DREPT COMERCIAL Regimul juridic al bunur ilorCUVANT INAINTE Acest curs reprezint a o sinteza a lectiilor tinute de autor studentilor la disciplina Dre pt com erc ial. El este adresat, in prim ul rand stude ntilo r, dar si pract icienilor, in masura in care solutiile propuse satisf ac exigentele acestora. Este de observat ca, de cele mai multe ori institutiile juridice analizate sunt abordate prin prisma principiilor generale ale dreptulu i comun.Am formulat probleme si am oferit solutii fara sa ma indepartez de principiile dreptu lui civil clasic.Mai mult, am incercat sa explic particularitatile titlurilor de credit printr-o schema juridica noua neimaginata pana in prezent in literatura juridica romaneasca. Interpretarile formulate situeaza titlurile de credit intr-o zona in care principiile de dr ep t se int re patr und , rei nd o ins tit uti e jur idica no ua, fun dam entata to tusi pe regulile de drept comun. Consecintele practice ale unei asemenea abordari mi se par evidente. Ramane doar ca practica sa accepte asemenea formulari. Me tod a apl icat a tre bui e va zut a de cit itori ca un ex er cit iu in tel ectual de interpretare constructiva a institutiilor juridice pentru a obtine concepte teoretice din care sa se deduca, apoi, consecinte de ordin practic. AUTORUL 5
Acest curs reprezinta o sinteza a lectiilor tinute de autor studentilor la disciplinaDrept comercial. El este adresat, in primul rand studentilor, dar si practicienilor, inmasura in care solutiile propuse satisfac exigentele acestora.
Este de observat ca, de cele mai multe ori institutiile juridice analizate suntabordate prin prisma principiilor generale ale dreptului comun.Am formulat problemesi am oferit solutii fara sa ma indepartez de principiile dreptului civil clasic.Mai mult,am incercat sa explic particularitatile titlurilor de credit printr-o schema juridica nouaneimaginata pana in prezent in literatura juridica romaneasca.
Interpretarile formulate situeaza titlurile de credit intr-o zona in care principiilede drept se intrepatrund, reind o institutie juridica noua, fundamentata totusi peregulile de drept comun.
Consecintele practice ale unei asemenea abordari mi se par evidente. Ramanedoar ca practica sa accepte asemenea formulari.
Metoda aplicata trebuie vazuta de cititori ca un exercitiu intelectual deinterpretare constructiva a institutiilor juridice pentru a obtine concepte teoretice dincare sa se deduca, apoi, consecinte de ordin practic.
Cuvant inainteIntroducerePARTEA I Fondul de comert.Capitolul I - Notiuni generale privind fondul de comert.Capitolul II - Natura juridica a fondului de comert.Capitolul III - Elementele fondului de comert.Capitolul IV - Apararea fondului de comert.Capitolul V - Exploatarea si gestionarea fondului de comert.Capitolul VI - Operatiuni juridice avand ca obiect fondul de comert.
Sectiunea I- Precizari.Sectiunea a II-a Vanzarea fondului de comert.Sectiunea a III-a Gajarea fondului de comert.Sectiunea a IV-a Aducerea fondului de comert ca aport social intr-o societate
comerciala.Sectiunea a V-a Locatiunea fondului de comert.
PARTEA A II-A Regimul juridic al circulatiei unor drepturi aflate inpatrimoniul comercinatilor.Capitolul I - Marfurile si circulatia lor.
Sectiunea I .Precizari.Sectiunea a II-a Caracteristicile generale ale marfurilor.Sectiunea a III-a Circulatia marfurilor.Sectiunea a IV-a Banii ca marfa.
Capitolul II Creantele si circulatia lor.PARTEA A III-A Titlurile de creditCapitolul I Conceptul general de “titlu de credit”.Capitolul II Cambia
Sectiunea I .Definitie .Caractere. Functii.Sectiunea a II-a Raportul juridic cambial.Sectiunea a III-a Conditii de forma si de fond ale cambiei.Sectiunea a IV-a Acceptarea.Sectiunea a V-a Circulatia cambiei
Sectiunea a VI-a Avalul cambialSectiunea a VII-a Plata cambieiSectiunea a VIII-a Regresul cambialSectiunea a IX-a InterventiaSectiunea a X-a Procesul cambialSectiunea a XI-a Actiuni extracambiale legate de cambie.
CAPITOLUL III Biletul la ordinCAPITOLUL IV Cecul
Sectiunea I .PrecizariSectiunea a II-a Definitia, caracterele si conditiile de emitere ale cecului.Sectiunea a III-a Conditii de valabilitate ale cecului.
Sectiunea a IV-a Circulatia cecului.Sectiunea a V-a Avalizarea cecului.Sectiunea a VI-a Plata ceculuiSectiunea a VII-a Actiuni extracartolare legate de cecSectiunea a VIII-a Diferite forme de cecuri
CAPITOLUL IV Warantul
PARTEA A IV-A Consideraţii generale privind regimul juridic al operaţiunilorcu valori mobiliare
Precizari preliminare.Prin bunuri intelegem toate lucrurile ce pot face obiectul unui drept cu valoare
pecuniara,precum si drepturile asupra acestor lucruri.(1).Legea comerciala nu cuprinde reglementari generale cu privire la bunuri.Din
principiul inscris in art.1 Cod Comercial deducem ca in materia dreptului comercial bunurile nu au un regim derogatoriu de la dreptul comun.Aceleasi normereglementeaza materia bunurilor atat in dreptul civil cat si in dreptul comercial.
Totusi,specificul activiatii comerciale ,principiile generale ce guverneazaraporturile juridice comerciale aduc in prim planul cercetarii structuri juridice siinstitutii ce necesita o abordare mai nuantata a normelor dreptului comun si ointerpretare specifica a acestora,cand este vorba de drepturi patrimoniale alecomerciantilor.
Statutul de activitate organizata,profesionala a operatinilor desfasurate decomerciant ne obliga sa privim ca un tot unitar mijloacele pe care comerciantul ledestina exercitiului comertului sau.Urmeaza deci sa stabilim daca acest ansamblu de
bunuri si drepturi are semnificatie patrimoniala,are sau nu un regim juridic distinct deelementele care il alcatuiesc si,eventual sa-l definim.
Nevoia mobilizarii avutiei comerciantilor pentru derularea unor operatiuni deanvengura ,asiguarea prin garantii multiple a circuitului comercial,cresterea siguranteiacestuia,ne fac sa abordam dintr-un unghi de vedere diferit fata de dreptul comuntitlurile constatatoare de drepturi.In dreptul comercial este dezvoltata si perfectionatacontinuu teoria titlurilor de credit,specie a titlurilor ce consemneaza drepturi.
Nu putem neglija nici ponderea insemnata ce o au in activitatea comercialamarfurile si creantele care alcatuiesc partea cea mai mare a activelor patrimoniale alecomerciantilor.
Observam,deci ca ,in principiu ,bunurilor aflate in circuitul comercial li seaplica dreptul comun si vom analiza separat particularitatile ce privesc fondurileconstituite din bunurile comerciantilor,titlurile lor purtatoare de drepturi,marfurile sicreantele aflate in circuit,cand acestea intra in sfera raporturilor juridice supuse legiicomerciale.
1. A Pop,Gh.Beleiu,Drept civil.Parte generala,Buc.1975,p.184;
P.C.Vlachide,Repetitia principiilor de drept civil,vol.I,Buc.1994,p.43
Legea nu defineste fondul de comert.Exista o singura referire legala cefoloseste aceasta expresie:art.21 din L.26/1990 privind registrul comertului ,unde sevorbeste despre operatiunile ce au ca obiect fondul de comert.De asemenea,art.861Cod Com.,text abrogat in prezent,face referire la constituirea fondului de comert.
Seperat de asta,Codul Comercial 1938,reglementeaza actele juridice privindfondul de comert.(1).
Notiunea, caracterele, elementele si natura sa juridica au fost precizate dedoctrina.
S-a aratat ca (2), orice activitate comerciala obliga pe intreprinzatorii,persoanefizice ori juridice sa utilizeze anumite instrumente,din cele mai variate,care sa-i ajutesa-si realizeze scopul economic propus.Aceste lucruri ,instrumente ale exercitiuluicomertului sunt separate din punct de vedere economic,prin destinatia lor de celelalte
bunuri ce intra in patrimoniul comerciantuluiTeoria fondului de comert nu incalca principiul unitatii patrimoniului inscris in
art.1718 C.Civ.deaorece “acest patrimoniu are numai o valoare economica ,nu si ovaloare juridica,independenta de vointa titularului sau.”(3).
Definitia
Fondul de comert este un ansamblu de bunuri pe care comerciantul le afecteazadesfasurari comertului sau (4).
Alaturi de fondul de comert pot exista din punct de vedere economic si altefonduri:fonduri ale mestesugarilor,fonduri ale persoanelor care desfasoara activitatilibere (arhitecti,medici,avocati).Ca sa vorbim despre existenta unui fond de comerttrebuie ca activitatea careia ii sunt afectate bunurile sa fie comerciala.Exploatareaacestor bunuri trebuie sa fie facuta de un comerciant ce urmareste atragerea declientela si obtinerea unui profit economic,patrimonial.
Fondul de comert si intreprinderea Notiunea de intreprindere se foloseste mai rar de dreptul pozitiv.Art.3 C.Com.enumera,spre exemplu,tipurile de intreprindere care sunt considerate acte obiectivecomerciale.
Aceasta notiune o intalnim frecvent in stiintele economice.Intreprinderea este definita,in general,ca ansamblul tuturor elementelor
materiale si umane grupate si organizate de comerciant,persoana fizica ori juridica ,periscul sau in vederea obtinerii unui produs destinat schimbului.(5).
Ea se constituie ca un organism economic ce are ca scop obtinerea de profit sicare presupune, in mod obligatoriu combinarea factorilor productivi-natura, capital,
munca-in asa fel incat sa produca rezultate economice si riscul pe careintreprinzatorul si-l asuma.Numai activitatea economica,sistematica si complexa,in
intregul sau ,organizata (nu si actele izolate),cu scopul de a aduce un castig poate ficonsiderata intreprindere.
Evident ca ,conceptul de intreprindere a evoluat in timp (6).Conceptiile mai noievidentiaza functiile sociale ale intreprinderii,de a promova un echilibru intre intereledivergente ale intreprinzatorului ce-si asuma riscul actiunii,ale salariatilor si aleclientilor(7).
Privita din aceasta perspectiva notiunea de intreprindere devine importanta pentru reglementarile cuprinse in dreptul muncii,din legislatia ce protejeazaconsumatorii,din legislatia ce acorda beneficii muncitorilor(8).
Vedem,astfel ca fondul de comert este un ansamblu de bunuri cuprins intr-ointreprindere comerciala,adica intr-o structura economica ce are ca scop efectuarea deacte de comert de catre intreprinzatorul comerciant .
Deci,avem de a face cu doua notiuni distincte (9).Sfera notiunii de intreprinderecuprinde si pe cea a notiunii de fond de comert.Adica,structura globala a intreprinderiiinclude ca parte componenta si fondul de comert (10).
CAPITOLUL IINatura juridica a fondului de comert
In doctrina s-au emis diferite teorii in legatura cu natura juridica a fondului decomert.S-a cautat sa se dea raspuns unor intrebari:care este regimul juridic alansamblului bunurilor caruia comerciantul ii atribuie o destinatie economica
precisa?;cum se explica faptul ca ansamblul are un regim juridic diferit de cel alcomponentelor sale ?
a) Teoria personificarii fondului de comert.Se apreciaza ca fondul de comert devine el insusi subiect de drept,distinct de persoana comerciantului.El se detaseaza de intreprinzator,are drepturi sidatorii,patronul nefiind decat un reprezentant al fondului.Aceasta conceptiecontravine principiului inscris in art.1718 C. Civ.privind unitatea patrimoniului.
O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu,cu care raspunde pentrutoate obligatiile asumate,civile si comerciale.(11).
b)Teoria universalitatii de drept..Fondul de comert este vazut ca o universalitate juridica,universalitate ce
presupune implicit un patrimoniu autonom,cu drepturi si obligatii distincte de
drepturile si obligatiile civile (12).Vazut ca universalitate de drept fondul de comert “ar proceda dupa modeluluniversalitatilor consacrate de legiuitor cum este patrimoniul falitului,un activ si un
pasiv propriu in conexiune indisolubila,adica ar fi echivalentul patrimoniului general“(13).
Dobanditorul unei asemenea universalitati ar fi continuatorul succesorului sausi trebuie sa plateasca datoriile acestuia.Adica,fondul de comert ar cuprinde sidatoriile,idee cu consecinte neacceptabile in momentul in care fondul de comert ar fiinstrainat ori gajat.Ideea este neproductiva deoarece nimeni nu este interesat sacumpere datorii (14).
Mai mult,acceptarea acestei conceptii ar duce la ideea ca un comerciant titular de mai multe fonduri de comert ar avea mai multe patrimonii.
c) Teoria universalitatii de fapt.Fondul de comert ar fi o universalitate de fapt creata prin vointa
intreprinzatorului.Universalitatea de fapt este vazuta ca un complex de bunuri,oasamblare de lucruri, a bunurilor individuale.Aceasta asamblare se realizeaza numai
prin vointa comerciantului care desprinde din patrimoniul sau o cantitate de bunuri sicarora le da o destinatie si o unitate.
Izvorul universalitatii de fapt este numai vointa proprietarului (aceasta spredeosebire de universalitatile legale pe care legea le creaza si le stabileste natura
juridica) (15) care unifica masa amorfa de bunuri ce formeaza fondul de comert intr-oentitate noua.Ideea are semnificatie practica deaorece in acest caz fondul de comert
poate fi vandut,gajat,inchiriat,grevat de sarcini (16).Desi teoria universalitatii de fapt a fost recunoscuta de practica (17),ea nu
explica totusi natura juridica a fondului de comert ci se margineste sa faca o simplaconstatare.
Separat de asta,calitatea de universitas facti a fondului de comert da nastere ladificultati privind stabilirea locului acestui bun,in cadrul celorlalte bunuri (deoareceC.Civ nu recunoaste decat existenta bunurilor mobile si imobile,cu regimuri juridice
bine conturate).d) Teoria patrimoniului de afectatiune.Fondul de comert a fost calificat si ca un patrimoniu de afectatiune,destinat
realizarii unui scop (exercitiul comertului) (18).Aceasta teorie reprezinta in esenta oreluare in alti termeni a ideii de universalitate juridica.
e) Teoria proprietatii incorporale.Aceasta conceptie creeaza o fictiune juridica simpla si cu consecinte
practice.Din acest motiv majoritatea autorilor o accepta.
Fondul de comert ar fi un bun asupra caruia se exercita un drept de proprietateincorporala similar cu dreptul de proprietate asupra creatiei intelectuale (19).Spunem ca este o fictiune juridica deoarece se considera ca titularul fondului de
comert este titular si asupra unor bunuri corporale.Se evidentiaza insa ideea ca avemde a face cu o creatie intelectuala ce consta in imbinarea elementelor ansamblului inasa fel incat sa se atraga clientela,drept ce trebuie aparat ca atare.
S-a formulat si teza ca fondul trebuie privit ca un drept de clientela ce conferatitularului un monopol de exploatare (20).
Evident ca trasaturile acestui drept special nereglementat de vreo lege au fostscoase in evidenta de doctrina.El nu are toate caracterele dreptului de proprietate
definit de C.Civ. si nici toate particularitatile drepturilor intelectuale prevazute de legispeciale.Astfel,s-a spus ca (21) fondul de comert este:1) Un bun unitar,diferit de elementele ce il compun.Comerciantul poate
considera ansamblul bunurilor destinate activitatii sale comerciale fie ca un singur bun,primind protectia legala specifica a ansamblului,fie in componentele sale candfiecare element isi pastreaza regimul juridic obisnuit.
2) Un bun mobil (22),pentru ca majoritatea componetelor sale sunt bunurimobile.De aici rezulta ca,poate fi gajat si ca poate fi executat silit dupa regulileexecutarii silite a bunurilor mobile (23).
In caz de instrainare a fondului instrainatorul nu poate face concurenta
dobanditorului,chiar daca nu exista clauza expresa in acest sens.In aceasta ipotezatransmitatorul garanteaza pentru vicii si evictiune precum vanzatorul unui bun
mobil.Or, continuarea comertului de catre instrainator cu aceeasi clientela aresemnificatia unei tulburari de folosinta,a unei evictiuni (23/1).
Daca fondul de comert cuprinde si imobile (este de precizat ca literatura juridica romaneasca accepta fara rezerve teza potrivit careia imobilele destinateexercitiului comertului,daca titularul fondului este si proprietarul imobilelor fac partedin fondul de comert (24)) urmarirea si transmisiunea se face respectand
reglementarile privind circulatia imobilelelor.Totusi,definirea ca bun mobil aansamblului face ca operatiunile asupra imobilelor contopite in masa fondului sa fieconsiderate operatiuni comerciale,ce urmeaza regulile derogatorii ale dreptuluicomercial.
3) Este un bun incorporal.Ca o consecinta a acestei caracterizari deducem cadaca fondul este vandut succesiv la mai multe persoane dobanditor va fi primulcumparator chiar daca urmatorul are posesia fondului.Mai mult,in cazul fondului decomert nu se aplica regulile inscrise in art.909 C.Civ. privind prescriptia instantanee.
Concluzii
Numeroasele disctutii teoretice cu privire la natura juridica a fondului decomert au mai mult semnificatia unui exercitiu intelectual de explicare a creatiei
practicii si mai putine consecinte juridice.Totusi,asemenea dezbateri scot in evidenta cateva reguli de baza care
fundamenteaza folosirea de catre practicienii dreptului comercial a acestui concept:-fondul de comert este o asamblare facuta numai prin vointa intreprinzatorului
pe criterii economice,de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic.- aceasta asociere facute in scopul dobandirii de clientela si implicit de castig
are semnificatia unei creatii intelectuale care trebuie ocrotita invocand principiile
dreptului privat.- bunurile cuprinse in ansamblu isi pastreaza individualitatea si regimul juridicsi pot fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terti.
- ansamblul poate fi privit si ca un bun unitar.- regimul juridic al ansamblului il dau elementele cele mai numeraose ce
alcatuiesc fondul de comert.Justificarea teoretica a acestui procedeu poate fi gasita inteoria accesiunii.Elementele disparate,mai putin importante,sunt incorporate printr-ofictiune juridica in cele esentiale,aceste din urma indicand regimul juridic al intregului(26).
- in principiu ,fondul de comert nu are o alcatuire stabila.Totusi,el are
permanent cateva elemente definitorii care diferentiaza un fond de comert de altefonduri economice chiar daca apartin aceleiasi persoane (27).
CAPITOLUL IIIElementele fondului de comert
PrecizariAsa cum am aratat,fondul de comert nu are o alcatuire omogena si nu este stabil
ca un bun imobil.El este compus din elemente diferite,unele corporale,altele
necorporale care nu pot fi enumerate in totalitate. Este posibila cel mult o enumerareexemplificativa.
Nu toate elementele componente au aceeasi semnificatie juridica.Unele din ele, pe care le consideram esentiale,dau insasi caracterizarea juridica a fondului de comert.
Elementele corporaleDin aceasta categorie fac parte bunurile mobile corporale si bunurile imobile.a) Bunurile mobile corporale cuprind bunurile materiale ce servesc la
exploatarea fondului (utilaje, masini, mobilier, aparatura, etc.), materiile prime simarfurile.
In general se admite ca materiile prime destinate prelucrarii precum simarfurile, fac parte din fondul de comert (28).
In legatura cu cuprinderea marfurilor sau exprimat rezerve (29).Marfurile sunt bunuri mobile corporale destinate a fi vandute, constituind obiectul comertului.Ele, prin natura lor nu sunt instrumente pe care comerciantul sa le destineze exercitiului profesiunii sale ci,mai degraba rezultatul sau obiectul activitatii ce o desfasoara.Maimult,marfurile nu pot fi gajate deoarece aceasta operatiune ar bloca derularea normalaa activitatii comerciale.
In lipsa unei reglementari exprese,cu toate aceste obiectiuni se admite camarfurile fac parte din fondul de comert deoarece solutia este in favoarea creditorilor si a creditului in general (30).Ori de cate ori se face referire la fondul de comert caansamblu de bunuri,marfurile trebuiesc socotite ca element component in afara destipulatie contrara (31).
b) Bunurile imobile.In general doctrina si practica admit ca imobilele de care comerciantul se
foloseste in activitatea sa fac parte din fondul de comert,daca este proprietarul lor (32).
Totusi transmiterea dreptului de proprietate asupra lor cand transmisiunea seface printr-o operatiune ce vizeaza fondul de comert,precum si executarea silita a lor urmeaza regulile dreptului comun.
Teoretic prin cuprinderea unui imobil in fondul de comert,acesta (imobilul)sufera o transformare a naturii lui juridice.Aceasta apreceire are o singura consecinta
practica semnificativa:faptul de a considera operatiunea cu un imobil cuprins intr-unfond de comert ca o operatiune comerciala.
Elementele incorporaleSunt considerate elemente incorporale drepturile asupra numelui comercial
(firmei),drepturile asupra emblemei sau a altor semne distinctive,drepturile asupramarcilor de fabrica,de comert si de serviciu,drepturile asupra brevetelor deinventii,drepturile asupra denumirilor de origine si a indicatiilor de
provenienta,drepturile de proprietate industriala,drepturile de autor,drepturile asupraclientelei,etc.(33).
Ele sunt calificate a fi drepturi privative deoarece confera titularului dreptulexclusiv de a le exploata in conditiile stabilite de lege (34).
In teorie s-a aratat ca dreptul privativ nu se exercita asupra unui bun corporalci,exprima puterea titluarului de a exploata exclusiv o sursa de venituri determinata(35).
El confera acele prerogative prin care se poate apara o intreprindere proprie,clientela ori o creatie intelectuala (artistica,stiintifica,tehnica).Dreptul privativ
ofera mijloacele prin care se inlatura orice tulburare,uzurpare a unei productiinecorporale intelectuale cu o eventuala valoare economica.
Acest tip de protectie juridica asigura initiativei si spiritului intreprinzator alcomerciantului o forta economica evaluabila in bani.Ea (protectia),se fundamenteaza
pe reputatia comerciantului si se bazeaza pe superioritatea produselor si a organizariimuncii sale.
Avem de a face astfel cu un drept absolut asemanator cu dreptul de proprietatein sens clasic care ofera prerogativa folosintei (ius utendi) si a dispozitiei (iusabutendi).Insa,acest drept nu va fi aparat printr-o actiune in revendicare propriu-zisaci,printr- o actiune ce tinde sa inlatura orice tulburare ce vine din partea tertilor.
a) Numele comercial (firma).Este reglementata de legea 26/1990 privind registrul comertului.Numele
comercial este denumirea sub care comerciantul exercita comertul sau.Este un elementde individualizare asemanator numelui persoanei fizice.
Firma (numele comercial) se inmatriculeaza in registrul comertului in modobligatoriu (art.30 L.26/1990).
Se interzice inmatriculrarea unui nume comercial care poate sa creeze confuzieintre comercianti.Fiecare denumire trebuie sa aiba suficiente elemente de noutate caresa le deosebeasca de alte nume comerciale.Totusi, nu poate fi interzis unui omonim saexercite comertul sub nume propriu insa,i se poate impune sa aduage suficienteelemente care sa-l distinga si sa evite confuzia.
Oficiul registrului comertului are obligatia sa refuze inscrierea unui firme ce nucontine suficiente elemente de individualizare.
Faptul inmatricularii confera titularului un drept exclusiv si absolut de folosinta
asupra firmei.Daca acest drept este incalcat prin utilizarea unui nume comercial ce produce confuzie titularul poate cere instantei sa-l oblige pe uzurpator sa incetezeactele de tulburare si sa plateasca despagubiri.
Daca actul de tulburare se realizeaza prin inmatricularea numelui se poate cere prin instanta radierea.Inmatricularea cu rea-credinta a unei firme ce poate produceconfuzie in paguba titularului legitim poate realiza continutul infractiunii speciale deconcurenta neloiala (art.45 L.11/1991 privind concurenta neloiala).
Dreptul exclusiv asupra firmei este patrimonial si este calificat ca fiind un dreptde proprietate incorporala (36).
El are un caracter real (se exercita fara interventia activa a altor persoane) si
absolut (opozabil tuturor) (37). Noi il includem in categoria drepturilor privative,astfel cum le-am definit maiinainte.
De aici, rezulta ca acest drept poate fi instrainat, ca dreptul de proprietate.Totusi, legea prevede (art.39 L.26/1990), ca instrainarea firmei se realizeaza numai odata cu transmiterea insasi a fondului de comert.
b)Emblema.Art.30 al.2 din L.26/1990 defineste embelma ca fiind semnul ori denumirea ce
deosebeste un comerciant de altul cu acelasi fel de activitate.Ea va asigura un supliment de individualizare fata de numele comercial si nu
este obligatorie. Exista libertate deplina in alegerea emblemei:o figura grafica,unanimal, un simbol, o denumira fantezista, o imbinare de culori,etc.Singura cerinta ce o
impune legea este ca ea sa cuprinda suficiente elemente distinctive care sa odeosebeasca de alte semne similare.
Din punct de vedere practic emblema trebuie sa fie suficient de sugestiva incatsa atraga atentia si,implicit clientela.
Nu exista obligativitatea inscrierii emblemei in registrul comertului.De aicirezulta ca registrul comertului nu trebuie sa cerceteze elementele de noutate ale
emblemei si sa refuze inscrierea.Dreptul asupra emblemei are toate caracterele jurdice enuntate cand am facut
referire la dreptul asupra numelui comercial.Totusi,emblema poate fi transmisa separat de fondul de comert.Concluzia se
impune cata vreme legea nu prevede ca in cazulfirmei posibilitatea de transmiterenumai impreuna cu fondul de comert.
c) Clientela si vadul comercial.Aceste notiuni nu sunt definite de lege.Ele au mai mult o semnificatie
economica.Consacrarea ideii ca ele apartin fondului de comert imprima notiunilor siun continut juridic al carui regim incercam sa-l definim.
Intelegem prin clientela toate persoanele fizice si juridice care apeleaza in modobisnuit la acelasi comerciant pentru procurarea celor necesare (38). Ea (clientela),este alcatuita dintr-o diversitate de persoane. Are un caracter nedeterminat,neorganizat si variabil.
Din punctul de vedere al comercinatului clientela are valoareeconomica,deoarece da stabilitate raporturilor sale juridice si asigura in mod constantvanzarea de marfuri si servicii,vanzare ce-i aduce profit.Indepartarea clienteleisemnifica micsorarea vanzarilor si implicit micsorarea cifrei de afaceri si acastigului.Deci din punct de vedere economic clientela este principalul factor de
prosperitate a comerciantului.Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comert de a atrage publicul (39).
La realizarea acestei finalitati concura mai multi factori ce tin,pe de o parte deelemente obiective (locul unde este situat magazinul,sediul,localul),de elementesubiective (atitudinea personalului fata de potentialii cumparatori),iar pe de alta partede elemente organizatorice (priceperea in realizarea reclamei,calitateamarfurilor,promtitudinea serviciilor).
Clientela si vadul comercial nu pot fi separate.In esenta clientela consta inrealizarea faptica a potentialitatii pe care o reprezinta vadul comercial.Din acest motiv
ele sunt analizate impreuna din punct de vdere juridic.Doctrina a exprimat puncte de vedere diferite cu privire la relatia dintreclientela si vadul comercial.(40).Pe de o parte,s-a retinut ca ele sunt doua fete aleaceluiasi fenomen economic,iar pe de alta parte,au fost considerate ca elementedistincte aflate intr-o permanenta corelatie (41).
Din punctul de vedere al practicii aceste teorii prezinta mai putinaimportanta.Este important sa observam prerogativele pe care comerciantul leare,conform legii,pentru a-si proteja interesele economice legate de clientela si vadulcomercial.Se pune problema daca comerciantul are un veritabil drept la clientela sicare este izvorul legitimarii sale,active si pasive pentru a se apara impotriva celor
care-l tulbura in exercitiul normal al activitatii sale.
Definirea continutului juridic al dreptului pe care comerciantul il are asupraclientelei si vadului comercial nu poate fi realizata numai prin utilizarea terminologieidreptului comun.
Comerciantul este interesat sa mentina mereu treaza atentia consumatorilor demarfuri si servicii si sa inlature orice acte care l-ar desparti de clientii sai indiferent deforma in care se produc manifestarile tulburatorii.Mai mult,este interesat sa nu fie
impiedicat sa-si mareasca numarul de cumparatori si sa nu fie impiedicat sa obtinarealizarea acestui deziderat.
Deci, prerogativele sale de subiect activ se adreseaza tuturor,carora li se pretinde sa aiba o anumita conduita negativa,sa se abtina de acte tulbaratorii.Regasimin aceasta schema caractere specifice ale drepturilor reale,numai ca “bunul”in legaturacu care se exercita prerogativele nu este un lucru determinat,corporal.
Normele dreptului comun nu ofera o reglementare care sa acopere si un astfelde raport social.Gasim o astfel de precizare normativa in L.11/1991 privindcombaterea concurentei neloiale.
Comerciantul tulburat in exercitiul normal al activitatii sale poate cereinstantei, apeland la proceduri diferite (civile sau penale),sa impuna incetarea oricaruiact tulburator,interzis.Mai mult,normele indica conduita interzisa.
Deci,comerciantul este legitimat activ sa ceara prin instanta oricui sa respectesarcinile unei obligatii de a nu face ceva.Toti comerciantii si numaicomerciantii,neindividualizati sunt obligati sa se abtina sa savarseasca acteleconsiderate interzise.
Daca exista vreo paguba se pot obtine despagubiri,izvorul obligatiei constandintr-un fapt ilicit cazator de prejudicii(art.998 C.Civ).
Observam deci ,ca obiectul dreptului ocrotit in persoana comerciantului este un
bun necorporal fata de care toti comerciantii au obligatia sa se abtina sa savarseascaanumite acte pe care normele le indica a fi interzise.Intalnim aici aceleasi caracteristici ale drepturilor incorporale specifice
dreptului exercitat asupra fondului de comert.Opozabilitatea erga omnes,ocrotireaunei potentialitati ce rezulta dintr-o activitate organizatorica de creatie intelectuala,ceduce la rezultate economice ,ne obliga sa vorbim despre existenta unui drept privativin sensul indicat mai inainte.
Altfel spus,dreptul asupra clientelei si vadului comercial esteabsolut,incorporal,un drept privativ.Din aceste caracteristici putem deduce apoiconsecinte practice (42).
d) Drepturile de creatie intelectuala.Avem in vedere drepturile de proprietate industriala cat si drepturile de autor (inventii,know-how-ul,desenele si modelele industriale,marcile de fabrica de comert side serviciu,denumirile de origine,indicatiile de provenienta,orice creatie stiintifica siartistica).
Aceste drepturi fac parte din fondul de comert si sunt reglementate prin legispeciale (43).
Din punct de vedere juridic le calificam a fi drepturi privative,in sensul precizat.Ele pot fi ocrotite fie separat,fie o data cu fondul de comert daca sunt cuprinse
in ansamblul acestuia.Titularul fondului de comert in calitate de dobanditor are
dreptul sa le foloseasca si sa le culeaga beneficiile patrimoniale in conditiile prevazute de normele speciale.e) Regimul creantelor si datoriilor ce fac parte din patrimoniul comerciantului.
Doctrina este unanima in a considera in prezent ca drepturile de creanta siobligatiile nu fac parte din fondul de comert.Fondul de comert nu este o universalitate
juridica si nu poate cuprinde toate elementele active si pasive ale patrimoniuluicomerciantului (44).
Totusi,in compunerea fondului de comert trebuie sa intre anumite creante siobligatii legate direct,nemijlocit de alte elemente ale fondului (45).Ne referim la
drepturile de creanta si obligatiile ce rezulta din contractul de inchiriere a sediuluimagazinului si din contractele obisnuite de furnitura (apa,energie,telefon,etc).Deasemenea,fondul de comert cuprinde drepturile si obligatiile ce rezulta din contractelede munca ale persoanelor ce lucreaza utilizand elementele fondului de comert.
Aceste drepturi si obligatii se vor transmite o data cu fondul de comert,datafiind legatura lor indisolubila.
Practica a consacrat ideea ca drepturile si obligatiile ce rezulta din inchiriereamagazinului fac parte din fondul de comert deoarece localul este un element esentialce atrage clientela (46).
CAPITOUL IVApărarea fondului de comerţ
Caracterizarea fondului de comert ca fiind un bun mobil ne indreapta spre ideeaca fondul poate fi aparat prin actiunea in revendicare.
Totusi,pentru ocrotirea acestuia nu se poate utiliza actiunea in revendicaredeoarece fondul de comert este si un bun incorporal asupra caruia titularul are drepturi
privative ce confera puteri exclusive de exploatare.
Or,actiunea in revendicare foloseste pentru apararea drepturilor ce se exercita inlegatura cu bunuri corporale.Apararea fondului de comert se realizeaza prin actiuni specifice.Prin ele se tinde sa se inlature tulburarile aduse fondului si elementelor
componente ale acestuia.De asemenea,se pot utiliza actiuni in pretentii prin care sesolicita repararea pagubelor produse urmare a actelor tulbaratorii.
Acele tulburari ce constituie acte de concurenta neloiala intra sub incidentareglementarilor L.11/1990 privind combaterea concurentei neloiale.Lor li se vor aplica dispozitiile acestei legi.Cel tulburat va putea utiliza procedurile prevazute deaceasta lege si sa ceara incetarea tulburarii si recuperarea eventualeri pagube.
Daca fapta constituie infractiunea de concurenta neloiala statul ca titular alactiunii penale va trage la raspundere penala pe tulburator in conditiile prevazute deCodul de procedura penala.
Nimic nu impiedica insa pe comercinat sa-si apere separat fiecare elementcomponent al fondului sau prin actiunile recunoscute de lege,in functie de naturacorporala ori necorporala a partii din ansamblu ,vatamata.
CAPITOLUL VExploatarea si gestionarea fondului de comert.
Cel mai adesea fondul este exploatat si gestionat de catre proprietarul insusi.Elisi asuma responsabilitatea exploatarii,el incaseaza beneficiile si el suporta pierderile.
El asigura conducerea, singur sau cu ajutorul colaboratorilor. Numelecolaboratorilor ce au puteri de administrare trebuie facute publice prin registrulcomertului.Textul art.14-15 din L.26/1990 se aplica si celor ce administreaza saugestioneaza fondul de comert din aceleasi ratiuni pentru care legiuitorul a prevazut
obligativitatea inregistrarii acelor date.De altfel,este greu de inchipuit o exploatare si o gestionare a unui fond
comercial distincta de exploatarea si gestionarea unei societati comeriale.Distinctiacapata semnificatie practica cel mult in cazul comerciantilor persoane fizice.
Nimic nu impiedica pe proprietar sa incredinteze gestionarea fondului unuitert,salariat sau angajat printr-o conventie de drept comun (mandat).Legea nu prevedeexpres aceste posibilitati insa deducem regula din principiul mai general al libertatiiactelor juridice.
In acest din urma caz proprietarul pastreaza riscul afacerii sale,al exploatariifondului,percepe beneficiile si suporta pierderile,iar gestionarul va controla si dirijaexploatarea fondului.Comercinat va ramane in acest caz proprietarul.
Cel care controleaza activitatea de exploatare va avea calitatea de prepus nu decomerciant,el exercitand comertul pentru altul (47).El va fi resposabil in fata
proprietarului in conditiile contractului de munca sau de mandat,dupa caz.Proprietarul poate sa-l cointereseze asigurandu-i participarea si la beneficii,in
conditii prestabilite prin contract.In mod exceptional fondul poate fi gestionat printr-un administrator provizoriu
numit de judecator.Intalnim aceasta situatie in conditiile art.17 din L.64/1995 (48).CAPITOLUL VI
Operatii juridice avand ca obiect fondul de comert Sectiunea I.PrecizariFondul de comert poate face obiectul unor operatiuni juridice foarte diferite.El
poate fi donat,vandut,inchiriat,adus cu titlu de aport in societate,gajat,poate fi grevatde un uzufruct (49).
In lipsa unei reglementari facute de legea comerciala aceste acte vor fi supuseregulilor de drept civil si comercial.
In practica romaneasca aceste acte nu se prea utilizeaza insa,nimic nu impiedica pe cei interesati sa uzeze de asemenea formule juridice.
Vom examina in cele ce urmeaza cele mai importante acte juridice ce au caobiect fondul de comert.
Sectiunea a II-a .Vanzarea fondului de comert.In principiu aceasta vanzare este supusa regulilor vanzarii comerciale.Totusi,ea
are anumite particularitati ce rezulta din natura juridica speciala a bunului ceconstituie obiectul operatiunii.
Conditii de formaVanzarea fondului de comert este un fapt de comert deoarece se realizeaza din
nevoi comerciale si are ca scop continuarea unor fapte de comert incepute devanzator.Fiind un fapt de comert va putea fi dovedita,in principiu prin orice mijloc de
proba.Totusi fiind necesara inregistrarea la registrul comertului se impune redactareaactului in forma scrisa,conditie ad probationem.
Nici o norma nu indica ce anume va cuprinde contractul de vanzare cumparareal unui fond de comert.Deducem insa din obligatia inscrisa in art.21 din L.26/1990 caacest contract trebuie sa cuprinda un minimum de mentiuni care ar prezentaimportanta pentru tertii creditori (inregistrarea are ca efect opozabilitatea actului fata
de terti si ca scop protejarea intereselor creditorilor):pretul vanzarii,cifra de afaceri cea rezultat din exploatarea fondului pe perioada precedenta vanzarii,beneficiul rezultatin anii precedenti.
Fiind un bun mobil alcatuit si din bunuri imobile trebuie sa se mentioneze si sase individualizeze imobilele ce se considera a fi vandute odata cu fondul decomert.Aceasta,mai ales,ca transmisiunea imobilelor urmeaza si reguli de dreptcomun si trebuie sa se faca formalitatile de publicitate imobiliara.
Lipsa acestor mentiuni ar putea fi invocata de creditori ca dovada de fraudareinbtr-o eventuala actiune revocatorie.
Art.21 din L.26/1990 prevede obligatia inregistrarii mentiunilor referitoare lavanzarea fondului,fara alte precizari.Deducem ca un contract neinregistrat produceefecte intre parti dar nu poate fi opus tertilor pentru ca inregistrarea are numai un efectde opozabilitate (50).Lipsa inregistrarii nu duce la nulitatea actului ci,cel mult lasanctiuni de ordin administrativ.
Conditii de fondAcest contract este supus regulilor generale ce guverneaza vanzarea comerciala.
Problema publicitatii vanzarii fondului de comertDin pacate legea romana nu prevede nici o forma de pulicitate a vanzarii
fondului de comert (exceptie fac vanzarile de fonduri apartinand statului aflate sub
regimul reglementarilor privind privatizarea) (51).Pentru creditorii vanzatorului aceasta operatiune este esentiala cata vreme
fondul de comert cuprinde o parte insemnata din activele patrimoniale alecomerciantului si sumele incasate din vanzare pot fi risipite practic cu mareusurinta.Mai mult,cei fraudati printr-o astfel de vanzare nu au nici un mijloc
procedural eficient pentru a-si proteja interesele si drepturile.Singura cale a creditorului chirografar de a se proteja ramane actiunea puliana,
o actiune de drept comun, in care sarcina probei apartine reclamantului care trebuie sadovedeasca frauda si reaua credinta a cumparatorului.De asemenea,reclamantul ca sa Ise primeasca actiunea trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila (52).
Se impune ,de lege ferenda reglemetarea unei proceduri prin care creditorii sa-si poata proteja drepturile si interesele,in astfel de vinzari.
Efectele contractuluiOrice vanzare da nastere la drepturi si obligatii in sarcina vanzatorului si a
cumparatorului.a) Vanzatorul trebuie sa predea bunul vandut si sa-l garanteze pe cumparator de
evictiune si pentru vicii ascunsePredarea fondului consta in punerea la dispozitia cumparatorului a tuturor
elementelor corporale cel alcatuiesc.Practic,vanzatorul trebuie sa permitecumparatorului accesul la registrele sale comerciale pentru a putea verificaindeplinirea acestei obligatii.Neprocedarea in acest mod are semnificatianeindeplinirii obligatiei de predare.
In ce priveste elementele necorporale,vanzatorul trebuie sa procedezecorespunzator,de la caz la caz:sa prezinte clientii sai cumparatorului,sa inregistrezecesiunea brevetelor,licentelor pe seama cumparatorului, etc.
Garantia pentru evictiune prin fapta tertilor si pentru vicii ascunse o imaginamgreu intr-o astfel de vanzare.
Insa, obligatia garantarii pentru evictiune prin fapta personala a vanzatorului
este foarte probabil sa fie invocata.Inceperea de catre vanzator a aceluiasi gen decomert imediat dupa vanzare poate avea semnificatia unei evingeri acumparatorului.In acest caz cumparatorul nu trebuie sa faca dovada existentei unei
pagube ci,doar dovada actelor tulburatorii (53).De obicei,in practica,vanzatorii se angajeaza sa nu practice acelasi gen de
comert pe o perioada determinata de timp. b) Cumparatorul trebuie sa plateasca pretul stabilit.Fiind vorba de derularea
unor sume mai mari deseori o parte din pret se va plati la termen.De aici deducemimportanta ce o are pentru vanzator garantarea platii unei parti din pretul stabilit
pentru fondul de comert vandut si predat.
Legea romana nu prevede garantii speciale in acest sens.Astfel,vanzatorul faragarantii preconstituite va avea pozitia unui creditor chirografar.
Patrimoniul cumparatorului va constitui gajul sau general si creditorul vanzator va intra in concurs cu alti creditori ai cumparatorului.
El va avea de asemenea,privilegiul prevazut de art.1700 pct.5 C. civ.deoarecefondul de comert este un bun mobil .Pentru a face operabil acest privilegiu esterecomandabil ca vanzatorul sa introduca in contract o clauza de interzicere arevanzarii fondului pana la achitarea integrala a pretului,clauza inregistrata expres in
registrul comertului.Daca fondul se revinde inainte de incasarea integrala a pretului,vanzatorul nu are drept de urmarire asupra acestuia (daca nu a preconstituitun gaj).
Neplata pretului indreptateste pe vanzator si la actiunea in rezolutiune acontractului.Ea urmeaza regimul general comercial.
Daca cumparatorul intra in lichidare judiciara ,vanzatorul fondului ca sicreditor va intra in concurs cu ceilalti creditori ?
Legea nr.64/1995,nu prevede expres aceasta situatie.Apreciem ca daca subzista privilegiul prev.de art.1700 pct.5 C.Civ. vanzatorul va beneficia de regimul preferential inscris in art.106 pct.3 din L.64/1995,privilegiul vanzatorului fiind ogarantie reala.
Urmarirea inceputa de vanzator pentru obtinerea diferentei de pret va fisuspendata in caz de incepere a unei proceduri de lichidare judiciara (art.32 dinL.64/1995).
Sectiunea a III-a.Gajarea fondului de comert Nici gajul asupra fondului de comert nu este supus vreunei reglementari
speciale care sa-l faca mai atractiv pentru creditori.Fondul de comert poate constitui obiectul unui veritabil gaj dar deprecierea sa
rapida (privita ca si posibilitate),in circuitul comercial il face ,practic sa fie lipsit deinteres.Gajarea se realizeaza conventional printr-un contract de gaj.Orice proprietar il
poate atribui cu titlu de garantie mobiliara unui creditor al sau.Este de natura contractului de gaj ca bunul gajat sa fie remis creditorului.In
cazul fondului de comert aceasta predare ar insemna lipsirea debitorului de posibilitatea de a-si putea derula afacerile aducatoare de venituri.
Ca sa se evite acest inconvenient in acest sector se poate practica gajul faradeposedare (art.480 C.com).Desi textul legii nu enumera fondul de comert printre
bunurile ce pot constitui obiect al gajului fara deposedare nu exista nici un
impediment sa consideram enumerarea legii ca fiind exemplificativa.Pentru ca gajul sa fie valabil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:-contractul sa se incheie in forma scrisa,conditie ad validitatem.Regula o
deducem din dispozitiile art.21 din L.26/1990.-sa se enumere elementele fondului de comert care vor constitui garantia
creditorului, sa le descrie si sa le indice locul unde se afla (art.480 al.4 C.com.).Esteevident ca gajul nu poate cuprinde marfurile deoarece prin specificul lor nu pot sa fieurmarite.Nu trebuie enumerate elementele incorporale (numele comercial,clientela,dreptulasupra spatiului inchiriat) deoarece ele tin de natura fondului de comert (54).
-contractul este supus inregistrarii la registrul comertului (art.21,lit.a
L.26/1990).O parte a doctrinei retine ca gajul fondului de comert este un gaj cu deposedaresi ca la incheierea lui se face o remitere simbolica a bunului gajat prin predarea
documentelor privitoare la fondul de comert,predare ce ar realiza si publicitateaspecifica gajurilor (55).
Noi ramanem la punctul de vedere ca legea romana nu exclude gajul faradeposedare si ca textul legii (art.480 C.Com.)nu exclude fondul de comert dintre
bunurile pentru care nu se face deposedarea.
Efectele gajuluiDin caracteristicile gajului asupra fondului de comert deducem ca creditorul
gajist nu are posesia fondului care ramane la debitor cu dreptul de a-l instraina.Creditorul are insa drept de urmarire si preferinta asupra fondului astfel cum va
fi descris in actul de constituire a gajului.Intre privilegiul vanzatorului (art.1700C.Civ) si gajul creditorului exista deosebiri (natura juridica a prerogativelor,rangul de
preferinta,intinderea puterii de urmarire-primul asupra pretului global al fondului,celde-al doilea asupra bunurilor enumerate in contract).
Dreptul creditorului gajist intra sub incidenta art.106 din L.64/1995.Se pune problema daca asupra unui fond de comert se pot institui masuri
asiguratorii de catre instanta.Cata vreme consideram fondul de comert un bun unitar si mobil retinem ca nu
exista nici un impediment pentru ca fondul de comert sa fie supus unui sechestru judiciar sau sechestru asigurator in conditiile comune inscrise in art.591-601C.proc.civ.(56).
Nu se va putea constitui insa sechestrul prevazut de art.475 - 477C.proc.civ.deoarece acest sechestru se refera la imobile (57).
Desi L.26/1990 nu prevede expres inregistrarea sechestrului judiciar si alsechestrului asigurator asupra fondului de comert,publicitatea acestor masuri este
obligatorie pentru ca masurile de sechestrare afecteaza direct activitatea celui ceadmnistreaza fondul ( se aduc modificari inregistrarilor anterioare).Pentru un plus de claritate se impune,ca in cazul gajului,sa se nominalizeze si
localizeze elementele componente ale fondului supus masurilor conservatorii siasiguratorii (58).
Sectiunea a IV-aAducerea fondului de comert ca aport social intr-o societate comerciala.Fondul de comert poate fi adus ca aport social intr-o societate comerciala,atat
ca aport la o societate care se infiinteaza,cat si ca aport la marirea capitalului unei
societati existente deja (59).Aceasta operatiune are efect translativ de drepturi.Titularitatea dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinta asuprafondului se transmite de la asociat la societatea nou infiintata.Deci,operatiunii trebuiesa I se faca publicitatea specifica prin intermediul registrului comertului.
Ea (publicitatea) prezinta importanta, in special pentru creditoriitransmitatorului care risca sa fie privati de o valoare importanta a patrimoniuluidebitorului lor.Numai prin publicitate creditorii pot lua la cunostinta despreoperatiune si pot sa puna in discutie valabilitatea si opozabilitatea aportarii.
Transmiterea dreptului de proprietate ca aport social nu este totusi o vanzarecomerciala a fondului de comert.Din acest motiv operatiunii I se vor aplica regulile ce
Locatiunea fondului de comert.Prin contractul de locatiune proprietarul (locator) fondului de comert transmite
folosinta totala sau partiala unei alte persoane,locatar.Locatarul va exploata pe risculsau fondul si va plati proprietarului-locator un pret (redeventa).
Actul de locatiune a fondului de comert are caracter comercial. Nu sunt prevazute conditii speciale de forma pentru incheierea contractului.
Este necesara totusi forma scrisa,conditie ad probationem (art.1191 C.civ).Locatiunea trebuie inregistrata in registrul comertului (art.21 L.26/1990).
Efectele locatiuniiIntre parti-Locatarul trebuie sa exploateze fondul conform destinatiei sale si ca
un bun proprietar (art 1429 C.civ.). Deci nu poate aduce schimbari in organizarea sistructura fondului de comert,schimband destinatia unor bunuri ori instrainandu-le(60).Daca unele bunuri apartinand fondului se consuma in timpul exploatarii lor se varestitui proprietarului contravaloarea.
Daca proprietarul accepta, obiect al locatiunii poate fi si numele comercial,ca parte a fondului de comert,cu conditia sa se mentioneze calitatea de succesor inexploatare a locatarului (art.38 din L.26/1990).Daca persoana locatarului esteesentiala pentru contract (contractul este intuitu personae),locatarul nu poatesubinchiria fondul primit in exploatare.Per a contrario,exceptand ipoteza enuntatadeja,sublocatiunea este admisa.
Locatorul trebuie sa puna la dispozitia locatarului folosinta fondului si sagaranteze de evictiune prin fapta sa proprie (locatorul trebuie sa se abtina de ladesfasurarea unui comert de acelasi gen pe o durata predeterminata de timp).
Legea romana nu obliga pe proprietar sa depuna in prealabil o suma,drept
garantie,ca-si va respecta obligatiile.Fata de terti:Fata de creditorii proprietarului si cei ai locatarului contractul isi produce efectele din momentul inregistrarii actului la registrul comertului.Din acestmoment ei pot promova actiuni revocatorii daca considera ca sunt fraudati prinincheierea contractului de locatiune.
In lipsa de dispozitie contrara locatarul raspunde personal de datoriilecontractate in timpul exploatarii fondului de comert inchiriat.La sfarsitul locatiunii
proprietarul nu preia datoriile fondului dat in exploatare altcuiva,afara de situatia incare proprietarul ar inregistra o crestere patrimoniala corelativa unei pierderi alocatarului (61).Regula o deducem din principiile imbogatirii fara justa cauza.
Incetarea locatiuniiLocatiunea se face pe perioada determinata (art.1436 C.civ.). Suntem de parere
ca acestui contract nu I se poate aplica art.1437 C. civ.cata vreme locatiunea esteinregistrata in elementele ei esentiale la registrul comertului. A gandi altfel inseamnaa accepta o stare de incertitudine,contraproductiva pentru toti comerciantii.Prelungirea locatiunii trebuie mentionata obligatoriu in registrul comertului.
Incetarea locatiunii inainte de termenul stipulat in contract trebuie inscrisa inregistrul comertului,din aceleasi ratiuni care pretind inregistrarea tuturor operatiunilor cu fondul de comert.
Prin norme speciale (62) este reglementata locatiunea unor fonduri de comert incare proprietar este statul,care-si exercita titularitatea prin regii autonome sausocietati comerciale.
Fondurile de comert supuse unor astfel de reglementari se refera la parti aleunor regii autonome sau societati comerciale: uzine, sectii, fabrici, ateliere,etc. Prinlocatie de gestiune speciala se transmite exploatarea acestor fonduri unor persoane
fizice sau juridice, care preiau controlul,gestiunea si riscurile fondurilor astfelinchiriate.
Contractele de acest fel sunt supuse regulilor detaliate impuse in actelenormative emise in acest scop.In lipsa,precizarile speciale vor fi completate cunormele de drept comun.
ConcluziiToate ideile expuse pana acum sunt inspirate din creatia practicii si a
doctrinei.Preocuparea teoreticienilor si a practicienilor pentru stabilirea regimului juridic al fondului de comert demonstreaza,fara indoiala nevoia ce se resimte inactivitatea economica a unor reglementari care sa precizeze in mod clar regulileacestei institutii juridice.
Desi,in tara noastra au existat preocupari pentrureglementarea regimului juridical fondului de comert,vitregiile istoriei ne-au impiedicat sa beneficiem de o lege clarain acest domeniu (63).
Ramane,deci in sarcina generatiilor viitoare de juristi indeplinirea acestuideziderat mai vechi de satisfacere a nevoilor vietii economice si adoptarea unei legicare sa stabileasca regulile ce guverneaza ansamblul bunurilor destinate decomerciant exercitiului profesiei sale.
CODUL COMERCIAL “CAROL AL II-LEA’’EXTRASTITLUL VIDespre actele juridice privind fondul de comert.Art.112-Contractele care au ca obiect fondul de comert se vor dovedi numai prin
act scris.
Art.113-Dobanditorul unui fond de comert ia asupra sa toate obligatiunile sidatoriile fondului,pe care le cunostea sau trebuia sa le cunoasca,in momentultransmisiunii,in limitele valorii fondului transmis,fara ca prin conventiunea partilor sase poata deroga de la aceasta dispozitiune.
Dobanditorul va raspunde insa nelimitat,cand continua comertul sub vecheafirma.
Transmitatorul ramane solidar raspunzator cu dobanditorul,de obligatiunile sidatoriile fondului de comert,timp de trei ani,daca pentru acestea legea nu prevede o
prescriptie mai scurta.Termenul de prescriptiune curge pentru creantele ajunse la scadenta de la
inscrierii actului in registrul comertului,iar pentru celelalte,de la data exigibilitatii lor.De asemenea,trec asupra dobanditorului si creantele in lipsa de clauza
contrarie.Art.114-dobanditorul unui fond de comert va face cunoscut debitorilor
transmisiunea,prin scrisori recomandate;din momentul primirii,acestia nu mai pot plati valabil decat in mainile dobanditorului.
Art.115-Cand se aduce ca aport intr-o societate nume colectiv sau in comanditasimpla un fond de comert,creantele si datoriile trec asupra societatii conform art.113.
Art.116-In caz de vanzare a unui fond de comert,vanzatorul pastreaza un
privilegiu asupra fondului,pentru restul pretului datorat,cu obligatiunea aratarii sumeidatorate in inscrierea facuta in registrul comertului.Inscrierea efectuata conserva drepturile de privilegiu timp de trei ani de la data
sa.Ea garanteaza in acelasi rang cu capitalul,dobanzile datorate pe termen de un an.Efectul inscrierii inceteaza daca nu a fost reiinoita la expirarea acestui termen.Art.117-Clauza dintr-un contract de locatiune prin care este interzisa cesiunea
acestuia,nu este opozabila dobanditorului unui fond de comert,daca dobanditorulcontinua sa exercite in imobilul inchiriat acelasi comert.
Art.118-Gajul unui fond de comert,cand nu cuprinde si marfuri,se constituie prin inscrierea contractului in registrul comertului,fara sa fie nevoie a se transfera
posesiunea.Inscrierea in registru va cuprinde :1.Data contractului.2.Numele,prenumele,domiciliul debitorului si al creditorului.3.Suma creantei garantate si a dobanzilor.4.Data scadentei.5.Bunurile si drepturile pe care partile inteleg sa le cuprinda in gaj.6.Sediul sucursalelor,daca acestea sunt cuprinse in gaj.Art.119-Dispozitiunile prevazute pentru contractele de gaj se aplica si gajului
unui fond de comert,in masura in care nu sunt contrarii dispozitiunilor articolelor
precedente.Pentru executarea gajului se vor observa dispozitiunile art.373,388 si 389.
Ordonanta de vanzare a gajului va trebui comunicata si creditorilor inscrisi inregistrul comertului.
Aceleasi formalitati vor fi indeplinite si in cazul in care vanzatorul,pentrurealizarea creantei sale privilegiate,voieste a urmari fondul de comert.
Art.120-Rangul privilegiului vanzatorului si al drepturilor creditorilor gajisti sedetermina prin data inscrierii in registrul comertului.
Privilegiile si gajurile inscrise in aceeasi zi au acelasi rang.Dispozitiunileart.116 alin.2 se aplica si gajului unui fond de comert.
Art.121-Schimbarea sediului fondului de comert,in aceeasi localitate sau inalta,fara consimtamantul vanzatorului neachitat integral sau a creditorilor gajisti,atrage exigibilitatea creantelor daca din aceasta schimbare rezulta o deprecierea valorii de comert.
Textul este preluat astfel cum a fost publicat sub denumirea “Codul Comercialcu Raportul Consiliului Legislativ”,M.O. 262/10.11.1938.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1.P.Demetrescu,I.L.Georgescu,Codul Comercial “Carol al II-lea”.RaportulConsiliului Legislativ.Comentarii, Ed.Cartea Romaneasca, Buc.1940;P.Porutiu,Fondul de Comert in noul nostru Cod Comercial, Sibiu,1943.
4.St.D.Carpenaru,op.cit.,p.106;O.Capatana,Societatilecomerciale,Buc.1991,p.164;O.Capatana,Caracterisitci generale ale societatilor comerciale,articol,Dreptul nr.9-12/1990,p.23.
5.A.Jauffret, Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982,p.776.Pentru precizari suplimentare a se vedea:
O.Capatana,Societatile...,op.cit.p.169;D.Galasescu,Pyk,Drept Comercial,Buc.1948,p.350;I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,pp.241-253;C.Petrescu Ercea,Curs de dreptcomercial,Cluj,1948,vol.I,pag.73.
7.O.Capatana,Societatile...,op.cit.p.1708.Art.131,L.31/1990 privind societatile comerciale.
9.Exista opinii foarte diferite in legatura cu corelatia dintre cele douanotiuni.Pentru date suplimentare a se vedea:I.L.Georgescu,op.cit.,vol.I,p.252;E.Cristoforeanu,Introducere in studiul juridic alintreprinderilor comerciale,Pandectele romana,1942,IV,p.18.
10.O.Capatana,Societatile...,op.cit.pag.172.11.St.D.Carpenaru,op.cit.p.107;I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,p.522.12.St.D.Carpenaru,op.cit.p.10713.I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,p.524.14.Acest fenomen se observa in mod pregnant in procesul actual de
privatizare.Eventualii investitori nu sunt dispusi sa cumpere fondurile de comert in
care se includ si datoriile.15.Exemplu de universalitate legala:succesiunea sub beneficiu de inventar.16.H.et J.Mazeaud,Lecons de droit civil,vol.II,Paris,1960,p.296.
17.D.C.1462/1930,Cas.III,Jurisprudenta generala,1930,p.28,citata deI.L.Georgescu in op.cit.,vol.I,p.525;D.C.277/46,Cas.I,Practica judiciara in materiecomerciala,vol.I,Buc.1993,p.228.
18.I.Saleille,Essai d’une theorie generale de l’obligations,Paris 1902,p.148.19.St.D.Carpenaru,op.cit.p.108.20.Pentru precizari a se vedea St.D.Carpenaru,op.cit.108.
21.I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,p.525.22.A.Jauffret,op.cit.p.83.23.S-a sustinut si (in mod izolat) ca este un bun imobiliar:P.Perju,Sinteza
teoretica si de practica judiciara a instantelor judecatoresti din circumscriptia Curtii deApel Suceava,in materiile dreptului comercial,dreptului munii,dreptului familiei sicontenciosului administrativ,articol,Dreptul8/1994,pp.64-66.23/1 D.c.283/1930,Cas.S.U.,Revista drept comercial 1930,p.487.
24.D.c.3/1934 Cas.III,Revista de drept comercial935,p.131;I.L.Georgescu,op.cit.vol .I,p.517.
25.R.Petrescu,Drept comercial roman,Buc.1996,p.797.26.M.N.Costin,,M.Muresan,V.Ursa,Dictionar de drept civil,Buc.1980,p.10.27.C.Petrescu Ercea,Curs de drept comercial,vol.I,Cluj,1948,p.158.28.S.Carpenaru,op.cit.p.109.29.C.Vivante,Principii de drept comercial,Buc.1928,p.127.30.P.Demetrescu,I.L.Georgescu,Codul comercial...,op.cit.p.30.31.P.Demetrescu,I.L.Georgescu,Codul comercial...,op.cit.p.31.32.In sens contrar:A Jauffret,op.cit.p.81.33.I.Turcu,Dreptul afacerilor,Iasi,1992,p.227.
34.St.D.Carpenaru,op.cit.110.35.I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,p.524.36.St.Carpenaru,op.cit.pag.11137.I.Turcu,Dreptul afacerilor...,op.cit.p.22.38.St.Carpenaru,op.cit.p.113.39.O.Capatana,Societatile...,op.cit.p.166.40.I.Turcu,Dreptul afacerilor...,op.cit.ppp.236-238.41.Pentru amanunte a se vedea St.D.Carpenaru,op.cit.p.114.42.I.L.Georgescu,op.cit.p.544.43.L.64/1991 privind brevetele de inventii,M.O.212 /1991;L.28/1967 privind
marcile de fabrica,de comert si de serviciu,B.O.114/1967;L.8/1996 privind dreptul deautor si drepturile conexe acestuia,M.O.60/1996.44.Practica veche a considerat la un moment dat ca fondul de comert este o
universalitate de drept si a cuprins si datoriile,D.c.405 /1922,Cas.III,Pandecteleromane,1923,III,p.33
45.R.Petrescu,op.cit.p.71;St.D.Carpenaru,op.cit.p.116.46.D.c.160/1996,C.S.J.,Revista de drept comercial
52.L.Pop,Teoria generala a obligatiilor,Buc.1997,p.124.53.St.D.Carpenaru,op.cit.118.54.A.Jauffret,op.cit.p.96.55.D.Galasescu Pyk,Drept comercial,op.cit.p.363.56.I.L.Georgescu,op.cit.p.532.57.Practica retine ca nu este admis sechestrul prev,de art.475 - 477,C.p.civ.-
D.c.225/1933,C.de Apel Chisinau,Buletinul Curtii de Apel,1934,p.40,dar admitesechestrul judiciar D.c.128/14.05.1946,Cas.I,Revista de drept comercial 1946,p.491.
58.I.Stoenescu,S.Zilberstein,Drept procesual civil,Buc.1977,pp.255-260.59.St.D.Carpenaru,op.cit.p.119.60.St.D.Carpenaru,op.cit.119.61.L.Pop,op.cit.pp.143-148;C.Statescu,C.Barsan,Tratat de drept civil.Teoria
generala a obligatiilor,Buc.1991,pp.129-134.62.L.15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat in regii
autonome si societati comerciale,M.O.98/1990;H.G.1228/1990 dinM.O.140/1990;H.G.140/1991 din M.O.48/1991,republicata in M.O.202/1992.
63.Codul comercial cu raportul consiliului legislativ M.O.262/10.11.1938.
PARTEA A II AREGIMUL JURIDIC AL CIRCULATIEI UNOR DREPTURI
AFLATE IN PATRIMONIUL COMERCIANTULUI.
.
CAPITOLUL IMarfurile si circulatia lor
Sectiunea I. PrecizariMarfurile pot face parte din fondul de comert.(1),chiar daca unuii autori
contesta acest lucru.(2).In imensa majoritate a cazurilor,insa marfurile circula independent de fondul de
comert,circulatia lor urmand ,in principiu regulile obisnuite ale dreptului comercial.In sens general,tot ceea ce formeaza obiect al activitatii comerciale se poate
chema marfa.Tot ceea ce estre produs de activitatea omului si destinat schimbuluieste socotit a fi marfa
Notiunea de marfa are cu precadere un inteles economic si mai putin juridic.Avem de a face cu un concept al teoriei economice care desemneaza in mod
generic produsul muncii omenesti susceptibil sa satisafaca o necesitate sociala si estedestinat schimbului prin vanzare(3).
Totusi,utilizam acest concept in scop juridic pentru a desemna toate produselemuncii omenesti care se afla in circuitul juridic comercial,separat de fondul de comert.
Incercam sa gasim caracterele juridice gnerale ale circulatiei marfurilor aflatesub regimul Legii comerciale.Separat de asta,facem asemenea analiza si pentru aindica diferentele existente intre regimul juridic ale produselor industriale simanufacturiere in antiteza cu regimul juridic al titlurilor de credit.
Sectiunea IICaracteristicile generale ale marfurilora)Marfurile nu poarta in ele o valoare intrinseca prestabilita.Valoarea lor este
data de piata in functie de cerere si oferta.In termeni economici vorbim despre ovaloare de schimb a marfii.Asta,spre deosebire de titlurile de credit care au o valoarenominala incorporata in ele.
b)Marfurile se disting prin materia ce o contin si prin forma lor intr-o infinitatede specii,imposibil de enumerat (enumerare si clasificare ce nu are semnificatie juridica).Daca o astfel de clasificare are importanta juridica aceasta se refera doar la posibilitatile de transport si ,eventual la regimul vamal.
c)Marfurile cuprind atat bunuri mobile cat si bunuri imobile.Cum bunurileimobile nu intra in regimul circulatiei comerciale (4),circulatia lor nu face obiectulanalizei noastre.
d)Marfurile se deosebesc dupa natura lor in marfuri fungibile si marfurinefungibile.Le spunem fungibile acelora care satisfac in mod egal aceleasi nevoisi,care se pot substitiui in mod reciproc.Dimpotriva,marfurile care prin natura lor au
caractere deosebite de toate celelalte si care,deci,nu se pot considera echivalente sisubstituibile sunt nefungibile.(opere de arta,animale de rasa,etc.)
Daca marfurile au fost indicate in contracte in mod individual,contractul vatrebui executat cu elel si nu altfel;daca a fost indicate in mod generic fara ca sa li sestabileasca calitatea sau individualitatea,prin denumiri speciale,contractul va trebuiexecutat oferind marfuri de acelasi fel dupa calitatile de intrebuintare pe care le au.
Daca partile nu specifica starea calitativa a marfii generice ea (calitatea) trebuiesa fie la un nivel calitativ mediu fata de particulatitatile marfurilor ce circula pe
piata.Obligatia constand in predarea unor marfuri nu se interpreteaza in favoareadebitorului.(5).
e) Cand este vorba de transmisiunea unor marfuri se accepta valabilitateavanzarii bunului altuia.Se admite ca transmitatorul poate vinde marfurile pe care le va
procura sau produce pana la scadenta obligatiei sale de predare (6).
Sectiunea IIICirculatia marfuriorTransmiterea marfurilor de la o persoana la alta se face de obicei prin predarea
reala a lor sau prin predare simbolica (predarea cheilor depozitului in care sunt
depozitate).Totusi in dreptul comercial transmiterea marfurilor se realizeaza si prin
predatrea titlurilor ce le reprezinta (pentru economie de timp si decheltuieli).Exemplificam in acest sens:polita de incarcare,scrisoarea de trasura laordin sau la purtator,certificatele de depozit,recipisele de gaj, etc. Aceste titlurireprezinta marfa aflata la cei ce o pastreaza:capitanul vasului,carausul,magazionerul,etc.
Prin mijlocirea acestor titluri,in care marfurile sunt descrise,acela ce le posedadobandeste posibilitatea de a dispunde de ele ca si cum le-ar avea in stapanireefectiva,deoarece capitanul vasului,carausul,magazionerul,nu le pot preda decat
posesorului legitimat al titlului.Prin acest mijloc simplu marfurile imobilizate in mijlocul de transport sau in
magazii generale,circula cu usurinta,sunt vandute,sunt date in gaj.Ele formeazaobiectul a numeroase si rapide operatiuni fara pericole,fara cheltuieli si fara sa tinaseama de intarzierile transportului.
Circulatia marfurilor este supusa regulilor circulatiei bunurilor mobiliare.Legeastabileste o norma fundamnetala (art.1901 al.1 C.civ.),ce garanteaza obtinerea
proprietatii asupra bunului mobil dobandit chiar si de la un neproprietar,cu conditia cadobanditorul sa fie de buna-credinta in momentul primirii bunurlui.Norma da un titlul
suficient oricarui dobanditor de marfuri aflate in circuitul comercial.Avem o regula cerezolva conflictul intre mai multi achizitori ai aceleiasi marfi (7).Cumparatorul poate apara marfa cumparata contra oricui vrea sa o revendice
prin posesia sa si prin buna credinta.Si acest lucru este valabil chiar daca vanzatorulcare a dispus de marfa a comis un abuz sau o frauda vanzand-o.
Insa daca este vorba de marfuri pierdude sau furate se aplica principiul de dreptcomun care da dreptul adevaratului proprietar sa-si revendice bunurile sale de oriundele-ar gasi,acordandu-se cumparatorului de buna credinta drept de regres contra celuide la care a cumparat,pentru daunele pricinuite.Daca cumpararea s-a facut din loc
public sau de la un negustor,proprietarul trebuie sa restituie pretul platiti de
cumparatorul de buna-credinta,acesta din urma avand drept de retentie asupra marfii(art.1909 al.ultim C.civ.).
Observam ca aceasta reglementare este cuprinsa in dreptul comun si carealizeaza un compromis intre interesele proprietarului si cele ale cumparatorului de
buna-credinta.Numai asa se explica ideea promovata de lege ca proprietarul carerevendica bunul ce I s-a furat trebuie sa ramburseze cumparatorului ceea ce acesta a
platit(daca a cumparat la licitatie publica,din targ,din magazin,din depozit),cand buna-credinta asigura mai multa protectie urmare a publicitatii cumpararii
Este evident ca in circuitul comercial sunt mai bine protejati cei ce cumparamarfuri prin titluri reprezentative,pentru ca ei vor primi un drept originar,autonom.(8).Lor nu le pot fi opuse exceptiile antecesorului vanzatorului prin titlu reprezentativ.
In acest caz cel ce dobandeste marfa cu buna-credinta si se legitimeaza ca posesor al titlului si implicit al marfii reprezentate poate sa respinga revendicarea proprietarului pagubit.Astfel,daca merfurile furate sunt depozitate intr-un magazingeneral (in sensul L.153/7.04.1937),acela care le cumpara cu buna-credinta primind
prin gir in regula certificatul de depozit,nu se mai poate teme de nici orevendicare.Nici de revendicarea titlului pentru ca posesorul unui titlu la ordin nu
poate sa fie privat de el daca i-a parvenit in baza unui sir neintrerupt de giruri si nicide revendicarea marfurilor pentru ca nimeni nu poate pretinde asupra lor un drept realdaca nu poseda titlul.
Sectiunea IVBanii ca marfaSi banii sunt o marfa,insa o marfa cu caractere speciale ce rezulta tocmai din
functiile economice pe care le indeplineste orice valuta.Ei se prezinta sub forma unor titluri care au o valoare intrinseca
nesemnificativa (cu exceptia monedelor din metale pretioase),o valoare nominalaindicata de banca emitenta si o valoare reala determinata de criterii economiceindicate de politica economica si financiara a statului emitent (9).
Banii sunt o marfa deoarece sunt destinati schimbului,”o marfa generala sispeciala desprinsa de celelalte marfuri si ...care indeplineste funcita de echivalentgeneral al valorii tuturor celoralalte marfuri,instrument general alschimbului”(10).Caracterul general sau universal al schimbului pe care il poaterealiza moneda nu nbe impiedica sa analizam aceasta marfa ca un bungeneric,fungibil cu toate consecintele juridice ce rezulta din aceasta calificare.
Separat de asta,banii se analizeaza si ca titluri de valoare la purtator si lavedere,urmand regimul circulatiei acestora.Din aceasta insusire rezulta o putere
bivalenta:de cumparare si de stingere a obligatiilor prin plata (11).Pentru a inlesni banului sa indeplineasca aceasta functie se permite in principiudebitorului sa-si plateasca datoriile in moneda nationala.Nimic nu impiedica insa
partile sa convina ca plata sa se faca in alta moneda si ,in acest caz se utilizeazamoneda prevazuta in contract (art.41 Cod comercial).In aceasta situatie,pentru arespecta regula impusa de contract creditorul are dreptul sa fie platit cu mijlocul
prevazut si nu cu altul.Un asemenea pact este permis de legislatia romaneasca(12),realizandu-se interesele legitime ale creditorilor de a incasa orice fel de monedeaflate in circulatie legala.
Spre deosebire de alte marfuri banii sunt considerati a avea o productivitate
continua.Ei nu sunt destinati sa ramana nefructificati in casa ci pentru a fiintrebuintati cu folos pentru diferite operatiuni aducatoare de castig.De aceea oricedebitor ce intarzie plata dupa scadenta si care este somat sa achite datoria si nu o
face,trebuia sa plateasca daune interese constand in dobanzi din ziua in care s-a facut punerea in intarziere (art.1088 C.Civ).
Mai mult,pentru ca intrebuintarea imediata a banului este o conditieindispensabila pentru o buna gestiune comerciala se poate considera ca acela careintarzie plata,beneficiaza deoarece poate sa fructifice capitalul ramas in mana sa.Pecale de consecinta,el trebuia sa plateasca dobanzi sumelor ajunse la scadenta si pe
care ar fi trebuit sa le achite creditorului chiar daca acesta nu se prezinta sa le incaseze(art.43 si art.372 al.2 C.Com.) (13).
Banul poate constitui obiect de contract ca orice alta marfa. Aceasta seintampla in fiecare zi in operatiunile caselor de schimb care,schimba monede de un felcu altele de alt fel si in operatiunile valutare de arbitraj (in schimbul de monede de peo piata pe alta) (14),precum si in contractele de imprumut maritim (art.601-615,CCom)(15)
Valoarea acestei marfi este fluctuanta si creeaza riscuri mari mai ales incontractele de comert international.Pentru a preintampina riscurile valutare partileinsereaza in contractele lor fie clauze de consolidare valutara ,prin efectul caroravaloarea marfii,constand in bani,este subordonata unui etalon stabilit,fie clauze ceconfera anumite obtiuni creditorului (16).
In dreptul comun,este inscris principiul nominalismului monetar (art.1578C.civ.),principiu care stabileste ca moneda isi pastreaza totdeauna aceeasi valoare cusuma numerica indicata in contract.Doctrina a aratat,pe buna-dreptate,canominalismul monetar este adecvat unei perioade de stabilitate monetara(17).Incontextul instabilitatii monetare practica a acordat prioritate principiului mai generalal mentinerii echilibrului prestatiilor in contracte si al recuperarii integrale a
pagubelor (18).Doctrina recomanda practicienilor comertului utilizarea clauzelor de
evitare a riscurilor valutare pentru a putea coreal dispozitiile anacronice ale legii cunevoile lor (19).
CAPITOLUL IICreanţele şi circulaţia lor Regula ce rezulta din principiul libertatii contractuale este ca toate
creantele,certe si ajunse la scadenta,incerte si viitoare,care au ca obiect un bundeterminat in mod individual sau o cantitate de bunuri generice,o obligatie de a da sau
face si care rezulta dintr-un contract sau din lege pot fi cedate.Interzicerea prin contract de a ceda o creanta poate produce efect intre partilecontractante,dar nu poate avea putere fata de terti,chiar si cand acestia stiu pentru cadreptul de proprietate este incompatibil cu interdictia de a fi cedat (20).O asemeneainterdictie nu poate impune decat legiuitorul.
Transmisiunea creantelor de orice fel se realizeaza pin cesiune,operatiunereglementata de Codul Civil (art.1391-1358,1402-1404 ) (21).Creditorul cedenttransmite creanta unui dobanditor-cesionar,debitorul cedat ramanand tert fata deconventie.Cesiunea nu este perfecta decat atunci cand debitorul creantei cedate a fostincunostintat printr-o notificare sau a recunoscut-o printr-o manifestare de vointa
autentificata (22).Acesta pentru ca din acest moment,debitorul stie ca nu mai arecreditor precedent ci pe cesionar.
Cesionarul dobandeste pe baza cesiunii dreptul de a I se plati chiar daca nu estein posesiunea documentului ce probeaza dreptul sau.
In caz de cedare succesiva a aceleiasi creante catre mai multi cesionari vadeveni titular cel care a notificat primul operatiunea debitorului.Cel ce a notificat va fi
preferat chiar daca un altul este in posesia documentului probator al creantei.Cedentul va garanta existenta creantei si a accesoriilor sale nu si solvabilitatea
debitorului cedat.Partile pot sa-si agraveze sau sa-si micsoreze raspunderea degarantie.
Acesta schema juridica comuna dreptului civil si comercial presupune oschimbare a subiectilor raportului juridic existent initial.Prin ea se realizeaza oschimbare a creditorului sau chiar o schimbare a debitorului (23).
In dreptul comercial insa exista situatii in care regulile de baza ale cesiunii nuse aplica intocmai datorita specificului unor raporturi obligationale speciale ce apar incircuitul comercial.
Imaginam urmatoarea situatie:In raporturile de succesiune intre comercianti persoane juridice cand opereaza o
transmisiune universala sau cu titlu universal,succesorul va prelua si creanteleautorului sau.In asemenea situatie,succesorul nu trebuia sa notifice operatiuneafiecarui debitor al transmitatorului. Publicitatea schimbarilor subiectilor raportului
juridic initial se infaptuieste altfel prin notificarea sau acceptarea cesiunii.Publicitatea se realizeaza conform legii prin registrul comertului.
O situatie similara intalnim in materia drepturilor intelectuale (intelese in senslarg de drept privativ asupra oricarei creatii intelectuale ce intra in circuitulcomercial).Aceste drepturi sunt reglementate prin norme speciale.Natura lor juridicaeste controversata (24) si nu intereseaza din punctul de vedere al temei ce o
abordam.Retinem doar ca aceste drepturi se transmit prin cesiune (25) si ca in obiectullor intra si prerogative specifice drepturilor de creanta.Publicitatea acestei cesiuni nu se realizeaza ca in dreptul comun pentru ca nu
exista un debitor determinat caruia sa I se notifice operatiunea prin mijloacele prevazute de dreptul comun.Aceasta publicitate se realizeaza prin mijloacele prevazute de normele speciale ce constituie izvor de drept in domeniu. Publicitatearealizata in conditiile normei speciale aduce la cunostinta tuturor titularitatea
prerogativelor ce rezulta din aceste drepturi,inclusiv titularitatea ce rezulta ca efect alcesiunii.
Dreptul comercial cunoaste reguli diferite de cele ale dreptului comun si in
materia cesiunii drepturilor de creanta litigioase.Codul civil admite retractul litigios:daca se cedeaza drepturi litigioase,debitorul cedat se va putea libera valabil platind, nu valoarea creantei,ci pretul decesionare al creantei (cu accesoriile sale)-art.1402 -1404 C.Civ.Practic,debitorul cedat
poate opri cesiunea liberandu-se de obligatii prin manifestarea saunilaterala,dezdaunandu-l pe cesionar.
Dreptul pozitiv romanesc nu relementeaza, din pacate, contractul de factoring.Acest instrument de cedare a creantelor este practicat numai in raporturile de drept
comercial international.Titularul unei creante (aderent),transmite oneros dreptuirlesale ce rezulta din vanzarea de marfuri pe credit catre un factor,ce-si asuma obligatiasa le incaseze,scop in care se substituie in toate drepturile pe care partenerul sau
contractual le are fata de debitorii-cumparatori de marfa. Aderentul inmaneazafacturile sale catre factorul-cesionar pe baza unui borderou, intocmit periodic,imperuna cu toate garantiile,factorul dobandind proprietatea creantelor.Pentru platafacturillor primite factorul deschide un credit cu un anumit plafon pentru clientiiagreati ai aderentului.
1.St.D.Carpenaru, Drept comercial roman, Buc.1998, p.109.2.A.Jauffret ,Manuel de droit commercial,L.G.D.J.,Paris,1982,p.76.3.M.N.Costin, Dictionar de drept international al afacerilor, Vol.I,
Buc.1996,p.251.4.R.Petrescu, Drept comercial roman, Buc.1996, p.61; M.N.Costin, Dictionar...,
op.cit.vol.I, p.35.5.C.Vivante, Principii de drept comercial,Buc.1928,pag.127.6. St.D.Carpenaru, op.cit. p. 389; T.Stelian,Drept comercial, vol.III, Buc.1916,
p. 110.7. V.Luha, Caracteristici generale ale titurilor de credit, Rev. de dr.com.7-
8/1998, p. 538.V.Luha,Caracteristici...,op.cit.p.54.9.C.Kiritescu, Relatii valutar financiare internationale,Buc.1978,p.35.
10.G.D.Bistriceanu, E.I.Macovei, C.G. Demetrescu, Lexicon de finante,contabilitate si informatica financiar contabila, vol.I, Buc.1981, p. 84.11.M.N.Costin,Tratat de drept comercial.Teoria generala a obligatiilor. Vol.I,
Tg. Mures 1993, p.6912.M.Alexandrescu,Ghid practic de cunoastere a regimului valutar in
Romania,Oradea 1994,p.17713. I.L.Georgescu, Drept comercial roman, Teoria generala a obligatiilor
comerciale.Probele. Contractul de vanzare-cumparare comerciala, Buc.1994, pag. 52.14.M.N.Costin, Dictionar de drept international al afacerilor, vol. II, Buc.1996,
p. 303.
15.Decizia civ.din 5.05.1926,C.de Apel Galati, citata in Buletinul jurisprudenteimaritime, I, Constanta, 1998, p.116.16. M.N.Costin, S.Deleanu, Dreptul comertului international,Vol.II, Buc.1995,
pp.152-163; D.A. Sitaru, Dreptul comertului international.Tratat ,vol.II, Buc.1996, pp.72-114.
17.M.N.Costin,Tratat...,op.cit.p.7118.D.c.623/1982,Trib.Sup.C.d.1982,p.296;D.c82/1983,C.D.1983,p.239.19.M.N.Costin,Tratat..,op.cit.p.73.20.C.Vivante,op.cit.p.132.21.L.Pop,Teoria generala a obligatiilor,Buc.1998,p.458.
22. C.Statescu, C.Barsan, Tratat de drept civil. Teoria generala a obligatiilor,Buc.1981, p.349.23.A.Pop,Gh.Beleiu,Drept civil.Parte generala.Buc.1975,p.139.24.In acest sens: Y.Eminescu, Tratat de proprietate industriala,Vol.I, Buc.1982;
Y.Eminescu, Dreptul de autor,Buc.1994;Y.Eminescu,Protectia desenelor si modelelor industriale, Buc.1993; V.Ursa, Dreptul de properitate industriala,Vol.I, Cluj Napoca,1987.
25.Ideea ca o astfel de operatiune este o cesiune de creanta rezulta clar dinY.Eminescu,Tratat...,op.cit.Vol.I,p.98
1.Reglementarea titlurirlor de credit Notiunea de titlu de credit nu indica ceva determinat,concret.In realitate nuintalnim un titlu de credit in stadiu pur,ci documente in care regasim caracteristicilegenerale ale acestei categorii juridice.(1),dar care in acelasi timp au elemente
particulare prin care se diferentiaza unele de altele.Conceptul este oprera doctrinei care constituie o adevarata cucerire a dreptului
modern,”datorita careia se poate spune ca economia contemporana apare aproapetransfigurata datorita rolului deosebit de important dobandit de aceste titluri”(2).
Notiunea de titlu de credit are la baza o constructie juridica intemeiata pe ideeade drept si obligatii autonome aflate intr-o succesiune de transmisiuni facute dupa
reguli speciale.In sistemul juridic romanesc expresia titlu de credit indica produsul unei operegenerale efectuate de doctrina romaneasca si straina care a elaborat un pachet de
principii juridice aplicabile unei intregi categorii de documente constatatoare dedrepturi si obligatii.Din pacate,acest efort colectiv nu-l regasim in domeniullegislativ.Dreptul nostru pozitiv nu cuprinde o reglementare generala in acest domeniu(3).Avem doar texte ale unor acte normative in care indica regimul juridic al unor specii ale titlurilor de credit(4).
Aceasta stare de lucruri nu este normala.De obicei in viata economica apar figurile tipice de titluri de credit pe care le cunoaste legislatia noastra.Insa fenomenele
economice sunt intr-o continua miscare si transformare,fapt ce indica nevoia permanenta de mijloace juridice adecvate.Nu este exclus in acest context,ca actualelespecii de titluri de credit recunoscute de lege sa nu mai corespunda exigentelor.Deaceea este necesar de lege ferenda o consacrare legislativa a principiilor care sa
permita apoi utilizarea de catre comercianti a acelui document care sa raspunda celmai bine intereselor lor.
2.Trasaturile titlurilor de credita) Caracterul necesar al inscrisului.Expresia titlu de credit desemneaza un document,(un inscris),un bun mobil
prin natura lui,cu valoare intrinseca (chiar daca,de obicei aceasta valoare estenesemnificativa din punct de vedere economic). (5).
Din timpurile cele mai vechi s-a consacrat ideea ca scrisul consemnat pe undocument contine manifestarea de vointa adevarata a aceluia care l-a emis (6) si caactul dresat sau semnat de una din parti contine vointa sa in raportul dintre ea siceilalti.Intr-un asemenea raport inscrisurilor li s-a recunoscut,in general ,functii
probatorii,in sensul ca servesc la dovedirea existentei unei obligatii.Intre inscris siobligatie nu exista o legatura deosebita,indisolubila.Obligatia exista independent si
poate fi dovedita si prin alte mijloace de proba.Alteori inscrisurilor li s-a recunoscut si o functie constitutiva.Obligatia pe care
partea vrea sa o asume nu poate lua nastere fara ca ea sa fie consemnata intr-undocument.Deci intre document si obligatie exista o legatura ce da inscrisului o valoare
juridica mult mai mare decat aceea a inscrisurilor probatorii.Legatura nu este insa permanenta,intrucat odata ce obligatia are dreptul corelativ nascut in mod legal,ele auo evolutie independenta de existenta inscrisului.
Referitor la titlurile de credit,doctrina releva ca intre obligatie si inscris legaturanu este numai constitutiva ci si permanenta.(7).Pe de o parte dreptul si obligatiacorelativa nu se nasc decat prin consemnarea vointei subiectilor intr-un document,iar
pe de alta parte “dreptul nu poate fi exercitat de catre titulari decat prin posesiuneamateriala a inscrisului,iar debitorul nu se poate elibera valabil decat cerand siobtinand restituirea inscrisului fara de care risca sa mai plateasca o data in mainilecelui ce se va prezanta ca posesor legitim al aceluiasi inscris”(8).
Conexiunea dureaza cat timp exista dreptul si obligatia,documentul avand uncaracter de necesitate,pentru nasterea si exercitiul dreptului si pentru stingereaobligatiei corelative.
Deci sub aspectul continutului titlului constatam existenta unei stranseconexiuni intre document si drept,incat posesia primului constituie intotdeaunaconditia suficienta si necesara pentru exercitarea celuillalt.(9).Observam totusi caaceasta legatura de necesitate,desi specifica,nu este prin ea insasi absolut definitorienumai pentru documentele - titluri de credit.Practic,necesitatea documentului ointalim in exercitiul drepturilor in toate ipotezele de creditare nascute din raporturi
juridice pentru care dreptul pozitiv prefera forma scrisa ad probationem sau adsolemnitatem.
Spre exemplu,nimeni nu poate obtine realizarea unei creante mai mari de 250lei,daca debitorul nu o recunoaste ori nu este contestata intr-un act scris.Acelasilucru il putem spune despre exercitiul unui drept rezultat dintr-un act solemn inipoteza in care creditorul nu poate depune actul scris si dreptului nu I s-au facut
formalitatile de opozabilitate fata de terti. Nici suficienta documentului pentru exercitiul unui drept,nu este singura,unicatrasatura definitorie a titlului de credit.Asa-zisele documente de legitimare,desi sunttitluri de credit au la baza utilizarii lor,in practica,regula suficientei.Urmeaza deci sagasim si alte trasaturi specifice ale titlurilor de credit,care impreuna cu caracterulnecesar al documentului sa le defineasca precis si inconfundabil.
b) Caracterul literal al dreptului.Prin acest caracter se intelege ca atat continutul cat si intinderea dreptului
creditorului si a obligatiei debitorului,sunt determinate de cuprinsul inscrisului sinumai de acest cuprins.Existenta ,cantitatea, calitatea si modalitatea dreptului ce
titularul are si ,deci si ale obligatiei sunt fixate numai prin mentiunile inserate indocumentul scris.Partile nu au dreptul sa se refere si alte elemente din afara detitlu,chiar daca acestea au ocazionat nasterea sa, sau pot sa exercite vreo influentaasupra lui (11).
Posesorul titlului nu poate, deci exercita dreptul decat in limitele inscrisului,fara putinta de a completa cu alte acte sau probe exterioare titlului. Caracterul literalal titlului nu este decat consecinta,sau mai bine spus,o manifestare a formalismuluicerut pentru valabilitatea sa. Nu trebuie sa se faca confuzie intre caracterul literal alinscrisului si formalismul acestuia.Caracterul literal nu este decat o consecinta aformalismului.Elementul formal constituie baza celui literal.
c) Caracterul autonom al dreptului.In materie de transmisiune de drepturi corporale se aplica principiul “nemo plus juris in alium tranferare potest quam ipse habet”(12).Pe temeiul acestei reguli
achizitorul unui asemenea drept este nevoit sa suporte toate exceptiunile pe caredebitorul le-ar fi putut opune cedentului sau diferitilor transmitatoriintermediari.Dreptul dobandit va avea un caracter derivat.Pe de alta parte,se mai stieca pentru opozabiltatea unor asemenea drepturi este necesara si indeplinirea unor formalitati ce tin loc de publicitate si anume formalitatea notificarii transmitiunii fatade debitorul cedat.
In ce priveste aceasta din urma formalitate,ea este inlaturata la titlurile de credit pe considerarea sa,obligatia fiind incorporata in inscris,transferarea inscrisuluiimplica si transmisiunea dreptului respectiv.Circulatia titurilor de credit este asimilataastfel cu transmisiunea bunurilor mobile corporale, publicitatea fata de terti fiindindeplinita in acest caz prin insasi remiterea materiala a inscrisului in posesiuneadobanditorului.
Circulatia titlurilor de credit presupune o derogare de la principiul ca nimeni nu poate transmite mai mult decat are, in sensul ca achizitorul unui asemenea titlu esteconsiderat ca a dobandit dreptul la prestatia mentionata pe document direct de laemitentul acestuia,adica nu un drept derivat ,ci un drept originar,motiv pentru care nuI se pot opune nici una din exceptiile personale opozabile primitorului sau diferitilor
posesori intermediari ai titlului.(13)Aceasta abatere de la regula traditionala indicata mai sus atribuie dreptului
posesorului titlului caracterul unui drept autonom,autonomie care ,asigurand titluluiintegralitatea valorii patrimonilae pe care o constata ii sporeste creditul si
posibilitatea de circulatie.In concluzie se poate spune ca autonomia obligatiei arata ca obligatia este
independenta de cauza sa (independenta de cauza ,dar nu lipsita de cauza).Adica,obligatia are cauza insa soarta ei nu este influentata de cauza.
3. Natura juridica a titlurilor de credit.Explicatia juridica a acestui fenomen,determinarea naturii juridice a obligatiei
izvorate din titlul de credit,a fost cautata de numerosi doctrinari si astfel au fostelaborate numeroase teorii.Se incearca sa se explice cum se realizeaza juridicderogarea de la principiul ca nimeni nu poate transmite mai mult de cat are si de cedreptul achizitorului unui titlu de credit este un drept originar.
Intrucat in sistemul nostru de drept nu exista norme relative la titlurile de creditexplicatiile au fost cautate in principiile generale ale dreptului privat. Obligatianascuta dintr-un titlu de credit pune fata in fata un debitor si un creditor,o latura
pasiva si una activa.a) Din punctul de vedere al laturii pasive retinem ca din moment ce o persoanasemneaza un titlu de credit,acea persoana este obligata sa satisfaca fata de orice
purtator de buna credinta a documentului,obligatie asumata asa cum rezulta literaldin inscris.
Cum se explica sub raport juridic aceasta obligatie fata de o persoana cu caredebitorul niciodata nu a tratat,fata de care nu s-a obligat si despre care nu afla ca edebitor decat in momentul scadentei?S-au formulat in doctrina urmatoarele tipuri deteorii: (14)
-teoriile caracterului contractual al obligatiei.Acest grup de teorii sustine ca
debitoul,pe langa raportul fundamental ce sta la baza emiterii titlului,incheie uncontract prin care se obliga la o prestatie atat fata de primul beneficiar cat si oricui s-ar gasi in posesia legitima a titlului in ziua scadentei.
-teoriile caracterului unilaterial al obligatiei:acestea prezinta obligatia nascutadin titlul de credit ca un rezultat al manifestarii de vointa unilaterale a emitentului princare acesta se recunoaste debitor fata de oricine s-ar gasi in posesia titlului lascadenta.Ea se prezinta sub mai multe variante.
Teoria creatiunii -sustine ca obligatia ia nastere chiar din momentul in careemitentul si-a pus semnatura pe document indiferent daca l-a pus in circulatie sau
nu.Chiar daca titlul a intrat in circulatie peste vointa emitentului,prin sustragere sau pierdere,acesta va fi obligat sa satisfaca obligatia fata de purtatorul de buna credintasi care nu a comis o greseala grava.Deci,creatia titlului este datatoare de masura
pentru a judeca existenta obligatiei,iar faptul punerii in circulatie ,voluntar sauinvoluntar nu este decat o conditie suspensiva.
Teoria emisiunii- pretinde ca ceea ce da nastere obligatiei nu este remitereamateriala a titlului,ci vointa semnatarului de a se obliga,vointa care se materializeaza
prin punerea in circulatie a titlului.Deci teoriile unilateraliste sustin ca titlurile de credit ar apare ca o oferta de plata
facuta tuturor ce s-ar gasi in posesiunea titlului la scadenta.-teoriile caracterului mixt al obligatiei.
Sustin ca obligatia se divide in doua,ca intre emitent si beneficiar obligatia ianastere dintr-un raport contractual coexistent cu raportul fundamental ce sta la bazaemiterii titlului,iar fata de purtatorii succesivi ai titlului,emitentul se angajeaza printr-o declaratie unilaterala de vointa ,care da nastere unei obligatii eventuale in favoareacelui ce s-ar gasi in posesia legitima a titlului la scadenta.
b) Sup aspectul laturii active s-a incercat sa se explice drepturile purtatorului de buna credinta al titlului,drepturi ce depasesc pe cele ale cesionarului unei creante dedrept comun.
S-au emis urmatoarele teorii:-teoriile posesiunii de buna credinta,sustin in esenta, ca drepturilecocreditorului,tert de buna credinta,rezulta din insasi faptul bunei credinte,care-l aparade exceptiile care ar fi putut fi opuse antecesorului sau de drept.
-teoria pendentei : obligatia debitorului exista si subzista chiar de la creareasau semnarea titlului,pe cand dreptul de creanta corelativ obligatiei nu se determina sinu ia fiinta decat ulterior,in momentul inchiderii circulatiei titlului.Pana in acestmoment ,dreptul de creanta corelativ obligatiei se afla in stare de pendenta si nu se va
putea exercita decat de acela care va justifica posesia legitima asupra inscrisului,dovedind ,nu lantul diferitelor transmisiuni ale unui raport de obligatie ,ci pur si
simplu dreptul sau de proprietate asupra inscrisului,proprietate care se dobandeste inconditii specifice,dupa natura titlului (prin remitere de posesie ,in materia titlurilor la purtator ,printr-o serie de giruri neintrerupte,pentru titlurile la ordin sau prin transfer in materie de titluri nominative).
Remiterea de posesie ,girul si transferul nu sunt mijloace de transmisiune aleunor raporturi de obligatie ci mijloace de transferare a proprietatii asupra inscrisuluicare incorporeaza sau materializeaza obligatia mentionata pe document. (15)
Toate aceste teorii aparute ca sa explice pe plan juridic efectele titlurilor decredit nu prezinta importanta practica deosebita.Ele sunt incercari teoretice de aincadra in sabloane juridice clasice o realitate de fapt si juridica creata de viata
economica si comerciala moderna.In opinia noastra functiunea titlurilor de credit s-ar circumscrie intr-un cadrumai larg al mobilizarii creditelor,al bogatiei.Mobilizarea creditelor prin cedarea lor
(prin transmisiune),nu este o noutate adusa de doctrina ci o institutie juridica pe caredreptul roman o reglementeaza amanuntit prin institutia cesiunii de creanta (1391-1404 Cod civil),cum tot asa este reglementata transmisiunea bogatiei mobile intrediferiti subiecti (1909 Cod civil).
Insa aceste transmisiuni creaza probleme cedentilor si fac pe dobanditori sasuporte riscuri.Tocmai aici titlurile de credit isi realizeaza functiunile inlaturand
riscurile dobanditorilor de credite,de bogatie mobilizata.Analizam pe rand riscuriledobandirii bogatiei dupa regulile de drept comun.Astfel:
a) Problemele si riscurile dobandirii creditului dupa regulile cesiunii.Cesiunea de creanta este un act juridic prin care un creditor transmite dreptul
sau de creanta unei alte persoane.(16).Transmisiunea presupune o renuntare de dreptdin partea cedentului si o achizitie din partea cesionarului (primitorului).Acesttransfer produce si unele consecinte negative ce rezulta din caracterul derivat altitlului prin care se realizeaza achizitia.,astfel incat dobanditorul nu obtine un dreptoriginar.Fenomenul este consecinta raportului ce se stabileste intre cel ce cedeaza si
primitor,raport guvernat de principiul potrivit caruia nimeni nu poate transmite maimult decat are.Asta inseamna ca dobanditorul preia toate inconvenienteleantecesorului sau,substantiale si formale,intrucat nimeni nu poate primi mai multdecat a avut cel ce i-a transmis.(17).
Asadar sa vedem urmarile:Din punct de vedere substantial orice achizitie printr-un titlu derivativ este
supusa regulii potrivit careia transferul nu poate da achizitorului o pozitie jurdica mai buna decat pozitia celui care a renuntat la drept.In consecinta,daca cel ce cedeaza nueste efectiv titularul creditului cedat (pentru ca dreptul sau nu este valabil de laconstituire sau dreptul sau este vulnerabil la exceptii ale debitorului care reduc total
sau in parte prerogativele creditorului),aceasta lipsa se rasfrange asupracesionarului.El (cesionarul ) se vede frustat in realizarea scopului pentru care a facutachizitia.
Din punct de vedere formal: intrucat obtinerea dreptului este rezultatul uneinegocieri intre cel care cedeaza si cesionar,acesta din urma trebuie sa se legitimezefata de debitor dovedind achizitia facuta.Daca sunt mai multi achizitorisuccesivi,ultimul dobanditor trebuie sa dovedeasca lantul de achizitii pana la el.Deasemenea,trebuie preintampinat riscul ca dobanditorul nestiutor despre cesiune sa
plateasca vechiului titluar ,prin notificarea operatiunii (18). Fiecare din acestesituatii pot fi inconveniente pentru dobanditorii succesivi ai aceleiasi creante.
Desigur nu putem absolutiza aceste riscuri.Chiar daca se verifica vreunul dinriscuri,achizitorul se poate despagubi avand actiune impotriva celui care i-a provocat paguba.Actiunea are insa un caracter personal,de desdaunare si nu un caracter real,adica sa urmareasca obiectul cedat si sa mentina stabila si necontestata pozitiaobtinuta de creditor,dobanditor al unui credit cedat (19).
Deci,circulatia creditelor prin cesiune asigura o slaba protectiecumparatorului;exceptiile specifice titlurilor deverivative ingreuneaza situatiadobanditorilor de credite care este dependenta de formalismul notificariicesiunii.Cesionarul isi vede periclitata pozitia atat in situatia in care creditul transmiseste vulnerabil la exceptiile pe care le-ar putea invoca debitorul cat si la exceptiile
tertilor daca acelasi credit a fost transmis succesiv mai multor cesionari.b) Protectia dobanditorului in circulatia bunurilor mobile.
Totalmente diferita este protectia achizitorului ce a dobandit prin cumparare un bun mobil (protectia sa capata un caracter real) (20).
Legea stabileaste o norma fundamentala (art.1909 Cod civil) ce garanteazaobtinerea proprietatii asupra bunului mobil dobandit de la neproprietar, cu conditia cadobanditorul sa fi fost de buna credinta in momentul primirii bunului. Norma da untitlu suficient oricarui dobanditor de bunuri mobile,de buna credinta,un titlu valabil
sub orice aspect. De aici deducem si consecinta: o regula ce rezolva conflictul intremai multi achizitori ai acelorasi bunuri mobile.Va fi proprietar cel ce a obtinut
posesia necunoscand instrainarile precedente.(21).De aici rezulta niste avantaje specifice circulatiei bunurilor mobile in raport cu
circulatia creantelor.Din punct de vedere substantial,buna credinta acopera in principiu (exista
exceptii inscrise in art.1909 al.2 C.civ),orice viciu pe care-l prezinta titlulinstrainatorului.(22) Interesul achizitorului este acoperit,riscurile fiind totalmenteinlaturate,daca se implineste conditia de a nu fi cunoscut ca instrainatorul nu estetitularul dreptului transmis.
Din punct de vedere formal,dobanditorul este scutit de a face dovada dreptuluiantecesorului sau si al proprietarilor precedenti ai acestui antecesor.El trebuia sa facanumai dovada posesiei sale,a unei stari de fapt evidente si, de obicei, notorii. O dataobtinuta posesia bunului, dobanditorul este ocrotit de orice risc, inclusiv alinstrainarilor succesive, fara sa mai fie obligat sa faca vreo formalitate.(23).
Avem de a face ,deci,cu o reglementare simpla si eficienta care maresteincrederea cumparatorilor in operatia facuta.Siguranta transmisiunii se bazeaza peoperatiunea insasi si nu pe un fapt exterior acesteia.Aceasta certitudine nu o intalnimin cazul transmisiunii creditelor prin cesiune, deoarece operatiunea in sine nu da
siguranta specifica transmisiunii mobilelor si legea nu creaza pentru ea nici o situatieexterioara care da certitudine in cazul transmisiunii bunurilor mobile.c) Problema extinderii protectiei specifice transmiterii mobilelor la obtinerea
creditelor.S-a observat ca acest dezavantaj al sistemului de circulatie al creditelor in
raport cu sistemul de circulatie al bunurilor mobile a fost inlaturat prin aparitia unuiinstrument juridic nou,acela al titlurilor de credit.
Creatia acestui instrument apartine practicii si practicienilor in activitateacomerciala.Legiuitorul nu face altceva decat sa consacre juridic acest instrument.
Finalitatea dorita de achizitorii de creanta se realizeaza numai aplicand regulile
proprii circulatiei bunurilor mobile, circulatiei creditelor. Posibilitatea de a facecreditele sa circule ca si bunurile mobile devine realitate in momentul in care serealizeaza un titlu de credit (adica unitatea dintre dreptul de proprietate asupradocumentului ce contine obligatia debitorului si dreptul asupra creditului-titularitateacreditului). Desigur nu este o unitate oarecare, intamplatoare, dependenta numai devointa partilor,ci o unitate pe care o denumim unitate functionala:legatura dintredreptul de creanta si proprietatea titlului trebuie sa asigure in mod egal si permanent ofunctie constitutiva si de conditie necesara pentru exercitiul creditului (24).
d) Incorporarea dreptului in titlu.Semnificatia juridica a acestei formule.In literatura juridica aceasta unitate se exprima prin formula-incorporarea
dreptului in titlu.(25).Aceasta expresie reda ideea ca situatia creditorului este legata de pozitia sa reala ce priveste documentul,in sensul ca din proprietatea acestuia din urma
rezulta titularitatea dreptului de creanta,posibilitatea cererii indreptate impotrivadebitorului.
Fenomenul incorporarii se poate analiza pornind de la crearea unui titlu decredit.Avem un subiect care are fata de altul o datorie rezultata dintr-un raport juridicdeterminat.El transpune obligata sa,redusa la elementele sale esentiale,necesare sisuficiente pentru a identifica continutul si modalitatea prestatiei la care s-a
obligat,intr-un document pe baza caruia isi asuma obligatia unilaterala de a efectua prestatia in favoarea oricaruia ce se va gasi in proprietatea acelui document.
Creditorul poate transmite acest drept de creanta cu maximum de siguranta unui beneficiar transferandu-i proprietatea documentului constatator al obligatieiunilaterale asumate de debitor,in baza unui raport juridic obisnuit intre cei doi subiecti(creditor-debitor).
Creditorul devine subiect in doua raporturi juridice:un raportfundamnetal,rezultat dintr-o relatie juridica tipica dintre cel ce emite titlul de credit sicel care il primeste,in care creditul corespondent va circula dupa regulilecesiunii;alaturi de acest raport,exista un raport specific aparut prin crearea titlului,carecorespunde creditului si circula dupa regula ce spune ca oricine devine proprietar asupra documentului devine si titular al dreptului de creanta ce este constatat dedocument.
Relatia ce se stabileste intre document si credit este diferita de alte forme deconexiune pe care le-am amintit anterior (ce izvorasc din raporturi juridice ce seconstata in forma scrisa,ad probationem si ad solemnitatem).In titlul de credit sestabileste o legatura intre document si drept nu numai in ce priveste constituireadreptului ci si in ce priveste circulatia lui,in sensul ca obtinerea dreptului este un efectal obtinerii proprietatii documentului.
Calitatea de subiect activ al unui asemenea raport juridic care se naste prinemiterea unui titlu de credit este conditionata de existenta unui drept real asuprainscrisului constatator al creantei,de o pozitie reala fata de document.Legatura ce sestabileste intre proprietatea documentului si creditul inscris,legatura exprimata prinformula incorporarii nu are caracter absolut ci un caracter instrumental.Adica,serealizeaza un mijloc (instrument) tehnic de a extinde protectia ce o da legea circulatiei
bunurilor mobile asupra circulatiei creditelor.Practic se realizeaza o extindere alegislatiei privitoare la circulatia bunurilor mobile asupra circulatiei drepturilor decreanta.
De aici deducem unele consecinte,care exprima caracteristicile esentiale ale
titlurilor de credit si anume:literalitatea si autonomia dreptului.Principiul literalitatii se manifesta ca o regula de protectie a intereselor debitorului.Intinderea dreptului si obligatiei ce rezulta din titlu,determinate prinmentiunile de pe inscris exprima indirect calitatile,insusirile “bunului mobil “ care satransmite.Vointa subscriitorului unui titlu de credit este data numai de semnificatialiterala a cuvintelor folosite si este interzisa orice cautare a intentiilor declarate sauascunse.Dreptul creditorului este stabilit in baza unei situatii ce rezulta din
proprietatea inscrisului si continutul sau nu mai poate fi fixat prin interpretare.(26).Autonomia dreptului pune pe creditor intr-o stare de independenta fata de
situatia juridica a oricarui purtator al titlului.Asta inseamna ca oricare ar fi motivul
care ar fi determinat emiterea titlului,cel ce l-a emis este tinut sa indeplineasca prestatia la care s-a obligat.Chiar daca titlul circula prin mai multe maini fiecare
posesor are un drept nou ,propriu si nu un drept cedat.Fiecare nou posesor devinetitular al dreptului asa cum este el inscris in document,in literalitatea lui.
Atat principiul literalitatii cat si al autonomiei drepturilor specifice titlurilor decredit,pun pe debitor in imposibilitatea de a invoca fata de purtatorii succesivi aititlului exceptiile ce ar rezulta din raportul personal pe care el il are cu primul din ei,casa stinga in totul sau in parte pretentia creditorului.Aceasta, deoarece dreptul s-a
nascut asa si numai asa,cum este incorporat prin scriere in document si va circulanumai in acest mod indiferent de subiectii prin mina carora trece.In aceasta formaliteralitatea titlului imita calitatile fizice imuabile si notorii ale bunului mobil aflat incirculatia sa juridica.
Titularul creditului are o pozitie reala fata de document (un drept de proprietate). Circulatia titlurilor de credit spre deosebire de cesiunea creditelor, (cetransmite un drept de creanta) presupune circulatia unui bun mobil,documentul.Obtinerea proprietatii titlului duce implicit la investirea cu titularitatea credituluimentionat pe document.
Daca cesiunea creantelor transmite un drept derivat,circulatia titlurilor de creditinvesteste pe dobanditor cu un drept originar,obtinut dupa regulile generale aledobandirii proprietatii bunurilor mobile.
Se creaza astfel o fictiune juridica prin care se extinde regimul juridic al bunurilor mobile asupra regimului creantelor si implicit se stabileste regula,cu valoarede principiu,dupa care cineva poate dobandi mai mult decat ii transmite autorul sau.
Formularea este improprie insa,reflecta o situatie juridica reala ce acopera onevoie economica practica:creditul este legat de document,iar dobanditorul prin
posesia de buna credinta a documentului este proprietar si creditor,titular legitim alcreditului.
e) Justificarea legala a teoriei titlurilor de credit.Constructia juridica a incorporarii si a caracterului originar al dreptului nascutla dobanditor,asa cum am formulat-o naste o intrebare:pe ce text de lege se bazeaza ?
Asa cum am aratat ea nu se fundamenteaza pe un text legal expres,ci numai peinterpretarea logica a principiilor de drept cuprinse in art.1391-1396 si art.1909C.civ.Din interpretarea art.1395 C.Civ.deducem ca debitorul nu mai poate invocacompensatia pentru o creanta ce s-a nascut impotriva cedentului ulterior notificariisau acceptarii cesiunii.(27).Deci,nu se mai poate invoca o exceptie ce rezulta dinraportul existent intre cedent si debitor dupa ce dreptul de credit a fost dobandit decesionar.
Daca dam acestei reguli o valoare de principiu si admitem ca ea este valabilaintr-un raport ce transmite un drept derivat,de ce nu am admite ca principiul estevalabil si intr-un raport in care dobanditorul are o pozitie reala fata de creditul
primit.Adica,exceptiile ce pot fi invocate contra emitentului unui titlu de credit nu potfi opuse dobanditorilor succesivi ai acestuia (ai titlului).
Aceasta conceptie fundamentata pe mecanismul incorporarii are valoare practica intrucat permite sa se elimine sau sa se reduca la minimum inconvenienteleformale si substantiale ce insotesc circulatia creditelor dupa regulile cesiunii decreanta.
Titlul de credit spre deosebire de orice alt inscris are o influenta esentiala
asupra soartei creditului,in special asupra circulatiei si stingerii sale.Creditul exista inmasura in care este consemnat in titlu si nici o limitare nu poate sa rastranga valoarealui contrazicand cuprinsul sau.Orice act ce are ca scop restrangerea valorii titlului
trebuie sa rezulte numai din document,dupa cum trebuie sa rezulte de aici si orice actfacut pentru a opri circulatia.Cat timp titlul circula el va purta cu sine dreptulmentionat in toata integritatea sa (28).Cine-si pune semnatura pe titlu se obliga inaceleasi conditii ca cel care l-a emis,neputandu-se obliga mai sever sau mai usor.
4.Definitia si clasificarea
Fata de cele expuse deducem ca titlul de credit este un inscris necesar pentru atransfera sau pretinde dreptul literal si autonom inscris in el.
Continutul titlurilor de credit poate fi foarte diferit:-exista titluri ce reprezinta un drept real, un drept care se valorifica asupra unui
bun determinat:scrisori de trasura, polita de incarcare,conosamentul, recipisa dedepozit, certificatul de gaj. Cine este in posesia legitima a documentului se considerain posesia marfurilor pentru ca depozitarul, carausul, magazionerul, capitanul vasuluinu pot sa le predea decat aceluia ce-i prezinta titlul;
-exista titluri ce dau dreptul la o prestatie din partea debitorului: o suma de bani-titluri de renta, bilete de loterie, bilete de banca, bonuri de tezaur, cambii, biletela ordin, cecuri; o anumita cantitate de marfuri-ordinele in producte; un serviciu-documente de transport, marci postale, timbre.
-deosebim si titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile lor:actiunile, certificatele de parti sociale.
Dupa modalitatea de circulatie distingem: titluri la purtator,titluri la ordin,titlurinominative.
Titlurile la purtator.Sunt titlurile in care nu se indica un creditor caruia sa I se faca plata in mod
exclusiv sau la ordinul sau,ci indreptateste pe oricine s-ar gasi in posesia titlului sa
exercite drepturile consemnate in document. Ele circula prin traditiune.Oricine segaseste in posesia unui asemenea titlu este presupus,pana la proba contrara ,posesor legitim. Din aceasta cauza aceste titluri prezinta pe langa avantajul de a putea circulacu mare usurinta un mare inconvenient in caz de pierdere sau furt. Acest inconvenientnu poate fi preintampinat de posesor prin inscrierea numelui sau pe titlu sau prinaplicarea vreunui semn distinctiv .Titlul emis la purtator isi pastreaza caracterul si
posesorul nu poate sa-i schimbe regulile de circulatie printr-o declaratie unilaterala devointa. El va continua sa circule si pe mai departe ca titlu la purtator.Va putea fitransformat in titlu la ordin sau nominativ insa numai prin acordul dintre posesor siemitent.Trebuie,deci pentru aceasta concursul debitorului,vointa posesorului fiind
insuficienta.Titlurile la ordin.Vor purta scris pe ele numele primului creditor,cu mentiunea ca, creanta va fi
platita la ordinul acestuia,deci fie creditorului insusi, fie unei persoane aratate deacesta in titlu. Asemenea titluri platibile la ordin sunt prin excelenta cambia,biletul laordin si cecul.Transmiterea se face prin gir,prin semnarea celui ce transmite pe dosultitlului (de unde si numele de andosare). Debitorul nu trebuie incunostintat in legaturacu aceasta transmitere.Acesta va lua la cunostinta despre gir in momentul in care I seva prezenta titlul la plata si va trebui sa urmareasca numai regularitatea formala aandosarii si succesiunea neintrerupta a girurilor.
Titlurile nominative.Acestea poarta scris pe document numele creditorului,iar debitorul nu se poatelibera valabil decat achitand valoarea titlului in mana acelui creditor.Titularul
dreptului inscris pe document nu va putea pretinde dreptul sau decat atata timp cateste in posesia titlului.Persoana straina ce s-ar gasi in posesia acelui titlu ,fara a putea
justifica dobandirea lui pe cale legala nu va putea folosi inscrisul.Asemenea titluri circula pe cale de cesiune,cesiune ce trebuie inscrisa atat pe
titlu cat si in scriptele debitorului,daca asemenea registre sunt prevazute de lege.Titluri de credit improprii.
Exista o categorie de documente care primesc numai unele din caracteristiciletitlurilor de credit.Acestea au o eficacitate juridica mai limitata,desi se aseamana cutitlurile propriu-zise prin structura exterioara sau prin termenii prin care sunt numite.
Ele sunt de doua feluri:-documentele de legitimare-efectul lor consta in aceea ca posesiunea
documentului constituie proba titularitatii dreptului.Insa o asemenea proba nu estedecat o simpla prezumtie care-si produce efectele numai pana la proba contrarie.Inanumite imprejurari dreptul poate fi exercitat chiar in lipsa documentului.De aceea sespune ca sunt titluri improprii,in sensul ca incorporarea nu este deplina. (bilete detren,de tramvai,tichete de garderoba, bilete de teatru, etc.).
-titluri aparente.Asemenea documente indeplinesc functiunea de mijloc de proba a unui raport contractual.Ele amintesc de titlurile de credit prin forma lor.Inrealitate nu au nici una din trasaturile specifice titlurilor de credit.Sunt doar simpleinscrisuri de credit.Exemplu tipic in acest sens este factura (desi unele sistemelegislative admit circulatia ei in conditiile specifice titlurilor de credit).
Problematica titlurilor de credit este vasta si complexa.Prin teoria titlurilor dreptul modern a obtinut o spectaculoasa cucerire.Aceasta teorie a realizat o
penetratie a principiilor de drept care da posibilitatea unei mobilizari de bunuri ce seintalnesc in activitatea comerciala curenta.
Aplicarea in practica a teoriei enuntate va aduce numai beneficii oricarui sistemeconomic bazat pe principiile pietei libere.Miscarea legislativa din tara noastra vatrebui sa aiba in vederea acest lucru si va trebui sa constate ca domeniul titlurilor decredit este slab reprezentat,aproape inexistent in ansamblul normelor de drept pozitiv.
O politica legislativ si economic rationala va trebui sa dea titlurilor de credit oreglementare unitara si ea se va impune cu usurinta comerciantilor la orice nivel.
1.G.Potolea,H.M.Hossu, Efectele de comert, hartiile de valoare, mecanismele bursiere in economia de piata, Cluj-Napoca,1992, p.10 si 24.
2. S.Ionescu, P.Demetrescu, I.L.Georgescu, Noua lege asupra cambiei si biletului la ordin, Buc.1934, p.28
3. Alte legislatii cuprind astfel de reglementari: art.1992, art.1994, art.1997, dinCodul civil italian.
4.L.58/1934,L.59/1934,art.61-71 si art.118 - 126 din L.31/1990.5.A.Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Partea generala, Buc.1975, p.200; E.Lupan,
Drept civil.Partea generala, Cluj-Napoca,1981, p.126; P.C.Vlachide, Repetitia principiilor de drept civil, vol. I, Buc.1994, p.60
6. E.Dragoescu, A. Dragoescu, Valuta si implicatiile ei in economia de piata,Cluj-Napoca, 1991, p.41
7. O.Capatana, B.Stefanescu, Tratat de drept comercial international, vol. II, p.87.
8.S.Ionescu, P.Demetrescu,I.L.Georgescu, Noua lege... op.cit. p.869.I.Rucareanu, Cus de drept. Elemente de drept civil si comercial comparat,
Buc.1980,p.33310.Asquini Titoli di credito,Padova, 1966, p.4611.T.R.Popescu, Dreptul comertului international,Buc.1976, p. 412 - 414.12.I.Albu,A.Man, Regula “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse
habet” si abaterile de la aceasta regula, Rev.de drept comercial 7 - 8/1996,p.72.13.V.Luha, Trasaturi generale ale titlurilor de credit, Rev.de drept comercial, 7 -
8 /1998, p.160
14.Amanunte in legatura cu aceste teorii S.Ionescu, P.Demetrescu,I.L.Georgescu, Noua lege...,op. cit. p.34, si urm.15.S.Lupas, Curs de drept cambial, Cluj 1948, p.3216.L.Pop, Drept civil, Teoria generala a obligatiilor, Iasi, 1993, p.455.17. S.Lupas, Curs...,op.cit. p.8.18. L.Pop, R.Gidro, Drept civil. Teoria gnerala a obligatiilor, Cluj-Napoca,
1982, p.346.19. M.N.Costin, I.Les, M.Minea, I.Radu, Dictionar de drept procesual civil,
21.A.Pop, Gh.Beleiu, Drept civil... op.cit. p.202.22. D.Gherasim, Buna credinta in raporturile juridice civile, Buc.1991, p.154.23.T.Ionascu, S.Bradeanu, Drepturile reale principale in dreptul Romaniei,
Buc.1978, p.194.24.V.Luha, Trasaturile... op.cit. p.16725.I.Turcu - Operatiuni si contracte bancare, Buc.1994, p.123.26.T.R.Popescu, Dreptul... op.cit.p.414.27.C. Statescu, C.Barsan, Drept civil.Teoria generala a obligatiilor, Buc.1994,
p. 31828.E.Cristoforeanu, Despre titlurile de credit la purtator, Rev. de drept
Legea nu defineste cambia.Legea 58/1934 cunoscuta in mod obisnuit ca legeacambiala (L.C.),ofera doar o reglementare detaliata a acestui titlu.(1)
Definirea a oferit-o doctrina.Cambia se prezinta ca un titlu de creditesentialmente girabil,formal si complet care contine o obligatie de plata sau de a facesa se plateasca o suma determinata.In virtutea acestui titlu o persoana numita tragator da ordin altei persoane numite tras sa execute acea obligatie in favoarea unei a treia
persoane numite beneficiar la implinirea scadentei si in locul mentionat.Scurt istoric.Se considera ca acest titlu de credit ar fi aparut in secolul XIII.Ca instituie
juridica in sensul celei de astazi cu caracterele ei esentiale,putem vorbi despre cambie
din secolul al XVII-lea.La inceput cambia nu a fost altceva decat un instrumentdestinat a permite executarea unui contract de schimb prin care o persoana,de obicei bancher,isi lua angajamentul de a face sa se plateasca de catre un corespondent al saudintr-o alta localitate,o suma de bani ,in aceeasi moneda ,sau intr-o monedadiferita,unui client care platise bancherului o suma corespunzatoare.Aceasta scrisoarenu era altceva decat dovada platii facuta bancherului si a obligatiei luate de acesta.Inacest fel se evita transportul de numerar intr-o vreme in care drumurile erau.nesigure.Atributele care caracterizeaza cambia au aparut cu timpul si si-au gasitconsacrare legislativa in Ordonanta asupra comertului terestru - Codul Savary - 1673.
In secolul XIX fiecare stat a codificat in felul sau normele privitoare la
cambie.Aceasta a dus la o diversitate de legislatii,astfel ca in curand s-a simtitnevoaia unei legiferari uniforme.O serie de congrese si conferinte interstatale intrecare cele mai semnificative au fost cele de la Haga din 1912,au ramas fara rezultate
pozitive.In 1929 a fost convocata la Geneva o conferinta care si-a asumat sarcina de a
realiza unificarea in materie.In 1930 s-a realizat semnarea a trei conventii: Conventiaasupra legii uniforme referitoare la cambie si biletul la ordin ,o conventie destinata areglementa conflictele de legi in materie si o conventie referitoare la timbrareacambiei.Ele au fost ratificate de majoritatea statelor europene (2).
Izvoarele dreptului cambial.
Legea cambiala a intrat in vigoare la 1 mai 1934 si a realizat unificareadreptului cambial romanesc. Ea este o traducere a legii italiene din 1933, cu unelemodificari neesentiale, pentru adaptarea la dreptul pozitiv romanesc. La randul saulegea italiana este o adaptare a legii uniforme.
Legea romana nu este legea uniforma chiar daca in marea lor majoritate texteleau corespondenta.Legea romana adauga la normele uniforme mai mult decat ii permitrezervele.Aceste modificari sunt de obicei preluate din legea italiana sau sunt adaptariromanesti.
Legea cambiala romana a fost modificata prin O.G.nr.11/1993 pentrumodificarea legii asupra cambiei si biletului la ordin.Modificarile aduse sunt
nesemnificative din punctul de vedere al conceptiei initiale a legiuitorului asupracambiei.De altfel,s-a realizat mai degraba o adaptare a reglemetarilor initiale larealitatile economice si institutionale existente in acest moment in Romania.
Normele stabilite prin L.C. sunt ,in general,imperative.Drepturile si obligatiilecambiale sunt fixate de legiuitor in mod rigid.Partile nu pot deroga ,in principiu,de ladispozitiile legii.Ele au acest drept numai in cazurile in care posibilitatea le esteacordata expres de legiuitor.Partile nu au alta libertate decat de a accepta sau nuraportul cambial.Daca il accepta ii urmeaza regulile cu strictete.
De aici decurg unele consecinte:
-cand lipseste vreuna din conditiile pe care legea le impune circuituluicambial,manifestarea de vointa nu are eficacitate cambiala.
-orice manifestare care incalca legea trebuie observata si invocata din oficiu.-partile nu pot valida cambia nevalabila formal prin vointa lor -pe document se trec numai clauzele, modalitatile si conditiile prevazute de
lege. Clauzele straine, incompatibile cu legea sunt socotite,in principiu, nescrise.Raportul cambial si titlul care a luat nastere cu efecte cambiale, nu pot pierde
ulterior aceasta calitate si invers,actul care nu a luat nastere in forma cambiala nu poate capata mai tarziu aceasta pozitie nici ca efect al unei hotarari judecatoresti.
In literatura s-a discutat daca dreptul cambial este sau nu un sistem legislativindependent care sa asigure prin el insusi relgementarea titlului atat din punct devedere material cat si formal.Altfel spus daca normele de drept comun,civil sicomercial pot completa lacunele regulilor istituite prin L.C.Sustinem ca normele dedrept comun cu valoare de principiu pot sa completeze cu succes lacunele legiicambiale,si deci,pot fi izvoare de drept in materie.
Insa,legea uniforma nu este izvor de drept pentru dreptul cambial romanescdeoarece Romania nu a aderat la Conventia de la Geneva.Totusi, interpretareanormelor cambiale trebuie sa tina seama de scopul emiterii titlului si acest scop esteexprimat foarte precis in cuprinsul legii uniforme.Legea romaneasca urmeaza a fi
interpretata in spiritul rational si practic al legii uniforme si, din acest motiv estenecesar sa fie cunoscuta.(3)Caracterele titlului cambial.Fiind un titlu de credit cambia intruneste toate trasaturile ce caracterizeaza
aceste titluri. In consecinta si cambia este un document necesar intrucat dreptul pecare-l contine nu poate fi exercitat de titlular decat prin posesiunea materiala ainscrisului insusi.Debitorul nu se poate elibera valabil decat cerand si obtinandrestituirea inscrisului fara de care risca sa mai plateasca o data in mainile altei
persoane ce se va prezenta ca posesor legitim al aceluiasi inscris.Cambia cuprinde drepturi literale si autonome.Sunt literale pentru ca continutul
si intinderea drepturilor, sunt determinate numai de cuprinsul inscrisului,cambia fiindun act complet prin el insusi.Sunt autonome intrucat posesorul legitim si de bunacredinta al inscrisului exercita un drept care s-a nascut in persoana sa si nu un dreptderivat.Adica dreptul posesoului legitimat nu este identitc cu dreptul transmitatoruluicare poate fi grevat de orice sarcini ci este un drept propriu,originar (4)
Pe langa trasaturile comune oricaror titluri de credit,regulile cambiale mai prevad si altele specifice cambiei. Astfel:
-cambia este un titlu riguros formal, trebuind sa cuprinda anumite mentiuniobligatorii. Ea este inconjurata de un rigorism excesiv pentru a putea sa corespundascopului sau de a circula usor si de a asigura o deplina securitate
creditului.Formalismul cambiei este impus in primul rand prin faptul ca titlul estedestinat sa circule in mainile diferitilor purtatori succesivi,care nu cunosc raportulinitial si nici raporturile juridice dintre semnatarii anteriori,ceea ce impune ca dreptul
purtatorului sa fie determinat prin titlu care i-a fost remis intr-un mod care sa nu deanastere nici unei indoieli.Pe de alta parte,rigurozitatea formei atrage atentiasemnatatului asupra responsabilitatii ce si-o asuma prin semnarea titlului.
-continutul cambiei trebuie sa fie consemnat intr-un document (inscris).Nuexista obligatie cambiala sa nu fie cuprinsa intr-un act scris. Existenta inscrisului estecea dintii conditie pentru existenta inscrisului, neputand exista cambie verbala.
- cambia este un document complet. Ea trebuie sa cuprinda toate elementelenecesare determinarii in intregime a dreptului. Nu se poate uza de alte inscrisuri saude alte mijloace de proba pentru a completa continutul unei cambii. Acest caracter este definit foarte expresiv de dictonul “quod non est in cambio,non est inmundo”(ceea ce nu este in cambie nu exista in lume).Mentiunile pe care le poartatitlul sunt de asa natura incat din ele trebuie sa rezulte toate informatiile necesare dincare decurg obligatiile cambiale. Aceasta este regula suficientei.In acelasi timpindicatiile din titlu trebuie sa excluda orice incertitudine (regula certitudinii).
Numai clauzele,modalitatile si conditiile prevazute de lege pot fi trecute ininscrisul cambial.Clauzele straine ,incompatibile cu legea cambiala sunt socotitenescrise.
-cambia face parte din categoria titlurilor la ordin.-cambia este un titlu executoriu.Aceste doua trasaturi le vom examina separat
in sectiunile ce urmeaza.Functiile cambieiCambia a aparut din necesitati economice si indeplineste anumite functii (5)
care-i asigura o atentie speciala din partea mediilor economice.a) Constituie un procedeu de schimb in materie monetara.A fost conceputa cu o
atare menire fiind denumita si “lettre de change”(scrisoare de schimb), centru a I se
pune in evidenta acest rol. ambia constata un contract de schimb a carui realizare poate fi schematizata dupa cum urmeaza (6).-cel care are nevoie de o suma de bani intr-o anumita moneda in alta
localitate,pe o alta piata sau intr-o alta tara,obtine de la o alta persoana (de regula bancher),o scrisoare catre corespondentul acestuia aflat in localitatea respectiva,princare semnatarul scrisorii ii cere sa puna la dispozitia aducatorului ei suma de bani
prevazuta in scrisoare.In acest mod se inlatura riscul si cheltuielile pe care le-ar fiimplicat transportul de bani in numerar,realizandu-se schimbul intr-o alta localitate.
-cel care are de primit o suma de bani in alta localitate redacteaza o scrisoarecatre debitorul sau si o da unei persoane care are de efectuat o plata in acea localitate
si care, in schimb ii plateste de indata suma corespunzatoare, urmand ca platitorul sa primeasca,in baza scrisorii,suma de la destinatarul acesteia. b) Serveste ca instrument de plata.Posesorul mai multor cambii platibile intr-o
anumita localitate poate face plati dand acele cambii in loc de numerar,pentru sumele prevazute in cuprinsul lor.Utilizarea cambiei intr-un atare scop s-a impus in virtuteaavantajelor pe care le prezinta acest titlu de credit.Anume:
-se transmite simplu si rapid prin gir;-confera certitudine beneficiarului de vreme ce a fost acceptata de tras;-fata de beneficiar nu sunt opozabile exceptiile pe care trasul le-ar fi putut
opune purtatorilor succesivi ai titlului;
-este garantata solidar de giranti.c) Constituie un instrument de credit.Este consecinta faptului ca de regulacambiile nu se platesc de indata.Exceptie fac doar situatiile cand cambia este la
vedere.Se utilizeaza cu un atare rol,de pilda in materia vanzarii comerciale,pecredit.Un producator vinde produsele sale unei persoane (cumparator) acordandu-i
pentru plata pretului un termen de cateva luni,pentru ca in perioada respectiva acea persoana sa poata vinde marfurile si sa obtina astfel sumele necesare achitarii pretului.In scopul acoperirii creditului astfel acordat vanzatorul emite la momentul perfectarii contractului o cambie in beneficiul sau,asupra cumparatorului,invitandu-l
sa o plateasca la scadenta,adica la o data ce coincide cu expirarea termenului acordat prin contractul respectiv ,in vederea achitarii pretului. Aceasta cambie estesuscceptibila de onorare la o banca chiar inainte de scadenta,prin scontare,obtinand dela banca respectiva suma ce reprezinta pretul ,diminuata insa cu taxa de scont.
Cand cambia constata o creanta izvorata dintr-o livrare de marfuri ori prestarede servicii se numeste efect de comert. Cand este legata de operatii bancare,necoresponzand unei livrari de marfuri sau de prestari de servicii se numeste efectfinanciar.
d) Constituie un mijloc de garantare a unei obligatii.Garantia pe care poate sa o asigure cambia o privim sub mai multe aspecte
(luam in considerare sensul larg al notiunii de garantie -adica toatedrepturile,mijloacele si instrumentele prin care se poate proteja cineva de consecintele
pagubitoare ale unui fapt determinat si mijloc juridic ce intareste sansele de executarea obligatiilor) (7).
Cambia ofera posibilitati de realizare a creantelor pe care dreptul comun nu leofera.Raportul cambial se alatura unui raport juridic cauzal si, indirect creditorulobligatiei ce rezulta din raportul fundamental beneficiaza si de avantajele ce le aducelegea cambiala:caracterul executoriu al titlului, raspunderea solidara, garantare prinavalizare.
De asemenea,prin cambie se asigura executarea unei promisiuni de plataincerta.Astfel de posibilitati ofera cambia in alb.Beneficiarul cambiei in alb poatecompleta titlul numai daca obligatia ia nastere.Deci cambia in alb sta la dispozitiacreditorului ca un instrument ce ii garanteaza si il ajuta sa execute obligatia ce initiali-a fost incerta.
Separat de aceasta emiterea sau transmiterea cambiei pot constata sau realizaraporturi specifice de garantie in sens restrans (de mijloc juridic ce conferacreditorului prerogative speciale fata de alti creditori).Acest lucru se infaptuieste indoua forme:
- fie, prin darea cambiei in gaj, print-un gir adecvat, girul de garantie;
-fie sub forma unei semnaturi de favoare ce realizeaza o garantie persoanala.Cambia de complezenta purtatoare a unei semnaturi de favoare asiguratertilor creditori posibilitatea de a-si satisface creantele din patrimoniul celui ce a datsemnatura.
Sectiunea a II-aRaportul juridic cambial.
Temeiul nasterii unui raport juridic cambial il constituie de cele mai multe ori o
operatiune juridica.Nu exista obligatie cambiala care sa se nasca dintr-un raport pur
cambial.”Cum toate actele juridice au o cauza nici cambia nu face exceptiune de laaceasta regula de viata,numai ca pentru a proteja pe tertii dobanditori de buna credintasi a asigura scopul economic al unei circulatiuni eficace a bunurilor s-a recurs la
principiul inopozabilitatii exceptiilor,deduse din raportul primar sau fundamental pentru dobanditorii subsecventi,prin gir ai cambiei”. (8)
Cele mai importante operatiuni juridice care duc la emisiunea cambiilor, inexecutarea obligatiilor ce rezulta din ele sunt: vanzarea-cumpararea, imprumutul,mandatul si fideiiusiunea.
Creditorul dintr-o astfel de operatiune,pentru a evita sa I se opuna vreo exceptie
care ar ridica contractului eficacitatea juridica, emite asupra debitorului sau ocambie,dupa care o remite unui creditor al sau pentru a nu-l plati in numerar.Debitorulemitentului nu mai poate invoca fata de posesorul legitim al cambiei nici o exceptie cear rezulta din contractul sau cu emitentul si va fi nevoit sa-si indeplineasca obligatiasa.
Raportul cambial se naste astfel in executarea unui alt raport juridic primar,fundamental. Creanta emitentului impotriva debitorului sau,ce constituietemeiul de fapt al emiterii cambiei o numim proviziune sau acoperirea cambiei,iar creanta beneficiarului impotriva emitentului care justifica transmisiunea cambiei onumim valoare furnizata.
Ca orice raport juridic ,raportul cambial cuprinde structural trei elemeteconstitutive:subiectii,continutul si obiectul (9).
Subiectii raportului cambial. Cambia presupune existenta a trei subiecti: persoana care creaza titlul-tragatorul-ce emite ordinul neconditionat de plata si care-siasuma raspunderea in caz de neexecutare a acesteia, trasul-cel caruia I se adreseazaordinul si care devine parte a raportului numai daca, si in masura in care declara
propria acceptare asupra titlului si-beneficiarul-persoana in favoarea careia se face plata.
Trasatura specifica a cambiei este aceea ca la obligatia cambiala a
subscriitorului initial se poate adauga cea a altor subiecti:a trasului care accepta,agirantului care raspunde si el de neacceptarea sau neplata fata de toti beneficiariisuccesivi,a acceptantului prin interventie si ,in sfarsit a celui ce garanteaza prinangajament propriu plata titlului din partea unui tert,a avalistului.
Subiectii cambiali sunt si obligati cambiali intrucat fiecare din ei isi asuma cateo obligatie.Face exceptie posesorul legitim al titlului care apare doar in postura decreditor.
Obligatii cambiali se impart in doua catagorii.-obligati directi,acei carora te poti adresa direct la scadenta,pentru plata-trasul
acceptat si avalistii sai;
-obligatii de regres -subiecti carora te adresezi numai dupa ce s-a cerut inutil plata obligatului principal, adica dupa ce a fost refuzata acceptarea si plata din parteadestinatarului ordinului de plata. Acestia sunt tragatorul, acceptantul prin interventie,girantii si avalistii lor.
Aceasta distinctie priveste raporturile ce se statornicesc intre semnatariititlului ,pe de o parte si beneficiarul,pe de alta parte si reflecta modul diferit in care seexercita dreptul subiectiv cambial.
In raporturile interne intre diferitii semnatari ai titlului,fiecarei subscrieri iiurmeaza atribuirea unui grad dupa un criteriu .logic si nu cronologic,criteriu ce tine deinsasi natura declaratiei cambiale.Dispunerea pe grade diferite a obligatiilor cambiale
are consecinte in situatia indeplinirii de catre unul din ei a obligatiei asumate.Numai plata facuta de un obligat de gradul I-ii stinge toate obligatiile cambiale si ca urmare blocheaza orice actiune cambiala.Plata facuta de oricare alt obligat elibereaza
definitiv doar pe semnatarii ulteriori si lasa solvensului posibilitatea de a se indreptaimpotriva oricarui semnatar de grad anterior lui.
Continutul si obiectul raportului cambial.Raportul cambial este un raport obligational particular.Continutul sau este
format din drepturile si obligatiile pe care le au subiectii acestui raport.Obiectul sau consta in actiunea concreta la care este indatorat subiectul pasiv si
la care este indreptatit subiectul activ,respectiv o prestatie pozitiva de a da sau de aface ceva. Acest raport se poate analiza sub aspect pasiv al obligatiilor ce le contine sisub aspect activ,al drepturilor la care da nastere.
Obligatia cambiala.Ea se naste prin subscrierea cambiei,adica prin asumarea obligatiei prin
depunerea semnaturii autografe pe documentul cambial.Din punct de vedere al persoanelor care asuma obligatia vorbim despre obligatia emitentului (atragatorului),obligatia acceptantului (a trasului),a girantului ,a acceptantului prininterventie,a avalistului.
Obligatiile cambiale sunt directe cand debitorul poate fi urmarit nemijlocit decreditorul cambial fara sa se fi adresat mai inainte catre alt debitor si indirecte (deregres),cand debitorul raspunde numai daca creditorul s-a adresat fara succesdebitorului cambial principal.
Obligatia cambiala este abstracta si autonoma.Abstracta pentru ca din contextulin care se naste obligatia nu rezulta scopul (cauza) pentru care ea este asumata.Fortasa obligatorie rezulta numai din titlu.Nu se acorda nici o semnificatie juridicamotivului pentru care subiectul se obliga,desi acest motiv exista intotdeauna.Esteautonoma in sensul ca obligatia fiecarui semnatar al cambiei trebuie sa fie considerataseparat,independent de celelalte.
Obligatia cambiala este formala deoarece pentru a fi valabila trebuie sacuprinda anumite indicari prescrise de lege.Obligatia cambiala constituie un act de comert, figurand intre actele obiectiv
comerciale, indiferent de natura raportului juridic care ia dat nastere. Sunt comercialetoate operatiunile cambiale precum si actiunile ce rezulta din ele (10).
Toate obligatiile cambiale sunt guvernate de principiul independenteisemnaturilor.Valabilitatea semnaturii puse pe titlu nu depinde de valabilitateacelorlalte semnaturi.
Obiectul acestor obligatii consta in a da o suma de bani determinata,in cei priveste pe obligatii directi si de a-i face pe altii sa plateasca aceasta suma pentru
obligatii de regres.In sistemul cambial romanesc nu se accepta cambiile in productesau in marfuri,nici cambiile ce exprima sume platibile prin compensatie,prin altetitluri,rente,etc.Obiectul obligatiilor debitorilor de regres nu este permanentacelasi.Obligatia de a fece sa se plateasca se poate transforma in temeiul legii intr-oobligatie de a da in momentul in care obligatul principal refuza sa-si indeplineascasarcinile.
Obligatiei de a plati o suma determinata ii corespunde dreptul creditorului,a posesorului titlului,de a pretinde aceasta suma la scadenta,un drept de credit.Specificcambiei este faptul ca intre dreptul la credit si inscrisul constatator al acestui dreptexista o legatura constitutiva pentru exercitiul creditului.
In literatura sa discuta ca sub aspect activ continutul raportului cambial ni se prezinta din unitatatea a doua elemente:un drept de creanta si un drept asupra unuidocument,bun mobil cu valoare intrinseca nesemnificativa.
Legea nu caracterizeaza dreptul asupra documentului.Socotim ca, creditorulcambial este un proprietar al documentului ,el dobandind proprietatea prin prescripriainstantanee prev. de art. 1909 C.civ.Insa proprietatii sale I se aplica regulile specialeinscrise in art.18 L.C.
Raportul cambial si raportul fundamental.Cambia este considerata un titlu abstract in sensul ca din continutul sau nu
rezulta cauza emiterii sale,element esential al oricarui act juridic ce justifica plata uneisume de bani.
Cambia are o cauza insa valabilitatea obligatiei ce o contine nu esteconditionata de indicarea ei.Cauza dreptului sau a raportului exprimat in titlul cambialnu poate fi alta decat acea a tuturor raporturilor de drept,adica complexul faptelor
juridice care ii da nastere si-i determina modul de a fi.Obligatia cambiala rezulta si sealtura unui raport fundamental din care deriva obligatia de plata a unei sume de
bani,scop imediat al obigatiei cambiale,raport de care ,insa se desprinde si cu care numai pastreaza decat anumite puncte de interferenta ,in functie de motivul (scopmediat),al emisiunii cambiei,dar care scop nu face parte din titlu (11).
Motivele pentru care se emite o cambie sunt foarte variate.Se poate emite cambia cand se doreste novarea raportului din care deriva.Sau se
justifica pentru obtinerea unui document de plata catre un creditor-giratar.Oriemiterea titlului urmareste punerea in circulatie a unui drept de creanta,mobilizareacreantelor.Nu de putine ori partile inteleg sa emita titlu in scop de garantare aexecutarii prestatiei din raportul cambial.
Fiecare din aceste motive prezinta importanta in sensul ca indica legaturile ce le pastreaza raportul fundamenral cu raportul cambial nou format.
Putem deci spune ca obligatia cambiala are cauza insa acesteia nu I acorda
importanta ca intr-un raport de drept comun.Raportul cambial este autonom atat fatade raportul ce intervine la primul purtator al titlului (raport de valoare furnizata) cat siin ce priveste raportul de proviziune.Felul cum se interfereaza raportul fundamental sicel cambial depinde de conventia de emitere a cambiei (dintre creditorul si debitorulraportului de proviziune),numit si conventie de executie sau conventie de eliberare acambiei (dintre debitorul si creditorul raportului de valoare furnizata),conventii carene indica scopul emisiunii sau al punerii in circulatie.Exceptiile cambiale seintemeiaza si vor putea fi invocate in conformitate cu acest “pactum de cambiando”(12).
Cambia de favoare.
De la principiile enuntate pana acum practica ne ofera o derogare (aparenta),cese prezinta sub forma cambiei de favoare,de complezenta.Este denumita astfel oriceinterventie in nexul cambial al unui favorizator care-si pune semnatura pe titlu cuscopul de a credita un alt subiect -favorizatul.Adica,se emite o cambie fara sa existe in
prealabil un raport juridic fundamental de proviziune.In realitate ceea ce lipseste in cambia de favoare este un debit
cauzal,corespunzator debitului cambial care sa poata genera o actiune alaturata celeicambiale.
Totusi exista un raport juridic care justifica asumarea obligatiei cambiale.Unastfel de raport rezulta din asa zisa conventie de favoare.In atare situatie putem sa
consideram angajamentul de a elibera o semnatura cambiala de favoare ca un raportfundamental.
Altfel spus,cambia de favoare nu este decat o abatere aparenta de la principiilece guverneaza coexistenta raportului cambial cu cel fundamental.
SECTIUNEA IIICondiţii de formă şi de fond ale cambiei
CONDITII DE FORMAIn dreptul cambial conditiile de forma au o importanta deosebita.Cambia este
un act formal intr-un sens mai riguros decat in cazul unor acte formale.Formalismulnu se refera numai la cerinta unui inscris care sa cuprinda obligatiile partilor, ci si lafaptul ca sensul obligatiillor asumate este determinat uneori chiar de locul unde seafla mentiunile si chiar prin semne dispuse in mod diferit.
Legea pretinde ca titlul cambial sa cuprinda anumite mentiuni determinate-mentiuni obligatorii,pe langa celelalte care sunt facultative.Aceasta cerinta a legiiexprima intr-o formula specifica formalismul tipic cambial.
Mentiuni obligatorii: sunt obligatorii urmatoarele mentiuni, indicate de art.1L.C.
1.Denumirea de cambie.Legea pretinde ca denumirea de cambie sa fie trecuta ininsusi textul titlului. Acest formalism riguros vrea sa garanteze constientizareasubscrierii ,impunand in contextul documentului folosirea unei expresii care indicatoate urmarile ce deriva din natura cambiala a obligatiei asumate.Denumirea trebuiesa fie inserata gramatical incat sa apara evident si logic legatura denumirii cu ordinulcambial.Nu este obligatoriu,deci ca denumirea sa se faca sub forma unui titlu.Nu este
permisa utilizarea altor denumiri (trata ,polite).
2.Ordinul neconditionat de a plati o suma de bani determinata.Consta in cerereasau autorizarea expresa data trasului de a face plata in mana beneficiarului.Chiar daca legea nu prevede o anumita formula ordinul trebuie sa fie clar si precis.El nutrebuie sa contine conditii incat sa faca incert faptul platii,locul platii,scadenta saucatimea obligatiei.Necesitatea de a indica o suma determinata este o derogare de la
principiul de drept comun dupa care poate sa existe o obligatie determinabila.Cambianu poata sa cuprinda decat obligatii constand in sume de bani.In principiu nu se potinscrie accesorii.Stipulatia de dobanzi se considera nescrisa cu exceptia cambiilor lavedere sau cambiilor la un anumit timp de la vedere care admit plata dedobanzi.Suma de plata este unica si indivizibila pentru ca proviziunea cambiala este
unica.Chiar daca exista mai multi tragatori toti se angajeaza pentru aceeasi suma si eaeste prevazuta pentru executarea aceleiasi creante.Ordinul de plata este considerat o dubla delegare(13), (si nu un mandat dat
trasului):una a posesorului de a exercita unele drepturi si una a trasului de a indeplinianumite obligatii.Natura juridica a ordinului de plata sub forma de delegare explica
posibilitatea revocarii ordinului pana la acceptare.3.Numele celui care trebuie sa plateasca.Legea spune ca trasul se indica cu
numele sau de persoana fizica sau cu numele de persoana juridica.Trasul trebuie safie o persoana existenta chiar daca se individualizeaza printr-un nume fictiv,imaginar.
Se pot indica mai multi trasi.Desemnarea lor este cumulativa si nu
alternativa.Aceasta din urma formula pacatuieste prin incertitudine.L.C. admite ca ordinul de plata sa fie adresat tragatorului insusi.O astfel decambie se deosebeste de un bilet la ordin deoarece in cazul in care trasul refuza
acceptarea ,tragatorul va fi obligat de regres,iar creditorul este obligat sa faca toateformalitatile pentru conservarea regresului.Practic prin aceasta formula a ordinului de
plata,tragatorul isi rezerva posibilitatea de a asuma o obligatie directa,fiind sigur catitlul nu-i va fi prezentat anticipat ca debitor de regres.
4.Indicarea scadentei,adica a zilei din care titlul devine exigibil.Scadentatrebuie sa fie posibila si trebuie sa fie certa si unica.Nu se admit cambii cu scadente
succesive.Scadentele sunt de mai multe feluri:- la vedere:inseamna ca plata cambiei trebuie sa se faca la prezentarea ei in
acest scop.Se pot utiliza si formule echivalente: la cerere,la prezentare.Daca in titlu nuse indica o alta scadenta se prezuma ca este facuta la vedere (iuris et de iure);
- scadenta la un anumit termen de la vedere,adica la un anumit numar dezile,saptamani,luni,ani din ziua prezentarii la acceptare,sau,daca nu exista prezentare ,din ziua protestului.
-scadenta la un anumit termen de la o emisiune,adica la un anumit numar dezile ,saptamani,luni,ani,din ziua urmatoare a datei emisiunii cambiei;
-cu scadenta la zi fixa:este cea mai utilizata in practica.Scadenta trebuie saindice ziua ,luna,anul ,in litere sau cifre ,complet sau prin precizari uzuale.
5.Locul de plata.Cambia domiciliata.Suma din cambie este cherabila nu portabila.Titlul trebuie prezentat obligatului
pentru plata.Locul platii se refera la locul unde posesorul are obligatia de a prezentacambia la plata.Notiunea are inteles de localitate (teritoriu administrativ) unde se face
plata si nu locul unde se plateste efectiv (adresa platii). Neindicarea locului platii nu duce la invalidarea titlului.Locul platii este un
element esential in sensul ca trebuie sa aiba acoperire in context.
Legea prevede si posibilitatea ca loc de plata sa fie indicat domiciliul unuitert,domiciliatarul. Aceasta este cambia domiciliata.Deci fiecare din notiunile,domiciliatar,loc al platii,loc al platii efective,(adresa
platii) si domiciliul trasului au semnificatia lor.Ele pot sa coincida sau nu si problemele se rezolva dupa urmatoarele reguli:trasul poate indica in localitatea cereprezinta locul platii si adresa platii;domiciliatarul este stabilit de obicei detragator;trasul poate indica si el pe domiciliatar in conditiile art.30 L.C. daca locul
platii nu coincide cu domiciliul trasului si tragatorul nu l-a desemnat.Domiciliatarul nu are drepturi si obligatii cambiale.Obligatiile si drepturile sunt
stabilite de dreptul comun si rezulta din conventia ce o are cu cel ce l-a desemnat.
Localitatea de plata trebuie sa existe,astfel creanta cambiala estenerealizabila.Se admite pluralitatea locului de plata cumulativ,alternativ sausuccesiv.Posesorul poate prezenta titlul la oricare din locurile indicate la alegerea sa.
6.Indicarea beneficiarului,adica persoana careia trebuie sa I se plateasca sumadin cambie.Se pot indica mai multi beneficiari,cumulativ sau alternativ. Dacaindicarea este cumulativa,dreptul se exercita colectiv si integral.Cand indicarea seface alternativ dreptul este exercitat de cel ce are documentul.
7.Aratarea datei si locului de emisiune.Se mentioneaza de obicei pe fata titlului,pe partea stanga sus si trebuie sa
cuprinda ziua ,luna ,anul emiterii,precum si locul emiterii.
Data trebuie sa fie unica.Data emiterii este certa si opozabila tuturor pana la proba contrara.
Daca nu se indica locul emisiunii se prezuma iuris et de iure ca loc al emisiuniieste locul aratat langa semnatura tragatorului.Daca langa semnatura nu este indicatvreun loc titlul este nul.
Locul emisiunii este important pentru a stabili legea aplicabila titlului.8.Subscrierea tragatorului.Cambia este un titlul sub semnatura privata si se fundamenteaza pe subscrierea
celui care emite titlul.Cambia poate fi semnata de mai multi tragatori si in acest caz va lua nastere o
obligatie unica,indivizibila si cu aceeasi scadenta.Toti tragatorii vor raspunde solidar.Semnatura trebuie sa fie autografa.Trebuie sa cuprinda numele si prenumele,ori
firma ce se obliga.Prenumele poate fi scris prescurtat.Cambia incompleta formal.Cand lipseste vreuna din conditiile esentiale,titlul
nu este nul ci nu are eficacitate cambiala.Nevalabilitatea sa este absoluta si obiectivain sensul ca poate fi invocata de orice debitor fata de orice posesor.
Insa cambia imperfecta ramane un document care recunoaste un debit cauzal(14)In acest raport se face aplicarea art.967C.civ., in sensul ca cel in favoarea caruiaeste facuta cambia nu trebuie sa faca dovada cauzei creditului pe care il invoca si carese prezuma ca exista pana la proba contrara din partea debitorului.Efectele acestuidocument sunt insa limitate.Cand posesorul cambiei incomplete este strain de raportulfundamental,documentul nu face dovada cesiunii creditului numai prin faptul posesieititlului.Solutia o deducem din principiul relativitatii efectelor actelor juridice.
Clauze neobligatorii. Pe langa clauzele definitorii,obligatorii partileobisnuiesc sa inscrie pe titlu si alte mentiuni. Inscrierea lor nu este interzisa, insa elenu definesc actul ci il precizeaza, il explica, ii restrang efectele, il leaga de alteraporturi juridice. In principiu se poate inscrie pe titlu orice mentiune ce nu
contravine naturii sale. Astfel:-clauze care afecteaza obligatiile cambiale:clauza “nu la ordin”, ”netransmisibil prin gir”, ”clauza de negarantie pentru acceptare”, etc.
-clauze care nu influenteaza obligatia cambiala: clauza “dupa aviz”,clauza”valoare primita in marfuri”, etc.
Mentiunile care contrazic natura titlului sunt interzise si duc la nulitatea titluluiinsusi (conditionarea obligatiei cambiale,scadente succesiva,plate in rate).
Exista mentiuni care sunt in contradictie cu natura titlului dar nu duc lanulitatea acestuia ci se socotesc nescrise (descarcarea tragatorului de responsabilitateade plata, micsorarea fortei executorii a cambiei).
Pluralitate de documente si unicitatea obligatiei cambiale.L. C. protejeaza interesele ce le are posesorul titlului de a obtine de la tragator multiplicarea documentului cambial fie sub forma de duplicate, fie sub forma decopii.
Duplicatul.Este o reproducere originala a titlului efectuata cu respectareaautografa a semnaturii tragatorului.Daca titlul este in circulatie trebuie sa sereproduca autograf si semnaturile celorlalti semnatari.Numarul de exmplare trebuie sarezulte din numerotarea cuprinsa in insasi textul titlului.
Posesorul trebuie sa valorifice drepturile fara sa fie obligat sa ofere toateexmplarele deaorece exista o singura obligatie.Indeplinirea obligatiei anuleaza
valoarea cambiala a tuturor exemplarelor aflate in circulatie.Totusi,daca trasulaccepta mai multe exemplare isi multiplica obligatia.
Girantul ce obtine duplicatele este obligat sa nu imprime acestora circulatiidistincte ,transmitandu-le la persoane diferite intrucat ramane obligat fata de toti
purtatorii succesivi ai oricarui exemplar.Copia este o reproducere identica a titlului original efectuata de acelasi posesor
care consemneaza in noul document textul cu toate subscrierile,cu indicatia“copie”,acolo unde se termina reproducerea.
Ea nu se foloseste pentru a se da acceptarea.Pe ea se poate consemna girul siavalul.
Purtatorul copiei girate va putea ,in baza posesiei ei,sa valorifice dreptul catrecei ce au subscris-o,insa ea nu va avea aceeasi valoare catre semnatarii de pe originalfara posesia si a documentului original.
CONDITII DE FONDLegea nu cuprinde dispozitii privind conditiile de fond.Deci cambiei I se vor
aplica regulile de drept comun in materie.Se tine seama ca operatiile cu cambii suntacte de comert si acte de dispozitie si ca atare nu pot fi efectuate de minori sau decatre persoane puse sub interdictie.
Capacitatea se ia in considerare in momentul subscrierii obligatiei.Obligatiaasumata de un incapabil este lovita de nulitate relativa.
In temeiul principiului autonomiei obligatiilor cambiale celelalte obligatii ramaninsa valabile.
Reprezentarea cambialaObligatiile cambiale pot fi asumate si prin reprezentant.In aceasta materie este
suficient un mandat general din cuprinsul caruia sa rezulte ca mandatarul are dreptulsa emita cambii.Cand mandatarul subscrie este necesar sa-i rezulte aceasta calitate.
Legea arata ca cel care semneaza ca reprezentant al unei persoane fara a aveaimputernicire este tinut personal pentru obligatia subscrisa. Temeiul acesteiresponsabilitati este faptul ilicit cu consecinta de responsabilitateobiectiva,legala.Raspunderea ii este inlaturata prin ratificarea operatiunii.
Deci falsul reprezentant care a platit titlul are aceleasi drepturi ca si pretinsulreprezentat,putand sa se indrepte imptriva tuturor obligatiilor cambiali.Dreptul sau nueste autonom cu subiectii aflati in relatie directa (reprezentatul cu reprezentantul) ceidoi subiecti ai raportului de reprezentare se vor desocoti dupa regulile de drept comun.
Regulile falsului cambial
Avem in vedere situatia in care continutul original al titlului suferamodificari.Cambia este valabila din punct de vedere formal si obligatiile asumate,deasemenea.Insa,o anumita semnatura (sau mai multe),nu corespunde vointeisubiectului cu privire la obligatia pentru care a subscris.
Se distinge intre contrafacerea semnaturii si alte alterari ale cambiei (15).O semnatura este contrafacuta cand este scrisa de o alta persoana decat aceea
care este indicata in inscalitura sau cand semnatura autografa a fost modificata incatsemnatura noua apare ca fiind a unei alte persoane.
Semnatarul aparent nu se obliga si nu obtine nici un drept intrucat semnatura nua fost facute de el.Ceilalti semnatari isi asuma insa obligatii valabile si vor fi tinuti
cambial aplicandu-se principiul autonomiei obligatiilor cambiale.Daca semnaturatragatorului este falsificata girantul isi asuma o obligatie cambiala si sirul girurilor nueste intrerupt.
Alterarea titlului presupune modificarea continutului documentgului fara vointacelor interesati.Situatia este reglementata de disp.art.88 L.C.
Aceasta norma face distinctie intre cel ce a semnat inaite de alterare si cel ce asemnat dupa.Primul este tinut in limita textului original si cel din urma conformcontinutului alterat.
Momentul alterarii trebuie dovedit deoarece de el se leaga intinderea
obligatiilor subscriitorilor.Sarcina probei apartine posesorului deoarece el areinteresul sa dovedeasca valabilitatea titlului actual.Daca dovada nu este posibila se
prezuma ca semnatura a fost pusa inainte de alterare.
SITUATII SPECIALE
Cambia in albPrincipiul L.C. este ca toate conditiile formale trebuie sa existe in momentul in
care se valorifica dreptul contra oricarui obligat cambial.Deci documentul poate ficompletat succesiv,ipoteza prevazuta in art.12 L.C. Legea foloseste notiunea decambie necompletata,iar doctrina vorbeste despre cambie in alb.
O cambie in alb trebuie sa contina cel putin subscrierea tragatorului.Dreptul de completare il are primul dobanditor si posesorii succesivi. Acest
drept este patrimonial, irevocabil si transmisibil prin traditia documentului.Dobanditorul titlului va primi un drept autonom deoarece primeste prin gir.
Continutul dreptului de completare rezulta din continutul intelegerii dintretragator si primul beneficiar.Completarea abuziva indreptateste pe cei interesati sainvoce exceptia completarii abuzive daca au incercat un prejudiciu.Conventia initialade completare nu este opozabila primitorilor succesivi prin gir.Ultimul giratar nu este
obligat sa cunoasca continutul intelegerii initiale de completare.Fiecare giratar vacompleta cambia si va raspunde dupa indicatiile date de girantul sau.Completarea se face pana la prezentarea cambiei la plata dar nu mai mult de
trei ani de la data emiterii.Nerespectarea termenului de completare duce la decadereadin drept.Completarea tardiva produce o combie nevalabila deoarece la data candtrebuia completata ii lipseau elementele esentiale.
SECTIUNEA IVAcceptarea
Pozitia trasului inainte de acceptareCambia se prezinta in momentul crearii sale in dubla ipostaza.Ca ordinde a se plati o suma de bani beneficiarului titlului si ca un angajament al tragatorului de aface sa se plateasca aceasta suma.Trasul nu are in acest moment nici oobligatie,chiar daca ordinul de plata isi gaseste justificarea in creanta ce o detinetragatorul impotriva trasului.
Inainte de acceptare pozitia trasului este nesemnificativa cambial.Daca trasul seva angaja fata de beneficiar ca va acepta cambia si,apoi nu-si va respecta aceastaobligatie va raspunde fata de beneficiar contractual si nu cambial,deoarece nu asubscris inca titlul.
Trasul raspunde contractual fata de tragatorul autorizat sa emita cambia,inipoteza in care nu va accepta,asa cum a promis.Problema este mai delicata candlipseste autorizarea de emitere a cambiei.In aceasta ipoteza trasul nu va avea o
raspundere fata de tragator pentru ca refuza sa accepte cambia.Daca s-ar acceptacontrariul ,s-ar ajunge la concluzia ca ,creditorul poate agrava unilateral pozitiadebitorului,principiu neadmis de dreptul comun.Asta deoarece raspunderea cambialaeste mai severa decat raspunderea contractuala a trasului fata de tragator din raportulfundamental (16).
Continutul si forma acceptariiAcceptarea este o manifestare de vointa prin care trasul ,un tert intervine in
nexul cambial si se obliga direct sa plateasca suma de bani inscrisa in titlu.Obligatiaasumata este autonoma,literala si abstracta.
Acceptarea este neconditionata (acceptarea conditionata este nula ,considerataneacceptare).
Se admite insa acceptarea partiala,pentru ca se considera a fi o acceptarelimitata si nu conditionata.Acceptarea pentru o suma mai mare se socoteste nescrisain ce priveste partea ce depaseste obligatia cambiala.
Acceptarea este in principiu,irevocabila dupa ce ajunge la destinatie.Daca nuajunge la cunostinta celor interesati poate fi revocata chiar daca a fost scrisa petitlu.Aducerea la cunostinta a acceptarii se face prin restituirea cambiei purtatoare asemnaturii de acceptare. Revoarea dupa restituire se considera o alterare a inscrisului.Revoarea acceptarii echivaleaza cu o neacceptare.
Acceptarea se scrie prin formula “acceptat” pe cambie.Nu se primeste acceptare prin act separat. Acceptarea se poate face si pe duplicat. In principiu acceptarea nu sedateaza.Datarea este obligatorie la cambiile cu scadenta la un anumit timp de lavedere si la cele unde s-a fixat termen pentru prezentare.Refuzul de datare se constata
prin protest de nedatare.
Prezentarea cambiei la acceptareTtilul este prezentat la acceptare de catre posesor pana in preziua scadentei.Se
accepta totusi ca orice detentor poate prezenta cambia la acceptare.Ea se prezinta la domciiliul trasului chiar daca se indica un domiciliatar,deoarece
acceptarea este fapt personal al trasului.Cand exista mai multi trasi prezentarea seface tuturor.Daca figureaza si indicati la nevoie,se va solicita si acceptarea lor.Dacavreunul refuza acceptarea se intocmeste protest de neacceptare.
Prezentarea se face la domiciliul trasului.Daca se indica mai multe locuri prezentarea se face la oricare dintre ele.
Trasul poate cere timp de gandire o singura data,dar nu mai lung de o zi.Prezentarea la acceptare este in principiu facultativa. In acest caz neprezentarea saurefuzul acceptarii nu produc consecinte.
Prezentarea la acceptare poate deveni obligatorie prin vointa tragatorului sau agirantilor.Stipularea acestei clauze se face scris pe document indicandu-se persoana dela care provine.
Tragatorul poate fixa termen in care cambia sa fie prezentata laacceptare.Termenul poate fi fixat precizand atat inceputul cat si sfarsitul sau poate fiindicat numai sfarsitul acestuia.
Daca clauza este inserata de tragator produce efecte fata de orice obligat
cambial.Daca clauza de prezentare in termen nu se respecta posesorul este decazut dindreptul de regres fata de toti debitorii cambiali.
Clauza de obligativitate a prezentarii la acceptare poate fi trecuta si de giranticare,pot fixa termene in acest sens. Nerespectarea ordinului impus de giranti duce ladecaderea dreptului de regres impotriva girantului.Exceptia poate fi invocata numai degirant si garantii sai.
Obligativitatea prezentarii la acceptare rezulta si din lege.Acest lucru serealizeaza in cambiile cu scadenta la un anume termen de la vedere , prezentarea la
acceptare determinand scadenta.Prezentarea se va face in timp de un an de laemisiune.
Tragatorul poate interzice prezentarea la acceptare a unei cambii cu formula“fara obligatie de acceptare”.Clauza de interdictie nu este posibila in cambiile cuscadenta la un anumit termen de la vedere si nici in cele ce sunt platibile la un tert.
Efectele acceptariiPrin acceptare trasul devine obligat cambial principal.El este tinut fata de creditor in
solidar alaturi de tragator,giranti si avalisitii lor,in sensul ca trasul are obligatia de a plati,iar ceilalti de a face sa se plateasca.
Daca trasul plateste se stinge raportul cambial.Daca nu plateste,faptul se constata intr-un protest de neplata si se activeaza
dreptul de regres al creditorului.Creditorul il poate urmari pe trasul acceptant deoareceel este obligat cambial.
Legea romana nu reglementeaza cambial proviziunea.Dreptul asupra proviziunii nu se transmite o data cu girul.De aici rezulta urmatoarele:trasul acceptant platitor nu are actiune cambiala contra tragatorului ci numai actiune de dreptcomun;sarcina probei inexistentei proviziunii revine trasului;tragatorul poate revocaordinul de plata al trasului de a accepta si de a plati cambia.
SECTIUNEA VCirculaţia cambiei
Titlurile de credit sunt destinate circulatiei.Cambia ,ca titlu de credit nu-si poaterealiza functiunile economice decat prin circulatie.Aceasta circulatie poate fivoluntara sau involuntara.
Circulatia voluntara se bazeaza pe un contract valabil de transmisiune prin carese atribuie proprietatea titlului,primitorului.Transmisiunea face ca dobanditorul sa
primeasca si titularitatea dreptului incorporat in document.
Circulatia involuntara consta intr-o transmisiune in care dobanditorul nu primeste drepturile in urma unui acord valabil ,sau le primeste in lipsa oricaruiacord,pe ascuns sau impotriva vointei posesorului legitim.In asemenea ipotezadobanditorul poate obtine legitimarea pretinderii dreptului dar nu si proprietateadocumentului.O astfel de situatie se poate rasfrange asupra transferurirlor ulteriorarecu efecte nedorite.Situatia este acoperita de principiul prescriptiei instantanee,prev. deart.1909 al.1 C.Civ care spune ca posesia de buna credinta valoreaza titlu.
Cambia,prin specificul ei evita neajunsurile ce rezulta din formele detransmitere a titlurilor de credit.
Acest lucru este posibil deoarece cambia este un titlu la ordin si se transmite de
cele mai multe ori prin gir,adica printr-o maniera specifica ce inlatura,prin particularitatile dreptului transmis,toate inconvenientele.
Girul. Natura juridicaIntelegem prin gir mijlocul tipic de circulatie al cambiei prin care un girant
transmite unei alte persoane numite giratar,printr-o declaratie scrisa sau subscrisa petitlu ,toate drepturile consemnate literal pe document.
Deci,girul se analizeaza ca o manifestare de vointa,complexa exprimata inscris.Efectul acestei manifestari de vointa consta in transmiterea proprietatii
documentului, catre o alta persoana,pe de o parte si a legitimitatii pretinderii prestatieila care s-a obligat debitorul cambial, pe de alta parte.
Este complexa pentru ca vizeaza sub aspectul formei doua actiuniconcrete:dispozitia asupra documentului prin remiterea acestuia si subrogareagiratarului in drepturile girantului,prin scrierea unei formule specifice;iar sub aspectulcontinutului,se are in vedere proprietatea documentului si dreptul de creanta pe caretitlul il incorporeaza.Mai mult decat atat,transmitatorul asuma fata de primitor si fatade toti cei care-i succed obligatia de a face sa se plateasca titlul (garantia acceptarii si
platii cambiei).Girul are la baza o conventie cauzala anterioara.Pentru lichidarea sau
garantarea unei datorii ,debitorul convine cu creditorul sa-i transmite titlul cambialaflat in posesia sa,constituindu-se el insusi ca garant pentru plata sumei la scadenta.
Prin gir se transmit drepturi autonome si literale.Raportul dintre girant si giratar este abstract deoarece cambia circula dezbracata de raportul fundamental dintre ceidoi subiecti.
Cambia “nu la ordin” si cambia netransferabilaCambia este un titlu la ordin ca efect al dispozitiilor legale.Legea permite insa
introducerea unei clauze “nu la ordin”,care interzice girarea.In acest caz cambia poate
circula dar cu efectele unei cesiuni de creanta.Dobanditorul unei cambii “nu la ordin”va fi obligat sa demonstreze transferul in baza caruia a obtinut cambia,el primind undrept derivat.Deci principalul efect al clauzei este interzicerea transmisiunii cambiei
prin gir,celelalte modalitati de transmitere fiind permise.Se pune problema daca ar fi admisibila o clauza care sa interzica transmiterea
cambiei sub orice forma.In opinia noastra o asemenea clauza nu este valabiladeoarece afecteaza insasi natura titlului.
Forma giruluiGirul se consemneaza autograf pe document.De obicei se scrie pe dosul
titlului.Orice semnatura pusa pe dosul titlului se considera gir,daca nu are altespecificari.Nu este obligatorie datarea girului.Cambia poate fi transmisa in alb,adica girantul sa nu indice numele
giratarului.Implicit s-a ajuns la formula valabila dupa care girul poate contine numaisubscrierea girantului.In asemenea ipoteza giratarul va trebui sa-si completeze singur numele.Asemenea gir isi realizeaza functiile deoarece dupa completare se transformain gir complet.Girul in alb pastreaza caracteristicile circulatiei cambiale chia dacauneori se rezuma la o simpla inmanare a documentului.
Totusi nu este admis girul la purtator.Potrivit legii girul la purtator esteconsiderat gir in alb.
Giratar poate fi orice persoana din nexul cambial.In aceasta situatie vorbimdespre gir de intoarcere.Daca titlul ajunge in mana unui debitor cambial,inainte descadenta,prin gir de intoarcere,raportul cambial nu se stinge prin confuziune deoarece
datoria nu este exigibila.Debitorul cambial,primitor prin astfel de gir se comporta caun veritiabil giratar,putand transmite in continuare titlul.
Girul se poate face numai pana in momentul dresarii protestului,sau pana cand protestul poate fi facut,deoarece circulatia normala a cambiei dureaza numai pana lascadenta.Legea nu interzice girul dupa acest moment insa,el nu va avea efectul sauspecific.Girul dupa protest transmite drepturile cu efectele unei cesiuni.
Girul dupa scadenta (gir facut intre momentul scadentei si termenul pentrudresarea protestului),este considerat ca fiind un gir obisnuit.
Girul trebuia sa fie pur si simplu,neafectat de modalitati.Conditionarea giruluise socoteste nescrisa. Nu este acceptat nici girul partial.
Efectele giruluiDoctrina recunoaste girului trei efecte:este translativ de drepturi,garanteaza pe
primitor de acceptarea si plata cambiei si legitimeaza pe posesor sa pretinda creditul.a) Efectul translativ de drepturi.L.C. retine ca girul transmite toate drepturile
izvorate din cambie.Va transmite dreptul de proprietate asupra documentului, creanta cambiala,
dreptul de a prezenta cambia la acceptare si plata, dreptul de a se intoarce in regrescontra debitorilor de regres, dreptul de a gira in continuare titlul,de a-l ceda, de a-l dain garantie.
In practica se discuta daca prin gir se transmit si garantiile reale constituite pentru garantarea creantei cambiale.Controversa a fost solutionata prinD.L.3673/1940 (17) in sensul ca prin gir se transmit aceste garantii daca garantiilesunt mentionate in titlu ca garantii ale obligatiei cambiale si nu ale obligatiilor raportului fundamental.(18)
Cand girul finalizeaza o conventie de mandat avem de a face cu un gir pentru procura.Giratarul prin procura este un mandatar al girantului si primeste documentulnumai ca sa-si dovedeasca imputernicirea de a indeplini ceea ce este necesar pentruconservarea dreptului mandantului-girant sau pentru realizarea acestui drept.
Cand girul finalizeaza un contract de garantie si titlul este dat in gaj vorbimdespre un gir in garantie.In acest caz giratarul va exercita un drept cambial
propriu.Daca titlul este platit creditorul poate retine pentru sine parte din sumaincasata pana la concurenta creantei sale sau poate retine intreaga suma pana lascadenta creantei cand se va satisface preferential.
b) Efectul de garantie.In sarcina girantului se naste intotdeauna si obligatia
subsidiara fata de posesor de a raspunde daca debitorul refuza acceptarea sau plata.Girantul poate exclude raspunderea sa printr-o clauza de negarantie.Aceastaexcludere poate sa priveasca fie acceptarea si plata fie una din acestea doua.
c) Efectul legitimativ al girului.Urmare a girului numai giratarul este abilitat saexercite dreptul cambial.Efectul de legitimare al girului nu poate fi inlaturat prinvointa partilor.Girantului I se ridica legitimarea obtinerii prestatiei cambiale.
Intr-un lant cambial legitimarea apartine numai posesorului care justificadreptul sau printr-o serie neintrerupra de giruri.Ca sa exista sir neintrerupt de giruritrebuie ca primul giratar sa fie beneficiarul ttilului,iar fiecare din urmatorii giranti safi fost indicati ca giratari in girul precedent.Daca un gir in alb este urmat de un alt
gir,autorul acestuia este prezumat ca a dobandit titlul in baza girului in alb.Sirulneintrerupt de giruri prezuma pana la proba contrara ca ultimul giratar este sicreditorul dreptului de creanta si proprietarul cambiei.Tertul de buna credinta si care a
dobandit fara greseala grava devine titlular al dreptului cambial chiar daca autorulsau nu a avut aceasta calitate.Daca intre giruri figureaza unul in alb sirul nu esteintrerupt daca el este semnat de cel ce figureaza giratar in girul anterior plin (19).
Obtinerea cambiei prin plataArt.55 L.C. stabileste ca orice obligat impotriva caruia se exercita sau ar putea
fi exercitat regresul poate cere in schimbul platii,predarea cambiei.Avem de a face cuun fenomen particular al circulatiei cambiale prin care cambia este transferata de lacreditorul cambial la cel care a platit.Textul indicat reglementeaza o consecinta aexercitarii regresului si are in vedere plata efectuata de un obligat cambial.Nimic nune impiedica sa observam fenomenul si in situatia in care plata este facuta de unobligat de categorie diferita (garantul obligatului principal) sau chiar de catre unstrain de raportul cambial.In acest caz ,el care plateste ia locul unui obligat cambial(plata prin interventie) si va obtine drepturile impotriva celui pentru care a platit sicontra celor ce sunt obligati fata de acesta din urma.
Avem deci mai multe ipoteze in care exista interes din partea celui care a platitcambia de a-si exercita drepturile impotriva obligatiilor cambiali.Exercitiul lor esteconditionat de dobandirea titlului,a proprietatii lui si a drepturilor incorporate inel.Efectul prevazut de textele de lege (art.55,35 si 82 L.C.),se poate explica prinstructura specifica a raporturilor cambiale: legea atribuie celui ce a platit posibilitateade a actiona contra celor obligati cambial de grad precedent si dreptuirle cambialesunt atribuite in baza proprietatii titlului.
In acest caz vorbim despre o rascumparare a cambiei in cazul in care cel ce a platit era obligat cambial,deoarece el isi indeplineste obligatia sa,obtinand inschimbul platii,proprietatea titlului,sau despre o subrogare in drepturile altuia in cazul
in care plata se face de un tert (26).Legitimarea lor rezulta din textul legal.Aceasta legitimare este specificacirculatiei cambiale.In cazul rascumpararii,dobanditorul se legitimeaza printr-un sir neintrerupt de giruri ramas dupa stergerea girurilor ulterioare lui.
Cand vorbim despre subrogati in drepturile altuia legitimarea se face duparegulile de drept comun coroborate cu art.43 L.C. care obliga pe creditorul platit sa
preda titlul cu mentiunea de achitare.
Transmisiunea prin miloace de drept comunCambia poate fi transmisa prin succesiune legala sau testamentara,ori ca efect
al unui act de fuziune al unor societati,subiecti ai unui raport cambial.De asemenea,se poate realiza o transmisiune a unei cambii izolate sau prin vanzarea unui fond cuactivele sale.Imaginam si situatia in care creditorul gajist poate dobandi cambia gajatadupa reguli de drept comun;ori situatia cambiei confiscate.
Prin aceste operatii dobanditorul obtine pozitia juridica a autorului sau silegitimarea se face dupa reguli de drept comun.Primitorul dobandeste un drept derivat.
Cesiunea urmeaza regulile expuse mai inainte cu cateva precizari.Legea (art.23 L.C.),reglementeaza doua ipoteze in care se obtin efectele
cesiunii:girul intarziat si transmisiunea prin act separat.La fiecare din aceste cazuridrepturile cambiale trec de la cedent la cesionar.Debitorul poate opune cesionarului
exceptiile ce le-ar fi putut opune cedentului chiar daca posesorul este de bunacredinta.Transmitatorul nu garanteaza,afara de stipulatie contrara,nici acceptarea,nici
plata cambiei.El va raspunde,insa nu cambial,de existenta creantei,nu si desolvabilitatea debitorului,daca cesiunea a fost oneroasa.
Circulatia neregulataTransferul proprietatii titlului cambial urmeaza regula generala dupa care acest
efect este subordonat existentei unui contract valabil de transmisiune.Lipsa unui astfel
de suport da nastere unei circulatii neregulate (involuntare) ce vizeaza fie legitimareacreditorului,fie titularitatea proprietarului documentului.Cambia este mai putinexpusa la astfel de situatii.Totusi nu sunt excluse neregularitati de acest fel cata vremetitlul poate circula prin gir in alb.
Art.18 al.3 L.C.prevede ipoteza generala in care o persoana a pierdut posesiaunei cambii,prin orice intamplare.Pierderea titlului presupune furtul (ori altesustrageri),pierderea propriu-zisa,ori deposedarea voluntara prin abuz de incredere sauinselaciune.
In principiu nu se poate dobandi un bun de la un non domino (21)Legea insa ofera o solutie:dobanditorul nu este tinut sa predea cambia afara
numai daca a dobandit-o cu rea-credinta sau a savarsit o culpa grava.Reaua-credinta presupune ca purtatorul titlului l-a dobandit stiind ca cel ce a
transmis nu avea dreptul de a dispune de bun.Culpa grava exista cand dobanditorul ar fi trebuit sa stie ,dand dovada de un
minimum de diligenta,ca acela care a transmis titlul nu avea dreptul sa dispuna de el.Opreaza deci o uzucapare a dreptului cambial.Buna credinta este apreciata mai
sever decat in dreptul comun.
Actiunea in revendicare cambiala
Cel ce se considera indreptatit sa posede cambia si nu are titlul il poaterevendica de la cel care il poseda.Ocrotirea dreptului cambial prin actiune inrevendicare este consecinta idedii de incorporare a dreptului de creanta intr-undocument,bun mobil.
Titulari ai actiunii pot fi:proprietarul cambiei,creditorul gajist care apara porpriile sale drepturi,si giratarul prin procura.De asemenea,pot fi titulari debitoriiacceptanti sau de regres care trebuie saprimeasca titlul urmare a platii.
Nu poate fi titular cel ce a instrainat titlul nefiind indreptatit chiar dacadobanditorul a fost de rea-credinta.
Intr-o astfel de actiune posesorul trebuie sa prezinte titlul si sa-si dovedeasca
legitimarea.Buna lui credinta se prezuma .Sarcina probei contrare revine reclamantului.Daca se face dovada de releicredinte,posesorul trebuie sa restituie titlul.Daca plata s-a facut,cambia fiind inmanatasolvensului paratul v-a restitui suma incasata.
Actiunea in revendicare cambiala este o actiune de drept comun si urmeazanormele procedurale obisnuite.
Legea nu defineste avalul Se spune numai ca plata unei cambii poate figarantata printr-un aval.Observam deci ca avalul se incadreaza in categoria garantiilor obligatiilor.
Distingem intre garantii ale obligatiilor ce rezulta din raportul findamnetal pecare se intemeiaza emiterea unei cambii si garantii ale obligatiilor cambiale.Ca saexiste o garantie a obligatiei cambiale ea trebuie sa fie consemnata pe document.
(22)Aceste garantii pot fi reale sau personale.Doctrina si practica recunosc posibilitatea garantarii prin fideiiusiune a unei
obligatii cambiale.Ea va fi reglementata dupa regulile de drept comun.O garantie personala poate fi garantata cambial si altfel decat in conditiile
fideiiusiunii.Plata unei obligatii cambiale poate fi asigurata (garantata) si prinasumarea unei alte obligatii cambiale,deoarece in dreptul cambial nu intereseazacauza asumarii obligatiei.Exemplificam situatia cand creditorul ce nu are incredere insolvabilitatea debitorului sau cere sa fie subscrisa cambia si de un alt subiect ce vafigura ca si coemitent care are o solvabilitate notorie.
Existenta mai multor obligati cambiali sporeste increderea in titlu si garanteaza plata acestuia.
Pa langa toate aceste forme de garantare a obligatiilor cambiale legearecunoaste si posibilitatea avalizarii.Prin aval se naste o noua obligatiecambiala,abstracta din care rezulta garantie pentru stingerea creditului cambial.Celcare garanteaza se numeste avalist si cel garantat este denumit avalizat.
Avem de a face cu o garantie tipic cambiala recunoscuta astfel de lege si nudedusa din alte norme sau din alte mecanisme pe care le creaza raportul cambial.
Froma avalului si individualizarea avalistului
Ca orice obligatie cambiala avalul trebuie sa indeplineasca formalismulspecific.El rezulta din document:se poate scrie pe titlu,pe un adaos sau pe copie.Nueste valabil pe act separat.
Se inscrie cu formulele” pentru aval”,”pentru garantie”,”pentrusiguranta”,”pentru fideiiusiune”,“in obligatie solidara”.Nu se dateaza si nici nu selocalizeaza.
Nu poate fi dat conditionat.Avalul se da numai pana la scadenta.Sementioneaza intotdeauna cine este avalizatul.Daca nu se face mentiunea se prezumaca a fost dat pentru tragator.
Avalistul este tinut in acelasi mod ca si avalizatul.Totusi obligatia sa este
independenta si autonoma.El dobandeste rang egal cu avalizatul sau obligatia lui areaceeasi intindere cu cea a avalizatului.Legea permite avalul partial.Raspundea avalistului este ca cea a unui obligat obisnuit:raspundere
solidara.Creditorul trebuie sa indeplineasca fata de avalist toate formalitatile prevazute pentru conservarea drepturilor sale pentru ca avalistul este si ramane unobligat cambial independent.
Avalul dat pentru o semnatura nevalabila din punct de vedere formal nu produce efecte deoarece garantia unei obligatii inexistente este si ea nevalabila.
Insa avalul produce efecte daca obligatia garantata este lipsita de valabilitatedin alte motive decat cele formale.Aceste reguli le deducem din aplicarea principiului
Avalistul care achita cambia dobandeste toate drepturile ce izvorasc din ea atatimpotriva celui garantat cat si impotriva acelora care sunt tinuti catre acesta dinurma,in temeiul cambiei (art.35 al.3 L.C.)
Avalistul intra in sirul de obligati cambiali in mod autonom ca urmare a pozitieisale.Deci :
-daca avalul este dat pentru un girant el se intoarce contra girantului avalizat si
predecesorilor lui,a tragatorului si a avalistilor lor,pe care-i urmareste in regres.-daca a garantat pentru acceptant se indreapta numai contra acestuia.-daca a semnat pentru tragator are actiune numai contra tragatorului.Ca sa exercite drepturile avalistul trebuie sa obtina titlul si documentele de
conservare ale regresului.In caz de achitare partiala avalistul dobandeste drepturile cambiale pana la
concurenta sumei platite de el.(23).Intre cei care au avalizat acelasi obligat cambial nu exista raporturi cambiale ci
numai raporturi de solidaritate.Lor li se aplica dispozitiile art.60 L.C.
Accesorietatea si autonomia obligatiei avalistuluiCele doua caractere,accesorietatea-particularitate a oricarei garantii si
independenta -particularitate a oricarei obligatii cambiale, par a fi incompatibile.Totusi,aceste doua caractere ale avalului sunt reale si nu pot fi neglijate.Din acestmotiv se sustine ca avalul este o garantie tipic cambiala.
Autonomia,independenta rezulta din natura obligatiei cambiale.Totusi, aceastaautonomie nu poate fi privita in mod absolut din urmatoarele motive:
- obligatia avalistului se sprijina intotdeauna pe o alta obligatie valabila din punct de vedere formal;
-avalizatul indica rangul cel ocupa avalistul in ierarhia subscrierilor cambiale,ierarhie statornicita de sirul neintrerupt de giruri.Aceste ultime doua observatii definesc caracterul accesoriu al garantiei date
prin aval.
SECTIUNEA VIIPlata cambiei
Plata constituie finalitatea si esenta oricarui negot cambial. Lgea reglementeaza
stingerea obligatiei cambiale prin plata. Asta nu exclude insa posibilitatea de stingere
a acesteia si prin alte mijloace de drept comun:remitere de datorie, compensatia,fuziunea, novatia. Legea nu reglementeaza decat plata facuta de debitorul principal.Doctrina si practica accepta ca regulile se aplica mutatis, mutandis si platilor efectuate de ceilalti debitori cambiali.
In materie cambiala se aplica regula proprie titlurilor de credit dupa careobtinerea platii presupune indeplinirea unei conditii esentiale:prezezentareadocumentului de catre creditor catre debitor pentru plata.Obligatia cambiala estecherabila si nu portabila pentru ca debitorul nu cunoaste pana la scadenta cine estecreditorul.
Prezentarea la plata o face posesorul legitim.
Prezentarea se face trasului indiferent daca acesta a acceptat sau nu.Dinneacceptare nu se poate deduce ca trasul nu va plati.Daca este indicat un domiciliatar prezentarea se va face acestuia.In subsidiar cambia va fi prezentata acceptantului prin
interventie sau indicatului la nevoie.Daca exista mai multi trasi sau domiciliataricambia va fi prezentata tutror in ordinea aleasa de posesor.Cambia nu va fi
prezentatat avalistului trasului pentru plata.
Termenele de prezentare la plataPosesorul unei cambii platibile la zi fixa sau la un anume termen de la data
emisiunii sau de la vedere trebuie sa o prezinte la plata fie in ziua un care este platibila ,fie in una din cele doua zile lucratoare ce urmeaza.Cererea platii impotrivatrasului acceptant se poate face oricand in temenul de prescriptie,dar in aceste conditiinu se mai poate dresa protestul ,iar posesorul decade din drepturile de regres.
Daca scadenta este zi nelucratoare ,plata se cere in ziua lucratoare urmatoare sitermenul de doua zile se prelungeste incat posesorul are trei zile lucratoare pentru
prezentare.Termenul stabilit de lege este in favoarea creditorului si al
debitorului:creditorul nu este tinut sa primeasca plata anterior scadentei si nici nu poate cere plata anticipat.In practica bancile domiciliatare atentioneaza in prealabil petrasi despre scadentele cambiilor ce li se vor prezenta.
Reiinoirea cambiei.Prorogarea termenului de prezentare la plataContrar principiilor de drept comun (art.1001 al.2 C.Civ),numai partile pot
conveni prorogarea scadentei cambiei.Operatia se realizeaza prin inlocuirea cambieicu o alta noua ,ca sa se respecte exigenta literalitatii titlului si se numeste reiinoireacambiei.Noul titlu cuprinde aceleasi clauze,afara de scadenta.
Reiinoirea nu este admisibila decat cu acordul tuturor semnatarilor.Art.59 L.C. prevede ca daca prezentarea cambiei este impiedicata de un
obstacol de neinlaturat termenul se prelungeste,insa posesorul trebuia sa aduca lacunostina girantului sau prin scrisoare recomandata,existenta situatiei de fortamajora.Fiecare giratar trebuie sa procedeze la fel cu girantul sau.Prezentarea se vaface imediat dupa incetarea impedimentului.Daca situatia dureaza mai mult de 30 ziledrepturile de regres se pot exercita fara prezentare la plata si fara protest.
Lipsa prezentarii titlului Neprezentarea titlului la plata produce efecte atat in ce-i priveste pe debitoriide
regres cat si in ce-l priveste pe debitorul principal.Neprezentarea la plata il decade pecreditor din drepturile de regres.
Debitorul principal poate fi urmarit cat timp dreptul nu este prescris.Debitorul principal insa,poate sa efectueze un depozit liberatoriu la o institutie bancara pe cheltuiala si pe riscul creditorului.Recipisa se va depune la instanta loculuide plata.Consemnarea libereaza pe debitori de sarcina platii si stinge raprotulcambial.Debitorul insa poate retrage suma depusa.
Plata partialaArt.43 al.2 L.C. precizeaza ca posesorul nu poate refuza o plata partiala.Avem
astfel o exceptie de la principiul general de drept comun dupa care creditorul nu estetinut sa accepte indeplinirea partiala a obligatiei.Daca posesorul refuza plata partiala
debitorii de regres sunt descarcati de garantia de achitare pentru suma oferita si pentruaccesoriile sale.Ei vor putea fi urmariti doar pentru diferenta.
Plata in moneda strainaLegea reglementeaza conditiile in care se face plata altfel decat in moneda
nationala.Se aplica principiul ca in situatia in care moneda titlului nu are curs la locul platii debitorul are posibilitatea de a se elibera platind cu moneda curenta dupavaloarea platii in ziua scadentei.
Cand moneda straina are curs debitorul poate plati in moneda nationala la
cursul stabilit legal.Debitorul are drept de optiune,creditorul neputandu-l constrangesa procedeze intr-un fel sau altul.
Plata anticipataIntrucat scadenta cambiala este si in interesul creditorului in materie cambiala
nu se aplica regulile de drept comun conform carora debitorul poate face plata sicreditorul este obligat sa o primeasca inainte de scadenta.(24) Deci posesorul legitim
poate refuza plata anticipata dar are si facultatea de a o accepta (25).Insa,plata facutainainte de scadenta chiar cu acordul creditorilor se face pe riscul si pericolul trasului
platitor.Daca la scadenta posesorul legitim solicita plata trasul va fi obligat sa orepete (acesta se poate intampla deoarece creditorul platit anticipat poate transmite
prin gir altei persoane titlul legitimandu-l ca si creditor).
Decaderea debitorului principal din beneficiul termenuluiDebitorul principal are beneficiul termenului pentru ca creditorul este in
imposibilitate sa-i ceara plata anticipata.Art.48 lit.b L.C. precezeaza ca drepturile de regres ptot fi exercitate anticipat
daca trasul este in faliment sau in stare de incetare de plati constatata ori nu prinhotarare judecatoreasca.
Doctrina a aratat ca daca este posibil regresul antiticipat ,din aceeasi ratiuneeste posibila si solicitarea antiticipata a platii.Adica,debitorul este decazut din beneficiul termenului (26).
Efectele platiiArt.44 al.ultim L.C. stabileste ca cel ce plateste la scadenta este valabil liberat
afara numai daca nu a fost frauda sau greseala grava din partea sa.Va fi liberat si celce plateste anticipat daca posesorul este titularul dreptului si nu intervine vreo situatiecare ar invalida plata.
Cel ce plateste se libereaza pe sine si totodata si pe semnatarii
ulteriori.Extinderea efectelor liberatorii depinde de pozitia pe care o are cel ce platestein lantul cambial :daca plateste trasul sunt liberat toti obligatii cambiali;plataobligatului de regres libereaza pe toti garantii succesivi ai girului celui ce plateste.Toticeilalti giranti precum si tragatorul raman obligati fata de cel ce a platit.
Debitorul trebuie sa se opuna platii cand stie ca sunt intrunite conditiile pentruca achitand plata sa nu fie valabila.Pentru a exista frauda nu este suficient cadebitorul sa stie ca posesorul nu este titluar al dreptului cambial ci este necesar cadebitorul sa aiba la dispozitia sa probele pentru a dovedi ca posesorul legitim nu estetitularul dreptului sau ca nu este indreptatit sa primeasca.
Debitorul savarseste greseala grava atunci cand plateste desi ,daca ar fi uzat de
precautia de care ar trebuia sa dea dovada cel mai neglijent om de afaceri ar fi pututcunoaste lipsa de legitimare activa a posesorului si ar fi putut sa demonstreze cuusurinta aceasta stare de lucruri.
Plata facuta valabil de tras influenteaza si raportul fundamental stingand siactiunea cauzala ce rezulta din raportul de proviziune.
Plata facuta de un debitor de regres nu stinge decat raporturile fundamentale ce justifica girurile ulterioare girantului care face plata si lasa neatinse celelalte raporturicauzale care au dat nastere la crearea si punerea in circulatie a cambiei.
SECTIUNEA A VIIIRegresul cambial
PrecizariRegresul este o institutie specifica dreptului cambial.Fpatul de a participa la
punerea in circulatie a unei cambii comporta obligatia subscriitorului de a garanta plata cambiei:tragatorul,girantii si avalistii lor isi asuma sarcina subsidiara deacceptare si plata a cambiei,adica de a plati ei insisi titlul daca trasul nu-si vaindeplini obligatiile.Art.47 L.C. arata ca actiunile posesorului cambial sunt directe saude regres:daca trasul accepta cambia ,creditorul il poate urmari direct pe el sau peavalistii sai.Actiunea lui este directa si nu este supusa vreunei formalitatispeciale;daca acceptarea si plata sunt refuzate si nu exista interventie pentru acceptaresau plata,creditorul se poate indrepta in regres impotriva celor care au asumatobligatia subsidiara.
Obligatia de regres si actiunea corespunzatoare se diferentiaza de cea directa prin faptul ca realizarea ei este subordonata existentei unor conditii substantiale siformale:
-prima conditie,o constituie neplata sau neacceptarea din partea celui indicat intitlu ca desemnat sa plateasca pe cale principala;
-a doua conditie consta in necesitatea de a constata refuzul platii sau acceptariiintr-o forma determinata,prestabilita,prin protest.Conditionarile pe care le presupuneexercitiul drepturilor de regres au ca scop sa faca de necontestat si opozabile tuturor realitatea refuzului executarii obligatiei directe.
Conditii substantiale pentru exercitiul actiunii de regresa) neplata din partea celui desemnat sa plateasca pe cale principala: este
necesar ca posesorul sa solicite plata in conditii legale si sa fie refuzat.Uneori legea ia in considerare evenimente care pot face superflua asteptarea
scadentei si solicitarea de plata. Aceste evenimente sunt urmatoarele:
-nesiguranta economica a trasului acceptant,nesiguranta ce rezulta dinfalimentul sau sau din incetarea de plati;-executia infructuoasa asupra bunurilor trasului,situatie ce invedereaza o criza
economica a debitorului care face neprobabila plata la scadenta.- falimentul tragatorului unei cambii nesupuse accptarii. Legiuitorul a
considerat inutil sa se astepte scadenta titlului,deoarece el fiind in faliment nu va mai putea garanta pentru plata.
Posibilitatea exercitiului anticipat al regresului nu indica o scadentaanticipata.Putem discuta cel mult despre o decadere a debitorului din beneficiultermenului.
b) Neacceptarea din partea trasului.Si neacceptarea face superflua asteptareascadentei titlului,chiar daca ea (neacceptarea) nu face sa se prezume ca plata nu vaavea loc.
Conditii formale pentru exercitiul dreptului de regresRefuzul acceptarii si platii se constata de un singur subiect al raportului
cambial,dar produce efectul asupra tuturor.Ca sa se faca opozabil refuzul tuturor legiuitorul a optat pentru constatarea faptului nerealizarii cambiei intr-un act oficialnumit protest.
Protestul are o functie probatorie,el dovedind indeplinirea obligatiilor dediligenta cambiala.
-el este o conditie necesara pentru conservarea drepturilor cambiale, dovedindindiscutabil ca prestatia cambiala a fost ceruta si indeplinirea ei a fost refuzata.
-devine si un act de conservare al actiunii de regres deoarece drepturile deregres nu vor putea fi realizate fara intocmirea acestui act.
Este un act public- deoarece se intocmeste de un functionar public si nu poate fiinlocuit in principiu cu nici un act.
-da garantii de publicitate in legatura cu soarta obligatiilor cambiale,fiindopozabil tuturor.
-el fixeaza definitiv continutul titlului (27).
Legitimare activa si pasiva in cererea de dresarea protestuluiVa fi legitimat activ posesorul legitim al cambiei si cesionarul titlului.Protestul de neacceptare poate fi cerut si de un detentor.Un tert strain de raportul cambial poate cere dresarea protestului de neplata intr-
o activitate de gestionare a afacerilor posesorului legitim (28).Protestul trebuie dresat contra subiectuui desemnat la acceptare sau plata: trasul
sau indicatul la nevoie, trasul acceptant sau nu,domiciliatarul,acceptantul prin
interventie,indicatul la nevoie pentru plata.Nu se face protestul contra avalistilor.Facerea protestului se realizeaza in ordinea prev.de art.42 L.C.Protestul va fi intocmit de executorul judecatoresc sau notarul public (29).
Forme de protestIn principal intalnim doua forme de protest:-protestul pentru neacceptare-este obligatoriu cand posesorul are obligatia de a
prezenta cambia pentru acceptare intr-un anumit termen sau doreste sa exerciteregresul inainte de scadenta.
-protestul de neplata-este obligatoriu pentru exercitarea regresului ,el se face in
una din cele doua zile urmatoarei zilei platii.Conform art.71 L.C. cel care face protestul este dator sa treaca protestele inintregime,zi cu zi,dupa ordinea datei ,intr-un registru special.In fiecare saptamanaagentul constatator va trimite instantei si camarei de comert un tablou al protestelor deneplata facute in cursul saptamanii precedente.
Protestele se pot publica din initiativa particulara.Aceasta forma de publicitateface sa fie cunoscuti toti rai platnicii.
Cei care determina facerea unui protest nelegitim,sau fac publicitate unor proteste nelegale raspund material in fata celor pagubiti prin astfel de act.Se platesc inastfel de cauze daune morale,insa cu precizarea ca nu orice lezare a unui interes cu
semnificatii morale va produce in mod necesar si o paguba ce trebuie acoperita(30).Exista o paguba morala ce trebuie acoperita atunci cand celui lezat I se produceun dezechilibru evident si cert in raporturile personale si de afaceri pe care le are (31).
Cazuri de scutire de prezentare la plata si de dresare a protestulua)Creditorul nu este obligat sa prezinte titlul la plata in caz de faliment al
trasului sau al tragatorului unei cambii interzise supunerii la accpetare. b) Creditorul nu se va prezenta la plata in caz de forta majora (art.59
L.C).Evenimentul de forta majora prelungeste termenul de prezentare la plata 30
zile.Daca evenimentul continua, dreptul de regres poate fi exercitat fara a fi nevoie de prezentare la plata si regres.
Creditorul este scutit de facerea protestului in urmatoarele situatii:- in caz de declaratie, de refuz, de accpetare si plata (art.73 L.C.). Declaratia se
scrie pe titlu sau pe hartie separat datata si este subscrisa de tras.- in caz de existenta a clauzei fara cheltuieli.Cei interesati pot inscrie in titlu
clauza “fara cheltuieli”,”fara protest”.Ea exonereaza pe purtator de obligatia de adresa protestul ,insa nu-l exonereaza de obligatia de a prezenta cambia la plata.
Sarcina avizului
Art.50 L.C. prevede ca posesorul cambiei trebuie sa incunostinteze pe girantulsau si pe tragator despre neacceptare sau neplata in patru zile ce urmeaza
protestului.La randul sau fiecare girant,in cele doua zile lucratoare ce urmeaza zilei incare a primit incunostintarea trebuie sa informeze pe girantul sau despre comunicarea
primita.
Continutul creditului de regresPe cale de regres se pot pretinde urmatoarele:-suma prevazuta in cambia neplatita sau neacceptata plus dobanzile comerciale
ce curg dupa scadenta.-daca exista dobanzi conventionale si ele intra in dreptul de regres.-cheltuielile de protest si cheltuielile de aviz.-cheltuielile legate de executarea cambiei sau cele legate de exercitarea actiunii
cambiale (la cheltuieli nu se calculeaza dobanzi).Toate cheltuielile facute in exercitarea regresului si pretinse trebuie justificate
printr-un cont de intoarcere (un document),pe care cel care plateste are dreptul sa-l pretinda de la creditorul sau.
Efectele exercitiului dreptului de regres
Exercitarea regresului,in mod succesiv va mari suma ce trebuie achitata datoritadobanzilor si cheltuielilor care se acumuleaza.In aceasta situatie daca se ofera maimulti debitori sa plateasca,va fi preferat cel ce elibereaza cel mai mare numar dedebitori de regres.
Orice debitor platitor are dreptul sa primeasca titlul ,protestul si contul deintoarcere.
Debitorul care a achitat cambia are dreptul sa stearga girul sau si cel algirantilor urmatori lui cu avalurile lor.Este vorba de un drept si nu de oobligatie,deoarece platitorul fiind in posesia titlului si a protestului este deplinlegitimat sa exercite regresul chiar si fara sa stearga girurile ce figureaza dupa el.
Drepturile de regres pot fi urmarite si printr-un mijloc extrajudiciar,inscris inart.57 L.C. Acest procedeu consta in tragerea unei noi cambii in care tragator estetitularul dreptului de regres ,iar tras unul din debitorii de regres.In continuaremecanismul cambial se deruleaza in mod obisnuit.
Posesorul titlului sau cel care l-a achitat nu poate trage decat o contracambieasupra celor care pot figura ca trasi,la alegere.
SECTIUNEA A IX-AIntervenţia
Precizari Neacceptarea cambiei si neplata acesteia are ca si consecinta posibilitatea
exercitarii drepturilor de regres contra celor care si-au dat semnatura pe document.Deaici rezulta unele incoveniente:cheltuieli suplimentare si discreditarea semnatarilor.
Ca sa se evite aceste inconveniente,legea a imaginat posibilitatea interventieicare are ca scop inlaturarea sau atenuarea efectelor exercitarii regresului.
Interventia consta in inserarea in raportul cambial a unui nou subiect ceintervine pentru a evita o actiune de regres impotriva celor obligati prin semnareatitlului in mod succesiv.
Se poate interveni pentru a accepta titlul in locul trasului,evitand un regresanticipat sau pentru a plati titlul paralizand actiunea de regres pentru neplata.
Doctrina distinge,avand in vedere pozitia originara a intervenientului intre :interventia provocata,cand subiectului intervenient I se cere faptul interventiei de catreo alta persoana si interventia spontana cand intervenientul se ofera din proprieinitiativa sa accepte sau sa plateasca titlul.
In primul caz,intervenientul este numit indicat la nevoie sau recomanditar,iar in
al doilea caz ,vorbim despre un intervenient pentru onoare.Plata cambiei de catre indicatul la nevoie sau acceptantul prin interventieIn situatia in care exista indicat la nevoie pentru plata sau acceptant prin
interventie,posesorul trebuie sa se adreseze lor daca trasul a refuzat plata si s-a dresat protestul. Daca si indicatul la nevoie ori acceptantul prin interventie refuza plata, posesorul trebuie sa faca din nou un protest ca sa-si conserve drepturile de regres.
Plata cambiei de catre intervenientul pentru onoareIntervenientul pentru onoare este un tert care,se obliga din proprie initiativa sa
faca plata in cazul in care trasul o refuza.Intervenient in acest sens poate sa fie si unobligat cambial care,prin manifestarea lui isi schimba pozitia in nexulcambial.Formal,intervenientul trebuie sa declare ca plata este facuta pentru onoare.
Facand plata,intervenientul pentru onoare se poate indrepta impotrivasemnatarilor anteriori celui pentru care a intervenit.
SECTIUNEA A X-AProcesul cambial
Precizari
Creditorul cambial ca sa-si realizeze creanta are doua posibilitati:
-procedura unui proces cambial in care dreptul este constatat de judecator,careobliga pe debitor sa execute prestatia la care s-a obligat,proces ce incepe printr-oactiune cambiala;
-o procedura speciala executionala care se intemeiaza pe ideea ca titlu cambialeste un titlu executor.
Actiunea cambiala
Prin actiune cambiala intelegem procedura judecatoreasca prin care creditorulva constrange pe debitori la plata sumei la care acestia s-au obligat.Procesul cambialeste un proces de drept comun care se deruleaza dupa normele de procedura obisnuite,
procedura civila. Actiunea cambiala este delaratorie, patrimoniala, personala,mobiliara si care tinde la realizarea unui drept (32).
Exista actiuni directe ce se intenteaza contra obligatilor principali care nu suntconditionate de dresarea protestului,care se promoveaza numai dupa scadenta si suntsupuse prescriptiei extinctive.
Exista actiuni de regres care se intenteaza contra debitorilor de regres,suntconditionate de dresarea protestului,care se pot promova uneori inainte de scadenta siin care titular va fi totdeauna creditorul dreptului de regres.
Reclamant va fi posesorul legitim al cambiei ,iar parat oricare din obligatii cefigureaza pe titlu.
Executarea cambialaCambiei I se recunoaste valoarea de titlu executor(33) pentru capital si
accesorii.Legea impune insa obligatia investirii titlului cu formulaexecutorie(34).Judecatorul care investeste nu poate cenzura valabilitatea cambiei cu
precizarea insa,ca el nu poate investi decat o cambie.
Investirea se face prin incheiere.Impotriva investirii se poate faceopozitie.Refuzul investirii se ataca cu plangere conform D.377/1960.(35)Dupa investire debitorul este somat sa plateasca.Debitorul somat poate face
opozitie in cinci zile de la primire,termenul fiind de decadere.Opozitia se judeca deinstanta ce a investit cambia cu formula executorie.Oponentul este indreptatit sa punain discutie validitatea efectului de comert.Hotararea data va fi supusa cailor de atac dedrept comun.
Competenta materiala in materie cambialaCompetenta pentru judecarea litigiilor cambiale apartine judecatoriilor (art.46,
art.61, art.62, art.72, art.89 L.C.), modificata prin O.G.11/1993 (36)In ce priveste actiunile cambiale directe sau de regres,precum si alte actiunilegate de cambie,neexistand norme speciale se vor aplica dispozitiile art.2 pct.1 lit.aC.pr.civ.
Adica,competenta revine instantelor in raport de valoarea materiala a pretentiilor.
Executorii competenti sa faca protestele sunt executorii de pe langa judecatorii,deoarece ei isi desfasoara activitatea sub indrumarea si controlul presedintelui instantei pe langa care ei functioneaza.
Exceptiile cambialeIntr-un proces cambial (actiune sau opozitie),partile interesate pot invoca
exceptii prin care sa demonstreze nevalabilitatea titlului,inexistenta dreptului si a73
obligatiei.Particularitatile raportului cambial (dreptul autonom transmis siindependenta semnaturilor cambiale) isi pun amprenta asupra modului in care sederuleaza procesul cambial.
Debitorul cambial poate opune creditorului pe langa exceptiile privitoare laforma titlului,exceptiile bazate pe reaua credinta sau greseala grava a posesorului sau
pe invaliditatea obligatiei cambiale.
Unele din aceste exceptii sunt denumite exceptii reale (obiective), deoarece potfi opuse oricui,iar altele sunt denumite personale cand pot fi opuse numai unuicreditor.Daca exceptia poate fi invocata de oricine este o exceptie absoluta,iar daca o
poate ridica numai un anumit subiect va fi o exceptie relativa.Exceptiile reale pot privi trei aspecte:-lipsa vreuneia dintre conditiile esentiale ale titului;-nevalabilitatea subscrierii cambiale;-invocarea lipsei originalului cambiei;Sunt exceptii personale exceptiile opozabile numai aceluia care exercita
actiunea cambiala.Personalitatea exceptiei se refera la persoana creditorului si nu lacea a debitorului.Circulatia normala a cambiei se bazeaza pe caracterul abstractautonom al dreptului dobandit de posesor.Daca exceptiile unui subiect ar fi opozabileoricui,increderea in titlu ar fi distrusa ,iar circulatia ingreuiata.Pornind de la acesteconsideratii ar trebui sa nu se accepte posibilitatea de a se opune creditorului oexceptie ce izvoraste dintr-un raport preexistent actualei relatii creditor-debitor.
In aceasta categorie de exceptii (personale),intra:-dobandirea titlului de catre terti lucrand cu stiinta in paguba debitorului.-completarea abuziva a cambiei in alb.-lipsa de titularitate sau de legitimare a creditorului.
-neidentificarea posesorului cu persoana care rezulta din cambie-plata facute de actualul posesor in calitate de debitor de regres ultimului posesor, desi acesta era decazut din dreptul de regres.
Sunt exceptii strict personale,inopozabile tertilor si care nu pot fi opuse decatde debitor creditorului,urmatoarele categorii de exceptii:
-exceptie referitoare la raportul fundamental care a determinat emiterea sitransmiterea cambiei;
-exceptii privitoare la consimtamant- exceptii ce izvorasc din raporturi ulterioare crearii cambiei.Rigurozitatea specific cambiala o regasim si in materia probarii exceptiilor ce
pot fi invocate de parat in procesul cambial si in regulile dupa care se deruleaza acest proces.Este de esenta dreptului procedural cambial,ca mijloacele de realizare alecreditului sa fie precise,sumare si expeditive (37).
Pe de o parte,este stabilit ca toate exceptiile cambiale se invoca la primultermen de infatisare(38).Prin primul termen de infatisare se intelege primul termen la
prima instanta cand procedura este indeplinita si partile pot pune concluzii in fond,chiar daca paratul sau oponentul nu se prezinta.Deci,in exercitiul unei cai deatac,debitorul nu va mai putea ridica nici o exceptie cambiala daca nu a facut-o la
prima instanta.Pe de alta parte,legea prevede ca exceptiile trebuie sa fie de grabnica solutiune
si intemeiate pe proba scrisa.Grabnica solutiune presupune ca solutionarea lor nucomporta nici o intarziere (39).Orice alta proba decat cea scrisa nu poate fi admisa.
Amortizarea cambiei Notiunea de amortizare desemneaza o procedura speciala prin care se
reconstituie inscrisul cambial furat,pierdut sau distrus.Actiunea de amortizare esteregmentata de art.89-93 L.C.
Normele amortizarii au in vedere ca drepturile cambiale nu pot fi exercitate fara
document.De aceea,hotararea judecatoreasca va tine loc de inscris cambial si pe bazaei se vor exercita toate drepturile.Pana la judecarea procesului de amortizare,creditorulva putea exercita toate actele de conservare ale drepturilor sale ,iar daca titlul ajungela scadenta va putea cere plata cambiei,a carei anulare a cerut-o,platind o cautiune.
Hotararea de amortizare va anula cambia a carei amortizare se cere si se va publica in monitorul oficial.
Aceasta pentru protejarea intereselor tertilor.Cei interesati sunt indreptatiti sa faca opozitie contra hotararii de amortizare.
Prescriptia cambiala
Legea cambiala contine o reglementare derogatorie de la cea a D.167/1958.Indreptul comun nu se obisnuieste ca pentru acelasi drept de creanta sa se recunoascatermene diferite de prescriptie in functie de subiectul care (ori impotriva caruia se)exercita actiunea.
Actiunea directa se prescrie in termen de trei ani de la data scadentei.Actiunea de regres a ultimului purtator al titlului impotriva tragatorilor si a
girantilor se prescrie intr-un an socotit de la data protestului facut in timp util.Actiunea de regres ulterior care revine celui ce a fost chemat sa plateasca in
regres,ultimului posesor se prescrie in termen de sase luni socotite de la data in care
girantul a platit sau din ziua in care regresul a fost pornit impotriva sa.Legea cambiala nu prevede reguli speciale pentru intreruperea si suspendareatermenului de prescriptie.
Deducem ca in acest caz se vor aplica regulile de drept comun.Socotim de asemenea,ca termenele de prescripie nu se supus dispozitiilor art.19
din D.167/1958.Creditorul cambial nu poate fi repus in termen. Normele cambiale sunt de ordine publica.Pe cale de consecinta,subiectii
raportului cambial nu pot renunta la prescriptie si instanta poate pune din oficiuaceasta exceptie.
SECTIUNEA A XI-AAcţiuni extracambiale legate de cambile
PrecizariEmiterea si circulatia cambiei dau nastere in afara de actiuni cambiale,directe
sau de regres,fundamentate pe subscrierea titlului,caracterizate prin trasaturi specifice
de drept cambial si altor actiuni in pretentii,care desi nu au fundament in continutuldocumentului sunt legate ,totusi prin origine si functiuni de soarta cambiei.
Ele sunt reglementate prin legea cambiala.Chiar daca in esenta sunt de natura diferite ele au o trasatura comuna:nu sunt
cambiale,putandu-se uza de ele pentru a urmari o pretentie care este legata de uncredit cambial.
Actiunea cauzalaOrice emitere sau transmitere a cambiei ca si asumarea oricarei obligatii
cambiale presupune existenta intre parti a unui raport cambial.Acest raport nu esterelevant in raportul cambial,dar asta nu inseamna ca existenta lui nu se face sisimtita.
Coexistenta raportului fundamental cu raportul cambial pune si problemacoexistentei actiunii cambiale cu cea cauzala ( prin aceasta din urma s-ar urmarirealizarea pretentiilor ce izvorasc din raportul fundamental ).
Art.64 L.C. rezolva situatia precizand ca daca din raportul fundamental care adat nastere emisiunii sau transmisiunii cambiei deriva o actiune cambiala aceastaramane in fiinta in afara de cazul in care se dovedeste novatiunea.
Aceste actiuni (cea cambiala si cea cauzala),sunt deosebite insa urmaresc
realizarea aceluiasi obiectiv,plata creditorului.Exercitarea lor trebuie sa fie realizata inasa fel incat sa nu se obtina acelasi rezultat de doua ori,ipoteza in care debitorul ar fiobligat sa plateasca dublu,ceea ce este evident nenormal.
Plata cambiei la scadenta va stinge si raportul fundamental.Paralelismul acestor actiuni impune ca titularul drepturilor sa opteze spre una
din ele,insa in asa fel incat sa conserve toate drepturile subiectilor nexului cambial.Din acest motiv este necesar ca posesorul titlului sa constate lipsa platii prin
protest.El (posesorul) trebuie sa dovedeasca ca trasul a refuzat plata.Daca posesorul vrea sa uzeze de actiunea cauzala trebuie sa ofere debitorului
restituirea documentului,prin depunerea lui la grefa instantei sesizate cu actiunea
cauzala.Daca nu ar proceda astfel,s-ar crea posibilitatea ca reclamantul sa obtinacastig si in actiunea cauzala si sa uzeze de cambie, realizand drepturile cambiale.Actiunea cauzala are un caracter eventual(40). Titularul dreptului uzeaza de ea
in ipoteza in care nu doreste sa utilizeze mijloacele cambiale pe care I le ofera dreptulde creanta incorporat in titlu. Utilizarea actiunii este conditionata, asa cum am
precizat,de conservarea drepturilor celorlalti subiecti ai raportului cambial si dedepunerea titlului la dispozitia paratului.
Mecanismul juridic conceput de lege are ca scop evitarea putintei titularuluidreptului de a utiliza ambele actiuni,atat cea cambiala cat si pe cea cauzala,fapt ce ar crea dezechilibre patrimoniale intre subiectii raportului juridic cambial.
Actiunea de imbogatire fara cauzaActiunea este reglementata de art.65 L.C. Cand posesorul a pierdut actiunea
cambiala contra tuturor obligatilor si nu are contra lor actiune cauzala ,poate exercita76
contra tragatorului,acceptantului sau girantului o actiune pentru plata sumei cu careacestia s-au imbogatit in mod injust si in paguba sa.
Avem de aface cu o actiune nacambiala care atenueaza efectele severe alerigurozitatii termenelor de prescriptie si de decadere cambiala care ar putea duce la o
pierdere ireparabila a drepturilor cambiale.Comparativ cu actiunea de drept comun,de imbogatire fara justa cauza ,relatia
dintre cele doua actiuni este una de la general la special.Actiunea civila este unremediu pentru reglarea oricarui dezechilibru patrimonial,indiferent de vreo justificareformala,iar actiunea legata de cambie reprezinta o atenuare a unor efecte ce seconstituie intr-o paguba rezultata dintr-o imprejurare prevazuta de legea cambiala.
Ambele actiuni au o justificare sociala (echitatea si echilibrul patrimonial) si uncaracter subsidiar (adica exercitiul lor este posibil numai acolo unde nu se poate evita
prejudiciul prin realizarea unei alte pretentii) (41).Actiunea speciala este subordonata pierderii actiunilor cambiale catre toti
obligatii cambiali. In notiunea de pierdere a actiunilor cambiale nu se cuprinde sisituatia in care ele nu au fost exercitate practic din cauza imposibilitatii de realizare a
pretentiei datorita insolvabilitatii obligatilor cambiali.Subiectul activ al actiunii este beneficiarul titlului,iar subiecti pasivi pot fi
tragatorul ,acceptantul si girantii.Legea pretinde dovada imbogatirii subiectului pasiv al actiunii,imbogatire in
raport de cauzalitate direct cu paguba produsa prin pierderea drepturilor cambiale cese cuvin posesorului titlului.Legea are in vedere o imbogatire efectiva a debitorilor cambiali si nu una abstracta ce ar rezulta numai din faptul pierderii de catre posesoriicambiei a actiunilor cambiale.Judecatorul trebuie sa aprecieze de la caz la caz dacaexista cu adevarat o imbogatire pentru subiectul pasiv al actiunii si o pierdere suferita
de posesorul cambiei.Actiunea se prescrie in termen de un an.Termenul curge de la data pierderiiactiunilor cambiale.
1.L.58/1934,M.O. 100/1.05.1934.Ulterior aceasta lege a fost modificata prinO.G.nr.11/1993 pentru modificarea legii 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordinsi a legii 59/1934 asupra cecului.
2.Pentru amanunte a se vedea: M.N.Costin, V.Luha, Legea uniforma privindcambia, Rev. de drept comercial ,5/1995 ,pp.36 - 47.
3.V.Luha, Particularitatile reglemetarilor cambiale in dreptul romanesc,Curentul juridic 2/1998, Tg.Mures,p.11.
4.R.Economu, Manual practic de drept cambial ,Buc 1996, p.19.5. Pentru amanunte a se vedea M.N.Costin, V.Luha, Functiile cambiei, Rev. de
drept comercial 3/1995, pp.22 - 33.6. T.R.Popescu, Dreptul comertului international,Buc.1976, p.421.7. V.D.Zlatescu, Garantiile creditorului, Buc.1970, p.31; V.Patulea, C.Tureanu,
Garantiile de executare a obligatiilor comerciale, Buc .1994, p.28. I.L.Georgescu, Raporturile dintre obligatiunea cambiala si raportul
fundamnetal, Rev.de drept comercial 1937 , p.586.9. Pentru amanunte a se vedea M.N.Costin, V.Luha, Caracteristici structurale
ale cambiei, Rev. de drept comercial 4/1995, pp.38 - 49.10. D .Galasescu Pyk, Cambia si biletul la ordin, Buc.1939, vol.I.p.178.11.I.L.Georgescu, Raporturile ... op.cit. p.586.12. S.Ionescu, P.Demetrescu, I,L.Georgescu ,Noua lehe asupra cambiei si
biletului la ordin, Buc.1934, p.102.13. T.R.Popescu, P.Anca, Teoria generala a obligatiilor, Buc.1968, pp.392 -
395.
14. A.Jauffred ,Manuel de droit commercial, Paris 1992, p.30515. P.V.Patrascanu, O Sachelarie, Titluri de credit in comertul international,Craiova, 1975, p. 89
16. V.Luha, Titluri de credit. Cambia, Buc.1998, p.10017. Publicat in M.O. 104/ 16.11.195018.V.A.Georgescu, Efectul translativ al girului cambial asupra garantiilor reale
accesorii, R.D.Comercial 1939, p.588.19. T.R.Popescu, Dreptul ... op.cit. pp. 432 – 43320. C.Statescu, C.Barsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Buc.1981,
p.351.
21. I.Zinveriu, Contractele civile, instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor, Cluj-Napoca, 1978, pp.62 - 63 ; I.Macovei, Consecintele vanzarii lucruluialtuia in lumina solutiilor practice, Rev.romana de drept, 2/1975, p. 33.
22. E.Cristoforeanu, Girul cambial nu transmite garantiile , Curierul judiciar 1939, p.497; D.Galasescu Pyk, Cambia ...,op.cit. ,vol. I, p.693.
23. C.Vicol, Cambia. Doctrina si jurisprudenta, Buc.1945, p.136.24.M.N.Costin, Marile institutii ale dreptului civil roman, vol.III, Cluj-Napoca,
1993, p.17325. E.Cristoforeanu, Tratat de drept cambial, vol.II, Buc.1936, p. 46.26.S.Lupas, Curs de drept cambial, Cluj 1946, p.90
27. P.V. Patrascanu,O.Sachelarie, Titluri... op.cit. p.20428. C.Negrea, Drept civil. Raporturi de obligatiuni, vol.III, Cluj 1923, p.275
29. O Capatana, Competenta notarilor publici de a intocmi proteste cambiale,Rev.de drept comercial 4/1995, pp.7 - 12.
30. C Turianu, Raspunderea civila pentru daune morale, Dreptul 4/1993, p.1131. Despre acest mod de evaluare a daunelor morale a se vedea si M.N. Costin,
Raspunderea penala si civila pentru incalcarea regulilor de circulatie pe drumurile publice , Cluj-Napoca 1978, pp. 213-217.
32. V.Luha, Procesul cambial, Rev. de drept comercial, 12/1998, p.67.33. E. Cristoforeanu, Cambia titlu executor,Rev. de drept comercial, 1934,
p.279.34. P.Demetrescu, Executarea cambiala, Rev. de drept comercial,1941, p.89.35. P.V.Patrascanu, Drept comercial.Cambia si biletul la ordin, Buc.1994,
p.161.36. O.Capatana, Cambia, biletul la ordin si cecul. Noi reglementari procedurale,
Rev. de drept comercial, 1/1994, pp.9-12.37. V.Luha, Procesul ..., op.cit. p.69.38. G.Porumb, Codul de procedura civila, comentat si adnotat, vol.I , Buc.1960,
pp.314 - 315.39. Dec.din 12.10.1937, Cas.III, Rev. de drept comercial 1938, p.43.40. P.V.Patrascanu, O.Sachelarie, Titluri ... ,op.cit.,p.258.41. V.Luha, Titluri...,op.cit. p.265
PrecizariReglementarii cuprinse in art.1-103 L.C. ii urmeaza art.104-107 ce priveste o
alta specie a titlurilor de credit,a titlurilor cambiale,aceea a biletului la ordin,care inafara unor norme particulare,in realitate nu face altceva decat sa repete normele
precedente.De aceea privim si tratam in mod unitar aceste doua titluri specie (1) careimpreuna formeaza “genus cambiale”,privit ca un titlu de credit ce cuprinde obligatiade a face sa se plateasca o suma determinata celui ce-l prezita la scadenta.Cand titlulcontine obligatia de a plati este bilet la ordin (polita) si cand cuprinde obligatia sa se
plateasca ne gasim in fata unei cambii propriu-zise (trata) (2).Din acest motiv art.106 din L.C. stabileste principiul potrivit caruia dispozitiile
referitoare la cambii sunt aplicabile si biletului la ordin in masura in care nu suntincompatibile cu natura acestui titlu.
Definirea biletului la ordin
Biletul la ordin este un inscris,titlu de credit,prin care o persoana numitaemitent se obliga sa plateasca altei persoane,numita beneficiar,sau la ordinulacesteia,o suma de bani la scadenta (3).
Aceasta definitie nu este cuprinsa in lege si este formulata de doctrina (4).Spre deosebire de cambie,ce presupune un raport juridic cu trei subiecti,biletul
la ordin realizeaza o structura juridica cu doi subiecti:emitentul (debitor) si beneficiarul (creditor).
Doctrina invedereaza o asemanare vadita cu o recunoastere de datorie adebitorului fata de creditorul sau (5).Asemanarea este numai formala deoarece biletul
la ordin este un titlu de credit,un document ce incorporeaza un drept de creanta si prina carui transmisiune dobanditorul primeste un drept autonom.Ca si in cazul cambiei,biletul la ordin este emis pornind de la existenta unui
raport fundamental intre debitor si creditor.Raportul juridic cambial (6) se suprapune peste raportul fundamental si coexista cu acesta daca nu a intervenit novatia.
Emitentul are calitatea de debitor in raportul fundamental.Prin emitereatitluluiel se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta.
Beneficiarul este creditorul raportului fundamental si dobanditorul dreptuluiautonom ce rezulta din biletul la ordin emis.Evident,date fiind relatiile directe intre ceidoi subiecti se pot invoca exceptiile raportului fundamental.Insa,dupa ce beneficiarul
a girat biletul la ordin ,giratarului nu-i mai pot fi opune exceptiile pe care emitentulle-ar fi putut opune beneficiarului,exceptii decurgand din raportul fundamental.
Caracteristicile biletului la ordinCa si cambia biletul la ordin este un titlu de credit la ordin,formal,complet si
care incorporeaza o obligatie abstracta,autonoma (7).Caracterul de titlu la ordinrezulta din lege.Titlul are acest specific chiar daca emitentul nu a facut precizareexpresa in acest sens.
Este formal deaorece trebuie sa cuprinda anumite mentiuni obligatorii ca sa I serecunoasca particularitatile specific cambiale.Este complet pentru ca trebuie sa
cuprinda toate elementele necesare determinarii in intregime a dreptului.Si biletul la ordin este un titlu executoriu.Regulile specifice cambiei cu privirela executarea directa se aplica si biletului la ordin.
Conditii de forma ale biletului la ordinArt.104 din L.C. prevede mentiunile obligatorii ce trebuiesc cuprinse in titlu.Documentul este un inscris sub semnatura privata chiar daca in practica se
-denumirea de bilet la ordin trebuie trecuta in insusi textul titlului si sa fieexprimata in limba folosita pentru redactarea textului.
-promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determinata. Aceasta promisiune consta chiar in angajamentul emitentului ca va plati suma de banimentionata pe document. Obligatia de plata trebuia sa fie neconditionata.
-precizarea scadentei.Felurile scadentei sunt cele admise si pentru cambie. Dacanu se mentioneaza scadenta, titlul este considerat la vedere.
-locul unde trebuie sa se faca plata.Daca nu se fac mentiuni speciale, locul platii va fi identic cu locul emiterii titlului.
-numele celui care (sau la ordinul caruia) urmeaza sa se faca plata.-data si locul emisiunii.Data va fi indicata prin indicarea zilei,lunii si anului de
emisiune,iar locul se stabileste prin indicarea localitatii geografice unde s-a emistitlul.In lipsa unei mentiuni privitoare la locul emisiunii se socoteste ca biletul a fostemis la locul aratat langa numele emitentului.
-semnatura emitentului trebuie sa fie autografa.Daca nu se respecta conditiile inscrise in lege cu privire la valabilitatea
titlului,acestuia nu I se va recunoaste calitatea de bilet la ordin.
Particularitati ale circulatiei si platii biletului la ordin
In principiu biletului la ordin I se aplica toate regulile specifice cambiei.Biletul la ordin circula in mod obisnuit prin gir.Sunt admise si in materia biletului la ordin toate tipurile de gir specifice cambiei.Girul are efect de transmitere adrepturilor consemnate pe document de garantare a platii titlului si de legitimare a
posesorului.Biletul la ordin poate circula si prin mijloace de drept comun.Biletul la ordin poate fi avalizat.Din punctul de vedere al avalizarii ,biletul la
ordin nu are particularitati care sa-l deosebeasca de cambie.Apar unele situatii specifice in cazul platii biletului la ordin,chiar daca in
principiu,i se aplica acelasi reguli ca in cazul cambiei.
Intrucat plata se va face chiar de emitent ,legea nu mai prevde formalitatea prezentarii biletului la ordin la acceptare.Deci,titlul se prezinta direct la plata.Daca biletul are scadenta la un anumit timp de la vedere este necesar sa fie
prezentat pentru viza.Aceasta deoarece in raport de momentul vizarii I se stabilestescadenta.Prezentarea la viza se face in termen de un an de la data emiterii.
Refuzul vizarii se constata printr-un protest.Refuzul platii se constata de asemenea,prin protest de neplata.Acest protest are
semnificatie juridica numai in momentul in care biletul la ordin a fost girat.Neplatadatoriei de catre emitent deschide creditorului posibilitatea de a promova actiunicambiale,directe sau de regres in conditiile precizate de legea cambiala.De
asemenea,creditorul are posibilitatea sa execute pe debitorul emitent investind titlul cuformula executorie.
1.V. Luha,Caracteristici structurale ale cambiei,Rev.d.dr.com. 4/1995 ,p.422.Notiunea de trata nu este folosita de lege.Nu este admisa nici de practica.Doar
doctrina folosestetermenul pentru a desemna cambia propriu-zisa deosebind-o de biletul la ordin, amandoua specii ale “genus cambiale”.
3.T.R.Popescu,.Dreptul comertului international,Buc.1976,p.4484.ST.D.Carpenaru,Drept comercial roman,Buc.1998,p.5135.T.R.Popescu,op.cit.p.4486.Folosim termenul “cambial”deoarece si biletul la ordin este o specie a “genus
Sectiunea I. PrecizariSi cecul este un titlu de credit care se aseamana cu cambia.Avem si in raportul
juridic care ia nastere prin emiterea cecului ,trei subiecti,cu precizarea ca trasul nu poate fi decat o banca.Din acest motiv unii autori ii spun cambie la vedere trasaasupra unei banci.(1).
Cecul a aparut ca urmare a observarii de catre comerciant a avantajelor utilizarii conturilor din banca.Cei care folosesc aceste conturi se descarca de riscul pecare l-ar avea pastrand banii acasa sau purtandu-i cu sine,risc constand in furt,pierderesau distrugere.
Cei care au disponibil banesc in banca vor efectua platile prin aceasta institutiefinanciara.Primitorul cecului va putea sa incasese el insusi numerarul echivalentvalorii nominale a titlului sau sa-l gireze.
In materie de cec se aplica legea nr.59/1936,legea asupra cecului.(2).Aceastalege cuprinde in esenta regulile adoptate prin conferinta de la Geneva din 1931 care,aadoptat conventia pentru uniformizarea reglementarilor asupra cecului (legeauniforma asupra cecului).Romania nu a aderat,ca si in cazul cambiei la aceastaconventie insa i-a respectat in cea mai mare parte prevederile.
Sectiunea IIDefinitia,caracterele si conditiile de emitere ale ceculuiLegea nu defineste cecul.Definitia a formulat-o doctrina.Cecul este un titlu de
credit prin care o persoana numita tragator da ordin unei banci la care are undisponibil banesc,numita tras,sa plateasca ,la prezentarea titlului o suma de bani unei
alte persoane numita beneficiar (3).La cec ,ca si la cambie,raportul juridic specific se stabileste intre trei persoane:tragator,tras si beneficiar,cu deosebirea ca trasul nu poate fi decat o banca.Estenecesar sa facem precizarea ca daca cecul este tras si platibil in strainatate el estevalabil chiar daca trasul nu este o societate bancara (art.3 L.cecului).
In toate cazurile in materie de cec,ca si in materie cambiala,raporturile juridicedintre cei trei subiecti au la baza raporturi juridice cauzale.Aceste raporturi raman infiinta pe intreaga perioada cat cecul exista sau circula.Aceasta,afara de situatia in carese dovedeste novatiunea (art.56).
Nici in materie de cec nu se pune problema transmisiunii proviziunii pe care o
are emitentul cecului depusa la banca - tras,ca urmare a transmiterii cecului.Cecul este prin natura sa un titlu de credit,la ordin ,la vedere,formal sicomplet ,care serveste ca instrument de plata (oricine are o suma disponibila la o
banca va putea dispune de ea in tot sau in parte in folosul sau al unui tert).Legea precizeaza (art.6) ca cecul platibil unei anumite persoane fara clauza
expresa este un cec la purtator,un cec girabil.Singura mentiune de cec defineste naturatitlului ca fiind la ordin.
Totusi,este admis cecul “nu la ordin “,daca asemenea clauza este inscrisa pedocument.El va circula prin cesiune obisnuita.
Separat de asta este admis si cecul la purtator,cu clauza expresa sau fara
clauza.Acest din urma tip de cec il intalnim in situatia in care pe document nu estetrecut numele beneficiarului.
Este un titlu la vedere deoarece se plateste intotdeauna in momentul in care vafi prezentat trasului.
Cecul este un titlu riguros formal trebuind sa cuprinda mentiunile obligatorii prevazute de lege.
Este un document complet pentru ca trebuia sa cuprinda toate elementelenecesare determinarii in intregime,fara echivoc a dreptului de creanta pe care-l
poarta.Nu se poate uza de alte inscrisuri sau de alte mijloace de proba pentru acompleta continutul cecului.Sunt admise numai clauzele,modalitatile si conditiile pecare legea le admite expres.Daca se trec si alte clauze ele se socotesc nescrise.
Pentru a raspunde scopului sau cecul are nevoie de un maximum de celeritate side siguranta,fapt pentru care trebuie prezentat la plata in termene scurte de laemisiune.
Fiind un instrument de plata el nu trebuie acceptat.Trasul nu ia asupra luiobligatia de a plati.Certificarea are doar semnificatia confirmarii existentei
proviziunii si impiedica pe tragator sa retraga disponibilul.Posesorul va aveasiguranta ca va fi platit deorece cecul va fi emis numai daca tragatorul are disponibilla tras.Emiterea de cecuri fara acoperire este infractiune daca produce paguba (art.215al.4 C.p.).
Cecul se aseamana cu biletul de banca.Totusi cecul prezinta o mai maresiguranta in circulatie si in efectuarea platilor.Practica bancara si legiuitorul au creatforme diferite de cecuri care sa intareasca siguranta posesorului (cecul circular,cecul
barat,etc).Mai mult, aceste forme de cecuri usureaza platile si favorizeazacompensarile (4).
Natura juridica a cecului
Este demn de interes ca in literatura s-au emis diferite pareri care au incercat sadefineasca natura juridica a cecului (5).- este o cesiune prin care tragatorul cesioneaza unei terte persoane sumele pe
care le are la tras.- este un mandat de plata dat de tragator trasului in folosul unui tert.- este o delegatiune in care tragatorul este delegantul pentru trasul delegat la a
plati suma scrisa pe titlu,iar beneficiarul delegatar va incasa suma.- este o stipulatie pentru altul prin care tragatorul transmite primitorului cecului
o proviziune ce o are la tras.Din punctul nostru de vedere cecul ramane un tilu de credit cu toate
caracteristicile ce rezulta din aceasta afirmatie:in document este incorporat un drept decreanta;documentul este un bun mobil,care circula dupa regulile circulatiei bunurilor mobile;circulatia documentului asigura circulatia dreptului de creanta;dobanditorultitlului primeste un drept originar,prezumandu-se ca dreptul s-a nascut in persoana
posesorului;aceasta calificare a dreptului dobanditorului se explica prin prescriptiaachizitiva instantanee reglementata de art.1909 al.1 C.civ.(6).
Aceasta,chiar daca in circulatia cecului regasim si schemele juridice aleinstitutiilor amintite:cesiunea,mandatul,delegatia sau stipulatia pentru altul.
Conditiile de emitere ale cecului
Din caracterizarea cecului deducem si conditiile lui de emitere.1.Existenta unui disponibil la banca (proviziunea ). Acest disponibil rezulta deobicei dintr-un depozit la banca tras ( nu este exclusa nici o creditare prealabila din
partea bancii). Depozitul in numerar la banca are caracterul unui depozit neregulat, insensul ca banca nu este obligata sa restituie depunatorului moneda care i-a fost depusaci numai moneda in valoare corespunzatoare.Bancherul va suporta riscurile provenitedin furt, pierdere sau distrugere a numerarului depus in depozit. De asemenea, el(bancherul), este autorizat sa utilizeze banii in orice fel de operatiuni aducatoare decastig.
Disponibilul trebuie sa existe in momentul emiterii cecului si sa se prezinte subforma unei sume certe si exigibile asupra careia trasul sa poata dispune la primireacecului la plata.
Totusi,titlul emis fara acoperire valoreaza ca si cec,chiar daca emitentul va fisupus unor raspunderi patrimoniale,administrative sau chiar penale.(7).
2.Existenta unei conventii prealabile de emitere a cecului.O asemenea conventie impreuna cu conventia de constituire a proviziunii
constituie raportul fundamental ce intemeiaza emiterea cecului.Banca va autoriza petragator sa traga asupra ei cecul,ea obligandu-se sa faca platile la ordinul dat (8).
Se discuta daca emiterea de cecuri fara autorizare prealabila este infractiune sauatrage numai o raspundere patrimoniala (9).
Sectiunea IIIConditii de valabilitate a ceculuiCecul este un titlu formal si trebuie sa cuprinda toate mentiunile pe care le
prevede legea (art.1 L.cecului).Fiind un titlu de credit,drepturile si obligatiile se consemneaza pe un document
printr-o scriere inteligibila, uzuala care sa faca documentul functional. De obiceicecurile se tiparesc pe formulare tipizate. Aceasta cerinta este impusa prin norme
metodologice (10).Cecul este valabil din punct de vdere juridic si daca nu este emis pe formular tipizat insa,nu va fi functional pentru ca bancile(trasii),sunt obligate sa respectenormele metodologice si nu vor autoriza pe tragator sa emita cecuri in alta forma.Inaceste conditii si tragatorii trebuie sa se supuna normelor impuse inca din momentulconstituirii provizionului in vederea utilizarii cecurilor.
Este o formula juridica care nu contrazice normele legii 59/1934 si care ,oferaun control administrativ si financiar al bancii de emisiune asupra instrumentelor de
plata,inclusiv asupra cecului (11).Emiterea cecului consta in subscrierea acestuia de catre tragator.Deducem
aceasta regula din natura juridica a cecului, asa cum am expus-o mai sus.Momentulsubscrierii cecului este esential pentru constituirea titlului,bun mobil ce incorporeazaun drept de creanta.Din acest motiv,sustinem si ideea valabilitatii cecului in alb.Aceleasi ratiuni care justifica recunoasterea cambiei in alb ne indeamna sa retinemvalabilitatea cecului in alb.
Mentiuni obligatoii-denumirea de cec.Ea trebuie cuprinsa in textul documentului si atrage atentia
asupra semnificatiei juridice a inscrisului.-ordinul neconditionat de a plati o suma de bani,ordin adresat bancii de a plati
suma inscrisa pe document.Nu se admit conditionari ale acestui ordin.Nu se admitenici mentionarea de dobanzi deoarece daca gandim altfel,impiedicam cecul sa-siindeplineasca functiunile pentru care a fost emis.
-numele celui care trebuie sa plateasca,adica indicarea trasului.Fiind vorba de o banca se mentioneaza numele comercial al bancii platitoare.
-locul unde se face plata.Daca lipseste aceasta mentiune,locul platii va fi loculindicat langa numele trasului.Daca,langa denumirea trasului exista mai multe locuricecul va fi platit la primul loc aratat (12).
Daca nu este mentionat nici un astfel de loc,cecul se va plati la sediul principal
al trasului.-data si locul emiterii cecului,adica ziua,luna anul,emiterii si locul ,in sens de
localitate geografica unde,s-a emis cecul.Daca nu fac aceste mentiuni,locul emiterii vafi cel indicat langa numele tragatorului.
-semnatura autorului trebuia sa fie autografa.Ea, trebuia sa cuprinda numele si prenumele subscriitorului sau firma tragatorului langa care se depune subscriereaautografa a imputernicitului persoanei juridice. Se admite prescurtarea prenumelui.
Cecul spre deosebire de cambie nu indica numele beneficiarului chiar daca practica recunoaste si existenta cecurilor nominative.Aceasta prevedere estefacultativa si depinde de conventia de emitere a cecurilor dintre tragator si tras.
De asemenea,nu este obligatorie scrierea scadentei deaorece cecul este un titlula vedere.
In legatura cu aceasta din urma caracterizare s-a facut afirmatia ca ,cecul estenumai un instrument de plata nu si unul de credit (13).Nu excludem insa mecanisme
juridice prin care sa se realizeze si creditari prin emiterea dececuri(14).Insa,functiunile de creditare sunt reduse,aproape nesemnificative inactivitatea economica.
Legea nu prevede dispozitii speciale in legatura cu conditiile de fond aleemiterii cecului.Aceste conditii sunt reglementate de dreptul comun.Daca nu se
respecta cerintele legale privind mentiunile obligatorii ale cecului,titlul nu are valoarede cec.
Sectiunea IVCirculatia ceculuiFiind vorba de un titlu la ordin cecul poate sa fie girat.De asemenea,el poate fi
transmis altor beneficiari care,daca se legitimeaza ca posesori legitimi pot pretindedreptul de creanta incorporat pe document.
Modalitatile de transmitere a cecului depind de tipul cecului,dupa cum el este laordin,la purtator sau nominativ.
Cecul la ordinLegea recunoaste ca cecul este un titlu la ordin.Deci el poate fi transmis pringir.Acest caracter nu rezulta din clauza expresa in acest sens ci,din lege.Daca ulterior
pe cec se mentioneaza numele unui beneficiar cecul isi pastreaza caracterul de titlu laordin.
Girul are aceleasi caracteristici si aceleasi functiuni ca si girul cambial.El (girul) trebuia sa fie neconditionat si integral.Trebuie scris pe cec sau pe
adaosul acestuia.Prin el se transmit toate drepturile rezultand din cec:dreptul de proprietate asupra documentului,titularitatea dreptului de creanta consemnata pedocument,garantiile.
Girantul raspunde de plata cecului.El poate interzice un nou gir si in acest cazel nu va raspunde catre persoanele carora le-a fost girat ulterior cecul.
De asemenea,girul are efect de legitimare.Posesorul unui cec la ordin estesocotit posesor legitim daca justifica dreptul sau printr-o serie neintrerupra degiruri.Seria neintrerupta a girurilor se apreciaza dupa aceleasi reguli ca in cazullegitimarii cambiale.(15)
Girul pus pe un cec la purtator face pe girant raspunzator de plata dar nutransforma titlul din unul ,la purtator in altul,la ordin.
Girul poate fi facut chiar si in folosul tragatorului sau a oricarui alt obligat.(16)
Cecul la purtator Nu cuprinde numele beneficiarului si deci,orice purtator al titlului poate cere
plata.In caz ca este mentionat numele beneficiarului dar este indicata mentiunea la purtator,plata va fi facuta oricarui posesor al titlului.Ca sa fie deosebit de titlul laordin,el trebuia sa poarte mentiunea la purtator.
Transmisiunea se face de regula prin traditiune.Se poate realiza si girarea dar,girul scris pe el nu-i schimba natura.Girantul in
acest caz isi asuma obligatia de plata.
Cecul nominativAcest cec trebuia sa cuprinda numele beneficiarului si mentiunea “nu la
ordin”.El va fi transmis prin cesiune (17).
Sectiunea VAvalizarea ceculuiCecul poate fi garantat si printr-un aval,garantie specifica titlurilor de
credit.Regulile avalului sunt in principiu identice cu regulile avalului dat pentru
cambie:se poate avaliza pentru intreaga suma sau numai pentru o parte din ea;avalist poate fi orice persoana sau chiar un semnatar al cecului;avalizat poate fi oricare din purtatorii succesivi ai titlului;avalul se da pe cec sau pe adaos;se exprima prin formula“pentru aval” ori prin expresii asemanatoare;avalul se da prin subscriere autografa;seindica intotdeauna persoana avalizatului;in caz de nementionare a avalizatului,avalulse considera dat pentru tragator.
Legea interzice avalul dat de tras deoarece ar echivala cu o acceptare a cecului(18).
Avalistul este tinut in acelasi mod ca si persoana pentru care s-a datavalul.Daca avalistul plateste cecul el dobandeste drepturile ce rezulta din cecimpotriva persoanei pentru care a garantat precum si impotriva acelora care sunt tinutifata de acesta din urma in baza cecului.
Sectiunea VIPlata ceculuiPlata cecului presupune in primul rand prezentarea cecului pentru a fi
platit.Legea stabileste in general termene scurte si variabile in functie de distanteledintre locul emisiunii si al platii.Termenul de prezentare la plata este un termen
legal,imperativ si de decadere. Neprezentarea la plata atrage pierderea drepturilor de regres impotrivagirantilor si avalistilor sai si nu dreptul de a se incasa cecul de la tras.
Spre deosebire de cambie (19),cecul are o particularitate.Fiind un titlu la vedereel nu este supus acceptarii.Pe cale de consecinta,trasul nu-si asuma o obligatie de a
plati si el nu poate fi urmarit pentru a face plata.Raspunderea pentru plata cecului va reveni tragatorului si girantilor care au
asumat obligatia subsidiara de garantare a platii.Trasul va plati in limita provizionului existent.Daca exista provizion si trasul
refuza plata el va raspunde dupa regulile de drept comun fata de emitentul cecului.Trasul este obligat sa verifice conditiile de forma ale cecului,identitatea
posesorului titlului si legitimitatea acestuia.Plata poate fi si partiala.Posesorul cecului nu poate refuza plata partiala.Aceasta deoarece o asemenea formula este in favoarea intregului circuit al
cecului.Prin plata toti semnatarii cecului sunt liberati.
Regresul in materia ceculuiIn caz de refuz al platii posesorul cecului nu are actiune directa impotriva
trasului deoarece trasul nu s-a angajat sa plateasca.El este un simplu platitor pentrutragator.
Creditorul are in acest caz actiune de regres.Pentru a o putea promova trebuiasa se constate oficial refuzul trasului printr-un protest de neplata dresat chiar pe cecsau printr-o declaratie a trasului scrisa si datata pe titlu.
Pentru a se exercita actiunea de regres,este necesar ca solicitarea platii sa sefaca in termenele prevazute de lege.
Posesorul unui cec neachitat este obligat sa notifice girantul sau in conditiiledreptului cambial,faptul neplatii.
Actiunea de regres se pastreaza contra tragatorului si girantilor chiar daca cecul
nu a fost prezentat in timpul prevazut de lege.Debitorii de regres sunt tinuti solidar fata de posesorul titlului.Obiectul actiunii de regres consta in suma aratata in cecul neplatit, dobanda
legala, ce curge de la prezentare, cheltuielile de protest si cheltuielile de urmarire.Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la girantii sai suma
scrisa pe titlu ,dobanda ce curge de la momentul platii si cheltuielile pe care le-a facut.In litigiile privind aceste actiuni se opun aceleasi exceptii ca si in domeniul
cambial (art.55 din L.cecului).
Prescriptia in materie de cec
Actiunea posesorului contra obligatilor de regres se prescriu in termen de 6luni,termen de curge de la data exprirarii termenului de prezentare a cecului la plata(art.73 din L.cecului).
Actiunile de regres ale obligatiilor de regres platitori,unii contra altora,se prescriu in sase luni,termen de curge din ziua in care obligatul a platit cecul sau dinziua in care actiunea de regres a fost pornita impotriva sa (20).
Cecul este un titlu executor atat pentru capital cat si pentru accesorii.El trebuieinvestit cu formula executorie in conditiile dreptului cambial (21).
Sectiunea VII
Actiuni extracartolare (22) legate de ceca) Actiunea in revendicare a cecului.
Este reglementata de art.22 din L.cecului.Ea urmeaza aceleasi reguli ca siactiunea in revendicare a cambiei.Legiuitorul apara buna-credinta a posesorului siretine ca posesorul va fi obligat la restituire numai in masura in care a dobandit titlulcu rea-credinta sau a savarsit o culpa grava la dobandire.
b) Actiunea cauzala functioneaza si in materie de cec in conditii identice cu cele prevazute in art.64 din L.C. De altfel,art.56 din L.cecului este o reproducere exacta a
art.64 din L.C.c) Actiunea de imbogatire fara cauza este reglementata de art.57 a L.cecului
care,enunta acelasi principiu ca si art.65 din L.C. Exista insa o diferenta in materie decec:”cand posesorul cecului a pierdut actiunea cambiala contra tuturor obligatilor sinu are contra acestora o actiune cauzala poate actiona pe tragatorul care nu a avutdisponibil la tras ori s-a imbogatit pe nedrept in dauna sa”.Aceeasi actiune se poateexercita si contra girantilor.
Acest text nu mai cere celui care reclama sa faca dovada ca paratul s-aimbogatit fara cauza in dauna sa ci,in cazul in care tragatorul nu avea
provizion,creeaza prezumtia ca acesta s-a imbogatit fara cauza in paguba posesorului.Suntem de parere ca avem de a face cu o prezumtie relativa insa,sarcina probei
revine paratului.
Sectiunea VIIIDiferite forme de cecuri
Cecul circularEste cecul emis de o societate bancara la care s-a depus provizionul.Astfel tragatorul apare in acelasi timp ca si tras spre deosebire de ceea ce se
intampla in cazul celorlalte cecuri.Banca emitenta devine direct obligata fata de beneficiar.Aceasta trasatura deosebeste cecul circular de cecul ordinar unde banca nueste obligata prin cec (mai mult I se interzice bancii asumarea vreunei obligatiuni invreo forma oarecare).
El poate fi platit la orice sucursala a bancii emitente,sau la orice banca cu careemitentul se afla in relatii de corespondenta.Din acest motiv I se spune si ceccircular,deoarece capata caracterul unei circulare emise de banca catre sucursale sicorespondenti de a plati cecul.
Cecul circular va cuprinde obligatoriu urmatoarele mentiuni: denumirea de ceccircular, promisiunea neconditionata de a plati la vedere o anumita suma de bani;
numele si prenumele primitorului; data si locul emiterii cecului; semnaturaemitentului. Acest cec este supus normelor legii cambiale cu privire la gir, protest, siregres afara de situatia in care legea dispune altfel.
Bancile ce emit cecuri circulare trebuie sa primeasca autorizare de la Banca Nationala dupa ce a depus in prealabil o cautiune de minim 40% din valoareacecurilor emise.
Acest tip de cec este folosit de cei care au de transportat sume mari de bani pecare se folosesc in diferite locuri fara sa stie dinainte unde au nevoie de ele.Acest cec
prezinta avantaje:-beneficiarul poate sa incaseze numerarul in locul unde are nevoie de el;
-cata vreme banca isi asuma obligatia de a plati beneficiarul are certitudineaincasarii cecului;
-cecul se poate incasa in orice localitate unde emitentul are sucursale saucorespondenti.
Cecul certificatIn acest tip de cec trasul certifica dinainte existenta provizionului.Odata facuta
certificarea,provizionul nu mai poate fi retras pana la momentul implinirii scadentei
de plata a cecului.Certificarea mareste increderea titularilor in titlu.Certificarea nu presupune asumarea unei obligatii din partea trasului.
Certificarea indica doar creditorilor existenta acoperirii cecului.Prin asemenea cecuri, se usureaza circulatia titlurilor.Eventualii primitori sunt
dispusi sa fie platiti cu astfel de cecuri si din partea unor persoane necunoscute sau cusolvabilitate incerta.
Cecul baratCecul devine barat prin inscrierea pe fata titlului a doua linii paralele. Bararea o
poate face tragatorul sau posesorul cecului.Bararea poate fi generala sau speciala.a) Bararea generala presupune trasarea liniilor fara nici o indicatie intre ele,sau
cu mentiunea generala “banca” sau “Bancher”. Prin barare generala cecul nu mai poate fi achitat decat unei banci sau unui client al trasului.In acest ultim caz,trasul s egaseste in relatii constante si de incredere cu clientul sau.
De obicei se utilizeaza asemenea procedeu cand tragatorul si beneficiarul suntclientii aceleiasi banci.Gasitorul unui asmenea cec nu-l poate folosi si nu-l poate giradeoarece nimeni,in afara unei banci, sau al unui clinet de incredere nu-l va puteaincasa.Cecurile barate ajuta, astfel, la descoperirea rapida a fraudelor.
b) Bararea speciala consta in inscrierea intre bare a numelui unei banci. In
acest caz plata nu se poate face decat bancii consemnate intre barele cecului.In acestfel riscurile ce rezulta prin prezentarea la plata a cecurilor pierdute sau furate suntinlaturate.Daca o banca nu respecta regulile bararii si utilizeaza, prin prezentarea la
plata, cecuri furate sau pierdute se expune la daune.Bararea aplicata nu poate fi stearsa. Stergerea, in orice forma ar fi facuta se
considera nerealizata. Bararea generala se poate transforma in barare speciala prinnominalizarea unei banci.
Cecul de calatorie (turistic)In acest tip de cec tragatorul subordoneaza plata titlului existentei pe cec,la
momentul prezentarii la plata, a unei a doua semnaturi la fel cu a primitorului.Dacacineva pleaca in calatorie si nu transporta numerar, depune la o banca o suma de banisi primeste un carnet cu cecuri turistice.Cecurile sunt emise la valori nominale,
beneficiarul neputand inscrie alte sume pe ele. In momentul ridicarii cecurilor, beneficiarul semneaza in fata bancherului,iar a doua semnatura o depune in fata celuicaruia ii remite cecul.Platitorul va verifica identitatea beneficiarului comparand celedoua semnaturi. Acest sistem mareste siguranta utilizarii cecurilor.
Cecul de calatorie are doua parti: un talon si cecul propriu-zis.Prima semnaturase depune pe talon ,a doua pe cec in momentul prezentarii la plata.In literatura juridica se discuta daca acest titlu este cu adevarat un cec ( 23).
Acest cec poarta mentiunea pe fata titlului “platibil in cont”, “numai prinviramant”. Tragatorul interzice plata in numerar a cecului. Decontarea se va realizanumai scriptic, prin virament sau compensatie (24). Daca se face plata efectiva,aceasta se realizeaza pe riscul platitorului care se expuse la daune echivalente cuvaloarea cecului, cand plata a fost trecuta unui fals creditor.
Cecul netransmisibilEl poarta clauza “netransmisibil” si nu poate fi platit decat primitorului
Deci,cecul nu poate fi girat.decat unei societati bancare pentru incasare, in ipoteza incare posesorul solicita plata cecului in contul sau deschis la banca ce a primit prin gir
pentru incasare.
Alte tipuri de cecuriComerciantii sunt interesati sa utilizeze acele tipuri de cecuri care sa le confere
garantii ca, vor fi platiti in conditiile consemnate pe titluri.Din acest motiv statul siinstitutiile financiar bancare sunt preocupate sa gaseasca acele instrumente care sasatisfaca interesele comerciantilor, fie in toate cazurile, fie in situatii particulare. Dinacest motiv legiuitorul poate statornici prin lege orice alt tip de cec, orice instrumentcare sa realizeze functiile economice ce sunt recunoscute titlurilor reglementate prinL.59/1934. De asemenea,Banca Natioanala a Romaniei a emis norme metodologice,cu caracter tehnic (25) care fac precizari detaliate cu privire la modul in care trebuie sase comporte subiectii ce participa la raporturile juridice nascute din emiterea unui cec.Mai mult, Banca Nationala ca unitate de control bancar, si care realizeaza o politicafinanciara si monetara proprie, adaptata conjuncturilor economice impune unelerestrictii in legatura cu emiterea cecurilor si cu circulatia lor.Ele au ca scop cresterea
sigurantei circulatiei acestor titluri si evitarea fraudelor prin emiterea unor astfel dedocumente.Mai mult, aceste norme metodologice, creaza o tipologie specifica deinstrumente de plata. Din punct de vedere teoretic,fiecare din aceste tipuri deinstrumente poate fi analizat pentru a se vedea daca are sau nu caracteristicile unuicec. Daca aceste instrumente cuprind elementele inscrise in L 59/1934 vorbim despreexistenta unor noi tipuri de cecuri,daca nu cuprind aceste elemente aveam de-a face cualte instrumente de plata.
PrecizariDenumirea se refera in realitate la doua inscrisuri de natura diferita care
indeplinesc functii distincte desi sunt emise concomitent dintr-un carnet matca subforma unui document cu doua parti (1).
Regimul lor juridic se intemeiaza pe L.153 din 7.04.1937,pentru magazinelegenerale si warantarea marfurilor si cerealelor.In completare se aplica legea 58/1934
privind cambia in masura in care reglementarile privitoare la cambie nu contravinrecipisei warant.
Recipisa propriu-zisa constituie titlul reprezentativ al unor marfuri care se aflain depozitele magazinelor generale.Recipisa nominalizeaza pe deponent si ii asiguraexercitiul dreptului de proprietate asupra produselor pe care le descrie ,fiind uncertificat de depozit.
Warantul are o dubla natura juridica, fiind un bilet la ordin prin care deponentul
se obliga sa plateasca o suma in numerar la o anumita data, in schimbul imprumutuluiobtinut prin gajarea marfurilor aflate in depozit (2). El confera beneficiarului cat si posesorilor succesivi calitatea de titulari ai dreptului de gaj asupra acestora ( amarfurilor aflate in depozit).
Magazinele (magaziile) generaleEle sunt depozite puse la dispozitia publicului (3). Magazinele generale pot
beneficia de regimuri vamale sau fiscale speciale si sunt autorizate sa emita titluricapabile de a reprezenta marfurile depozitate in ele.Autorizarea de a emite titlurireprezentative vine de la lege sau din statutele recunoscute prin acte normative.
De obicei,se construiesc pe pietele care concentreaza mari cantitati de marfurigenerice. Sunt dotate cu mecanisme care inlesnesc incarcarea, descarcarea, dispun deexperti in afacerile de expeditie, vamale, de conservare , de ambalare.
Ele au un triplu scop:-de a face depozitarea mai economicoasa, mai usoara.- de a inlesni creditul pentru cei care fac depozite oferindu-le imprumuturi pe
garantia marfurilor depozitate si prin girarea catre creditor a documentului de gajeliberat din magazie.
- de a inlesni vanzarea marfurilor prin licitatie publica si prin eliberarea deceritificate de depozit care transmit proprietatea si posesiunea fara sa fie nevoie de a
misca marfurile de la locul lor (4).Acest sistem de magazine functioneaza cu deosebit succes de la inceputulsecolului XIX in Anglia si Olanda ,extinzandu-se apoi in toate tarile , mari puterieconomice ale lumii si in marile piete comerciale.
Depozitul in magazinele generale este reglementat de normele generale alecontractului de depozit obisnuit,regulat in care subiecti sunt, pe de o parte ,deponentul, iar pe de alta parte, magazinul (5). Magazinul trebuie sa primeasca toatemarfurile, putand refuza primirea doar pe motive de forta majora (lipsa de spatiu). (6).Magazinul este responsabil de orice pagube si este indreptatit sa elibereze recipisewarant.
Oricine vrea sa faca un depozit se adreseaza in scris administratiei magazinuluigeneral, indicand numele sau, calitatea si cantitatea marfurilor sale.Marfa esteverificata, sortata, ambalata si introdusa in magazin.
Pentru confirmarea depozitului se elibereaza buletinul de intrare sau biletul deintroducere, care la cerere poate fi inlocuit cu un certificat de depozit sau mai multe.
Buletinul de intrare ( biletul de depunere, certificatul de depunere) nu are
caracterul juridic al certificatului de depozit, in sensul ca nu poate reprezenta marfa sinu poate circula in locul acesteia.
Cine cere restituirea in baza buletinului de intrare nu execita un drept autonomneatacabil de exceptiile ce se pot opune posesorilor precedenti. Deci, acest documentnu este un titlu de credit pentru ca ii lipseste calitatea indispensabila pentru un titlu decredit ca documentul sa reprezinte marfa.Cel ce solicita in baza buletinuluiactioneaza ca un mandatar al deponentului si este expus la toate exceptiile opozabileacestuia.Posesiunea buletinului, dovedeste cel mult mandatul (7)
La cererea deponentului magazinul elibereaza titlul dublu certificatul dedepozit- recipisa si warantul (certificatul de gaj). Ele sunt scrise pe aceeasi filadivizibila in doua parti. Ele sunt detasate dintr-un registru cu cotor unde sunt repetateaceleasi indicatii ca pe documentele eliberate la cerere.
De regula certificatul de depozit cuprinde: denumirea si sediul magazinului,numarul curent din registrul unde au fost inscrise marfurile depozitate si data emiterii,numele si domiciliul deponentului,natura , cantitatea , calitatea marfii depuse,termenul de pastrare.
Certificatul de depozit da posibilitate posesorului sau sa faca diferitetranzactii.El este un titlu de credit la ordin care se transmite prin gir conform regulilor
privitoare la cambie.Girul certificatului de depozit confera girantului facultatea de a
dispune de marfuri cu respe ctarea drepturilor personale ale posesorului buletinului degaj.Chiar daca titlul nu poarta clauza la ordin este considerat un titlu la ordin.
Warantul (certificatul de gaj) Notiunea de warant are doua intelesuri:- un sens larg ce desemneaza documentul, in intregime, eliberat de depozitar,
prin care se confirma deponentului primirea marfurilor consemnate in cuprinsul lui.- un sens restrans ce desemneaza o parte a documentului, buletinul de gaj.Buletinul de gaj este un titlu de credit reprezentativ al marfii incredintate spre
pastrare de catre deponent depozitarului.Acest titlu se transmite prin gir si aresemnificatia unui gir in garantie in sensul constituirii unui gaj in favoarea giratarului.Warantul se analizeaza ca o forma particulara a contractului de gaj comercial.
El reprezinta un gaj constituit in beneficiul unui creditor care primeste de la deponentacest titlu de credit prin mecanismul girului (8).
Pe verso-ul titlului se scrie suma garantata cu marfurile depozitate.Mentiunile de pe warant se pot scrie si pe cotorul care se pastreaza la registrul
magazinului .Girul in garantie astfel constituit nu are ca efect trecerea posesiei marfurilor
gajate asupra creditorului gajist. Aceste marfuri raman depozitate in magazie.
Acest gaj este un gaj cu deposedare.(9) de obiect pentru ca proprietarul marfii, posesorul recipisei ii remite creditorului gajist warantul care reprezinta insasi marfarespectiva.
Warantul confera deponentului posibilitatea de a-si instraina marfa din depozitin ciuda faptului ca este gajata.Instrainarea opereaza ca efect al transmiterii recipisei,titlu reprezentativ al marfii, dar care consemneaza si contractul de depozit incheiat cumagazinul.
Circulatia titlurilor
Remiterea recipisei are efect translativ de drepturi,efect specific girului. Noul dobanditor cand primeste recipisa, fara warant este in cunostinta de cauza
ca marfa respectiva este gajata si ca va putea dispune de marfa numai daca vaconsemna la administratia magazinului suma pentru care a fost constituit gajul.
Transmiterea incompleta a titlului dublu face publicitate deplina a existenteigajului si a dreptului personal al imprumutatorului.
Deci, cele doua titluri emise , intr-un document unic dar format din doua parti,sunt destinate sa indeplineasca functii esential deosebite.
Recipisa de depozit serveste la transmiterea dreptului de proprietate (dreptul dea dispune de marfa), pe cand certificatul de gaj serveste pentru a gaja marfurile.
Cine poseda amandoua documentele poate dispune in mod liber de marfa : sa oretraga, sa o vanda, sa o imparta.Posesorul documentului dublu poate transmite marfaaltora prin girul documentului.irul documentului dublu transmite toate drepturile saleasupra marfii.
Dar el poate gira recipisa de depozit separat de warant: asta fie ca a dat deja ingaj marfurile, prin mijlocirea certificatului de gaj, fie ca-l tine pentru sine pentrugarantia pretului sau a restului de pret ce I l-ar datora cumparatorul, giratar alcertificatului de depozit.
Cine are posesiunea legitima a recipisei are puterea de a dispune de marfuri cu
conditia sa respecte dreptul creditorului gajist, posesor al certificatului de gaj.Respectarea dreptului personal al creditorului nu se poate realiza decat depunandvaloarea imprumutului si accesoriile la administratia magazinului care va indeplinifunctia de casier.
Posesorul certificatului de gaj are dreptul de a face sa se vanda marfa si de a fi platit avand privilegiu asupra pretului, daca acela care a girat nu plateste lascadenta.Cand creditorul gajist constata refuzul de plata al debitorului el poate cerevanzarea marfii la licitatie dupa un anumit termen de la data exigibilitatii warantului.
Pentru diferenta ramasa neachitata creditorul imprumutator se poate indrepta inregres impotriva imprumutatului si a celorlalti giranti.
Exercitarea acestei actiuni se face dupa regulile actiunii cambiale (10).Posesorul certificatului de gaj poata sa actioneze la alegerea sa pe oricare dingirantii posteriori constituirii gajului sau poate sa-i actioneze pe toti , ei raspunzandsolidar (11).
Termenul pentru exercitarea actiunii de regres curge din ziua in care s-aefectuat vanzarea pentru ca numai din acest moment se poate cunoaste diferenta dintreimprumut si pretul incasat.
Daca posesorul certificatului de gaj incaseaza suma de la primul girant, acestadin urma este indreptatit sa primeasca warantul si isi reia libera dispozitie asupramarfii (cu conditia sa se afla in posesia certificatului de depozit).
Daca debitorul a transmis certificatul de depozit atunci el se substituie, in baza platii facute in drepturile posesorului warantului si va putea provoca vanzarea
bunurilor, fara a avea obligatia sa caute pe actualul posesor al ceritificatului dedepozit.
Actualul posesor al certificatului de depozit care cunoaste scadenta gajului va putea preveni vanzarea depunand la administratie suma pentru care marfurile au fostgajate.
NOTA BIBLIOGRAFICA
1.C.Petrescu Ercea, Drept comercial. Teoria obligatiilor comerciale, Vol.III,Cluj 1945, p.212.
2. C.Vivante, Principii de drept comercial, Buc.1928, p.124.3. C.Petrescu Ercea, Depozitul in magazinele generale, Cluj 1947, pp.3 - 8 .4. Ch.Gavalda, J.Stoufflet,Droit de credit. Effets de commerce. Cheques. Cartes
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGIMULJURIDIC AL OPERAŢIUNILOR CU VALORI MOBILIARE
I. Schema generală a operaţiunilor cu titluri
1. Precizări introductiveOperaţiunile comerciale se realizează din cele mai vechi timpuri. Tehnica lor s-
a dezvoltat foarte mult încât mecanismele moderne contractuale apar astăzi ca omaşină ultra sofisticată faţă de o unealtă primitivă. Teoria dreptului face mari eforturi
pentru a încadra aceste mecanisme moderne în conceptele clasice ale teoriei generale
a obligaţiilor. Oricâte obiecţii s-ar aduce nu putem concepe că un astfel de mecanismse dezvoltă în afara relaţiei credit-debit, creată prin manifestări de voinţă.
2. Conceptul de titluOperaţiunile juridice comerciale sunt realizate prin circulaţia titlurilor; o bucată
de hârtie, purtând nume diferite dă dreptul la o sumă de bani, la o parte socială, la ocantitate de mărfuri consemnează o obligaţie patrimonială. Din acest motiv i se maispune titlu de credit: consemnează un drept al creditorului.
Circulaţia titlurilor presupune obligatoriu să ştim natura lor, obiectuloperaţiunii personale angajate, scadenţa, forma de execuţie, garanţia executării
(obişnuită sau suplimentară). Titlurile comerciale sunt negociabile: pot fi transferatede la o persoană la alta cu uşurinţă prin diferite procedee: gir, tradiţie, operaţii în contetc.
3. Natura juridică a titlurilor de credit Nimeni nu contestă faptul că titlurile de credit sunt bunuri, active patrimoniale.
O circulaţie obişnuită a bunurilor presupune transmiterea derivată a dreptului de proprietate prin mâini succesive. Dobânditorul primeşte drepturi derivate; obţineacelaşi drept care a existat în mâna antecesorului său; dacă acest drept are defecte ,lipsuri, vicii ele se transmit la primitor. Ultimul posesor poate invoca oricând aceste
lipsuri împotriva autorului său cerând compensaţii.În cazul circulaţiilor titlurilor de credit dobânditorul va primi un drept originar;se socoteşte că dreptul s-a născut direct în mâna sa, fiind curăţat de toate defectele;transmisiunea este autonomă; se ajunge acolo încât vânzătorul să dea mai mult decâtare; dreptul viciat ajunge în mâna succesorului fără aceste vicii.
Asemenea concepţie, ce depăşeşte limitele unei gândiri obişnuite creazăavantaje; cine transmite un titlu ştie că împotriva lui nu se mai pot invoca excepţii dintransmisiune şi nu i se vor mai cere desdăunări; şi invers: cine cumpără este sigur că
poate sâ vândă din aceleaşi motive sau poate să-şi realizeze dreptul pentru că debitorulnu poate invoca nici o excepţie; dreptul există aşa cum este consemnat literal pe
document.Teoria a căutat explicaţii pentru un asemenea fenomen. Apariţia lui se explică
prin nevoi practice. Cum fiecare comerciant doreşte să-şi vândă creanţele s-a observat97
că cesiunea de creanţă crează mari neajunsuri; ea transmite drepturi derivate; nimeninu va cumpăra un drept de creanţă despre care nu ştie şi nu poate afla nimic.
Atunci s-a inventat titlul care incorporează creanţa; se realizează o uniune atâtde strânsă încât dreptul de creanţa nu poate fi exercitat fără existenţa titlului; cine aredocumentul este titularul dreptului, chiar dacă realitatea faptică nu este aşa; şi invers;dreptul de creanţă se materializează, devine bun corporal mobil. El se va transmite
după regimul juridic al circulaţiei bunuri mobile; posesia de bună credinţă a bunuluivalorează proprietate; posesia cu bună credinţă a titlului îl face titular de necontestat
pe dobânditor, creditor în faţă căruia nu se poate ridica nici o excepţie.Titlurile devin astfel o bogăţie fiduciară (bazată pe încredere comună).
4. Schema de circulaţie a titlurilorCirculaţia lor obişnuită scuteşte pe persoane de efortul intelectual necesar
pentru a concepe transmisiunea şi de efortul fizic de a înfăptui tradiţiunea. S-aobservat că bucata de hârtie are din punct de vedere juridic defectele oricărui bunmaterial: este perisabil; poate să se piardă şi să fie furată; pe de altă parte nu poate fi
păstrat secretul operaţiunii atunci când valoarea reală a titlului, din raţiuni economicenu trebuie făcută publică.
Dreptul comercial a făcut un nou efort: a înlocuit titlul cu o înscriere într-uncont; creanţele şi datoriile devin articole ale unui cont curent; unităţi de contcreditoare sau debitoare; depozitarea şi retragerile de fonduri monetare sunt înscrise înconturi de cecuri: avem, deci o monede scripturală; depozitele de titluri, bunuri mobilese realizează prin înscrieri de conturi curente de titluri; drepturile incorporate în titluriîşi pierd individualitatea; ele nu se mai exprimă decât prin unităţi de cont, prin valorişi devin valori mobiliare. Datoriile se reglează prin compensare; bogăţia se exprimă
prin cifre consemnate într-un cont. Cel mai mare inconvenient rezultă din erorile decontabilitate, din viciile de gestiune ale conturilor; o contabilitate şi o gestionareexactă fac să dispară riscurile.
Deci conceptul juridic de bun mobil se înlocuieşte cu un concept economic,valoarea mobilă, căreia i se dă semnificaţie juridică, păsând însă şi funcţiuni de naturăexclusiv economică. Pe această înlocuire conceptuală se bazează întreaga teorie
juridică a valorilor mobiliare.
5. Intervenţia specialiştilor Nişte operaţiuni atât de precise nu pot fi realizate decât de nişte specialişti.
Comerţul cu titluri are nevoie de tehnicieni care crează titlurile, le păstrează(gestionează), care vor ţine conturile şi vor înregistra operaţiunea. Aşa s-au născut băncile: ele primesc monedă şi titluri în depozit, fac creditări sub toate formele, uneori plasează valori mobiliare în public, ţin conturile clienţilor lor. Pe această schemă s-aucreat şi alte instituţii specializate, din iniţiativa particularilor sau a statului.
Negocierea titlurilor presupune alt gen de specialişti, desemnaţi cu termenulgeneric de agenţi de schimb. Ei operează pe seama clienţilor lor, ori în nume propriu
pe pieţe publice create de burse de valori.Tot în acest sens se pot cita magazinele generale ce primesc în depozit mărfuri
şi sunt îndreptăţite să evită warant-uri; bursa de mărfuri care realizează operaţiile de
vânzare de mărfuri prin intermediul unor instituţii specializate de lichidare;au apărutorganismele profesionale de depozit şi compensare, etc. Toate aceste stabilimente suntindispensabile comerţului modern.
6. Caracterul mecanic al operaţiunilorAceste operaţiuni se vor derula după proceduri standard, stabilite de lege
(regulamente) de la care nimeni nu se poate abate. Nu se mai poate discuta desprecalitate, vicii de consinţământ, despre modalităţi ale obligaţiilor. Nu mai avem unconsimţământ obişnuit al celui care face operaţiunea, deşi el există; nu mai analizăm
cauza operaţiunii, deşi ea este indispensabilă în orice act juridic. Operaţiunile sederulează singure, ele presupunând doar voinţa celui ce doreşte să declanşeze o
procedură tipizată. El dă o comandă şi totul se derulează de la sine; el aderă la unstandard procedural.
Deci există consimţământ, care constă în voinţa de adeziune la procedura prestabilită; operaţiunea se înfăptuieşte având în vedere o cauză; însă acestei cauze nui se dă importanţă; operaţiunea devine acauzală, abstractă.
Se fac emisiuni de cambii, bilete la ordin, se dau ordine pentru bursă, pentruviramente; fiecare presupune o putere de decizie, o manifestare de voinţă, dar odatăactul iniţial fiind făcut, operaţiunea îşi urmează cursul şi îşi produce consecinţeleaşteptate. Nu vom regăsi în aceste operaţii regulile de drept civil. Aceste reguli (celecivile) ţin de situaţia personală a subiectului participant la raportul juridic: el este de
bună sau de rea credinţă; el este diligent sau face greşeli.Insă nici nu vom putea susţine că ele nu există, deşi adeseori se spune că sunt
străine de dreptul comercial modern. Ele există însă trebuie înţelese altfel: respectarearegulii ce o presupune procedura specifică ţine loc de bună credinţă şi înlăturăgreşeala. Deci dreptului civil îi este specifică o moralitate individuală, personală; înoperaţiunile cu titluri vorbim de o moralitate formală; dar moralitate, exprimată întermeni juridici există în ambele cazuri.
II. Natura juridică a valorilor mobiliare
1. Definirea valorii mobiliareLegea cadru defineşte valoarea mobiliară: instrument negociabil material sau
dematerializat ce conferă drepturi asupra emitentului, titluri ce se vor crea respectândnorme imperative. După care legea enumeră exemplificativ: acţiunile, obligaţiunile,instrumentele derivate şi sfârşeşte cu o formulare generală “orice titlu încadrat astfelde către CNVM”, căreia i se dă autoritate deplină de interpretare.
Avem, deci o definiţie largă, exemplificativă şi lăsată la bunul plac alautorităţii, care poate proteja bine sau rău interesele comunităţii de afaceri. Tot legeareţine că interpretarea oficială este supună cenzurii unei instanţe (curtea de apel) caredă o decizie irevocabilă. Sistemul este, în opinia noastră esenţialmente defectuos
pentru că jurisprudenţa nu este izvor de drept.Teoria este mai precisă şi, în consecinţă, mai logică: valoarea mobiliară este un
titlu negociabil reprezentând dreptul de asociere şi de credit pe termen lung,instrumente destinate pieţelor speciale. Se găseşte uneori, sinonimie între sintagmelevaloare mobiliară şi titlu bursier; formularea este nevalabilă în sistemul nostru dedrept pozitiv, pentru că există valori mobiliare care nu sunt în circuitul bursier.
a. Ele sunt bunuri mobile chiar dacă reprezintă şi imobile. Ele pot mobilizavalorile imobiliare. Sunt legate de sistemul dreptului comercial. Teoria şi practicaarată că raporturile dintre societăţi şi deţinătorii de acţiuni şi obligaţiuni sunt raporturicomerciale, chiar dacă aceştia din urmă nu sunt comercianţi. Operaţiunile cu valorisunt supuse însă unor reglementări speciale ce rezultă din lege ori din regulamentele şiintrucţiunile emise de autoritatea ce supraveghează comerţul cu ele. Dreptul comercial
va fi drept comun pentru operaţiunile cu valori mobiliare b. Ele nu sunt emise de orice persoană (spre deosebire de efectele de comerţ).
Legea indică cine le pune în circulaţie şi cum anume. Există un veritabil monopol încomerţul cu ele. Emisiunea şi punerea în circulaţie este strict controlată. Intrăm deci,cel puţin în parte ,în sfera relaţiilor de drept public, de drept economic ce indicăintervenţia masivă a statului în relaţiile particularilor. Explicaţia este de naturăeconomică.
c. Ele sunt bunuri fungibile, o fungicibilitate puţin diferită de cea specificădreptului civil (unde bunul nu este individualizat). În materie, lucrul esteindividualizat prin nominalizarea titularului sau prin număr de ordine. Caracterul săufungibil este de ordin economic. Adică, titlurile reprezentative odată intrate încircuitul pieţei speciale, prin mecanismele sale se transformă în unităţi de cont ceindică doar valoarea lor patrimonială, pierzându-şi individualitatea. Fenomenul senumeşte dematerializare.
d. Valoarea mobiliară este un titlu de credit atipic. În negocierea valorilor mobiliare apare un fenomen curios. Valoarea mobiliară se naşte prin incorporare, prinmaterializarea creanţei, dar se valorifică prin dematerializare, prin transformare înunitate de cont. Totuşi teoria dreptului arată că dreptul titularului nu se transormă într-un drept de creanţă. Titularul rămâne un acţionar, un obligatar, iar dreptul său este
exprimat abstract, într-o unitate de cont. Dreptul subiectiv al titularului are încontinuare regimul unui drept real, tocmai pentru că valoarea mobiliară este un titlu decredit, bun mobil corporal, intrument de credit în circulaţie.
Dacă nu am reţine această calificare, valoarea mobiliară ar trebui consideratăun drept de creanţă, ceea ce ar crea inconveniente (după cum vom vedea).
Formularea noastră pune în discuţie ideea remateria lizării care nu estereglementată. Considerăm că la restituirea valorilor cei interesaţi pot solicitarematerializarea titlurilor lor.
3. Depozitarea şi înregistrarea valorilor mobiliare
A. Fiind destinate să circule pe o piaţă special organizată, în formeprestabilite aceste titluri nu sunt ţinute, de obicei în mâna proprietarului. Elesunt date în depozit unor subiecţi pregătiţi în a le păstra în conturi de depozitde titluri.
Această formulă crează numai avantaje, dintre care cel mai important estesimplificarea operaţiunilor ce se reduc la nivelul unor înscrieri în cont. Evident unastfel de depozit se supune în principiu regulilor generale ale teroriei juridice acontului. Astfel:
a. La nivelul subiecţilor investitori legea permite formarea de societăţi dedepozitare ce primesc în conturi activele fondurilor de investiţii (societăţilor deinvestiţii) şi valorile dematerializate, după o prealabilă înregistrare într-un registruindependent. Depozitarul conservă valoarea, o administrează urmând dispoziţiile datede proprietar prin agenţii săi. Efectuează operaţii de compensare între conturile tuturor
clienţlilor săi. Este un depozit comercial, obligatoriu, oneros, neregulat, necolectiv,continuu şi public (pentru că depozitarul are obligaţia să facă publice activele nete aleinvestitorilor)
b. Când investitorul se înscrie să facă operaţiuni la bursă depoziţul va fi delegatunei unităţi de depozitare şi compensare colectivă. Aceasta din urmă devine delegatul
pentru obligaţiile depozitarului, delegantul (societatea de depozitare a investitorului).Investitorul delegatar rămâne proprietarul valorii şi raportul se reglează după reguliledelegaţiei.
Legea indică acele societăţi (precum şi alte stabilimente financiare) care auatribuţii de compensare, de contare şi subdepozitare prin delegare (custodie), agenţii
cunstode.Acest depozit precum şi depozitul efectuat de SNCDDC ia din raţiuni practiceforma unui depozit în cont curent. Numai în acest mod se pot realiza decontărilevalorilor pe seama unor terţi. Realizarea obiectivului (compensarea, decontarea) nu se
poate înfăptui fără o prealabilă dematerializare a titlului. Întregul sistem de depozitese transformă într-o casă regională sau centrală, valoarea depersonalizându-se,devenind cu adevărat un bun fungibil. Proprietarul pierde dreptul de dispoziţiematerială asupra titlului, el deţinând doar dovada de depozitare care nu este o valoaremobiliară.
Depozitul colectiv, în sistem de cont curent, pentru decontări pe seama terţilor
are o natură juridică specială, ce nu se explică prin reglementări civile (chiar dacă s-aufăcut încercări de al califica astfel – s-a spus, spre exemplu, că deponenţii ar ficoproprietari pe valorile depozitate). Un asemenea depozit pe care îl crează practicanecesită un concept nou: titlul în cont curent (titlul unitate de cont). Juridic conceptulde proprietate este îlocuit cu conceptul de valoare; depozitul de titluri se transformă îndepozit de unităţi de valoare; regulile acestui depozit sunt regulile conturilor.
c. Nimic nu împiedică pe cel ce deţine titlu în forma materializată să şi le păstreze în depozit, în această formă. Asemenea depozit este voluntar, regulat. Întredeponent şi depozitar se stabileşte o relaţie juridică fundamentată pe contractul dedepozit comercial.
B. Transferurile de proprietate pentru valorile mobiliare au o formă depublicitate specială diferită de publicitatea supusă regulilor de drept comun.
a. Pentru titlurile de drept comun ce nu intră în regimul pieţei organizate publicitatea transmisiunilor se face după cum urmează:• titlurile nominative sunt înscrise în registrele acţionarilor ţinute de emitent (art.98
Legea 31/1990)• publicitatea transferului titlurilor la purtător se înfăptuieşte prin tradiţiune
urmându-se regulile de drept comun
b. Titlurile ce vor intra în circuitul pieţelor organizate se înregistrează înregistre independente organizate sub formă de societăţi pe acţiuni, după ce în prealabilau fost dematerializate după o procedură ce are ca scop eliminarea titlului în formămaterială (evitarea unei dubluri de titlu reprezentativ pentru aceeaşi valoare).
Dreptul dobânditorului este stabilit în toate cazurile prin înscriere în registru.Inscripţia prezumă proprietatea titularului înscris. Cel ce deţine în baza unei înscrieriregulat făcute nu poate pierde dacă se promovează împotriva lui o acţiune înrevendicare.
Este evident că înscrierea are şi efect de opozabilitate. Faţă de formularea legiise pune problema dacă înscrierea nu are şi efect constitutiv, analog cu întabularea(transferul dreptului de proprietate este considerat efectuat numai în momentul în carese face înregistrarea). Exprimarea legii pare să indice un asemenea regim.
Sistemul creează avantaje şi dezavantaje dar pune numeroase probleme. Totuşidobânditorul nu trebuie să fie preocupat de condiţiile de valabilitate ale transmisiuniidreptului său. Contează mai puţin pentru el că înstrăinătorul nu a fost titular şi nu a
putut să vândă. Înscrierea va face dovada absolută a dreptului vânzătorului.Concluzia vine în contradicţie cu art.33 din L.52/1995. Când operaţiunile se fac
fără respectarea condiţiilor de formă operaţiunea este nulă; titularitatea nevalabilă şi
fără efecte? Într-o asemenea situaţie înregistrarea îl mai protejează pe dobânditorul de bună credinţă? Se poate invoca reaua credinţă într-o acţiune în revendicare? După cumeste formulat art.76 din L.52/1994 răspunsul nu poate fi decât afirmativ pentru că
publicitaea furtului are efect analog notării în cartea funciară.
III. Comerţul cu valori mobiliare
1. Emiterea şi plasarea titluluiFiecare titlu este creat după reguli propri. Nici nu se poate altfel dată fiind
modalitatea de definire a valorii mobiliare.Emitenţii sunt de două feluri: unităţi închise şi unităţi deschise.Primii emit şi transmit într-un cerc restrând pe o piaţă simplă, nedezvoltată,
acţiuni; ultimii intră într-un circuit mai larg organizat şi-şi plasează emisiunile pe o piaţă strict organizată (piaţa primară); când un dobânditor îşi transmite valorile primite aceasta se realizează pe o piaţă secundară. Legislaţia este foarte contradictorieîn legătură cu definirea societăţilor închise şi deschise. Însă reginul lor juridic este
bine precizat de teorie.Societăţile deschise emit şi plasează prin ofertă publică; o cerere adresată
publicului pentru dobândire de valori; indirect se realizează o dirijare a capitalului
privat, deţinut în cantităţi mici de un număr mare de persoane. Pericolul constă înaceea că deţinătorii fondurilor, rău informaţi nu primesc decât un drept imaginar,
abstract, fragil, supus unor presiuni economice imediate. Legiuitorul prin instituireaunui regim sever doreşte să protejeze pe investitor.
2. Noţiunea de plasament Noţiunea de plasament are un dublu înţeles: fie găsirea de eventuali subscriitori
pentru emisiunile iniţiale, activitatea oneroasă şi profesională, fără ca un astfel de
intermediar să primească ordine de vânzare; fie de găsire de cumpărător însoţită deexecutarea vânzării-cumpărării pe seama altuia.
În primul sens considerăm că plasamentul poate fi realizat de comercianţispecializaţi (inclusiv de bănci) activitatea lor intrând sub regimul juridic alcontractului de prestări de servicii.
În al doilea caz activitatea este monopolul societăţilor de valori mobiliare.Prin prisma acestei distincţii putem înţelege infracţiunea prev. de art.114 din
L.52/95: intermedierea de valori fără autorizare; oferirea de titluri emisă prin ofertă publică la domiciliu, la locul de muncă, în locuri publice de către persoaneneautorizate. Ea (infracţiunea) trebuie înţeleasă ca un mijloc juridic de protecţie acumpărătorilor, doritori să investească pe o piaţă ce trebuie să fie sigură. Infracţiuneao înţelegem ca făcând parte din genul înşelaciunii; prezint titlul ca valoare circulândregulat, deşi în realitate nu este aşa; însă ceea ce este specific constă în aceea căautorului nu trebuie să i se dovedească reaua credinţă; nu trebuie să se dovedească
producerea unei pagube. Se pedepseşte şi cel ce cumpără şi cel ce vinde, adicărăspândirea de valori în condiţii nepermise.
3. Publicitatea financiarăPlasarea titlurilor presupune atragerea doritorilor pentru a le subscrie, pentru a
le cumpăra; legea română este lacunară în a reglementa publicitatea, încât pentruînţelegearea juridică a problemei suntem obligaţi să apelăn la principii. Credem căeste important ca informaţia transmisă să fie exactă (numai aşa piaţa poate fi socotitătransparentă). Publicitatea mincinoasă este interzisă şi poate fi socotită o formă de
participaţie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.
4. Negocierea titlurilora. Întelegem prin negociere cesiunea valorii mobiliare folosind un procedeu ce
depinde de forma titlului. Pentru realizarea cesiunii nu este suficient acordul de voinţăal părţilor ci este necesară înfăptuirea şi îndeplinirea unor forme de publicitate (pentru
a o face opozabilă tuturor); în dreptul comercial operaţiunea trebuie să producă efecteşi faţă de terţi.Titlurile nominative se transmit prin cesiune după o prealabilă înscriere în
registrul emitenţilor; titlurile la purtător rămase în mâna proprietarului se transmit calucruri corporale prin tradiţiune; cele depuse în conturi curente se transmit prinvirament în cont.
Vânzările prin intermediar sunt efectuate la bursă sau pe alte tipuri de pieţe şisunt cuprinse în ceea ce teoria numeşte monopolul agenţilor de schimb, al societăţilor de valori mobiliare.
Vânzărilor pe pieţe organizate li se opun cesiunile directe, între cedent şi
cesionar, care se cunosc şi nu au nevoie să ducă operaţiunea lor pe o piaţă publică.Cesiuni directe se pot face numai cu acţiuni emise de o societate închisă. Bursa de
valori aşa cum este reglementată nu admite o astfel de cesiune (deşi există oinstrucţiune nr.4/1996 care nu este publicată).
Activitatea economică precupune şi alte mutaţii patrimoniale în folosul sau îndetrimentul unor proprietari de valori mobiliare (succesiuni, fuziuni, etc). Ele urmeazăregulile de drept comun însă transferul proprietăţii nu se realizează decât prinînregistrare (art.11, ord. nr.24/1996 al preş. CNVM pentru aprobarea regulamentului
nr. 13/1996 privind funcţionarea unui registru independent autorizat). b. Obligaţiile vânzătorului. Vânzătorul de valori mobiliare, ca orice vânzător
are dubla obligaţie de a livra bunul vândut şi să garanteze pentru vicii ascunse.Livrarea presupune individualizarea titlului; trebuie să se ţină seama că, de cele maimulte ori, titlurile sunt în mâna intermediarilor, ce le ţin la dispoziţia cumpărătorului;intermediarii sunt detentori precari şi au obligaţia de a individualiza titlurile prinnumărul de ordine. Problema capătă importanţă în caz de faliment al intermediarului,când proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale. Situaţia secomplică atunci când titlurile sunt în depozite colective. Acest caz individualizarea nu
poate fi realizată decât ca o individualizare de bunuri fungibile. Există deosebire întreun cont curent bancar şi un cont curent de valori mobiliare în depozit colectiv. În acestultim caz avem un proprietar, titular de drepturi reale şi nu a unor drepturi de creanţe.Proprietarul poate revendica împotriva creditorilor bunurile sale, lucru imposibil dacăar fi fost titularul unui drept de creanţă.
În ce priveşte viciile ascunse este de reţinut că intermediarul are obligaţia săverifice starea titlului: materială, dacă este cazul, sau juridică. Intermediarul răspundeşi el pentru aceste vicii (o răspundere mai severă decât în dreptul comun); aceastărăspundere are la origine conduita sa delictuală în timpul derulării unei operaţiuni.Îndeplinirea sarcinilor impusă de normă şi declararea dătătorului de ordin înlătură
răspunderea intermediarului (art.76 L.52/1995).5. Drepturile titularului de valori mobiliareValoarea mobiliară fiind un titlu de credit, o incorporare a unei creanţe pe un
document, exerciţiul drepturilor presupune deţinerea materială a acesteia. Pentru cădrepturile de creanţă incorporate sunt foarte variate şi exerciţiul prerogativelor titularului pune în discuţie în ce măsură şi cum anume documentul poate fi folosit
pentru obţinerea avantajelor pe care le presupune.Putem observa, totuşi următoarele:a. Dreptul titularului unei valori mobiliare este un drept real, privativ, de
proprietate. Titlul este instrumentul juridic fără de care dreptul nu poate fi exercitat.De asemenea posesia prin sine sau prin altul este indispensabilă. Rezultă că valorilemobiliare pot fi urmărite prin acţiuni în revendicare; totodată pot fi gajate şi urmăritemobiliar (nu prin poprire).
b. Pierderea, distrugerea, dispariţia titlului presupune obligatoriu proceduri dereconstituire (amortizare). Lipsa titlului, lipsa posesiei sale, înseamnă neputinţaexercitării prerogativelor.
c. Posesia titlului prezumă proprietatea, iar în cazul titlurilor nominative,mandatul pentru exercitarea drepturilor.
d. Cum titlurile sunt date în depozit, depozitarul, oricare ar fi el, eliberează
deponentului un document, dovadă a depozitului şi implicit a dreptului de a dispune juridic (deobicei documentul este numit cupon). Cuponul nu este o valoare mobiliarădar serveşte la dovedirea dreptului şi, indirect, la exerciţiul dreptului. Totuşi poate fi
considerat un titlu la purtător care va putea fi cedat prin tradiţiune. Drepturile patrimoniale ale posesorului cuponului sunt prescriptibile.
e. Titularul are dreptul să i se restituie capitalul investit, la scadenţă.f. Debitorul nu poate, din raţiuni practice să presteze serviciile la care s-a
obligat la sediul social. În acest caz, domiciliază valorile; încredinţează îndeplinireaacestor sarcini unei instituţii adecvate, deobicei băncilor. Domiciliatarul este un
delegat imperfect al debitorului.
IV. Comerţul prin bursa de valori şi pe pieţe organizate
1. Ordinul de bursăPiaţa valorilor mobiliare se constituie sub două forme: la bursă şi la ghişeu.Schema este simplă: proprietarul dă ordin intermediarului care face vânzarea
sau cumpărarea valorii mobiliare. Se poate concepe şi formula în care operaţiile de
vânzare cumpărare se fac în nume propriu de către intermediari.Ordinul de bursă este un mandat dat unui agent de schimb de către un client pentru a cumpăra sau vinde un titlu determinat. Ordinul este obligatoriu, nu poate firefuzat. El se poate da direct sau prin mandatar. El presupune capacitatea deplină şiconsinţamântul valabil al celui ce-l emite. Se admite să se invoce, în anumite fazeasemenea excepţii.
Forma ordinului depinde de natura operaţiunii ce urmează a se executa.Agentul de schimb poate cere garanţii de executare, sub forma remiterii
titlurilor sau depunerii de fonduri în prealabil pentru operaţiunile de execuţieimediată.
2. IntermediariiEste specific operaţiunilor cu valori mobiliare ca acestea să se deruleze în
cvasitotalitatea lor prin intermediari (denumiţi într-un termen general agenţi deschimb). Ei sunt persoane specializate să facă aceste activităţi şi dispun de logistica şiinformaţia necesară.
În sistemul românesc intermedierea se face numai de persoane autorizate.Autorizarea se dă numai persoanelor juridice, societăţi de valori mobiliare. Ele(societăţile) au calitatea de comerciant ce face operaţiuni de intermediere astfel cumactivitatea este definită de lege (art.34 Legea 52/1995). Intermediarii nu sunt purtători
de autoritate chiar dacă au regim de unităţi de interes public (nu pot refuza primireavreunui ordin).Intermediarii recunoscuţi pot apărea în dublă postură:
• intermediari comisionari, când fac operaţiuni în nume propriu dar pe seamadătătorului de ordin. Relaţia lor juridică se reglează după regulile contractului decomision, ce presupune clauza specială “dell credere”, clauză implicită(comisionarul garantează solvabilitatea clientului său, adică , în speţă, livrareatitlului sau plata preţului).
• intermediari operatori în nume propiu, când vând, cumpără sau schimbă pe cont şi pe risc propriu.
Sistemul românesc permite cumularea celor două ipostaze. Când însă se facoperaţiuni în nume propriu, întâi trebuie să se execute ordinele clienţilor şi abia peurmă să facă afaceri pe risc propriu.
Societăţile de intermediere desfăşoară activitatea efectivă prin persoane fizice,agenţi de valori mobiliare, autorizaţi care au poziţia unor prepuşi, fie angajaţi, fiemandatari. Relaţiile lor juridice (între intermediari şi prepuşi) sunt supusereglementărilor contractului de muncă sau de mandat, după caz. În consecinţă agenţiinu pot face operaţiuni în nume propriu. Ei execută cele ce li se ordonă având obligaţiide diligenţă sau de rezultat, după caz, în funcţie de ordinul primit.
3. Situaţii juridice ce pot să aparăÎn activitatea curentă toate ordinele sunt aduse pe piaţă. Fiecare agent caută un
confrate pentru a realiza operaţiunea. Dar un intermediar poate primi şi ordine în senscontrar. El poate să opună cele două ordine fără să trateze cu un altul, făcândoperaţiuni cu sine însuşi. Pentru a proteja clienţii, operaţiunea trebuie însă înregistratăşi decontată la cursul din momentul operării.
Când ordinul este executat agentul trimite dătătorului de ordin un aviz deexecuţie, document scris. Avizul, de obicei nu se semnează pentru că se executămecanic sau electronic, însă dătătorul de ordin poate cere borderouri semnate de agentcu operaţiile făcute. Aceste documente nesemnate au valoarea unor registrecomerciale; dacă sunt semnate devin acte sub semnătură privată ce se opun agentului.
Avizul neprotestat prezumă că operaţia a fost executată conform ordinului. Încaz de dezacord clientul trebuie să adreseze imediat contestaţia la bursă, pentru a se
permite intermediarului să execute operaţia contestată în sens invers.Pentru valorile înscrise în conturi curente livrarea valorilor se face prin ordine
de virament în conturile deschise la instituţiile de depozit colectiv. În practică, înraporturile dintre intermediari reglările se fac prin compensaţie, atât în ce priveştevalorile individualizate cât şi în ce priveşte valorile înscrise la cote oficiale la bursă. În
relaţia client-agent de schimb execuţia se face fie prin tradiţiune titlului, când e cazul,fie prin înscrierea în contul clientului.
4. Secretul profesionalIntermediarii şi agenţii lor trebuie dă respecte secretul profesional. Informaţiile
ce le deţin au valoare economică şi nu pot fi aduse la cunoştinţa oricui. Nerespectarea secretului profesional poate atrage o răspundere civilă delictuală.Se poate discuta dacă informaţia ce trebuie ţinută secretă poate fi socotită un
bun şi dacă asupra acestuia se poate exercita un drept real, de proprietate. Teoriamodernă a drepturilor reale tinde să facă asemenea evaluări. Dacă am accepta o
asemenea idee ar rezulta că fapta de a dispune neconform de informaţia confidenţialăar atrage o răspundere penală (abuz de încredere).
V. Proba operaţiunilor
Derularea unor operaţiuni atât de complexe de obicei în formă electronicăopresupune un circuit precis de documente contabile, ce apoi vor constitui suport
probator pentru părţile interesate: între client şi intermediar, indiferent de forma deintermediere, între intermediar şi agenţii săi, între compartimentele firmelor de
intermediere, între acestea din urmă, compartimentele de depozitare, înregistrare şi ale bursei (back-offices)
În concluzie în spatele fiecărei operaţiuni se află un drum lung al documentelor.Problemele ce se ridică sunt de obicei de natură tehnică: adică documentele nu se potface în ritmul derulării operaţiunilor. Esenţa funcţionării juridice a sistemului constăîn aceea că operaţiunile sunt listate la o imprimantă şi păstrate scriptic în evidenţă.Este recomandabil şi posibil ca clienţii să ceară subscrierea documentelor de cătresubiecţii participanţi la operaţiuni, prin reprezentaţi statutari sau prepuşi. În acest caz
documentele de evidenţă devin acte sub semnătură privatăDocumentele nesubscrise au regimul juridic al registrelor comerciale. Este
esenţial ca eventualele greşeli să se descopere înainte de închiderea ciclului deoperaţiuni pentru a putea fi corectate. Responsabilităţile pentru pagubele suferite şiculpe se stabilesc în raport de normele impuse în regulamentele de derulare a pieţei.
Altfel spus, operaţiunile se derulează printr-un sistem electronic care, tot elcrează un sistem scriptic paralel, ce va putea servi ca mijloc de probă în caz deconflict.
