrevetului european a fost publicatã de cãtre Oficiul European de Brevete.

Neplata acestor taxe pânã la expirarea termenului de 6 luni are ca urmaredecãderea titularului din drepturile decurgând din brevet. Decãderea se publicãîn Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã.

O datã cu plata taxei de revalidare a brevetului de invenþie, titularulacestuia este obligat sã plãteascã ºi taxa de menþinere în vigoare datoratãpentru perioada pentru care nu s-a fãcut plata. Revalidarea se publicã înBuletinul Oficial de Proprietate Industrialã.

O altã obligaþie este aceea de exploatare a brevetului. Ea nu esteprevãzutã în mod expres în lege dar rezultã indirect ºi neechivoc dinreglementarea licenþei obligatorii.

Inventatorul care nu este titular de brevet are obligaþia de a acorda lacerere titularului de brevet, asistenþa tehnicã, pe bazã de contract.

CAPITOLUL 7

Transmiterea drepturilor nãscute în legãturã cu invenþia

7.1. Sediul materiei, obiectul transmiterii, modalitãþi detransmitere

7.1.1. Sediul materieiPotrivit art. 47 din legea nr. 64/1991 astfel cum a fost modificatã �Dreptul

la brevet, dreptul la acordarea brevetului ºi drepturile ce decurg din brevetpot fi transmise în tot sau în parte.

50 Otilia Calmuschi

Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenþã,36 exclusivãsau neexclusivã, sau prin succesiune legalã sau testamentarã.�

7.1.2. Obiectul transmiteriiSunt transmisibile prin cesiune sau prin licenþã:- dreptul la acordarea brevetului de invenþie când actul de transmisiune

se încheie fie înaintea depunerii cererii de brevet, fie în cursul procedurii deeliberare a brevetului dar înainte de pronunþarea deciziei motivate de cãtreO.S.I.M.;

- dreptul asupra brevetului care are ca obiect al transmisiunii doarbrevetul, actul de transmisiune se încheie dupã eliberarea brevetului în totcursul duratei sale de validitate. Momentul transmisiunii este posterioreliberãrii brevetului. O asemenea transmisiune se realizeazã prin contractde cesiune.

- drepturile nãscute din brevetul de invenþie ce reunesc ansamblulprerogativelor ce alcãtuiesc dreptul de folosinþã a invenþiei ce se naºte dinbrevet.

7.1.3. Modalitãþile de transmitere a drepturilor privind invenþiaPot fi clasificate dupã mai multe criterii ºi anume:A. În funcþie de momentul în care intervine, transmisiunea poate fi fãcutã

prin:1. acte între vii;2. acte mortis causa.37

B. Dupã temeiul transmisiunii:1. transmisiune legalã;2. transmisiune voluntarã;C. Dupã modul de transmitere:1. acte cu titlu oneros;2. acte cu titlu gratuit.

36 Ada Petrescu, L.Mihai, op. cit. Pentru contractul de cesiune ºi pentrucontractul de licenþã

37 Potrivit Art. 2 lit.m) prin succesor în drepturi se înþelege orice persoanãfizicã sau juridicã cãreia i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului deinvenþie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenþie eliberat.


7.2. Contractul de cesiune

7.2.1. NoþiuneaDoctrina a definit contractul de cesiune ca fiind instrumentul juridic prin

care se transmite în tot sau în parte, dreptul la brevetul de invenþie, deciimplicit dreptul de folosinþã exclusivã asupra invenþiei, de la titularul brevetuluiîn calitate de cedent cãtre o altã persoanã în calitate de cesionar în schimbulunui preþ.

Contractul de cesiune cu titlu oneros a fost calificat în doctrinã ca oformã de vânzare supusã, în lipsa unor prevederi legale proprii, dreptuluicomun aplicabil vânzãrii. Când contractul de cesiune este cu titlul gratuit,dispoziþiile aplicabile sunt cele de la donaþie.

7.2.2. ClasificareContractul de cesiune din punctul de vedere al întinderii drepturilor poate fi:- cesiune totalã, în cazul în care cesiunea are ca obiect toate drepturile

ce izvorãsc din brevet ºi pentru întregul teritoriu pe care invenþia este protejatã.- cesiune parþialã când obiectul îl formeazã anumite laturi ale folosinþei

exclusive de exemplu când invenþia este susceptibilã de mai multe aplicaþiiºi numai unele din ele formeazã obiectul transmisiunii. Se transmite cum arfi dreptul de a fabrica produsul ºi se pãstreazã dreptul de a-l comercializa.Cesiunea parþialã îmbracã în acest caz forma unei coproprietãþi. Cesiuneapoate fi parþialã ºi din punct de vedere teritorial dacã este limitatã la o partedin teritoriu pe care invenþia este protejatã.

7.2.3. Drepturi ce se transferã în patrimoniul cesionarului:- dreptul de proprietate asupra brevetului, în tot sau în parte, dupã cum

cesiunea a fost totalã sau parþialã;- dreptul la acþiune în contrafacere pentru actele ulterioare datei încheierii

contractului de cesiune.Contractul de cesiune nu transferã drepturi personale nepatrimoniale,

indisolubil legate de persoana inventatorului ºi dreptul de prioritate unionistã,afarã doar de situaþia în care acest din urmã drept este stipulat expres încontract cã se transferã.

7.2.4. Forma contractului de cesiuneDin punct de vedere al formei, contractul de cesiune este consensual

(legea nu prevede expres o anumitã formã). Formalitãþile de înscriere la

52 Otilia Calmuschi

O.S.I.M. a cesiunii sunt necesare doar pentru opozabilitatea faþã de terþi.Art. 47 alin.3 prevede expres cã: �Transmiterea produce efecte faþã de terþinumai începând cu data publicãrii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialãa menþiunii transmiterii înregistrate la O.S.I.M. Între pãrþi efectele se producde la momentul încheierii contractului�.

7.2.5. Condiþii de fond:- calitatea de proprietar a cedentului care trebuie sã fie titular al brevetului;- obiectul cesiunii trebuie sã fie un brevet în vigoare în momentul

încheierii contractului. Cesiunea nu poate avea ca obiect un brevet expiratsau un brevet cu un titular decãzut din drepturi.

7.2.6. Efecte

7.2.6.1. Obligaþiile cedentului:- obligaþia de predare sau remitere a obiectului contractului, ca obligaþie

principalã se traduce în obligaþia de a tolera actele de exploatare alecesionarului. De asemenea cedentul are obligaþia de a pune la dispoziþie,know-how-ul legat de exploatarea obiectului contractului dacã se apreciazãcã know-how-ul este un accesoriu.

Fundamentul juridic al obligaþiei de a pune la dispoziþie know-how-uleste dat de art. 970 ºi de art. 1325 Cod civil. Potrivit art. 970, obligaþiiletrebuie executate cu bunã credinþã ºi cuprind nu numai ceea ce este expresstipulat de pãrþi dar ºi toate urmãrile prevãzute de echitate, obicei, lege, înfuncþie de natura obligaþiilor. Art. 1325 precizeazã cã obligaþia de predarecuprinde atât lucrul cât ºi accesoriile sale ºi tot ce este destinat folosiriisale. O soluþie asemãnãtoare nu poate fi promovatã ºi cât priveºte asistenþatehnicã întrucât legea prevede în mod expres cã ea se acordã, la cerere, pebazã de contract.

Obligaþia de garanþie. Cedentul trebuie sã asigure liniºtita ºi utilafolosinþã a obiectului contractului. Contractul de cesiune este un contractsinalagmatic, consensual, cu titlu oneros ºi comutativ. Obligaþia de garanþienu poartã asupra randamentului sau valorii comerciale a obiectului invenþiei.

Evicþiunea provine fie din fapta terþului fie din fapta personalã acedentului.

Potrivit regulilor de drept civil, cedentul garanteazã pe cesionar pentruevicþiune atât din partea terþului cât ºi pentru fapta personalã. Fapta terþuluipoate consta în contrafacere ºi în aceastã situaþie cesionarul se poate apãra


singur. Dupã cedarea brevetului, cedentul nu mai poate exploata invenþia,iar cesionarul are împotriva lui o acþiune în garanþie pentru evicþiune, acþiunecare rezultã din fapta proprie (acþiune în contrafacere).

Vicii ascunse. Viciile ascunse sunt cele care conduc la nulitateabrevetului care poate fi nulitate totalã sau parþialã. În acest caz se faceaplicarea art. 1311 Cod civil care prevede cã �Dacã în momentul vânzãrii,lucrul vândut era pierit în tot, vinderea este nulã. Dacã a pierit numai înparte, cumpãrãtorul are alegerea între a se lãsa de contract, sau a pretindereducerea preþului. Doctrina considerã cã atunci când vânzãtorul este unprofesionist el este prezumat a cunoaºte viciile lucrului vândut. În practicãînsã, aplicarea prezumþiei de rea-credinþã a cedentului profesionist se înlãturãîn cazul inventatorilor individuali, cedenþi ocazionali. Prezumþia nu are uncaracter irefragabil. O clauzã de negaranþie a vânzãtorului pentru vicii ascunseeste valabilã în dreptul comun (art. 1354 C.civ.) ºi în principiu ºi în contractulde cesiune.

7.2.6.2. Obligaþiile cesionarului. Obligaþia principalã a cesionarului oconstituie plata preþului care se poate stabili printr-o sumã globalã sau dintr-unprocent din profitul realizat, sau o cantitate de produse sau în sfârºit mixtã.În unele contracte, în special cele care stabilesc preþul într-un procent dinprofitul realizat se poate prevedea o clauzã expresã care sã instituie obligaþiade exploatare.

O altã modalitate de transmitere a drepturilor privind invenþia este aportulunui brevet la o societate comercialã . Aceasta poate consta într-un brevetasupra cãruia titularul transmite societãþii proprietatea sau folosinþa acestuia.Asociatul care aporteazã un brevet are aceeaºi obligaþie de garanþie ca ºicedentul dintr-un contract de cesiune sau de licenþã.

7.3. Contractul de licenþã

7.3.2. NoþiuneLicenþa de brevet este operaþia juridicã prin care se transmite în întregime

sau numai în parte dreptul de folosinþã asupra unei invenþii brevetate, de latitularul de brevet cãtre o altã persoanã în schimbul plãþii unei redevenþe.

În sens restrâns, licenþa presupune acordul prin care titularul unui dreptde proprietate industrialã transmite unei alte persoane în tot sau în partefolosinþa dreptului sãu exclusiv de exploatare în schimbul plãþii unei redevenþe.

54 Otilia Calmuschi

Acesta este un contract nenumit, ca ºi cesiunea; licenþa în latinãsemnificã promisiune sau libertate de a acþiona.

Ca naturã juridicã, deºi este contract nenumit, i se aplicã prin analogiedispoziþiile în materie de locaþiune, precum ºi elementele de la contractul devânzare-cumpãrare, respectiv societate civilã.

7.3.2. Caractere juridiceLicenþa este un contract nenumit, sinalagmatic, consensual, oneros,

intuituu personae, ºi, dupã caz, cu executare succesivã sau dintr-o datã.

7.3.3. ClasificareLicenþele pot fi clasificate dupã criteriile urmãtoare:Din punctul de vedere al drepturilor, licenþele pot fi:1. Licenþa simplã � în situaþia în care cesionarul dobândeºte folosinþa

invenþiei brevetate, titularul brevetului pãstreazã atât dreptul de a folosi elînsuºi invenþia ºi dreptul de a conceda folosinþa invenþiei altor persoane;

2. Licenþa exclusivã - este acea formã de licenþã prin care se transmitebeneficiarului folosinþa exclusivã fie a uneia din formele de realizare aleinvenþiei (dacã este susceptibilã de mai multe forme de realizare), fie pentruo anumitã duratã sau un anumit teritoriu;

3.Licenþa absolutã � în acest caz, cedentul nu poate acorda alte licenþeºi trebuie sã se abþinã de la orice act de exploatare a invenþiei, pe perioadasau înãuntrul teritoriului la care se referã exclusivitatea.

În funcþie de întinderea teritorialã a folosinþei, a duratei exploatãriisau a naturii activitãþii (fabricare, vânzare, exploatare) licenþele sunt:

1. licenþe limitate2. licenþe nelimitateDupã obiectul contractului, licenþele se clasificã în:1. licenþã de brevet2. licenþã de know-how3. licenþã de marcã4. licenþã de desen sau model industrial.Dupã izvorul raportului juridic, licenþa este:1. legalã2. voluntarãÎn funcþie de complexitatea contractului:1. licenþã purã, când nu are elemente ale altor operaþii juridice2. licenþã complexã, când reuneºte licenþe ºi a altor contracte (furnizare,

know-how) într-o singurã operaþie complexã.


Din punct de vedere al formei, contractul de licenþã este consensualformalitãþile de înscriere la O.S.I.M. a licenþei sunt necesare doar pentruopozabilitate faþã de terþi.

7.3.4. Efectele contractului de licenþã

7.3.4.1. Obligaþiile concedentului:1. Obligaþia de remitere/predare a obiectului � potrivit cãreia

beneficiarul foloseºte invenþia. Transmisiunea folosinþei este temporarã, pedurata de valabilitate a brevetului ºi poate fi limitatã sau nelimitatã. Folosinþainvenþiei este un drept de creanþã spre deosebire de folosinþa exclusivã(monopolul de exploatare) care este un drept real.

2. Obligaþia de asistenþã tehnicã � constã în furnizarea de documente,know-how ºi tot ceea ce este necesar pentru ca beneficiarul sã poatã folosiinvenþia.

3. Obligaþia de garanþie pentru vicii ºi evicþiuni are urmãtoareletrãsãturi:

- concedentul trebuie sã asigure liniºtita ºi utila folosinþã a invenþiei de cãtreconcesionar; tulburãrile pot proveni din fapta proprie, fapta terþilor, vicii ascunse.

- poartã doar asupra faptului cã obiectul contratului este tehnic, realizabilºi exploatabil; în principiu, se poate încheia un contract de licenþã ºi pentrufolosinþa unei invenþii ce se va breveta în viitor dacã s-a depus cerereapentru eliberarea brevetului;

- dacã invenþia nu este tehnic realizabilã, contractul de licenþã poate fianulat atât pentru vicii ascunse cât ºi pentru absenþa cauzei. Concedentulnu garanteazã valoarea comercialã a licenþei concedate ºi nici rentabilitateaexploatãrii;

- la încetarea contractului de licenþã, concedentul are ºi obligaþia de aprelua stocul de produse fabricate pe bazã de licenþã ºi nevândute.

Plata anuitãþilor revine concedentului, ca titular de brevet în baza art.1420 C.civil.

7.3.4.2. Obligaþiile concesionarului:1. Obligaþia de platã a preþului (redevenþei)Preþul poate fi plãtit forfetar (dintr-o datã) sau eºalonat (reprezentând

un procent din cifra de afaceri realizatã de beneficiar prin exploatareabrevetului).

56 Otilia Calmuschi

2. Obligaþia de exploatare a invenþiei.Obligaþia de exploatare este o obligaþie �propter in rem� . Fiind o obligaþie

realã, trebuie realizatã imediat de cãtre beneficiar. Exploatarea trebuie sãfie serioasã, efectivã, lealã (corectã, cinstitã).

3. Obligaþia de apãrare a titularului de brevet împotriva uzurpãrilorconf. art. 1433 C.civ.

4. Obligaþia de sistare a exploatãrii la încetarea contractului.

7.3.5. Încetarea contractuluiCauzele de încetare sunt:- convenþia pãrþilor conf. art. 969 alin. 2 Cod civil;- rezilierea cu efecte pentru viitor;- anularea constatatã;- moartea uneia dintre pãrþi.

CAPITOLUL 8

Apãrarea drepturilor privind invenþiile

8.1. Modalitãþi administrative

Apãrarea drepturilor privind invenþiile este reglementatã de capitolul VI(art. 53 � 66) din legea nr. 64/1991. Legea oferã diferite mijloace de apãrarea drepturilor care izvorãsc din invenþie: modalitãþi administrative, civile ºipenale.

Contestaþia. Potrivit art. 53, hotãrârile O.S.I.M. pot fi contestate laacesta de cãtre persoanele interesate, în termen de 3 luni de la comunicare.

Contestaþia se soluþioneazã, în termen de 3 luni de la înregistrareaacesteia la O.S.I.M. de cãtre o comisie de reexaminare din Departamentulde apeluri din cadrul O.S.I.M., în primã instanþã.

Contestaþiile având ca obiect numai îndreptarea unor erori materialesau omisiuni nu sunt supuse plãþii taxelor.

Dispoziþiile referitoare la atribuþiile jurisdicþionale ale comisiilor dereexaminare din Departamentul de apeluri se completeazã cu prevederileCodului de procedurã civilã, precum ºi cu orice alte dispoziþii legale, înmãsura în care legea nu dispune altfel.


Revocarea sau anularea. Orice persoanã interesatã are dreptul sãformuleze în scris ºi motivat, la O.S.I.M., o cerere de revocare împotrivahotãrârii de acordare a brevetului de invenþie, în termen de 6 luni de lapublicarea acesteia, dacã hotãrârea a fost luatã fãrã respectarea dispoziþiilorart. 7-10 ºi ale art. 12, 13 ºi 18 din Legea nr. 64/1991 astfel cum a fostmodificatã.

Cererea de revocare va fi soluþionatã, în termen de 3 luni de laînregistrarea acesteia la O.S.I.M., de cãtre o comisie de reexaminare dinDepartamentul de apeluri din cadrul O.S.I.M.

Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiþii de formã privind o cererenu poate constitui motiv de revocare a hotãrârii de acordare a brevetului saude anulare a brevetului de invenþie, în tot sau în parte, decât în cazul în careaceasta este rezultatul unei intenþii frauduloase.

Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, în tot sau în parte, fãrã catitularul sã aibã posibilitatea sã prezinte observaþii asupra revocãrii sau anulãriiºi sã aducã într-un termen rezonabil modificãrile sau rectificãrile admise delege ºi de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

8.2. Mijloace de drept civil

Potrivit art. 58 alin. 3 pentru prejudiciile cauzate, titularul are dreptul ladespãgubiri, potrivit dreptului comun, ºi poate solicita instanþei judecãtoreºticompetente sã dispunã mãsura confiscãrii sau, dupã caz, a distrugeriiproduselor contrafãcute. Aceste dispoziþii se aplicã ºi materialelor ºiechipamentelor care au servit nemijlocit la sãvârºirea infracþiunii decontrafacere.

Încãlcarea drepturilor prevãzute la art. 34 de cãtre terþi atrage pentrupersoanele vinovate obligaþia de despãgubire potrivit dreptului comun, titlulpentru plata despãgubirilor fiind executoriu dupã eliberarea brevetului.

8.3. Mijloace de drept penal.

Însuºirea fãrã drept a calitãþii de inventator. Potrivit art. 57 din Legeanr. 64/1991, însuºirea fãrã drept, în orice mod, a calitãþii de inventatorconstituie infracþiune �

Infracþiunea de contrafacere. În alin.1 al art. 58 se incrimineazãinfracþiunea de contrafacere. Constituie infracþiunea de contrafacere,

58 Otilia Calmuschi

fabricarea, folosirea sau punerea în circulaþie fãrã drept, a obiectului unuibrevet de invenþie sau orice altã încãlcare a drepturilor conferite conformart. 33 alin.1, dacã aceste încãlcãri au fost sãvârºite dupã data publicãriicererii de brevet de invenþie.

Infracþiunea de contrafacere, cea mai gravã atingere adusã dreptului deproprietate industrialã este lacunar reglementatã în legislaþia actualã. Codulpenal, incrimineazã în art. 299 contrafacerea obiectului unei invenþii ºi înart. 300 punerea în circulaþie a produselor contrafãcute referindu-se totalnejustificat numai la obiectul unei invenþii. Contrafacerea, aceastãcomponentã negativã majorã a vieþii economice contemporane se prezintãfrecvent în practicã sub forma unui cumul de atingeri nelegitime a unordrepturi diferite de proprietate intelectualã, de exemplu la mãrci, desene ºimodele industriale sau drepturi de autor care, presupune o concurenþã nelealãsistematicã. Este evident necesar ca toate delictele contra proprietãþiiintelectuale sã fie reglementate numai în Codul penal ºi nu disparat în legilespeciale.

Condiþiile pentru intentarea unei acþiuni în contrafacere sunt:- existenþa unui brevet valabil;- o atingere adusã drepturilor titularului de brevet prin fabricarea, folosirea

sau punerea în circulaþie a obiectului brevetului;- intenþia .Actele de contrafacere, nu au relevanþã în þara în care invenþia nu este

brevetatã. Obiectul protejat, pentru a se stabili contrafacerea va fi comparatcu cel considerat a constitui o contrafacere. O reproducere servilã va ficontrafacere, dar în cazul în care reproducerea nu este servilã va ficontrafacere dacã în obiectul presupus contrafãcut se regãsesc elementeleesenþiale constitutive ale invenþiei. Ca regulã, contrafacerea se apreciazãdupã asemãnãri, nu dupã deosebiri. Donaþia unor obiecte contrafãcute nucade sub incidenþa legii ca de altfel ºi fabricarea pe scarã redusã a unorproduse acoperite prin brevet.

Apãrarea drepturilor de proprietate industrialã se poate realiza ºi prinintroducerea unei acþiuni în concurenþã nelealã. Concurenþa nelealã estedefinitã în art. 301 Cod penal în termenii urmãtori: Fabricarea ori punerea încirculaþie a produselor care poartã denumiri de origine ori indicaþii deprovenienþã, false, precum ºi aplicarea pe produse puse în circulaþie demenþiuni false privind brevetul de invenþii; ori folosirea unor nume comercialesau a denumirilor organizaþiilor de comerþ ori industriale, în scopul de a induceîn eroare pe beneficiari. Condiþiile necesare ce se cer îndeplinite sunt:


- existenþa unui act de concurenþã;- caracterul neleal al actului de concurenþã;- existenþa unui prejudiciu.Acþiunea în concurenþã nelealã nu este subsidiarã acþiunii în contrafacere

pentru cã fundamentul lor este deosebit. Contrafacerea presupune încãlcareaunui drept pe când concurenþa nelealã presupune încãlcarea unor reguli deconduitã comercialã. În consecinþã, acþiunea în concurenþã nelealã poate fiintrodusã alãturi de acþiunea în contrafacere fiind douã acþiuni distincte,independente astfel încât ele pot fi exercitate separat ori simultan. Mai multchiar cele douã acþiuni pot fi cumulate atunci când încãlcarea dreptului exclusiv,drept real este consecinþa unor procedee neleale, distincte de contrafacere.

Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a pãrþiivãtãmate.

În cazul în care, înainte de data publicãrii cererii de brevet de invenþie,faptele prevãzute la art. 58 alin. 1 continuã sã fie sãvârºite ºi dupã somare,instanþa, la cerere, poate ordona încetarea sãvârºirii lor pânã la rãmânereadefinitivã ºi irevocabilã a hotãrârii O.S.I.M. Aceastã mãsurã va putea fiordonatã cu plata de cãtre solicitant a unei cauþiuni stabilite de instanþã.

Divulgarea datelor cuprinse în brevet de cãtre personalul O.S.I.M.Conform art. 61, divulgarea, de cãtre personalul O.S.I.M., precum ºi decãtre persoanele care efectueazã lucrãri în legãturã cu invenþiile, a datelorcuprinse în cererile de brevet, pânã la publicarea lor, constituie infracþiune.

O.S.I.M. rãspunde faþã de inventator pentru prejudiciile aduse ca urmarea sãvârºirii infracþiunii de divulgare a datelor cuprinse în cereri de cãtrepersonalul propriu.

8.4. Proba faptelor incriminate

În cazul încãlcãrii dreptului titularului unui brevet de procedeu, prevãzutla art. 33 alin. 2 lit. b),38 sarcina probei în stabilirea faptului cã procedeulutilizat pentru obþinerea unui produs identic este diferit de procedeul brevetatincumbã persoanei prezumate a fi încãlcat acest drept.

38 Art. 33 alin.2 lit. b) se referã la utilizarea procedeului, precum ºi folosirea,oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsuluiobþinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este unprocedeu.

60 Otilia Calmuschi

În aplicarea prevederilor anterioare orice produs identic care a fostrealizat fãrã consimþãmântul titularului de brevet va fi considerat, pânã laproba contrarie, a fi fost obþinut prin procedeul brevetat în cel puþin unadintre urmãtoarele circumstanþe:

a) dacã produsul obþinut prin procedeul brevetat este nou;b) dacã existã o probabilitate substanþialã cã produsul identic a

fost obþinut prin procedeul respectiv ºi titularul brevetului nu aputut, în ciuda unor eforturi rezonabile, sã stabileascã ceprocedeu a fost de fapt utilizat.

La prezentarea probelor contrarii de cãtre titularul de brevet se va þineseama de interesele legitime legate de secretele de fabricaþie ºi de secretelecomerciale ale persoanei prezumate cã a încãlcat drepturile titularului.

8.5. Soluþionarea cererilor

Soluþionarea cererilor administrativeContestaþia sau, dupã caz, cererea de revocare va fi soluþionatã, în

termen de 3 luni de la înregistrarea acesteia la O.S.I.M., de cãtre o comisiede reexaminare din Departamentul de apeluri din cadrul O.S.I.M.

Hotãrârea Comisiei de reexaminare, motivatã, se comunicã pãrþilor întermen de 15 zile de la pronunþare ºi poate fi atacatã cu apel la TribunalulBucureºti în termen de 30 de zile de la comunicare.

În termen de 15 zile de la comunicare, hotãrârile Tribunalului Bucureºtipot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureºti.

Hotãrârile de acordare a brevetului de invenþie, luate de Comisia dereexaminare, ºi hotãrârile pronunþate de instanþele judecãtoreºti, comunicatela O.S.I.M. de cãtre persoana interesatã, se opereazã în registrele naþionaleºi se publicã în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã în termen de 60de zile de la data la care acestea au rãmas definitive ºi irevocabile.

O.S.I.M. opereazã în registrele naþionale, modificãrile intervenite caurmare a unor hotãrâri judecãtoreºti definitive ºi irevocabile ºi le publicã înBuletinul Oficial de Proprietate Industrialã în termen de 60 de zile de la dataînregistrãrii acestora la O.S.I.M. de cãtre persoana interesatã.

Potrivit dreptului comun, litigiile cu privire la calitatea de inventator, detitular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi nãscute din brevetul deinvenþie, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului, din contractelede cesiune ºi licenþã, sau cele referitoare la nerespectarea dispoziþiilor


prevãzute la art. 5 alin.6, art. 37 ºi art. 44 sunt de competenþa instanþelorjudecãtoreºti.

Persoana interesatã va comunica la O.S.I.M. hotãrârea judecãtoreascãîn termen de 30 de zile de la data la care aceasta a rãmas definitivã ºiirevocabilã, spre a fi înscrisã în Registrul naþional al cererilor de brevet deinvenþie depuse sau în Registrul naþional al brevetelor de invenþie ºi publicatãîn Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã. În lipsa publicãrii în BuletinulOficial de Proprietate Industrialã hotãrârea nu este opozabilã terþilor.

Potrivit art. 63, titularul de brevet poate solicita instanþei judecãtoreºti:a) ordonarea unor mãsuri asiguratorii, atunci când existã un risc

de încãlcare a drepturilor decurgând dintr-un brevet ºi dacãaceastã încãlcare riscã sã cauzeze un prejudiciu ireparabil oridacã existã un risc de distrugere a elementelor de probã;

b) ordonarea, dupã acordarea liberului de vamã, a unor mãsuriprivind încetarea faptelor de încãlcare a drepturilor decurgânddin brevet, sãvârºite de o terþã persoanã cu ocazia introduceriiîn circuitul comercial a unor mãrfuri importate, care implicã oatingere a acestor drepturi.

Instanþa va putea dispune ca autorul încãlcãrii drepturilor decurgânddin brevet sã informeze titularul de brevet asupra identitãþii terþilor care auparticipat la producerea ºi distribuirea mãrfurilor în cauzã, precum ºi asupracircuitelor de distribuþie.

Mãsurile asiguratorii vor putea fi ordonate cu plata de cãtre reclamant aunei cauþiuni stabilite de instanþã.

Pentru ordonarea mãsurilor asiguratorii sunt aplicabile dispoziþiiledreptului comun.

Instanþa va putea pretinde reclamantului sã furnizeze orice elementede probã de care acesta dispune, pentru a dovedi cã este titularul brevetuluiîncãlcat ori al unui brevet a cãrui încãlcare este inevitabilã.

Autoritãþile vamale39 pot dispune, fie din oficiu, fie la cererea titularuluide brevet, suspendarea vãmuirii la import, exportul sau plasarea sub regimvamal suspensiv a mãrfurilor ce intrã sub incidenþa incriminãrii unei infracþiunide contrafacere.

39 Legea nr. 202 din 13 noiembrie 2000 privind unele mãsuri pentru asigurarearespectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaþiunilor de vãmuire,publicatã în M.Of. nr. 588 din 21 noiembrie 2000, modificatã prin Ordonanþa nr. 59din 22 august 2002 publicatã în M.Oficial nr. 643 din 30 august 2002.

62 Otilia Calmuschi

Competenþele vamale cu privire la asigurarea respectãrii la frontierã adrepturilor privind brevetele de invenþie aparþin, Direcþiei Generale a Vãmilor,potrivit legii.

În cazul în care, printr-o hotãrâre judecãtoreascã se constatã cã o altãpersoanã decât cea care figureazã în brevetul de invenþie este îndreptãþitãla acordarea brevetului, O.S.I.M. elibereazã brevetul persoanei îndreptãþiteºi publicã schimbarea titularului.

Dacã, înainte de acordarea de cãtre O.S.I.M. a brevetului de invenþie,printr-o hotãrâre judecãtoreascã se constatã cã dreptul la brevet aparþine uneialte persoane decât solicitantul, persoana cãreia i-a fost recunoscut acestdrept poate, în termen de 3 luni de la data rãmânerii definitive ºi irevocabile ahotãrârii ºi în condiþiile prevãzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi:

a) sã continue în locul solicitantului procedura privind cererea debrevet depusã ca pentru o cerere proprie;

b) sã depunã o nouã cerere de brevet pentru aceeaºi invenþie.Pentru elementele care nu extind conþinutul cererii iniþialedepuse cu respectarea prevederilor art. 19, cererea iniþialã estedeclaratã de O.S.I.M. ca fiind consideratã retrasã, începândcu data de depozit a noii cereri,

c) sã solicite respingerea cererii.La cererea instanþei judecãtoreºti, O.S.I.M. este obligat sã înainteze

actele, documentele ºi informaþiile necesare judecãrii cauzei cu care a fostinvestitã, recuperând aceste acte în final. Citarea în instanþã se va facenumai în acest scop.

CAPITOLUL 9

Stingerea drepturilor izvorâte din invenþii

9.1. Expirarea termenului de protecþie

Confom art. 31 durata de protecþie a unui brevet de invenþie este de 20ani cu începere de la data de depozit naþional reglementar. Termenul deprotecþie a unui brevet nu poate fi prelungit ca în cazul altor obiecte deproprietate cum ar fi mãrcile sau desenele ºi modelele industriale. Durataprotecþiei noilor soiuri de plante protejate prin brevetul de soi este de 25 ani,termen ce curge de la data eliberãrii brevetului de soi. Pentru soiurile noi de


pomi fructiferi, vitã-de-vie ºi arbori ornamentali, durata de protecþie este de30 de ani. Pentru produsele medicamentoase sau produsele fitosanitare,brevetate se poate obþine o protecþie suplimentarã, în condiþiile legii. Dupãexpirarea termenului de protecþie, invenþia cade în domeniul public.

9.2. Decãderea titularului din drepturi

Constituie o cauzã de stingere a protecþiei cu condiþia sã nu intervinã înconformitate cu art. 38 revalidarea brevetului prin procedura repunerii întermen.

9.3. Nulitatea brevetului

În tot sau în parte este prevãzutã în art. 40 cu efecte retroactive ºi estedeterminatã de neîndeplinirea condiþiilor pentru existenþa unei invenþiibrevetabile la data înregistrãrii cererii, deci a lipsei condiþiilor de fond privindobiectul invenþiei.

Cererea persoanei interesate de declarare a nulitãþii totale sau parþialea brevetului se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului ºise judecã de cãtre Tribunalul Bucureºti. Hotãrârile Tribunalului Bucureºtipot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureºti în termen de 30 de zile dela comunicare.

Hotãrârile Curþii de Apel Bucureºti pot fi atacate cu recurs la CurteaSupremã de Justiþie în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotãrârea de declarare a nulitãþii brevetului, în tot sau în parte, definitivãºi irevocabilã, se înregistreazã la O.S.I.M. de cãtre persoana interesatã.

Menþiunea nulitãþii se publicã în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialãîn termen de 60 de zile de la înregistrarea hotãrârii la O.S.I.M.

9.4. Renunþarea titularului la brevetul de invenþii

Brevetul de invenþie conferã titularului sãu un drept exclusiv de exploatarepe întreaga duratã de protecþie a acestuia. Cu toate acestea nu sunt încãlcatedrepturile titularului de brevet prin exploatarea de cãtre terþi a invenþiei sau aunei pãrþi a acesteia la a cãrei protecþie s-a renunþat, în conformitate cu art.39 din lege potrivit cu care titularul poate renunþa, în tot sau în parte, labrevet, pe baza unei declaraþii scrise înregistrate la O.S.I.M.

64 Otilia Calmuschi

În cazul invenþiilor de serviciu prevãzute la art. 5 alin. 1 lit. a) ºi alin.2,precum ºi al invenþiilor care au fãcut obiectul unei cesiuni potrivit art. 5 alin.1 lit. b) din Legea nr. 64/1991, titularul brevetului este obligat sã comuniceinventatorului intenþia sa de renunþare; la cererea inventatorului, titularul esteobligat sã-i transmitã acestuia dreptul asupra brevetului.

Dacã brevetul a fãcut obiectul unui contract de licenþã, renunþarea esteposibilã numai cu acordul beneficiarului licenþei.

Invenþia sau partea din aceasta, la a cãrei protecþie s-a renunþat, poatefi liber exploatatã de cãtre terþi.

La invenþiile considerate secret de stat, create pe teritoriul României,cãrora li se atribuie acest regim de cãtre instituþiile în drept pentru apãrareanaþionalã ºi pentru pãstrarea siguranþei naþionale, se poate renunþa numaicu acordul instituþiilor care le-au atribuit caracterul de secret de stat. Acestcaracter înceteazã numai prin hotãrâre a aceloraºi instituþii.

Renunþarea se înregistreazã la O.S.I.M. în Registrul naþional al brevetelorde invenþie ºi produce efecte începând cu data publicãrii acesteia în BuletinulOficial de Proprietate Industrialã.

Renunþarea are aceleaºi efecte ca ºi decãderea � cãderea invenþiei îndomeniul public ºi dreptul terþilor de a o utiliza liber .

9.5. Revocarea din oficiu a hotãrârilor O.S.I.M.

Un caz special de încetare a drepturilor nãscute din brevet îl constituieautorevocarea, din oficiu, de cãtre O.S.I.M. a hotãrârilor sale pentruneîndeplinirea condiþiilor prevãzute de lege precum ºi pentru orice eroarematerialã pânã la comunicarea acestora în conformitate cu art. 29. În literaturajuridicã termenul de �revocare� din art. 29 este considerat impropriu folositpropunându-se cel de retractare cu precizarea cã revocarea astfel cum estereglementatã în art. 54 în capitolul VI al legii consacrat apãrãrii drepturilorprivind invenþiile este precis conturatã, cu condiþii de aplicare ºi termeneproprii. Considerãm cã ambele revocãri (art. 29 ºi art. 54) au un caracteradministrativ dar între ele se pot constata ºi o serie de diferenþe ºi anume:

- sfera de acþiune a revocãrii din art. 29 se extinde ºi asupra erorilormateriale care nu pot fi incluse în formularea prea generalã �neîndeplinireacondiþiilor prevãzute în prezenta lege � precum ºi la situaþia când se constatãcã solicitantul nu este îndreptãþit la acordarea brevetului fiind altã persoanãdecât inventatorul, spre deosebire de cea din art. 54 limitatã strict la


neîndeplinirea condiþiilor de fond pozitive ºi negative ale obiectului invenþieibrevetate (art. 7-10 ºi art. 12-13) ºi la modul de redactare a descrierii,revendicãrilor ºi a desenelor explicative (art. 18);

- în cazul revocãrii reglementate de art. 29 O.S.I.M.-ul se sesizeazãdin oficiu, pe când, în cazul revocãrii din art. 54 O.S.I.M.-ul intervine numaidacã o persoanã interesatã formuleazã în scris ºi motivat, o cerere derevocare;

- art. 29 condiþioneazã revocarea de respectarea unui termen precis ºianume data comunicãrii hotãrârilor O.S.I.M. pe când în cazul art. 54 evidentcã persoana interesatã nu-ºi poate formula cererea de revocare decât dupãcomunicarea hotãrârii O.S.I.M.

- dincolo de aceste diferenþe, dacã hotãrârea O.S.I.M. de acordare abrevetului nu a ajuns încã la cunoºtinþa solicitantului, acesta nu mai produceefectele sale specifice si sub acest aspect poate fi considerat, caz destingere a drepturilor.

CAPITOLUL 10

Realizãri tehnice cu caracter de noutate relativã. Know-how-ul

10.1. Consideraþii preliminare

În cadrul categoriei de realizãri tehnice cu caracter de noutate relativãse includea ºi inovaþia, amplu reglementatã în Legea nr. 62/1974 abrogatãprin Legea nr. 64/1991 care nu o considerã, în mod justificat, un obiect deproprietate industrialã. În legea actualã, singura referire la inovaþie este înart. 72 care o defineºte ca o realizare tehnicã care este nouã la nivelul uneiunitãþi ºi utilã acesteia. Unitatea care aplicã aceastã realizare tehnicã areobligaþia sã ateste calitatea de autor. Textul legal extinde principiul drepturilorbãneºti cuvenite autorului unei invenþii ºi în cazul inovaþiilor dispunând cãacestea, se stabilesc prin contract încheiat între autor ºi unitate. În cazul încare unitatea încalcã prevederile legale ea va fi obligatã la plata de despãgubiriautorului, potrivit dreptului comun, care vor fi determinate în funcþie derezultatele economice obþinute de unitate.

66 Otilia Calmuschi

10.2. Know-how-ul40

Este considerat ºi nominalizat ca atare în legislaþia internã ºi convenþiileinternaþionale ca obiect de proprietate industrialã, fiind apreciat ca un valoroselement al patrimoniului unei întreprinderi. Know-how-ul nu face obiectulunei reglementãri speciale, dar unele legi fac referire la know-how. Denumireade know-how este o expresie englezeascã care se traduce prin �a ºti în cefel�, �a ºti cum�, expresie care a intrat definitiv în patrimoniul terminologic alproprietãþii industriale fiind mult mai frecvent utilizatã decât expresiafranþuzeascã de �savoir faire� având acelaºi înþeles.

10.2.1. DefiniþiaDoctrina defineºte know-how-ul ca un ansamblu de cunoºtinþe tehnice

(informaþii, experienþã, abilitate) nebrevetabile sau brevetabile darnebrevetate, necesare fabricãrii, funcþionãrii sau comercializãrii unor produse,sau elaborãrii ºi funcþionãrii unor tehnologii ori procedee. Soluþiilejurisprudenþiale adaugã uneori referiri fie la finalitatea know-how-uluimenþionând cã acesta este de naturã a conferi un caracter mai competitivîntreprinderii care îl deþine, fie la condiþiile existenþei sale, precizând cãaceste cunoºtinþe trebuie sã aibã un caracter de noutate ºi originalitate.

Legea nr. 79 pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 52/1997 privindregimul juridic al francizei defineºte know-how-ul în art. 1 pct.d ca fiindansamblul formulelor, definiþiilor tehnice, documentelor, desenelor ºimodelelor, reþelelor, procedeelor ºi al altor elemente analoage, care servescla fabricarea ºi comercializarea unui produs.

10.2.2. Elementele componente ale know-how-uluiLiteratura de specialitate considerã cã know-how-ul este alcãtuit din

elemente abstracte cum ar fi:- abilitatea sau dexteritatea tehnicã care se referã atât la abilitatea

normalã a unui tehnician cât ºi la aptitudinile sale native dobândite prinexperienþã. Calitãþile respective sunt ataºate persoanei ºi nu pot fi deci,obiectul unei aproprieri de cãtre întreprinderi pentru cã nu pot fi transmisedecât odatã cu persoana respectivã ºi în general nu pot fi fixate pentru odescriere precisã;

40 Pentru informaþii suplimentare Yolanda Eminescu, Tratat de proprietateindustrialã vol. I, Creaþii noi, Bucureºti, Ed. Academiei, 1982, p. 159 ºi urm.


- experienþa tehnicã ca rezultat al unei practici industriale îndelungateºi nu o simplã modalitate de executare a muncii de cãtre un om experimentat.Ea este susceptibilã de a fi înregistratã sau descrisã în documente, fixatãdeci pe un suport material. Este transmisibilã fie pe calea asistenþei tehnicerealizatã de furnizor sau prin pregãtirea specialiºtilor beneficiarului;

- cunoºtinþele tehnice, rezultat al cunoaºterii de cãtre omul de meseriea tehnicii industriale curente asociatã unor informaþii din stadiul tehniciimondiale.

10.2.3. Caracterele know-how-uluiLiteratura juridicã considerã cã know-how-ul are urmãtoarele caractere:- caracter tehnic , practic. Existã ºi un know-how comercial constituit

dintr-un ansamblu de cunoºtinþe fãrã caracter tehnic, este esenþial în materiade francizã;

- caracterul transmisibil în cazul ºi în mãsura în care poate ficomunicat altei persoane dacã nu este indisolubil legat de persoanadeþinãtorului;

- caracterul secret, asigurat prin interzicerea riguroasa a accesului terþilorla aceste cunoºtinþe care permit optimizarea fabricãrii unui produs sau aaplicãrii unor procedee ceea ce face din know-how o valoare fragilã,esenþialmente aleatorie. În doctrinã se apreciazã cã existã chiar ºi un know-how negativ constituit din cunoaºterea erorilor ce nu trebuie comise înfabricarea unui produs sau a aplicãrii unui procedeu. Secretul se asigurãprintr-o protecþie de fapt, prin impunerea pãstrãrii secretului, deþinãtorul, înlipsa unui titlu de protecþie, beneficiind doar de un monopol de fapt;

- caracterul de noutate care este mai puþin relevant decât la invenþiiîntucât nu se apreciazã în funcþie de stadiul tehnicii mondiale ci se raporteazãla un criteriu subiectiv ºi anume stadiul cunoºtinþelor beneficiarului, ceea ceconferã noutãþii un caracter relativ.

Þinând seama de caracterele menþionate, literatura juridicã41 a deosebitknow-how-ul atât de inovaþie cât ºi de secretul de fabricaþie. Astfel know-how-ul se deosebeºte de inovaþie întrucât inovaþia:

- nu este niciodatã brevetabilã;- nu este alcãtuitã din elemente abstracte;- nu este secretã;

41 Yolanda Eminescu, op. cit., p. 164

68 Otilia Calmuschi

- constituie o realizare tehnicã nouã la nivelul unei unitãþi ºi utilã acesteia,fiind o aplicare localã a unei soluþii cunoscutã tehnicii mondiale, drept urmarefolosirea ei este ºi rãmâne liberã.

Know-how-ul se deosebeºte ºi de secretul de fabricaþie sau comercialdefinit chiar în Legea 298/2001, pentru modificarea ºi completarea legii nr.11/199142 (privind combaterea concurenþei neloiale) în art. 1 ind.1, lit. bastfel: constituie secret comercial informaþia care, în totalitate sau înconexarea exactã a elementelor acesteia, nu este în general cunoscutã saunu este uºor accesibilã persoanelor din mediul care se ocupã în mod obiºnuitcu acest gen de informaþie ºi care dobândeºte o valoare comercialã prinfaptul cã este secretã, iar deþinãtorul a luat mãsuri rezonabile þinând seamade circumstanþe pentru a fi menþinutã în regim secret .

Astfel, secretul de fabricaþie sau comercial constituie o tehnicã, oformulã de fabricaþie izolatã, în timp ce know-how-ul se prezintã ca unansamblu de elemente care fãrã a avea un caracter de noutate absolutã nusunt cunoscute în ramura respectivã. Secretul de fabricaþie are un caracterstatic în timp ce know-how-ul are caracter dinamic fiind permanent susceptibilde ameliorãri rezultate din activitatea de cercetare. El cuprinde nu numaitehnicile efectiv utilizate ce sunt obiect al secretului comercial ci ºi pe celedin stadiul experimental precum ºi cunoºtinþe susceptibile de a fi permanentîmbogãþite. Secretul de fabricaþie constituie de regulã exclusivitatea uneisingure întreprinderi, pe când know-how-ul este valorificabil prin transmitere,dobândind o importanþã cu totul specialã în comerþul internaþional.

10.2.4. Mijloace de apãrare a drepturilor rezultate din know-how Apãrarea know-how-ului se realizeazã prin mai multe mijloace juridice.

Astfel, contra concurenþilor sãi comerciali, deþinãtorul de know-how are ladispoziþie acþiunea în concurenþã nelealã iar contra celorlalte persoane non-concurente poate exercita acþiunea în responsabilitate civilã delictualã.Asigurarea apãrãrii know-how-ului are în vedere nu numai mijloacele civileextra contractuale dar ºi cele contractuale ca urmare a faptului cã know-how-ul este transmisibil.

Aºadar pãrþile în contractul de comunicare de know-how pot include, înlimitele autonomiei de voinþã, clauze necesare protejãrii caracteruluiconfidenþial al know-how-ului comunicat.

42 Publicatã în M.Oficial 313 din 12 iunie 2001


Pe planul dreptului penal, practicile comerciale neoneste pot întrunielementele constitutive ale infracþiunilor de abuz de încredere, furt, divulgareasecretului profesional, divulgarea secretului economic.

10.2.5. Contractul de comunicare de know-howTransmiterea know-how-ului se realizeazã prin contractul de comunicare

de know-how denumit în mod curent în practicã, contract de licenþã de know-how, deºi doctrina francezã considerã, justificat, cã know-how-ul nefiindsediul unui drept privativ nu se poate admite ideea unei cesiuni sau a uneilicenþe. În Ghidul Organizaþiei Mondiale a Proprietãþii Intelectuale privindlicenþele, comunicarea de know-how este tratatã totuºi alãturi de contractelede licenþã având ca obiect transmisiunea de drepturi de proprietate industrialã.Contractul de comunicare de know-how nu este reglementat prin dispoziþiilegale ceea ce conferã pãrþilor, libertate în redactarea contractului. Nici untext legal nu impune forma scrisã a contractului deºi, în practicã, contractulse redacteazã în formã scrisã ºi nici publicitatea în vederea opozabilitãþiifaþã de terþi. Un moment important îl reprezintã negocierea contractului învederea încheierii sale care constã în dezvãluirea limitatã a conþinutuluiknow-how-ului, a naturii informaþiilor comunicate privind produsul sauprocedeul la care se referã. Acest contract, în lipsa unei reglementãri, estesupus principiului libertãþii contractuale ce cunoaºte însã o limitã importantãºi anume aceea determinatã de dreptul concurenþei. El este un contractsinalagmatic care dã naºtere la obligaþii atât în sarcina comunicantului câtºi în sarcina beneficiarului.

Cât priveºte natura contractului de know-how în literatura juridicã43 s-aconsiderat cã este diferitã, dupã cum obiectul sãu îl formeazã elementeabstracte sau intelectuale. Pentru elementele materiale care sunt remisebeneficiarului, contractul poate fi identificat cu o vânzare sau locaþiune înfuncþie de caracterul definitiv sau temporar al transferului.

Pentru elementele abstracte, intelectuale, obiect al comunicãrii ºi nu alremiterii, contractul de know-how poate fi identificat cu un contract deantreprizã.

A. Obligaþiile comunicantului de know-how:- obligaþia de comunicare care este o obligaþie de a face. O problemã

practicã o reprezintã situaþia în care se constatã cã know-how-ul comunicat


70 Otilia Calmuschi

este, la momentul încheierii contractului, depãºit de progresul tehnic.Instanþele au decis în principiu, cã din moment ce beneficiarul nu ar fidescoperit el însuºi know-how-ul în cauzã, decât dupã lungi ºi costisitoarecercetãri, beneficiarul are un avantaj apreciabil care nu justificã o diminuarea preþului;

- obligaþia de exclusivitate trebuie expres prevãzutã în contract,comunicantul asumându-ºi obligaþia de a nu transmite know-how-ul sãuterþilor pentru un teritoriu determinat, comunicarea fiind fãcutã cu titlu exclusiv;

- obligaþia de confidenþialitate destinatã a întãri forþa obligaþiei cu titluexclusiv, comunicantul asumându-ºi obligaþia de a pãstra secretul know-how-ului;

- obligaþia de a comunica perfecþionãrile ºi ameliorãrile aduse know-how-ului în cursul executãrii contractului cu o precizare suplimentarã privindposibilitatea plãþii unui preþ distinct;

- obligaþia de garanþie mai ales cât priveºte viciile ascunse. Comunicantuleste þinut la aceastã obligaþie dacã existã o clauzã expresã în contract. Înabsenþa unei clauze exprese, instanþele pot decide obligarea comunicantuluila repararea prejudiciului datorat unor vicii de concepþie cu excluderea viciilorde fabricare care revin comunicantului în baza mecanismului general alresponsabilitãþii contractuale. În regulã generalã din moment ce doctrinaadmite valabilitatea clauzelor limitative de responsabilitate într-un contractde antreprizã ºi comunicantul în contractul de know-how poate stipula oclauzã de negarantare a viciilor ascunse sau a performanþelor economice.

B. Obligaþiile beneficiarului:- obligaþia de exclusivitate; beneficiarul obligându-se sã foloseascã

exclusiv know-how-ul comunicat;- obligaþia de non concurenþã;- obligaþia de a comunica perfecþionãrile sau ameliorãrile aduse know-

how-ului;- interdicþia de a exploata know-how-ul dupã data fixatã prin contract;- obligaþia de a pãstra secretul know-how-ului comunicat;- obligaþia de platã a preþului care poate fi fixat în modalitãþi diverse:

forfetar, o sumã unicã, în procente eºalonate cu anticipaþie.

TITLUL 3

CAPITOLUL 11

Marca ºi indicaþiile geografice

11.1. Consideraþii introductive

Ca obiect de proprietate industrialã, marca face parte din categoriasemnelor distinctive, impunându-se prin presiunea exercitatã asupra pieþii,amplificatã astãzi prin posibilitãþile perfecþionate de publicitate, ca un elementimportant în patrimoniul unei întreprinderi. Ea este utilã pentru cã permiteconsumatorilor sã-ºi orienteze preferinþele spre un anumit produs sau serviciu.Ea poate deveni, prin alterarea funcþiilor sale tradiþionale ºi primejdioasã,transformându-se într-un instrument de monopol, prin consolidarea artificialãºi excesivã a poziþiei pe piaþã a unui anume producãtor care ajunge sã dictezepreþul pieþii pentru produsele sale printr-o publicitate agresivã ºi obsesivã.

Sediul materiei îl constituie Legea nr. 84 privind mãrcile ºi indicaþiilegeografice44 care a abrogat Legea nr. 28/1967 privind mãrcile de fabricã, decomerþ ºi de serviciu ce rãmâne un moment de referinþã al legislaþiei îndomeniu pentru cã a consacrat ca unic, sistemul dobândirii dreptului la marcãprin prioritatea de înregistrare. La Convenþiile internaþionale evocate la invenþiiadãugãm în cazul mãrcilor Aranjamentul de la Madrid încheiat la 14 aprilie1891 ratificat de România prin decretul nr. 1176/1968.

11.2. Natura juridicã a mãrcii

A constituit o problemã teoreticã, amplu dezbãtutã în doctrinã care fãrãa ajunge la un consens, calificã marca ca fiind un bun mobil incorporal

44 Publicatã în M.Oficial nr. 161 din 23 aprilie 1998; H.G. nr. 833/1998 pentruaprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mãrcile ºiindicaþiile geografice, pulicatã în M. Of. Partea I, nr. 455 din 27.11.1998.

72 Otilia Calmuschi

susceptibil faþã de toate celelalte obiecte de proprietate industrialã de oprotecþie infinitã prin reînnoirea succesivã a depozitului. Calificarea nu esteuna legalã ºi uneori nici nu concordã cu realitatea, întrucât sunt contraziseprevederile art. 472 Cod civil conform cãruia bunurile sunt mobile prin naturalor, sau prin determinarea legii45. Practic, marca este consideratã a constituiunul din elementele incorporale ale fondului de comerþ destinat a atrageclientela în jurul unui serviciu sau al unui produs ceea ce a condus în doctrinãla opinia de a considera aceastã categorie de drepturi ca drepturi de clientelã.

11.3. Definiþia mãrcii ºi caracterele ei

Marca este definitã în art. 3 ca fiind un semn susceptibil de reprezentaregraficã servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizicesau juridice de cele aparþinând altor persoane. Din chiar definiþia legalã amãrcii se pot constata caracterele generale ale mãrcii ºi anume:

- caracterul facultativ. Marca este în principiu facultativã, titularul avânddreptul dar nu ºi obligaþia de a marca produsele sau serviciile sale oferitepublicului, fãrã a i se îngrãdi posibilitatea de a-ºi valorifica produsele sauserviciile fãrã nici o marcã.

Totuºi legiuitorul preocupat de garantarea calitãþii produselor ºi interesulconsumatorilor, a prevãzut în acte normative de aplicare specialã,obligativitatea marcãrii anumitor produse de exemplu a bijuteriilor, pietrelorºi metalelor preþioase de cãtre Banca Naþionalã.46 Aceastã marcare nu poatefi asimilatã cu o marcã ºi deci nu se contrazice caracterului facultativ al

45 V.Ros, Octavian Spineanu-Matei, Dragoº Bogdan, Mãrcile ºi indicaþiilegeografice, Ed.All Beck, p. 24 ºi urm.

46 Decretul nr. 210 din 1960 republicat în Bul.Oficial nr. 56 din 17 mai 1972,cu modificãrile ulterioare; Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatoruluia emis la 28 aprilie 2004, un Ordin pentru aprobarea Normelor tehnice deanalizã ºi marcare a metalelor preþioase ºi aliajelor acestora care dispune în art.1 : �Obiectele ºi bijuteriile confecþionate din metale preþioase ºi aliaje ale acestora,cu sau fãrã pietre preþioase, pot fi comercializate pe teritoriul României numaidacã sunt marcate cu marca de garanþie proprie a importatorului, producãtoruluiintern sau, dupã caz, a vânzãtorului cu amãnuntul, înregistratã la AutoritateaNaþionalã pentru Protecþia Consumatorilor, alãturi de marca de titlu, sau cu marcade certificare a Autoritãþii Naþionale pentru Protecþia Consumatorilor, publicat înM. Oficial partea I nr. 426 din 12.05.2004


mãrcii prin instituirea unei categorii distincte ºi anume aceea a mãrcii obligatoriireglementatã în Legea nr. 28/1967. Dispoziþiile privitoare la marca obligatorie,s-a susþinut în doctrinã, trebuie considerate �abrogate implicit, ca fiind încontradicþie cu principiile ce guverneazã economia de piaþã�;47

- caracterul individual al mãrcii . Dreptul la marcã are în principiu uncaracter individual. El aparþine aºa cum reiese din chiar definiþia mãrcii,unei singure persoane fizice sau juridice ceea ce nu exclude însãcoproprietatea. Astfel art. 14 prevede cã înregistrarea unei mãrci poate ficerutã individual sau în comun de persoane fizice sau juridice consacrându-se astfel posibilitatea coproprietãþii asupra mãrcii sub forma indiviziunii dindreptul comun;

- caracterul independenþei mãrcii faþã de produsul sau serviciulmarcat. Dacã ilicitatea produsului atrage în cazul invenþiilor nulitateabrevetului, soluþia nu este identicã în cazul mãrcilor. Art. 7 al Convenþiei dela Paris prevede �natura produsului pe care trebuie sã fie aplicatã marca defabricã sau de comerþ nu poate în nici un caz sã constituie un obstacol laînregistrarea mãrcii�. De altfel art. 8 al legii, transpunând dispoziþia Convenþieide la Paris în legislaþia naþionalã prevede, cã natura produselor sau serviciilorpentru care se solicitã înregistrarea mãrcii nu constituie un obstacol laînregistrarea acesteia. Aºadar interdicþia fabricãrii unui anumit produs sau acomercializãrii sale la un anume moment ºi într-o anumitã þarã nu afecteazãvaliditatea mãrcii.

11.4. Deosebirea dintre marcã ºi alte semne distinctive

Definiþia mãrcii din art. 3 ne permite sã deosebim marca de alte semnedistinctive care au funcþii de identificare ºi diferenþiere asemãnãtoare.Precizãm de la început echivalenþa dintre �firmã� ºi expresiile �numecomercial� ºi �denumire socialã� acceptatã de marea majoritate a autorilor.Astfel numele comercial în înþelesul Convenþiei de la Paris nu înseamnãaltceva decât numele comerciantului persoanã fizicã, respectiv denumireasocietãþii comerciale ºi are aceeaºi accepþiune cu cel al firmei definitã înart. 30 din Legea nr. 26/1990 a registrului comerþului republicatã,48 potrivit cu

47 Yolanda Eminescu, Regimul juridic al mãrcilor , Bucureºti, Ed. LuminaLex, 1996, p. 79

48 M. Oficial nr. 49/1998.

74 Otilia Calmuschi

care �firma� este numele sau, dupã caz, denumirea sub care un comerciantîºi exercitã comerþul ºi sub care semneazã.49

Emblema este definitã în art. 30 alin. 2 din Legea registrului comerþuluica fiind semnul sau denumirea care deosebeºte un comerciant de altul deacelaºi gen. Atât firma cât ºi emblema au funcþia de identificare acomerciantului pe când marca deosebeºte produsele sau serviciile uneipersoane fizice sau juridice de cele aparþinând altor persoane. Firma, emblemacât ºi marca au însã aceleaºi condiþii de validitate, adicã trebuie sã fiedistinctive, disponibile ºi licite. Dacã firma nu poate fi înstrãinatã separat defondul de comerþ, transmiterea mãrcii ºi a emblemei se poate face în principiuseparat de fondul de comerþ. Firma are un caracter obligatoriu în timp cemarca are un caracter facultativ; firma nu poate consta decât într-un numesau într-o denumire; un comerciant nu poate avea decât o firmã, dar poateavea mai multe mãrci; firma este apãratã împotriva folosirii nelegitime decãtre un alt comerciant prin intermediul acþiunii în concurenþã nelealã, întimp ce marca este protejatã prin intermediul acþiunii în concurenþã nelealãdar mai ales pe calea acþiunii în contrafacere.

11.5. Semne susceptibile de a constitui mãrci

Potrivit art. 3 lit.a din lege pot constitui mãrci, semne distinctive cum arfi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elementefigurative, forme tridimensionale ºi în special forma produsului sau aambalajului sãu, combinaþii de culori, precum ºi orice combinaþie a acestorsemne.50 Considerãm necesar sã facem câteva precizãri ºi anume:enumerarea semnelor distinctive este enunþiativã ºi nu limitativã din momentce legiuitorul face precizarea �cum ar fi� enumerarea fiind susceptibilã decide amendamente. Astfel de exemplu spre deosebire de Legea nr. 28/1967care menþiona expres mãrcile sonore, legea actualã nu face nici o referire lamarca sonorã care totuºi poate fi înregistratã din moment ce îndeplineºtecondiþia generalã impusã tuturor semnelor distinctive care, pot constitui mãrciºi anume aceea de a fi susceptibilã de reprezentare graficã. De asemenea,

49 I.Bacanu, Firma ºi emblema comercialã , Bucureºti, Ed. Lumina Lex, p. 8ºi urm. ; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial ,Bucureºti, Ed. Oscar Print, 2002, p. 100 ºi urm.

50 Pentru exemplificãri ºi probleme practice de utilizare a semnelor care potconstitui mãrci, Y. Eminescu, op. cit. p. 39 ºi urm. ; V.Roº s.a., op. cit. , p. 40 ºi urm.


deºi legea se referã la �combinaþii de culori� nu înseamnã cã o culoare unicãnu poate constitui marcã cu condiþia de a fi suficient de distinctivã. De altfelLegea nr. 28/1967 permitea alegerea ca marcã a �uneia sau mai multor culori�dovedindu-se mai liberalã în enumerarea semnelor distinctive, decât actualareglementare.

11.6. Funcþiile mãrcii

Importanþa mãrcii în cadrul unei economii de piaþã este conferitã atâtde informaþia cât priveºte originea produselor pusã la dispoziþiaconsumatorului cât ºi de complexitatea funcþiilor pe care aceasta leîndeplineºte. Fãrã a fi expres consacrate în lege, funcþiile mãrcii au fostamplu analizate în doctrinã.51

- funcþia de diferenþiere a produselor ºi serviciilor este din punct devedere istoric prima dintre aceste funcþii, care a suferit însã prin integrareasa în economia de piaþã, o schimbare denumitã în literatura de specialitate�obiectivizare� întrucât accentul se mutã de pe indicarea originii produselormarcate pe diferenþierea produselor comercianþilor;

- funcþia de concurenþã. Individualizând produsele unui anumitproducãtor, marca este un mijloc important de atragere a clientelei care îºiorienteazã alegerea cãtre produse care ºi-au câºtigat o bunã reputaþie. Funcþiade concurenþã este în strânsã corelare cu alte funcþii ale mãrcii, precum ceade reclamã, cea de organizare a pieþii ºi cea de garanþie a calitãþii;

- funcþia de garanþie a calitãþii. Nu este consacratã legislativ ºi nueste sancþionatã juridic.

Marca devine pentru consumator o garanþie a unor calitãþi carerecomandã produsul fapt ce stabileºte, astfel cum s-a subliniat în literaturã,o legãturã moralã între producãtor ºi consumator. Dacã se constatã cãproducãtorul nu ºi-a respectat obligaþia moralã de menþinere a calitãþiiprodusului marcat, cumpãrãtorul îl sancþioneazã orientându-ºi preferinþelespre produsele altui producãtor.

Din funcþia de garanþie a calitãþii doctrina a dedus ºi o funcþie de protecþiea consumatorului;

- funcþia de reclamã relevã în modul cel mai evident independenþamãrcii faþã de produs, întrucât o reclamã bine condusã transformã marca

51 V. Roº, s.a., op. cit., p. 34 ºi urm.

76 Otilia Calmuschi

într-un simbol direct legat de reputaþia unui produs, astfel încât cumpãrãtoruleste atras de marcã ºi nu de provenienþa ºi calitatea produsului. Marcadevenind un element autonom al succesului comercial se dovedeºte a fi unmijloc ideal de înlesnire a identificãrii de cãtre consumator a produselor pecare le preferã. O reclamã adecvatã constituie un mecanism ce asigurã ocreºtere a potenþialului de vânzare ceea ce a fãcut doctrina sã remarcelapidar cã �marca se vinde singurã�;

- funcþia de organizare a pieþii este asiguratã de marcã, prin reglarearaportului pe piaþã dintre cerere ºi ofertã pentru un anumit produs, ceea ceface ca marca sã devinã un instrument al marketingului, contribuind astfelîn prognozarea cererii de bunuri ºi servicii pentru anumite categorii deconsumatori. Aceastã acþiune de organizare, s-a arãtat în doctrinã, s-aexercitat în special asupra distribuþiei prin diminuarea rolului distribuitorilorcare au reacþionat prompt prin crearea de mãrci proprii sau prin revendicareaexclusivitãþii distribuþiei produsului comercializat sub o anumitã marcã. Esteun efect colateral negativ al mãrcii asupra economiei de piaþã, întrucâtmonopolul astfel instituit îngãduie proliferarea artificialã a mãrcilor pentruacelaºi produs fãrã existenþa realã a unor diferenþieri care sã poatã ficonstatate obiectiv.

11.7. Categorii de mãrci

Legea defineºte câteva categorii de mãrci, doctrina identificând categoriisuplimentare care se detaºeazã cât priveºte regimul juridic sau apreciereaeventualelor încãlcãri ale dreptului la marcã.

- marca individualã astfel cum este definitã în art. 3 lit.a cu un regimjuridic prestabilit de lege;

- marca notorie este definitã în art. 3 lit.b din lege ca fiind marca largcunoscutã în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mãrciisau la data prioritãþii revendicate în cerere; pentru a determina dacã o marcãeste larg cunoscutã se va avea în vedere notorietatea acestei mãrci, încadrul segmentului de public avizat pentru produsele sau serviciile cãroramarca respectivã se aplicã, fãrã a fi necesarã înregistrarea sau utilizareamãrcii în România.

Protecþia mãrcilor notorii a fost recunoscutã prin dispoziþia art. 6 Bis alConvenþiei de Uniune de la Paris, articol introdus cu prilejul revizuirii de laHaga din 1925 cu completãri ulterioare, fiind independentã de orice formalitatede înregistrare sau de folosire. De altfel legea românã prevede cã este


refuzatã la înregistrare marca identicã sau similarã cu o marcã notorie înRomânia pentru produse sau servicii identice sau similare, la data depuneriicererii de înregistrare a mãrcii (art. 6 lit.d) ca ºi marca care este identicãsau similarã cu o marcã notorie în România pentru produse sau serviciidiferite de cele la care se referã marca a cãrei înregistrare este cerutã ºidacã, prin folosirea nejustificatã a acesteia din urmã s-ar putea profita decaracterul distinctiv sau de renumele mãrcii notorii ori aceastã folosire arputea produse prejudicii titularului mãrcii notorii (art. 6 lit.e).

Notorietatea mãrcii este limitatã astfel cum prevede legea, strict lateritoriul României ºi se apreciazã numai în cadrul segmentului de publicavizat. Þinând seama de regimul de protecþie privilegiat, notorietatea astfelcum este stabilitã în lege nu oferã o protecþie suficientã ºi eficientã acesteicategorii de mãrci cu riscul ca în consecinþã publicul sã-i acorde o importanþãrelativã.

Se impune aºadar, nu neapãrat stabilirea unor criterii mai riguroase deapreciere a notorietãþii cât mai ales mijloace mai eficiente de contracarare apublicitãþii utilizate abuziv ºi care poate conferi o falsã notorietate unei mãrci.Un exemplu edificator în acest sens îl reprezintã numele de domeniu careeste o adresã de Internet creatã pe înþelesul tuturor. Litigiile pe nume dedomeniu apar în momentul în care terþii interesaþi înregistreazã în România,la autoritãþile naþionale autorizate ca nume de domeniu, mãrci notoriicunoscute în strãinãtate ca mai apoi, în calitate de titulari, cel ce le-aînregistrat în România sã le ofere celor interesaþi sau direct persoanei legate,contra unor sume cunoscute ce depãºesc cu mult costurile înregistrãrii.Eventualele litigii se soluþioneazã între pãrþi conform normelor legale generale.

În doctrinã se face distincþia între mãrcile notorii ºi mãrcile celebre saude mare renume, considerate ca o categorie specialã de mãrci care au ajunsla o celebritate mondialã .Aceastã distincþie are consecinþe practice înaprecierea contrafacerii.

Mãrcile celebre sunt o creaþie doctrinarã ºi dau expresie ostilitãþiidoctrinei faþã de regula specialitãþii luatã în consideraþie în reglementareamãrcii notorii ºi inaplicabilã mãrcilor celebre. Regula specialitãþii permitefolosirea aceleaºi mãrci pentru produse diferite. Ea este aplicabilã în toatesistemele de drept independent de consacrarea sa expresã;

- marca colectivã este definitã în art. 3 lit.d din lege în urmãtorii termeni:marca colectivã este marca destinatã a servi la deosebirea produselor saua seviciilor membrilor unei asociaþii, de produsele sau serviciile aparþinândaltor persoane, pentru ca în capitolul al IX al legii sã se prevadã o serie de

78 Otilia Calmuschi

dispoziþii proprii, specifice acestei categorii de mãrcii în condiþiile în caremãrcile colective sunt supuse regimului mãrcilor individuale (art. 56). Astfeltitularii de mãrci colective nu pot fi decât persoane juridice, asociaþii defabricanþi, de producãtori, de comercianþi, de prestatori de servicii care nuexploateazã în mod direct aceste mãrci. Exploatarea lor se face în condiþiileregulamentului de folosire a mãrcii colective ce se depune odatã cu cerereade înregistrare sau cel târziu în termen de 3 luni ºi în care se indicã persoaneleautorizate sã foloseascã marca colectivã (art. 51 alin.3). Regulamentul poatesã prevadã cã marca colectivã nu poate fi transmisã de cãtre titular decâtcu acordul tuturor membrilor asociaþiei. În art. 52 al legii se prevãd o seriede dispoziþii suplimentare faþã de marca individualã privitoare la motivele derespingere ºi anume:

- solicitantul nu are calitatea prevãzutã de lege;- nu sunt îndeplinite condiþiile prevãzute în art. 3 lit.d adicã marca

colectivã nu serveºte la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilorunei asociaþii de cele aparþinând altor persoane;

- regulamentul de folosire este contrar ordinii publice sau bunelormoravuri.

Regulamentul mãrcii colective poate fi modificat dar efectele modificãriise produc numai de la data înscrierii modificãrii în Registrul Naþional alMãrcilor.

Condiþii specifice sunt prevãzute (art. 54 din lege) ºi cât priveºtedecãderea titularului din drepturile conferite de o marcã colectivã ºi anumecând:

a) fãrã motive justificate, marca nu a fãcut obiectul unei folosiriefective într-o perioadã neîntreruptã de 5 ani, pentru produselesau serviciile pentru care a fost înregistratã;

b) titularul a folosit marca în alte condiþii decât cele prevãzute deregulament sau nu a luat mãsuri pentru a preveni o astfel defolosire;

c) prin folosire, marca a devenit susceptibilã de a induce publiculîn eroare.

De asemenea, dispoziþiile legale prevãd circumstanþele în care se poatecere la Tribunalul Municipiului Bucureºti, de oricare persoanã interesatã,anularea înregistrãrii unei mãrci colective, în termen de 5 ani de laînregistrarea acesteia în condiþiile art. 48 aplicabil mãrcii individuale, iardacã înregistrarea mãrcii a fost solicitatã cu rea credinþã ori marca a fostînregistratã cu nerespectarea condiþiilor privind calitatea asociaþiei,


nedepunerea regulamentului de folosire , cu indicarea persoanelor autorizatesã foloseascã marca (art. 51 alin.1-3) anularea poate fi solicitatã TribunaluluiMunicipiului Bucureºti de cãtre persoana interesatã, oricând în perioada deprotecþie a mãrcii

- marca de certificare este definitã în art. 3 lit.e ca fiind marca ce indicãfaptul cã produsele sau serviciile pentru care este utilizatã sunt certificate detitularul mãrcii în ceea ce priveºte calitatea, materialul, modul de fabricaþie aproduselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici.

Mãrcile de certificare sunt supuse regimului mãrcilor individuale, înmãsura în care legea nu prevede altfel. În capitolul X al legii (art. 57-64) suntprevãzute o serie de dispoziþii proprii mãrcilor de certificare. Astfel marca decertificare nu poate fi înregistratã decât de persoanele juridice legal abilitatesã exercite controlul produselor sau al serviciilor cu excluderea persoanelorjuridice care fabricã, importã sau vând produse sau presteazã servicii, alteledecât cele de control în domeniul calitãþii.

Cererea de înregistrare a mãrcii de certificare trebuie sã cuprindã pelângã documentele prevãzute în art. 10 pentru marca individualã ºiregulamentul de folosire, însoþit de autorizaþia din care sã rezulte exercitarealegalã a activitãþii de certificare, cu indicarea persoanelor autorizate sãutilizeze marca, titularul mãrcii autorizând în final persoanele îndreptãþite sãfoloseascã marca pentru produsele sau serviciile garantate prin regulamentulde folosire. Transmiterea drepturilor cu privire la marca de certificare estereglementatã în art. 62 din lege care prevede cã drepturile cu privire la marcade certificare nu pot fi transmise de persoana juridicã, titularã a mãrcii,pentru ca în alin. 2 al aceluiaºi articol sã se precizeze cã transmitereadreptului asupra mãrcii de certificare se stabileºte prin hotãrâre a Guvernului.Cât priveºte anularea înregistrãrii mãrcii de certificare, ea intervine în termende 5 ani de la înregistrarea acesteia pentru motivele ºi în termenele stabilitede lege pentru mãrcile individuale la care se adaugã urmãtoarele cazuri ºianume dacã înregistrarea:

- nu a fost cerutã pentru ca marca sã fie utilizatã în scopul certificãriicalitãþii unor produse sau servicii;

- s-a fãcut de alte persoane decât cele juridice, abilitate legal sã exercitecontrolul de calitate;

- s-a fãcut fãrã sã existe regulamentul de folosire a mãrcii ori cu unregulament incomplet;

- s-a fãcut în lipsa autorizaþiei sau documentului din care sã rezulteexercitarea legalã a activitãþii de certificare.

80 Otilia Calmuschi

În aceste cazuri cererea de anulare poate fi formulatã de oricarepersoanã interesatã, oricând în perioada de protecþie a mãrcii. Legea prevedede asemenea, cã în situaþia în care o marcã de certificare a încetat sã maifie protejatã, ea nu poate fi nici depusã, nici utilizatã înainte de expirare aunui termen de 10 ani de la data încetãrii protecþiei.

Fãrã a fi expres nominalizate ºi definite în lege, în doctrinã au mai fostevocate ºi alte categorii de mãrci cum ar fi 52:

- mãrcile de fabricã ºi mãrcile de comerþ care dau expresie dualitãþiimãrcii din punct de vedere al destinaþiei economice � producþie ºi distribuþie.Astfel marca de fabricã individualizeazã pe producãtor, pe fabricant pe cândmarca de comerþ desemneazã pe comerciant, pe distribuitorul produselor.Marca de servicii are în vedere identificarea prestãrilor de servicii ºi subacest aspect se face distincþie între:

- mãrcile de servicii care se aplicã pe produse, pentru a identifica peautorul serviciului;

- mãrcile de servicii pure care nu se leagã de obiecte materiale cum arfi servicii bancare, asigurãri etc.

Marca de servicii a fost recunoscutã abia în 1958 ºi a fost inclusã în art. 1alin. 2 al Convenþiei de la Paris;

- mãrcile simple ºi mãrcile combinate . Mãrcile simple sunt alcãtuitedintr-un singur semn dintre cele enumerate de lege pe când mãrcile combinatereunesc semne diferite susceptibile de protecþie. De altfel legea enumerândsemnele ce pot constitui mãrci se referã expres la �orice combinaþie a acestorsemne�;

- mãrcile verbale, figurative ºi sonore distincþie ce prezintã un interespractic deosebit în aprecierea contrafacerii. Mãrcile verbale sunt alcãtuitedin semne scrise constând din nume, denumiri, sloganuri, cifre, litere. Mãrcilefigurative cuprind reprezentãri grafice susceptibile de protecþie ca embleme,viniete, desene, etichete, culori etc. Marca sonorã este alcãtuitã din sunete;

- marca agentului sau reprezentantului este consacratã în articolul 6septies al Convenþiei de la Paris care se referã la drepturile titularului uneimãrci faþã de agentul sãu într-o þarã a Uniunii în care sunt exportate produselepurtând acea marcã. Marca agentului este deci marca folositã sau înregistratãde distribuitorul unor produse importante ºi expediate cu marcaproducãtorului.

52 Y. Eminescu, op. cit. p. 73 ºi urm.


Titlurile de publicaþii nu sunt incluse de actuala lege ca de altfel nici deLegea nr. 28/1967 între mãrcile protejate. Protecþia lor e asigurã pe tãrâmuldreptului de autor între titlurile de opere ºi titlurile de publicaþii sub condiþiaoriginalitãþii acestor titluri. Sub presiunea practicii judiciare confruntatã cuastfel de probleme doctrina admite cã dispoziþiile Legii 84/1998 potrivit cãreiamarca poate consta în cuvinte (art. 3 lit.a) pot fi interpretate în sensul cã nusunt excluse nici titlurile, dintre semnele apropriabile ca marcã. Evident cãpentru a fi protejat ca marcã titlul trebuie sã fie distinctiv. Este o opinieconsolidatã practic ºi care respinge obiecþia potrivit cu care titlurile nu pot fiprotejate ca marcã pentru cã nu individualizeazã un bun corporal, o marfã,ci o operã incorporalã, obiecþie care nu conferã o atenþie suficientã faptuluicã operele, deºi incorporale intrã în circuitul comercial ca obiecte corporale;

- marca �telle quelle�. Potrivit art. 6 al Convenþiei de la Paris,resortisantul unei þãri membre a Uniunii de la Paris, având o marcã înregistratãîn þara sa de origine, are dreptul la protecþia acestei mãrci în celelalte þãriale Uniunii , în forma în care ea a fost înregistratã în þara sa de origine. Cualte cuvinte, resortisanþii unioniºti au dreptul la protecþia mãrcii �telle quelle�aºa cum este ea în toate þãrile Uniunii. În ce priveºte termenul de �resortisant�conform art. 3 al Convenþiei de Uniune de la Paris sunt asimilaþi cetãþenilorþãrilor Uniunii, cetãþenii þãrilor care nu fac parte din Uniune dar sunt domiciliaþisau au întreprinderi industriale sau comerciale efective ºi serioase pe teritoriuluneia din þãrile Uniunii.

CAPITOLUL 12

Condiþii de fond ale protecþiei mãrcilor; Sisteme de dobândire adreptului la marcã

12.1. Condiþii de fond ale protecþiei mãrcilor

Înregistrarea unei mãrci presupune respectarea unor condiþii pe caretrebuie sã le întruneascã semnul susceptibil de a fi protejat ca marcã.53

53 Pentru informaþii suplimentare Y.Eminescu, op. cit. p. 89 ºu urm. ; ViorelRoº s.a., op. cit. p. 89 ºi urm.

82 Otilia Calmuschi

- Distinctivitatea consideratã în doctrinã, mult timp, ca unica condiþiede apropriere a unui semn ca marcã. Ea nu trebuie confundatã cu originalitateaºi nici cu noutatea în sensul pe care aceastã noþiune îl are în dreptulbrevetelor. Distinctivitatea este o noþiune relativã care trebuie apreciatã înraport cu obiectul identificat de semn. În doctrinã s-a comentat faptul cãsemnul nu trebuie sã fie original sau nou în sine, el este distinctiv dacã nueste necesar, uzual ºi nu are un caracter descriptiv al naturii ºi calitãþiisubstanþiale sau al destinaþiei obiectului. Aºadar distinctivitatea trebuie sãaibã o forþã de individualizare a produselor, sã nu fie un semn banal saugeneric, în aºa fel încât sã constituie un reper care sã permitã consumatorilorsã identifice un anumit produs ce prezintã anumite calitãþi, în cadrul aceleaºicategorii de produse.

Caracterul distinctiv al unui semn nu trebuie înþeles ca o noþiune staticã,invariabilã, constantã, ca un factor absolut ºi imuabil , el fiind o chestiune purcircumstanþialã. În funcþie de paºii urmaþi de utilizatorul semnului sau deterþi, poate fi dobândit, accentuat sau chiar pierdut. Circumstanþe ca utilizareasemnului trebuie avute în vedere atunci când cel care face înregistrarea estede pãrere cã semnului îi lipseºte caracterul distinctiv.54 Aºadar putereadistinctivã variazã nu numai în timp, ci ºi de la o marcã la alta. O marcã poatefi apreciatã ca distinctivã la data înregistrãrii pentru ca, ulterior, prin folosiresã-ºi piardã acest caracter, fenomen denumit în doctrinã �degenerarea mãrcii�sau �diluarea mãrcii�, ajungând ca marca sã devinã uzualã, desemnând chiarprodusul, ca exemplu Cellophane, Thermos, Telex etc. În scopul aplicãriiacestei cerinþe, legea în art. 5 exclude de la protecþie mãrcile .

- care nu constituie un semn susceptibil de reprezentare graficã servindla deosebirea produselor ºi serviciilor unei persoane fizice sau juridice decele aparþinând altor persoane (art. 3 lit.a);

- care sunt lipsite de caracter distinctiv;- care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaþii devenite uzuale

în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale ºi constante;- care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaþii, putând servi

în comerþ pentru a desemna, specia, calitatea, cantitatea, destinaþia,valoarea, originea geograficã sau timpul fabricãrii produsului ori prestãriiserviciului sau alte caracteristici ale acestora;

54 Introducere în proprietate intelectualã, apãrutã sub egida OMPI, tradusã deRodica Pârvu, Laura Oprea ºi Magda Dinescu, Ed. Rosetti, Bucureºti, 2001, p. 173.


- constituite exclusiv din forma produsului sau este necesarã obþineriiunui rezultat tehnic care dã o valoare substanþialã produsului.

Disponibilitatea. Pentru ca un semn sã fie apreciat ca marcã el trebuiesã fie disponibil, adicã sã nu fi fost anterior apropriat de altã persoanã, sã nuse aducã atingere drepturilor, anterior dobândite de o altã persoanã. În acestsens marca anterioarã este definitã în art. 3 lit.b din lege ca fiind marcaînregistratã, precum ºi marca depusã pentru a fi înregistratã în RegistrulNaþional al Mãrcilor, cu condiþia ca ulterior sã fie înregistratã. Indisponibilitateaunui semn poate rezulta din aproprierea anterioarã ca nume comercial sauemblemã, din aproprierea anterioarã ca indicaþie geograficã, indisponibilitateapoate fi determinatã de protecþia ca desen sau model industrial, de protecþiasemnului ca drept de autor, din existenþa unor drepturi personalenepatrimoniale aparþinând unor terþi cu consecinþa coliziunii cu dreptul lanume, la imagine, sau din existenþa unui act anterior de apropriere a aceluiaºisemn sau a unui semn anterior ceea ce impune cercetarea anterioritãþilorcare pot rezulta dintr-un depozit anterior. Stabilirea anterioritãþilor presupunestabilirea rangului depozitului, verificarea validitãþii înregistrãrii, comparareamãrcilor pentru a se aprecia asemãnãrile ºi compararea produselor pentrucare sunt destinate.55

În doctrinã s-a stabilit, riguros exact, cã singurul criteriu de apreciere aanterioritãþilor este evitarea unei confuzii arãtându-se în continuare cãanterioritatea este parþialã ºi relativã. Ea nu este valabilã decât în limiteleunui anumit teritoriu ºi îºi produce efectele numai dacã dreptul anterior alunui terþ nu s-a stins. Aºadar anterioritatea în domeniul mãrcilor se apreciazãdiferit faþã de anterioritãþile în materie de invenþii, unde noutatea esteabsolutã. În aplicarea teoriei anterioritãþilor la mãrci, doctrina a stabilit treiîngrãdiri care permit aproprierea unui semn indisponibil ºi anume:

- limitele profesionale ale anterioritãþilor pe baza cãrora a fost formulatãregula specialitãþii, care permite folosirea aceleaºi mãrci pentru produsediferite cu condiþia sã nu genereze riscul confuziei. Limitele profesionalesunt consacrate ºi în legislaþia noastrã care în art. 6 stabileºte ca marcaeste refuzatã la înregistrare dacã:

a) este identicã cu o marcã anterioarã, iar produsele sau serviciilepentru care înregistrarea mãrcii a fost cerutã sunt identice cucele pentru care marca anterioarã este protejatã;

55 Yolanda Eminescu, op. cit. p. 99

84 Otilia Calmuschi

b) este identicã cu o marcã anterioarã ºi este destinatã a fi aplicatãunor produse sau servicii similare cu cele pentru care marcaanterioarã este protejatã, dacã existã un risc de confuzie;

c) este similarã cu o marcã anterioarã ºi este destinatã a fi aplicatãunor produse sau servicii identice sau similare dacã existã unrisc de confuzii pentru public, incluzând ºi riscul de asocierecu marca anterioarã.

Principiul specialitãþii, deºi consacrat în legislaþiile naþionale a fãcutobiectul unor critici destul de vehemente în doctrinã, care considerã cãriscul de confuzie pe care îl produce folosirea unei mãrci pentru produsediferite, aduce atingere funcþiei de identificare a provenienþei produselor ºifuncþiei publicitare a mãrcii prin scãderea considerabilã a valorii sale;

- limitele în timp ale anterioritãþilor se referã la faptul cã un semn adoptatanterior ca marcã este indisponibil atâta timp cât marca nu a fost abandonatãsau titularul nu a fost decãzut din drepturi. Dar, chiar ºi în aceastã situaþiese admite cã pentru o marcã abandonatã sau o marcã asupra cãreia dreptultitularului s-a stins este necesarã o perioadã de timp pentru evitarea uneiconfuzii posibile, sã poatã fi înregistratã ca marcã nouã;

- limitele în spaþiu ale anterioritãþilor care se constituie ca o piedicã înînregistrarea unei mãrci, identice sau similare, pe teritoriul aceluiaºi stat, într-o industrie similarã dacã existã o marcã anterior înregistratã cu condiþia caprin convenþii internaþionale sã nu se asigure protecþia proprietãþii industriale,dincolo de limitele unui stat, cum este cazul Aranjamentului de la Madrid.

Liceitatea. Potrivit art. 5 lit.f din legea românã sunt excluse de laprotecþie, mãrcile care sunt de naturã sã inducã publicul în eroare cu privirela originea geograficã, calitate sau natura produsului sau a serviciului iar lalit.i se exclud de la protecþie, mãrcile care sunt contrare ordinii publice saubunelor moravuri. În consecinþã, marca nu trebuie sã fie deceptivã, imoralãsau ilegalã interdicþia referindu-se ºi la raþiuni de ordin internaþional. Astfelsunt excluse de la protecþie, mãrcile care cuprind, fãrã autorizaþia organelorcompetente, reproduceri sau imitaþii de steme, drapele, embleme de stat,însemne, sigilii oficiale de control ºi garanþie, blazoane, aparþinând þãrilorUniunii ºi care intrã sub incidenþa art. 6 ter. din Convenþia de la Paris (art. 5lit.k) ºi de asemenea mãrcile care cuprind, fãrã autorizaþia organelorcompetente, reproduceri sau imitaþii de steme, drapele, alte embleme, sigle,iniþiale sau denumiri care intrã sub incidenþa art. 6 ter din Convenþia de laParis ºi care aparþin organizaþiilor internaþionale din care fac parte una saumai multe þãri ale Uniunii (art. 5 lit.l).


De exemplu potrivit articolelor citate, nu pot fi înregistrate ca mãrci,fãrã autorizarea organelor în drept: nume sau portrete de conducãtori destat, denumiri de organizaþii sau de unitãþi administrativ-teritoriale din Româniadispoziþii care includ ºi reproducerile sau imitaþiile de steme, embleme, insigneetc. ale organizaþiilor internaþionale cum ar fi emblema Crucii RoºiiInternaþionale, emblema olimpicã etc.

12.2. Sisteme de dobândire a dreptului la marcã

Apariþia ºi evoluþia mãrcilor a determinat ºi forme variate de dobândirea dreptului la marcã. Astfel unele legislaþii au consacrat sistemul depozituluideclarativ sau al dobândirii dreptului la marcã prin prioritatea de folosire asemnului respectiv ca marcã, comparat dar ºi criticat în doctrinã, cudobândirea proprietãþii bunurilor mobile prin ocupaþie. Succesul mãrcii înactivitatea comercialã ca ºi nevoia realizãrii unei securitãþi juridice maieficiente au determinat legislaþiile naþionale, în mare majoritate, sã seorienteze spre un alt sistem ºi anume acela al depozitului atributiv sau aldobândirii dreptului la marcã prin îndeplinirea unor anumite formalitãþi caresã confere o datã certã actului de apropriere a mãrcii, de �intrare� în posesie.Delimitarea dintre cele douã sisteme nu este însã riguroasã. Astfel deexemplu, chiar ºi în sistemul depozitului cu efecte atributive existã cazuriîn care simpla folosire a mãrcii va determina acordarea aceleaºi protecþii caºi în cazul înregistrãrii; este situaþia protecþiei acordate mãrcilor notorii subrezerva dovedirii caracterului notoriu.

În sistemul dobândirii dreptului la marcã prin prioritate de folosire, marcaaparþine �primului ocupant�, care poate fi ºi o altã persoanã decât primuldepunãtor. Efectuarea depozitului nu conduce la dobândirea dreptului la marcã,depozitul având numai rolul de a constata existenþa dreptului.

Actul de folosire trebuie sã îndeplineascã o serie de condiþii mai multsau mai puþin acceptate de doctrinã. În principiu actul de folosire:

- trebuie sã aibã un caracter public ºi sã fie exercitat animo-domini dela început ceea ce exclude intervertirea titlului posesiunii;

- trebuie sã fie continuu;- trebuie sã aibã un caracter calificat adicã sã fi dobândit o anumitã

notorietate;- trebuie sã fie pe teritoriul statului respectiv, deci sã îndeplineascã

condiþia teritorialitãþii.

86 Otilia Calmuschi

Depozitul declarativ produce totuºi o serie de efecte juridice:- este un mijloc de publicitate prin care marca este adusã la cunoºtinþa

publicului printr-un contact nemijlocit cu clientela, fixându-se ºi limiteleprotecþiei prin fixarea aspectului mãrcii ºi categoria de produse cãrora marcale este destinatã; data luãrii în posesie fiind publicã are caracter de datãcertã marcatã de data efectuãrii depozitului. Dacã a existat o anterioritateca urmare a folosirii, aceasta constituie o piedicã pentru dobândirea dreptuluiasupra aceleaºi mãrci ºi face ineficient un depozit efectuat ulterior;

- creeazã o prezumþie de proprietate asupra mãrcii în favoareadepunãtorului. Astfel s-a precizat în doctrinã în conflictul dintre douã persoanedintre care una a folosit marca iar cealaltã a depus-o, dreptul este recunoscutprimului posesor în temeiul prioritãþii de folosinþã dar depozitul creeazã oprezumþie de proprietate obligând cealaltã persoanã sã facã proba contrarã;

- deschide calea acþiunii în contrafacere în sensul cã toþi terþii suntconsideraþi terþi de rea credinþã;

- are valoarea unui act de apropriere a mãrcii ori de câte ori o altãpersoanã nu invocã o prioritate de folosire. Deci în acest caz depozitul, înprincipiu, declarativ devine atributiv. Deoarece depozitul are caracterdeclarativ, dobânditorul mãrcii prin prioritate de folosire poate oricând sãefectueze depozitul. Independenþa mãrcii de folosirea sa, urmare a efectuãriidepozitului, nu trebuie confundatã cu efectul atributiv al depozitului.56

Persoana care îºi aproprie prima marca se poate opune folosinþei de cãtrealte persoane. Aproprierea nu trebuie sã îmbrace o anume procedurã sauformalitate.57

În sistemul depozitului atributiv, consacrat ºi în legea românã, dreptulla marcã se dobândeºte de cãtre persoana care înregistreazã prima o anumitãmarcã. În acest sistem folosirea mãrcii nu genereazã ºi dreptul la marcã darse constatã cã folosirea mãrcii determinã conservarea dreptului întrucâtlegislaþiile care au îmbrãþiºat acest sistem, sancþioneazã neexploatareamãrcii de cãtre titular în timpul perioadei de protecþie.

Sistemul depozitului atributiv are în vedere interesul publicitãþii ºi acelaal securitãþii raporturilor juridice, iar legislaþiile moderne preferã acest sistem,combinat cu mãsuri legislative care urmãresc decãderea pentru nefolosireamãrcilor înregistrate. Posesorului anterior de bunã credinþã nu i se

56 Y.Eminescu, op. cit. p. 12257 Viorel Roº, s.a., op. cit., p. 17


recunoaºte, dupã înregistrarea mãrcii de cãtre o altã persoanã, nici o posesieanterioarã ºi personalã.

Dreptul asupra mãrcii se dobândeºte prin constituirea unui depozit ºiînscrierea mãrcii într-un registru public, atribuindu-se dreptul, persoanei carea înregistrat prima semnul distinctiv care a fost ales ca marcã ºi nu primeipersoane care foloseºte semnul. În acest sens art. 35 din lege stabileºte cãînregistrarea mãrcii conferã titularului sãu un drept exclusiv asupra mãrcii.Legea românã recunoaºte numai pentru mãrcile notorii un regim special însensul protecþiei acestora chiar dacã nu sunt înregistrate.

Pe lângã aceste douã sisteme, legislaþiile naþionale au consacrat ºisisteme mixte dintre care cele mai cunoscute sunt sistemul efectului atributivamânat, care constã într-o înregistrare provizorie a mãrcii. Dupã o perioadãde timp fixatã de lege, depozitul declarativ se transformã, urmând sã facãdovada definitivã a dreptului depunãtorului, asupra mãrcii. Un alt sistemeste sistemul provocator prin care se dispune, dupã examenul formal aldepozitului, publicarea mãrcii ceea ce permite terþilor sã facã opoziþie .

Sistemul avizului prealabil este un alt sistem mixt. Specific acestui sistemeste cã organul administrativ competent, comunicã depunãtorului opunerile laînregistrarea mãrcii prevenindu-l asupra riscurilor de invocare a unor eventualeanterioritãþi, dar, la cererea acestuia procedeazã totuºi la înregistrare.

CAPITOLUL 13

Subiectul dreptului la marcã. Procedura înregistrãrii mãrcilor ºidrepturile conferite de marcã

13.1. Subiectul dreptului la marcã

Dreptul la marcã individualã poate aparþine, conform legii (art. 3, art. 9,art. 14) atât unei persoane fizice, cât ºi unei persoane juridice.

Mãrcile colective pot fi înregistrate la O.S.I.M. de persoane juridicecare nu desfãºoarã direct o activitate comercialã sau industrialã, dar autorizãaplicarea acestor mãrci, alãturi de marca individualã, dacã sunt respectatecondiþiile de calitate prestabilite.58 Aceste persoane juridice sunt asociaþii

58 Y.Eminescu, op. cit., p. 76

88 Otilia Calmuschi

de fabricanþi, producãtori, comercianþi, prestatori de servicii care înregistreazãmarca ºi cãrora le aparþine dreptul la marcã. Acest drept nu aparþineîntreprinderilor care sunt autorizate sã aplice marca pe produsele lor. Câtpriveºte mãrcile de certificare pot fi înregistrate la O.S.I.M., de cãtre persoanejuridice abilitate sã exercite controlul produselor sau al serviciilor în privinþacalitãþii, materialului, modului de fabricaþie al produselor sau de prestare aserviciilor, precizia etc. Nu pot solicita înregistrarea unei mãrci de certificare,persoanele juridice care fabricã, importã sau vând produse sau presteazã servicii,altele decât cele de control în domeniul calitãþii (art. 57 alin. 2 din lege).

Dreptul la marcã poate aparþine în comun mai multor persoane careexercitã în comun un comerþ sau o industrie. Dreptul de proprietate comunãasupra mãrcilor poate rezulta din convenþia pãrþilor ori prin modurile detransmisiune inter vivos sau mortis causa, situaþie care poate fi apreciatãde fapt ca o indiviziune care, conform Codului civil, poate lua sfârºit oricândprin înþelegerea pãrþilor. În timpul indiviziunii nu se poate dispune separatasupra mãrcii de cãtre fiecare coproprietar în parte.

Dacã legea nu impune în mod expres ca solicitantul înregistrãrii mãrciisã desfãºoare o activitate industrialã de comerþ sau de servicii aceastãexigenþã este indirect pretinsã din moment ce în art. 45 lit. a din lege seimpune folosirea efectivã a mãrcii într-o perioadã neîntreruptã de 5 ani, pentruprodusele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistratã. Sancþiuneaneîndeplinirii acestei obligaþii este decãderea titularului din drepturile conferitede marcã.

13.2. Procedura înregistrãrii mãrcilor

Organul competent sã primeascã cererea de înregistrare este Oficiulde Stat pentru Invenþii ºi Mãrci iar depunerea cererii se poate face direct ºicu confirmare de primire la registratura Generalã a O.S.I.M., prin poºtã trimisãrecomandat cu confirmare de primire. Cererile sunt înregistrate la O.S.I.M.în ordinea cronologicã a primirii lor menþionându-se anul, luna, ziua primirii.

Procedura administrativã de dobândire a dreptului la marcã sedeclanºeazã odatã cu formularea unei cereri de înregistrare a mãrcii carepoate fi fãcutã personal sau de cãtre mandatar în baza unei procuri. Proceduraînregistrãrii mãrcilor cuprinde trei faze principale ºi anume: depozitulreglementar al mãrcii, examenul cererilor de înregistrare ºi înregistrareapropriu zisã.


13.2.1. Depozitul naþional reglementarDepozitul este constituit din cererea de înregistrare care conþine datele

de identificare a solicitantului, reproducerea mãrcii, precum ºi indicareaproduselor sau serviciilor pentru care înregistrarea este cerutã, redactatã înlimba românã, care se depune la O.S.I.M. ºi care constituie depozitul naþionalreglementar al mãrcii (art. 10). Cererea trebuie sã se refere la o singurã marcã.

Cererea incompletã nu constituie un depozit naþional reglementar,aceasta putând fi completatã în termen de 3 luni de la notificarea fãcutãsolicitantului, de O.S.I.M.; data completãrii cererii va marca data efectuãriidepozitului naþional reglementar. Necompletarea cererii în termenul amintitatrage respingerea înregistrãrii.

Înregistrarea cererilor se face în ordinea primirii acestora iar dreptul lamarcã revine persoanei care a depus prima cererea de înregistrare, ceea ceîi conferã un drept de prioritate în a fi consideratã titular. De la aceastãregulã existã douã excepþii, constant regãsite în proprietatea industrialã, ºianume prioritatea unionistã ºi prioritatea de expoziþie (art. 11 alin. 2, art. 12)drepturile conferite de aceste douã prioritãþi trebuie invocate odatã cudepunerea cererii de înregistrare a mãrcii ºi justificate prin acte de prioritate.

13.2.2. Examenul cererii de înregistrareCuprinde douã aspecte ºi anume: examenul conþinutului cererii ºi a

anexelor însoþitoare cu respectarea condiþiilor de formã necesare pentruconstituirea unui depozit valabil ºi al doilea aspect al examenului cererii deînregistrare îl constituie examenul de fond adicã acela asupra condiþiilor pecare trebuie sã le îndeplineascã semnul care urmeazã a fi înregistrat camarcã. Dupã decizia atribuirii de datã a depozitului naþional reglementar ºiînscrierea datelor în Registrul Naþional al Mãrcilor se încheie examenul deformã.59

Examenul de fond este efectuat de O.S.I.M. în termen de 6 luni de ladata plãþii taxei de înregistrare ºi examinare a cererii O.S.I.M. examineazãîn fond o serie de aspecte esenþiale ale cererii de inregistrare prevãzute înart. 19 al legii ºi anume:

59 Actuala lege nu mai prevede posibilitatea consacratã în legea 28/1967ca,la cererea solicitantului ºi contra plãþii unei taxe, OSIM sã efectueze o cercetarede anterioritãþi înainte de depozitul mãrcii. Aceastã cercetare de anterioritate seface oricum în cadrul examenului de fond.

90 Otilia Calmuschi

- calitatea solicitantului conf.art. 3 lit.g;- îndeplinirea condiþiilor de invocare a prioritãþilor;- motivele de refuz prevãzute la art. 5 alin.1 ºi art. 6.Examenul de fond cuprinde ºi verificarea trãsãturilor intrinseci semnului

care se doreºte a fi apreciat ca marcã în luarea în considerare a condiþiilorart. 5 care exclude de la protecþie mãrcile lipsite de anumite caractere expresprevãzute în lege.

Tot în cadrul examenului de fond se va urmãri ºi verificarea existenþeiunor eventuale anterioritãþi care ar putea fi opuse înregistrãrii mãrcii. Încategoria anterioritãþilor � pe lângã drepturile asupra unei mãrci anterioare60

sau notorii prevãzute de art. 6 din lege, sunt incluse ºi alt drepturi anteriorprotejate precum .

- un drept al personalitãþii cu privire la imaginea sau la numele sãupatronimic;

- o indicaþie geograficã protejatã;- un desen sau un model industrial protejat;- un drept de autor;- orice drept de proprietate industrialã dobândit anterior datei depozitului

naþional reglementar al unei mãrci.Dacã în urma examenului de fond se constatã cã nu sunt îndeplinite

anumite condiþii legale, O.S.I.M. va trimite solicitantului un aviz de refuzprovizoriu, prin care îl va invita sã-ºi prezinte observaþiile într-un termen de3 luni care poate fi prelungit la cerere cu încã 3 luni cu plata unei taxesuplimentare. Dacã observaþiile nu sunt întemeiate O.S.I.M. va respingecererea, decizia de respingere va fi comunicatã solicitantului înregistrãrii, întermen de 5 zile de la luare.

13.2.3. Înregistrarea mãrcii În cazul în care, în urma examinãrii asupra formei ºi fondului, s-a

constatat cã cererea îndeplineºte toate condiþiile legale sau dacã se considerãcã observaþiile solicitantului în urma avizului de refuz provizoriu suntîntemeiate, O.S.I.M. va decide înregistrarea cererii în baza unei decizii deînregistrare a mãrcii care va fi comunicatã solicitantului în termen de 5 zilede la luare. Publicitatea faþã de terþi se realizeazã prin publicarea deciziei de

60 Marca anterioarã este definitã în Art. 3 lit.b ca fiind marca înregistratãprecum ºi marca depusã pentru a fi înregistratã în Registrul Naþional al Mãrcilor,cu condiþia ca ulterior sã fie înregistratã.


înregistrare în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã în termen de 2 lunide la data luãrii deciziei de înregistrare.

Procedura de înregistrare a mãrcii se încheie cu eliberarea certificatuluide înregistrare.

13.3. Durata protecþiei, reînnoirea ºi modificarea înregistrãrii

Conform art. 29 din lege înregistrarea mãrcii produce efecte cu începerede la data depozitului naþional reglementar al mãrcii, pentru o perioadã de10 ani. Marca este singurul obiect de proprietate industrialã cu vocaþie infinitãla protecþie. Astfel legea prevede cã, la cererea titularului, înregistrarea mãrciipoate fi reînnoitã la împlinirea fiecãrui termen de 10 ani cu plata taxei prevãzutãde lege, pentru noi termene de 10 ani.

Cererea de reînnoire a înregistrãrii mãrcii poate fi fãcutã înainte deexpirarea duratei de protecþie în curs, dar nu mai devreme de 3 luni înaintede expirarea acestei durate. Reînnoirea înregistrãrii mãrcii opereazã începândcu ziua imediat urmãtoare expirãrii duratei de protecþie în curs. Pentrureînnoirea înregistrãrii mãrcii se percepe o taxã care poate fi plãtitã ºi înurmãtoarele 6 luni de la expirarea duratei de protecþie în curs dar cu majorareaprevãzutã de lege. Neplata taxei este sancþionatã cu decãderea titularuluidin dreptul la marcã. Reînnoirea înregistrãrii se înscrie în Registrul Naþionalal Mãrcilor ºi se publicã în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã întermen de 6 luni de la depunerea cererii de reînnoire. Durata ºi reînnoireaprotecþiei astfel stabilite este proprie sistemului depozitului atributiv. În cazulsistemului depozitului declarativ, dreptul asupra mãrcii se dobândeºte prinfolosinþã ºi tot astfel se conservã. Capitolul V al legii se referã ºi la modificareaînregistrãrii mãrcii care priveºte la introducerea de modificãri neesenþialeale unor elemente ale mãrcii cu condiþia ca asemenea modificãri sã nuafecteze imaginea de ansamblu a mãrcii (art. 33). Considerãm cã într-oreglementare viitoare ar trebui sã se precizeze dacã ºi includerea saurestrângerea listei de produse pentru care este înregistratã marca poate ficonsideratã o modificare a înregistrãrii.

13.4. Dreptul conferit de marcã ºi limitele sale

Conform art. 35 din lege înregistrarea mãrcii, conferã titularului sãu undrept exclusiv asupra mãrcii în baza cãruia el poate cere instanþeijudecãtoreºti competente sã interzicã terþilor sã foloseascã în activitatealor comercialã, fãrã consimþãmântul sãu, anumite semne enumerate de lege

92 Otilia Calmuschi

ºi care definesc conþinutul dreptului exclusiv la marcã. Astfel conformdispoziþiilor legale semnele interzise terþilor sunt:

a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identicecu acela pentru care marca a fost înregistratã;

b) un semn care, datã fiind identitatea sau asemãnarea cu marcaori datã fiind identitatea sau asemãnarea produselor sauserviciilor cãrora li se aplicã semnul, cu produsele sau serviciilepentru care marca a fost înregistratã, ar produce în percepþiapublicului un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere amãrcii cu semnul;

c) un semn identic sau asemãnãtor cu marca pentru produse sauservicii diferite de cele pentru care marca este înregistratã,când aceasta din urmã a dobândit un renume în România ºidacã, din folosirea semnului, fãrã motive întemeiate, s-ar puteaprofita de caracterul distinctiv ori de renumele mãrcii saufolosirea semnului ar cauza titularului mãrcii un prejudiciu.

Un element specific care intrã în conþinutul dreptului la marcã, estedreptul de prioritate.

Legea indicã în continuare ºi actele interzise ºi anume:a) aplicarea semnului pe produse sau ambalaje;b) oferirea produselor sau comercializarea ori deþinerea lor în acest

scop sau, dupã caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acestsemn;

c) importul sau exportul produselor sub acest semn;d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.Solicitantul cererii de înregistrare a mãrcii poate cere sã se interzicã

terþilor sã efectueze actele prevãzute la art. 35 alin.2 numai dupã publicareamãrcii.

Pentru actele posterioare publicãrii mãrcii, solicitantul poate ceredespãgubiri, potrivit dreptului comun. Titlul pentru plata despãgubirilor esteexecutoriu numai dupã data înregistrãrii mãrcii. Dacã cererea de înregistrarea fost respinsã, solicitantul nu are dreptul la despãgubiri.

În doctrinã61 s-au cercetat ºi trãsãturile caracteristice ale dreptului lamarcã ca ºi principalele prerogative care alcãtuiesc dreptul la marcã. Acesteprerogative sunt:

61 Yolanda Eminescu, op. cit., p. 145 ºi urm.; Viorel Roº s.a., op. cit. , p. 300ºi urm.


- dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca marcã;- dreptul de a interzice folosirea aceluiaºi semn de cãtre alþii ,Caracterele dreptului la marcã sunt:- caracterul absolut în raport de concurenþi, adicã în raport de cei care

exercitã o industrie identicã sau similarã în temeiul regulii specialitãþii mãrcii;- caracterul temporar limitat la durata de 10 ani de protecþie dacã nu

luãm în considerare posibilitatea de reînnoire a mãrcii;- caracterul accesoriu pentru cã legãtura sa cu întreprinderea sau cu

fondul de comerþ este mult mai puternicã decât în cazul brevetelor de invenþie;- caracterul teritorial propriu ºi altor drepturi de proprietate industrialã,

protecþia acestora fiind recunoscutã pe întregul teritoriu naþional, al þãrii încare a fost înregistratã.

Dreptul exclusiv asupra mãrcii, conferit titularului, trebuie exercitat deacesta în limitele permise de lege. În afara limitelor cu caracter general ºianume limita teritorialã ºi cea temporarã în cazul dreptului exclusiv la marcãs-a extins ºi limita epuizãrii dreptului la marcã consacratã în domeniulbrevetelor de invenþie. În acest sens art. 37 din lege prevede cã titularulunei mãrci înregistrate nu poate cere sã se interzicã altor persoane, deþinerea,oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartã aceastãmarcã, pentru produsele care au fost puse în comerþ de însuºi titular sau cuconsimþãmântul acestuia.

Se precizeazã în continuare cã dispoziþiile nu sunt aplicabile, dacãtitularul probeazã motive temeinice de a se opune la comercializareaproduselor, în special când starea produselor este modificatã sau alteratãdupã punerea lor în comerþ.

Din punct de vedere juridic s-a susþinut în doctrinã, cã fundamentulacestei limitãri constã în ideea de licenþã tacitã potrivit cu care vânzareainiþialã implicã o autorizare tacitã de folosire, care nu echivaleazã cu odezmembrare a dreptului la marcã ce existã independent de proprietateaobiectului care poartã marca. 62 Teoria epuizãrii dreptului ca limitare a dreptuluila marcã are la bazã urmãtoarele considerente63:

- una din funcþiile mãrcii este aceea de a garanta autenticitatea produsuluipe care îl desemneazã;

- circulaþia produselor nu poate fi împiedicatã prin folosirea mãrcii carese constituie într-un factor de dezvoltare a comerþului ºi concurenþei leale;

62 Y. Eminescu, op. cit. p. 14963 Viorel Roº, s.a., op. cit. p. 312

94 Otilia Calmuschi

- prin natura sa, dreptul asupra mãrcii nu conferã un drept de suitãasupra produselor vândute;

- marca nu oferã titularului monopolul desfacerii produselor sale pânã laconsumatorul final.

Dreptul exclusiv al titularului mãrcii suferã ºi alte limitãri rezultând dinprincipiul specialitãþii mãrcii ca ºi limitãrile consacrate de art. 3 din lege careprecizeazã cã titularul mãrcii nu poate cere sã se interzicã unui terþ sãfoloseascã în activitatea sa comercialã:

- numele/denumirea sau adresa/sediul titularului;- indicaþii care se referã la specia, calitatea, destinaþia , valoarea, originea

geograficã, perioada de fabricaþie a produsului sau perioada prestãriiserviciului sub marcã, precum ºi la orice alte caracteristici ale acestora;

- marca, dacã aceasta este necesarã pentru a indica destinaþia produsuluisau a serviciului, în special pentru accesorii sau piese detaºabile.

CAPITOLUL 14

Transmisiunea dreptului la marcã

14.1. Consideraþii preliminare privind transmisiunea dreptului

la marcã

În dreptul românesc, marca constituie un bun transmisibil, fie cu titluoneros, fie cu titlu gratuit, transmisiunea putând opera în tot sau în parte,împreunã cu întreprinderea sau fondul de comerþ, dar ºi separat de acestea.

Funcþia iniþialã a mãrcilor, de a indica originea produselor ºi serviciilor aevoluat, în condiþiile moderne, marca, alãturi de funcþia menþionatã, garantândcalitatea produselor ºi serviciilor, permiþând publicitatea acestora, atrãgândºi menþinând clientela.

Interdicþia reglementatã expres în unele legislaþii, a cesiunii libere amãrcii a condus la fraudarea legii prin renunþarea expresã la marcã, urmatãde efectuarea imediatã a depozitului aceleiaºi mãrci, pe numele cesionaruluide fapt.64 Este vorba despre radierea mãrcii cedentului, urmatã de efectuarea



unui nou depozit al aceleiaºi mãrci de cãtre cesionar, asemenea artificiivenind în favoarea uzurpatorilor, prin obstrucþionarea cesiunii mãrcilorneexploatate.

În asemenea situaþii s-ar crea o stare de inechitate, în sensul de a sepermite celor care se fac vinovaþi de contrafacerea semnului sã scape deurmãrirea cesionarului ºi sã inducã în eroare consumatorii.65

Cel mai frecvent, marca se exploateazã direct de cãtre titularul sãu,prin aceasta desemnându-ºi produsele sau serviciile, însã titularul mãrcii opoate transmite ºi altei persoane.

Legea românã a mãrcilor încã din 1879 a permis transferul mãrciiindependent de fondul de comerþ.

14.2. Cesiunea voluntarã

Conform art. 39 din lege, drepturile asupra mãrcii pot fi transmise, princesiune sau prin licenþã, oricând în cursul duratei de protecþie a mãrcii. Îndoctrinã contractul de cesiune a fost definit ca reprezentând o convenþieprin care titularul unei mãrci în calitate de cedent transferã drepturile pe carele are asupra mãrcii unei alte persoane în calitate de cesionar în schimbulunui preþ. Cesionarul dobândind toate drepturile cedentului va deveni caurmare a efectuãrii cesiunii, terþ în raporturile cu privire la marcã. Pânã laacest punct soluþia este evident identicã cu cea consacratã în cazul brevetelorde invenþii. Cesiunea poate fi voluntarã sau forþatã. În materia mãrcilor oproblemã viu discutatã în doctrinã a fost aceea a circulaþiei juridiceindependente a mãrcii, în raport cu fondul de comerþ. Mult timp StateleUnite ale Americii ca ºi unele legislaþii europene au statuat interdicþia cesiuniimãrcii independent de fondul de comerþ . Germania a recunoscut cesiunealiberã a mãrcii doar la momentul extinderii reglementãrilor legale privindproprietatea industrialã ºi pe teritoriul Germaniei de Est.

Cesiunea independentã a mãrcii este admisã în Anglia, sub condiþia capublicul consumator sã nu fie indus în eroare prin folosirea mãrcii cedate,cu privire la originea produselor66 . Optica privind interdicþia cesiunii mãrciiindependent de fondul de comerþ a trebuit, sub presiunea pieþii, sã fieabandonatã ºi înlocuitã cu recunoaºterea cesiunii libere a mãrcii care rãspunde

65 L. Van Bunen, autor citat de Yolanda Eminescu, op. cit. , p. 15666 Vezi pentru informaþii suplimentare Yolanda Eminescu, op. cit., p. 153 ºi

urm. ; Viorel Roº, s.a., op. cit., p. 372 ºi urm.

96 Otilia Calmuschi

unei adevãrate necesitãþi de ordin comercial. În cazul transmisiuniipatrimoniului titularului mãrcii, în totalitate, va opera ºi transmisiunea dreptuluila marcã. Sunt însã ºi situaþii de excepþie semnalate în doctrinã ca deexemplu ipoteza în care marca este formatã dintr-un nume patronimic, cazîn care, s-a susþinut în doctrinã, marca nu ar trebui sã se transmitã o datãcu fondul de comerþ.

Ipoteza este ignoratã de legiuitorul român.Marca poate constitui obiect de cesiune totalã sau parþialã, însã mãrcile

identice sau similare, care aparþin aceluiaºi titular ºi sunt folosite pentruproduse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise pe caleacesiunii în totalitate ºi cãtre o singurã persoanã, actul de transmisiune fiindsancþionat cu nulitatea absolutã. Soluþia aceasta, reglementatã de lege înart. 40 alin.4 a fost, credem noi, justificat criticatã în doctrinã, cu motivareacã cesionarul este obligat sã dobândeascã ºi mãrci care nu-l intereseazã.67

Marca poate constitui obiect de cesiune parþialã, o asemenea cesiuneva da naºtere unei proprietãþi comune, marca aparþinând ºi cedentului ºicesionarului, caz în care acþiunea în contrafacere poate fi formulatã de oricaredintre coproprietari.68

Dacã marca este înregistratã în coproprietate, transmisiunea dreptuluila marcã va opera conform regulilor cunoscute în materia proprietãþii comune.

Ne aflãm în prezenþa unei cesiuni parþiale ºi atunci când o marcãînregistratã în mai multe þãri este transmisã unor cesionari diferiþi, pentruunele dintre þãrile în care este protejatã.

Mai trebuie precizat cã o cesiune parþialã nu poate limita teritorial folosireaunei mãrci pentru produsele sau serviciile la care se referã.

Cesiunea va fi totalã atunci când are în vedere toate atributele dreptuluiasupra mãrcii ºi asupra tuturor produselor sau serviciilor pentru care a fostfãcutã înregistrarea mãrcii ºi va fi parþialã, atunci când poartã fie asupraunora dintre atributele dreptului, fie cu privire la unul sau mai multe dintreprodusele sau serviciile pentru care a fost fãcutã înregistrarea.

S-a precizat cã în multe cazuri distincþia dintre cesiunea parþialã ºilicenþã este dificil de evidenþiat; deosebit de cesiunea parþialã, în cazullicenþei, beneficiarul acesteia nu dobândeºte dreptul de a exercita acþiuneaîn contrafacere.69

67 Viorel Roº, s.a., op. cit. , p. 37368 Yolanda Eminescu, op. cit., p. 15869 Idem, op. cit., p. 159


Dreptul asupra mãrcii poate fi cedat numai din momentul constituiriidepozitului.

Contractul de cesiune urmeazã condiþiile cunoscute, conformreglementãrilor generale, cu unele particularitãþi. Dacã cesiunea este cutitlu gratuit sunt aplicabile reglementãrile legale de la contractul de donaþie,iar dacã este cu titlu oneros sunt aplicabile dispoziþiile legale din materiacontractului de vânzare-cumpãrare.

Sub aspectul formei contractului, este necesar sã fie respectate rigorileart. 40 alin.1 din lege, în sensul încheierii actului în formã scrisã.Reglementarea derogã de la dispoziþiile art. 46 din Codul comercial, carepermit proba faptelor de comerþ prin orice mijloace.70

În cazul transmisiunii dreptului la marcã prin contract de donaþie, ca ºiîn cazul constituirii mãrcii aport social la o societate comercialã, actul trebuiesã respecte forma autenticã ad validitatem.

Pentru a deveni opozabilã terþilor transmisiunea dreptului asupra mãrcii,trebuie efectuatã formalitatea înscrierii în registrul Naþional al Mãrcilor, dataînscrierii marcând momentul de la care cesiunea a devenit opozabilã terþilor.Între cedent ºi cesionar operaþiunea juridicã prin care se realizeazã transferuldrepturilor asupra mãrcii are loc la momentul realizãrii acordului de voinþã.

Întinderea drepturilor transmise se stabileºte prin convenþia pãrþilor,existând posibilitatea ca cedentul sã devinã coproprietar, împreunã cucesionarul asupra mãrcii.

Cesionarul este subrogat în drepturile cedentului ºi va beneficia dedepozitul efectuat de cedent, fãrã a mai fi necesar sã efectueze un noudepozit.

Cedentul trebuie sã punã la dispoziþia cesionarului marca cedatã, areobligaþia de garanþie atât pentru vicii, cât ºi pentru evicþiune, rezultând dinfapta proprie sau din partea terþilor, este vorba despre garanþia pentru viciileaparente, iar cesionarul trebuie sã plãteascã preþul ºi sã asigure menþinereacalitãþii produselor sau serviciilor la care se referã marca.

În privinþa viciilor ascunse, în materia cesiunii mãrcilor, acestea au învedere eventuala nulitate totalã sau parþialã a mãrcii (dacã existã anterioritãþi,dacã semnul nu este distinctiv sau dacã este ilicit).

70 Codul Comercial Român adnotat, ediþia îngrijitã de Florin Ciutacu, EdituraSigma, Bucureºti, 2000, p. 18.

98 Otilia Calmuschi

14.3. Cesiunea forþatã

Problema cesiunii forþate se pune în cazul executãrii silite ºi în cazulexproprierii.

Mãrcile au un caracter accesoriu în raport cu produsele sau serviciilepe care le identificã ºi atunci, mãrcile constituie bunuri care servesc laexercitarea ocupaþiei titularului lor, de unde rezultã cã executarea silitã seva putea face numai în limitele determinate de art. 407 din Codul de procedurãcivilã.

Se admite posibilitatea executãrii silite a mãrcii împreunã cu fondul decomerþ, dar nu ºi în cazul mãrcilor nominale; se considerã necesarã o analizãa situaþiei de fapt, pentru a se stabili în ce mãsurã transmisiunea întreprinderiisau a fondului de comerþ este suficient de completã pentru a comporta ºitransmisiunea mãrcii; asemenea transmisiune presupune ca cesionarul sãpoatã fabrica produse de acelaºi fel ºi de aceeaºi calitate cu ale cedentului.Art. 39 alin.2 stabileºte în termeni generali cã drepturile asupra mãrcii setransmit ºi în cazul urmãririi silite a debitorului titular de mãrci, efectuatã încondiþiile legii.

14.4. Contractul de licenþã

Existã o diferenþã netã între cesiunea mãrcii ºi cesiunea licenþei demarcã. Cesiunea mãrcii are în vedere transmisiunea proprietãþii asupra mãrciiºi a depozitului cãreia aceasta i-a fãcut obiect. Cesiunea licenþei conferãnumai dreptul de a folosi marca.

În baza contractului de licenþã, titularul unei mãrci, numit licenþiator,transmite altei persoane, dreptul de a folosi marca, în sensul de a o aplicasau ataºa, pe produsele pe care le fabricã sau pe care le pune în circulaþie,în schimbul unui preþ.

Cunoscut ºi folosit în materia brevetelor de invenþie, contractul de licenþãa fost mai greu acceptat în materie de mãrci, întrucât implica transferul liberal mãrcii ºi nu împreunã cu fondul de comerþ.

S-a considerat cã nu este normal ca titularul unei mãrci sã nu poatãtrage foloase din folosirea acesteia, ci numai din vânzarea produselor (ºiprestarea serviciilor, adãugãm noi) sale, sub marca sa, care le garanteazãautenticitatea. Ne aflãm în prezenþa, s-a menþionat în doctrinã, a unui dreptpersonal care nu poate aparþine decât unei întreprinderi.

Despãrþind marca de personalitatea producãtorului, ºi alãturând-oprodusului ce se doreºte a fi individualizat, funcþia de identificare a mãrcii


se pãstreazã, dacã specificitatea produsului nu este afectatã de pluralitateaproducãtorilor care ar folosi o tehnicã comunã care ar permite obþinereaaceluiaºi produs. Doctrina distinge între licenþa de exploatare care dã dreptullicenþiatului sã aplice marca cedatã ºi sã fabrice produsul. În aceastã situaþiamarca se foloseºte pentru douã produse cu origini diferite, dar caracteristiciidentice; licenþa de folosire reprezintã autorizarea de a aplica sau de a ataºamarca pe produsele livrate de licenþiator; licenþa de reclamã care constã înautorizarea folosirii, în scop comercial ºi publicitar, a unei denumiri careconstituie obiectul unui drept personal al altcuiva.

Unii autori mai deosebesc, într-o altã clasificare, licenþa exclusivã, princare licenþiatorul se obligã sã nu mai acorde alte licenþe , de licenþa simplãsau neexclusivã ºi licenþa reciprocã sau încruciºatã, în cadrul cãreia pãrþileîºi cesioneazã reciproc dreptul sã fabrice un produs, ºi sã-l punã în circulaþiesub aceeaºi denumire, fiecare dintre producãtori pãstrând dreptul asuprapropriei mãrci.71

Licenþa poate fi exclusivã sau neexclusivã, astfel cum prevede legea la art.42, alin.1, în sensul cã licenþa se poate acorda pentru întregul teritoriu al þãrii orinumai pentru o parte a acestuia ºi poate fi acordatã pentru toate sau numaipentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã.

Legea românã nu reglementeazã vreo condiþie de formã cu privire laîncheierea contractului de licenþã a mãrcii .

Deºi legea românã nu o spune, întrucât licenþele de mãrci trebuie înscrisela Registrul Naþional al Mãrcilor, va fi necesarã forma scrisã. Aceasta estenecesarã pentru efectuarea procedurii legale, chiar dacã legiuitorul nu aînþeles sã reglementeze ºi o sancþiune pentru nerespectarea formei scrise.

Contractul de licenþã de marcã se încheie între licenþiator ºi licenþiat,primul putând fi titularul mãrcii înregistrate, titularul unui drept de uzufructasupra mãrcii, licenþiatul care poate deveni licenþiator într-un contract desublicenþã, dacã o asemenea posibilitate rezultã din contractul principal.

Dacã marca constituie obiect al unui drept de proprietate comunã, atuncieste necesar acordul tuturor coproprietarilor licenþiatori.

Pentru licenþiator este necesarã capacitatea de a încheia acte deadministrare, iar pentru licenþiat este necesarã capacitatea de a contracta.

Obiectul contractului îl poate constitui o marcã în vigoare ºi valabilã,putându-se alãtura acesteia, un secret de fabricã sau un know-how.72

71 Yolanda Eminescu, op. cit. , p. 16672 Viorel Roº,º.a., op. cit., p. 378

100 Otilia Calmuschi

În cazul licenþei totale, licenþiatul are dreptul de a folosi marca pentru toateprodusele, lucrãrile sau serviciile pentru care s-a fãcut înregistrarea. În cazullicenþei parþiale, licenþiatul este autorizat sã foloseascã marca pentru anumiteproduse, lucrãri sau servicii dintre acelea pentru care s-a fãcut înregistrarea.

Depãºirea limitelor licenþei are valoarea unui act de contrafacere.Doctrina româneascã recentã, a considerat cã limitarea teritorialã a unei

licenþe contravine naturii mãrcii, întrucât aduce o limitare a circulaþieibunurilor,73 limitarea teritorialã poate surveni atunci când licenþiatul fabricãaceleaºi produse sau presteazã aceleaºi servicii pe întreg teritoriul pe caremarca este protejatã.

Conform art. 42, alin.1 din Legea nr. 84/1998, limitarea teritorialã, princontract de licenþã de mãrci, este posibilã.

Contractul de licenþã produce efecte faþã de terþi din momentul înscrieriiîn Registrul Naþional al Mãrcilor. Licenþa se publicã în Buletinul Oficial deProprietate Industrialã.

Durata contractului de licenþã se stabileºte conform voinþei pãrþilor, corelatãcu durata de protecþie limitatã a mãrcilor ºi cu posibilitatea reînnoirii înregistrãrii.

Durata contractului de licenþã poate depãºi protecþia înregistrãrii,rezultând, de aici, obligaþia titularului mãrcii de a reînnoi înregistrarea.

La împlinirea termenului stabilit, contractul înceteazã; acesta mai poateînceta prin reziliere.

În doctrina juridicã românã s-a vorbit ºi despre rezoluþiunea contractuluide licenþã de marcã, cu precizarea determinãrii avantajelor obþinute prinexploatarea mãrcii.74

Prestaþiile efectuate în trecut nu pot fi restituite, pentru punerealicenþiatorului ºi licenþiatului în situaþia anterioarã încheierii contractului.

Licenþiatorul trebuie sã permitã folosirea mãrcii de cãtre licenþiat, înconformitate cu clauzele cuprinse în contractul de licenþã ºi trebuie sãgaranteze pentru viciile ascunse ale mãrcii.

Licenþa de marcã este diferitã de cesiunea de marcã, în cazul celei dinurmã, operând o transmisiune totalã a drepturilor cedentului; efectul contractuluide licenþã constã în aceea cã titularul mãrcii pãstreazã dreptul de a continuaexploatarea mãrcii sale, fiind singurul care poate exercita acþiunea încontrafacere.75

73 Idem, op. cit. , p. 37874 Viorel Roº, s.a., op. cit., p. 37975 Curtea de Apel Braºov, Secþia comercialã ºi de contencios administrativ, dec.

nr. 462/R/ din 5 decembrie 2001, în Pandectele Române, nr. 2/2002, p. 168-181


Licenþiatorul are obligaþia de garanþie împotriva evicþiunii, astfel încâttrebuie sã se abþinã de la sãvârºirea oricãrui act de naturã sã tulbure folosinþamãrcii de cãtre licenþiat. Obligaþia implicã ºi garantarea licenþiatului împotrivaactelor materiale sau juridice din partea terþilor; astfel licenþiatorul areobligaþia de a solicita încetarea actelor de contrafacere sãvârºite de terþi,cu atât mai mult cu cât, acesta rãmâne, în continuare, titular al drepturilorconferite de marca respectivã.

Licenþiatorul trebuie sã acorde licenþiatului asistenþã tehnicã, trebuie sãmenþinã în vigoare marca, prin formularea cererilor de reînnoire a depozituluiºi are obligaþia, în cazul licenþei exclusive, sã nu încheie ºi alte contractede licenþã cu privire la aceeaºi marcã.

Licenþiatorul trebuie sã solicite înscrierea licenþei în Registrul Naþionalal Mãrcilor ºi publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã.

În cazul în care licenþiatul încalcã clauzele contractului de licenþã cuprivire la durata folosirii, aspectul mãrcii, natura produselor sau serviciilorpentru care a fost acordatã licenþa, teritoriul pe care poate fi folositã marca,calitatea produselor fabricate sau a serviciilor executate de cãtre licenþiatsub marca pentru care s-a acordat licenþa, licenþiatorul este în drept sãinvoce drepturile conferite de marcã împotriva licenþiatului.

Din contractul de licenþã, licenþiatului îi revin obligaþiile de a folosi, pentruprodusele cãrora li se aplicã marca, numai marca care constituie obiectulcontractului de licenþã (cu dreptul de a aplica pe produsele respectivemenþiunea cã licenþiatul este fabricantul acestora), de a aplica menþiunea�sub licenþã�, alãturi de marca aplicatã pe produse; licenþiatul trebuie sãfoloseascã marca numai pentru produsele sau serviciile care constituie obiectal contractului de licenþã, sã menþinã aspectul mãrcii ºi calitatea serviciilorºi produselor pentru care este folositã marca, sã foloseascã marca în cadrulteritoriului delimitat prin contract, sã plãteascã preþul conform clauzelorcontractuale.

Licenþiatul are obligaþia ºi de a folosi în mod efectiv marca, nu de a olãsa în nelucrare, cu atât mai mult cu cât pãrþile au prevãzut un sistem deplatã al licenþei determinat în funcþie de venitul realizat din exploatarea mãrcii.

Prin configuraþia juridicã a contractului de licenþã, acesta mai poatecuprinde clauze precum transmiterea unui secret de fabricaþie, a unui know-how, clauze cu privire la condiþiile sublicenþei sau interdicþia încheieriiacesteia, clauze de exonerarea de obligaþia de garanþie, cu limitele ºi curespectarea condiþiilor pe care le-am precizat, obligaþia asigurãrii publicitãþiimãrcii, situaþia stocurilor la finele contractului de licenþã, condiþiile de


exploatare a mãrcii, condiþii de calitate a produselor sau serviciilor, clauzecare sã permitã licenþiatorului verificarea modului de folosire a mãrcii ºicalitãþii produselor sau serviciilor, angajarea rãspunderii contractuale.76

Dacã licenþiatul este stânjenit în exploatarea normalã a mãrcii, acestapoate formula o acþiune în concurenþã nelealã.

Desigur cã, este posibil ca licenþiatul sã fie acþionat în judecatã decãtre licenþiator printr-o acþiune în contrafacere, dacã utilizeazã marca pentrualte produse sau servicii, altele decât acelea pe care pãrþile le-au stabilit încontract.

14.5. Aportul mãrcii la capitalul social

Conform art. 15 alin.2 din Legea nr. 31/1990 privind societãþilecomerciale astfel cum a fost republicatã ºi modificatã prin Legea 161 din19.04.2003, aporturile în naturã sunt admise la toate formele de societate.Aceste aporturi se realizeazã prin transferarea drepturilor corespunzãtoareºi prin predarea efectivã cãtre societate a bunurilor aflate în stare de utilizare.Acest text legal este de aplicare generalã cu toate cã nu precizeazã în ceconstã aportul în naturã. Legea nr. 35 privind regimul investiþiilor strãinerepublicatã în 1993 prevede la art. 2 lit.c cã aportul investiþiilor strãine înRomânia poate consta, printre altele, în servicii, drepturi de proprietateindustrialã ºi intelectualã � brevete, licenþe, know-how, mãrci de fabricã ºide comerþ, drepturi de autor, traducãtor, editor � cunoºtinþe ºi metode deorganizare ºi conducere. Legea 31/1990 nu face distincþie cât priveºte aportulîn naturã , între bunurile corporale ºi bunurile necorporale întrucât ambelesunt permise de lege. De altfel în categoria bunurilor incorporale sunt incluseºi creaþiile spirituale ca drepturile de proprietate industrialã sau drepturile deautor ºi drepturile conexe. Aportul mãrcii în patrimoniul societãþilor comercialea fost apreciatã în doctrinã ca reprezentând, o cesiune a mãrcii care poatelua forma unui aport în societate, fie ca marcã izolatã, fie ca element al unuifond de comerþ.

14.6. Contractul de francizã

Rolul francizei este de a transpune pe o altã piaþã, în aceleaºi condiþiiºi parametri, o afacere care ºi-a dovedit succesul pe o altã piaþã; ansamblulde tehnici ºi operaþiuni comerciale prin care deþinãtorul afacerii de succes

76 Viorel Roº, s.a., op. cit., p. 380.


autorizeazã pe un alt comerciant sã înceapã o afacere identicã cu a sa, prinfolosirea însemnelor comerciale ºi a experienþei sale constituie esenþaeconomicã a operaþiunii de francizare. Prin francizare se realizeazã un transferde cunoºtinþe comerciale ºi semne distinctive de la un comerciant cãtrealtul, astfel încât cel de-al doilea sã creeze o afacere identicã cu a primului.77

Iniþiatorii acestui mod de distribuþie au avut în vedere criteriile depreferinþã ale consumatorilor, anume, referirea acestora la o marcã sau laun concept, ca ºi garanþii ale omogenitãþii calitãþii produselor ºi/sau serviciilorce le sunt oferite.78

Contractul de francizã este acel contract în baza cãruia o persoanã(francizor) se obligã faþã de altã persoanã (beneficiar) sã transmitã un know-how, folosinþa mãrcii sale ºi, uneori, dreptul de a aproviziona, iar beneficiarulse obligã sã exploateze know-how-ul transmis ºi sã utilizeze marca ºi �uneori � se prevede, sã se aprovizioneze de la francizor.

S-a mai susþinut cã acest contract constituie o varietate a contractuluide concesiune, anume, concesiunea unei mãrci de produse sau de serviciila care se adaugã concesiunea ansamblului de metode ºi mijloace apte sãasigure exploatarea ºi gestiunea în cele mai bune condiþii de rentablitate .79

Acest contract constã în acordarea de cãtre un comerciant-producãtora dreptului de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite servicii ºi dea beneficia de un sistem de relaþii care conþine marca, renumele, know-how-ul ºi asistenþa, unui comerciant, persoanã fizicã sau juridicã, în schimbulunui preþ, constând într-o sumã de bani iniþialã ºi o redevenþã periodicã(denumitã franchise free).

Contractul de francizã comportã trei elemente esenþiale, licenþa uneimãrci, comunicarea unui know-how ºi o asistenþã comercialã sau tehnicã.

Acest contract este un contract sinalagmatic (bilateral), francizorulobligându-se sã acorde dreptul de a vinde bunuri sau de a presta serviciipartenerului sãu contractual, beneficiarul. Acesta din urmã se obligã sãrevândã mãrfurile sau sã presteze serviciile propriilor sãi clienþi, pãstrândidentitatea ºi renumele francizorului ºi reþelei de distribuþie a acestuia.

77 Gheorghe Gheorghiu, Gabriel N.Turcu , Contractul de francizã � aspectegenerale , Revista de Drept Comercial, nr. 3/2000, p. 49.

78 Ioan Bãlan , Tehnici contractuale ale francizei , Revista de Drept Comercial,nr. 3/2000, p. 204

79 Tudor R. Popescu, Dreptul Comerþului Internaþional, Editura Didacticã ºiPedagogicã, Bucureºti, 1976, p. 340.


Partenerii contractuali urmãresc obþinerea unor avantaje materialereciproce, francizorul vinde mãrfurile sau serviciile beneficiarului, pentru aobþine taxa de intrare (preþul pe care beneficiarul trebuie sã-l plãteascãfrancizorului pentru a fi primit în cadrul reþelei de distribuþie) ºi o redevenþãperiodicã. Beneficiarul urmãreºte obþinerea de profit din vânzarea mãrfurilorsau prestarea serviciilor.

Contractul în discuþie este comutativ ºi consensual. Legea nr. 79/1998în art. 6 prevede clauzele ce trebuie sã fie cuprinse în contract ºi cerinþa, cãvoinþa pãrþilor sã fie exprimatã printr-un înscris constatator, forma scrisãfiind cerutã ad probationem. Contractul trebuie sã cuprindã urmãtoareleclauze: obiectul contractului, drepturile ºi obligaþiile pãrþilor, condiþiilefinanciare, durata contractului, condiþiile de modificare, prelungire ºi reziliere.

Deºi conþinutul contractului este determinat de legiuitor prin menþionareaclauzelor obligatorii ale acestuia, contractul nu capãtã caracter solemn,rãmânând consensual.

Acest contract este intuitu personae, întrucât francizorul îºi alegebeneficiarul care dovedeºte calitãþi profesionale ºi capacitate economico-financiarã pentru desfãºurarea activitãþii, la standardele impuse (art. 17).

Contractul de francizã, contract numit, cu figurã juridicã reglementatãexpres prin dispoziþiile Legii nr. 79/1998, implicã transferul cunoºtinþelortehnice ºi procedeelor comerciale verificate ºi transferul de know-how.

Contractul de francizã se încheie între francizor, comerciant persoanãfizicã sau juridicã, titular al drepturilor asupra unei mãrci înregistrate, careare obligaþia de a acorda asistenþã pentru pregãtirea profesionalã, pentruconducere, de a ajuta la pornirea ºi exploatarea iniþialã a mãrcii, de a asigurapromovarea produsului sau serviciului, de a stabili sortimentul de mãrfurisau de servicii, de a asigura aprovizionarea ritmicã, constituirea stocurilor,completarea colecþiilor ºi modelelor.

Francizorul trebuie sã deþinã ºi sã exploateze o activitate comercialã, oanumitã duratã, înainte de lansarea reþelei de francizã, sã fie titular aldrepturilor de proprietate intelectualã , sã asigure o largã varietate de formede asistenþã în favoarea beneficiarului, sã vegheze la pãstrarea identitãþii ºireputaþiei reþelei de francizã, sã utilizeze propriul personal ºi propriile mijloacefinanciare în scopul cercetãrii, inovaþiei, pentru dezvoltarea ºi viabilitateaprodusului; francizorul este titularul conceptului francizabil.80

80 Gheorghe Gheorghiu, Gabriel N. Turcu, op. cit., (III), Revista de DreptComercial nr. 5/2000., p. 79


Cu privire la atributele legale ale francizorului, calitatea de comerciant aacestuia ºi caracterul comercial sau necomercial al contractului de francizãsunt necesare unele precizãri.

Indiferent dacã obiectul de activitate al beneficiarului este comercialsau necomercial, prin obiectul sãu, contractul urmãreºte exploatarea francizei,astfel încât discuþia conduce la necesitatea calificãrii francizei sub aspectcomercial sau necomercial.81

Franciza se bazeazã pe un cumul de cunoºtinþe ºi aptitudini, calitãþiumane puse în valoare, ajungând la concluzia cã ceea ce se exploateazãeste însãºi valoarea umanã, care nu se interpune în circuitul comercial,francizorul fiind un creator de valoare precum profesorul, arhitectul,meºteºugarul, avocatul, iar activitãþile desfãºurate de aceºtia nu au caractercomercial. Nu se poate discuta despre un element speculativ ºi de profitcând este vorba despre calitãþile ºi inteligenþa umanã.

Francizorul este considerat comerciant dacã alãturi de exploatareafrancizei, exercitã el însuºi, direct, o activitate comercialã prin obiectul sãu;franciza îndeplineºte toate condiþiile unui act comercial, mai puþin elementulspeculativ. Atunci când elementul francizabil este inserat în ansamblul unuicontract de distribuþie, având un rol accesoriu, vom fi în prezenþa unui contractcomercial de distribuþie ºi nu a unui contract de francizã.

Licenþierea unui însemn destinat a atrage clientela, precum o emblemã,o marcã, un nume comercial, ori unui model industrial sau oricãrui drept deproprietate intelectualã, cesiunea unor asemenea drepturi, contracte deeditare, contractul de exploatare a cunoºtinþelor care formeazã know-how-ul, asistenþa tehnicã, comercialã sunt acte de naturã civilã.

Beneficiarul, persoanã fizicã sau juridicã, comerciant independent,trebuie sã accepte colaborarea ºi sã adere la principiul omogenitãþii reþeleide francizã, sã nu divulge know-how-ul comunicat de francizor, sã plãteascãtaxa de intrare în reþea ºi redevenþa menþionatã în contract, sã facã cunoscutprin publicitate, cã este o persoanã independentã sub aspect financiar, înraport cu francizorul sau cu terþii, sã respecte regulile ºi politicile comercialeale francizorului, sã respecte clauzele contractuale privind desfacereaproduselor ºi/sau prestarea serviciilor, sã dezvolte, la rândul sãu, reþeauade francizã ºi sã-i menþinã reputaþia ºi identitatea, sã încunoºtiinþeze pefrancizor despre performanþele obþinute ºi situaþia financiarã, sã permitãfrancizorului efectuarea de controale cu privire la respectarea metodelor ºi

81 Idem, p. 80-82


tehnicilor de comercializare sau prestare de servicii ºi efectuarea publicitãþii,sã respecte zona teritorialã de desfãºurare a activitãþii, astfel cum aceastaa fost delimitatã în contract.

Trebuie menþionat cã obiectul contractului de francizã îl constituieconcesionarea unei mãrci de fabricã, de comerþ sau de servicii, asistenþãtehnicã ºi comercialã ºi comunicarea know-how-ului.

Reþeaua de francizã constituie un ansamblu de raporturi contractualeîntre un francizor ºi mai mulþi beneficiari, care urmãreºte promovarea uneitehnologii, a unui produs sau serviciu ºi pentru dezvoltarea producþiei ºidistribuþiei acestuia.

Marca francizorului este aceea care asigurã identitatea ºi reputaþia reþeleiºi constituie garanþia calitãþii, aceasta fiind asiguratã prin transmiterea ºicontrolul respectãrii know-how-ului ºi oferirea unei game omogene de produse,servicii, tehnologii.

Elementele definitorii ale unei reþele de francizã sunt omogenitatea,publicitatea ºi unitatea.

Omogenitatea reþelei implicã egalitatea de tratament între beneficiariiaceleiaºi reþele de francizã, în sensul oferirii de condiþii similare.

Reþeaua de francizã nu dã naºtere unei persoane juridice distincte ºiastfel reþeaua nu dispune de patrimoniu propriu, nu-ºi poate asuma drepturiºi obligaþii ºi nici nu poate sta în justiþie în nume propriu.

Organizarea ºi realizarea publicitãþii, cade în sarcina francizorului,beneficiarul, având obligaþia contractualã de a respecta ºi promovapublicitatea fãcutã de francizor. Dacã publicitatea este falsã sau de naturã ainduce în eroare, în raporturile cu terþii, rãspunderea revine francizorului.

Publicitatea se executã centralizat pentru a pãstra unitatea reþelei ºiimaginea mãrcii.

Sunt situaþii în care francizorul permite ca o parte a publicitãþii sã fierealizatã direct în cadrul reþelelor naþionale, cu aprobarea, însã, a difuzãriimaterialelor publicitare.

Scopul comun al pãrþilor, adicã promovarea unei tehnologii, a unui produssau serviciu, dezvoltarea producþiei ºi distribuþiei, determinã unitatea reþelei;tot astfel ºi selectarea riguroasã a beneficiarilor, care determinã conturareacaracterului intuituu personae a contractului de francizã.

Principiile care cãlãuzesc pãrþile contractului de francizã privesc fixareatermenului care trebuie sã permitã beneficiarului sã-ºi amortizeze investiþiile,posibilitatea francizorului de a-l anunþa în timp util (cu preaviz), pe beneficiar,cu privire la intenþia de a reînnoi contractul de francizã, determinarea


obligaþiilor financiare ale beneficiarului, pentru favorizarea obþinerii rezultatelordorite ºi obiectivelor comune, precizarea clauzelor de neconcurenþã pentruprotejarea know-how-ului, determinarea circumstanþelor în care poate fisolicitatã rezilierea contractului, condiþiile de operare a cesiunii drepturilorrezultând din contract, exercitarea dreptului de preemþiune, dacã pãrþileînþeleg sã stipuleze asemenea drept în contractul de francizã.

Pentru menþinerea ºi dezvoltarea reþelei de francizã, francizorul trebuiesã se ocupe de recrutarea viitorilor beneficiari, oprindu-se asupra aceloracare au competenþã profesionalã, calitãþi personale ºi capacitate financiarãpentru exploatarea afacerii.

În scopul facilitãrii cunoaºterii de cãtre beneficiar a condiþiilor contractuluide francizã, francizorul are obligaþia de a-i comunica informaþii cu privire laexperienþa dobânditã ºi transferabilã, condiþiile financiare ale contractului,elementele necesare pentru efectuarea calculului previzionat ºi întocmireaplanului financiar, obiectivele ºi aria exclusivitãþii acordate, durata contractuluiºi condiþiile reînnoirii, rezilierii, cesiunii.

Pentru încheierea contractului de francizã este necesarã parcurgerea uneiperioade ºi îndeplinirea unor obligaþii cu caracter precontractual, care urmãrescdeterminarea viitorului cadru obligaþional; este perioada în care francizorulselecþioneazã beneficiarul ºi ultimul ia cunoºtinþã despre clauzele viitoruluicontract, operând un permanent schimb de informaþii între francizor ºi beneficiar.

Conform dispoziþiilor art. 3 din Ordonanþa Guvernului nr. 52/1997, astfelcum a fost modificatã prin Legea 79/1998, scopul parcurgerii fazei precontractualeeste de a permite pãrþilor sã se decidã cu privire la viitoarea colaborare ºi de aface sã circule informaþiile care vor face posibilã executarea contractului.

În cazul unui contract de exclusivitate , atunci când este încasatã otaxã de intrare în reþeaua de francizã, suma privind drepturile de exclusivitatetrebuie sã fie proporþionalã cu taxa de intrare ºi se adaugã acesteia.Contractulde exclusivitate trebuie sã cuprindã o clauzã de reziliere, iar durata acestuicontract se determinã în corelare cu tipul de francizã dorit de pãrþi.

Taxa de exclusivitate poate fi utilizatã pentru acoperirea unei pãrþi acheltuielilor pentru know-how-ul care a fost transmis.

Pãrþile pot negocia ºi o clauzã cu privire la non-concurenþã ºi confidenþialitate,pentru a preîntâmpina transmiterea know-how-ului în perioada stabilitã încontractul de exclusivitate.

Contractele de tip francizã cuprind clauze prin care beneficiarii îºi asumãrãspunderea faþã de terþi (în relaþiile de afaceri) pentru neexecutarea sauexecutarea necorespunzãtoare a obligaþiilor contractuale asumate.


Francizorul nu este rãspunzãtor contractual pentru neîndeplinirea sauîndeplinirea necorespunzãtoare a obligaþiilor beneficiarului, fiind terþ faþã decontractele încheiate de beneficiari cu partenerii contractuali.

Sunt admisibile, clauze prin care francizorul este protejat de divulgareaknow-how-ului, altor persoane, clauze de non-concurenþã � care urmãrescpãstrarea identitãþii ºi reputaþiei reþelei de francizã, precum ºi acelea prinintermediul cãrora, beneficiarul îºi asumã obligaþia sã respecte metodelecomerciale ale francizorului, nefiind, însã admise clauzele care ar fi denaturã sã restrângã concurenþa în cadrul reþelei de francizã (precum aceleaprin care francizorul ar stabili preþul de vânzare practicat de beneficiari sauacelea în care se împart pieþele între francizor ºi beneficiari sau întrebeneficiari).82

Francizorul are putere deplinã cu privire la recrutarea ºi selectareabeneficiarilor ºi nu va accepta beneficiarii care nu dovedesc competenþanecesarã integrãrii în reþeaua de francizã.

În regulã generalã, contractul de francizã se încheie pentru o perioadãdeterminatã, în funcþie de specificul obligaþiilor contractuale care rezultã dinfiecare contract. La expirarea duratei pentru care a fost încheiat, pãrþile auposibilitatea sã-l reînnoiascã, chiar dacã în cuprinsul contractului nu s-arstipula expres o asemenea clauzã.

Atunci când contractul este încheiat pentru o duratã nedeterminatã,poate fi reziliat oricând, de cãtre oricare dintre pãrþi, cu condiþia ca reziliereasã nu îmbrace forma abuzului de drept. În acest sens avem în vederereglementarea de la art. 6 alin.1 din Ordonanþa Guvernului nr. 52/1967,modificatã ºi republicatã, text care se referã la respectarea unui termen depreaviz suficient de mare.

Pãrþile au posibilitatea de a preciza expres în contract posibilitatea dereziliere a acestuia, chiar ºi în lipsa unui termen de preaviz.

Încetarea contractului de francizã poate avea loc prin decesul saufalimentul beneficiarului, fiind încheiat intuitu persoane, sau prin reziliere, încondiþiile dreptului comun.

82 Ioan Bãlan, Contractul de firmã , Revista de Drept Comercial nr. 12/1998,p. 30, autorul citând F.Collart Dutilleul, Ph. Delebecque, Contracts civils etcommerciaux , Ediþia a 4-a, Dalloz, Paris 1998, p. 788-789.


CAPITOLUL 15

Apãrarea dreptului la marcã

15.1. Opoziþia

Ca ºi contestaþia fac parte din categoria cãilor administrative de atacîmpotriva hotãrârilor O.S.I.M.. Opoziþia este îndreptatã împotriva decizieide înregistrare a mãrcii, fazã care încheie examenul de fond al cererii. Eatrebuie formulatã în scris ºi motivat în termen de 3 luni de la data publicãriimãrcii. Din dispoziþiile art. 23 din lege rezultã cã persoanele care pot faceopoziþie sunt:

- titularul unei mãrci anterioare;- titularul unei mãrci notorii;- titularul unui drept anterior cu primul la imaginea sau la numele

patronimic;- titularul unui drept asupra unei indicaþii geografice protejate;- titularul unui drept asupra unui desen sau model industrial protejat;- titularul oricãrui alt drept de proprietate industrialã protejat ,- titularul unui drept de autor;- orice altã persoanã interesatã;- titularul mãrcii care face opoziþie la înregistrarea mãrcii respective de

cãtre mandatar în propriul sãu nume, fãrã acordul titularului ºi fãrã justificare.Dispoziþiile legale aduc o serie de precizãri cât priveºte conþinutul

opoziþiei ºi anexele însoþitoare a actului de opoziþie. Din examinareareglementãrii legale rezultã cã se poate face un singur act de opoziþie caresã invoce existenþa mai multor motive de opoziþie. Obligaþia plãþii de cãtresolicitant a unei taxe este expres prevãzutã (art. 23 alin.final) sub sancþiuneade a se considera cã opoziþia nu a fost fãcutã. O.S.I.M. � ul comunicãsolicitantului înregistrãrii existenþa opoziþiei, persoana care a formulat-o ºimotivele invocate (art. 24 alin.1); în termen de 3 luni de la aceastã notificare,solicitantul va trebui sã depunã observaþiile sale; la cererea solicitantului,termenul poate fi prelungit de O.S.I.M. cu maximum 3 luni. Opoziþiileformulate cu privire la marca publicatã se vor soluþiona de cãtre o comisiede reexaminare din cadrul O.S.I.M.-ului. Dupã examinarea opoziþiilor, comisia,dacã constatã cã acestea sunt întemeiate va decide respingerea cererii deînregistrare a mãrcii. Decizia de respingere a înregistrãrii poate fi contestatãde solicitantul mãrcii urmând calea de atac a contestaþiei, conform art. 25


alin.3 din lege. Persoana cãreia i s-a respins opoziþia are deschisã caleaacþiunii în anularea mãrcii.

15.2. Contestaþia

Contestaþia este de asemenea o cale de atac administrativã pusã la dispoziþiasolicitantului sau titularului mãrcii în cazul în care se considerã nedreptãþit dedeciziile O.S.I.M. privind înregistrarea mãrcilor. Din redactarea dispoziþiilor legalerezultã cã de procedura administrativã a contestaþiei poate beneficia înexclusivitate, numai solicitantul înregistrãrii sau titularul mãrcii dacã, i s-a respinscererea de reînnoire. Mai pot face obiectul contestaþiei deciziile O.S.I.M. privindînscrierea cesiunii sau a licenþei în Registrul Naþional al Mãrcilor, caleadministrativã de atac de care pot beneficia persoanele interesate, cu condiþiaformulãrii contestaþiei în termen de 3 luni de la comunicare sau, dupã caz, de lapublicarea acestora. Contestaþia poate fi formulatã în termen de 3 luni de lacomunicarea înregistrãrii mãrcii.

Contestaþiile vor fi soluþionate de cãtre o comisie de reexaminare dincadrul O.S.I.M., urmând apoi calea proceduralã de atac ºi regulile acesteiaconsacrate în Codul de procedurã civilã.

15.3. Contrafacerea

Nu este definitã în lege care enumerã în art. 83 numai modalitãþile încare aceastã infracþiune poate fi sãvârºitã ºi anume:

- contrafacerea, imitarea sau folosirea fãrã drept a unei mãrci în scopulinducerii în eroare a publicului asupra calitãþii produselor sau serviciilor lacare se referã marca;

- punerea în circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicãsau similarã ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii înregistrate.

De asemenea, constituie contrafacere, sãvârºirea, fãrã consimþãmântultitularului mãrcii înregistrate, conform art. 35:

- folosirea unui semn identic cu marca pentru produse sau serviciiidentice cu acelea pentru care marca a fost înregistratã;

- folosirea unui semn care, datã fiind identitatea sau asemãnarea cumarca ori datã fiind identitatea sau asemãnarea produselor sau serviciilorcãrora li se aplicã semnul cu produsele sau serviciile pentru care a fostînregistratã, ar produce în percepþia publicului un risc de confuzie, incluzândºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul;


- un semn identic sau asemãnãtor cu marca pentru produse sau pentruservicii diferite de cele pentru care marca este înregistratã, când aceasta dinurmã a dobândit un renume în România ºi dacã, din folosirea semnului, fãrãmotive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumelemãrcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mãrcii un prejudiciu.

În doctrinã s-a semnalat cã dispoziþiile art. 83 nu trebuie izolate deprevederile art. 35 ca ºi de restul Legii nr. 84/1998, concluzia care se impunefiind aceea cã marca nu poate fi protejatã prin acþiunea în contrafaceredecât dupã înregistrarea sa în Registrul Naþional al Mãrcilor (art. 83 alin.3)iar actele prevãzute în art. 35 alin.2 nu constituie contrafacere, decât dacãau fost sãvârºite dupã publicarea mãrcii. Se considerã în doctrinã cã art. 83din lege se referã la acþiunea penalã în contrafacere care nu poate fi introdusãdecât dupã înregistrarea mãrcii, în timp ce art. 35 se referã la acþiunea civilãîn contrafacere care poate fi introdusã dupã publicare, cu consecinþa derigoare ºi anume: pentru perioada cuprinsã între data depunerii cererii deînregistrare a mãrcii ºi data deciziei de înregistrare (care reprezintã momentulfinal al examenului de fond al cererii) publicatã nu poate fi recunoscutãmãrcii nici o protecþie; între data publicãrii mãrcii în Buletinul Oficial deProprietate Industrialã ºi data înregistrãrii mãrcii în Registrul Naþional alMãrcilor, actele de încãlcare pot fi sancþionate printr-o acþiune în contrafacerecivilã, caz în care, hotãrârea instanþei este executorie, în privinþadespãgubirilor, dupã înregistrarea mãrcii în Registrul Naþional al Mãrcilor,protecþia mãrcii poate fi asiguratã ºi prin acþiunea penalã în contrafacere.

Legea nr. 202 din 13 noiembrie 2000, privind unele mãsuri pentruasigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadruloperaþiunilor de vãmuire, modificatã prin Ordonanþa nr. 59 din 22 august2002 defineºte mãrfurile contrafãcute numai cât priveºte marca, înconsiderarea probabilã dar inexplicabilã a faptului cã mãrcile ºi indicaþiilegeografice sunt cele mai uzitate, dar nu singurele obiecte de proprietateintelectualã, pentru a crea confuzie ºi a se profita de reputaþia comercialã aaltei persoane. Astfel mãrfurile contrafãcute sunt în accepþiunea acesteilegi urmãtoarele:

a) orice marfã, inclusiv ambalajul sãu, care poartã, fãrã autorizare,o marcã de produs sau de serviciu, identicã cu o marcã deprodus sau de serviciu legal înregistratã, pentru respectiva marfãori care nu poate fi deosebitã, în aspectele sale esenþiale, de omarcã de produs sau de serviciu legal înregistratã ºi care, dinacest motiv încalcã drepturile titularului acestei mãrci;


b) orice marcã de produs sau de serviciu încredinþatã fãrã autorizarepentru a fi fixatã pe mãrfuri, chiar dacã este prezentatã separat,ºi care se aflã în aceeaºi situaþie ca ºi mãrfurile mai susmenþionate;

c) orice marfã care poartã o marcã identicã cu o marcã de produssau de serviciu protejatã ori care nu se deosebeºte de aceastaîn mod substanþial ºi care este susceptibilã de a consfinþi oîncãlcare, prin utilizarea unui raport cu mãrfuri sau servicii diferitede cele pentru care o marcã de produs sau de serviciu a fostînregistratã, producând o confuzie cu privire la sursã sau origine

d) orice ambalaj care poartã mãrci de produse contrafãcute,prezentat separat, în aceleaºi condiþii ca ºi mãrfurile definite lalit. a.

Legea nu impune, ca o condiþie, pentru intentarea unei acþiuni încontrafacere, ca titularul mãrcii ori al dreptului de exploatare exclusivã, sã fisuferit o pagubã, obiectivul fiind mult mai extins ºi anume sancþionareaoricãrei atingeri aduse dreptului privativ. Art. 85 din lege prevede cã în cazulîn care actele de contrafacere genereazã ºi prejudicii, persoanele vinovatepot fi obligate la despãgubiri potrivit dreptului comun. O acþiune în contrafacerepoate fi pornitã, dispune legea, de titularul mãrcii numai dupã data înregistrãriimãrcii în Registrul Naþional al Mãrcilor, ºi de cãtre solicitantul cererii deînregistrare, dar, numai dupã publicarea mãrcii, în temeiul art. 36. Acþiuneaîn contrafacere este îndreptatã, în principiu, împotriva concurentului titularuluimãrcii, exigenþã care se înscrie în regula specialitãþii mãrcii.

15.4. Concurenþa neloialã83

Conform art. 86 din lege orice utilizare a mãrcilor sau indicaþiilorgeografice, contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã sau comercialã,în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie un act de concurenþãneloialã. Codul penal în art. 301 defineºte de asemenea, infracþiunea deconcurenþã neloialã ca fiind folosirea ori punerea în circulaþie a produselor

83 Yolanda Eminescu, Concurenþa nelealã , Bucureºti, Edit. Lumina Lex,1993 ; O. Cãpãþânã, Dreptul concurenþei comerciale , Bucureºti, Edit. LuminaLex, 1994 ; G.Boroi ºi D.Boroi , Consideraþii referitoare la acþiunea în concurenþãneloialã , Revista Juridica nr. 4/2001.


care poartã denumiri de origine ori indicaþii de provenienþã false, precum ºiaplicarea pe produsele puse în circulaþie, de menþiuni false privind brevetelede invenþii, ori folosirea de nume comerciale sau a denumirilor organizaþiilorde comerþ ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari. Seimpun de asemenea ºi examinarea dispoziþiilor Legii 11/1991 care potrivitart. 5 constituie infracþiune de concurenþã nelealã:

- întrebuinþarea unei firme, unei embleme, unor desene speciale sau aunor ambalaje de naturã a produce confuzie cu cele folosite legitim de un altcomerciant;

- producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea învânzare sau vânzarea unor mãrfuri, purtând menþiuni false privind brevetelede invenþii, originea ºi caracteristicile mãrfurilor, precum ºi cu privire la numeleproducãtorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalþicomercianþi ºi pe beneficiari.

Precizãm cã dacã art. 86 din lege prevede cã acþiunea penalã pentruinfracþiunea de concurenþã neloialã se pune în miºcare la plângerea prealabilãa pãrþii vãtãmate, în baza art. 301 Cod penal ºi al art. 5 din Legea 11/1991acþiunea penalã se pune în miºcare din oficiu. Concurenþa neloialã în cazulmãrcilor ºi a indicaþiilor geografice se poate manifesta sub mai multe formeca: denigrarea care constã în discreditarea deliberatã a întreprinderii sau aproduselor unui concurent, confuzia care constã în utilizarea semnelordistinctive ale concurentului pentru a disimula activitatea de piaþã a autoruluiconcurenþei neloiale, suprimarea sau modificarea mãrcii aplicate, substituireamãrcii, parazitarea unei mãrci notorii, sau fapte care ar întruni elementeleconstitutive ale infracþiunii de fals, abuz de încredere, etc.

Majoritatea doctrinei considerã acþiunea în concurenþã neloialã ca oformã a acþiunii în rãspundere civilã delictualã cu un anumit specific fiind oacþiune personalã spre deosebire de acþiunea în contrafacere care, lezânddreptul real la marcã este o acþiune realã. Doctrina84 semnaleazã, în cazulmãrcilor ºi a indicaþiilor geografice ºi anumite puncte comune întrecontrafacere ºi concurenþã neloialã ºi anume:

- ambele constituie atingeri aduse dreptului la marcã ºi indicaþiigeografice;

- scopul urmãrit este comun ºi constã în inducerea în eroare, a provocãriideliberate a confuziei ºi în final deturnarea clientelei;

84 Viorel Roº, s.a., Op. cit., p. 522 ºi urm.


- ambele infracþiuni sunt independente de producerea unui prejudiciu;- este suficient sã existe riscul de confuzie, sã se urmãreascã inducerea

în eroare, chiar dacã consumatorii nu au fost efectiv înºelaþi pentru a ne aflaîn faþa unei contrafaceri, aspecte faþã de care doctrina nu s-a manifestat înmod unanim.

În conformitate cu art. 87 � 90 din lege, instanþa judecãtoreascã poatesã dispunã mãsuri asiguratorii, dacã se considerã cã existã un risc deîncãlcare de cãtre terþi a drepturilor cu privire la marcã sau la indicaþiageograficã protejatã ºi dacã aceastã încãlcare ameninþã sã cauzeze unprejudiciu ireparabil ori dacã existã un risc de distrugere a elementelor deprobã, mãsuri asiguratorii care pot consta în:

- încetarea actelor de încãlcare a drepturilor;- conservarea probelor;- sechestru asigurator.Potrivit art. 88 din lege când ordonã mãsuri asiguratorii, instanþa poate

obliga reclamantul la plata unei cauþiuni în suma stabilitã de aceasta. O altãmãsurã de apãrare a drepturilor asupra mãrcilor ºi a indicaþiilor geografice oconstituie aceea prevãzutã în art. 91 din lege, potrivit cu care, autoritãþilevamale pot dispune, fie din oficiu, fie la cererea titularului dreptului,suspendarea activitãþii vamale la importul sau la exportul produselor carepoartã mãrci sau indicaþii geografice. Aceastã dispoziþie legalã secompleteazã cu dispoziþiile Legii nr. 202/2000 care instituie o procedurãspecialã de reþinere a mãrfurilor contrafãcute în cadrul operaþiunilor devãmuire. Instanþa mai poate dispune ºi alte mãsuri proprii caracterului penalsau civil al acþiunii. Astfel în acþiunile penale instanþa poate dispune:

- condamnarea persoanei vinovate;- restabilirea situaþiei anterioare sãvârºirii infracþiunii;- confiscarea lucrurilor care au servit ori au fost destinate sã serveascã

la sãvârºirea infracþiunii.În acþiunile civile instanþa poate statua:- încetarea faptelor care aduc atingere dreptului la marcã;- plata de despãgubiri titularului mãrcii;- publicarea hotãrârii pronunþate, pe cheltuiala pârâtului;- obligarea pârâtului sã îndeplineascã orice alte fapte destinate sã

restabileascã dreptul atins.


CAPITOLUL 16

Stingerea dreptului la marcã

16.1. Expirarea duratei de protecþie

Încetarea dreptului la marcã poate opera prin moduri prevãzute de legeîn mod expres sau prin moduri care nu sunt prevãzute în mod expres într-untext de lege. Unele dintre modurile de încetare a dreptului la marcã seregãsesc atât în sistemul atributiv cât ºi în cel declarativ, iar altele suntspecifice numai unuia dintre aceste sisteme.

Expirarea duratei de protecþie constituie o cauzã de stingere a dreptuluila marcã în situaþia în care înregistrarea unei mãrci nu este reînnoitã laexpirarea termenului legal de protecþie de 10 ani prevãzut în art. 29 din lege.Este o cauzã specificã sistemului atributiv.

16.2. Renunþarea titularului la dreptul sãu asupra mãrcii

Este un mod de stingere a dreptului la marcã comun atât sistemuluiatributiv cât ºi celui declarativ. Art. 44 din lege prevede cã titularul poate sãrenunþe la marcã pentru toate sau numai pentru o parte din produsele sauserviciile pentru care marca a fost înregistratã. Aºadar renunþarea nu poateinterveni decât dupã înregistrarea mãrcii. Renunþarea trebuie declaratã înscris la O.S.I.M. de titularul mãrcii sau de cãtre persoana împuternicitã deacesta. Renunþarea poate fi totalã când se solicitã ca aceasta sã priveascãtoate produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã, sauparþialã când se declarã cã se renunþã numai la o parte din produsele sauserviciile pentru care marca a fost înregistratã. Doctrina85 a semnalat cã însistemul declarativ al prioritãþii de folosinþã, renunþarea la marcã poate fi ºitacitã, prin abandonul acesteia pe o perioadã destul de lungã pentru a setrage concluzia cã este definitiv.

În literaturã s-a remarcat faptul, cã în timp ce în sistemul atributivînregistrarea devanseazã folosirea, în schimb în domeniul conservãriidreptului la marcã se dã întâietate folosirii. Legea prevede în mod expresnecesitatea ca titularul mãrcii sã notifice licenþiatului, dacã existã un contract

85 Viorel Roº, s.a., Op. cit. , p. 383


de licenþã, intenþia sa de a renunþa la marcã (art. 44 alin.4 final din lege).Legea aduce o serie de precizãri suplimentare în art. 49 ºi 50 alin.2. Astfel,art. 49 stabileºte cã titularul unei mãrci anterioare, care cu ºtiinþã a toleratîntr-o perioadã neîntreruptã de 5 ani, folosirea unei mãrci posterior înregistrate,nu poate sã cearã anularea ºi nici sã se opunã folosirii mãrcii posterioarepentru produsele ºi serviciile pentru care aceastã marcã posterioarã a fostfolositã, în afarã de cazul în care înregistrarea mãrcii posterioare a fostcerutã cu rea credinþã. Art. 50 alin.2 prevede cã în cazul art. 49, titularulmãrcii posterior înregistratã nu poate sã se opunã folosirii mãrcii anterioare,deºi aceasta din urmã nu mai poate fi invocatã împotriva mãrcii posterioare.

Renunþarea va produce efecte numai de la data înscrierii în RegistrulNaþional al Mãrcilor.

16.3. Abandonul mãrcii

Este o cauzã de stingere a dreptului la marcã, specificã sistemuluidobândirii dreptului la marcã prin prioritate de folosinþã. El are semnificaþiaunei renunþãri tacite. Legislaþia românã actualã nu mai prevede abandonuldar prevede sub numele de caducitate, lipsa reînnoirii mãrcii, astfel nu semai pune problema, destul de dificilã, a se stabili dacã o marcã a fost saunu abandonatã.

16.4. Caducitatea

Este o cauzã de stingere a dreptului la marcã când înregistrarea uneimãrci nu este reînnoitã la expirarea termenului de protecþie prevãzut în art. 29din lege. Legea stabileºte în acelaºi articol cã taxa pentru cererea de reînnoirea înregistrãrii mãrcii este datoratã la data înregistrãrii cererii iar neplata taxeieste sancþionatã cu decãderea titularului din dreptul la marcã. Textul art. 29stabileºte, de fapt, douã cauze de stingere a dreptului la marcã ºi anumecaducitatea ca urmare a neînnoirii înregistrãrii ºi decãderea, care spre deosebirede prima este o sancþiune pentru neplata taxei pentru cererea de reînnoire.

16.5. Decãderea

Ca mod de stingere a dreptului la marcã este specific sistemuluidepozitului cu efecte atributive. Motivele cele mai frecvente de decãdere


sunt neplata taxelor ºi neexecutarea obligaþiei de exploatare. Art. 45 dinlege enumerã ºi motivele decãderii care poate fi cerutã de orice persoanãinteresatã ºi anume:

a) fãrã motive justificate, marca nu a fãcut obiectul unei folosiriefective pe teritoriul României într-o perioadã neîntreruptã de5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta afost înregistratã;

b) dupã data înregistrãrii, marca a devenit, ca urmare a acþiuniisau inacþiunii titularului, uzualã în comerþul cu un produs sauun serviciu pentru care a fost înregistratã;

c) dupã data înregistrãrii ºi ca urmare a folosirii mãrcii de cãtretitular sau cu consimþãmântul acestuia, marca a devenitsusceptibilã de a induce publicul în eroare, în special cu privirela natura, calitatea sau la provenienþa geograficã a produselorsau a serviciilor pentru care a fost înregistratã;

d) marca a fost înregistratã de o persoanã neavând calitateaprevãzutã la art. 3 lit. g (care prevede cã solicitantul estepersoana fizicã sau juridicã în numele cãreia este depusã ocerere de înregistrare a unei mãrci).

Decãderea din drepturile conferite de marcã produce efecte de la datarãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreºti, deci ea nu retroactiveazã.

Sancþiunea decãderii a fost introdusã în dreptul nostru prin Legea 84/1998 ea nefiind reglementatã în Legea 28/1967 cu consecinþa cã, termenulde 5 ani prevãzut de lege se va calcula numai de la data intrãrii în vigoare alegii actuale (23 iulie 1998).

Conform art. 45 din lege, decãderea titularului din drepturile conferite demarcã poate fi cerutã de �orice persoanã interesatã�.

Cererea de decãdere din drepturile conferite de marcã este decompetenþa în primã instanþã, a Tribunalului Bucureºti, hotãrârea astfelpronunþatã fiind supusã cãilor de atac. Marca pentru care s-a pronunþat ohotãrâre de decãdere nu mai este valabilã ºi evident titularul nu mai poateacþiona pe uzurpatori în contrafacere ori în concurenþã neloialã. Ea devineun semn liber fiind susceptibil de apropriere de cãtre orice persoanã.

O situaþie specialã o prezintã mãrcile de certificare care conform art. 63din lege nu mai pot fi nici depuse ºi nici utilizate timp de 10 ani dupã ce aîncetat a mai fi protejate.


16.6. Anularea înregistrãrii mãrcii

Este consideratã în actuala legislaþie, ca un mijloc de stingere adrepturilor asupra mãrcilor ºi formeazã obiectul reglementãrilor din art. 48-50.Anularea mãrcii constituie o sancþiune care intervine ori de câte ori condiþiilede validitate ale mãrcii nu sunt întrunite. Art. 48 din lege enumerã cauzelede anulare a mãrcii:

a) înregistrarea mãrcii s-a fãcut cu nerespectarea dispoziþiilor art.5 alin.1 ce se referã la mãrcile excluse de la protecþie;

b) înregistrarea s-a fãcut cu nerespectarea dispoziþiilor art. 6privind cazurile în care intervine refuzul de înregistrare a mãrcii;

c) înregistrarea mãrcii a fost solicitatã cu rea credinþã;d) înregistrarea mãrcii aduce atingere dreptului la imagine sau

numelui patronimic al unei persoane;e) înregistrarea mãrcii aduce atingere unor drepturi anterior

dobândite cu privire la o indicaþie geograficã protejatã, un desensau un model industrial protejat sau alt drept de autor.

La motivele de anulare enumerate mai sus, se adaugã motivele specificeanulãrii înregistrãrii mãrcii colective sau a celei de certificare.

Acþiunea în anulare pentru motivul prevãzut la art. 48 alin.1 lit.c ce sereferã la înregistrarea ce a fost solicitatã cu rea credinþã, poate fi introdusãoricând în perioada de protecþie, pe când în toate celelalte cazuri anulareaînregistrãrii mãrcii poate fi cerutã în termen de 5 ani, ce curge de la dataînregistrãrii.

Din motive de rigoare terminologicã în definirea instituþiei nulitãþiiremarcãm un mod ambiguu al formulãrii textelor legale fãrã a se face distincþianecesarã dintre nulitatea absolutã ºi nulitatea relativã (anulare). Conformacestei diferenþieri nulitatea relativã sancþioneazã numai înregistrarea uneimãrci cu încãlcarea unui drept anterior al unui terþ, care poate sã fie:

- un drept asupra unei mãrci identice sau similare care este înregistratãpentru produse sau servicii identice sau similare cu cele în relaþie cu care afost înregistratã marca a cãrei anulare se cere; în cazul în care mãrcile suntnumai similare se cere a fi îndeplinitã condiþia existenþei unui risc de confuzie(art. 48 lit.b);

- un drept asupra unei mãrci anterioare notorii, dacã aceasta este folositãpentru produse identice sau similare cu cele pentru care a fost înregistratãmarca în legãturã cu care se cere anularea; sau chiar dacã produsele suntdiferite, cu condiþia ca prin aceasta titularul mãrcii posterioare sã obþinã un


profit necuvenit pe seama reputaþiei sau caracterului distinctiv al mãrciianterioare sau sã prejudicieze acest renume sau caracter distinctiv;

- un drept la imagine sau la nume (art. 48 lit.d);- un drept de autor sau un alt drept de proprietate industrialã (art. 48

lit.e).Motivele de anulare legate de existenþa unei anterioritãþi în momentul

înregistrãrii mãrcii, sunt înlãturate dacã titularul respectivului drept anteriorîºi dã consimþãmântul expres la înregistrarea mãrcii posterioare. Nulitateaabsolutã este prevãzutã pentru toate celelalte cazuri, legate de caracterulnedistinctiv sau deceptiv al mãrcii, sau pentru neîndeplinirea condiþiilor cuprivire la persoanele care pot înregistra marca, ori inexistenþa acorduluiorganelor competente (în cazul însemnelor naþionale, sigiliilor, etc.)

CAPITOLUL 17

Indicaþiile geografice

17.1. Importanþa indicaþiilor geografice

Obiecte de proprietate industrialã din categoria semnelor distinctive,nominalizate expres în art. 1(2) al Convenþiei de la Paris pentru protecþiaproprietãþii industriale, indicaþiile geografie reprezintã importante valorieconomice ºi comerciale. Atât condiþiile naturale specifice unui teritoriugeografic determinat, cât ºi anumite metode de prelucrare tradiþionale potconferi calitãþi specifice ºi inconfundabile unor produse care reuºesc sãcapteze astfel interesul ºi sã fixeze preferinþa unor segmente mai mult saumai puþin semnificative, de consumatori. În epoca modernã a crescutinteresul consumatorilor privind originea unor produse.

În aceste condiþii între indicaþiile geografice ºi consumatori se realizeazão legãturã cu caracter aleatoriu, schimbãtoare, ce impune instituirea uneiprotecþii juridice care sã ocroteascã în egalã mãsurã atât indicaþia geograficãcât ºi pe consumator.


17.2. Precizãri terminologice86

Precizãrile terminologice privesc noþiunile de indicaþie de provenienþã,denumire de origine ºi pe aceea de indicaþie geograficã. Indicaþia deprovenienþã este consideratã a fi menþiunea directã sau indirectã privindoriginea geograficã a unui produs. Ea poate fi nu numai un nume geograficde þarã, regiune sau localitate ci ºi o reprezentare graficã tipicã pentru spaþiulgeografic respectiv. Pe plan juridic, nu poate fi recunoscut unei persoanefizice sau juridice determinate un drept de proprietate singular asupra indicaþieide provenienþã care are un caracter colectiv ºi imprescriptibil.

Indicaþia de provenienþã îndeplineºte o funcþie de identificare aproduselor dupã originea lor naþionalã, regionalã sau localã. Denumirea deorigine are o configuraþie mai complexã desemnând un produs cu o originedeterminatã ce prezintã anumite caractere specifice datorate atât mediuluicât ºi unor metode de fabricaþie speciale, constant utilizate pentru a cãpãtavaloarea unei tradiþii recunoscute în spaþiu geografic respectiv. Denumireade origine presupune deci o idee de exclusivitate fiind rezervatã numaiproduselor ce prezintã calitãþi ºi caractere specifice datorate factorilor naturaliºi umani. Þãrile care consacrã distincþia între cele douã obiecte de proprietateindustrialã: indicaþia de provenienþã ºi denumirea de origine � reglementeazãîn principiu ºi o protecþie juridicã diferitã.

De regulã, indicaþia de provenienþã beneficiazã de o protecþie mairestrânsã, dupã concepþia francezã, în raport de denumirea de origine carebeneficiazã de o protecþie mai eficace. Legea românã defineºte în art. 3 lit.findicaþia geograficã ca fiind denumirea servind la identificarea unui produsoriginar dintr-o þarã, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care ocalitate, o reputaþie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenþialatribuite acestei origini geografice. Se constatã cã definiþia din legea românãare o formulare generalã ce conduce la concluzia cã legiuitorul român arenunþat la distincþia dintre indicaþia de provenienþã ºi denumirea de origine,asigurând ambelor obiecte de proprietate industrialã un tratament uniformconsiderând cã au un capital de atracþie de egalã importanþã ce trebuieprotejat contra uzurpãrii ºi devalorizãrii sale.

86 Pentru informaþii suplimentare , Otilia Calmuschi, Indicaþii geografice,Importante valori economice ºi comerciale, Revista de Drept Comercial. Nr. 12/2000; Otilia Calmuschi, Constanþa Moraru, Protecþia indicaþiilor geografice încadrul Acordului TRIPS în Studii de Drept Românesc, nr. 1-2/2003.


17.3. Procedura înregistrãrii indicaþiilor geografice

Legea instituie un sistem unic de protecþie administrativã precizândcondiþiile în care o asociaþie de producãtori care desfãºoarã o activitate deproducþie în zona geograficã, poate solicita Oficiului de Stat pentru Invenþiiºi Mãrci înregistrarea unei indicaþii geografice pentru produsele indicate încerere (art. 68). Pentru acordarea protecþiei, între produsele la care se referãindicaþia geograficã ºi locul de origine al acestora, în ce priveºte calitatea,reputaþia sau alte caracteristici, trebuie sã existe o strânsã legãturã. Simplulfapt cã produsul la care se referã denumirea, este originar dintr-o anumitãregiune, nu justificã protecþia ca indicaþie geograficã.87 Înregistrarea indicaþieigeografice poate fi cerutã direct sau prin mandatar autorizat care esteconsilierul în proprietate industrialã.

Prealabil înregistrãrii, legea implicã Ministerul Agriculturii ºi Alimentaþiei,sau, dupã caz, autoritatea competentã din þara de origine a solicitantului,pentru a certifica urmãtoarele: indicaþia geograficã a produsului, care urmeazãa fi înregistrat; produsele care pot fi comercializate sub aceastã indicaþie;aria geograficã de producþie; caracteristicile ºi condiþiile de obþinere pe caretrebuie sã le îndeplineascã produsele pentru a fi comercializate sub aceastãindicaþie (art. 69).

Sunt excluse de la înregistrare, indicaþiile geografice care nu suntconforme condiþiilor legale instituite de lege în art. 3 lit.f: sunt denumirigenerice; sunt susceptibile de a induce publicul în eroare asupra naturii,originii, modului de obþinere ºi calitãþii produselor ºi în sfârºit sunt contrarebunelor moravuri sau ordinii publice. Dispoziþiile art. 5 ºi 6 din lege privindcazurile în care sunt excluse sau se refuzã înregistrarea unei mãrci, suntjustificat considerate în doctrinã, ca un drept comun al semnelor distinctivecomerciale aplicate deopotrivã înregistrãrii ca firmã sau emblemã.88

Dacã cererea îndeplineºte condiþiile cerute de lege, O.S.I.M. decideînregistrarea indicaþiei geografice în Registrul Naþional al Indicaþiilor Geograficeºi acordarea dreptului de utilizare a acesteia, solicitantului.

Potrivit regulii 43 din Regulamentul de aplicare al legii, deciziile privindindicaþiile geografice se iau de directorul general al O.S.I.M. sau deîmputernicitul acestuia ºi pot fi atacate în justiþie potrivit procedurii

87 I.Macovei, Dreptul proprietãþii intelectuale, Editura Universitãþii Al.I.Cuza,Iaºi, 2002, p. 154 ºi urm.

88 I.Bãcanu, op. cit. p. 64


contenciosului administrativ. În termen de douã luni de la data deciziei deînregistrare, O.S.I.M. publicã indicaþia geograficã în Buletinul Oficial deProprietate Industrialã ºi elibereazã solicitantului, certificatul de înregistrarea indicaþiei geografice ºi de acordare a dreptului de utilizare a acesteia, cuplata unei taxe. Durata de protecþie a indicaþiilor geografice curge de la datadepunerii cererii la O.S.I.M. ºi este nelimitatã (art. 74). Dreptul de utilizare aindicaþiei geografice se acordã solicitantului pe o perioadã de 10 ani, cuposibilitatea de reînnoire nelimitatã, dacã se menþin condiþiile în care acestdrept a fost dobândit (art. 7 alin.2). Cererea de reînnoire este supusã taxeiprevãzute de Ordonanþa nr. 41/1998.

Înregistrarea unei indicaþii geografice poate fi anulatã de TribunalulMunicipiului Bucureºti, la cererea oricãrei persoane interesate. Dat fiind funcþiade garanþie a calitãþii, nerespectarea condiþiilor de calitate ale produsului dinzona indicatã se sancþioneazã cu decãderea persoanelor autorizate dindreptul de a folosi indicaþia geograficã, în condiþiile în care MinisterulAgriculturii ºi Alimentaþiei poate, proceda din oficiu sau, la sesizarea uneipersoane autorizate, la controlul produselor puse în circulaþie. Dreptul defolosire a unei indicaþii geografice nu poate sã facã obiectul nici uneitransmiteri. Anularea înregistrãrii indicaþiei geografice intervine ori de câteori nu s-au respectat aspectele certificate de Ministerul Agriculturii ºiAlimentaþiei (art. 69) ºi motivele de excludere de la înregistrare a indicaþieigeografice (art. 70).

Indicaþiile geografice au fost pentru prima datã reglementate de Legeanr. 84/1998 dar interesul pentru aceste importante valori economice ºicomerciale a demarat destul de greoi. Astfel pânã în luna Mai 2004, erauînregistrate sau în curs de înregistrare 38 de indicaþii geografice ca deexemplu: Borsec, Buziaº, Poiana Negrii, Pietroasa, Zizin, Iaºi Copou,Biborþeni, Tuºnad, Stâna de Vale etc. deºi numãrul ºi diversitatea produseloretalon al unei regiuni din þarã sunt mult mai numeroase.

TITLUL 4

CAPITOLUL 18

Creaþii de artã aplicatã. Desene industriale sau modele industriale

18.1. Importanþa desenelor sau modelelor industriale

Componente ale dreptului de proprietate industrialã, modelele saudesenele industriale au cãpãtat în lumea contemporanã o importanþã din ceîn ce mai mare, rãspunzând unei dorinþe generale de individualizare aproduselor printr-un element estetic care sã atenueze monotonia unei producþiide serie obositoare ºi neatractivã.

Succesul comercial al unui produs este condiþionat astãzi, în contextulefortului general de creºtere a calitãþii vieþii, de realizarea unei armonii perfecteîntre virtuþile tehnice ºi prezentarea esteticã a produsului, cea ce conferãdesenelor sau modelelor industriale o funcþie distinctivã ºi de dirijare a cereriiconsumatorilor spre produse, chiar uzuale, cu o anumitã personalitate.

Importanþa acestor obiecte de proprietate industrialã a fost confirmatãde elaborarea primei legi de protecþie a desenelor ºi modelelor industriale nr.129 din 29.12.199289, chiar înainte de aderarea þãrii noastre la Aranjamentulde la Haga prin Legea nr. 44 din 15 mai 1992 privind depozitul internaþionalal desenelor ºi modelelor industriale din 1925 la care România a aderat prinlegea nr. 44 din 15 mai 1922.

89 Publicatã în M. Of. Partea I, din 8 ianuarie 1993, modificatã, completatã ºirepublicatã în M. Of. Partea I nr. 193 din 26.03.2003; H.G. nr. 1171 pentru aprobareaRegulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecþia desenelor ºimodelelor industriale, republicatã în M. Of. nr. 741/ 23.10.2003.


18.2. Dubla naturã a desenelor ºi modelelor industriale

Specialiºtii în domeniu au remarcat în mod justificat natura hibridã aacestor obiecte de proprietate industrialã situate la rãscrucea dintre artã ºiindustrie ceea ce a influenþat hotãrâtor regimul lor de protecþie. Desenele ºimodelele industriale, prin destinaþie ºi modul de reproducere, aparþindrepturilor de proprietate industrialã, pe când prin natura efortului creator,aparþin drepturilor de autor.90

De altfel, anterior legii în vigoare, desenele ºi modelele industriale erauprotejate numai în condiþiile prevãzute de legea dreptului de autor, fãrã oprealabilã examinare, care se impunea, dat fiind natura lor hibridã, a ponderiielementului artistic sau a elementului industrial. Tocmai aceastã examinarea generat soluþii diferite ce au oscilat între sistemul de protecþie propriuproprietãþi industriale ºi cel propriu dreptului de autor. Deosebirile dintre celedouã sisteme privesc fundamentul protecþiei (noutatea în proprietateindustrialã ºi originalitatea în dreptul e autor), durata diferitã a protecþiei,definiþia contrafacerii ºi mai ales total diferite fiind, condiþiile de formã.

18.3. Sisteme de protecþie

Doctrina francezã, a sesizat dificultãþile stabilirii sistemului de protecþiea acestor creaþii cu o naturã ambiguã, determinate ºi de faptul cã ele cunosco evoluþie rapidã datoritã impactului hotãrâtor al modei, care le conferã,pentru a rãmâne atractive, un caracter perisabil.

Se pot deosebi urmãtoarele sisteme:- sistemul cumulului de protecþie promovat de modelul legii

franceze, fundamentat pe teoria �unitãþii artei� care considerã cã este practicimposibil de a se stabili un criteriu care sã permitã o separare a ceea ceeste artã propriu-zisã de ceea ce este artã industrialã sau aplicatã. Încadrul acestui sistem, care promoveazã cumulul de protecþie în accepþiuneacea mai largã, autorul unui desen sau model industrial are latitudinea, fiede a solicita simultan atât protecþia industrialã, cât ºi pe cea stabilitã pentrudreptul de autor asupra operelor artistice, întrucât principiul unitãþii arteipermite ca ambele sã fie cumulate în mãsura în care dispoziþiile

90 Yolanda Eminescu, Protecþia desenelor ºi modelelor industriale ,Bucureºti, Edit. Lumina Lex, 1993, p. 3 ºi urm.


corespunzãtoare nu sunt incompatibile, fie latitudinea de a opta pentruunul dintre aceste regimuri de protecþie. Sistemul cumulului de protecþie afost consacrat ºi în art. 8 al legii române care prevede cã recunoaºtereadrepturilor prevãzute în prezenta lege nu prejudiciazã ºi nu exclude protecþiaacordatã prin alte dispoziþii legale privind proprietatea intelectualã, în specialcu privire la dreptul de autor ºi cele referitoare la mãrci, brevete de invenþii,modele de utilitate, caractere tipografice, topografii ale circuitelor integrateºi concurenþa neloialã;

- sistemul cumulului restrictiv sau parþial, consacrat de legeagermanã, potrivit cu care desenul sau modelul industrial poate fi protejatîn cadrul legii dreptului de autor numai dacã se atinge un anumit nivelartistic. El este fundamentat pe distincþia între desenele ºi modeleleindustriale ºi operele de artã aplicatã, ideea unitãþii artei fiind respinsã dedoctrinã;

- sistemul protecþiei specifice, exclude orice cumul de protecþie,desenele ºi modelele formând obiect de protecþie numai în cadrul uneireglementãri speciale, pe care legea italianã, care a promovat acest sistem,le numeºte modele ºi desene ornamentale. Dispoziþiile legii italiene adreptului de autor se extind expres ºi asupra operelor de artã aplicatã cucondiþia ca elementul artistic sã poatã fi disociat de caracterul industrial alobiectului.

Din expunerea celor trei sisteme de protecþie, ce admit total sau parþialcumulul, este evident cã acesta nu trebuie sã favorizeze frauda în sensulde a se profita de unele dispoziþii mai favorabile din reglementãrile propriiunor obiecte distincte de proprietate industrialã, care sã fie extinse ºi asupradesenelor ºi modelelor industriale. Exemplific cu dispoziþia care permitereînnoirea nelimitatã a protecþiei la mãrci, sau cu durata de protecþie mailungã la invenþii.

De altfel legiuitorul a avut în vedere aceastã problemã, întrucât, deexemplu art. 13 din legea brevetelor de invenþii stabileºte cã nu suntconsiderate invenþii, creaþiile estetice, în ideea necesarã a evitãrii unorconfuzii. De altfel ar fi fost indicat ca ºi în art. 8 din legea privind protecþiadesenelor ºi modelelor industriale, cumulul sã fie admis numai cu condiþiaca dispoziþiile legale privind proprietatea intelectualã �sã nu fie incompatibile�cu drepturile recunoscute creatorilor de desene sau modele prin legeaspecialã.


18.4. Noþiunea de desen industrial, model industrial ºi model deutilitate

Legea defineºte în art. 2 pct.d desenul industrial ca fiind aspectul exterioral unui produs sau al unei pãrþi a acestuia, redat în douã dimensiuni, rezultatdin combinaþia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi,culori, formã, texturã ºi/sau materiale ºi/sau ornamentaþia produsului în sine.În acelaºi articol la pct.h este definit modelul industrial în urmãtorii termeni:aspectul exterior al unui produs sau al unei pãrþi a acestuia, redat în treidimensiuni, rezultat din combinaþia dintre principalele caracteristici, îndeosebilinii, contururi, culori, formã, texturã ºi/sau ornamentaþia produsului în sine.

Din cele douã definiþii este evident faptul cã aceste caracteristici pot fiale produsului în sine sau ornamentaþia acestuia.

Cât priveºte modelul de utilitate, nereglementat încã în legea românãel este definit ca fiind creaþia care rezolvã o problemã tehnicã, în specialcu privire la forma construcþiei, asamblarea unui produs, ºi prezintãnoutate pe plan mondial (art. 2 lit.i). Doctrina dã o definiþie maicuprinzãtoare modelului de utilitate care pãstreazã elementele esenþialeale definiþiei legale. Astfel, modelul de utilitate este modelul nou careconferã unei maºini, unei pãrþi dintr-o maºinã, unor instrumente, ustensilesau obiecte uzuale o eficacitate particularã, ameliorând modul lor deîntrebuinþare sau exploatare printr-o dispoziþie, configurare sau combinarenouã a pãrþilor componente.

Modelul de utilitate este, aºadar, o categorie intermediarã între invenþiilepropriu zise ºi creaþiile ornamentale. El se prezintã ca o micã invenþie cu oactivitate inventivã mai redusã ºi în consecinþã nebrevetabilã. Soluþia tehnicãîn acest caz, priveºte obiecte cunoscute cãrora le sunt conferite prin modelulde utilitate o eficacitate specialã de aplicare sau exploatare. În timp ce ladesenul ºi modelule industrial elementul estetic este esenþial, modelul deutilitate reprezintã totuºi o soluþie tehnicã a cãrei rezolvare nu se situeazã lanivelul unei invenþii brevetabile, dar care în practicã, tocmai din acest motiv,îl face util ºi accesibil întreprinderilor mici ºi mijlocii. Dificultãþi de departajarenetã a acestor douã categorii de creaþii existã mai ales atunci când problematehnicã rezolvatã de modelul de utilitate este incorporatã într-o formã esteticãoriginalã.


18.5. Caracterele generale ale desenelor sau modelelor industrialece le conferã vocaþie la protecþie

Desenul sau modelul industrial trebuie sã fie aparent, vizibil cu ochiulliber, condiþie care nu a fost exprimatã expres de legiuitor. Elementul estetic,trebuie sã se prezinte ca un ansamblu definitiv, exterior care sã confereunor produse o fizionomie vizibilã, atractivã ºi particularã. În consecinþãnumai caracterul aparent este protejat.

Desenul sau modelul industrial trebuie sã serveascã pentru fabricareape scarã industrialã a produsului industrial, comercial sau artizanal.

Aceastã cerinþã exclude de la protecþie, desenele de unicã folosinþã,cu o destinaþie specialã cum ar fi de exemplu desenele ce urmeazã sãserveascã alcãtuirii unui decor de teatru.

Doctrina a instituit în cazul desenului sau modelului industrial cu vocaþiela protecþie, cerinþa ca acestea sã serveascã drept prototip pentru executareaunor serii mai mici sau mai mari fiind lipsit de importanþã dacã prototipul vafi utilizat pentru fabricarea sau reproducerea artizanalã a produselor. Referireala reproducerea artizanalã este importantã mai ales pentru þãrile în careprodusele artizanale au o valoare ridicatã pe piaþa mondialã. Acest aspect afost avut în vedere ºi de legiuitorul român care în Regula 8 din Regulamentface o referire expresã la produse tradiþionale cum ar fi: þesãturi, covoare,costume populare, mãºti, articole de ceramicã, teracotã, sticlãrie, lemn saupiatrã, ouã încondeiate, construcþii realizate manual sau artizanal ºi caresunt protejate în condiþiile prevãzute de lege.

CAPITOLUL 19

Subiectul protecþiei. Desenele sau modelele industriale de serviciu.Condiþii pentru protecþia desenelor ºi modelelor industriale

19.1. Subiectul protecþiei

Legea defineºte în art. 1 lit.b autorul unui desen sau model industrial cafiind persoana fizicã sau un grup de persoane fizice constituit pe baza uneiînþelegeri, care a creat desenul sau modelul industrial. Constatãm cã referireadin lege privind �un grup de persoane fizice constituit pe baza unei înþelegeri�


care au creat desenul sau modelul industrial, consacrã de fapt coautoratulîntr-un mod mai special decât la invenþii. Autorul astfel definit în lege ca ºisuccesorul sãu în drepturi are, conform art. 3 din lege, dreptul la eliberareacertificatului de înregistrare pentru desenele ºi modelele industriale createindependent. Se considerã, conform alin. 2 cã desenul sau modelul industrialeste creat independent dacã nu a fost realizat ca urmare a unor contractecu misiune creativã sau de cãtre salariaþi, în cadrul atribuþiilor de serviciu.Autorii, în exclusivitate persoane fizice, al unui desen sau model industrialpot fi:

- cetãþeni români indiferent de domiciliu;- cetãþeni strãini sau apatrizi cu domiciliul în România;- cetãþeni strãini sau apatrizi cu domiciliul în strãinãtate în condiþiile

convenþiilor ºi tratatelor internaþionale privind desenele sau modeleleindustriale la care România este parte sau pe bazã de reciprocitate. Legeainstituie ca ºi în cazul invenþiilor, prioritatea de depozit, dispunând în art. 4cã dacã mai multe persoane au creat acelaºi desen sau model industrial,independent una de alta, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrareaparþine aceleia care a depus cea dintâi cererea de înregistrare la O.S.I.M.sau, dacã o prioritate a fost recunoscutã, aceleia a cãrei cerere are cea maiveche datã de prioritate.

19.2. Desenele sau modelele industriale de serviciu

Spre deosebire de invenþii, legea consacrã în art. 6 douã cazuri ºi anumecând desenele sau modelele industriale sunt:

- rezultatul unui contract cu misiune creativã, situaþie în care înregistrareaaparþine persoanei care a comandat realizarea desenului sau modeluluiindustrial, cu excepþia unor prevederi contractuale contrare; ipoteza are învedere desenele sau modelele realizate pe baza unui contract de comandã;

- realizate de cãtre un salariat în cadrul atribuþiilor sale de serviciu,încredinþate explicit, situaþie în care dreptul la eliberarea certificatului deînregistrare aparþine unitãþii angajatoare, cu excepþia unor prevedericontractuale contrare. Conform Regulei 6 pct.4 din Regulament, �atribuþii deserviciu� vor fi considerate acele atribuþii prevãzute în contractul de muncãsau în anexele recunoscute sau semnate de salariat.

Nu se prevede nimic cu privire la drepturile ºi obligaþiile care revin pãrþilorºi mai ales nu se prevede nici o sancþiune în cazul în care angajatorul nu


declanºeazã procedura administrativã de obþinere a titlului de protecþie,frustrând pe creatorul desenului sau modelului industrial de recunoaºtereacalitãþii sale de autor. În consecinþã, se impune ca salariatul sã fie maiexigent în inserarea, în contractul sãu individual de muncã a unor clauzecare sã stabileascã fãrã echivoc drepturile ºi obligaþiile pãrþilor, cu atât maimult cu cât din formularea textului rezultã cã ideea unei cesiuni automatesau tacite este respinsã.

19.3. Condiþii pentru protecþia desenelor ºi modelelor industriale

Legea impune douã condiþii pentru acordarea protecþiei unui desen saumodel industrial ºi anume ca acesta sã fie nou ºi sã aibã un caracterindividual. Art. 9 în alin.2 defineºte noutatea în termenii urmãtori: un desensau model industrial este considerat nou dacã nici un desen sau modelindustrial identic nu a fost fãcut public înaintea datei de depunere a cereriide înregistrare sau, dacã a fost revendicatã prioritatea, înaintea datei deprioritate. Alineatul 3 al aceluiaºi articol precizeazã cã desenele sau modeleleindustriale sunt identice, dacã trãsãturile lor caracteristice diferã numai înceea ce priveºte detaliile nesemnificative.

Din enunþarea textelor legale rezultã cã legiuitorul român a adoptat � oopticã de brevet� în aprecierea noutãþii desenelor sau modelelor industrialestabilind criterii obiective. Un criteriu se referã la cerinþa ca desenul saumodelul sã nu fi fost fãcut public înaintea datei de depunere a cererii deînregistrare. În conformitate cu art. 10 se considerã cã un desen sau modelindustrial a fost fãcut public dacã a fost publicat sau a fost expus, utilizat încomerþ sau divulgat în alt mod, cu excepþia cazului în care aceste acþiuninu puteau deveni cunoscute în cursul normal al activitãþii din domeniulrespectiv, înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacã afost revendicatã prioritatea, înaintea datei de prioritate. Nu se considerã cãdesenul sau modelul a fost fãcut public dacã a fost divulgat unei terþepersoane în condiþii de confidenþialitate explicite sau implicite.

Ca ºi în dreptul brevetelor, în aprecierea noutãþii trebuie sã luãm înconsiderare dispoziþiile legale care reglementeazã divulgarea a cãrei efecteîn anumite condiþii, diminueazã considerabil, prin neutralizare, cerinþa generalãcare impune ca desenul sau modelul industrial sã nu fi fost fãcut public.Astfel nu se considerã cã s-a produs o divulgare dacã un desen sau un modelindustrial pentru care s-a solicitat protecþie a fost fãcut public de cãtre autor,


de succesorul sãu în drepturi sau de un terþ, ca urmare a informaþiilor oferitede autor sau a acþiunii întreprinse de cãtre acesta ori de cãtre succesorul luiîn drepturi, în cursul perioadei de 12 luni care precede data de depunere acererii sau data de prioritate. Divulgarea nu este distructivã de noutate dacã afost consecinþa unui abuz faþã de autor sau succesorul sãu în drepturi produsãîn perioada de 12 luni care precede data de depunere a cererii sau data deprioritate. Se considerã abuz, aducerea la cunoºtinþa publicului prin orice mijloc,a desenului sau modelului industrial, precum ºi valorificarea acestuia fãrãacordul autorului. Cât priveºte divulgarea, legea noastrã pretinde ca actele dedivulgare sã priveascã acþiuni care nu puteau deveni cunoscute în cursulnormal al activitãþii din domeniul respectiv, ceea ce înseamnã cã divulgarease apreciazã în raport de un mediu specializat ºi nu în raport de publiculconsumator în general. Aºadar se impune, ca de la caz la caz sã se determinedomeniul respectiv, cursul normal al activitãþii ºi mediul specializat în caredesenul sau modelul industrial a fost fãcut public.

Aprecierea obiectivã a noutãþii, care presupune absenþa anterioritãþiloreste completatã de condiþia aportului creator, expresie a personalitãþiiautorului elementului estetic , independentã de orice anterioritate. Art. 34alin.3 dispune cã la stabilirea sferei de protecþie se ia în considerare gradulde libertate a autorului în realizarea desenului sau modelului industrial.Aprecierea, considerã doctrina susþinutã de practicã, va fi diferitã dacãcerinþele tehnice sau comerciale lasã creativitãþii autorului, posibilitãþi limitatede manifestare sau, în cazul în care fantezia creatorului nu suferã acesteconstrângeri.

Caracterul individual este a doua condiþie de protecþie considerându-secã un desen sau un model industrial are caracter idividual dacã impresiaglobalã pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferitã de ceaprodusã asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model industrialfãcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacã afost revendicatã prioritatea, înainte de data de prioritate. Legea rezolvã prindispoziþiile art. 9 ºi problema practicã privind situaþia în care desenul saumodelul industrial aplicat la un produs sau incorporat într-un produs constituieo parte componentã a unui produs complex care va fi considerat nou dacã:

- partea componentã, odatã încorporatã în produsul complex, rãmânevizibilã pe durata utilizãrii normale a acestuia de cãtre beneficiar, fãrã ainclude întreþinerea sau reparaþiile;

- caracteristicile vizibile ale pãrþii componente îndeplinesc ele înselecondiþiile privind noutatea ºi caracterul individual.


Examinarea dispoziþiilor legale impun anumite precizãri. Astfel�utilizatorul avizat� este în contextul dispoziþiei legale, clientul, utilizatorulfinal interesat de desenul sau modelul industrial care nu poate fi inclus înnoþiunea generalã de �public� ºi nici în noþiunea mai restrânsã de �specialist�în sectorul vizat. Utilizatorul �avizat� nu este un consumator mijlociu subaspectul cunoºtinþelor sale de specialitate ci, un utilizator calificat ce deþineinformaþii suficiente pentru a putea aprecia cu atenþie ºi în cunoºtinþã decauzã desenul sau modelul industrial. De altfel în acelaºi sens Regulamentulde aplicare al legii defineºte utilizatorul avizat ca fiind acel utilizator careeste informat sau competent în domeniul de utilizare a produsului pe carese aplicã sau care încorporeazã desenul sau modelul industrial respectiv.Cât priveºte noþiunea de �impresie globalã� pe care o produce asuprautilizatorului avizat desenul sau modelul industrial, are în vedere metodafrancezã de apreciere a contrafacerii dupã asemãnãri ºi nu dupã deosebiriceea ce conferã utilizatorului avizat posibilitatea unei impresii vizuale globalecu atât mai mult cu cât desenul sau modelul industrial este vizibil ºi nudisimulat.

Cerinþa este reluatã în art. 34 alin. 2 care dispune cât priveºte întinderea,cã protecþia acordatã unui desen sau model industrial se extinde la oricedesen sau model industrial care nu produce o impresie vizualã globalã diferitãasupra unui utilizator avizat.

Protecþia desenelor ºi modelelor industriale mai este condiþionatã dedouã cerinþe, de astã datã negative. Astfel art. 11 din lege dispune cã nupoate fi înregistrat desenul sau modelul industrial care este determinatexclusiv de o funcþie tehnicã pentru ca alin. 2 sã aducã unele precizãridispunând cã nu poate fi înregistrat un desen sau model industrial caretrebuie reprodus în forma ºi la dimensiunile exacte, pentru a permite caprodusul în care este incorporat sau la care este aplicat sã fie legat mecanicori amplasat în jurul unui alt produs, astfel încât fiecare dintre produse sã îºipoatã îndeplini funcþia. Cea de a doua condiþie prevãzutã la art. 12 excludede la protecþie, desenele sau modelele industriale ale cãror destinaþie ºiaspect contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.

19.4. Înregistrarea ºi eliberarea titlului de protecþie

Ca ºi în cazul celorlalte obiecte de proprietate industrialã, protecþiadesenelor sau modelelor industriale în cadrul legii speciale, este supusãunor formalitãþi de înregistrare reglementate în Cap. III al legii (art. 13-32).


Procedura administrativã se declanºeazã cu depunerea la O.S.I.M. a cereriide înregistrare care, în conformitate cu art. 13, trebuie sã cuprindã solicitareade înregistrare, datele de identificare a solicitantului, numãrul de desenesau modele pentru care se solicitã protecþia, indicarea produselor în careeste încorporat desenul sau modelul, descrierea elementelor noi, numeleautorilor, reprezentãrile grafice ale desenului sau modelului. Cât priveºtesolicitantul legea stabileºte în favoarea sa prezumþia cã, pânã la probacontrarã, este îndreptãþit la eliberarea certificatului de înregistrare a desenuluisau modelului industrial. O menþiune specialã este fãcutã în lege cu privirela reprezentãrile grafice care trebuie sã redea complet desenul sau modelulindustrial, astfel încât caracteristicile sale estetice sã fie evidenþiate (art.14).

Depunerea unei cereri de înregistrare se poate face de cãtre oricepersoanã, direct la Registratura O.S.I.M., prin poºtã, în formã electronicãsau prin mijloace electronice.

O.S.I.M. înregistreazã cererea, dacã sunt depuse minimum o cererecare sã conþinã solicitarea de înregistrare a desenului sau modelului industrial,datele de identificare a solicitantului ºi reprezentãrile grafice sau specimeneleîntr-un exemplar, urmând ca într-un termen de douã luni sã se depunãcompletãrile necesare pentru constituirea depozitului naþional reglementar.Data depozitului naþional reglementar este data la care au fost depusetoate documentele prevãzute de lege.

Un depozit multiplu este acceptat conform art. 17 care dispune cã undepozit multiplu poate cuprinde mai multe desene sau modele industrialedestinate a fi incorporate în aceeaºi categorie de produse cu condiþia cadesenele sau modelele industriale care fac obiectul unui depozit multiplutrebuie sã satisfacã o regulã de unitate de concepþie, de unitate de producþiesau de unitate de utilizare ori trebuie sã aparþinã aceluiaºi ansamblu saucompoziþii de articole.

Ca ºi în cazul invenþiilor sunt avute în vedere cele trei categorii de prioritãþiºi anume prioritatea de depozit (art. 18), prioritatea unionistã (art. 19) ºiprioritatea de expoziþie (art. 20). Prioritatea unionistã ºi prioritatea de expoziþiesunt recunoscute dacã sunt invocate o datã cu depunerea cererii ºi dacã în 3luni de la data depunerii cererii se confirmã prin acte de prioritate (art. 21).

Cererile de înregistrare depuse la O.S.I.M. vor fi supuse unei examinãripreliminare din care sã rezulte:

a) îndeplinirea condiþiilor de formã;b) îndeplinirea condiþiilor prescrise pentru reprezentãrile grafice;


c) îndeplinirea condiþiilor prescrise pentru celelalte documente;d) achitarea taxelor în termenul ºi cuantumul prevãzut de lege.Dacã se constatã neregularitãþi, acestea vor fi notificate solicitantului,

care are obligaþia ca în termenul ce i se acordã sã le remedieze.Datele bibliografice ale cererii de înregistrare a desenului sau modelului

industrial, precum ºi reproducerea, fotografia sau orice reprezentare graficãa acestuia se publicã în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã al O.S.I.M.în termen de maximum 6 luni de la data constituirii depozitului reglementar.

Publicarea poate fi amânatã, la cererea solicitantului pe o perioadã decel mult 30 de luni, calculate de la data depunerii cererii sau de la dataprioritãþii.

În lipsa opoziþiilor privind înregistrarea desenelor sau modelelorindustriale, sau dupã caz, a respingerii acestora, cererile de înregistrare adesenelor ºi modelelor industriale, se examineazã de cãtre Comisia deexaminare desene ºi modele industriale. Comisia hotãrãºte dupã caz,înregistrarea sau respingerea desenelor sau modelelor industriale, în termende12 luni de la data publicãrii cererii, ori poate lua act de renunþare la cerere,sau de retragere a acesteia. Comisia va lua hotãrârea de acordare acertificatului de înregistrare pe baza unui Raport de examinare ºi înconformitate cu dispoziþiile prevãzute în art. 2, 9 ºi 10 din lege.

Cererile de înregistrare vor fi respinse dacã:- nu sunt îndeplinite prevederile de la art. 2, 9 ºi 10;- obiectul cererii priveºte un desen sau model industrial exclus de la

protecþie conform art. 11 ºi 12;- nu sunt achitate taxele legale;- desenul sau modelul industrial incorporeazã, fãrã acordul titularului, o

operã protejatã prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor ºi alte drepturiconexe sau orice alt drept de proprietate industrialã protejat;

- desenul sau modelul industrial constituie o utilizare improprie sau abuzivãa însemnelor interzise prin art. 6 ter din Convenþia de la Paris, a fi înregistrare.

Înregistrarea desenelor sau modelelor industriale se face în RegistrulNaþional al desenelor ºi modelelor industriale ºi se publicã în Buletinul Oficialde Proprietate Industrialã a O.S.I.M. Hotãrârile privind cererile de înregistratepot fi contestate în termen de 3 luni de la comunicare. Dupã examinareacontestaþiei ºi epuizarea cãilor de atac, în temeiul hotãrârilor de admitererãmase definitive, se elibereazã certificatul de înregistrare de desen saumodel industrial de cãtre O.S.I.M., în termen de 30 de zile de la data la carehotãrârea de admitere a rãmas definitivã.


Perioada de valabilitate a unui certificat de înregistrare, ca titlu deprotecþie a desenului sau modelului industrial, este de 10 ani de la dataconstituirii depozitului reglementar ºi poate fi reînnoitã pe 3 perioadesuccesive de 5 ani.

Conform Regulamentului de aplicare al legii, reînnoirea certificatului deînregistrare a desenului sau modelului industrial, în tot sau în parte, se facede O.S.I.M., la solicitarea expresã a titularului sau a oricãrei alte persoanedesemnate de aceasta. Cererea de reînnoire a certificatului de înregistrarese depune la O.S.I.M. cu cel puþin o lunã înaintea expirãrii perioadei devalabilitate a certificatului de înregistrare, împreunã cu dovada achitãrii taxeipentru eliberarea certificatului de reînnoire. Reînnoirea poate fi totalã sauparþialã, respectiv pentru totalitatea desenelor sau modelelor industriale saupentru o parte din desenele sau modelele industriale. O.S.I.M.-ul va eliberatitularului, un nou certificat de înregistrare, cu menþionarea perioadei dereînnoire.

CAPITOLUL 20

Drepturi ºi obligaþii nãscute în legãturã cu desenul sau modelulindustrial

20.1. Drepturile titularului certificatului de înregistrare

Certificatul de înregistrare, pe întreaga sa perioadã de valabilitate,conferã titularului un drept exclusiv de exploatare a desenului sau modeluluiindustrial ºi dreptul de a interzice terþilor sã efectueze, fãrã consimþãmântulsãu urmãtoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea sau oferireaspre vânzare, folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializãrii,oferirea spre vânzare sau folosirea unui produs în care desenul sau modelulindustrial este incorporat sau la care acesta se aplicã. Instituirea monopoluluide exploatare, ca cel mai important drept de proprietate industrialã ºi încazul desenelor sau modelelor industriale, în favoarea titularului certificatuluide înregistrare ca ºi conþinutul acestui drept exclusiv, are în vedere, evident,situaþia în care protecþia este solicitatã în baza legii speciale privind protecþiadesenelor sau modelelor industriale.

Dacã se solicitã protecþia pe tãrâmul dreptului de autor, persoana fizicãsau persoanele fizice care au creat desenul sau modelul industrial vor


beneficia de drepturile morale ºi patrimoniale în baza Legii nr. 8/1996 privinddreptul de autor ºi drepturile conexe.

Dreptul exclusiv de exploatare se naºte în momentul publicãrii cereriide înregistrare a desenului sau modelului industrial în termen de maximum6 luni de la data constituirii depozitului reglementar, dar are un caracterprovizoriu pânã la eliberarea certificatului de înregistrare. În acest sens art.37 dispune cã începând cu data publicãrii cererii, persoana fizicã saupersoana juridicã îndreptãþitã la eliberarea certificatului de înregistrarebeneficiazã, provizoriu, de aceleaºi drepturi conferite în conformitate cuprevederile art. 33, pânã la eliberarea certificatului de înregistrare, cu excepþiacazurilor în care cererea de înregistrare a fost respinsã sau retrasã.

Spre deosebire deci de Legea 129/1992 înainte de modificarea sa, dreptulexclusiv de exploatare provizorie nu se naºte retroactiv de la data depozituluinaþional reglementar ci de la data publicãrii cererii, dar dreptul exclusiv deexploatare consolidat se naºte numai în momentul eliberãrii certificatului deînregistrare.

Titulari ai certificatului de înregistrare pot fi:- autorul sau succesorul sãu în drepturi, pentru desenele ºi modelele

industriale create în mod independent;- persoana care a comandat realizarea desenului sau modelului industrial

pe baza unui contract cu misiune creativã, în lipsa unor prevederi contractualecontrare;

- unitatea angajatoare, în cazul desenelor sau modelelor industrialerealizate de salariaþi, în cadrul atribuþiilor de serviciu, în lipsa unor prevedericontractuale contrare.

20.2. Limitele în exercitarea drepturilor asupra desenelor saumodelelor industriale

Dreptul exclusiv de exploatare a titularului certificatului de înregistrarecunoaºte limite de ordin general ºi o serie de limite speciale prevãzute delege. Cu caracter general sunt limitele teritoriale, conf. art. 1 din lege caredispune cã drepturile asupra desenelor sau modelelor industriale suntrecunoscute ºi protejate pe teritoriul României; limitarea în timp a dreptuluiconform art. 38, care stabileºte perioada de valabilitate a certificatului deînregistrare. Limitele cu caracter special sunt prevãzute în art. 35 careprecizeazã cã dreptul exclusiv de exploatare nu se exercitã în privinþa:

a) actelor efectuate exclusiv în scop personal ºi necomercial,experimental, de cercetare sau învãþãmânt, cu condiþia ca


aceste acte sã nu prejudicieze exploatarea normalã a desenelorsau modelelor industriale ºi sã se menþioneze sursa;

b) echipamentelor aflate pe vehicule de transport maritim sauaerian înregistrate într-o altã þarã, atunci când acestea intrãtemporar pe teritoriul României, ori importului de piese deschimb ºi accesorii în scopul reparãrii acestor vehicule sau alexecutãrii de reparaþii pe aceste vehicule; observãm cã aceastãdispoziþie prevãzutã ºi în art. 35 lit.b din Legea 64/1991 privindbrevetele de invenþii ºi cunoscutã în doctrinã sub denumireade imunitatea vehiculelor este mai liberalã întrucât nu impuneexigenþa ca vehiculele sã aparþinã statelor membre ale tratatelorºi convenþiilor internaþionale la care România este parte;

c) folosirii sau luãrii mãsurilor efective ºi serioase de folosire adesenelor sau modelelor industriale de cãtre terþi, în intervalulde timp dintre decãderea din drepturi a titularului ºi revalidareacertificatului; art. 38 alin.2 dispune cã pe întreaga perioadã devalabilitate a certificatului, titularul este obligat la plata taxelorde menþinere în vigoare a acestuia. O.S.I.M. acordã un termende graþie de cel mult 6 luni pentru plata taxelor de menþinere învigoare. Neplata acestor taxe atrage decãderea titularului dindrepturi. Decãderea se publicã în Buletinul Oficial de ProprietateIndustrialã al O.S.I.M. În cazul decãderii din drepturi a titularului,acesta poate solicita la O.S.I.M., revalidarea certificatului deînregistrare, în termen de 6 luni de la data decãderii, pentrumotive temeinice. Limita specialã prevãzutã în art. 35 lit.c sereferã tocmai la folosirea de cãtre terþi a desenelor ºi modelelorindustriale, în intervalul de timp dintre decãderea din drepturi atitularului ºi revalidarea certificatului când desenul sau modelulindustrial era lipsit de protecþie;

d) folosirea desenului sau modelului industrial cu bunã credinþã,în perioada cuprinsã între termenul prevãzut la art. 31 carestabileºte obligativitatea plãþii taxelor, în cuantumul ºi latermenele stabilite de lege pentru efectuarea procedurilorsolicitate ºi data publicãrii dreptului restabilit. Aceastã limitãprevãzutã în mod distinct se integra perfect în limita precedentãde la lit.c.

În mod distinct însã, este prevãzutã la art. 36, limita care constituie oaplicare a teoriei epuizãrii drepturilor ºi care ar fi fost mai nimerit sã fie


integratã în ansamblul limitelor prevãzute la art. 35. Ea este formulatã înurmãtorii termeni: drepturile decurgând dintr-un certificat de înregistrare adesenului sau modelului industrial nu se vor putea exercita în cazul introduceriipe piaþã, pe teritoriul României, a produselor în care sunt incorporate desenesau modele industriale protejate, vândute anterior de cãtre titularul certificatuluisau cu consimþãmântul acestuia.

20.3. Transmisiunea drepturilor asupra desenelor sau modelelorindustriale

Sunt transmisibile conform art. 41 din lege, în tot sau în parte:- dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare;- drepturile care decurg din cererea de înregistrare;- drepturile nãscute din certificatul de înregistrare eliberat.Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenþã exclusivã sau

neexclusivã, precum ºi prin succesiune legalã sau testamentarã. Urmândaceeaºi tehnicã legislativã ca ºi în cazul brevetelor, legea nu reglementeazãnici cesiunea nici licenþa care rãmân, ºi în cazul acestora obiecte deproprietate industrialã, supuse dispoziþiilor din Codul civil aplicabilecontractului de vânzare-cumpãrare sau dupã caz contractului de locaþiune.

Transmisiunea prin succesiune, pentru aceastã categorie de drepturiva urma regulile dreptului comun pentru stabilirea masei succesorale ºi acotelor cuvenite succesorilor ºi cele speciale cât priveºte durata lor.

CAPITOLUL 21

Apãrarea drepturilor asupra desenelor sau modelelor industriale.

21.1 Mijloace de drept administrativ

Din categoria mijloacelor administrative de apãrare fac parte opoziþiareglementatã în art. 24 ºi în Regula 25 din Regulament ºi contestaþiareglementatã în art. 27 ºi în Regula 37-43.

Opoziþia - conform art. 24 din lege persoanele interesate pot faceopoziþii la O.S.I.M. privind înregistrarea desenului sau modelului industrial,în termen de 3 luni de la data publicãrii acestuia pentru urmãtoarele motive:


- desenul sau modelul industrial nu are noutate;- desenul sau modelul industrial contravine ordinii publice;- solicitantul nu este persoana care a depus cea dintâi cererea;- în cazul nerespectãrii dispoziþiei din art. 25 lit.d ce se referã la

respingerea cererii de înregistrare dacã, încorporeazã fãrã acordul titularului,o operã protejatã prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor ºi drepturileconexe, cu modificãrile ulterioare, sau orice alt drept de proprietate industrialãprotejat.

Opoziþiile pot fi formulate de cãtre orice persoanã interesatã. Acesteavor fi formulate în scris ºi vor avea la bazã documente oficiale, publicateînainte de data constituirii depozitului naþional reglementar al desenului saumodelului industrial, indicându-se în mod exact desenul sau modelul careau ca obiect opoziþia. Opoziþiile se soluþioneazã de cãtre o comisie dincadrul serviciului desene ºi modele industriale din cadrul O.S.I.M.

Faþã de prevederile art. 24 din lege care prevãd cã opoziþia se formuleazãpentru lipsa noutãþii, Regula 25 din Regulament face o extindere la lege ºi laalin. 1, lit. a menþioneazã cã opoziþia se poate formula pentru neîndeplinireaprevederilor art. 9, articol care se referã, pe lângã noþiunea de noutate ºi lacea de caracter individual.

Opoziþiile se soluþioneazã de cãtre o comisie de specialitate în termende 3 luni de la depunerea acestora la O.S.I.M.

Comisia de specialitate poate admite sau respinge opoziþia, întocmindun raport cu privire la aceasta. Acest raport se înainteazã Comisiei deexaminare ºi se transmite solicitantului cererii ºi opozantului.

Contestaþia. Hotãrârile privind cererile de înregistrare a desenului saumodelului industrial pot fi contestate pe cale administrativã, în scris ºi motivatla O.S.I.M. în termen de 3 luni de la comunicare. Contestaþia este un mijlocde apãrare de care poate beneficia solicitantul înregistrãrii în cazul în care,cu privire la cererea sa, a fost pronunþatã o hotãrâre de admitere parþialã aînregistrãrii desenului sau modelului industrial sau o hotãrâre de respingerela înregistrare. Terþul opozant nu are calitate procesualã activã în proceduracontestaþiei, mijlocul de apãrare pus de lege la dispoziþia sa fiind acþiuneaîn anularea certificatului de înregistrare.

Contestaþia va fi examinatã, în termen de 3 luni de la înregistrareaacesteia, de cãtre comisia de reexaminare din Departamentul de apeluri alO.S.I.M. Hotãrârea motivatã a Comisiei de reexaminare se comunicã pãrþilorîn termen de 15 zile de la pronunþare urmând cãile procedurale de atac.


Hotãrârile Comisiei de reexaminare rãmase definitive ºi irevocabile sepublicã în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã al O.S.I.M., în termende 60 zile de la pronunþarea hotãrârii.

21.2. Mijloace de drept civil

Anularea certificatului de înregistrare constituie un mijloc de drept civilde apãrare a drepturilor conferite titularului certificatului de înregistrare.Conform articolului 45 din lege, certificatul de înregistrare a desenului saumodelului industrial, eliberat de O.S.I.M., poate fi anulat în tot sau în parte,la cererea unei persoane interesate, în cazul când se constatã cã, la dataînregistrãrii cererii, nu s-au îndeplinit condiþiile pentru acordarea protecþiei.Anularea poate fi cerutã pe toatã durata de valabilitate a certificatului ºi sejudecã de cãtre Tribunalul Municipiului Bucureºti.

Pentru promovarea acþiunii se cer îndeplinite douã condiþii O primãcondiþie se referã la persoana care introduce acþiunea ºi care trebuie sãjustifice un interes; cea de-a doua condiþie priveºte neândeplinirea condiþiilorpentru acordarea protecþiei, constatate la data înregistrãrii cererii.

Hotãrârea de anulare se înregistreazã la O.S.I.M. ºi se publicã în termende maxim douã luni de la data înregistrãrii acesteia.

21.3. Mijloace de drept penal

Legea specialã incrimineazã ca infracþiuni urmãtoarele încãlcãri aledrepturilor asupra desenelor sau modelelor industriale:

- însuºirea fãrã drept, în orice mod, a calitãþii de autor al desenului saumodelului industrial (art. 49 din lege) . În cazul în care, printr-o hotãrârejudecãtoreascã, se stabileºte cã o altã persoanã decât cea care figureazãîn cererea de înregistrare sau în certificatul de înregistrare este îndreptãþitãla eliberarea certificatului de înregistrare, O.S.I.M. elibereazã certificatul deînregistrare persoanei îndreptãþite ºi publicã schimbarea titularului (art. 50din lege).

Din punct de vedere al competenþei, art. 46 stabileºte cã litigiile cuprivire la calitatea de autor al desenului sau modelului industrial, calitateade titular al certificatului de înregistrare, cele cu privire la drepturile patrimonialenãscute din contractele de cesiune sau licenþã sunt de competenþa instanþelorjudecãtoreºti, potrivit dreptului comun;


- contrafacerea constând în reproducerea, fãrã drept, a desenului saumodelului industrial, în scopul fabricãrii de produse cu aspect identic,fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, importul, folosirea sau stocareaunor astfel de produse în vederea punerii în circulaþie ori folosirii, fãrã acordultitularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial,în perioada de valabilitate a acestuia (art. 51).

Acþiunea în contrafacere presupune deci, un titlu de protecþie, ºi o intenþiedirectã, dar nu poate fi promovatã în perioada protecþiei provizorii, deºi, art. 37stabileºte cã persoana fizicã sau juridicã îndreptãþitã la eliberarea certificatuluide înregistrare beneficiazã de aceleaºi drepturi ca ºi ale titularului certificatuluide înregistrare. Aceasta deoarece acþiunea în contrafacere apãrã dreptul privativce aparþine proprietarului dreptului asupra desenului sau modelului industrial.Numai autorul sau cesionarul dreptului poate acþiona în contrafacere.

Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoaneivãtãmate sau din oficiu.

Odatã cu acþiunea în contrafacere este posibil sã se promoveze ºi oacþiune în concurenþã nelealã cu condiþia ca actele de concurenþã sã fiedistincte de actele de contrafacere, pentru cã cele douã acþiuni au o naturãºi un fundament juridic diferit.

21.4. Încetarea dreptului exclusiv de exploatare

Conform art. 39 din lege dreptul exclusiv de exploatare decurgând dinînregistrarea desenului sau modelului industrial înceteazã:

- la expirarea perioadei de valabilitate, deci la expirarea perioadei de 10ani de la data constituirii depozitului reglementar sau a perioadei succesivede 5 ani, în condiþiile în care se solicitã reînnoirea perioadei de valabilitate acertificatului de înregistrare (art. 38);

- prin anularea certificatului de înregistrare (art. 45);- prin decãderea titularului din drepturi (art. 38);- prin renunþarea titularului certificatului de înregistrare.Renunþarea titularului la cerere sau retragerea acesteia este prevãzutã

în art. 25 din lege, competenþa de a hotãrî în aceste cazuri revenind Comisieide examinare desene sau modele industriale .

Fãrã a fi expres nominalizatã în art. 39 din lege considerãm cã dreptulexclusiv de exploatare decurgând din înregistrarea desenului sau modeluluiindustrial poate interveni ºi ca urmare a revocãrii din oficiu a hotãrârilorO.S.I.M., pânã la comunicarea acestora prevãzutã în art. 26 din lege.

TITLUL 5

Dreptul de autor ºi drepturile conexe dreptului de autor ºidrepturile sui-generis

CAPITOLUL 1

Consideraþii preliminare

Problema recunoaºterii ºi a protecþiei dreptului autorului asupra operelorlor s-a realizat destul de târziu, abia în epoca modernã, ca urmare a importanþeicrescânde a dimensiunii culturale cât priveºte identitatea unei naþiuni. A fostnecesar de asemenea sã se cristalizeze principiile fundamentale ale dreptuluide autor cu semnificaþia unor constante general acceptate ºi care sã constituieun drept comun al dreptului de autor ºi anume: dreptul de autor este oconstrucþie juridicã destinatã a proteja creaþiile de formã întrucât protecþia seaplicã expresiilor ºi nu ideilor, care trebuie sã fie originale opuse noutãþii,criteriu fundamental al protecþiei în proprietate industrialã. Protecþia, ca principiugeneral admis, se acordã operelor originale, oricare ar fi modalitatea de creaþie,modul sau forma concretã de exprimare ºi independent de valoarea ºidestinaþia lor. La sfârºitul secolului al XIX lea a devenit evidentã, necesitatea

91 Convenþia de la Berna pentru protecþia operelor literare ºi artistice din 1886.Prin Legea nr. 152, promulgatã prin Decretul nr. 1312 din 12 martie 1926, publicatla 22 septembrie 1926, þara noastrã a aderat la Convenþia de la Berna, în formarevizuitã la Berlin în 1908 cu efecte de la 1 ianuarie 1927. Prin Legea promulgatãprin Decretul nr. 1471 din 1935, publicat în M. Oficial nr. 123 din 31 martie 1935,România a ratificat forma revizuitã la oma la 2 iunie 1928 cu efecte de la 6 august1936. Forma revizuitã la Stokholm 1967 a acestei Convenþii a fost ratificatã prinDecretul nr. 549 din 31 iulie 1969 cu rezerva dispoziþiilor art. 33 alin. 1 privindcompetenþa în litigiile având drept obiect interpretarea ºi aplicarea Convenþiei.Actul de la Stockholm nu a intrat în vigoare decât pentru dispoziþiile administrative.


protejãrii dreptului de autor ºi pe plan internaþional, fapt realizat odatã cuadoptarea, în 1886 a Convenþiei de la Berna91 care a reglementat în profunzimedreptul de autor ºi care, deºi de mai multe ori revizuitã ºi urmatã de o serie dealte tratate internaþionale cu obiect similar, a rãmas în continuare reperulfundamental pentru relaþiile dintre state în materia dreptului de autor.

Deosebirea dintre tratatele în materie este datã de efortul anumitor statede a impune în plan internaþional viziunea lor, fundamentatã pe reglementareainternã. Diferenþa esenþialã se regãseºte referitor la protejarea drepturilor moraleale autorului. Prin aderarea SUA în 1989 la Convenþia de la Berna, aceastãdiferenþã în abordarea dreptului de autor s-a atenuat considerabil, SUA urmândsã evolueze spre o recunoaºtere minimalã a dreptului moralin. În prezent,dreptul de autor este în permanentã transformare datoritã diversificãrii tipuluide operã protejatã, în special prin progresul informaticii ºi tehnologiei. Protecþiadreptului de autor, precum ºi a proprietãþii industriale constituie o componentãesenþialã a fenomenului de globalizare. Statele care nu oferã aceastã protecþiesunt excluse din fluxurile de informaþii ºi capital.

Transformãrile dreptului de autor au fost determinate ºi de apariþia unoradevãrate industrii culturale, prin limitarea într-o oarecare mãsurã a autoruluiindividual înlocuit prin grupuri de persoane care realizeazã o comandã ca ºiprin proliferarea intermediarilor în procesul activitãþilor culturale ca producãtori,distribuitori sau exploatatori, ceea ce a deplasat centrul de greutate de laautorul - creator cãtre întreprinderea de producþie ºi difuzare. În consecinþãprotecþia dreptului de autor precum ºi a proprietãþii industriale impune cadreptul, pentru supravieþuirea culturii, sã acþioneze prin reglementãrile ce lepromoveazã, pentru a proteja �pe adevãraþii creatori care nu sunt industriileci autorii�92

1.1. Noþiunea de drept de autor

Prin drept de autor, ca instituþie juridicã, se înþelege ansamblul normelorjuridice ce reglementeazã relaþiile sociale nãscute din crearea, publicarea ºiutilizarea operelor literare, artistice sau ºtiinþifice. Dreptul subiectiv de autorreprezintã posibilitatea asiguratã de cãtre stat autorului de a utiliza operapotrivit dorinþei sale în scopul de a beneficia de întregul complex deprerogative de ordin patrimonial ºi moral, folosindu-se de mijloacele legale

92 Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Bucureºti, Editura Lumina Lex, 1994, p. 8


ºi în limitele stabilite de lege. Actul normativ de bazã pe plan intern îl constituieLegea nr. 8 privind dreptul de autor ºi drepturile conexe93 atfel cum a fostmodificatã ºi completatã prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004.

1.2. Natura juridicã a dreptului de autor

A fãcut obiectul mai multor opinii, unele iniþial acceptate, ulteriorcontestate, dar care singure nu explicã complexitatea drepturilor recunoscuteautorilor de creaþii protejate. Dreptul de autor a fost calificat ca un drept deproprietate, un drept de clientelã, un drept asupra unor bunuri imateriale, undrept al personalitãþii. Concluzia certã este însã, aceea, a caracterului complexal dreptului de autor. În cadrul acestei concepþii se disting douã teorii ºianume teoria monistã, fundamentatã pe ideea imposibilitãþii de disociere apersonalitãþii autorului de opera sa ºi teoria dualistã, care considerã cãdrepturile morale ºi drepturile patrimoniale au o existenþã distinctã ºi unregim juridic propriu, ponderea fiind consideratã cã o deþine dreptul moral.94

Soluþia dreptului de autor ca drept dualist a fost adoptatã de marea majoritatea þãrilor europene, inclusã fiind ºi în textul Convenþiei de la Berna, ca urmare arevizuirii de la Roma din 1928, revizuire ce a intrat în vigoare la 1 august 1931.

CAPITOLUL 2

Condiþiile cerute pentru protecþia operelor în cadrul dreptului

de autor

2.1. Vocaþia la protecþie a operelor în cadrul dreptului de autor

Doctrina a desprins trei condiþii esenþiale care conferã vocaþie la protecþie,în cadrul dreptului de autor ºi anume:

- opera sã fie rezultatul unei activitãþi creatoare a autorului ce implicãoriginalitate. De altfel, condiþia este prevãzutã în art. 7 din lege care dispunecã obiect al dreptului de autor îl constituie operele originale, de creaþie

93 Publicatã în M. Oficial nr. 60 din 26 martie 1996 modificatã ºi completatã prinLegea nr. 285 din 23 iunie 2004, publicatã în M. Oficial nr. 587 din 30 iulie 2004

94 În doctrina româneascã teoria a fost împãrtãºitã de Aurelian Ionaºcu,Constantin Stãtescu, Francisc Deak, Stanciu D. Cãrpenaru ºi Yolanda Eminescu.


intelectualã. În doctrinã, unii autori preferã termenul de individualitate a opereiîn care elementul esenþial îl constituie forma de exprimare a autorului lacare se va adãuga elementul de fantezie, alegerea ºi prelucrarea materialului.Ceea ce a intrat însã definitiv în patrimoniul terminologic al dreptului deautor este �originalitatea�, o noþiune subiectivã cu caracter relativ. Aºadar,caracterul absolut care se cere noutãþii unei creaþii tehnice pentru a aveavocaþie la protecþie nu se cere originalitãþii. Criteriul originalitãþii se manifestãdiferit în funcþie de categoria de opere la care se referã ºi examinarea saeste importantã pentru departajarea operelor originare care au vocaþie laprotecþie de operele lipsite de originalitate.95

Legea românã prevede expres, ca operele originale sunt protejateindependent de valoarea lor, considerate de unii autori ca o �protecþie preageneroasã� care face posibilã ºi protecþia unor creaþii marginale, fiind subordonatãîn primul rând, satisfacerii interesului comercial al primului utilizator.96

- opera sã îmbrace o formã concretã de exprimare, perceptibilã simþurilor,fiind fãrã relevanþã dacã opera îmbracã forma oralã sau forma scrisã, decidacã este fixatã sau nu pe un suport material, chiar dacã unele opere, cum arfi cazul operelor de artã plasticã sunt indisolubil legate de suportul lor material;

- opera sã fie susceptibilã de a fi adusã la cunoºtinþa publicului prinreproducere, executare, expunere, reprezentare sau orice alt mijloc. Art. 1alin. 2 din lege dispune cã opera de creaþie intelectualã este recunoscutã ºiprotejatã independent de aducerea la cunoºtinþã publicã, prin simplul fapt alrealizãrii ei, chiar neterminatã.

În lumina acestor cerinþe art. 9 din lege prevede cã nu pot beneficia deprotecþia legalã a dreptului de autor urmãtoarele:

a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ºtiinþifice, procedeele,metodele de funcþionare sau conceptele matematice ca atareºi invenþiile, conþinute într-o operã, oricare ar fi modul depreluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;

b) textele oficiale de naturã politicã, legislativã, administrativã,judiciarã ºi traducerile oficiale ale acestora;

c) simbolurile oficiale ale statului, ale autoritãþilor publice ºi aleorganizaþiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema,blazonul, insigna, ecusonul ºi medalia;

95 V. Roº º.a., op. cit., p. 85.96 Yolanda Eminescu, op. cit., p. 46.


d) mijloacele de platã; e) ºtirile ºi informaþiile de presã; f) simplele fapte ºi date.Enumerarea este limitativã. Unele dintre obiectele exceptate de la

protecþie, se adreseazã publicului larg ºi trebuie cunoscute de toþi cetãþenii,aºadar difuzarea lor ºi posibilitatea de a le reproduce trebuie sã fie liberã.

2.2. Subiectele dreptului de autor 97

Legea noastrã consacrã principiul adevãratului creator al operei. Art.3(1) din lege prevede cã este autor, persoana fizicã sau persoanele fizicecare au creat opera. Acest drept este legat de persoana autorului ºi comportãatribute de ordin moral ºi patrimonial. Calitatea de autor aparþine doarpersoanelor fizice, singurele care pot desfãºura o activitate de creaþie caresã fie marcatã de personalitatea autorului ºi care sã constituie rezultatulfiresc al forþei sale creatoare.

Doctrina distinge între subiectul originar care este autorul nemijlocit,creatorul operei ºi subiectul derivat, persoana care a dobândit, în virtuteaanumitor împrejurãri, unele prerogative ale dreptului de autor, prerogative careîn mod normal aparþin autorului original. Sunt însã ºi cazuri în care dreptul deautor aparþine altor persoane decât autorul. Astfel, art. 74 din lege investeºtecu drepturi patrimoniale de autor angajatorul pentru care a fost realizatprogramul pentru calculator. În acest sens se dispune: în lipsa unei clauzecontrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculatorcreate de unul sau de mai mulþi angajaþi în exercitarea atribuþiilor de serviciuori dupã instrucþiunile celui care angajeazã, aparþin acestuia din urmã. Art. 70alin. 1 din lege reglementeazã cesiunea prezumatã a aceloraºi drepturi cãtreproducãtorul operei audiovizuale dispunând în acest sens, cã prin contracteleîncheiate între autorii operei audiovizuale ºi producãtor, în lipsa unei clauzecontrare, se prezumã cã aceºtia, îi cedeazã producãtorului drepturile exclusiveprivind utilizarea operei în ansamblul sãu, precum ºi dreptul de a autorizadublarea ºi subtitrarea, în schimbul unei remuneraþii echitabile. Un caz maispecial îl reprezintã operele create în cadrul unui raport de muncã. Actualareglementare astfel cum a fost modificatã, consacrã o soluþie orientatã spreinteresele autorului, stabilind în art. 44 (1) cã în lipsa unei clauze contractuale

97 Pentru informaþii suplimentare Yolanda Eminescu, op. cit., p. 85 ºi urm.; V.Roº, Dreptul proprietãþii intelectuale, Bucureºti, Editura Global Lex, p. 56 ºi urm.


contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuþiilor de serviciu precizateîn contractul individual de muncã, drepturile patrimoniale aparþin autorului opereicreate. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de cãtre terþi,numai cu consimþãmântul angajatorului ºi cu recompensarea acestuia pentrucontribuþia la costurile creaþiei. Utilizarea operei de cãtre angajator, în cadrulobiectului de activitate, nu necesitã autorizarea angajatului autor.

Dacã o asemenea clauzã existã, aceasta urmeazã sã cuprindã termenulpentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absenþaprecizãrii termenului, acesta este de trei ani de la data predãrii operei. Laexpirarea termenului, în lipsa unei clauze contrare, angajatorul este îndreptãþitsã îi pretindã autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obþinute dinutilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de angajatorpentru crearea operei de cãtre angajat, în cadrul atribuþiilor de serviciu, art.44(3), autorului dupã expirarea termenului menþionat revenindu-i drepturilepatrimoniale, art.44 (4). Legea dispune în continuare ca autorul unei operecreate în cadrul unui contract individual de muncã îºi pãstreazã dreptulexclusiv de utilizare a operei ca parte din ansamblul creaþiei sale (art. 44 (5).Dispoziþia legalã este conformã principiilor dreptului de autor din moment cesalariatul creeazã o operã fãrã a urma indicaþiile angajatorului, manifestându-ºi creativitatea ºi având posibilitatea de a-ºi promova liber opiniile sale.Soluþia contravine însã, dispoziþiilor de drept al muncii în conformitate cucare cesiunea drepturilor patrimoniale justificã plata salariului.

Legea dispune cã în lipsa unei convenþii contrare, titularul dreptului deautor asupra unei opere apãrute într-o publicaþie periodicã îºi pãstreazã dreptulde a o utiliza sub orice formã, cu condiþia sã nu prejudicieze publicaþia încare a apãrut opera ºi de asemenea, în lipsa unei convenþii contrare, titularuldreptului de autor poate dispune liber de operã, dacã aceasta nu a fostpublicatã în termen de o lunã de la data acceptãrii, în cazul unui cotidian,sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicaþii. (art. 45 (1) (2)).

2.3 Prezumþia calitãþii de autor

Este consacratã de lege în art. 4 care dispune cã se prezumã a fi autor,pânã la proba contrarã, persoana sub numele cãreia opera a fost adusãpentru prima datã la cunoºtinþa publicã. Lipsa oricãror formalitãþi, operelenefiind supuse nici unei înregistrãri, care sã pretindã identificarea precisã aautorului, a determinat legiuitorul sã aducã o serie de precizãri suplimentarestabilind cã în ipoteza în care opera a fost adusã la cunoºtinþa publicã sub


formã anonimã sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului,dreptul de autor se exercitã de cãtre persoana fizicã sau juridicã ce o facepublicã numai cu consimþãmântul autorului, atât timp cât acesta nu-ºidezvãluie identitatea. (art. 4 (2))

Prezumþia are caracter relativ ºi poate fi combãtutã prin orice mijloc deprobã, fiind vorba de stabilirea unor situaþii de fapt. Calitatea de autor nu estecondiþionatã de o anume capacitate juridicã ºi nici de manifestarea valabilã avoinþei autorului întrucât activitatea de creaþie nu este un act juridic.

2.4. Pluralitatea de autori

Opera poate fi, destul de frecvent, rezultatul activitãþii creatoare a maimultor persoane, caz în care suntem în prezenþa unei pluralitãþi de autori ºide subiecte ale dreptului de autor.

În aceastã ipotezã legea reglementeazã douã categorii de opere ºi anumeopera comunã ºi opera colectivã.

Opera comunã este reglementatã în art. 5 din lege care dispune cã esteo operã comunã, opera creatã de mai mulþi coautori, în colaborare.

Opera comunã este prin excelenþã o operã unitarã ce se caracterizeazãprintr-o pluralitate de subiecte ale dreptului de autor asupra unui obiect unitar.În acest caz, dreptul de autor asupra operei comune aparþine coautoriloracesteia, între care unul poate fi autorul principal. Obiectul unitar al opereicomune poate fi divizibil în cazul în care contribuþia fiecãrui autor poate fideterminatã. În lipsa unei convenþii contrare, coautorii nu pot utiliza operadecât de comun acord. Refuzul consimþãmântului din partea oricãruia dintrecoautori trebuie sã fie temeinic justificat sau indivizibil în cazul în carecontribuþiile autorilor nu sunt identificabile.

În ceea ce priveºte modul de repartizare a remuneraþiei cuvenite autorilorlegea are în vedere un criteriu supletiv stabilind în art. 5 pct. 5 cã în lipsaunei convenþii, remuneraþia se împarte proporþional cu pãrþile de contribuþieale autorilor sau în mod egal, dacã acestea nu se pot stabili. În cazul opereicomune coautorii, urmãrind un scop comun, sunt titularii dreptului de autor.Opera comunã al cãrui obiect este indivizibil poate fi utilizatã, în lipsa uneiconvenþii contrare, de coautori de comun acord iar dacã contribuþia fiecãruicoautor este distinctã, opera poate fi utilizatã separat, cu condiþia sã nu seprejudicieze exploatarea operei comune sau drepturile celorlalþi coautori.Exemplul de operã comunã este opera audiovizualã, legea stabilind în art.66 cã sunt autori ai operei audiovizuale în condiþiile art. 5 (care reglementeazãopera comunã) regizorul sau realizatorul, autorul adaptãrii, autorul scenariului,


autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizualãºi autorul grafic pentru operele de animaþie sau secvenþelor de animaþie,când acestea reprezintã o parte importantã a operei. Este evident cãlegiuitorul a urmãrit sã excludã în mod expres calificarea operei audiovizualeca fiind colectivã, ceea ce ar fi condus la soluþia ca dreptul de autor sãaparþinã producãtorului.

Opera colectivã � poate fi definitã ca fiind acea operã creatã la iniþiativaºi sub responsabilitatea unei persoane fizice sau juridice contribuþiilepersonale ale coautorilor formând un tot, fãrã a fi posibil, datã fiind naturaoperei, sã se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori, asupraansamblului operei create (art. 6). Opera colectivã este deci, o operãcomplexã din punct de vedere al obiectului care reuneºte elemente de naturidiferite, ceea ce înseamnã cã, în principiu, acesta este totdeauna divizibil.Deci, ne gãsim în faþa unei pluralitãþi de obiecte cãreia îi corespunde unsingur subiect al dreptului de autor. Elementul esenþial de diferenþiere întreopera comunã ºi cea colectivã, îl constituie iniþiativa ºi controlul persoaneifizice sau juridice, sub responsabilitatea ºi sub numele cãreia a fost creatãopera ºi care imprimã o concepþie de ansamblu asupra acesteia. Fiecareautor executã o parte distinctã din ansamblul operei comandatã de un terþ,potrivit indicaþiilor acestuia.

Atât opera comunã cât ºi opera colectivã au totuºi ºi un element comunºi anume, faptul cã ambele au un scop unic, acela de a elabora o operãcaracterizatã printr-o comunitate de inspiraþie ºi unitatea de timp cât priveºteelaborarea acesteia, spre deosebire de opera derivatã, care presupune, câtpriveºte elaborarea sa în raport de opera originalã, o succesiune în timp.

Titularul dreptului de autor asupra unei opere colective este, în lipsa uneiconvenþii contrare, persoana fizicã sau juridicã, din iniþiativa, subresponsabilitatea ºi sub numele cãreia a fost creatã, cu consecinþa cã drepturilepatrimoniale asupra operei, în ansamblul sãu, se exercitã numai de titularuloperei. Autorii contribuþiilor la opera colectivã au însã, dreptul de a exploataseparat contribuþia lor cu condiþia sã nu prejudicieze opera colectivã, soluþieprevãzutã în art. 45 alin.1 în cazul operei apãrutã într-o publicaþie periodicã ºicare, pentru identitate de raþiune vizeazã toate operele colective.

În ce priveºte exerciþiul drepturilor morale, acesta revine persoaneifizice sau juridice din iniþiativa cãreia a fost creatã opera fãrã sã se excludãposibilitatea ca autorii contribuþiilor sã se sesizeze, ori de câte ori au suferitun prejudiciu printr-o deformare brutalã a contribuþiei lor. Autorii contribuþiilornu au însã, exerciþiul deplin al dreptului moral de a pretinde respectarea


integritãþii operei ºi de a se opune oricãrei modificãri, întrucât natura opereicolective presupune ºi justificã o asamblare armonioasã a întregii operecare revine titularului dreptului de autor fãrã a se prejudicia onoarea saureputaþia autorilor contribuþiilor.

CAPITOLUL 3

Obiectul dreptului de autor

3.1. Categorii de opere protejate

Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificatã enumerã categoriile operelorprotejate, însã enumerarea nu este limitativã folosindu-se expresia �cumsunt�.

Obiectul dreptului de autor, îl constituie, potrivit art. 7, operele originalede creaþie intelectualã în domeniul literar, artistic sau ºtiinþific, oricare ar fimodalitatea de creaþie, modul sau forma concretã de exprimare ºi independentde valoarea ºi destinaþia lor, cum sunt:

a) scrierile literare ºi publicistice, conferinþele, predicile, pledoariile,prelegerile ºi orice alte opere scrise sau orale, precum ºiprogramele pentru calculator;

b) operele ºtiinþifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicãrile,studiile, cursurile universitare, manualele ºcolare, proiectele ºidocumentaþiile ºtiinþifice;

c) compoziþiile muzicale cu sau fãrã text;d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice ºi

pantomimele;e) operele cinematografice, precum ºi orice alte opere audiovizuale;f) operele fotografice, precum ºi orice alte opere exprimate printr-un

procedeu analog fotografiei;g) operele de artã graficã sau plasticã cum ar fi: operele de

sculpturã, picturã, gravurã, litografie, artã monumentalã,scenografie, tapiserie, ceramicã, plastica sticlei ºi a metalului,desene, design precum ºi alte opere de artã aplicatã produselordestinate unei utilizãri practice;


h) operele de arhitecturã, inclusiv planºele, machetele ºi lucrãrilegrafice ce formeaza proiectele de arhitecturã;

i) lucrãrile plastice, hârtiile ºi desenele din domeniul topografiei,geografiei ºi ºtiinþei în general.

j) operele de artã digitalã.Convenþia de la Berna recunoaºte însã dreptul statelor membre de a

decide ca operele literare sau artistice, ori una sau mai multe categorii dintreele, sã nu fie protejate atât timp cât nu au fost fixate pe un suport material.

Fãrã a se prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie deasemenea, obiect al dreptului de autor, operele derivate care au fost create,plecând de la una sau mai multe opere preexistente ºi anume:

a) traducerile, adaptãrile, adnotãrile, lucrãrile documentare,aranjamentele muzicale ºi orice alte transformãri ale unei opere literare,artistice sau ºtiinþifice, care reprezintã o muncã intelectualã de creaþie;

b) culegerile de opere literare, artistice sau ºtiinþifice, cum ar fi:enciclopediile ºi antologiile, colecþiile sau compilaþiile de materiale sau date,protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care prin alegerea sau dispunereamaterialului, constituie creaþii intelectuale.(art. 8)

Natura exclusivã a dreptului de autor impune autorului unei opere derivate,respectarea a douã reguli ºi anume:

- autorizarea folosirii operei preexistente, de la autorul ei;- respectarea dreptului la calitatea de autor a creatorului operei originare98.

CAPITOLUL 4

Conþinutul dreptului de autor

4.1. Drepturi morale ºi drepturi patrimoniale de autor

Soluþia adoptatã de numeroase legislaþii în legãturã cu natura juridicã adreptului de autor este cea a complexitãþi acestuia, pornind de la disociereadrepturilor morale de autor, care au caracter preponderent, de celepatrimoniale, care apar drept consecinþe ale exercitãrii primelor (în special adreptului de divulgare si a autorizãrii terþilor de a folosi opera).

98 Yolanda Eminescu, op. cit., p. 95.


Legiuitorul român, prin Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificatã ºicompletatã, a adoptat în mod explicit aceastã concepþie prevãzând, în art.1, cã �Acest drept este legat de persoana autorului si comporta atribute deordin moral ºi patrimonial�.

Drepturile morale sunt anterioare drepturilor patrimoniale, dar îºi continuãexistenþa ºi dupã publicarea operei, chiar ºi dupã decesul autorului saudupã ce opera a trecut în domeniul public.

4.1.1. Drepturile morale de autorLegiuitorul român, consacrând caracterul preponderent al drepturilor

morale le enunþa explicit, aºezându-le înaintea drepturilor patrimoniale.Legea nr. 8/1996 prevede în art. 10 urmãtoarele drepturi morale de care

beneficiazã autorul unei opere:a) Dreptul de divulgare99: dreptul de a decide dacã, în ce mod ºi

când va fi adusã opera la cunoºtinþa publicã. Este un dreptdiscreþionar ºi absolut, fiind unul dintre cele mai persoanledrepturi care determinã, de altfel, naºterea drepturilorpatrimoniale;

b) Dreptul la paternitatea operei: dreptul de a pretinderecunoaºterea calitãþii de autor al operei. El exprimã legãturaintimã, fireascã dintre autor ºi opera sa. El are douã aspecte:primul pozitiv, care constã în dreptul autorului de a revendicaoricând calitatea de autor, al doilea, negativ, care constã îndreptul de a se opune oricãrui act de uzurpare100

c) Dreptul la nume: dreptul de a decide sub ce nume va fi adusãopera la cunoºtinþa publicã;

d) Dreptul la inviolabilitatea operei: dreptul de a pretinderespectarea integritãþii operei ºi de a se opune oricãreimodificãri, precum si oricãrei atingeri aduse operei, dacãprejudiciazã onoarea sau reputaþia sa. El este un corolar aldreptului de divulgare, opera fiind adusã la cunoºtinþa publicã,numai în forma hotãrâtã de autor.

99 Andreea P. Sãucan, Dreptul la divulgare, dreptul la nume ºi dreptul lapaternitatea operei � drepturi morale ale autorului, Revista de Drept Comercialnr. 11/2003 .

100 V. Roº, º.a. , op. cit., p. 113.


e) Dreptul de retractare: dreptul de a retracta opera, despãgubind,dacã este cazul, pe titularii drepturilor de utilizate, prejudiciaþiprin exercitarea retractãrii, a fost consacrat pentru prima datãprin Legea nr. 8/1996. El este un drept moral distinct de dreptulde divulgare fiind o consecinþã a caracterului absolut ºidiscreþionar al acestuia101.

4.1.1.1. Caracterele drepturilor morale de autor. Drepturile morale deautor nu pot fi asimilate, sub toate aspectele, în privinþa naturii acestora, cuaºa-numitele drepturi ale personalitãþii, conþinutul lor fiind mai larg decât alacestora din urmã. Dreptul moral de autor protejeazã pe autor nu numaiîmpotriva atingerilor aduse operei, care ar putea prejudicia onoarea saureputaþia sa, ci împotriva oricãrei atingeri aduse operei.

Spre deosebire de alte legislatii, Legea nr. 8/1996 nu enunþã caractereledrepturilor morale de autor, dar acestea pot fi desprinse din unele dispozitiilegale, dupã cum urmeazã:

1. Drepturile morale sunt ataºate persoanei autorului. Astfel, potrivitart. 1, dreptul de autor, care cuprinde atribute de ordin moral si patrimonial,este legat de persoana autorului. Caracterul strict personal al drepturilormorale se manifestã în principal prin aceea cã autorul personal are ºi exercitãcomponentele pozitive ale drepturilor la divulgare, paternitatea operei, numeºi inviolabilitatea acesteia. Totuºi, exercitarea componentelor negative aledrepturilor morale, ºi care constau în dreptul de a se opune oricãrei atingeriaduse calitãþii de autor ºi integritãþii operei, poate fi detaºatã de persoanaautorului. Dupã moartea acestuia, exerciþiul lor se transmite prin moºtenirepe duratã nelimitatã.

2. Drepturile morale au caracter inalienabil. Art. 11 din Legea nr.8/1996 astfel cum a fost modificatã ºi completatã, consacrã caracterulinalienabil al drepturilor morale prevãzând cã acestea nu pot face obiectulvreunei renunþãri sau înstrãinãri.

Ideea inalienabilitãþii drepturilor morale a fost, mai întâi, lansatã pe calejurisprudenþialã. Consacrarea legislativã a unui astfel de principiu, care decurgeîn mod logic, nu poate fi lipsitã însã de nuanþãri. Astfel, în doctrinã s-audetaºat anumite derogãri de la regulã, limitarea acestora putând rezulta fie

101 Y. Eminescu, op. cit., pg. 147; Doru Cosma, Dreptul autorului de a-ºiretrage sau modifica opere; Studii ºi cercetãri juridice nr. 1/1972, pg. 105 ºi urm.


din voinþa autorului, fie din natura operei, fie din convenþiile încheiate de autorcu terþe persoane. Astfel, autorul este liber sã-ºi publice opera sub pseudonimsau fãrã indicarea unui nume. În acest caz, autorul a renunþat parþial la dreptulla nume; el poate, însã, reveni oricând pentru a-ºi dezvãlui numele.

De asemenea, Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificatã ºicompletatã în 2004, admite transmisiunea prin succesiune a exerciþiuluianumitor drepturi morale dispunând în art. 11 (2) cã dupã moartea autoruluiexerciþiul drepturilor privind dreptul de a decide dacã, în ce mod ºi când vafi adusã opera la cunoºtinþa publicã, dreptul de a pretinde recunoaºtereacalitãþii de autor a operei ºi dreptul de a pretinde respectarea integritãþiioperei ºi de a se opune oricãrei modificãri precum ºi oricãrei atingeri aduseoperei, dacã prejudiciazã onoarea sau reputaþia sa, se transmite prinmoºtenire, potrivit legislaþiei civile, pe duratã nelimitatã. Dacã nu existãmoºtenitori exerciþiul acestor drepturi revine organismului de gestiunecolectivã care a administrat drepturile autorului sau, dupã caz, organismuluicu cel mai mare numãr de membrii, din domeniul respectiv de creaþie.

3. Drepturile morale au caracter insesizabil . Acest caracter rezultãdin inalienabilitatea drepturilor morale de autor. Creditorii autorului pot urmãrinumai foloasele patrimoniale ce rezultã din utilizarea operei. În cazul opereinedivulgate, creditorii autorului nu îi pot impune acestuia divulgarea ºi utilizareaei ºi nici nu se pot substitui autorului divulgând ei opera în vederea satisfaceriicreanþelor lor.

4. Drepturile morale au caracter perpetuu. Caracterul perpetuu aldrepturilor morale rezultã din interpretarea art. 11 (2) din lege care permite, cutitlu excepþional, transmiterea prin moºtenire a exerciþiului anumitor drepturimorale.

5. Drepturile morale sunt imprescriptibile. In ceea ce priveºte caracterulimprescriptibil al drepturilor morale de autor, acestea rezultã pe de o parte dinnatura perpetuã a acestora, iar, pe de alta parte, din apartenenþa acestordrepturi la drepturile personalitãþii. Dreptul autorului la acþiune pentru apãrareadrepturilor sale morale nu se stinge, oricât timp ar trece de la încãlcarea lor.De altfel, prescripþia extinctivã se referã exclusiv la drepturile patrimoniale.

4.1.2. Drepturile patrimoniale de autorCea de a doua categorie de atribute ce formeazã, alãturi de atributele

de ordin moral, conþinutul dreptului de autor sunt drepturile patrimoniale.Dreptul autorului de a obþine foloase materiale în urma utilizãrii operei

sale a fost, în evoluþia reglementãrilor în materie, primul drept recunoscut înfavoarea autorilor.


Cu toate acestea, în doctrinã se aratã cã drepturile patrimoniale deautor nu apar ca drepturi de sine � stãtãtoare, ci ca o consecinþa a exercitãriiunor prerogative personale nepatrimoniale ºi, în primul rând, a dreptului dedivulgare ºi a celui de a consimþi la folosirea operei de cãtre alþii102.

4.1.2.1. Caracterele drepturilor patrimoniale de autor, ºi anume:a) Sunt legate de persoana autorului. Caracterul personal al

drepturilor patrimoniale de autor rezultã din art. 1 din lege care,arãtând cã dreptul de autor este legat de persoana autorului,nu face distincþie între prerogativele patrimoniale ºi cele moraleale acestuia. De asemenea, art. 12 prevede cã autorul opereiare dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacã, în ce mod ºicând va fi utilizatã opera sa inclusiv de a consimþi la utilizareaoperei de cãtre alþii.

Cu toate acestea, spre deosebire de drepturile morale, transmisiuneadrepturilor patrimoniale este posibilã prin acte între vii cât ºi pentru cauzade moarte, precum ºi, în unele cazuri, prin efectul legii.

b) Sunt exclusive. Pe de o parte, autorul este singurul care aredreptul de a decide dacã opera sa va fi utilizatã, în ce mod ºicând se va realiza acest lucru. Pe de altã parte, monopolulexploatãrii aparþine în exclusivitate autorului. Acesta poatedecide sã-ºi utilizeze singur opera, dupã cum poate consimþila utilizarea operei de cãtre alþii.

c) Sunt limitate în timp. Caracterul temporar al drepturilorpatrimoniale de autor reprezintã soluþia adoptatã atât în dreptulconvenþional, cât ºi în legislaþia noastrã. Justificarea acesteisoluþii constã pe de o parte în evitarea conferirii unor avantajemateriale excesive, rezultate din monopolul exclusiv de utilizarede care beneficiazã autorul. Pe de alta parte, dependenþaprerogativelor patrimoniale de exerciþiul celor morale, care aucaracter perpetuu, a determinat legiuitorul sã deroge de la dreptulcomun, stabilind cã drepturile patrimoniale ale autorului nu sevor putea transmite decât pe timp limitat.

4.1.2.2. Categorii de drepturi patrimoniale de autor. Legea noastrãconsacrã implicit, în beneficiul autorului unei opere, urmãtoarele categoriide drepturi patrimoniale:

102 Y.Eminescu, op. cit., p. 139


- dreptul de a decide dacã, în ce mod ºi când va utiliza personal opera sa;- dreptul de a consimþi la utilizarea operei de cãtre terþi;- dreptul de suitã.

Dreptul autorului de a utiliza opera sa, se realizeazã prin exercitareadrepturilor sale distincte ºi exclusive de a autoriza sau de a interzice conformart. 13:

a) reproducerea integralã sau parþialã directã ori indirectã,temporarã sau permanentã prin orice mijloace ºi sub orice formãa operei;

b) distribuirea operei;c) importul în vederea comercializãrii pe piaþa internã a copiilor

realizate cu consimþãmântul autorului;d) închirierea operei;e) împrumutatul operei;f) comunicarea publicã, direct sau indirect a operei prin orice

mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziþia publicului,astfel încât sã poatã fi accesatã în orice loc ºi în orice momentales în mod individual de cãtre public;

g) radiodifuzarea operei;h) retransmiterea prin cablu a operei;i) realizarea de opere derivate.Articolul 13 a fost modificat ca urmare a necesitãþii armonizãrii cu

Directiva 92/100/CEE privind dreptul de închiriere ºi împrumut ºi anumitedrepturi referitoare la dreptul de autor, care constituie componente aleacestuia, ce sunt exercitate exclusiv de cãtre titularul dreptului. În acestsens art.14(3) defineºte închirierea ca fiind punerea la dispoziþie spre utilizarepentru un timp limitat ºi pentru un avantaj economic sau comercial direct oriindirect a unei opere. Pânã la actuala modificare a legii se reglementa înmod expres doar contractul de închiriere a unei opere protejate prin dreptulde autor în capitolul consacrat cesiunii drepturilor patrimoniale de autor.Împrumutul este definit de art.14 ind.4 (1) ca fiind punerea la dispoziþie spreutilizare pentru un timp limitat ºi fãrã un avantaj economic sau comercialdirect ori indirect a unei opere prin intermediul unei instituþii care permiteaccesul publicului în acest scop. Împrumutul realizat prin biblioteci nu necesitãautorizarea autorului ºi dã dreptul acestuia la o remuneraþie echitabilã carenu se datorezã, în cazul în care împrumutul este realizat în scop educativori cultural, prin biblioteci de drept public. Împrumutul unei opere fixate în


înregistrãri sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât dupã 6 luni dela prima distribuire a operei. Legea dispune în continuare cã nu pot faceobiectul închirierii sau împrumutului:

a) proiectele de structuri arhitecturale;b) originalele sau copiile operelor de design ori de artã aplicatã

produselor destinate unei utilizãri practice;c) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicãrii publice

ori pentru a cãror utilizare existã un contract;d) lucrãrile de referinþã pentru consultarea imediatã sau pentru

împrumut între instituþii;e) operele create de autori în cadrul contractului individual de

muncã, dacã acestea sunt utilizate de cãtre cel care a angajatautorul, în cadrul activitãþii obiºnuite.

În lege este introdus ºi definit conceptul de comunicare publicã carecuprinde ºi dreptul de transmitere ºi dreptul de reproducere ºi poate fi probatprin criteriul distanþei între emitent ºi receptorul creaþiei. Dupa art 15 au fostintroduse 2 noi articole în care se definesc termenii de radiodifuzare ºiretransmitere prin cablu.

4.1.2.3.Dreptul de suitã. Dreptul de suitã a fost consacrat în Româniaprin Legea nr. 8/1996. Deºi apare ca o inovaþie impusã în legislaþia noastrãprin actul normativ amintit, aceastã instituþie juridicã nu era strãina dreptuluinostru, întrucât Convenþia de la Berna, la care România este parte, o admiteîn principiu, lãsând la latitudinea statelor membre posibilitatea admiterii lanivel naþional.

A. Conþinutul dreptului de suitã.Potrivit art.21 din lege astfel cum a fost modificat, dreptul de suitã are

douã componente:� dreptul autorului unei opere originale de artã graficã sau plasticã

ori al unei opere fotografice de a încasa o cotã din preþul devânzare obþinut la orice revânzare a operei, ulterioarã primeiînstrãinãri de cãtre autor;

� dreptul autorului de a fi informat cu privire la locul unde se aflãopera sa (art.21 al.1).

B. Obiectul dreptului de suitã, îl formeazã, potrivit legii, operele originalede artã graficã sau plasticã ori al unei opere fotografice.

Legea nu conþine o definiþie a operei de artã graficã sau plasticã, însã


enumerã, cu caracter exemplificativ, câteva astfel de opere. Potrivit art. 7lit. g, constituie obiect al dreptului de autor operele de artã graficã sau plasticã,cum ar fi: operele de sculpturã, picturã, gravurã, litografie, arta monumentalã,scenografie, tapiserie, ceramicã, plastica sticlei ºi a metalului, desene,design, precum ºi alte opere de artã aplicatã produselor destinate unei utilizãripractice.

Dreptul de suitã se aplicã tuturor actelor de revânzare a operelor originalemenþionate cât ºi copiilor operelor originale de artã sau fotografice care aufost fãcute într-un numãr limitat de cãtre însuºi autorul lor sau cu aprobareaacestuia, care implicã în calitate de vânzãtori, cumpãrãtori sau intermediarisaloane, galerii de artã precum ºi orice comerciant de opere de artã. Înaceastã calitate vânzãtorul are obligaþia ca în termen de 2 luni de la datarevânzãrii sã comunice informaþiile precum ºi obligaþia de a reþine din preþulde vânzare ºi de a plâti autorului suma datoratã calculatã conform dispoziþiilorlegale (art.21 al.4). Beneficiarii dreptului de suitã sau reprezentanþii acestorapot solicita de la vânzãtor timp de 3 ani de la data revânzãrii, informaþiinecesare pentru a asigura plata sumelor datorate. Potrivit art. 21 alin. 7 dinLege, dreptul de suitã nu poate face obiectul unei renunþãri sau înstrãinãriprin acte între vii. Caracterul inalienabil al dreptului de suitã se justificã prinnecesitatea asigurãrii unei protecþii eficiente a autorului împotriva speculaþiilorde pe piaþa operelor de artã. Dreptul de suitã, având o naturã frugiferã,patrimonialã, dureazã tot timpul vieþii autorului ºi se transmite prin moºtenirepe o perioada de 70 de ani de la decesul autorului.

Proprietarul sau posesorul unei opere are conform legii o serie de obligaþiice exced componenþa strictã a dreptului de suitã ºi anume:

� sã permitã accesul autorului ºi sã punã opera la dispoziþiaacestuia dacã acest fapt este necesar pentru exercitareadreptului sãu de autor cu condiþia ca prin aceasta sã nu fielezat interesul legitim al proprietarului sau posesorului opereicare poate pretinde autorului în acest caz, o garanþie suficientãpentru securitatea operei (art.22);

� interdicþia pentru proprietarul sau posesorul originalului unei operede a o distruge inainte de a o oferi autorului la preþul de cost almaterialului (art.23 al.1);

� în cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul dea face fotografii ale operei ºi de a solicita trimiterea reproduceriiproiectelor (art.23 al.3).


CAPITOLUL 5

Limitele exercitãrii dreptului de autor ºi durata protecþiei

5.1. Limitele exercitãrii dreptului de autor

În anumite situaþii, prevãzute expres de lege, ca o derogare de la regula cuvaloare de principiu, potrivit cu care, autorul este suveran cât priveºte deciziadacã, în ce mod ºi când va fi adusã opera, la cunoºtinþa publicã, se permiteutilizarea operei în lipsa autorizãrii prealabile ºi exprese a autorului operei.

Astfel art. 33 din lege, dispune utilizarea unei opere aduse anterior lacunoºtinþã publicã fãrã consimþãmântul autorului ºi fãrã plata vreuneiremuneraþii, în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ trei condiþii ºi anume:

- sã fie conformã bunelor uzanþe;- sã nu contravinã exploatãrii normale a operei;- sã nu prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare.Ipotezele concrete sunt enumerate în articolul citat ºi au un caracter

strict limitativ. Noua formã a art.33 este inspiratã din dispoziþiile art.5 aleDirectivei 29/2001 introducându-se alte utilizãri permise fãrã consimþãmântulautorului ºi fãrã plata vreunei remuneraþii precum cea de la lit.h referitoare lautilizarea operelor în timpul celebrãrilor religioase sau a ceremoniilor oficialeorganizate de o autoritate publicã.

O menþiune specialã, considerãm necesar sã o facem, cât priveºtedreptul de citare103, consacrat ºi în Convenþia de Uniune de la Berna. Acestanu poate exista cu privire la o operã aflatã în manuscris, astfel cum reiesedin dispoziþiile art. 33 (1) din Lege, care permite, fãrã consimþãmântulautorului, utilizarea de scurte citate dintr-o operã, în scop de analizã,comentariu sau criticã ori cu titlu de exemplificare, în mãsura în care folosirealor justificã întinderea citatului.

Citarea deci, este permisã pentru a ilustra sau prilejui dezvoltãri personaleºi ea trebuie sã reprezinte, în ansamblul textului un accesoriu, jurisprudenþaconsiderând, cã prin definiþie, citatul trebuie sã aibã o întindere limitatã104.

103 Yolanda Eminescu, Limitele juridice ºi etice ale dreptului de citare, Studiiºi cercetãri juridice, nr. 3/1972, p. 391.

104 Sarmisegetuza Tulbure, Dreptul de autor, Bucureºti, Editura Didacticã ºiPedagogicã, 2002, p. 111 ºi urm.


Un citat lung care sã dispenseze cititorul de lectura operei citate, constituieo contrafacere, sancþionatã de lege. Liceitatea citãrii presupune o condiþiepozitivã ºi anume aceea cã, lucrarea în care se reproduc pasaje din operaunui terþ, sã poatã supravieþui suprimãrii acestor pasaje, deci contribuþiapersonalã a autorului sã fie substanþialã ºi o condiþie negativã, de a nu faceinutilã pentru cititori, lectura lucrãrii citate. Este adevãrat însã, cã în acestdomeniu nu se poate stabili o demarcaþie strictã între juridic ºi etic întrucât,componenta principalã a dreptului la citare, o constituie onestitatea autoruluifapt ce impune ca în toate cazurile sã se menþioneze sursa ºi numele autoruluidacã aceasta este posibilã; în cazul operelor de artã plasticã, fotograficãsau de arhitecturã trebuie sã se menþioneze ºi locul unde se gãseºte originalul,art.33 (4).

O altã dispoziþie introdusã cu prilejul modificãrii legii o constituie cea dela art.34 alin.2 care prevede posibilitatea stabilirii remuneraþiei compensatoriiprin negociere, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrãri sonoresau audiovizuale, sau pe care se pot realiza reproduceri grafice ale operelor,precum ºi pentru aparatele de sine stãtãtoare indiferent de modul defuncþionare, concepute pentru realizarea de copii.

5.2. Durata protecþiei drepturilor patrimoniale de autor

Soluþia adoptatã cu privire la durata protecþiei dreptului de autor însistemul nostru este cea a perpetuitãþii drepturilor morale ºi a duratei limitatea drepturilor patrimoniale de autor. Dreptul de autor se naºte din momentulcreãrii operei oricare ar fi modul sau forma concretã de exprimare.

Ca urmare a modificãrii legii nu se mai face diferenþierea duratei deprotecþie a dreptului de autor asupra operelor de artã aplicatã ºi celorlaltetipuri de creaþie, toate beneficiind de 70 de ani de protecþie de la data morþiititularului dreptului. În urma modificãrii art.30 acelaºi regim ºi aceeaºi duratãde protecþie sunt conferite ºi drepturilor patrimoniale asupra programelor decalculator. În toate cazurile, la expirarea termenului de protecþie, opera cadeîn domeniul public. Înþelesul noþiunii de domeniu public nu este acelaºi cucel din dreptul administrativ. Cãderea unei opere în domeniul public semnificafaptul ca opera poate fi exploatatã în mod liber de cãtre terþi. Duratatermenelor se calculeazã, potrivit legii, începând cu data de 1 ianuarie aanului urmãtor morþii autorului, sau aducerii operei la cunoºtinþa publicã.Când asupra operei sau colecþiei se aduc modificãri neesenþiale, adãugãri,tãieturi, adaptãri sau corecturi de conþinut, necesare pentru continuarea


activitãþii colecþiei, în modul în care a intenþionat autorul operei, termenul deprotecþie nu se extinde.

Legea nr. 8/1996 stabileºte durata protecþiei drepturilor patrimoniale deautor în mai multe cazuri distincte ºi anume în cazul:

� operei publicate de autor în timpul vieþii sub numele sãu. Dreptul devalorificare a acestor opere dureazã tot timpul vieþii autorului, iar dupã moarteaacestuia se transmit prin moºtenire, conform dreptului comun, pe o perioada de70 de ani, indiferent de data la care opera a fost adusã la cunoºtinþa publicului.

În ipoteza lipsei moºtenitorilor, exerciþiul drepturilor patrimoniale de autorrevine organismului de gestiune colectivã mandatat în timpul vieþii de cãtreautor, sau, în lipsa mandatului, organismului de gestiune colectivã cu celmai mare numãr de membri din domeniul respectiv;

� drepturilor echivalente. Persoana care aduce la cunoºtinþa publiculuio operã nedivulgatã de autor sau de succesorii sãi în termenul de protecþiebeneficiazã de drepturi echivalente drepturilor patrimoniale de autor. Astfel,potrivit legii (art. 25) (2), persoana care, dupã încetarea protecþiei dreptuluide autor, aduce la cunoºtinþa publicã în mod legal, pentru prima oara, oopera nepublicatã înainte, beneficiazã de protecþia echivalentã cu cea adrepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecþiei acestor drepturi estede 25 de ani începând din momentul în care opera nepublicatã a fost adusãpentru prima oarã la cunoºtinþa publicã.

Termenul de operã se referã la suportul material al creaþiei intelectuale(manuscrisul, partitura etc.). Drepturile echivalente sunt recunoscute, potrivitlegii, indiferent dacã cel care divulgã este proprietarul originalului sau a uneicopii a operei. Dacã publicarea a fost fãcutã de mai multe persoane, dreptuleste recunoscut în patrimoniul celei care a avut prima, iniþiativa publicãrii;

� operei publicate sub pseudonim sau fãrã indicarea autorului. Durataprotecþiei acestor opere este de 70 de ani de la data aducerii la cunostintapublicã a acestora. Dacã identitatea autorului este adusã la cunoºtinþa publicãînainte de expirarea termenului prevãzut anterior, se va aplica regula comunã,potrivit cãreia durata protecþiei se întinde pe tot timpul vieþii autorului ºi petimp de 70 de ani pentru moºtenitori. Exprimarea legiuitorului în aceastãprivinþã este ambiguã, neexcluzând posibilitatea ca identitatea autorului sãfie dezvãluitã de oricine. În fapt, prerogativa moralã de a decide sub cenume va fi adusã opera la cunoºtinþa publicã, nu poate aparþine decâtautorului, tot acesta fiind singurul care ulterior, îºi poate dezvãlui identitatea.Întrucât acest drept patrimonial nu poate fi transmis prin moºtenire, succesoriisunt excluºi de la exercitarea acestui drept;


� operei realizate în colaborare, protecþia drepturilor patrimoniale de autorîn cazul acestor opere se întinde pe durata vieþii autorilor ºi pe timp de 70 deani în favoarea moºtenitorilor acestora. Momentul iniþial al duratei protecþieide care beneficiazã moºtenitorii îl reprezintã data decesului ultimului coautor.Se poate observa cã, în acest mod, supravieþuirea unui autor profitãmoºtenitorilor altui autor; soluþia este determinatã de importanþa fiecãreicontribuþii în parte la realizarea unei opere unitare, fiind inechitabil catermenele sã curgã separat, de la data dispariþiei fiecãrui autor. Trebuie însãprecizat cã acest mod de calcul al termenului de protecþie se realizeazãnumai în cazul operei indivizibile.

Când contribuþiile autorilor pot fi disociate de ale celorlalþi, termenele secalculeazã separat, pentru fiecare dintre autori ºi moºtenitorii sãi, de la datadecesului (art. 27).

� operei colective, drepturile patrimoniale de autor sunt protejate timp de70 de ani de la data aducerii operei la cunoºtinþa publicã. În cazul nedivulgãriioperei, durata protecþiei este de 70 de ani de la data creãrii ei (art. 26);

Legea nu reglementeazã însa situaþia programelor realizate în colaborare.În aceastã ipotezã, se va aplica regula comunã stabilitã pentru operele realizateîn coautorat.

CAPITOLUL 6

Modalitãþi de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor pecale contractualã

6.1. Enumerare

In funcþie de conþinutul drepturilor ºi de natura operei din realizareacãreia au luat naºtere drepturile patrimoniale de autor, se pot distingeurmãtoarele categorii de contracte speciale:

- contractul de editare;- contractul de reprezentare teatralã sau de execuþie muzicalã;- contractul de închiriere;- contractul de comandã;- contractul de adaptare audio-vizualã.


6.2. Contractul de editare

Contractul de editare reprezintã cea mai întâlnita modalitate devalorificare a drepturilor patrimoniale de autor.105

Legea defineºte contractul de editare ca fiind convenþia prin care titularuldreptului de autor cedeazã editorului, în schimbul unei remuneraþii, dreptul de areproduce ºi a distribui opera (art. 48). Potrivit art. 49, titularul dreptului de autorpoate ceda editorului ºi dreptul de a autoriza traducerea ºi adaptarea operei.

Pãrþile contractului de editare sunt, pe de o parte, titularii dreptului deautor, iar, pe de altã parte, editorul.

a) Sunt titulari ai dreptului de autor, ºi, în consecinþã, pot încheiacontracte de editare:

- autorul operei;- moºtenitorii legali sau testamentari ai autorului;- cesionarii dreptului de reproducere ºi distribuire a operei;- unitatea angajatoare pentru operele realizate în cadrul unui contract

individual de muncã ºi pentru care existã clauza de cesiune a drepturilorpatrimoniale (art. 44);

- unitatea angajatoare pentru programele pentru calculatoare realizatede angajaþii unitãþii, dacã nu existã convenþie contrarã (art. 74).

b) Editorul este persoana care se obligã sã reproducã ºi sã distribuieopera pusã la dispoziþie de cãtre titularul dreptului de autor, încondiþiile convenite prin contractul de editare. Legea stabileºteîn mod expres clauzele ce trebuie incluse în mod obligatoriusub sancþiunea nulitãþii în contractul de editare.

Obligaþiile pãrþilor în cadrul contractului de editareTitularul dreptului de autor are urmãtoarele obligaþii principale:1. obligaþia de a preda originalul operei cãtre editor;2. obligaþia de garanþie;Principalele obligaþii ale editorului sunt:1. obligaþia de a reproduce opera;2. obligaþia de a distribui opera;3. obligaþia de exploatare a operei ºi de platã a remuneraþiei cuvenite

titularului dreptului de autor;4. obligaþia de restituire a originalului operei.

105 C.Sãucan, Probleme juridcie privind contractul de editare, Revista deDrept Comercial, nr. 2/2004.


6.3. Contractul de reprezentare teatralã sau de execuþie muzicalã

Contractul de reprezentare teatralã sau de execuþie muzicalã esteconvenþia prin care titularul dreptului de autor cedeazã unei persoane fizicesau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa în public o operãactualã ori viitoare, literarã, dramaticã, muzicalã, dramatico-muzicalã,coregraficã sau o pantomimã, în schimbul unei remuneraþii, iar cesionarulse obliga sã o reprezinte ori sã o execute în condiþiile convenite. (art. 58) Sepot încheia ºi contracte generale de reprezentare teatralã sau de execuþiemuzicalã ºi prin intermediul organismelor de gestiune colectivã, art.58 (2).

Potrivit art. 59 alin. 2, contractul se incheie în scris ºi trebuie sã prevadãtermenul în care va avea loc premiera sau singura reprezentare ori execuþiea operei, dupã caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul,precum ºi remuneraþia autorului.

Obligaþiile pãrþilor în contractul de reprezentare teatralã sau de execuþiemuzicalã sunt cele care rezultã din contract ºi din dispoziþiile comune oricãreicesiuni. Astfel, cesionarul are obligaþia:

- de a asigura reprezentarea sau executarea publicã a operei;- de a plãti autorului sumele în cuantumul convenit;- de a respecta drepturile morale ale autorului;Pe lângã aceste obligaþii comune, Legea 8/1996 instituie anumite reguli

ºi obligaþii speciale în sarcina utilizatorului operei, menite sã asigure protecþiadrepturilor autorului. Astfel:

- cesionarul este obligat sã reprezinte sau sã execute opera în termenulstabilit;

- cesionarul este obligat sã permitã autorului sã controleze reprezentareasau executarea operei ºi sã susþinã în mod adecvat realizarea condiþiilortehnice pentru interpretarea lucrãrii; de asemenea, cesionarul trebuie sãtrimitã autorului programul, afiºele ºi alte materiale tipãrite, recenzii publicedespre spectacol, dacã nu este prevãzut altfel în contract;

- cesionarul este obligat sã asigure reprezentarea sau executarea publicãa operei în condiþii tehnice adecvate;

- cesionarul trebuie sã comunice periodic titularului dreptului de autornumãrul de reprezentaþii sau de execuþii muzicale, precum ºi situaþiaîncasãrilor;

- cesionarul trebuie sã plãteascã autorului, la termenele prevãzute încontract, sumele, în cuantumul convenit.


6.4. Contractul de închiriere

Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajeazã sã permitãutilizarea pe timp determinat, cel puþin a unui exemplar al operei sale, înoriginal sau în copie, în special programe pentru calculator ºi opere fixate înînregistrãri sonore sau audiovizuale, în schimbul unei remuneraþii. Contractulde închiriere a unei opere este supus dispoziþiilor de drept comun privindcontractul de locaþiune.

În cadrul acestui contract, autorul pãstreazã drepturile asupra opereiînchiriate, mai puþin dreptul de distribuire.

6.5. Contractul de comandã

Acest contract are ca obiect valorificarea dreptului patrimonial asupraunei opere viitoare. În cazul acestui contract, autorul îºi asumã o dublãobligaþie: de a crea opera ºi de a ceda-o celui care a comandat-o.

Natura juridicã a acestui contract este complexã: obligaþia autorului dea crea opera apare ca un contract de executare de lucrãri, iar dreptuldobânditorului de a utiliza opera este rezultatul unui contract de valorificarea drepturilor patrimoniale de autor.

6.6. Contractul de adaptare audiovizualã

Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupraunei opere preexistente transferã unui producãtor dreptul exclusiv detransformare ºi de includere a operei respective într-o operã audio-vizualã.

Dreptul la adaptarea audio-vizualã este dreptul exclusiv al titularuluidreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau dea o include într-o operã audio-vizualã.

Autorizarea acordatã de titularul dreptului de autor asupra opereipreexistente trebuie sã prevadã expres condiþiile producþiei, difuzãrii ºiproiecþiei operei audiovizuale.


CAPITOLUL 7

Drepturile conexe dreptului de autor ºi drepturi sui-generis

7.1. Noþiune

Uneori, datoritã naturii lor, operele ajung la public prin intermediul altorpersoane decât autorul. Astfel, aceste persoane executã, interpreteazã opera,o regizeazã, o dirijeazã, o înregistreazã ori o difuzeazã prin intermediulradioului sau televiziunii.

Noþiunea de drepturi conexe este consacratã, în legislaþia româneascã,de cãtre Legea nr. 8/1996, fiind inspiratã de Convenþia internaþionalã pentruprotecþia artiºtilor interpreþi sau executanþi încheiata la Roma în 1961.106

7.2. Titularii ºi conþinutul drepturilor conexe dreptului de autor

Sunt titulari ai drepturilor conexe drepturilor de autor:- artiºtii interpreþi sau executanþi, pentru propriile interpretãri sau execuþii;- producãtorii de înregistrãri sonore ºi producãtorii de înregistrãri audio-

vizuale pentru propriile înregistrãri;- organismele de radiodifuziune ºi servicii de programe de televiziune,

pentru propriile emisiuni.Titularii drepturilor conexe drepturilor de autor beneficiazã atât de drepturi

morale cât ºi patrimoniale. Astfel, art. 56 prevede cã artiºtii interpreþi sau executanþi au urmãtoarele

drepturi morale:a) dreptul de a pretinde recunoaºterea paternitãþii propriei interpretãri

sau execuþii;b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul sãu sã fie indicat

ori comunicat la fiecare spectacol ºi la fiecare utilizare a înregistrãrii acestuia;c) dreptul de a pretinde respectarea calitãþii prestaþiei sale ºi de a se

opune oricãrei deformãri, falsificãri sau altei modificãri substanþiale a

105 Convenþia de la Roma privind protecþia artiºtilor interpreþi sau executanþi,a producãtorilor de fonograme ºi a organismelor de radiodifuziune, încheiatã laRoma la 26 octombrie 1961, la care România a aderat prin legea nr. 76/1988,publicatã în M.Of., P. I, nr. 148/14.04.1998.


interpretãrii sau execuþiei sale sau oricãrei încãlcãri a drepturilor sale, carear prejudicia grav onoarea ori reputaþia sa.

Drepturile morale conexe nu pot face obiectul vreunei înstrãinãri saurenunþãri. Dupã moartea artistului interpret sau executant aceste drepturi setransmit prin moºtenire pe duratã nelimitatã.Dacã nu existã moºtenitori,exerciþiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivã care aadministrat drepturile artistului interpret sau executant ori, dupã caz,organismului cu cel mai mare numãr de membrii din domeniul respectiv.

Artistul interpret sau executant are, potrivit art. 98, dreptul patrimonialexclusiv de a autoriza:

a) fixarea interpretãrii sau a execuþiei sale;b) reproducerea integralã sau parþialã, directã ori indirectã,

temporarã sau permanentã, prin orice mijloc ºi sub orice formãa interpretãrii sau a execuþiei fixate;

c) distribuirea interpretãrii sau a execuþiei fixate;d) închirierea interpretãrii sau a execuþiei fixate;e) împrumutul interpretãrii sau a execuþiei fixate;f) importul în vederea comercializãrii pe piaþa internã a interpretãrii

sau a execuþiei fixate;g) radiodifuzarea ºi comunicarea publicã a interpretãrii sau

execuþiei sale;h) punerea la dispoziþia publicului a interpretãrii sau a execuþiei

sale fixate astfel încât sã poatã fi accesatã, în orice loc ºi înorice moment ales, în mod individual de cãtre public;

i) retransmiterea prin cablu a interpretãrii sau execuþiei fixate.Acest capitol a suferit o amendare de amploare prin introducerea unor

noi dispoziþii prin care s-a consacrat faptul cã artiºtii interpreþi sau executanþiºi producãtorii de fonograme au dreptul la o remuneraþie unicã echitabilã.Cuantumul acestei remuneraþii se stabileºte prin metodologii, conformprocedurii prevãzute la art.131, 131 ind.1 ºi 131 ind.2.

Cu aceastã ocazie se precizeazã rolul consolidat al organismelor degestiune colectivã, care vor fi implicate în aceastã procedurã.

Art.106 ind.6 instituie ºi în aceastã materie principiul consacrat la nivelcomunitar al epuizãrii dreptului de distribuire odatã cu prima vânzare sau cuprimul transfer de drept de proprietate asupra originalului sau a copiilor unorînregistrãri sonore sau audiovizuale.

Cât priveºte drepturile sui-generis ale fabricanþilor bazelor de date seface distincþia clarã între autorul ºi fabricantul unei baze de date. Acesta din


urmã beneficiazã de un drept sui-generis care îl protejeazã din prismainvestiþiilor substanþiale cantitative ºi calitative în vederea obþinerii, verificãriisau prezentãrii conþinutului unei baze de date. Astfel conform art.122 ind.2,fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autorizaºi de a interzice extragerea ºi/sau reutilizarea totalitãþii sau a unei pãrþisubstanþiale din aceasta, evaluatã calitativ sau cantitativ.

CAPITOLUL 8

Gestiunea colectivã a drepturilor patrimoniale de autor ºi adrepturilor conexe

Titularii dreptului de autor ºi ai drepturilor conexe îºi pot exercita drepturilerecunoscute fie în mod personal, fie, la cererea lor, prin organismele degestiune colectivã.

Gestiunea colectivã a drepturilor de autor nu este de datã recentã. Eaeste rezultatul dorinþei legitime a titularilor drepturilor de autor, de a seconstitui într-un grup suficient de puternic pentru a-ºi apãra drepturilepatrimoniale într-un mod mult mai eficient faþã de posibilitãþile modeste aleautorului izolat.

Organismele de gestiune colectivã a dreptului de autor ºi a drepturilorconexe sunt persoane juridice constituite prin libera asociere, care au caobiect de activitate, în principal, colectarea ºi repartizarea drepturilor a cãrorgestiune le este încredinþata de cãtre titulari (art. 124). Organismele degestiune colectiva sunt supuse reglementãrilor privind asociaþiile fãrã scoppatrimonial ºi pot dobândi personalitate juridicã, în condiþiile legii, cu avizulOficiului Român pentru Drepturile de Autor.107

Ele acþioneazã în limitele mandatului încredinþat ºi pe baza statutuluiadoptat dupã procedura prevãzutã de lege.

Pânã în prezent, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a avizatînfiinþarea unor organisme de gestiune colectivã precum:

107 Cadrul legal privind organizarea ºi funcþionarea Oficiului Român pentruDrepturile de Autor ºi a corpului de arbitri, este asigurat de H.G. nr. 758 din 3 iulie2003, publicatã în M.Of., Partea I, nr. 492 din 8 iulie 2003.


- Societatea pentru Drepturi de Autor în Cinematografie ºi Audiovizual aAutorilor ºi Realizatorilor (DACIN-SARA);

- Societatea de Administrare a Drepturilor Conexe (SADCO);- Asociaþia �Uniunea Compozitorilor ºi Muzicologilor din România-

Asociaþia pentru Drepturi de Autor� (UCMR-ADA);- Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiºtilor Interpreþi

(CREDIDAM) etc.Organismele de gestiune colectivã au în conformitate cu art. 130, ca

principale obligaþii:a) sã acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraþii,

autorizaþii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaþiilor titularilordrepturilor, sub formã de licenþã neexclusivã în formã scrisã;

b) sã elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate cuprinzânddrepturile patrimoniale cuvenite ce trebuie negociate cu utilizatorii în vedereaplãþii acestor drepturi, în cazul acelor opere al cãror mod de exploatare faceimposibilã autorizarea individualã de cãtre titularii de drepturi;

c) sã încheie, în numele titularilor de drepturi care le-au mandatat sau pebaza convenþiilor încheiate cu organisme similare din strãinãtate, contractegenerale cu organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune ori deteleviziune sau cu distribuitorii de servicii ºi programe prin cablu, având caobiect autorizarea de utilizare a repertoriului prototip;

d) sã protejeze interesele membrilor lor în ceea ce priveºtegestionarea drepturilor cuvenite, ca urmare a utilizãrii repertoriuluipropriu, în afara teritoriului României prin încheierea de contractede reprezentare cu organismele similare din strãinãtate;

e) sã colecteze sumele datorate de utilizatori ºi sã le reporteze întretitularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut;

f) sã asigure accesul propriilor membrii la informaþiile privind oriceaspect al activitãþii de cercetare a sumelor datorate de utilizatoriºi de repartizare a acestora.

g) sã acorde asistenþã de specialitate titularilor de drepturi ºi sã îireprezinte în cadrul procedurilor legale în limita obiectului lor deactivitate;

h) sã cearã utilizatorilor comunicarea de informaþii ºi transmitereadocumentelor necesare în format scris ºi electronic pentrudterminarea cuantumului remuneraþiilor pe care le colecteazãîn vederea repartizãrii;


i) sã asigure transparenþa activitãþii de gestiune colectivã înraporturile cu autoritãþile publice care au drept de control;

j) sã îndeplineascã orice altã activitate conform mandatului specialprimit.

Existenþa organismelor de gestiune colectivã nu împiedica pe titulariidreptului de autor ºi ai drepturilor conexe sã se adreseze unor intermediari,persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentaþiîn negocierile cu titlu individual privind drepturile lor.

CAPITOLUL 9

Apãrarea drepturilor de autor ºi a drepturilor conexe

9.1. Rãspunderea civilã

Drepturile morale ºi patrimoniale ale titularilor drepturilor de autor ºi adrepturilor conexe sunt protejate nu doar prin dispoziþiile legii nr.8/1996 astfelcum a fost modificatã ºi completatã, ci ºi prin dispoziþiile dreptului comuncum prevede art.139. Astfel, persoana care a suferit o atingere în dreptul sãula nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputaþie, în dreptulpersonal nepatrimonial de autor al unei opere ºtiinþifice, artistice ori literare,de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cereinstanþei judecãtoreºti, încetarea sãvârºirii faptei care aduce atingere acelordrepturi. Potrivit legii nr.8/1996 astfel cum a fost modificatã ºi completatã în2004, titularii drepturilor încãlcate pot solicita instanþelor de judecatã saualtor organisme competente, dupã caz, recunoaºterea drepturilor lor ºiconstatarea încãlcãrii acestora ºi pot pretinde repararea prejudiciului calculatpotrivit normelor legale; în cazul în care prejudiciul nu poate fi determinat înacest fel, aceºtia pot pretinde acordarea de despãgubiri reprezentând triplulremuneraþiilor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a fãcutobiectul faptei ilicite, art.139(2). Titularii drepturilor încãlcate pot cere instanþeide judecatã sã dispunã aplicarea oricãreia dintre urmãtoarele mãsuri:

a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasãrilorrealizate prin actul ilicit sau, dacã prejudiciile nu pot fi reparateîn acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicitã, în


vederea valorificãrii acestora, pânã la acoperirea integralã aprejudiciilor cauzate;

b) distrugerea echipamentelor ºi a mijloacelor aflate în proprietateafãptuitorului, a cãror destinaþie unicã sau principalã a fost aceeade producere a actului ilicit;

c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare ºi distrugere,a copiilor efectuate ilegal;

d) publicarea în mijloace de comunicare în masã a hotãrârii instanþeide judecatã, pe cheltuiala celui care a sãvârºit fapta (art.139 pct.10).

9.2. Rãspunderea penalã

Drepturile de autor sunt protejate, concomitent ºi prin mijloace specificedreptului penal. Astfel art.140 din lege încrimineazã fapte comise fãrãautorizarea sau consimþãmântul titularului drepturilor cum ar fi:distribuireaoperelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe; importul, pe piaþainternã, a copiilor operelor sau produselor purtãtoare de drepturi conexe,realizate cu consimþãmântul titularilor;închirierea, comunicarea publicã,radiodifuzarea, retransmiterea prin cablu, realizarea de opere derivate, fixareaîn scop comercial, a interpretãriilor sau a execuþiilor artistice ori a programelorde radiodifuziune sau de televiziune.

Art.141 calificã drept infracþiune, încãlcarea drepturilor morale lapaternitatea operei ºi la nume iar art.143(1) sancþioneazã fapta persoaneicare produce, importã, distribuie sau inchiriazã, oferã, prin orice mod, sprevânzare sau închiriere, ori deþine, în vederea comercializãrii, dispozitive oricomponente care permit neutralizarea mãsurilor tehnice de protecþie pentruca art.143(2) sã enumere o serie de fapte penale care pot conduce laobstrucþionarea actului de justiþie în materia dreptului de autor.

Pedepsele prevãzute de lege pentru faptele incriminate sunt cele cuamenda penalã, alternativ cu închisoarea.

9.3. Rãspunderea contravenþionalã

În articolele 139(2), 139(3) ºi 139(4) sunt precizate faptele ce constituiecontravenþii ºi care se încadreazã în modalitãþiile generale civile ºi penale deprotejare a drepturilor de autor ºi a drepturilor conexe.


Rãspunderea contravenþionalã vizeazã fapte de o gravitate mai redusã,dar care, chiar dacã prezintã un pericol social mai mic se poziþioneazã totuºi,în sfera faptelor ilicite în materia drepturilor de autor. Contravenþiile precizateîn mod expres în lege, se constatã ºi se aplicã de persoanele împuternicitede directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sau destructurile specializate din subordinea Ministerului Administraþiei ºi Internelorîn baza unui protocol cu Inspectoratul General al Poliþiei Române.

În cadrul mai larg al protecþiei drepturilor de autor se recunoaºte, pentruprima datã autorilor, dreptul de a institui mãsuri tehnice de protecþie a drepturilorrecunoscute prin lege care pot consta în utilizarea oricãrei tehnologii, a unuidispozitiv sau a unei componente care este destinatã sã previnã sau sãimpiedice actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor.

De asemenea pentru a se asigura mai multã eficienþã activitãþii de controlexercitatã de O.R.D.A. se consacrã în art.148 din lege înfiinþarea RegistruluiNaþional de Opere, cu forþã probatorie.

* * *

Asigurarea în mod eficient a protecþiei drepturilor autorilor unei creaþiiintelectuale, constituie un obiectiv prioritar urmãrit atât pe plan naþional cât ºipe plan internaþional. Un exemplu edificator îl constituie în acest sens,integrarea propriatãþii intelectuale în sistemul Organizaþiei Mondiale aComerþului108, prin care s-au pus bazele unui sistem de sancþiuni comercialeparalel cu sistemul tradiþional care îºi fundamentezã protecþia pe drepturilesubiective ºi principiile de drept privat. Se asigurã prin aceastã protecþiecumulativã, ce deschide perspectiva unor riscuri de aplicare atât a unorsancþiuni civile cât ºi comerciale, o descurajare a încercãrilor de încãlcare adrepturilor intelectuale, unanim apreciate ca un instrument eficace pentruexpansiunea economicã a unei þãri.

Pe plan intern, eficienþa protecþiei drepturilor de proprietate intelectualãse realizeazã fie prin armonizarea legislaþiei existente care sã devinã gradualcompatibilã cu exigenþele europene, fie prin elaborarea unor legi noi. Astfel

108 Acordul asupra aspectelor drepturilor de proprietate intelectualã careintereseazã comerþul (TRIPS), constituie Anexa 1C a Acordului de la Marrakechprivind constituirea Organizaþiei Mondiale de Comerþ ratificat de România prinlegea nr.133 publicatã în Monitorul Oficial nr.360 din 27 decembrie 1991.


protecþia drepturilor de proprietate intelectualã va fi substanþial îmbunãtãþitãprin aplicarea noului cod penal începând cu data de 1 iulie 2005, care consacrãun capitol întreg delictelor contra proprietãþii intelectuale. Astfel, de exemplu,dacã în momentul de faþã, contrafacerea este lapidar încriminatã, fãrã a fidefinitã, în art. 299 Cod penal cu referire, total nejustificatã numai la obiectulunei invenþii, noul Cod penal extinde aplicarea de sancþiuni, în caz decontrafacere, cum este ºi firesc, la toate celelalte obiecte de proprietateindustrialã la care se mai adaugã sancþionarea nerespectãrii normelor privindprotecþia drepturilor patrimoniale de autor ºi a drepturilor conexe. Aceeaºifinalitate constantã, de ordin general, a fost urmãritã ºi de legea nr. 202/2000astfel cum a fost modificatã în 2002, privind unele mãsuri pentru asigurarearespectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaþiunilor devãmuire prin care au fost instituite, prin mãsuri administrative, bariere vamalepe cât posibil etanºe, care sã împiedice prejudicierea gravã a titularilor dedrepturi de proprietate intelectualã, printr-o activitate comercialã.

Conchidem prin a constata cã prioritar rãmâne pentru atingerea acestuiobiectiv, ce constã în apãrarea drepturilor creatorilor de valori intelectuale nunumai elaborarea unei legislaþii pe cât posibil complete dar, mai ales, strictasa respectare ºi aplicare.

Bibliografie selectivã

Legislaþie

Strategia naþionalã în domeniul proprietãþii intelectuale, Editura O.S.I.M.,Bucureºti;

Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenþie, modificatã ºi republicatã înMonitorul Oficial nr.340 din 22 mai 200;

H.G. nr.499/2003 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenþii publicatã în Monitorul Oficial nr. 348 din 22 mai 2003;

Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice, publicatã înMonitorul oficial nr.161 din 23 aprilie 1998;

H.G. nr.833/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice, publicatã în Monitorul Oficial nr. 455din 27 noiembrie 1998;

Legea nr.129/1992 privind desenele ºi modelele industriale, modificatã ºirepublicatã în Monitorul Oficial nr 810 din 7 noiembrie 2002;

H.G. nr.1171/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.129 privind protecþia desenelor ºi modelelor industriale, republicatã în Monitoruloficial nr.741 din 23 octombrie 2003;

Legea nr.16/1995 privind protecþia topografiilor circuitelor integrate publicatãîn Monitorul Oficial nr.45 din 9 martie 1985;

Legea nr.255/1998 privind protecþia noilor soiuri de plante, publicatã înMonitorul Oficia nr. 525 din 31 decembrie 1998;

Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor ºi drepturile conexe publicatã înMonitorul Oficial nr.60 din 26 martie 1996 modificatã ºi completatã prin Legea nr.285 din 23 iunie 2004 publicatã în Monitorul Oficial nr. 587 din 30 iulie 2004;

H.G. nr.758/2003 privind organizarea ºi funcþionarea Oficiului Român pentruDrepturile de Autor ºi a corpului de arbitrii, publicatã în Monitorul oficial nr. 492 din8 iulie 2003;

Normele Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci nr. 242/1999 privind sprijinireabrevetãrii în strãinãtate a invenþiilor româneºti, publicate în Monitorul Oficial nr.67din 18 februarie 1999;

H.G. nr.573/1998 privind organizarea ºi funcþionarea O.S.I.M. publicatã înMonitorul Oficial nr.345 din 11 septembrie 1998;


Legea nr.202/ 13 noiembrie 2000 privind unele mãsuri pentru asigurarearespectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaþiunilor de vãmuirepublicatã în Monitorul Oficial nr. 588 din 21 noiembrie 2000, modificatã prinOrdonanþa nr.59 din 22 august 2002;

O.G. nr.66/2000 privind organizarea ºi exercitarea profesiei de consilier înproprietatea industrialã, republicatã în Monitorul Oficial nr. 758 din 17 octombrie 2002;

Instrucþiunile O.S.I.M. nr.108/2002 de aplicare a O.G. nr.66/2000 privindorganizarea ºi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrialã, publicateîn Monitorul Oficial nr. 826 din 15 noiembrie 2002;

Legea viei ºi vinului în sistemul organizãrii comune a pieþei viticole nr.244/2002, publicatã în Monitorul Oficial nr.333 din 20 mai 2002;

Legea nr.79/1997 privind aprobarea O.G. nr. 52/1997 privind regimul juridic alfrancizei, republicatã în Monitorul Oficial nr.180 din 14 mai 1998;

Legea nr. 298/2001 pentru modificarea ºi completarea Legii nr.11/1991 privindcombaterea concurenþei neloiale, publicatã în Monitorul Oficial nr. 313 din 12 iunie 2001;

Convenþia de la Paris pentru protecþia proprietãþii industriale, revizuitã laBruxelles în 1900, la Washington în 1911, la Haga în 1925, la londra în 1934, laLisabona în 1958, la Stockholm în 1967 ratificatã de România prin decretul nr.1177/1968, publicatã în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969;

Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaþiei Mondiale aComerþului, încheiat la 15 aprilie 1994, ratificat de România prin Legea nr.133/1994 publicatã în Monitorul Oficial nr.360 din 27 decembrie 1994;

Convenþia de la Munchen privind eliberarea brevetelor europene, adoptatã la5 octombrie 1973 la care România a aderat prin Legea nr.611/2002, publicatã înMonitorul Oficial nr.844 din 22 noiembrie 2002;

Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaþionalã a mãrcilor din27 iunie 1989 , ratificat de România prin Legea nr.5/1998, publicatã în MonitorulOficial nr.11 din 11 ianuarie 1998;

Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internaþionalã a desenelor ºimodelelor industriale, semnat la 8 octombrie 1968 ºi revizuit la 28 septembrie1979, la care România a aderat prin Legea nr.3 /1998, publicatã în MonitorulOficial nr.10 din 14 ianuarie 1998;

Tratate, monografii, studii

Yolanda Eminescu, Legea brevetelor de invenþie, Editura Lumina Lex,Bucureºti, 1993;

Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1997;Yolanda Eminescu, Protecþia desenelor ºi modelelor industriale, Editura

Lumina Lex, Bucureºti, 1993;


Yolanda Eminescu, Concurenþa nelealã, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1993;Otilia Calmuschi, Cooperarea internaþionalã în domeniul proprietãþii industriale,

Editura Academiei Române, Bucureºti, 1990;Viorel Roº, Dreptul proprietãþii intelectuale, Editura Global Lex, Bucureºti, 2001;Viorel Roº, Octavia Spineanu � Matei, Dragoº Bogdan, Mãrcile ºi indicaþiile

geografice, Editura All Beck, Bucureºti, 2003;I. Macovei, Dreptul proprietãþii intelectuale, Editura Universitãþii Al.I.Cuza, Iaºi, 2002;Ada Petrescu, Lucian Mihai, Drept de proprietate industrialã, Editura

Universitatea din Bucureºti, 1987;Mihai Lucian, Condiþiile de fond ale brevetãrii, Editura Universul Juridic,

Bucureºti, 2002;Ion Bãcanu, Firma ºi emblema comercialã, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1998;OMPI, Introducere în proprietatea intelectualã, tradusã de Rodica Pârvu, Laura

Oprea , Magda Dinescu, Editura Rosetti, Bucureºti, 2001;Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, Editura

Oscar Print, Bucureºti, 2002;Traian ºtefãnescu, Tratat de dreptul muncii, 2 vol., Editura Lumina Lex,

Bucureºti, 2003;Ghe. Gheorgiu, G.Turcu, Operaþiuniile de francizã, Bucureºti, Editura Lumina

Lex, 2002;Nicolae Puºcaº, Invenþiile salariaþilor, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2002;Sarmisegetuza Tulbure, Dreptul de autor, Bucureºti, Editura Didacticã ºi

pedagogicã, 2002;Cristiana I.Stoica, R.Dincã, Consideraþii teoretice ºi practice referitoare la

efectele Acordului TRIPS asupra sistemului de Drept românesc, Rev, de Dreptcomercial nr.7-8/2001;

Gabriel Boroi ºi D.Boroi, Considerasþii referitoare la acþiunea în concurenþaneloialã, revista Juridica nr.4/2001;

Otilia Calmuschi , Inventatorul salariat ºi regimul juridic al creaþiei sale, Studiide Drept Românesc nr. 3-4/2000;

Andreea Paula Sãucan, Dreptul la divulgare, dreptul la nume ºi dreptul la paternitateaoperei � drepturi morale ale autorului, revista de Drept comercial nr.11/2003;

Otilia Calmuschi, Indicaþiile geografice, importante valori economice ºicomerciale, revista de Drept comercial nr.12/2000;

Otilia Calmuschi, Constanþa Moraru, Protecþia indicaþiilor geografice în cadrulAcordului TRIPS în Studii de Drept Românesc nr. 1-2/2003;

Claudiu Sãucan, Probleme juridice privind contractul de editare, revista deDrept comercial nr. 2/2004;

Romeo Popescu, În legãturã cu dreptul de preferinþã al unitãþii la încheiereaunui contract privind invenþia salariatului sãu, în Revista Dreptul nr. 9/1995

Printed and bound in Romania

by

Date post:	05-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	valentin-dragomir
View:	969 times
Download:	1 times

Dreptul proprietatii intelectuale

Documents