Drept Procesual Penal

1

DREPT PROCESUAL PENAL

2

CAPITOLUL I COMPETENTA IN MATERIE PENALA SECTIUNEA I NOTIUNEA DE COMPETENTA SI FELURILE COMPETENTEI1. NOTIUNEA DE COMPETENTANotiunea de competenta poate fi privita fie sub aspectul capacitatii organului judiciar de a se ocupa de o anumita cauza penala1, fie sub aspectul insusirii cauzei penale de a fi data in atributiile unui anumit organ judiciar. Competenta penala consta in atributiile pe care fiecare organ judiciar le are de indeplinit , potrivit legii, in cadrul procesului penal2. Reglementarea competentei se bazeaza pe doua reguli principale: Asigurarea unei competente largi organelor la care cetatenii au acces cel mai usor ( ex. Politia in faza urmaririi penale, Judecatroia in faza judecatii) Asigurarea calitatii activitatii procesuale prin atribuirea cauzelor mai complexe sau dificile unor organe superioare, avand o inalta calificare.( ex. .Competenta procurorului in faza urmaririi penale,Judecarea cauzelor in prima instanta de catre Tribunale sau Curti de Apel.)

2. FORMELE COMPETENTEIFormele competentei se impart in: - forme fundamentale ( competenta functionala, competenta materiala , competenta teritoriala ) - forme subsidiare ( competenta personala , competenta speciala)

3. FORMELE FUNDAMENTALE ALE COMPETENTEI1 2

Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, p.126 Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, p.278

3

3.1. COMPETENTA FUNCTIONALA (ratione oficii) Competenta functionala este acea forma a competentei prin care fiecarui organ judiciar ii sunt determinate atributii distincte pe care le desfasoara in procesul penal. Astfel, pentru o fapta prevazuta de legea penala, competenta dupa materie revine atat organelor de urmarire penala cat si instantelor de judecata.Fiecare dintre aceste organe indeplinesc insa o anumita categorie de atributii distincte, atributii ce formeaza de fapt continutul competentei functionale. Altfel spus, organele de urmarire penala au o anumita competenta functionala iar instantele de judecata au o alta competenta functionala.Ea confera organului judiciar dreptul si obligatia de a indeplini anumite activitati. Determinandu-se dupa atributiile fiecarui organ, competenta functionala se mai numeste si competenta dupa atributii. 3.2. COMPETENTA MATERIALA ( ratione materiae) Competenta matriala este forma de competenta prin care se stabileste capacitatea unui organ judiciar de a instrumenta o cauza penala. Ea determina organul competent sa solutioneze o cauza penala , dintre organele de grade diferite si are in vedere natura si gravitatea infractiunii. Normele privind competenta materiala sunt imperative si nu pot fi schimbate prin vointa sau intelegerea partilor, iar in caz de incalcare a lor, actele incheiate sunt lovite de nulitate absoluta ( art. 197 al.2 si 3 si art.39 al.1 C.p.pen.) 3.3. COMPETENTA TERITORIALA ( ratione loci ) Competenta teritoriala este forma de competenta prin care se repartizeaza o cauza penala din punct de vedere teritorial, intre organe judiciare egale in grad.Deci, competenta teritoriala imparte cauzele penale intre organele judiciare pe linie orizontala3 . De regula competenta teritoriala se stabileste in functie de locul unde a fost savarsita infractiunea, deoarece acolo ea are o rezonanta sociala maxima iar strangerea probelor se face mai usor. Competenta teritoriala poate fi stabilita si in functie de alte criterii ca, locul unde a fost prins faptuitorul sau locul unde locuieste faptuitorul sau partea vatamata. Potrivit art.30 C.p.p. competenta teritoriala este determinata de : - locul unde a fost savarsita infractiunea; - locul unde a fost prins faptuitorul; - locul unde locuieste faptuitorul; - locul unde locuieste partea vatamata;3

Grigore Theodoru, Drept procesual penal roman, p.14

4

Din punct de vedere teritorial sunt competente oricare dintre organele in circumscriptia carora se afla unul din locurile prevazute de lege si care au competenta materiala corespunzatoare. In cazul cand a fost sesizat un singur organ, faptul ca altele, din celelalte locuri indicate nu actioneaza, nu are nici o implicatie.Este posibil insa, sa se fi sesizat doua sau mai multe organe judiciare, dintre cele carora le revine competenta teritoriala potrivit art.30 C.p.p. Pentru determinarea competentei in acest caz, art.45 al.3 C.p.p.prevede ca in cazul sesizarilor simultane , precaderea se stabileste in ordinea enumerarii in art.30 C.p.p.( preferinta legala)4. Daca organele se investesc pe rand, precaderile din art.30 C.p.p nu se mai aplica.In acest caz competenta revine organului mai intii sesizat ( preferinta cronologica). In cazul infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, competenta revine instantei civile sau militare in a caror circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca faptuitorul nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei,se judeca de Judecatoria sect.2 Bucuresti, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei din mun.Bucuresti. Infractiunile savarsite pe o nava sau aeronava sunt de competenta instantei in a carei circumscriptie teritoriala se afla primul port romanesc in care ancoreaza nava, respectiv primul loc de aterizare pe teritoriul romanesc al aeronavei. 4. FORMELE SUBSIDIARE ALE COMPETENTEI 4.1. COMPETENTA PERSONALA ( ratione personae) Competenta personala este o derogare de la competenta materiala ordinara si este determinata de calitatea pe care o are faptuitorul in momentul savarsirii infractiunii sau cand are loc tragerea la raspundere penala ( de ex.cauzele cu infractori militari sunt de competente organelor judiciare militare). Alteori , derogarea determina trecerea unei cauze in competenta unei instante ierarhic superioare celei cu competenta ordinara.( ex. Fapta comisa de un judecator,procuror, se judeca de instanta superioara celei din care face parte acesta). Infractorul isi poate modifica in timp calitatea in sensul ca la data comiterii infractiunii avea o calitate , pe care nu o mai are in momentul urmaririi sau judecatii. Aceasta situatie ridica doua probleme: 1.de a se cunoaste momentul care trebuie avut in vedere la stabilirea calitatii infractorului;4

Nicolae Volonciu, op.cit., p.137

5

2.de a se stabili in ce masura schimbarile survenite cu privire la aceasta calitate influenteaza determinarea competentei. Principiul general este ca in determinarea competentei personale, hotarator este momentul cand s-a savarsit infractiunea. Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art.29 pct.1 C.pr.pen.( ex. Dobandirea calitatii de militar dupa savarsirea infractiunii nu atrage competenta instantei militare.) Daca in momentul savarsirii faptei, infractorul avea o calitate care atrage o competenta personala, aceasta competenta nu se pastreaza prin pierderea calitatii ( ex. Pierderea calitatii de militar avuta de infractor in momentul savarsirii infractiunii ,care atrage o competenta speciala, are drept consecinta atragerea competentei ordinare ). Competenta personala se mentine , chiar daca infractorul sia- pierdut calitatea in cazurile cand fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului sau cand s-a pronuntat o hotarare care a rezolvat cauza in prima instanta. 4.2. COMPETENTA SPECIALA Daca competenta materiala este data exclusiv in sarcina unui anumit organ judiciar, atunci se considera ca acel organ are o competenta speciala.(ex. Art.208 C.p.p. prevede ca cercetarea penala se efectueaza de ofiterii anume desemnati de comandantii unitatilor militare , de ofiterii politiei de frontiera, de capitanii porturilor, etc.). Deci, competenta speciala este competenta ce revine unor anumite organe judiciare de a solutiona o cauza penala ce priveste infractiuni dintr-o anumita ramura de activitate. Competenta speciala poate fi data si de gradul de pericol social sau specificul unor infractiuni,( ex. Infractiunile contra securitatii statului, infractiunile contra pacii si omenirii sunt date in competenta Curtii de apel militare.

SECTIUNEA a II-a COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI

6

1. Competenta Judecatoriei ( art. 25 C.pr.pen.)Sub aspectul competentei functionale, judecatoriile judeca numai in prima instanta. Sub aspectul competentei materiale, judecatoriile au o competenta generala, in sensul ca judeca toate infractiunile , cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. Daca o lege speciala prevede o infractiune fara a indica instanta competenta, judecarea acelei infractiuni va reveni judecatoriei. Judecatoria nu are o competenta determinata de calitatea persoanei.

2. Competenta Tribunalului Militar ( art.26 C.pr.pen.)Tribunalul Militar are o competenta functionala limitata numai la judecarea cauzelor penale in prima instanta. Sub aspectul competentei materiale si personale, care se intrepatrund, tribunalul militar judeca : - infractiunile prevazute de art. 331-352 C.pen. , precum si alte infractiuni in legatura cu serviciul comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv,cu exceptia celor date in competenta altor instante, infractiunile prevazute de art. 348-354 C.pen.comise de civili, - alte cauze anume prevazute de lege. Sub aspectul competentei teriroriale, functioneaza patru tribunale militare in Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara.

3. Competenta tribunalului ( art. 27 C.pr.pen. )Din punct de vedere al competentei functionale tribunalul judeca in prima instanta, in apel, in recurs si solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa teritoriala. Din punct de vedere al competentei materiale si personale tribunalul judeca: In prima instanta: - infractiunile prevazute de Codul penal in art.174-177, art.179, art.183 al.3, art.190, art.197 al.3,art.209 al.3 si 4 , art.211 al.2, 2 ind.1 si 3, art.212, art.215 al.5, art.215 ind.1 al.2, art.252, art. 254-255, art.257, art.266-270, art.273-276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata, art.279 ind.1, art.298, art.312 si art.317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materiale explozive sau radioactive. - infractiunile savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane; - infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale; - infractiunea de spalare a banilor precum si infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri; - infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;

7

- alte infractiuni date prin lege in competenta sa. Ca instanta de apel: - apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate in art. 279 al.2 lit.a C.p.p. Ca instanta de recurs : - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatroii in cazul infractiunilor mentionate in art.279 al.2 lit a Cp.p. precum si in alte cazuri anume prevazute de lege; Solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Din punct de vedere al competentei teritoriale exista cate un tribunal in fiecare resedinta de judet si unul in mun. Bucuresti.

4. Competenta tribunalului militar teritorial. ( art.28 C.pr.pen.)Sub aspectul competentei functionale, tribunalul militar teritorial judeca in prima instanta, in apel si in recurs si solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare. Sub aspectul competentei materiale si personale , care se intrepatrund, tribunalul militar teritorial judeca: In prima instanta : - infractiunile mentionate in art.27 pct.1 lit.a-e , savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv; - alte infractiuni date prin lege in competenta sa. Ca instanta de apel: - apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor mentionate in art.279 al.2 lit.a C.pr.pen. si a infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani. Ca instanta de recurs: - recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 al.2 lit.a C.pr.pen. si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Sub aspectul competentei teritoriale , exista un singur tribunal militar teritorial la Bucuresti.

5. Competenta Curtii de Apel ( art.28 ind.1 C.pr.pen.)

8

Din punct de vedere al competentei functionale curtile de apel judeca in prima instanta , in apel si in recurs si solutioneaza diferite conflicte de competenta. Din punct de vedere al competentei materiale si personale judeca: In prima instanta; - infractiunile prevazute in codul penal in art.155-173 si 356-361; - infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici; - infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Camerelor de Conturi judetene, precum si de controlorii financiari de la Curtea de Conturi; - alte infractiuni date prin lege in competenta sa. Ca instanta de apel: - apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunal; Ca instanta de recurs : - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege; Solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre tribunale si judecatorii din circumscriptia sa ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege; Solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate. Din punct de vedere al competentei teritoriale, functioneaza 15 curti de apel.

6. Competenta Curtii Militare de Apel ( art. 28 ind.2 C.pr.pen.)Potrivit competentei functionale Curtea Militara de Apel judeca in prima instanta, in apel si in recurs si solutioneaza anumite conflicte de competenta. Potrivit competentei materiale si personale , care se interfereaza, judeca: In prima instanta: - infractiunile prevazute in Codul penal in art. 155-173 si art.356-361 , savarsite de militari; - infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalului militar teritorial , precum si de procurorii militari de la Parchetele militare de pe langa aceste instante; - alte infractiuni date prin lege in competenta sa. Ca instanta de apel; - apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale; Ca instanta de recurs: - recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.

9

Solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Potrivit competentei teritoriale exista a singura Curte militara de Apel la Bucuresti.

7. Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.(art.29 C.pr.pen.)Competenta functionala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie este largita, avand atributii sa judece in prima instanta si in recurs, sa judece recursurile in anulare si in interesul legii, sa solutioneze conflicte de competenta si cereri de stramutare. Sub aspectul competentei materiale judeca: In prima instanta: - infractiunile savarsite de senatori si deputati; - infractiunile savarsite de membrii Guvernului; - infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii, judecatorii si procurorii Curtii de Conturi, de Presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului; - infractiunile savarsite de maresali,amirali,generali si chestori; - infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase in conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; - infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtiile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie; - alte cauze date prin lege in competenta sa; Ca instanta de recurs: - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si alte cazuri prevazute de lege; Judeca recursurile in interesul legii; Judeca recursurile in anulare; Solutioneaza: - conflictele de competenta in cazurile in care Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta suprema comuna; - cazurile in care cursul justitiei este intrerupt; - cererile de stramutare; - alte cazuri anume prevazute de lege.

10

Din punct de vedere al competentei teritoriale , Inalta Curte de Casatie si Justitie isi desfasoara activitatea la Bucuresti.

SECTIUNEA a III-a INSTITUTII LEGATE DE COMPETENTA1. Prorogarea de competenta Prorogarea este prelungirea sau extinderea competentei normale a unui organ judiciar asupra unei cauze care in mod normal revine altui organ judiciar inferior sau egal in grad5. In procesul penal se admite numai prorogarea legala.Ea se justifica prin legaturile substantiale ce pot exista intre doua sau mai multe infractiuni ori aspecte ale unei cauze, legaturi ce impun reunirea cauzelor si rezolvarea acestora impreuna ,de catre acelasi organ judiciar. Prorogarea de competenta opereaza numai in favoarea unui organ judiciar superior ( cu exceptia chestiunilor prealabile) si se impune in cazul conexitatii, indivizibilitatii, chestiunilor prealabile si in cazul schimbarii incadrarii juridice sau a calificarii faptei. 2. Competenta in caz de conexitate si indivizibilitate 2.1. Conexitatea Conexitatea este legatura dintre doua sau mai multe cauze penale care determina reunirea lor la un singur organ judiciar, pentru o mai buna solutionare. Pentru ca reunirea cauzelor sa fie posibila, acestea trebuie sa se desfasoare concomitent.Potrivit art. 32, in caz de conexitate , judecata in prima instanta daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza ce aceeasi instanta , pe calea prorogarii competentei. Reunirea cauzelor aflate in fata aceluiasi organ sau in fata unor organe diferite se justifica prin aceea ca se da posibilitatea organului judiciar sa aiba o viziune de ansamblu, mai complexa asupra tuturor imprejurarilor in care au fost comise faptele; se evita solutionarile contradictorii si se realizeaza operativitate in activitatea procesuala6. Cazurile de conexitate sunt prevazute in art.34 C.pr.pen.:5 6

Vintila Dongoroz, Curs de procedura penala, p.111 N.Volonciu, op.cit., p.196

11

- cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite de una sau mai multe presoane impreuna, in acelasi timp si loc.Este cazul infractiunilor simultane cum sunt denumite in doctrina.( ex.doua persoane se reclama reciproc pentru fapte de lovire comise in acelasi timp si in acelasi loc.) - cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori.In doctrina aceste infractiuni sunt denumite infractiuni preordonate.( ex..in baza unei intelegeri prealabile infractorii comit mai multe infractiuni de furt in locuri diferite.) - cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni.Astfel de infractiuni sunt denumite in doctrina infractiuni mijloc. ( ex. Infractorul comite o infractiune de inselaciune prin folosirea unui act fals) - cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.In doctrina aceste infractiuni sunt denumite infractiuni coincidente ( ex.infractiunile comise in concurs ). In caz de conexitate reunirea cauzelor este facultativa, fiind lasata la aprecierea organului judiciar. 2.2. Indivizibilitatea Ca si conexitatea, indivizibilitatea presupune o stare de legatura intre diferite aspecte ale unei cauze penale, legatura care insa este mai puternica. Indivizibilitatea este o situatie juridica ce impune reunirea intr-o singura cauza a unor aspecte diverse intre care exista legaturi stranse si sunt caracterizate obiectiv prin existenta unei singure fapte penale7. Cazurile de indivizibilitate sunt prevazute in art.33 C.pr.pen.: Cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane.Acest caz il intalnim la participatia penala ,cand mai multe persoane participa la savarsirea unei infractiuni. Cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act. Este cazul concursului de infractiuni formal ( ex. Conducatorul auto care comite un accident de circulatie in care este avariat autovehicolul si sunt ranite doua persoane comite in concurs ideal infractiunile de neglijenta in serviciu si vatamare corporala din culpa ). In cazul infractiunilor continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune. (ex. infractiunile complexe si de obicei). In cazurile de indivizibilitate reunirea cauzelor este obligatorie 3. Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate Prorogarea competentei este necesara numai in cauzele ce trebuie judecate deodata de aceiasi instanta, daca ele sunt in competenta unor instante diferite dupa7

Gr.Theodoru, Drept procesual penal, p.103

12

materie, calitatea persoanei sau dupa teritoriu.Determinarea instantei competente sa judece toate cauzele reunite , in urma prorogarii competentei , se face in functie de gradul instantei si de natura cauzelor. Astfel, daca in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte , competenta apartine mai multor instante egale in grad ,competenta sa judece toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate. Daca competenta dupa natura faptelor sau calitatea persoanei apartine unor instante de grad diferit, competenta sa judece toate cauzele revine instantei superioare in grad. Cand intre instante una este militara si alta civila, competenta revine instantei militare.Daca instanta civila este superioara in grad , competenta revine instantei militare echivalenta in grad cu instanta civila. Instanta care a procedat la reunirea cauzelor isi pastreaza competenta, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acelei instante , s-a dispus incetarea procesului penal sau achitarea. Judecarea infractiunilor de tainuire, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni este de competenta instantei ce judeca infractiunea la care se refera. Reunirea cauzelor in caz de conexitate sau indivizibilitate poate fi ceruta de parti, procuror sau dispusa din oficiu, in fata primei instante. Reunirea cauzelor poate avea loc si la instantele de apel sau recurs, de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata. 4. Disjungerea Disjungerea este operatiunea inversa conexarii si consta in separarea uneia sau mai multor cauze reunite. Disjungerea are caracter facultativ si se dispune la cerere sau din oficiu, de catre instanta investita cu judecarea unei cauze indivize sau conexe. Ea apare necesara , de regula, in legatura cu intervenirea unor imprejurari obiective , ca de exemplu starea de boala a unui inculpat. Daca disjungerea este admisibila la toate cazurile de conexitate , in caz de indivizibilitate ea nu poate opera decat in mod exceptional pentru cazul prevazut in art.33 lit a C.p.p.

5. Chestiunile prealabileSolutionarea cauzelor penale poate depinde de rezolvarea unor chestiuni cu anticipatie, de alta natura decat penala.Acestea se numesc chestiuni prealabile .De ex. la infractiunea de bigamie , trebuie sa se verifice daca au existat incheiate doua casatorii, conditiile de validitate ale casatoriei; la infractiunea de abuz in serviciu trebuie sa se verifice daca fapta priveste atributiile de serviciu ale functionarului,etc.

13

Definim chestiunile prealabile ca fiind acele probleme de natura extrapenala da a caror rezolvare prealabila depinde solutionarea cauzei penale8. Prin obiectul sau o chestiune prealabila trebuie sa aiba caracterul de conditie de fapt ori de drept pentru solutionarea cauzei penale. Majoritatea chestiunilor prealabile sunt de natura civila, dar pot fi si de domeniul dreptului muncii, dreptului administrativ sau constitutional. Competenta sa judece orice chestiune prealabila revine instantei penale de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.Astfel, art.44 C.p.p. permite prorogarea de competenta asupra chestiunilor prealabile. Judecarea lor se face dupa regulile si mijloacele de proba prevazute de legea careia ii apartine chestiunea respectiva. Hotararea definitiva a instantei civile prin care se solutioneaza o imprejurare ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale. Aceasta inseamna ca instanta penala nu mai are dreptul sa solutioneze ea insasi chestiunea prealabila, ci trebuie sa accepte solutia instantei civile.

6. Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii fapteiDupa sesizarea si investirea instantei cu judecarea unei cauze , poate apare o modificare in ceea ce priveste calitatea faptuitorului, in sensul ca acesta pierde calitatea care a atras competenta instantei sau dobandeste o calitate care este hotaratoare pentru stabilirea competentei. Pierderea calitatii inculpatului dupa savarsirea infractiunii nu influenteaza competenta instantei, daca fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului ori daca s-a dat o hotarare in prima instanta, inainte de pierderea calitatii. In cazul cand nici una dintre aceste conditii nu este indeplinita, instanta trebuie sa-si decline competenta. In caz de dobandire a calitatii dupa savarsirea infractiunii , competenta instantei sesizate nu se schimba, cu exceptia infractiunilor savarsite de senatori, deputati, membrii Guvernului,judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii, judecatoriii si procurorii Curtii de Conturi, de Presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului. In situatia in care , dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, instanta constata ,in temeiul unor date noi, ca se impune schimbarea incadrarii juridice a faptei, in raport de care aceasta este de competenta instantei inferioare, isi proroga competenta si va judeca cauza. ( cine poate mai mult, poate si mai putin). Prorogarea competentei instantei nu poate avea loc in situatia cand aceasta putea sa constate inca de la inceput ca nu este competenta sa judece cauza.8

Gr.Theodoru, op.cit., p.109

14

Competenta instantei de judecata se pastreaza si in ipoteza ca, in cursul judecatii cauzei,printr-o lege noua se schimba calificarea faptei, afara de cazul cand acea lege dispune altfel. Distinctia dintre schimbarea incadrarii juridice a faptei si schimbarea calificarii faptei, consta in aceea ca prima se dispune de catre instanta de judecata , iar cea de-a doua se dispune de catre legiuitor9.

7. Declinarea de competentaDeclinarea de competenta este o operatiune procesuala ce are loc dupa ce organul judiciar si-a verificat competenta si a constatat ca nu este competent sa solutioneze cauza respectiva.Ea se poate realiza atat in faza de urmarire penala cat si in faza judecatii. Exceptiile de necompetenta pot fi invocate de procuror, de parti sau din oficiu. Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei poate fi ridicata in tot cursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante. Inainte de a proceda la declinare , instanta trebuie sa puna in discutia partilor exceptia de necompetenta, dupa care se pronunta prin sentinta , indicand totodata instanta careia ii revine competenta sa judece cauza.Sentinta de declinare a competentei nu este supusa vreunei cai de atac.( art.42 al.ultim). Daca declinarea a fost determinata de calitatea persoanei, instanta careia i se trimite cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata ( ex. declaratia partii vatamate de constituire ca parte civila, sechestrul asigurator, etc.) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele efectuate si masurile luate de instanta desesizata raman valabile.

8. Conflictul de competentaConflictul de competenta este situatia in care doua sau mai multe instante se considera concomitent competente sa judece aceiasi cauza ori se recunosc necompetente si isi declina reciproc competenta10. Conflictul de competenta este de doua feluri: conflict pozitiv si conflict negativ. Conflictul pozitiv apare cand doua sau mai multe instante se recunosc concomitent competente sa solutioneze o cauza. Conflictul negativ apare cand doua sau mai multe instante isi declina reciproc competenta

9

10

Ion Neagu, Drept procesual penal, p.131 Vasile Ramureanu, Competenta penala a organelor judiciare, p.321

15

Nu poate exista conflict de competenta intre un organ de urmarire penala si o instanta de judecata , el putand apare fie intre doua sau mai multe organe de urmarire penala ,fie intre doua sau mai multe instante de judecata. Conflictul de competenta se rezolva de organul ierarhic superior si comun organelor aflate in conflict.Daca el apare intre o instanta civila si una militara,se solutioneaza de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sesizarea instantei competente sa rezolve conflictul se face de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta ,in caz de conflict pozitiv, si de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta in caz de conflict negativ.Sesizarea se poate face si de procuror sau parti. Pana la solutionarea conflictului pozitiv,care se judeca cu citarea si ascultarea partilor,judecata se suspenda. Solutionand conflictul de competenta se poate constata ca nici una dintre instantele aflate in conflict nu sunt competente , ci competenta revine altei instante fata de care , instanta sesizata cu solutionarea conflictului,nu este instanta superioara comuna.In aceasta situatie dosarul se trimite instantei superioare comune. In urma rezolvarii conflictului, instanta careia i s-a atribuit competenta nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul cand in urma completarii cercetarii judecatroresti, situatia de fapt se schimba, constatandu-se ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.

9. Incompatibilitatea si stramutareaIncompatibilitatea este institutia prin intermediul careia , anumite persoane ce fac parte din organele ce desfasoara procesul penal, sunt impiedicate sa participe la activitatitatea procesuala11.Acest lucru se datoreaza unor imprejurari personale care pot crea suspiciuni de lipsa de obiectivitate in solutionarea cauzei. Cazurile de incompatibilitate pentru judecatori sunt prevazute in art.46-48 C.p.p.: Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate intre ei , nu pot face parte din acelasi complet de judecata. Judecatorul care a solutionat o cauza nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara sau la judecarea cauzei dupa trimiterea pentru rejudecare. De asemenea este incompatibil: Judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia ce s-ar putea da. Judecatorul care a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii in fond in calitate de procuror la instanta de judecata sau a emis mandat de arestare preventiva in cursul urmaririi penale. Judecatorul care a fost reprezentant sau aparator al vreuneia dintre parti, a fost expert sau martor .11

Nicolae Volonciu, op.cit., p.322

16

Judecatorul care este interesat sub orice forma , el,sotul sau vreo ruda apropiata de solutionarea cauzei. Procurorul este incompatibil in situatia in care: - procurorul este sot sau ruda apropiata cu judecatorii sau grefierii de sedinta ,acestia neputand intra in compunerea aceleiasi instante; - procurorul a fost reprezentant sau aparator al uneia dintre parti; - procurorul a fost expert sau martor in cauza respectiva. - procurorul este interesat sub orice forma , el, sotul sau vreo ruda apropiata de cauza respectiva. - procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac; - procurorul a efectuat urmarirea penala anterior dispunerii de catre instanta a completarii sau refacerii acesteia. Organul de cercetare penala poate fi incompatibil in situatia in care: - a fost reprezentant sau aparator al vreuneia dintre parti; - a fost expert sau martor in cauza respectiva. - exista imprejurari din care rezulta ca este interesat, sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata. - se dispune de catre instanta completarea sau refacerea urmaririi penale . Grefierul si magistratul asistent sunt incompatibili in aceleasi conditii ca si procurorul, cu exceptia cazului tipic prevazut numai pentru procuror. Expertii si interpretii sunt incompatibili cand suntem in prezenta unuia din cazurile prevazute de art.48 c.p.p.

10. AbtinereaInstitutia prin care cel aflat intr-unul din cazurile de incompatibilitate poate cere sa fie inlocuit este abtinerea. Persoana care se abtine face de indata ce a luat la cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate, declaratia, aratand motivele pentru care invoca abtinerea. Ea se adreseaza presedintelui instantei in faza judecatii si procurorului care supravegheaza urmarirea penala sau procurorului ierarhic, in faza urmaririi penale. Cererea de abtinerea se rezolva potrivit procedurii de solutionare a cererii de recuzare, in termen de cel mult 3 zile ., prin ordonanta in cursul urmaririi penale si prin incheiere in cursul judecatii.

11. RecuzareaPersoana incompatibila care nu s-a abtinut poate fi recuzata de oricare din parti pe tot parcursul procesului penal.

17

Recuzarea se formuleaza oral sau in scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii. In cursul urmaririi penale , asupra cererii de recuzare se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea sau procurorul ierarhic superior , prin ordonanta , in termen de cel mult 3 zile. In faza judecatii cererea se solutioneaza de un alt complet , in sedinta secreta, fara participarea celui recuzat.Cererea se examineaza de indata, ascultand concluziile procurorului daca este prezent in instanta.Daca este necesar se asculta si partile si cel impotriva caruia s-a formulat cererea de recuzare. Instanta hotaraste prin incheiere care nu este supusa nici unei cai de atac, cu exceptia incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare ce poate fi atacata cu recurs in termen de 48 de ore de la data pronuntarii.

12. Stramutarea cauzelorStramutarea constituie un remediu procesual penal prin care se urmareste evitarea situatiilor ce pot impiedica desfasurarea normala a procesului. Prin intermediul ei o cauza este luata din competenta unei instante si data in competenta altei instante egale in grad12. Stramutarea presupune deci o derogare de la competenta teritoriala normala. Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, procuror sau de Ministrul Justitiei.Principalul motiv de stramutare este bazat pe o prezumtie de suspiciune . Cererea de stramutare motivata se adreseaza Inaltei Curti de Casatie si Justitie , mentionandu-se daca sunt arestati in cauza. Cererea de stramutare facuta de ministrul justitiei si procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei a carei stramutare se cere. Rezolvarea cererii este precedata de obtinerea de informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere. Examinarea cererii se face in sedinta secreta cu ascultarea partilor daca sunt prezente in instanta. Solutionand cererea ,Inalta Curte dispune fara aratarea motivelor admiterea sau respingerea cererii.In caz de admitere a cererii se hotaraste instanta unde se va stramuta cauza si in ce masura actele indeplinite de vechea instanta se mai mentin. In caz de respingere , o noua cerere se poate face numai daca se bazeaza pe imprejurari necunoscute de Inalta Curte la solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceea.

CAPITOLUL II MASURILE PROCESUALE SECTIUNEA I12

Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, p.327

18

DISPOZITII GENERALE1. Notiuni introductiveMasurile procesuale sunt institutii de drept procesual penal ce constau in anumite privatiuni sau constrangeri personale sau reale , determinate de conditiile si imprejurarile in care se desfasoara procesul penal13 Masurile procesuale sunt masuri pe care le pot lua organele judiciare pentru a asigura desfasurarea in bune conditii a procesualui penal14. Un loc important intre masurile procesuale il ocupa masurile preventive care vizeaza libertatea invinuitului sau a inculpatului si au drept efecte fie privarea de libertate a acestora fie restrangerea libertatii de miscare. Masurile preventive prevazute de codul de procedura penala sunt retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara,arestarea preventiva. Scopul masurilor preventive este potrivit art.136 C.p.p. acela de a asigura buna desfasurare a procesului penal si de a impiedica sustragerea invinuitului sau a inculpatului de la urmarirea penala,de la judecata sau de la executarea pedepsei.

2. Luarea masurilor preventiveLa alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se are in vedere pe langa scopul acesteia, si gradul de pericol social al infractiunii, starea de sanatate a persoanei, varsta sa si antecedentele penale ale persoanei. Principiul legalitatii impune ca masura preventiva sa fie luata prin ordonanta sau incheiere motivata cu precizarea faptei care face obiectul invinuirii, textul de lege in care se incadreaza, pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea respectiva si temeiurile concrete ce determina luarea masurii. Pentru luarea unei masuri preventive trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - infractiunea pentru care se dispune luarea masurii preventive sa fie sanctionata cu pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoarea; - sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapte prevazute de legea penala; - sa existe unul din cazurile prevazute de art.148 C.pr.pen. Ca o garantie a legalitatii activitatii desfasurate de organele judiciare acestea au obligatia sa aduca ,de indata la cunostinta persoanei retinute sau arestate, motivele retinerii sau arestarii.

13 14

V.Dongoroz s.a, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala, p.308 Ion Neagu , Tratat de drept procesual penal , p.397

19

Codul de procedura penala instituie pentru judecatorul care a dispus arestarea preventiva obligatia de a incunostiinta , in termen de 24 de ore, un membru al familiei invinuitului sau inculpatului despre masura luata. 2.1. Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive Art. 139 C.p.p. prevede ca masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. Daca temeiurile care au fost avute in vedere la luarea masurii nu mai exista , masura preventiva trebuie sa fie revocata din oficiu sau la cerere. De asemenea , instanta revoca masura preventiva cand a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau cand constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel arestat sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a penitenciarelor. Distinctia dintre inlocuirea masurii preventive si revocarea masurii preventive consta in aceea ca in primul caz invinuitul sau inculpatul continua sa fie supus unei constrangeri, prevazuta de noua masura preventiva , pe cand in al doilea caz invinuitul sau inculpatul este repus in starea de drept initiala, fara a mai fi supus vreunei constrangeri15. 2.2. Incetarea de drept a masurilor preventive Daca inlocuirea sau revocarea masurilor preventive sunt lasate la latitudinea instantei de judecata, incetarea de drept a masurii este obligatorie. Masurile preventive inceteaza de drept: - la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare; - in caz de scoatere de sub urmarire penala sau incetare a urmaririi penale; - in caz de achitare sau incetare a procesului penal; - cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii preventive a atins jumatatea maximului prevazut de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii; - cand instanta pronunta o pedeapsa cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive; - cand instanta pronunta o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendarea conditionata a executarii,cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de munca; - cand se pronunta pedeasa cu amenda; - in caz de condamnare la pedeapsa cu inchisoare , care este gratiata; - cand se pronunta o hotarare definitiva de condamnare. In toate cazurile instanta de judecata si procurorul in cazul retinerii, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a celui in cauza, comunicand despre aceasta locului de detinere.15

Ion Neagu, Drept procesual penal, p.188

20

2.3. Caile de atac impotriva actelor prin care se dispune luarea , revocarea sau incetarea de drept a masurilor preventive Plangerea impotriva ordonantei organului de cerectare penala sau a procurorului privind masura retinerii se poate face inaintea expirarii celor 24 de ore la procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau la primul procuror, care se pronunta prin ordonanta. Plangerea impotriva ordonantei procurorului privind masura interzicerii de a nu parasi localitatea sau tara. Impotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara se poate face plangere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond in termen de 3 zile de la luarea masurii. Cercetarea plangerii se va face in camera de consiliu cu participarea obligatorie a procurorului, instanta pronuntandu-se in aceiasi zi prin incheiere , dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului si a concluziilor aparatorului si procurorului. Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul urmaririi penale privind arestarea preventiva Potrivit art. 140 ind.3 al.1 C.p.p., impotriva incheierii prin care s-a dispus in timpul urmaririi penale, arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti si de la comunicare , pentru cei lipsa. De asemenea se poate face recurs in acelasi termen si impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea, inlocuirea , incetarea sau prelungirea arestarii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva. Recursul poate fi facut de inculpat sau procuror si se solutioneaza de instanta superioara in termen de 48 de ora, in cazul arestarii invinuitului si in 3 zile in cazul arestarii inculpatului. Cu ocazia judecarii recursului, invinuitul sau inculpatul va fi ascultat in prezenta aparatorului. Asupra recursului instanta se pronunta in aceiasi zi , prin incheiere. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a luat masura preventiva nu este suspensiv de executare, adica masura preventiva se mentine pana la solutionarea recursului. Per a contrario, rezulta ca recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea, inlocuirea, incetarea ori prelungirea arestarii preventive este suspensiv de executare, adica aceste incheieri nu pot fi puse in executare pe perioada solutionarii recursului. Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive. Potrivit art.141 C.pr.pen. , procurorul sau inculpatul pot ataca separat cu recurs incheierea data in prima instanta si in apel prin care s-a dispus luarea , revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive, ori prin care se constata incetata de drept arestarea preventiva. Termenul de recurs este de 24 de ore de la pronuntare , pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.Recursul se judeca in trei zile.

21

SECTIUNEA a II-a RETINEREA1. Notiune. Conditii.Retinerea este masura preventiva cea mai usoara. Ea are o durata de cel mult 24 de ore si poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror, atunci cand sunt probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. ( indiciile nu sunt probe ci deductii logice, bazate pe premize serioase, cum ar fi spre exemplu, surprinderea unei persoana cu obiecte a caror provenienta nu le poate justifica ). Cu ocazia retinerii i se aduce la cunostinta invinuitului ca are dreptul sa-si angajeze aparator si sa nu faca nici o declaratie , atragandu-i-se atentia ca tot ce declara poate fi folosit impotriva sa. Retinerea poate fi dispusa in oricare din cazurile prevazute de art.148 C.pr.pen., indiferent de limitele pedepsei cu inchisoarea prevazute de lege pentru fapta savarsita. Ea se dispune prin ordonanta , ce trebuie sa cuprinda ziua si ora la care incepe. Retinerea nu poate fi prelungita. Cand procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de cerectare penala considera necesar a se lua masura arestarii preventive, dupa ascultarea invinuitului in prezenta aparatorului, va prezenta in primele 10 ore de la luarea masurii,dosarul cauzei cu propunerea motivata presedintelui instantei care i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond .

2. CaracteristiciCa masura preventiva retinerea are urmatoarele caracteristici: - are caracter privativ de libertate; - se dispune numai fata de invinuit; - se ia de catre organul de cercetare penala sau procuror; - se ia numai in faza de urmarire penala; - nu poate fi prelungita peste durata de 24 de ore; - are caracter facultativ cu exceptia infractiunilor flagrante unde este obligatorie16.

3. Cazurile in care se poate lua masura retinerii

16

Petre Dungan, Drept procesual penal, p.240

22

Asa cum am aratat masura retinerii se poate lua in oricare din cazurile prevazute in art.148 C.p.p. si anume : - identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; - infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisoarii prevazute de lege este mai mare de un an; - inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei; - sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; - inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni; - inculpatul este recidivist; - inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica; - exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere frauduloasa cu aceasta.

SECTIUNEA a III-a OBLIGAREA DE A NU PARASI LOCALITATEA1. Notiune. Conditii.Obligarea de a nu parasi localitatea este o masura preventiva noua in legislatia noastra si ea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea procurorului sau instantei de judecata care a dispus masura17.

2. TrasaturiMasura obligarii de a nu parasi localitatea prezinta urmatoarele trasaturi: - este o masura restrictiva de libertate; - se dispune atat fata de invinuit cat si fata de inculpat; - se ia de procuror sau de instanta de judecata;17

Ion Neagu, op.cit., p.191

23

- se poate lua atat in faza de urmarire penala cat si in faza judecatii; - durata masurii nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand este prelungita18.

3. Conditii de aplicareIn cursul urmaririi penala masura se ia prin ordonanta, daca exista probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a comis o fapta prevazuta de lege. Ea poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat , cu cate 30 de zile, dar nu mai mult de un an.In mod exceptional,pentru infractiuni la care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare, durata maxima a masurii este de 2 ani. In cursul judecatii masura se ia prin incheiere. Daca invinuitul sau inculpatul nu respecta indatorirea impusa, masura poate fi inlocuita cu alta masura preventiva, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

SECTIUNEA a IV-a OBLIGAREA DE A NU PARASI TARA1. Notiune.Obligarea de a nu parasi tara este o masura preventiva introdusa in legislatia noastra prin legea nr.281/2003 si consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror sau instanta de judecata, de a nu parasi tara fara incuviintarea organului care a dispus masura.

2. Trasaturi.Masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara prezinta urmatoarele trasaturi: - este o masura restrictiva de libertate; - se poate lua atat impotriva invinuitului cat si a inculpatului; - se ia de procuror in faza de urmarire penala sau de judecator in faza judecatii; - durata masurii nu poate depasi 30 de zile , inafara de cazul cand este prelungita in conditiile legii.

3. Conditii de aplicare.18

Petre Dungan, op.cit., p.244

24

In cursul urmaririi penale masura se ia de procuror prin ordonanta, daca exista probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.Ea se va lua pe o durata ce nu poate depasi 30 de zile si se poate prelungi . Prelungirea se poate dispune in caz de necesitate si numai motivat de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Oricate prelungiri s-ar acorda,ele nu pot depasi un an sau in mod exceptional 2 ani in situatia in care prdeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare. In cursul judecatii masura se ia prin incheiere. In mod provizoriu,organele in drept ridica pasaportul invinuitului sau inculpatului, pe durata masurii . Daca invinuitul sau inculpatul nu respecta indatorirea impusa, masura poate fi inlocuita cu alta masura preventiva, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

SECTIUNEA a V-a ARESTAREA PREVENTIVA1. Aspecte generaleArestarea preventiva este o masura privativa de libertate prin care judecatorul dispune detinerea invinuitului sau inculpatului pe durata si in conditiile prevazute de lege, in locuri special destinate, in interesul urmaririi penale sau a judecatii.Ea este cea mai aspra masura procesuala Legea reglementeaza diferentiat cele doua modalitati : arestarea invinuitului si arestarea inculpatului.

2. Arestarea invinuituluiInvinuitul este persoana fata de care s-a dispus inceperea urmaririi penale, dar nu a fost pusa in miscare actiunea penala. Arestarea invinuitului este o masura preventiva privativa de libertate, ce se ia de judecator , pe o perioada relativ scurta de timp, ce nu poate depasi 10 zile.Aceasta masura nu se poate prelungi. 2.1. Trasaturi

25

Masura preventiva a arestarii invinuitului prezinta urmatorele trasaturi: - este o masura privativa de libertate; - se ia numai fata de invinuit; - durata arestarii nu poate depasi 10 zile; - se poate dispune atat in faza de urmarire penala cat si in faza judecatii; - se dispune numai de judecator; 2.2. Conditii Pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului se cer indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul a comis o infractiune; - sa existe unul dintre cazurile prevazute de art. 148 C.p.p. - privarea de libertate a invinuitului sa fie necesara in interesul urmaririi penale. Daca sunt indeplinite cele trei conditii, procurorul, din oficiu, sau la propunerea organului de cerectare penala, prezinta dosarul cu propunerea de arestare preventiva, presedintelui instantei sau judecatorului delegat, care fixeaza termenul de solutionare pana la expirarea celor 24 de ore in cazul in care invinuitul este retinut. Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, cu participarea invinuitului , asistat de aparator si a procurorului. Judecatorul se pronunta prin incheiere motivata. Daca dispune arestarea invinuitului , emite , de urgenta, mandatul de arestare. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare , pentru cei prezenti si de la comunicare , pentru cei lipsa. In cursul judecatii invinuitul poate fi arestat preventiv in cazuri expres aratate in partea speciala , cum ar fi in cazul infractiunilor de audienta.In acest caz, invinuitul este trimis de indata procurorului cu mandatul de arestare19. Prin savarsirea unei infractiuni de audienta se intelege infractiunea comisa in fata completului de judecata, indiferent daca acesta se afla in sala de sedinta sau la locul unde potrivit art.288 C.p.p. se desfasoara judecata, ori la o cercetare la fata locului.In acest caz, dispozitiile art.299 C.p.p. prevad ca instanta poate sa dispuna arestarea preventiva a invinuitului.

3. Arestarea inculpatului.Inculpatul este persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala. Arestarea inculpatului este cea mai grava masura preventiva, privind libertatea persoanei si are caracter de exceptie20 .Durata masurii nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul in care este prelungita conform legii.19 20

N.Volonciu, op.cit., p.416 V.Dongoroz s.a., op.cit., p.95

26

Termenul de arestare curge de la data emiterii mandatului de arestare, cand aceasta s-a dispus dupa ascultarea inculpatului si de la incarcerare, cand a fost dipsusa in lipsa inculpatului. 3.1. Trasaturi. Masura arestarii preventive a inculpatului se deosebeste de celelalte masuri prevntive prin trasaturile sale specifice, si anume: - este cea mai grava masura privativa de libertate; - se poate lua numai fata de inculpat; - durata arestarii nu poate depasi 30 de zile; - arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita in conditiile legii; - masura se dispune numai de judecator atat in cursul urmaririi penale , cat si in cursul judecatii. 3.2. Conditiile necesare luarii masurii arestarii inculpatului Arestarea inculpatului se poate lua daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; - actiunea penala sa fie pusa in miscare; - inculpatul a fost in prealabil ascultat, in prezenta aparatorului, afara de cazul cand este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage; - exista unul din cazurile prevazute de art.148 c.p.p. si anume: - identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; - infractiunea este flagranta, iar pedeaspsa inchisorii prevazute de lege este mai mare de un an; - inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei; - sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; - inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni; - inculpatul este recidivist; - inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica; - exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere frauduloasa cu aceasta.

27

3.3. Procedura arestarii inculpatului in cursul urmaririi penale Dupa ascultarea inculpatului, procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala , prezinta dosarul cauzei presedintelui instantei impreuna cu propunerea de arestare preventiva. Competenta luarii masurii revine instantei careia I-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instantei corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detentie. Presedintele instantei sau judecatorul delegat, fixeaza termenul pentru solutionarea propunerii. Propunerea se solutioneaza in camera de consiliu, de un singur judecator, in prezenta procurorului si a inculpatului asistat de un aparator. Daca judecatorul constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, dupa ascultarea inculpatului, admite propunerea si dispune , prin incheiere, arestarea preventiva a acestuia. Cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului ,intrucat acesta este disparut, se afla in strainatate, se sustrage sau din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu a putut fi adus in fata judecatorului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins sau s-a prezentat. Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost retinut sau arestat ca invinuit. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.

3.4. Punerea in executare a mandatului de arestare Imediat ce a dispus masura arestarii preventive, judecatorul emite mandatul de arestare . Un exemplar al acestuia se inmaneaza inculpatului, daca este prezent si unul se trimite prin organele de politie la locul de detinere. Cand masura arestarii a fost luata in lipsa inculpatului, se trimit doua exemplare ale mandatului ,organelor de politie pentru executare. Arestatul poate ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in ceea ce priveste identitatea. 3.5. Prelungirea arestarii preventive

28

Potrivit dispozitiilor art.155 C.pr.pen., masura arestarii inculpatului dispusa in cursul urmaririi penale, poate fi prelungita daca subzista temeiurile initiale sau exista temeiuri noi care sa justifice starea de privare de libertate. Prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanta.Instanta competenta sa dispuna prelungirea este instanta careia i-ar reveni competenta sa judece in fond cauza sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere. Prelungirea arestarii inculpatului se dispune in baza propunerii motivate a organului care efectueaza urmarirea penala.Procurorul inainteaza instantei propunerea cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii. Instanta solutioneaza propunerea ,prin incheiere , in termen de 24 de ore de la primirea dosarului, in camera de consiliu, cu participarea procurorului si a inculpatului asistat de aparator.Cauza se judeca de un singur judecator. Durata prelungirilor acordate in cursul urmaririi penale nu poate depasi 180 de zile. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive, nu este suspensiv de executare. Per a contrario, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii inculpatului,este suspensiv de executare.

4. Dispozitii speciale pentru minoriAplicarea masurilor preventive infractorului minor se face tinand seama de noile dispozitii introduse prin legea 281/2003 , care aduce completari si derogari de la dispozitiile generale privind retinerea si arestarea preventiva . Astfel, minorul retinut sau arestat se bucura de un regim special de detentie, in raport cu particularitatile varstei , in asa fel incat sa nu -i fie prejudiciata dezvoltarea fizica, psihica si morala. Minorul cu varsta intre 14-16 ani poate fi retinut in mod exceptional pentru o durata de pana la 10 ore, daca exista date certe ca a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare. Retinerea poate fi prelungita , de procuror, prin ordonanta, pentru o durata de cel mult 10 ore. In cursul urmaririi penale durata arestarii minorului cu varsta intre 14-16 ani , este de cel mult 15 zile , cu posibilitatea prelungirii pentru aceiasi durata, dar nu mai mult de 60 de zile.In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 20 ani sau mai mare, arestarea minorului cu varsta cuprinsa intre 14-16 ani, poate fi prelungita pana la 180 de zile. In cursul judecatii, judecatorul verifica periodic ( nu mai tarziu de 30 de zile) legalitatea si temeinicia arestarii preventive a minorului de 14-16 ani.

29

Fata de minorul cu varsta peste 16 ani, masura arestarii preventive se poate lua in cursul urmaririi penale , pe o durata de cel mult 20 de zile. cu posibilitatea prelungirii .Prin acordarea prelungirilor, perioada arestarii minorului nu poate sa depaseasca 90 de zile.In mod exceptional,cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare, arestarea preventiva poate fi prelungita pana la 180 de zile. In cursul judecatii verificarea temeiniciei si legalitatii arestarii preventive a minorului peste 16 ani se face periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile. Despre masura preventiva luata fata de minor se incunostiinteaza imediat in cazul retinerii si in 24 de ore in cazul arestarii, parintii, sau persoanele in ingrijirea carora se afla.

SECTIUNEA a VI-a LIBERAREA PROVIZORIE1. Notiuni preliminareIntrodusa prin legea 32/1990 , libererea provizorie este o institutie ce ofera organelor judiciare un nou cadru de aplicare a legii, mai flexibil, atunci cand este vorba de libertatea persoanei. Modalitatile liberarii provizorii sunt reglementate in art.160 ind.1 si urm.C.p.p. si sunt liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune.

2. Liberarea provizorie sub control judiciar.2.1. Conditii de acordare. Liberarea provizorie sub contraol judiciar se acorda daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: - impotriva invinuitului sau inculpatului s-a dispus arestarea preventiva; - invinuitul sau inculpatul au savarsit o infractiune din culpa sau o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisoarii ce nu depaseste 12 ani; - invinuitul sau inculpatul nu este recidivist;

30

- sa nu existe date care sa justifice temerea ca invinuitul sau inculpatul va savarsi o noua infractiune; - sa nu existe date ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; 2.2. Obligatiile invinuitului sau inculpatului Acordand liberarea provizorie sub control judiciar, instanta va dispune ca invinuitul sau inculpatul sa respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii: - sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta; - sa comunice orice schimbare de domiciliu sau resedinta; - sa nu mearga in locuri anume stabilite; - sa se prezinte la organele de urmarire penala sau la instanta de judecata, ori de cate ori este chemat; - sa nu intre in legatura cu anumite persoane; - sa nu conduca nici un automobil sau anumite automobile; - sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savarsirea faptei.

3. Liberarea provizorie pe cautiune3.1. Conditii de acordare Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, la cerere, cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: - impotriva invinuitului sau inculpatului s-a dispus arestarea preventiva; - s-a depus cautiunea stabilita de instanta de judecata; - invinuitul sau inculpatul a savarsit o infractiune din culpa sau o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 12 ani; - invinuitul sau inculpatul nu este recidivist; - sa nu existe date care sa justifice temerea ca invinuitul sau inculpatul va savarsi o alta infractiune; - sa nu existe date ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti,alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. 3.2. Obligatiile invinuitului sau inculpatului. Pe timpul liberarii pe cautiune invinuitul sau inculpatul este obligat : - sa se prezinte la chemarea instantei; - sa comunice orice schimbare a domiciliului sau resedintei;

31

- sa respecte toate obligatiile prevazute de lege pentru liberarea sub control judiciar. 3.3. Cautiunea Cautiunea este suma de bani pe care instanta de judecata competenta o fixeaza ,ca o garantie ca in timpul liberarii provizorii inculpatul va respecta obligatiile ce-i revin . Cuantumul cautiunii este de cel putin 10.000.000. Cautiunea se consemneaza pe numele inculpatului si la dispozitia instantei de judecata, la o unitate financiare ( ex.CEC). Legea prevede cazurile in care cautiunea se restituie, si anume: - cand liberarea provizorie se revoca datorita descoperirii de fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea; - cand se constata de instanta , prin incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive; - cand se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale , achitarea sau incetarea procesului penal; - cand se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca; - cand se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii; - cand instanta respinge cererea intrucat nu sunt indeplinite conditiile sau cererea este neantemeiata ori a fost facuta de alta persoana si nu a fost insusita de invinuit sau inculpat. Cautiunea nu se restituie cand inculpatul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii iar liberarea provizorie a fost revocata ca urmare a: - nerespectarii de catre invinuit sau inculpat a obligatiilor impuse de instanta de judecata; - incercarii invinuitului sau inculpatului de a zadarnici aflarea adevarului; - savarsirii din nou, cu intentie, a unei infractiuni pentru care este urmarit si judecat In aceste situatii , cand hotararea de condamnare a ramas definitiva, cautiunea se face venit la bugetul se stat.

4. Procedura liberarii provizorii sub control judiciar si pe cautiune4.1. Titularii cererii Liberarea provizorie se dispune numai la cerere .Aceasta poate fi facuta atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii , de catre invinuit sau inculpat, ori sotul sau rudele apropiate acestuia.In acest din urma caz, cererea trebuie sa fie insusita de invinuit sau inculpat. Cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea celui care o face, mentiunea cunoasterii dispozitiilor legale referitoare la cazurile de revocare a

32

liberarii provizorii , obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor de nerestituire a acesteia. Din punct de vedere al termenului in care poate fi facuta , legea prevede ca cererea de liberare provizorie poate fi facuta pe tot parcursul urmaririi penale, iar in faza judecatii, pana la terminarea cercetarii judecatoresti. 4.2. Solutionarea cererii Indiferent de momentul in care este formulata, cererea se solutioneaza de instanta careia ii revine competenta sa judece cauza in fond ,respectiv de instanta sesizata cu judecarea cauzei. La primirea cererii, instanta examineaza de urgenta daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia. In cazul liberarii pe cautiune,instanta stabileste cuantumul cautiunii si numai dupa ce aceasta a fost consemnata ,in conditiile legii,facandu-se dovada in acest sens, instanta admite in principiu cererea si fixeaza termen pentru solutionare. Cererea se solutioneaza prin incheiere, dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului , asistat de aparator.Participarea procurorului este obligatorie. Daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata, instanta o admite si dispune punerea in libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului, incunostiintand despre aceasta administratia locului de detinere, organul de politie si persoanele interesate. Cand insa nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand cererea este neantemeiata sau cand invinuitul sau inculpatul nu si-a insusit cererea facuta de alta persoana, instanta va respinge cererea. Incheierea instantei este supusa recursului.Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul se judeca in termen de doua zile, de instanta superioara celei care a solutionat cererea , in camera de consiliu. La judecarea recursului va participa invinuitul sau inculpatul, asistat de aparator si procurorul. Recursul inpotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. 4.3. Revocarea liberarii provizorii Asa cum am aratat, legea prevede pentru invinuitul sau inculpatul pus in libertate sub control judiciar sau pe cautiune, o serie de obligatii , pe care acesta trebuie sa le respecte. Potrivit art.160 ind.10 c.p.p .,liberarea provizorie poate fi revocata daca: - se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului;

33

- invinuitul sau inculpatul , cu rea credinta nu respecta obligatiile impuse de instanta cu ocazia punerii in libertate sub control judiciar (art.160 ind.2 alin.3 C.p.p. ) sau cu ocazia punerii in libertate pe cautiune ( art.160 ind.4 alin.2 C.p.p.); - invinuitul sau inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou , cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit si judecat. Competenta revocarii liberarii provizorii revine instantei de judecata, care se pronunat prin incheiere. Cand instanta dispune revocarea liberarii provizorii, emite un nou mandat de arestare pe numele invinuitului sau inculpatului. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.

SECTIUNEA a VII-a ALTE MASURI PROCESUALE 1. Masurile de ocrotire si de siguranta1.1. Luarea masurilor de ocrotire. Reglementarea masurilor de ocrotire in caz de retinere sau arestare preventiva denota umanismul reglementarii procesual penale.Legiuitorul a inteles sa apere interesele unor categorii de persoane care aflandu-se intr-o situatie de incapacitate, ar putea fi afecate de masurile preventive luate impotriva invinuiului sau inculpatului in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie , o persoana careia i s-a instituit curatela sau care datorita varstei, bolii sau altor cauze au nevoie de ajutor. Pentru a se evita lasarea acestor persoane fara sprijin, organul judiciar care a luat masura preventiva, are obligatia sa incunostiinteze autoritatile competente in vederea luarii unei masuri de ocrotire21. Masura de ocrotire dureaza atat cat dureaza si masura preventiva care a determinat-o. Ea nu trebuie confundata cu masurile de ocrotire prevazute in Legea nr.3/1970 care se iau fata de minorii care au savarsit infractiuni si care nu raspund penal22 1.2. Luarea masurilor de siguranta. In tot cursul procesului penal , impotriva faptuitorului se poate lua , in mod provizoriu, masura de siguranta a obligarii la tratament medical sau internare medicala.21 22

V.Dongoroz, op.cit., p 334 Ion Neagu, op.cit., p.346

34

Aceste masuri sunt luate de instanta de judecata, dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului, in prezenta aparatorului si a procurorului. Odata cu luarea masurii internarii medicale provizorii , instanta sesizeaza comisia medicala competenta pentru a aviza internarea bolnavilor mintali sau a toxicomanilor periculosi. Confirmarea internarii se face pe baza avizului comisiei medicale. Hotararea prin care instanta confirma internarea medicale poate fi atacata cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. Asa cum prevad dispozitiile art.113 si 114 C.pen. , pentru a lua aceste masuri de siguranta trebuie ca faptuitorul sa sufere de o boala ori o intoxicatie cronica prin alcool sau stupefiante in cazul obligarii la tratament medical- sau sa fie bolnav mintal sau toxicoman in cazul internarii medicale- si in ambele cazuri sa prezinte pericol pentru societate.

2. Masurile asiguratoriiMasurile asigurarorii constau in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale invinuitului sau inculpatului, prin instituirea unui sechestru, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. Intrucat aceste masuri nu sunt reparatorii , ci numai asiguratorii, instanta va obliga pe inculpat , prin hotarare , la acoperirea pagubei produsa prin infractiune.Pentru acoperirea cheltuielilor judiciare catre stat, nu se pot lua masuri asiguratorii. 2.1. Conditii Pentru luarea masurilor asiguratorii legea prevede ca trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe o paguba materiala; - paguba sa fie produsa prin infractiune; - sa existe un proces penal cu privire la infractiune; - sa existe parte civila constituita in cauza. De la aceasta ultima conditie exista o exceptie si anume cazul in care actiunea civila se exercita din oficiu , ca urmare a faptului ca persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu ori are capacitatea de exercitiu restransa23. 2.2. Bunurile supuse masurii asiguratorii Potrivit art.163 al.2 C.p.p. aplicarea masurii asiguratorii se poate face asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului ori ale partii responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei.23

V.Dongoroz s.a., op.cit., p.337

35

In cazul in care se urmareste garantarea executarii pedepsei amenzii , masura asiguratorie se face numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului ( avand in vedere ca respunderea penala este personala). Nu pot fi sechestrate bunurile care apartin unei unitati dintre cele la care se refera art.145 c. pen. si cele exceptate de lege potrivit art.406-409 C.pr.civ. 2.3. Procedura masurii asiguratorii. Luarea masurii asiguratorii are caracter facultativ .Ea este obligatorie in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Aducerea la indeplinire a masurii asiguratorii se face de catre organul care a luat masura.Astfel, in cursul urmaririi penale, masura se ia prin ordonanta si se aduce la indeplinire de organul de urmarire penala; in cursul judecatii, masura se ia prin incheiere si se aduce la indeplinire de executorul judecatoresc. Masura asiguratorie mai poate fi indeplinita si de catre organele proprii de executare a unitatii prejudiciate, in cazul in care aceasta este una din cele la care se refera art.145 C.pen. si masura asiguratorie a fost dispusa de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata. Masura asiguratorie se realizeaza prin aplicarea pe bunurile indisponibilizate a unui sechestru penal, care poate fi realizat prin mai multe forme: - sechestrul propriu-zis , aplicabil bunurilor mobile; - inscriptia ipotecara , aplicabila bunurilor imobile; - poprirea , aplicabila in cazul sumelor de bani.

3. Sechestrul penal Sechestrul penal este masura asiguratorie cu cea mai frecventa aplicare.El consta in indisponibilizarea anumitor bunuri mobile apartinand invinuitului sau inculpatului ori partii responsabile civilmente , in vederea repararii pagubei produse prin infractiune . Procedura sechestrului incepe cu luarea dispozitiei de sechestrare prin ordonanta sau incheiere. Organul care aduce la indeplinire sechestrul are obligatia identificarii bunurilor si a evaluarii lor.Evaluarea bunuriloe se face pe baza de acte sau cu ajutorul unor experti. De regula, masura sechestrului se realizeaza prin indisponibilizarea bunurilor in miinile celui impotriva caruia se ia masura , bunuri care pot fi chiar sigilate cand exista pericol de instrainare. Sunt insa situatii in care se impune ridicarea bunurilor sechestrate.Astfel, este obligatorie ridicarea bunurilor in urmatoarele situatii:

36

- bunurile perisabile , care se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, pentru a fi valorificate; - obiectele din metal sau pietre pretioase si mijloacele de plata straine , se depun la cea mai apropiata banca , in termen de 48 de ore de la ridicare; - titlurile de valoare interna, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare , se predau institutiilor de specialitate , in termen de 48 de ore de la ridicare; - sumele de bani se consemneaza pe numele invinuitului sau inculpatului ori a partii responsabile civilmente, la dispozitia organului judiciar care a dispus masura. Organul care aduce la indeplinire sechestrul este obligat sa incheie un proces-verbal in care va face o descriere amanuntita a bunurilor sechestrate cu indicarea valorii lor. Un exemplar al acestuia se da persoanei careia i s-a aplicat sechestrul , iar in lipsa acesteia se lasa celor cu care locuieste, portarului, administratorului de bloc, etc. iar un exemplar se inainteaza organului judiciar care a dispus luarea masurii, in termen de 24 de ore de la intocmire.

4. Inscriptia ipotecara.Inscriptia ipotecara este o forma speciala a sechestrului care se aplica in cazul bunurilor imobile. Pentru aceasta, organul judiciar care a dispus instituirea sechestrului , cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului verbal de sechestru.

5. Poprirea.Poprirea este si ea o forma speciala a sechestrului, folosita pentru urmarirea sumelor de bani Ea se aplica asupra sumelor de bani datorate de terti persoanelor contra carora s-a dispus luarea masurii sechestrului.Sumele de bani datorate invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana, sunt poprite in miinile acesteia si consemnate de debitori la dispozitia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare. Sumele se consemneaza de debitori in termen de 5 zile de la scadenta, iar recipisele se predau in termen de 24 de ore organului competent. Impotriva masurilor asiguratorii luate sau a modului de aducere la indeplinire a acestora se poate face plangere la organul care a dispus-o. 6. Restituirea lucrurilor

37

Restituirea lucrurilor este o masura procesuala provizorie care se ia in cursul procesului penal in scopul repararii in natura a pagubei produsa prin infractiune si asigurarii lucrurilor impotriva riscului unei instrainari viitoare de catre invinuit sau inculpat. Masura poate fi luata atat in faza urmaririi penale de catre organul de urmarire penala prin rezolutie, cat si in faza judecatii , de catre instanta de judecata , prin incheiere. Pentru a putea aplica aceasta masura se cer a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii24: - lucrurile sa fie proprietatea persoanei vatamate ori sa fi fost luate pe nedrept din posesia sau detentia sa; - lucrurile sa fi fost ridicate de la invinuit sau inculpat sau de la orice persoana care le-a primit spre pastrare; - restituirea lucrurilor sa nu stinghereasca aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. Persoana careia ii sunt restituite lucrurile este obligata sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii.

7. Restabilirea situatiei anterioare.Restabilirea situatiei anterioare este o masura procesuala provizorie care se dispune in scopul repararii in natura a pagubei produse prin infractiune. Masura poate fi luata de procuror sau instanta de judecata cand sunt intrunite cumulativ doua conditii, si anume: - schimbarea situatiei anterioare sa fi rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii; - restabilirea sa fie posibila. Masura restabilirii situatiei anterioare are caracter provizoriu, definitivarea facandu-se prin horararea judecatoreasca.

CAPITOLUL III ACTELE PROCESUALE SI PROCEDURALE COMUNE24

N.Volonciu, op.cit., p.449

38

SECTIUNEA I ACTELE PROCESUALE SI ACTELE PROCEDURALEActele procesuale si procedurale sunt instrumente juridice prin care se dinamizeaza activitatea procesual penala pe parcursul desfasurarii procesului penal.

1. Actul procesual.Intrucat legislatia penala nu defineste notiunea de act procesual, literatura de specialitate l-a definit diferit.Astfel unii autori l-au definit ca fiind instrumentul juridic prin care sunt exercitate drepturile, prerogativele si facultatile organelor judiciare si subiectilor procesuali,prin care se asigura desfasurarea procesualui penal25.Alti autori au considerat actul procesual o manifestare de vointa a organelor judiciare si ale partilor de care depinde desfasurarea procesualui penal , pana la punerea in executare a hotararii definitive26. Sunt acte procesuale :inceperea urmaririi penale,punerea in miscare a actiunii penale, trimiterea in judecata,luarea masurilor preventive,dispozitia de citare a unor persoane,scoaterea de sub urmarire penala, clasarea, incetarea urmaririi penale, etc. Pe langa aceste acte procesuale dispuse de organele judiciare, si partile pot indeplini anumite acte procesuale, cum ar fi: introducerea plangerii prealabile de catre partea vatamata,declaratia de constituire de parte civila, retragerea plangerii prealabile, impacarea partilor, declararea apelului sau recursului, etc.

2. Actul procedural.Actul procesual este mijlocul prin care se aduce la indeplinire sarcinile se decurg din actele procesuale luate in cursul procesului penal27.Intrucat ele implica existenta prealabila a unor acte procesuale, au fost caracterizate ca fiind derivate din actul procesual. Majoritatea actelor procedurale sunt indeplinite de organele judiciare.Sunt acte procedurale : intocmirea unei ordonante, intocmirea rechizitoriului, inmanarea citatiei, executarea unui mandat de aducere, executarea unui mandata de arestare ,efecuarea unei perchezitii, ascultarea unui martor, o reconstituire, etc.

3. Conditiile actului procedural si procesual

25 26

V.Dongoroz si colab., op.cit., vol.I, p.346 N.Volonciu, op.cit., vol.I, p.451 27 V.Dongoroz s.a., op.cit., p.346

39

Pentru ca un act procesual sau procedural sa fie valabil, trebuie sa fie intocmit potrivit legii , care prevede conditiile de fond si de forma ce trebuie realizate28 .Aceste conditii sunt: - sa fie indeplinite in limba oficiala in care se desfasoara procesul penal; - sa fie indeplinite de organele judiciare sau extrajudiciare competente; - sa fie indeplinite in timpul si la locul stabilit de lege. Incalcarea acestor conditii atrage nulitatea actului indeplinit.

4. Clasificarea actelor procesuale si proceduraleDatorita varietatii lor, in doctrina , actele procesuale si procedurale au fost clasificate dupa mai multe criterii, astfel Dupa criteriul momentului indeplinirii actelor, sunt: - acte comune , care pot fi indeplinite in orice faza a procesului penal ( ex.citarea, audierea unui martor,etc); - acte speciale , care pot fi indeplinite numai in anumite momente ale procesualui penal ( ex. inceperea urmaririi penale,intocmirea rechizitoriului, redactarea hotararii, exercitarea unei cai de atac, etc.) Dupa criteriul persoanei care le poate indeplini , sunt: - acte oficiale , pot fi indeplinite numai de organele judiciare ( ex.inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive,etc.); - acte neoficiale, pot fi indeplinite de parti si celelalte persoane (ex. constituirea de parte civila,introducerea plangerii prealabile,etc.). Dupa criteriul obligativitatii actelor , sunt: - acte obligatorii sunt actele care trebuiesc indeplinite sau efectuate in mod obligatoriu ( ex.inceperea urmaririi penale, trimiterea in judecata, pronuntarea hotararii judecatoresti, retinerea invinuitului in cazul infractiunii flagrante, etc.) - acte facultative , acte ce sunt lasate la apreciere ( ex. formularea unei cereri de recuzare, exercitarea unei cai de atac, constituirea de parte civila, etc). Dupa criteriul modalitatii de realizare , sunt: - acte materiale pot fi: perchezitia, ridicarea de inscrisuri sau obiecte, constatarea tehnico-stiintifica, expertiza, etc. - acte orale pot fi: ascultarea partilor, punerea de concluzii, solicitarea de probe, etc. - acte scrise, cele care pentru a avea forta probanta trebuie realizate in scris: rezolutiile si ordonantele procurorului, cererea de stramutare, incheierile si hotararea instantei, etc.

5. Acte procedurale comune5.1. Cererea.28

N.Volonciu, op.cit., p 452

40

Cererea este un act procedural intalnit in toate fazele procersului penal.Din normele procesual penale rezulta ca, in anumite situatii, participantii pot formula cereri, prin care solicita administrarea de probe, stramutarea unei cauze, introducerea in cauza a unei parti responsabile civilmente, etc. Cererea reprezinta actul procdural prin care se urmareste recunoasterea unui drept, satisfacerea unei pretentii sau interventia organului judiciar caruia i se adreseaza29. Chiar daca legea nu reglementeaza expres ce trebuie sa cuprinda continutul unei cererei, doctrina considera ca o cerere trebuie sa cuprinda in general urmatoarele mentiuni: - numele si prenumele solicitantului; - organul solicitat; - pretentia sau obiectul cererii; - motivele pe care se bazeaza cererea; - semnatura solicitantului si data. 5.2. Citatia Citatia este actul procedural prin care o persoana este chemata sa se prezinte in fata organului judiciar30.Citatia este scrisa, dar chemarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica. In cazul citarii dispozitia de citare reprezinta actul procesual iar citatia insotita de procedura de instiintare reprezinta actul procedural. Inmanarea citatiilor se face prin agenti procedurali anume insarcinati cu indeplinirea acestei atributii sau prin intermediul serviciului postal. Actul de citare are caracterul unui ordin dat de organul judiciar prin care se urmareste asigurarea prezentei persoanei citate in fata organului judiciar emitent, pentru a da explicatii, a pune intrebari sau intr-un cuvant, a participa la activitatea procesuala. Continutul citatiei este stabilit prin dispozitiile art. 176 C.pr.pen. , cuprinzand urmatoarele mentiuni: - denumirea organului emitent, sediul acestuia, data emiterii si numarul dosarului; - numele , prenumele si calitatea celui citat si indicarea obiectului cauzei; - adresa exacta a celui citat ( localitatea, judetul, strada, numarul,apartamentul, etc). - locul si timpul exact al infatisarii ( ora, ziua, luna, anul) - semnatura emitentului: Citatia astfel intocmita se trimite la locul unde locuieste cel chemat.Invinuitul sau inculpatul se citeaza la locul unde locuieste, iar daca acesata nu este cunoscut, se citeaza la locul de munca prin serviciul personal. Daca nu sunt cunoscute nici domiciliul invinuitului sau inculpatului si nici locul de munca, citarea se va face prin afisare la sediul primariei din circumscriptia unde acesta a comis infractiunea.29 30

Gr.Theodoru, op.cit., p.172 V.Dongoroz s.a., op.cit., p.362

41

Detinutii se citeaza la locul de detinere; bolnavii se citeaza la unitatea sanitara unde se afla iar militarii se citeaza, prin comandantul unitatii , la unitatea militara unde isi satisfac serviciul militar. Persoanele aflate in strainatate se citeaza prin scrisoare recomandata. Inmanarea citatiei se face , de regula, persoanei citate care va semna dovada de primire.In situatia in care persoana citata nu vrea sa primeasca citatia ori primind-o nu vrea sau nu poate sa semneze dovada, agentul va incheia despre aceasta un proces-verbal si va afisa citatia la usa locuintei in cazul refuzului de primire sau o va inmana fara semnatura in cazul nesemnarii de primire. Daca sunt

Date post:	21-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	giorgianadumitru
View:	168 times
Download:	0 times

Drept Procesual Penal

Documents