DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE

Subiecte examen: 14 subiecte; timp de rezolvare: 1h si 15 min; pe doua numere. Vor fi; 2 subiecte din proprie. indus. si un subiect din drepturile de autor, respectiv opera comuna si opera colentiva.

REZUMAT DIN 14.03.2015

Ativitatea creatoare a omului constituie principalul factor de progres al umanitatii. Dreptul de proprietatre intelectuala se imparte in doua mari domenii si anume:

• Proprietatea industriala• Drepturile de autor

Constituie obiect al proprietatii industriale:• Inventiile• Marcile• Know-how• Indicatiile geografice si denumirile de provenienta• Desenele si modelele industriale• Protectia programelor de calculator• Protectia soiurilor de plante si a raselor de animale• Protectia domeniilor de internet, etc.

Dreptul de autor – are ca obiect protectia operelor literare, artistice sau stiintifice.Asemanari si deosebiri

intre proprietatea industriala si drepturile de autor• Asemanari: ambele au un fond comun de principii si isi au izvorul in vechile privilegii

regale• Deosebiri:

• In cadrul drepturilor de autor – personalitatea autorului este mai viguros conturata in continutul operei. Pentru acest motiv, autorul, in afara monopolului exclusiv de exploatare, beneficiaza si de un complex de prerogative recunoscute de lege, reunite sub denumirea de drepturi morale de autor. Acestea sunt o categorie distincta ce apartin drepturilor personale nepatrimoniale. Specificitatea pentru drepturile de autor este faptul ca legea nu impune nicio formalitate administrativa pentru protectie.

• In ce priveste proprietatea industriala – pentru fiecare obiect de P.Ind. exista cerinte de ordin administrativ necesare a fi parcurse pentru obtinerea unui titlu de protectie. Titlul de protectie este actul administrativ constitutiv de drepturi, eliberat de OSIM, ce atesta dr. de proprietate asupra creatiei intelectuale aplicabile in industrie.

Natura juridica a drepturilor de Pr. IntelectualaDr. de Pr. Intel. nu se identifica cu dr. de proprietate, ca dr. real principal. Pr. Intel. are ca

obiect un bun incorporal si are caracter esentialmente temporar. Proprietarul unui dr. de proprie..intelec.are doar un monopol exclusiv de exploatare al acestuia, limitat la perioada de protectie si teritoriul pe care este recunoscut.Dr. de propr. Intele. nu este un drept absolut, perpetuu, nu este supus prescriptiei extinctive si nu poate fi aparat prin actiunea in revendicare. De asemenea, nu are dezmembraminte si nu se bucura de atributele (posesie, folosinta, dispozitie) dr. de proprietate, ca drept real principal.Proprietatea Industriala

Pr. Ind. are ca obiect: brevetele de inventii; know-how; marcile de fabrica, comert sau...; numele comercial; indicatiile geografice, de provenienta sau denumirile de origine; desenele si modelele industriale; modelele de utilitate si reprimarea concurentei neloiale.

Ca institutie de drept civil, Pr. Ind cuprinde ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale privitoare la creatiile intelectuale aplicabile in industrie, precum si semnele distinctive ale unei asemenea activitati.

A doua definitie – ca drept subiectiv civil, Pr. Ind reprezinta posibilitatea recunoscuta de lege titularului (pers. fizica/jur) de a folosi exclusiv o creatie intelectuala, aplicabila in industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activitati. Natura juridica In timp sau succedat mai multe teorii privind natura juridical a Pr. Ind. Astfel:

• Dr. de Pr. Ind au fost considerate dr. de proprietate propriu-zisa. Critica acestei teorii a fost aceea ca datorita caracterului sau imaterial (poarta asupra unui bun incorporal), acesta nu intruneste atributele clasice ale dr. de proprietate (posesie, folosinta, dispozitie), nu are dezmembraminte, nu este susceptibil de urmarire si dr. de preferinta, nu este supus prescriptiei (achizitiva sau extinctiva), nu este perpetuu.

• A doua teorie o regasim in literature franceza – Dr. de propr. Ind. a fost considerat ca apartinand dr. de clientela, intrucat este caracterizat prin monopol exclusiv de exploatare. Este opozabil erga omnes si este incorporal. Critica acestei teorii a vizat faptul ca, in principal, dr. de clientela apartin categoriei dr. de creanta, cu toate consecintele, pe cand dr. de proprietate ind. apartin categoriei dr. reale.

In prezent dr. de Pr. Ind. poarta asupra unui bun incorporal, ce confera titularului un monopol exclusiv de exploatare si este esentialmente temporar.

Caracterul limitat in timp al protectiei dr. Pr. Ind. este justificat prin aceea ca acestea trebuie sa circule liber, nestingherit, fiind principalul factor de progres al umanitatii.

In consecinta, prin recunoasterea monopolului exclusiv de exploatare si a componentelor nepatrimoniale de proprietate Indus., sunt garantate atat recunoasterea calitatii de autor a creatiei intelectuale, cat si a dr. de a trage foloase patrimoniale din exploatarea creatiei intelectuale. Dupa ce intr-o perioada de timp sunt satisfacute interesele autorului creatiei intelectuale, aceasta ,,cade” in domeniul public.

OSIMEste organul de specialitate al ad-tratiei publice central, aflat in subordinea Guvernului, cu

autoritate unica pe teritoriul Romaniei in asigurarea protectiei proprietatii industriale. OSIM elibereaza si supune spre aprobare Guvernului, strategia nationala privind proprietatea ind. in Romania si aplica politica Guv. in acest domeniu.

Are in principal urmatoarele atributii:• Inregistreaza si examineaza cererile din domeniul proprietatii ind.;• Elibereaza titlurile de protective (brevet; certificate de inregistrare, etc.), care confera

titularilor un monopol excusiv de exploatare pe teritoriul Romaniei;• Este depozitarul registrelor nationale al cererilor depuse si al registrelor nationale al

titlurilor de protective acordate;• Editeaza si publica buletinele de Pr. Ind. si Revista Romana de Pr. Ind.• Atesta si autorizeaza consilierii in Pr. Ind.;• Acorda asistenta de specialitate si sprijina brevetarea in strainatate a brevetelor

romanesti.Este condus de un director general, cu rang de secretar de stat, prin decizia primului-ministru.

DREPTURILE DE AUTORDr. de autor – ansamblul de norme juridice destinate a proteja creatiile de forma. Creatiile de forma sunt protejate daca sunt originale, indiferent de modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor. Ca institutie juridical – D.A. cuprind ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatile sociale nascute din crearea, publicarea sau valorificarea operelor literare, artistice sau stiintifice.D.A. are doua component:

- una nepatrimoniala – preponderenta; - una patrimonialaPentru ca o opera, literara, artistic sau stiintifica sa fie protjata, nu sunt necesare conditii administrative si in consecinta nu se elibereaza titlu de protectie. Singurele conditii de protective sunt:

• Opera sa fie originala• Sa imbrace o forma concreta de exprimare;• Sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostinta publiculuiSunt protejate chiar operele neterminate, indifferent daca sunt publicate sau nu.

Procedura administrativade admitere sau respingere a cererii de brevet de inventie

Etape:1 –Inregistrarea cererii de brevet – Cererea de brevet, ce contine datele de identificare

ale solicitantului se depune la OSIM, la Registrul Gneral, in forma scrisa/electronic, de solicitant sau prin mandatar.

Trebuie sa fie insotita de o descriere a inventiei, schite si desene explicative, astfel incat o persoana de specialitate sa poata reproduce obiectul inventiei. Schitele, desenele si explicatiile pot fi depuse si ulterior cererii, in termen de cel mult 2 luni. Acestea trebuie sa fie clare, corecte, complete dpv stiintific si tehnic, astfel incat o persoana de specialitate din domeniu sa poata reproduce inventia. Cererea se inscrie in Registrul National al Cererilor Depuse, datele din cerere fiind nepublice.

Cererea de brevet impreuna cu descrierea, desenele, schitele si descrierea exploatarii formeaza impreuna depozitul national reglementar. Cererile din depozit sunt facute publice in termen de 18 luni de la data constituirii depozitului. De la data publicarii incepe protectia provizorie (situatia prin care i se confera titularului un drept exclusiv de exploatare al inventiei, adica o protectie identica cu cea izvorata din brevetul de inventie). Singura diferenta in protectia provizorie si cea conferita de brevetul de inventie este aceea ca numai titularul de brevet poate introducere actiune in contrafacere impotriva persoanei carei incalca monopolul exclusiv de exploatare.

Actiunea in contrafacere – este mijlocul specific prin care titularul unui monopol exclusiv de exploatare asupra unui drept de Pr. Ind. se poate apara impotriva tertilor. Ca temei juridic – contrafacerea este o infractiune si se sanctioneaza penal, iar sub aspectul laturii civile are doua componente:

• o component nepatrimoniala – prin care tertul este obligat sa inceteze incalcarea monopolului exclusiv de exploatare;

• o componenta patrimoniala – prin care titularul monopolului de exploatare este despagubit pentru incalcarea dreptului sau.

Actiunea de contrafacere este pentru un drept de proprietate industrial, echivalentul actiunii in revendicare pentrul dr. de proprietate ca drept real principal.

2 – Examinarea cererii de brevet – Pentru examinarea cererii de brevet, solicitantul poate sa ceara acest lucru odata cu cererea de brevet sau ulterior in termen de maxim 30 de luni de la aceasta data, fiind examinata de o comisie din cadrul OSIM, care analizeaza:

• daca cuprinde toate datele de identificare ale solicitantului;• daca solicitantul este cetatean roman sau persoana juridica romana, straina sau

apatrid;• daca cererea si documentele care formeaza depozitul national reglementar

indeplinesc conditiile de forma prevazute de lege;• daca descrierea, schitele si desenele sunt suficient de clare, complete si corecte;• daca inventia nu face parte din categoria creatiilor intelectuale pentru care nu se

acorda brevet;• indeplinirea cumulativa a conditiilor de fond positive pentru brevetarea unei inventii

(noutatea, activitatea inventiva, aplicarea industriala);

• indeplinirea, daca nu exista un impediment, a conditiilor de fond negative (incalcarea ordinii publice si a bunelor moravuri);

Aceasta etapa se incheie prin intocmirea unui raport de examinare a cererii de brevet de catre comisia respectiva.

3 – Admiterea sau respingerea cererii de brevet – In baza raportului de examinare intocmit de comisie, OSIM dispune: respingerea cererii de brevet sau admitere si acord.

Se respinge daca:• obiectul inventiei nu este brevetabil• nu sunt indeplinite conditiile de fond positive sau negative;• nu au fost platite taxele pentru acordarea brevetului si examinarea cererii in

cuantumul si la termenele stabilite de lege;• o terta persoana a solicitat respingerea cererii de brevet, pe motiv ca dr. la brevet

apartine altei persoane si inventia a fost deja brevetata. Hotararea de acordare/respingere se publica in Buletinul Informativ de Proprietate

Industriala in termen de 60 de zile de la emiterea ei si produce efecte de la data publicarii.

BREVETUL DE INVENTIE Brevetul de inventie este titlul juridic eliberat de stat, prin organul sau de specialitate, cu competente exclusive pe teritoriul Romaniei, prin care i se recunoaste titularului, un monopol exclusiv de exploatare a inventiei sale. Este eliberat de directorul general al OSIM in temeiul hotararii de acordare a

acestuia si se inscrie in Registrul National al Brevetelor de Inventie. Durata de protectie, conferita prin brevet este de 20 de ani si include protectia

provizorie (de la data publicarii cererii de brevet de inventie).

CURSUL DIN 15.03.2015

INVENTIILE DE SERVICIU

Inventiile pot fi: libere; de serviciu.

Peste 80% din inventiile brevetate sunt inventii de serviciu. Inventia de serviciu este o solutie tehnica a unei problem concrete aplicabila in industrie, realizata de un salariat in timpul orelor de program in exercitarea atributiilor sale.

Inventia de serviciu presupune existent unui CIM intre salariat si unitatea angajatoare, dr. si obligatiile partilor fiind reglementate de dispozitiile din Codul Muncii. L. 64/91, republicata in 2003 – legea brevetelor de inventive reglementeaza la art. 5 dr. si obl. salariatului inventator si ale unitatii angajatoare. Inv. de serv. Se supun deci atat CM cat si legii brevetelor de inventator, raportul dintre aeste acte fiind ,,generalia specialist deroga”. Deci, legea inventiilor este legea speciala care deroga de la legea generala, respective CM. Dispozitiile legii speciale se aplica prioritar fata de dispozitiile legii generale si se completeaza cu dispozitiile acesteia.

O inventie se considera de serviciu atunci cand este realizata de salariat in exercitarea atribatiilor sale prevazute de CIM si fisa postului, folosind mijloacele material si informatiile detinute de unitatea angajatoare.

1 – Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele unitatii angajatoare

1 - Inventiile realizate de salariat in executarea unui CIM ce prevede in mod explicit o misiune inventiva, care corespunde cu functiile unitatii ang. va putea fi brevetata de unitatea

angajatoare.

2 - Inventia realizata in executarea unui contract de cercetare prin care cercetatorul are incredintata in mod explicit sarcina de a realiza o inventie va fi brevetata pe numele unitatii angajatoare care a comandat cercetarea (norma supletiva).

Pina la realizarea inventiei, salariatul are obligatia de a informa pe angajator in scris, ori de cate ori i se cere, despre stadiul realizarii inventiei. In acesta perioada atat angajatorul, cat si salariatul au obligatia de confidentialitate. In momentul realizarii inventiei, salariatul are obligatia de a informa in scris unitatea ang. despre acest lucru. Dupa informare, pune la dispozitia unitatii descrierea inventiei, a modului sau de realizare si exploatare, schite si desene explicative suficient de clare, corecte si complete, astfel incat o persoana de specialitate sa poata reproduce obiectul inventiei.

Unitatea ang. din momentul primirii informarii de realizare a inventii, are la dispozitie un termen de 60 de zile pentru a depune la OSIM cererea de brevet de inventie. Depunerea cererii este un drept nu o obligatie. Depasirea termenului de 60 de zile, care este termen de decadere, duce la pierderea dr. unitatii ang. de a obtine brevet de inventie. Dupa indeplinirea termenului de 60 de zile, dr. la brevetul de inventie revine salariatului.

Daca unitatea ang. a depus cerere de brevet de inventie, aceasta are obligatia de al informa pe inventatorul salariat, ori de cate ori acesta cere, care este stadiul de examinare a cererii la OSIM.

Dupa obtinerea brevetului de inventie de catre unitatea ang., se nasc dr. si obl., atat pentru inventatorul salariat, cat si pentru unitatea ang.

Salariatul inventator

• Drepturi patrimoniale:

- are dr. la o remuneratie suplimentara (izvorata din legea inventiilor), care se acorda o singura data, iar cuantumul ei este direct proportional cu efectele economice si sociale, respective aportul economic al inventiei pentru unitatea angajatoare;

- dr. la remunerare suplimentara nu trebuie prevazut in CIM deoarece isi are temeiul juridic in L. 64/1991.

- inventatorul are obligatia de a acorda asistenta tehnica pe baza de contract pentru realizarea si exploatarea inventiilor. Asistenta tehnica trebuie acordata de inventator titularului de brevet, indiferent daca acesta este unitatea ang. sau alta persoana ce a dobandit dr. la brevet prin contract de cesiune. Asistenta tehnica pe baza de contract trebuie platita de titularul de brevet, avand ca temei art.44 din L.64/1991.

b) Drepturi nepatrimoniale:

- de a i se inscrie in CIM, calitatea sa de realizator al inventiei - de a i se elibera un duplicat de pe brevetul de inventie; - sa-i fie mentionata calitatea de inventator pe brevetul de inventie

- sa-i fie mentionat numele si calitatea de inventator ori de cate ori se face referire publica la inventia sa.

Aceste dr. nu sunt limitate in timp.

2 - Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele salariatuluiInventia realizata de un salariat in executarea unui CIM ce nu are incredintata in mod explicit o misiune inventiva, chiar daca este realizat in timpul programului de lucru in domeniul de activitate al intreprinderii, folosind mijloacele tehnice si informatice ale angajotorului va fi brevetata pe numele salariatului.

De asemenea, inventia va fi brevetata pe numele salariatului (cercetatorului) daca prin contract se prevede realizarea unei inventii, dar unitatea angajatoare nu depune cerere de brevetare a inventiei in termen de 60 de zile.

Drepturi si obligatii

In cea de-a doua situatie, pana la implinirea termenului de 60 de zile , dr. si obl. salar. si unit. ang. sunt aceleasi cu cele prevazute la art. 5 din lege. Dupa implinirea termenului de 60 de zile, unit. Ang. are un drept de preferinta in situatia in care inv. salariat, titular de brevet, doreste sa incheie un contract de cesiune sau licenta a dr. ce izvorasc din brevet. In acest sens inventatorul trebuie sa informeze in scris pe angajator despre intentia sa de a incheia un contract de cesiune sau licenta si sa faca o oferta. Oferta trebuie sa fie ferma, serioasa si completa. De la momentul primirii ofertei, unitatea are la dispozitie un termen de 3 luni pentru a accepta sau nu oferta, acesta fiind termen de decadere. In consecinta, la implinirea acestui termen daca angajatorul refuza in mod expres oferta inventatorului sau nu raspunde acestuia, inventia devine libera.

Inventiile libere sunt solutiile tehnice ale unor probleme concrete aplicabile in industrie, realizate de inventatori independenti. Inventatorii nu au calitatea de angajat cu CIM sau cercetare. In cazul unei inventii libere, titularul de brevet (inventator), poate sa incheie cu orice persoana fizica sau juridica contract de concesiune/licenta sau poate exploata singur obiectul inventiei.

Categorii de drepturi si obligatii

1 – Dr. titularului de brevet:

• titularul are un monopol exclusiv de exploatare a inventiei.

• este singura persoana care poate sa consimta ca o terta persoana sa exploateze, in tot sau in parte, inventia sa;

• daca o terta persoana incalca monopolul exclusiv de exploatare se poate apara prin actiunea in contrafacere (contrafacerea este infractiune) si poate obtine:

• - obligarea acestuia la incetarea incalcarii dr. sau - (actiune nepatrimoniala);

• - dr. de a obtine despagubiri - (act. patrimoniala);

• are dr. la asistenta tehnica pe baza de contract din partea inventatorului pentru realizarea si exploatarea inventiei.

2 – Dr. inventatorului care nu este titular de brevet –

• are dreptul de a fi informat de catre unit. Ang., ori de cate ori cere, despre stadiul examinarii cererii

• are dr. la o remuneratie suplimentara si dr. de a fi platita asistenta tehnica pentru realizarea si exploatarea inventiei pe are o acorda titularului de brevet

Drepturi nepatrimoniale:

• - dr. sa i se inscribe in CIM, calitatea sa de realizator al inventiei• - dr. de a i se elibera un duplicat de pe brevetul de inventie;• - sa-i fie mentionata calitatea de inventator pe brevetul de inventie• - sa-i fie mentionat numele si calitatea de inventator ori de cate ori se face

referire publica la inventia sa. Aceste dr. nu sunt limitate in timp.3 – Dr. unitatii care nu este titular de brevet – are un dr. de preferinta la incheierea unui contract de cesiune/ licenta a brevetului de inventie

Transmiterea drepturilor in legatura cu inventia si anume: dr. la brevet; dr. la acordarea brevetului; dr. ce decurg dupa eliberarea brevetului (pot fi transmise, in tot sau in parte, prin contractul de cesiune/licenta).

Modalitati de transmitere a dr. in legatura cu inventia –

• prin acte intre vii

• in mod legal (prin succesiune) sau voluntar

• prin acte cu titlu gratuit sau titlu oneros

I - Transmiterea prin contract de cesiune

Contractul de cesiune a dr. de proprietate intelectuala, nu are o reprezentare proprie (este nenumit), neavand o definitie legala. Insa poate fi definit ca un contract prin care o parte numita cedent, transmite, in tot sau in parte, altei parti numite cesionar, monopolul sau exclusiv de exploatare a inventiei, in tot sau in parte.

Contractul de cesiune poate fi: cu titlu oneros (se aseamana cu contr. de vanzare-cumparare); cu titlu gratuit (se aseamana cu contr. de donatie).

Dpv al intinderii:

• cesiune totala – cand se transmit toate dr. ce izvorasc din brevetul de inventie si pentru intregul teritoriu pe care inventia este protejata;

• cesiune partiala - cand se transmit o parte din dr. ce izvorasc din brevetul de inventie si pentru o parte din teritoriu pe care inventia este protejata.

Prin contractul de cesiune se transmit numai dr. patrimoniale.

Obiectul transmis: dr. de proprietate asupra brevtului, in tot sau in parte, si in consecinta toate dr. care decurg din brevet, inclusiv actiunea in contrafacere.

Caracterele juridice:

1 – sinalagmatic (daca este cu titlu oneros);

2 - unilateral (daca este cu titlu gratuit);

De regula este cu titlu oneros, fiind astfel si comutativ.

3 – nenumit – nu are o reglementare proprie

4 – consensual, dar pentru proba este necesara forma scrisa, iar pentru opozabilitate este necesara inscrierea contractului de cesiune la OSIM si publicarea in Bul. Oficial de Proprietate Industriala

Produce efecte din momentul incheierii intre parti, iar fata de terti dupa publicarea in BO de PI.

5 – este translativ de proprietate – fiind transmis dr. real de proprietate asupra brevetului de inventie

6 – un contract cu executare dintr-o data

Conditii de validitate:

• Conditii de fond:

• Capacitate deplina de exercitiu – fiind un act de dispozitie;

• Consimtamant

• Obiect – sa fie un brevet valabil (in perioada de protectie). Daca brevetul este expirat, nul, sau titularul este decazut din drepturi – contr. este nul (pentru lipsa de obiect)

Efectele contractului de cesiune:

1 – Obligatiile cedentului

• De predare sau remitere a obiectului contractului (obligatia de a face). Se traduce prin obligatia cedentului de a tolera dupa incheierea contractului, atele de exploatare a obiectului contractului de catre cesionar. Ca obligatii accesorii cererii de predare, cedentul trebuie sa transmita cesionarului, odata cu brevetul de inventie si know-how legat de reproducerea obiectului inventiei si exploatarea acestuia.

Titularul de brevet are dreptul de a primi asistenta tehnica pe baza de contract pentru realizarea si exploatarea inventiei de la autorul inventiei. Prin urmare, cedentul nu are obligatia de a acorda asistenta tehnica cesionarului (art. 44/L. 64/91), raportul juridic obligational existand intre inventator si titularul de brevet.

• Obligatia de garantie – Cedentul trebuie sa asigure cesionarului linistita si utila folosinta a inventiei (linistita folosinta – garantia pentru evictiune; utila folosinta – garantia pentru vicii ascunse). Dupa incheierea contractului de cesiune, cesionarul se poate apara singur impotriva incalcarii monopolului sau exclusiv de exploatare prin actiunea in contrafacere sau prin actiunea in concurenta neloiala. Garantia pentru vicii ascunse – se intelege ca cedentul trebuie sa-l asigure pe cesionar ca obiectul inventiei brevetate este tehnic, atat realizabila, cat si exploatabila. Cedentul nu garanteaza asupra randamentului comercial al exploatarii inventiei.

2 – Obligatiile cesionarului

1 – achitarea pretului cesiunii - pretul fiind stabilit in bani, produse sau mixt. Pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil, sincer si serios;

2 – prin contract se poate stipula ca cesionarul sa aibe obligatia sa exploateze inventia, clauza ce este prezenta mai ales cand pretul este stabilit ca un proent din sumele realizate prin exploatarea inventiei.

Drepturile ce izvorasc din brevet pot fi transmise si prin mostenire legala sau testamentara. Transmiterea este cu titlu gratuit si obligatie de garantie.

II – CONTRACTUL DE LICENTA

C. de L. este contractul prin care o parte numita licentiator (concedent), transmite celeilalte parti, numite lientiat (concesionar), in tot sau in parte, dreptul de folosinta asupra unui brevet de inventie in schimbul platii unei redevente. Este asemanator cu con. de locatiune.

In sens restrans, licenta inseamna acordul titularului unui dr. de proprietate indus. de a permite unei persoane sa foloseasca, in tot sau in parte, dreptul sau exclusiv de exploatare, in schimbul platii unei redevente. Etimologic, licenta provine din latina si se traduce prin – permisiune, libertate de a actiona.

CLASIFICARE:

1 – Dpv al intinderii dr. transmise:

• simpla – cand titularul de brevet permite altei persoane numita licentiat, de a folosi, in tot sau in parte licenta sa, dar isi pastreaza dr. de a folosi personal inventia, precum si dr. de a incheia alte contracte de licenta cu alte persoane.

• exclusiva – titularul de brevet transmite licentiatului un dr. exclusiv de exploatare a inventiei sale, in tot sau in parte, dar pastreaza dr. de a folosi personal inventia si se obliga sa nu mai incheie contracte de licenta cu alte persoane pe teritoriul, perioada de timp sau pentru aplicatia la care se refera exclusivitatea

• absoluta – titularul de brevet transmite licentiatului, toate dr. de folosinta ale inventiei, nu mai are dr. de a exploata personal inventia si nici sa incheie alte contracte de licenta pe teritoriul, perioada de timp sau pentru aplicatia la care se refera exclusivitatea

2 – Dupa aplicatia la are se refera licenta: de fabricatie; exploatare; vanzare, etc

3 – Dupa temeiul juridic: legala sau voluntara

CARACTERE JURIDICE:

-nenumit (se aplica prin analogie regulile de la locatiune)

- sinalagmatic

- consensual, dar pentru proba este necesara forma scris; pentru opozabilitate – publicarea in BOPI

- in principiu, cu titlu oneros, dar poate fi si cu titlu gratuit

- cu executare succesiva, dar poate fi si cu executare dintr-o data

- intuitu personae

EFECTE:

1 – Licentiatorul - Obligatii: de predare a inventiei (remitere) (se transmite prin folosinta temporara a inventiei; sa furnizeze licentiatului documentele know-how si tot ceea ce este necesar pentru a putea fi folosit obiectul inventiei; sa garanteze pentru vicii si evictiune

La incetarea contractului, titularul de brevet are obligatia de a prelua stocul de produse fabricate pe baza de licenta si nevandute. Totodata, titularul de brevet are obligatia, care nu rezulta din contract, dar trebuie indeplinita si anume plata anuitatilor (taxe anuale pentru mentinerea in vigoare a brevetului).

2 – Licentiatul – Obligatii: de a plati redeventa ( se poate plati esalonat, poate fi deteminata sau determinabila (procent din cifra de afaceri. Poate fi platita in bani, produse, mixt.); de a exploata inventia, fiind o obligatie reala (( ,,prompter rem)” - exploatarea trebuie sa fie reala, efectiva, serioasa si onesta); de al apara pe titularul de brevet impotriva uzurparilor; de a inceta, sista exploatarea inventiei la incetarea contractului.

INCETAREA CONTRACTULUI - poate inceta prin urmatoarele modalitati: reziliere (conventionala sau judiciara; desfiintarea (anularea) brevetului ( titlului); moartea licentiatului

III -KNOW-HOW

Este un obiect de proprietate industriala, nominalizat atat in legislatia interna, cat si in cea internationala. Desi este considerat un element valoros in patrimoniul unei intreprinderi, nu are reglementare proprie si prin urmare nu este protejat printr-un titlu de protectie.

Definitie doctrinara – Este un ansamblu de cunostinte tehnice (informatie, experienta, abilitati) nebrevetabile sau brevetabile necesare fabricarii, functionarii sau comercializarii unor

produse, elaborarii sau funtionarii unor tehnologii sau procedee.

El trebuie sa aiba caracter de noutate si originalitate.

Legea 79/1997 privind regimul francizei, defineste k. Ca fiind ansamblul de formule, definitii tehnice, documente desene, modele, schite si procedee ce servesc la fabricarea si comercializarea unui prudus.

Este alcatuit din doua elemente abstracte: abilitatea (dexteritatea) tehnica si experienta tehnica.

1 - Abilitatea tehnica - se refera la aptitudini native sau dobandite, care sunt calitati atasate persoanei si prin urmare nu pot fce obiectul aproprierii de catre intreprindere. Acestea nu pot fi transmise decat impreuna cu persoana care detine calitatile respective. Abilitatile sunt insusiri si nu doar informatii ce pot fi fixate printr-o descriere precisa.

2 – Experienta tehnica – este rezulltatul unei practici indelungate. Nu este doar o simpla modalitate de executare a muncii de catre un om experimentat, ci presupune o suma de cunostinte si informatii necesare fabricarii/comercializarii unor produse. Fiind un ansamblu de cunostinte, exp. tehnica poate fi transmisa pe un suport material, poate fi apropriata (poate face obiectul proprietatii unei persoane) si instrainata.

CARACTERE:

1 – tehnic, practic—In privinta celui comercial, acesta este un ansamblu de cunostinte, informatii ce sunt esentiale in special in materie de franciza.

2 – transmisibil – cu urmatoarele particularitati: deoarece nu are o reglementare proprie si nu este protejat printr-un titlu de protectie, el nu poate fi trannsmis prin contract de cesiune sau licenta.Modalitatea de transmitere este contractul de comunicare de k. Nici acesta nu are o reglementare proprie, dar obiectul transmisiunii este format din: transmiterea proprietatii asupra cunostintelor tehnice si informatiilor; transmiterea abilitatii si experientei practice atasate persoanei prin asistenta tehnica acordata beneficiarului

3 – secret – neexistand un titlu de protectie, k. nu beneficiaza de o protectie de drept. Ea este una de fapt si consta in interzicerea riguroasa a accesului tertilor la continutul k. Prin urmare k. este protejat prin nedivulgare (monopol de fapt).

K. se deosebeste de secretul de fabricatie/comercial, deoarece>

- secretul comercial este o informatie care nu este in general cunoscuta

- dobandeste valoare prin aceea ca detinatorul/titularul lui a luat masuri rezonabile pentru ca tertele persoane sa nu aiba acces la acesta

- constituie o tehnica, o formula de fabricatie ce nu evolueaza in timp, in timp ce K. are caracter dinamic, fiind supus ameliorarii datarita cercetarii si exploatarii industriale.

IV - MARCA

Este un obiect de proprietate industriala ce face parte din categoria semnelor distinctive. Este valoros in patrimoniul unei intreprinderi si este utila deoarece permite consumatorilor sa-si

orienteze preferintele catre un produs/serviciu. (L.94/1998).

Ca natura juridica:

• este un bun incoporal, fiind singurul obiect de proprietate ind. cu vocatie la protectie infinita prin reinnoirea succesiva a depozitului

• este un element al fondului de comert, destinat a atrage clientela catre un produs sau serviciu. Se considera ca apartine dr. de clientela.

Marca = este un semn susceptibil de reprezentare grafica, ce serveste la deosebirea produselor si serviciilor unui comerciant de cele asemanatoare altor comercianti.

CARACTERE:

• FACULTATIV – un comerciant are dr. si nu obligatia de a-si marca produsele/serviciile. Un comerciant poate detine mai multe marci sau niciuna.

• INDIVIDUAL – apartine unui singur titular. Nu se exclude si detinerea in coproprietate.

• Independenta fata de produs/serviciul marcat – Daca un produs marcat este interzis la comercializare sau fabricare, acest lucru nu afecteaza validitatea marcii. Daca un produs este interzis temporar la fabr/comer., acest lucru nu impiedica inregistrarea marcii pt. acest produs/serv.

Deosebiri intre semne distinctive

Firma – este numele/ denumirea sub care un comerciant isi desfasoara activitatea si sub care semneaza. Este un atribut de identificare al comerciantului, prin care se deosebeste de ceilalti comercianti.

Emblema – este un semn distinctiv, susceptibil de reprezentare grafica, care identifica comerciantul.

Atat firma, cat si emblema si marca, au aceleasi conditii de validitate: sa fie distinctive, disponibile si licite.

Firma nu poate fi instrainata, separata de fondul de comert. Are caracter obligatoriu si caracter unic. Firma este aparata impotriva folosirii nelegitime de catre un alt comerciant prin actiunea in concurenta neloiala.

Marca are caracter facultativ, iar un comerciant poate avea una sau mai multe marci sau niciuna. Ea poate fi instrainata de fondul de comert. Marca este aparata, in principal, prin actiunea in contrafacere si in unele situatii prin actiunea in concurenta neloiala.

Semne susceptibile de a construi marci: cuvinte; nume persoane; litere; cifre; desene; elemente figurative; forme tridimensionale; combinatii de culori; orice combinatie a acestor semne.

Functiile marcii

Importanta unei marci dpv economic rezulta din informatiile pe care le contine, cu privire la originea produsului, provenienta si calitatea lor.

Se considera ca marca are urmatoarele functii:

• de diferentiere – este prima dpv istoric, deoarece marca serveste la deosebirea produselor/ serviciilor unui comerciant de cele asemanatoare celorlalti comercianti. In timp a devenit obiectiva, in sensul ca un produs/serv. care poarta o marca, indiferent de zona geografica de provenienta, pastreaza aceleasi calitati si caracteristici.

• de concurenta – individualizand un produs al unui comerciant, marca este un important mijloc de atragere a clientelei catre produsele care in timp au castigat o buna reputatie. Este in stransa corelare cu functia de reclama

Cea de organizare a pietei si cea de garantare a calitatii acesteia decurgand din primele doua.

• de garantare a calitatii – La fel ca celelalte functii, nefiind consacrata legislativ, nu este sanctionata juridic, dar fata de celelalte functii este supusa unei sanctiuni morale. Marca devine in timp pentru consumator o garantie a calitatii produsului marcat, fapt ce stabileste o legatura morala intre produs si consumator. Daca produsul nu isi mai respecta obligatia morala de a mentine constanta calitatea produsului marcat, cumparatorul il sanctioneaza orientandu-si preferintele catre alt produs.

Aceasta functie este considerata si o functie de protectie a consumatorului.

• de reclama – releva cel mai evident independenta marcii fata de produs. Astfel, o reclama bine condusa transforma marca intr-un simbol al calitatii si reputatiei unui produs, cumparatorul fiind atras in mod nemijlocit de marca, fara a mai fi interesat de provenienta si calitatea marfii. Prin functia de reclama, marca devine un element autonom al succesului comercial.

• de organizare a pietei – Marca asigura reglarea raporturilor dintre oferta si cererea pentru un anumit produs de pe piata. In acest fel marca devine un important mijloc de marketing, contribuind la prognozarea cererii de bunuri si servicii pe anumite categorii de consumatori.

Marca are si un efect negativ, in sensul ca poate duce la instituirea de monopol prin proliferarea artificiala a marcilor pentru acelasi produs, fara a exista diferentieri reale intre produsele marcate din aceeasi categorie de produse.

Prin marca notorie se intelege o marca larg recunoscuta in cadrul unui segment de public avizat. Marca notorie devine atat de cunoscuta, incat nu se mai limiteaza la un segment de public avizat.

Principala conditie de fond pentru inregistrarea unei marci este distinctivitatea. In cazul marcilor celebre, caracterul distinctiv a existat la momentul inregistrarii marcii, dar s-a diluat in timp incat nu mai exista. In aceasta situatie, marca celebra a ajuns sa desemneze chiar

produsul respectiv.

Sisteme de dobandire a dreptului la marca

Aparitia si evolutia marcilor a determinat in timp, aparitia unor sisteme de dobandire a dreptului de marca.

Dpv istoric, primul aparut fost sistemul depozitului declarativ. Dr. la marca se dobandeste prin folosirea indelungata a semnului distintiv al marcii. A fost comparat cu dobandirea proprietatii prin ocupatiune. Principalul inconvenient este dificultatea in a stabili data certa a aproprierii marcii. (A apropria= a apartine cuiva).

Ca urmare, ulterior a aparut sistemul atributiv, astfel ca dr. la marca se dobandeste prin indeplinirea unor formalitati administrative ce confera data certa momentului dobandirii marcii.

Practic, delimitarea dintre cele doua sisteme nu este foarte riguroasa, datorita faptului ca si in sistemul atribuitv se recunoaste dr. de a folosi marca in anumite limite persoanelor care nu au formulat cerere de inregistrare a marcii, dar au folosit anterior semnul distinctiv.

Potrivit sistemului declarativ, marca apartine primului ocupant, adica persoanei care a folosit prima semnul distinctiv. Depunerea unei cereri de depozit, in cazul sistemului declarativ, are rolul de a constata existenta dreptului., Prin urmare titlul de protectie al marcii (certificatul de inregistrare), nu are efect constitutiv de drepturi, ci efect declarativ. Actul de folosire al marcii pentru a duce la dobandirea ei, trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

• public – si sa fie exercitat cu animo domini

• sa fie continuu

• sa fie calificat – de a duce la dobandirea unei notorietati

• sa se raporteze la intreg teritoriul statului respectiv.

In cazul depozitului atributiv, este consacrat si de legea romana, in mod expres, ca dr. la marca apartine persoanei care a inregistrat-o prima. Acest sistem are in vedere interesul publicitatii marcii si confera securitate raporturilor juridice nascute in legatura cu marca. Majoritatea legislatiilor moderne au adoptat acest sistem. Dr. la marca se dobandeste prin constituirea unui depozit al marcii si inscrierea intr-un registru public, titular fiind persoana care a inregistrat prima semnul distinctiv al marcii. Sistemul atributiv confera titlului de protectie efect constitutiv de drepturi.

Pe langa aceste sisteme, diferitele legislatii nationale au consacrat si sisteme mixte, care folosesc elemente din cele doua sisteme.

Astfel:

1 – sistemul atributiv amanat – consta intr-o inregistrare provizorie a marcii pentru o perioada limitata de timp prevazuta de lege. Inregistrarea provizorie se transforma in inregistrare definitiva, daca in intervalul de timp prevazut de lege, solicitantaul face dovada proprietatii sale asupra marcii. Inregistrarea marcii este o conditie suspensiva.

2 – sistemul provocator – dupa depunerea cererii si un examen formal al marcii, se dispune publicarea marcii pentru a permite tertilor ca intr-o anumita perioada de timp sa faca opozitie la inregistrarea marcii. -Dupa expirarea etrmenului prevazut de lege si solutionarea contestatiilor, inregistrarea marcii devine definitiva.

3 – sistemul avizului prealabil – Consta in faptul ca organul administrativ competent, dupa inregistrarea cererii de depozit a marcii, comunica solicitantului intr-o anumita perioada de timp prevazuta de lege, riscurile de invocare a unor eventuale anterioritati si opozitie, dar procedeaza la inregistrarea marcii imediat dupa depunerea cererii. Pana la expirarea termenului, inregistreaza marca sub conditie rezolutorie.

V - CONTRACTUL DE FRANCIZA

Contractul de franciza este un ansamblu de tehnici si operatii comerciale prin care detinatorul unei operatii de succes, autorizeaza un alt comerciant, sa inceapa o afacere identica cu a sa, prin folosirea insemnelor comerciale si a experientei, elemente ce constituie tenta economica a operatiunii de francizare.

Prin contractul de franciza se transmit cunostintele tehnice si comerciale si semne distinctive (in principal marca si know-how), astfel incat un alt comerciant sa desfasoare o afacere identica cu a primului. Este un contract prin care o parte, numita francizor, transmite celeilalte parti, numita beneficiar, folosinta unei marci a sa, know-how si dr. de a folosi aceeasi furnizori in schimbul unui pret, numit redeventa sau franciza. C. de fr. are trei elemente principale obiectul sau constand: intr-o licenta de marca; comunicarea de know-how: asistenta tehnica si comerciala.

Beneficiarul produce sau furnizeaza servicii identice cu ale francizorului, propriilor sai clienti, pastrand identitatea si renumele francizorului si reteaua sa de clienti, dar si calitatea produselor si serviciilor acestuia.

CARACTERE JURIDICE

• este un contract numit - reglementat de L.79/1998

• este esentialmente cu titlu oneros

• comutativ

• consensual, dar forma scrisa este ceruta pentru proba. Contractul trebuie sa cuprinda obligatoriu: partile; obiectul; efecte; durata acestuia.

• sinalagmatic

• cu executare succesiva

• intuitu personae – in privinta calitatilor beneficiarului. Acesta trebuie sa aibe anumite calitati profesionale si capacitate ecnomico-financiara pentru desfasurarea activitatii la standardele impuse de francizor

Francizorul poate fi titularul unei afaceri ce are in fondul de comert, dr. de proprietate

industriala.

Elementele definitorii ale unei retele de franciza:

• omogenitatea – implica egalitatea de tratament din partea francizorului catre toti beneficiarii aceeleiasi retele de franciza. Reteaua de franciza nu da nastere unei persoane juridice distincte si prin urmare nu are patrimoniu propriu, nu-si poate asuma dr. si obligatii si nu are capacitate procesuala.

• publicitatea – cade in sarcina francizorului si este identica pentru toti beneficiarii. Beneficiarii au obligatia de a respecta si promova publicitatea facuta de francizor. Publicitatea unei retele de franciza se face centralizat pentru a se pastra unitatea retelei si imaginea marcii.

• unitatea – scopul comun al partilor este promovarea unei tehnologii, produs sau serviciu si dezvoltarea productiei si a distributiei, fapt ce determina unitatea retelei.

V - Indicatiile geografice, de provenienta si denumirile de origine

I,g,p,do sunt obiecte de proprietate industriala, ce fac parte din categoria semnelor distinctive.

Conditiile naturale specifice ale unui teritoriu geografic, determinat, cat si metodele nationale de preluare, pot conferi calitati specifice, inconfundabile unor produse care reusesc sa capteze interesele consumatorilor si sa atraga preferintele lor.

Igpdo sunt mentiuni directe sau indirecte privind originea geografica a unui produs. Poate fi un nume de regiune, localitate sau reprezentare grafica tipica pentru spatiul geografic respectiv. Dpv juridic nu poate fi recunoscut unei persoane fizice/juridice un drept de proprietate singular asupra indic. geografice, deoarece aceasta are un caracter colectiv si imprescriptibil.

Exista asemanari, dar si deosebiri intre marca si i.g.p:

• in principiu ambele au functia de identificare a unui produs sau serviciu, dar marca cere un caracter individual (apartine unei singure pers. Fizice/jur), pe cand indicatiile geog. p. si d.o, sunt asemanatoare (nu pot apartine unei persoane, ci unei colectivitati)

• titularul unei igp pot fi asociatiile de producatori din zona geografica respectiva.

• Ig identifica produsele dupa originea lor geografica. Denumirea de origine are o configuratie mai complexa, deoarece identifica un produs cu o origine geografica determinata ce prezinta caractere specifice, unice, datorate atat mediului din care provine, cat si metodelor de fabricatie speciale utilizate constant cu valoare de traditie in spatiul geografic respectiv.

• produsele ce poarta o indicatie geo. sunt identificate prin calitatile si reputatia determinate in mod esential de aceasta origine geografica.

• sunt excluse de la inregistrare , ig ce cuprind denumiri generice, susceptibile de a induce

in eroare consumatorii asupra originii modului de obtinere si calitatii produselor.

• Ig si do sunt protejate printr-un titlu de protectie (certificat si de inregistrare), ce confera titularilor un drept exclusiv de exploatare pe o perioada de 10 ani. Se poate reinnoi numai daca se mentin conditiile indeplinirii pentru acordarea sa.

DESENELE SI MODELELE INDUSTRIALE

Reglementare legala – Legea nr.129/1992.

DMI au o natura hibrida. Se afla la rascrucea dintre arta si industrie, fapt ce a determinat un regim special de protectie.

DMI dupa destinatie si modul de reproducere apatine dr. de proprietate indus., iar dupa natura efortului creator apartin dr. de autor.

Initial DMI au fost protejate numai prin legea dr. de autor. Ulterior datorita naturii hibride protectia a fost nuantata in functie de ponderea elementului artistic sau industrial.

DI – este aspectl exterior al unui produs sau unei parti al acestuia, redat in doua dimensiuni, ca urmare a principalelor caracteristici cum ar fi: linii, contururi, culori, forma, textura

MI – reprezinta aspectul exterior al unui produs/parti de produs, redat in 3 dimensiuni, rezultat prin combinatia principalelor caracteristici cum ar fi: linii, contururi, culori, forma textura.

Importanta DMI este aceea ca prin ele se confera produselor o fizionomie vizibila, atractiva si particulara. Servesc de asemenea, la fabricarea pe scara industriala a unui produs indus., comercial sau artizanal.

Caractere:

• Caracterul de noutate – pentru a putea fi protejat, un DMI trebuie sa fie nou (sa nu fie facut public pana la acel moment. Aprecierea noutatii se face dupa criterii subiective. Noutatea in materia DMI este relativa. Un DMI este considerat a fi nou daa imaginea de ansamblu pe care o confera produsului este noua. Un DMI nu este considerat nou, daca nu este diferit de DMI anterioare decat in privinta unor detalii nesemnificative

• Caracterul individual – un DMI are caracter individual daca impresia globala, de ansamblu, pe care o produce asupra unui utilizator avizat este identica de cea a oricarui model ori DMI facut public inainte de depunerea cererii de inregistrare.

SISTEMELE DE PROTECTIE A DESENELOR SI MODELELOR INDUSTRIALE

Datorita naturii hibride, sistemele de protectie au oscilat intre protectia prin legea de autor si potectia prin lege speciala apartinand proprietatii industriale.

In principal sunt urmatoarele sisteme de protectie:

• sistemul cumulului de protectie – Este adoptat de legea francaza. Acest sistem este fundamentat pe teoria unitatii artei prin care se considera a este imposibil de a se stabili un criteriu obiectiv care sa permita departajarea artei propriu-zise de cea aplicata. Acest

sistem permite cumulul in cea mai larga acceptiune daca: autorul unui DMI solicita protectia unui dr. de autor (care nu presupune nicio formalitate ad-tiva), dar si protectia industriala (care presupune parcurgerea unor etape ad-tive si eliberarea unui titlu de protectie). Sistemul permite nu doar alegerea de catre autor intre protectia ind. si cea de bazata pe dr. de autor, dar si protectia simultana, conferita de cele doua legi. Legea romana permite cumului de protectie intr-un mod restrictiv, mai exact un DMI este protejat de legea speciala, dar in masura in care nu sunt dispozitii contrare se permite protectia prin legea dr. de autor.

• sistemul cumulului restrictiv – Esre adoptat de legea germana, prin care un DMI, poate fi protejat prin legea dr. de autor numai daca are un nivel artistic ridicat. Pentru DMI la care nivelul artistic este redus si predomina componenta utilitara, protectia se face prin lege speciala. Acest sistem contrazice teoria unitatii artei si are la baza ideea unei delimitari subiective a nivelului artistic atins de un DMI.

• sistemul protectiei specifice – Este adoptat de legea italiana prin care exclude orice cumul de protectie, DMI fiind protejate numai prin lege speciala. Potrivit sistemului, elementele unui DMI, care au un nivel ridicat artistic pot fi protejate separat de desenul sau MI propriu-zis prin legea dr. de autor. Insa DMI in ansamblu lor nu sunt protejate decat prin lege speciala.

Legea romana a adoptat sistemul protectiei specifice (Legea nr.129/1992, art.8).

Titlul de protectie al DMI

Titlul de protectie al unui DMI se numeste certificat de inregistrare, iar durata protectiei este de 10 ani de la data constituirii depozitului national reglementar. Perioada de protectie poate fi prelungita de cel mult 3 ori succesiv, pentru perioade de cate 5 ani.

CURSUL DIN 21.03.2015

DREPTURILE DE AUTOR

(L. 8/1996)

DA sunt o constructie juridica destinata sa protejeze creatiile de fond. In materia DA esentiala este originalitatea, conditie cE are corespondenta in noutatea de la proprietatea Indus.

Creatiile de forma sunt protejate indiferent de valoare, destinatie, modul sau forma concreta de exprimare sau modalitatea de creatie.

In prezent DA sufera transformari radicale datorita diversificarii tipurilor de opere protejate, in special datorita progresului informaticii. In prezent, central de greutate al protectiei s-a mutat de la autorul creatiei, catre intreprinderea de productie/difuzare a acestuia.

Prin DA, ca institutie de drept civil, intelegem ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale nascute din crearea, publicarea si valorificarea operelor literare, artistice si stiintifice. Ca drept subiectiv civil, DA este posibilitatea recunoscuta de lege

creatorului unei opera LAS de a decide aducerea ei la cunostinta publicului precum si exploatarea acesteia.

Exista doua teorii cu privire la natura juridical a DA:

• Teoria monista – fundamentata pe imposibilitatea disocierii personalitatii autorului de opera sa, cu consecinta nasterii unei singure categorii de DA;

• Teoria dualista – care prevede ca dintr-o opera LAS se nasc, in primul rand dr.morale de autor, care sunt preponderente si din care decurg dr. patrimoniale de autor. Aceasta teorie a fost adoptata de toate tarile europene, inclusiv de Romania.

Conditii de protectie a operelor prin legea DA

Distinctia fundamentala dintre DA si proprietarea Indus. este aceea ca pentru protectia unei opere LAS nu este necesara nicio conditie de forma (fara formalitati ad-tive si nu se emite titlu de protectie).

Prin urmare singurele conditii de protectie, sunt cele de fond:

• Opera sa fie rezultatul unei activitati creatoare a autorului, activitate ce implica originalitatea . In art. 7 din lege se prevede expres ca ,,obiectul protectiei DA il constituie operele originale de creatie intelectuala”. Termenul de originalitate este considerat in doctrina, ca fiind individualitatea operei, adica forma concreta de exprimare a fanteziei autorului. Criteriul originalitatii se manifesta diferit, in functie de natura operei, dar este conditie esentiala, fiind echivalentul noutatii din proprietatea Indus.

• Opera sa imbrace o forma de exprimare perceptibila simturilor. Sunt protejate atat operele sub forma scrisa, cat si ele orale, precum si operele indisolubil legate de suportul material prin care sunt exprimate (picturi; operele de arta plastica)

• Opera sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostinta publicului prin orice mod (reproducere; executare; expunere, etc.)

Este recunoscuta si protejata orice opera LAS prin simplul fapt al realizarii ei. Sunt protejate si operele neterminate si cele care nu au fost aduse la cunostinta publicului.

Nu pot fi protejate prin legea DA:

• ideile, teoriile, conceptele, inventiile continute intr-o opera indiferent de modul de exprimare (sunt protejate prin alte texte de lege);

• textele de natura politica, ad-tiva, legislative, judiciara

• simboluri ale statului, ale autoritatii publice, organizatii (steme, sigiliul, drapelul, etc.)

• stirile si informatiile de presa

• datele si faptele, precum si mijloacele de plata

Enumerarea este limitativa, nu cu titlu de exemplu.

OPERA COMUNA

In multe situatii, o opera este rezultatul activitatii creatoare a mai multor persoane. Creator al unei opera LAS nu poate fi decat omul, pers. fizica. In cazul pluralitatii de autori, avem de-a face cu mai multe subiecte ale DA al unei opera cu caracter individual.

Opera comuna este opera creata in colaborare de mai multi coautori. Este prin excelenta o opera unitara, ce se caracterizeaza printr-o pluralitate de subiecte al DA asupra unui obiect unitar. Obiectul unitar al operei poate fi:

• divizibil – cand contributia fiecarui autor poate fi identificata;

• indivizibil – cand contributia autorilor formeaza un tot si nu poate fi identificata contributia fiecarui autor.

Remuneratia cuvenita autorilor unei opera colective, se imparte proportional cu contributia fiecaruia, daca opera are obiect divizibil, si in mod egal intre toti coautorii, in cazul operei cu obiect indivizibil.

Deoarece opera este rezultatul activitatii creatoare a tuturor coautorilor, acestia vor fi impreuna titulari ai DA.

Opera comuna cu obiect indivizibil poate fi exploatata numai cu acordul tuturor coautorilor. Daca contributia fiecarui autor poate fi determinate, ea poate fi exploatata si separata de fiecare autor, cu conditia ca exloatarea operei comune sa nu prejudicieze dr. celorlalti coautori.

Opera audiovizuala prin natura ei este o opera colectiva, dar potrivit art.5 din lege, se prevede expres ca este o opera comuna.

OPERA COLECTIVA

Este opera creata la initiativa si sub responsabilitatea unei per. fizice/juridice, contributiile personale ale coautorilor formand un tot, fara a fi posibil, (data prin natura operei) sa se atribuie vreun dr. distinct unuia dintre autori asupra operei in ansamblul ei. In lipsa unei conventii contrare, opera colectiva apartine persoanei fizice sau juridice din intiativa, responsabilitatea si sub numele careia opera a fost creata (ex. –ziar, dictionar, enciclopedie). Subiectul dr. de autor colectiv poate fi numai persoana(ele) fizica(e) care au creat opera. Este o opera complexa dpv al obiectului care reuneste elemente de naturi diferite, fapt ce nu inseamna in principiu ca obiectul este divizibil. Este caracterizata de o pluralitate de obiecte ale dr. de autor si un singur subiect al DA (perssoana fizica sau pers. fizice).

Elementul esential de diferentiere dintre opera comuna si cea colectiva este acela ca opera colectiva este creata la initiativa, sub controlul si responsabilitatea unei personae fizice sau juridice, persoana ce imprima o conceptie de ansamblu operei.

Fiecare coautor realizeaza o parte distincta asupra operei comandate, potrivit cu cerintele si indicatiile titularului.

Titularul DA al operei colective este persoana fizica sau juridica din initiativa,

responsabilitatea si sub numele careia a fost creat.

Dr. patrimoniale de autor asupra operei colective, in ansamblul sau, se exercita numai de titularul operei. Autorii contributiilor la opera colectiva, au fiecare dr. sa exploateze separat contributia, cu conditia sa nu prejudicieze opera in ansamblul sau. De asemenea, dr. morale de autor revin tot persoanei din initiativea responsabilitatea si sub numele careia opera a fost creata. Si in privinta dr. morale de autor, fiecare coautor beneficiaza de dr. morale si au posibilittea sa sesizeze titularul dr. de autor, ori de cate ori contributia sa sufera o deformare brutala a creatiei.

DREPTURILE MORALE DE AUTOR

Sunt preponderente si din ele se nasc dr. patrimoniale de autor. Dr. morale sunt anterioare dr. part. si isi continua existenta si dupa incetarea dr. part., dupa ce opera trece in domeniul public. Dr morale de autor sunt perpetue.

Dr. morale de autor sunt enuntate explicit in art.10 din L.8/1996:

• dr. de divulgare – dr. autorului de a decide, in ce mod si cand opera sa va fi adusa la cunostinta publicului. Este un dr. discretionar, fiind unul dintre cele mai personale dr. si acela care da nastere dr. patrim.

• dr. la paternitatea operei – dr. de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei. El exprima legatura fireasca dintre autor si opera sa. Presupune un aspect pozitiv, care consta in dr. autorului de a revendica oricand calitatea sa de autor si un aspect negativ, acela de a se opune oricand unui act de uzurpare

• dr. la nume – dr. autorului de a decide sub ce nume opera sa va fi adusa la cunostinta publicului

• dr. la inviolabilitatea operei – dr. autorului de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari sau atingeri adusa operei daca prejudiciaza onoarea/reputatia sa. Este o consecinta a dr. la divulgare, opera fiind adusa la cunostinta publicului numai in forma hotarata de autor.

• dr. de retractare – dr. autorului de a retrage opera de pe piata oricand, despagubind daca este cazul titularii dr. de exploatare. Este un dr. distinct de dr. de divulgare si este o consecinta a caracterului absolut si discretionar al dr. de divulgare

Caractere:

• 1 – sunt strans legate de persoana autorului. Sunt strict personale si pot fi exercitate numai de autor personal astfel: componentele positive ale dr. de divulgare, paternitatea operei, numele si inviolabilitatea pot fi exercitate doar personal si nu sunt transmisibile (sunt incesibile); componentele negative (opunere la orice atingere adusa calitatii de autor sau integritatii operei) se transmit prin mostenire

• 2 - sunt perpetue – continua sa existe si dupa ace opera cade in domeniul public.

• 3 - sunt inalienabile – nu pot face obiectul unei renuntari sau instrainari. Cu toate acestea,

dr. la inviolabilitatea operei si cea a calitatii de autor sunt transmisibile prin mostenire.

• 4 – sunt insesizabile – nu pot face obiectul unei executari silite, rezultand din inalienabilitatea dr. de autor. Creditorii autorului pot executa silit numai foloasele patrimoniale rezultate din exploatarea operei. In cazul unei opera nedivulgate, creditorii nu-i pot impune autorului divulgarea si exploatarea ei si nici nu se pot substitui autorului divulgand si exploatand ei opera pentru satisfacerea creantelor lor

• 5 – imprescriptibil – este o consecinta a caracterului perpetuu al dr. morale.

DREPTURILE PATRIMONIALE DE AUTOR

Sunt o consecinta a dr. morale de autor, ca o componenta separata si reprezinta dr. autorului de a trage foloasele materiale ale exploatarii operei sale.

Caractere:

1 – sunt strans legate de persoana autorului. Astfel; autorul unei opere are dr. exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand v-a utiliza/exploata opera sa. De asemenea, autorul este singura persoana indreptatita sa permita utilizarea sau exploatarea operei de catre terti.

2 – exclusiv – dr. de a ceda folosinta sau exploatarea operei este un dr. strict personal. Autorul este singura persoana ce poate decide, daca opera sa v-a fi exploatata, in ce mod si cand se va realiza acest lucru. Deci autorul este titularul monopolului exclusiv de exploatare a operei. Este singura persoana care poate sa decida, daca si in ce limite v-a permite UNITER sa exploateze opera.

3 – limitate in timp

Categorii de drepturi de autor:

• Dr. de a utiliza/exploata personal opera

• Dr. de a consimti la utilizarea/exploatarea operei de catre terti

• Dr. de suita

Dr. de suita – este dr. autorului unei opere de arta plastica, revanduta la licitatie publica ori prin intermediul unui comerciant de a incasa 5% din pretul fiecarei noi vanzari. Este un drept inalienabil – nu poate face obiectul niciunui renuntari sau instrainari. Proprietarul operei de arta plastica sau posesorii lor au obligatia de a permite autorului operei accesul la opera sa. Daca proprietarul/posesorul unei opere de arta doreste sa o distruga, are obligatia sa-i ofere opera autorului la pretul de cost al materialului. In cazul operelor de arhitectura, autorul are dr. de a fotografia, copia si a primi reproducerea proiectelor.