Succesiunile Dreptul succesoral roman cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai, in cadrul celor 3 sisteme succesorale pe care le-au creat romanii:

1) ab intestat (succesiunea legala; fara testament), devenita pe baza legii2) testamentala, devenita pe baza unui testament3) Succesiunea devenita contra testamentului

La origini, transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai nu implica ideea de succesiune deoarece, in conceptia vechilor romani, drepturile patrimoniale reprezentau putere, iar puterea nu se transmite ci se creeaza. De aceea, romanii considerau ca mostenitorul nu dobandeste acelasi drept, ci un drept nou prin luarea in stapanire a bunurilor succesorale. Cel mai vechi cuvant prin care a fost desemnat mostenitorul la romanii este cuvantul „heres” (stapan). Cu timpul, insa, dupa ce s-a impus principiul continuitatii persoanei defunctului, romanii au admis ideea de succesiune, astfel au aparut termenii de „succesor” si „succesiune”.Dreptul succesoral roman a evoluat sub influenta a doua tendinte: decaderea formalismului si ocrotirea rudeniei de sange.

1) Decaderea formalismului : La origini, testamentul roman imbraca forma unei legi pe care poporul o vota. Mai tarziu, poporul s-a transformat in martor colectiv, iar in Epoca Clasica, testamentul se intocmea printr-o simpla manifestare de vointa.2) Ocrotirea rudeniei de sange : Vreme de cinci secole, agnatiunea (rudenia civila) a fost unicul fundament al succesiunii, astfel incat, acei cognati (rude de sange) care nu erau in acelasi timp si agnati, nu puteau veni la succesiune. Cu timpul, insa, pe fondul transformarilor care au intervenit in organizarea familiei romane, pretorul a initiat o serie de reforme prin care au fost chemate la succesiune si rudele de sange, iar in vremea Imparatului Justinian, rudenia de sange a devenit unicul fundament al succesiunii.

Cel mai vechi sistem succesoral roman este succesiunea ab intestat (succesiunea fara testament).

· Succesiunea ab intestat se deschidea atunci cand nu exista testament sau testamentul nu era intocmit in mod valabil. Ea se mai numeste si succesiune legala intrucat a fost reglementata in Legea celor XII Table.

Potrivit acestei legi exista 3 categorii de mostenitori: sui heredes, adgnatus proximus si gentiles1. Din „sui heredes” faceau parte toti aceia care, in momentul mortii lui pater familias deveneau persoane sui iuris Nepotii din fii faceau parte si ei din aceasta categorie de mostenitori daca tatal lor murise inaintea bunicului. Acestia veneau la succesiune prin reprezentare.

· In lipsa mostenitorilor din prima categorie, veneau la succesiune mostenitorii din a doua categorie.

1

2. „Adgnatus proximus” (cei mai apropiati agnati): in aceasta materie sunt considerati agnati numai colateralii (fratii/surorile/verii de gradul I).Potrivit Legii celor XII Table, colateralii nu puteau veni la succesiune prin reprezentanti incat, daca cel mai apropiat agnat refuza succesiunea, ea devenea vacanta, iar daca nu existau nici agnati, nici colaterali, veneau la succesiune gentiles. 3. „Gentiles (membrii ginţii)” vin la moştenire în lipsa celor din categoriile sui heredes şi adgnatus proximus. Gentilii vin la moştenire în părţi egale ca urmare a situaţiei din epoca prestatală, când membrii ginţii se moşteneau reciproc. Pretorul a initiat mai multe reforme prin care a ocrotit rudenia de sange in materie succesorala, iar sistemul succesoral creat de pretor a fost denumit bonorum possessio (posesia bunurilor succesorale) sau mostenire pretoriana, ea fiind de 4 feluri.Bonorum possessio unde liberi = sui heredes + alte rude de sange fara drepturi succesoraleBonorum possessio unde legitimi = agnatii + gentilii.Bonorum possessio unde cognati = cognati care nu erau in acelasi timp si agnatiBonorum possessio unde vir et uxor = sotul + sotia (casatorie fara manus) Vechiul drept roman a cunoscut 3 forme de testament:Calatis comitis – imbraca forma unei legi votate de catre comitia curiata. Inconvenientul era acela ca doar patricienii aveau acces la acesta, el se facea de doua ori pe an.In procinctu – A aparut mai tarziu, pentru a inlatura anumite inconveniente ale primei forme de testament. Acesta se facea in fata armatei gata de lupta, fiind acesibila si plebeilor. Inconvenientul era acela ca doar cetatenii intre 17-46 ani aveau acces la el.Per aes et libram – Testatatorul transmitea prin mancipatio, patrimoniul sau unei persoane ce purta numele de emptor familiae, si se stabilea modul in care erau impartite bunurile. Marele inconvenient era acela ca emptor familae devenea propietarul bunurilor succesorale, iar pactele incheiate cu testatatorul nu erau sanctionate in drept. Astfel executarea testamentului se baza pe buna-credinta a lui emptor familae. Aceasta forma de testament a fost ulterior adaptata, incat emptor familae sa nu mai dobandeasca niciun drept asupra bunurilor succesorale, el putand doar sa le transmita adevaratului mostenitor.In dreptul classic au fost consecrate 3 forme nesolemne de testament:- Nuncupativ - o simpla declaratie prin care testatorul isi exprima ultima vointa in fata martorilor .- Pretorian- se facea in forma scris- Militar- nu presupunea respectarea unor conditii de forma , ci numai exprimarea clara a ultimei vointe a testatorului.Pentru ca un testament sa fie intocmit in mod valabil era necesar ca testatorul, martorii si mostenitorii sa aiba capacitate testamentara, denumita testament factio care este de 2 feluri:

2

Activa -desemneaza capacitatea persoanei de a-si intocmi testamentul sau de a asista in calitate de martor la intocmirea unui testament. Au testamenti factio activa cetatenii romani sui iuris si peregrinii care se bucura de ius comercii.Pasiva -desemneaza atitudinea persoanei de a veni la succesiune. Aveau testament factio pasiva toti aceia care erau capabili de fapt si de drept (persoanele alieni iuris nu puteau accepta succesiunea fara aprobarea lui pater familias) Totodata pentru ca un testament sa fie intocmit in mod valabil era necesara instituirea de mostenitori. Trebuia facuta in fruntea testamentului in termeni imperativi si solemni.Conditiile de fond ale instituirii isi gaseau expresia in 2 principii fundamentale ale dreptului succesoral roman: Potrivit primului principiu, nimeni nu poate muri in parte cu testament si in parte fara testament, rezulta ca mostenirea legala nu se poate deschide alaturi de mostenirea testamentara.Potrivit celui de-al 2 lea principiu, o data herede pentru totdeauna herede, adica o data mostenitor pentru totdeauna mostenitor.Pe langa instituirea de mostenitor , romanii au cunoscut si substituirea de mostenitori, care imbraca 3 forme:- Substitutio vulgaris este cea obisnuita si se facea in ipoteza in care cel instituit mostenitor nu putea sau nu voia sa accepte succesiunea.-Substitutio pupilara se facea numai in cazul in care cel instituit mostenitor ar fi murit inainte de a fi implinit varsta de 14 ani.-Substitutio quasi pupillaris se facea numai in ipoteza in care cel instituit mostenitor si-ar fi pierdut mintiile.Cu timpul, apare testamentul inoficios. Anumite categorii de rude avea posibilitatea de a ataca in instanta testamentul chiar si in cazrile in care aceste rude au fost dezmostenite cu respectarea conditiilor de forma cerute de dreptul civil. Mostenitorii se clasifica in 3 categorii:-Heredes sui et necesarii -faceau parte toti aceia care in momentul mortii lui pater familias, deveneau persoane sui iuris.-Heredes necesarii- faceau parte scalvii instituiti mostenitori.-Heredes voluntarii - persoanele straine de familie, dar intrau si colateralii. Daca o acceptau, trebuiau sa recurga la un anumit mod de acceptare a succesiunii:-Cretio - este o forma solemna de acceptare a succesiunii, in sensul ca mostenitorul voluntar pronunta anumite cuvinte solemne in fata martorilor, iar testatorul ii putea impune mostenitorului voluntar sa accepte succesiunea in aceasta forma-Pro herede gestio - un act de administrare a bunurilor succesorale, act din care rezulta ca mostenitorul a inteles sa accepte succesiunea.-Nuda voluntas - este o declaratie de acceptare nesolemna, dar expresa. Pe de alta parte, pentru ca o mostenire sa fie acceptata, era necesar sa fie indeplinite anumite conditii. In primul rand, era necesar ca acela care a acceptat succesiunea sa aiba o deplina capacitate de a se obliga in nume

3

propriu. De asemenea era necesar ca cel instituit mostenitor sa aiba dreptul de a culege o mostenire, drept care a fost creat prin Legile Cadocare.Ele cuprindeau 2 categorii de dispozitii denumite :-Pars nuptiaria - se prevedea ca femeile intre 20 si 50 de ani si barbatii intre 25 si 60 de ani trebuie sa traiasca in regimul casatoriei si sa aiba copii.-Pars cadocaria s-a prevazut ca celibatarii nu pot primi nimic din succesiune, iar cei care erau casatoriti, dar nu aveau copii, primeau numai jumatate din partea care li s-ar fi cuvenit. Primul efect al acceptarii succesiunii este confuzia patrimoniilor. In virtutea acestui efect, patrimoniul defunctului se contopea cu patrimoniul mostenitorului. Consecintele pagubitoare pentru mostenitori se produceau atunci cand mostenirea era incarcata de datorii, intrucat mostenitorul trebuia sa plateasca datoriile . De aceea, pretorul a intervenit si a creat un drept special denumit ius abstinenti in virtutea caruia mostenitorul raspundea pentru datoriile succesorale numai in limitele activului succesoral.Pretorul a creat SEPARATIO BONORUM. In virtutea acestei reforme, ori de cate ori mostenitorul era insolvabil, bunurile defunctului erau separate de bunurile mostenitorului.Al doilea efect al acceptarii mostenirii este dobandirea dreptului de proprietate. Insa daca erau mai multi mostenitori instituiti, se pune problema raporturilor dintre ei. In aceasta privinta, creantele si datoriile se divizau intre comostenitori. Pe cand lucrurile corporale, erau dobandite in indiviziune.Iar al treilea efect al acceptarii mostenirii este COLATIO BONORUM sau RAPORTUL BUNURILOR SUCCESORALE. In virtutea acestui efect cel care dobandise anumite bunuri de la pater familias in timpul vietii acestuia, si dorea sa vina la succesiune, trebuia sa faca raportul bunurilor adica trebuia sa adauge la masa succesorala toate bunurile pe care le primise de la pater familias.Tipuri de mosteniri:Mostenirea civila era sanctionata printr-o actiune in justitie, iar mostenirea pretoriana, printr-un interdict. Astfel, mostenirea civila era sanctionata prin PETITIUNEA DE HEREDITATELa petitiunea de hereditate, reclamantul nu trebuia sa faca dovada dreptului de proprietate al defunctului asupra bunurilor succesorale, ci numai dovada calitatii sale de mostenitor civil .Intentarea acestei actiuni presupunea intrunirea anumitor conditii : reclamantul trebuia sa nu posede bunurile succesorale si sa faca dovada ca are calitatea de mostenitor civil. Iar paratul, trebuia sa fie posesor al bunurilor succesorale. Acel parat putea poseda bunurile succesorale fie PRO HEREDE fie PRO POSESORE.Paratul poseda bunurile succesorale PRO HEREDE atunci cand credea ca el este adevaratul mostenitor civil, si le poseda PRO POSESORE atunci cand stia ca nu este mostenitor civil dar ii opunea reclamantului calitatea sa de posesor.Iar mostenirea pretoriana,era sanctionata prin INTERDICTUM CVORUM BONORUM.acest interdict presupune o procedura care se desfasoara in 2 faze:

4

1. In prima faza reclamantul se prezenta in fata pretorului si afirma ca este mostenitor praetorian, iar pretorul ii acorda pe loc bonorum posesio, dar nu-l punea in posesia bunurilor succesorale.2. In faza a doua, verifica daca reclamantul intruneste cu adevarat conditiile necesare pt a fi mostenitor praetorian. Si daca se convingea ca intruneste acele conditii, reclamantul era pus in posesia bunurilor succesorale. Alte dispozitii din materie succesorala se refera la legate si la fiide comise.Legatul este o clauza, o dispozitie cuprinsa in testament. Prin intermediul acelei clauze, testatorul il obliga pe mostenitor sa transmita un bun individual determinat din succesiune unei persoane pe care o denumim legatar, iar lucrul astfel transmis se numeste LUCRU/BUN LEGAT.Legatele se clasifica in 4 categorii:1. per vindicationem – testatorul transmite un bun individual determinat cu titlu de proprietate, direct legatarului2. per damnationem – testatorul il oblige pe mostenitor sa transmita legatarului un bun din succesiune iar daca mostenitorul nu executa aceasta obligatie, legatarul va intenta impotriva mostenitorului o actiune personala prin care il constrange pe cale judiciara sa-si execute obligatia.3. pre preceptionem-era inclus in testament cu scopul favorizarii unuia dintre mostenitorii instituiti4. sinendi modo-era dat cu titlu de permisiune, in sensul ca mostenitorul avea numai obligatia de a nu-l impiedica pe legatar sa intre in posesia bunului legat.Conditii de fond:Legatarul trebuia sa aiba testament factio pasiva deoarece urma sa dobandeasca un bun din succesiune.Legatul trebuia sa fie executat de catre mostenitor.A treia conditie de fond si-a gasit expresia in regula CATONIALA. Potrivit acestei reguli, un legat care este nul in momentul intocmirii testamentului, va ramane nul pentru totdeauna.Fideicomisul este actul de ultima vointa prin care o persoana denumita disponent roaga o alta persoana denumita fiduciar sa transmita un bun sau o parte din succesiune altei persoane care este denumita fidecomisar.MATERIA OBLIGATIILORMateria obligatiilor cuprinde 2 parti:Partea generala sau teoria generala a obligatiilor.Partea speciala sau izvoarele obligatiilor.Teoria generala a obligatiilor cuprinde definitia si elementele obligatiei. Textele romane ne-au transmis 2 definitii ale obligatiei. Potrivit lui Justinian, obligatia este o legatura de drept prin care suntem constransi a plati ceva potrivit dreptului cetatii noastre.Din aceasta definitie rezulta ca obligatia este un raport jurdic pe care romanii il denumeau legatura de drep. Acest raport juridic presupune intrunirea a 3 elemente:Subiectele sunt creditorul si debitorul.

5

Obiectul obligatiei este desemnat in definitie prin cuvantul plata insa cuvantul plata nu desemneaza neaparat obligatia de a remite o suma de baniObiectul obligatiei presupune respectarea anumitor conditii:sa fie licit si moralsa fie posibil, iar imposibilitatea in aceasta materie imbraca 2 forme: imposibilitate fizica(animal fabulos) si jurdica(lucru nepatrimonial)sa fie determinat sau cel putin determinabilsa constea dintr-o prestatie pe care debitorul o face creditoruluisa prezinte interes pentru creditor.Sanctiunea: intrucat daca debitorul nu face plata de buna voie, creditorul poate intenta impotriva lui o actiune personala de drept strict sau de buna credinta prin care il poate constrange pe cale judiciara sa efectueze plata.Textele romane ne-au transmis numeroase criterii de clasificare a obligatiilor dintre care mai importanta sunt 3 :IzvoareleSanctiuneaNumarul participantilor la raportul juridic obligationalPrima clasificare a obligatiilor in functie de izvoare a fost facuta de Gaius care afirma ca obligatiile izvorasc fie din contracte, fie din delicte.Contractele sunt cele mai importante izvoare de obligatii. Contractul este conventia generatoare de obligatii sau conventia care genereaza drepturi de creanta si datorii.La romani contractele se clasificau dupa 3 criterii:In functie de sanctiunea lor, contractele sunt de drept strict si de buna credinta. Contractele de drept strict sunt interpretate de judecatori ad literam pe cand contractele de buna credinta sunt interpretate de judecatori cu scopul de a stabili care a fost intentia partilor atunci cand au incheiat contractul. In functie de efectele lor, contractele sunt unilaterale si bilaterale. La contractele unilaterale una dintre parti are numai calitatea de creditor iar cealalta parte numai calitatea de debitor. La contractele bilaterale, ambele parti au in acelasi timp si calitatea de creditor si pe cea de debitorIn functie de forma lor, contractele se clasifica in solemne si nesolemne sau formale si neformale.Obligatiile izvorasc si din:Quasicontractul este un fapt licit care genereaza efecte juridice similare cu cele ale contractului.Delictul este un fapt ilicit cauzator de prejudicii care genereaza obligatia de a repara prejudiciul cauzat sau de a plati o amenda.Quasidelictul este tot un fapt ilict cauzator de prejudicii care genereaza obligatia de a repara prejudiciul cauzat sau de a plati o amenda. Obligatiile se clasifica si in functie de numarul participantilor la raportul juridic obligational.OBLIGATIILE CONJUCTE sunt guvernate de principiul divizibilitatii creantelor si datoriilor, astfel daca sunt mai multi creditori, fiecare creditor va putea valorifica numai partea sa din creanta, iar daca sunt mai multi debitori, fiecare debitor va putea fi tinut numai pt partea lui de indatorireOBLIGATIILE COREALE- daca sunt mai multi creditori, oricare creditor putea valorifica intregul drept de creanta, iar daca sunt mai multi debitori oricare debitor poate fi urmarit pentru intreaga datorie.

6

ELEMENTELE CONTRACTELORUnele elemente ale contractelor sunt denumite esentiale, iar altele sunt denumite elemente accidentale.Elementele esentiale ale contractului sunt denumite astfel deoarece in lipsa lor contractul nu se poate forma si sunt in numar de 3 : OBIECTUL, CONSIMTAMANTUL si CAPACITATEA.Obiectul contractului are 2 sensuri :In primul sens, obiectul se confunda cu efectele sale, iar in al doilea sens se confunda cu obiectul obligatiei.Consimtamantul este manifestarea de vointa a unei parti in sensul dorit de cealalta parteCauze care duceau la inexistenta consimtamantului sunt : violenta fizica, neseriozitatea si eroarea.VIOLENTA FIZICA ducea la inexistenta consimtamantului, deoarece victima violentei se afla in imposibilitatea de a-si exprima vointa.NESERIOZITATEA apare atunci cand consimtamantul este dat in gluma sau in imprejurari care exclud intentia persoanei de a se obliga.EROAREA este gresita reprezentare sau gresita intelegere a unor imprejurari. De regula, la romani eroarea nu afecta consimtamantul, dar in 4 cazuri determinate eroarea ducea la inexistenta consimtamantului. Este vorba despre EROR IN NEGOTIO, EROR IN PERSONA, EROR IN CORPORE si EROR IN SUBSTANTIA.Capacitatea-desemneaza aptitudinea persoanei de a contracta, de a incheia un contract.Elementele accidentale ale contractelor sunt denumite astfel intrucat ele erau incluse in contract la initiativa partilor, iar contractul era incheiat in mod valabil, chiar si lipsa lor.Cele mai importante sunt : TERMENUL si CONDITIA.Termenul este evenimentul viitor si sigur de care depinde exigibilitatea(termen suspensiv sau stingerea unui drept(termen extinctiv)Conditia este evenimentul viitor si nesigur de care depinde nasterea(conditie suspensiva) sau stingerea unui drep(conditie rezolutorie) EFECTELE OBLIGATIILOREFECTUL NORMAL al obligatiei consta in executarea ei, astefel incat creditorul sa-si poata valorifica dreptul de creantaDin principiul general al relativitatii efectelor contractelor se desprind 3 principii cu aplicatiuni specialePrincipiul nulitatii stipulatiunii: Stipulatiunea este un contract verbal format prin intrebare si raspuns si imbraca doua forme: Stipulatiunea obisnuita si stipulatiunea pentru altul.

In cazul stipulatiunii obisnuite primus il intreaba pe secundus “promiti sa-mi dai 100?” iar secundus raspunde “promit”.Aceasta stipulatiune este valabila intrucat ea urmeaza sa-si produca efectele intre parti.

7

La stipulatiunea pentru altul primus il intreaba pe secundus “promiti sa-I dai 100 lui tertius?” iar secundus raspunde “promit”. Aceasta stipulatiune este nula, spune Gaius

Principiul nereprezentarii in contracte:

Reprezentarea in contracte este procedeul juridic conform caruia un pater familias, denumit reprezentat, se obliga prin contractul incheiat de un alt pater-familias, denumit reprezentant.

Reprezentarea in contracte este perfecta si imperfecta.

In cazul reprezentarii perfecte, persoana reprezentantului dispare, iar efectele contractului se produc direct asupra reprezentatului.

Iar la reprezentarea imperfecta, reprezentatul se obliga alaturi de reprezentant astfel incat creditorul are doi debitori, pe reprezentant si pe reprezentat.

In functie de calitatea reprezentantului, reprezentarea este activa si pasiva. Atunci cand reprezentantul are calitatea de creditor reprezentarea se numeste activa, iar atunci cand reprezentantul are calitate de debitor reprezentarea se numeste pasiva.

Pretorul a initiat o reforma prin care a admis ca in cinci cazuri determinate fiul de familie sa se poata obliga in nume propriu obligandu-l in acelasi timp cu caracter alaturat si pe pater familias.

Aceste actiuni sunt denumite :

CVOD IUSU era data de pretor impotriva lui pater familias atunci cand il imputernicise pe fiu sa incheie un anumit contract.

EXERCITORIA se dadea impotriva lui pater atunci cand il imputernicise pe fiu sa exercite un comert maritim.

INSTITORIA se dadea impotriva lui pater atunci cand il imputernicise pe fiu sa exercita un comert pe uscat.

DE PECULIO ET DE REM VERSO inseamna actiune cu privire la peculiu si la castig si se dadea impotriva lui pater atunci cand fiul exercita acte de comert cu bunurile din peculiul sau fara stirea si fara aprobarea lui pater familias.

TRIBUTORIA era data impotriva lui pater atunci cand fiul exercita acte de comert cu bunurile din peculiul sau fara aprobarea expresa a lui pater familias cu toate ca pater familias a cunoscut si a tolerat acele acte de comert .

In materie contractuala fiul de familie are o capacitate limitata, pe cand in materie delictuala fiul de familie are o deplina capacitate de a se obliga in nume propriu. Aceasta

8

raspundere a functionat in doua sisteme distincte pe care le denumim sistemul noxalitatii si sistemul actiunilor noxale .

In sistemul noxalitatii daca fiul de familie provoca un delict, pater familias il putea abandona pe delincvent in mainile victimei delictului pentru ca victima sa-si poata exercita dreptul de razbunare asupra delincventului. Totusi pater familias mai avea si posibilitatea de a rascumpara dreptul de razbunare al victimei prin plata unei sume de bani.

S-a constatat ca pater familias nu are posibilitate de a face dovada nevinovatiei presupusului delincvent. De aceea au fost create actiunile noxale

Actiunea noxala era pusa la dispozitia victimei pentru a o intenta impotriva lui pater familias al presupsului delincvent cu scopul de a verifica daca pater familias intentioneaza sa faca dovada nevinovatiei presupusului delincvent. Daca pater familias refuza sa se judece atunci se aplica sistemul noxalitatii cu cele doua variante ale sale.Daca pater familias accepta sa se judece si pierdea procesul in sensul ca nu putea face dovada nevinovatiei presupusului delincvent iarasi se aplica sistemul noxalitatii iar daca pater familias accepta sa se judece si castiga procesul facand dovada nevinovatiei presupusului delincvent, fiul de familie era exonerat de raspundere.

Pentru intentarea actiunilor noxale erau necesare anumite conditii.

In primul rand era necesar sa fie vorba despre un delict privat

In al doilea rand actiunea noxala se intenta cu succes numai impotriva acelui pater familias care l-a avut sub puterea sa pe presupusul delincvent intregul interval de timp cuprins intre momentul intentarii actiunii si momentul prodcerii infractiunii.

In al treilea rand este necesar ca victima sa nu-l fi avut sub puterea sa pe presupusul delincvent niciun moment in intervalul de timp cuprins intre momentul comiterii delictului si momentul intentarii

Neexecutarea obligatiilor

Pe langa efectele normale, obligatiile genereaza si efecte accidentale, acestea constand in neexecutarea obligatiilor.

In legatura cu neeecutarea obligatiilor romanii au creat 6 figuri juridice:

1. Cazul fortuit

2. Forta majora

3. Culpa

9

4. Dolul

5. Mora

6. Custodia

1.Cazul fortuit:

Este evenimentul neprevazut care face imposibila executarea obligatiei cu toate ca debitorul a luat masurile obisnuite de paza. Prin urmare cazul fortuit poate fi prevenit daca se iau aceste masuri exceptionale insa de regula debitorul nu este obligat sa ia aceste masuri si de aceea debitorul va fi exonerat de raspundere pentru interventia cazului fortuit.

2.Forta majora:

Forta majora este evenimentul neprevazut care face imposibila executarea obligatiei si intrucat forta majora nu poate fi prevenita indiferent de ce masuri de paza s-ar lua debitorul va fi exonerat de raspundere intotdeauna pentru interventia fortei majore.

3.Culpa :

Culpa delictuala presupune un fapt ilicit cauzator de prejudicii care genereaza obligatia de a repara prejudiciul cauzat sau de a plati o amenda ceea. Vinovatia in cazul culpei delictuale se poate manifesta sub forma intentiei, a neglijentei si sub forma neindemanarii.

Culpa contractuala este atitudinea vinovata a debitorului obligatiei in contract.Vinovatia debitorului in cazul culpei contractuale se manifesta sub forma neglijentei si sub forma neindemanarii.

Culpa in dreptul lui Justinian:

Culpa latta este o neglijenta grosolana pe care nu ar comite-o nici cel mai neglijent administrator, pe cand culpa levis poate fi apreciata atat inabstracta cat si inconcreta, apreciere pe care judecatorul o face prin comparatie. La aprecierea inabstracta, judecatorul va compara comportarea debitorului fata de bunul datorat cu comportarea unui bun administrator, la aprecierea inconcreta a culpei levis judecatorul va compara comportarea debitorului fata de bunul datorat cu felul in care-si administreaza bunurile proprii.

4.Dolul

Dolul este atitudinea vinovata a debitorului obligat prin contract care se manifesta sub forma intentiei ceea ce inseamna ca debitorul distruge bunul datorat cu intentie.

5.Mora

Mora in sens juridic inseamna intarziere vinovata si este de doua feluri:

10

-mora debitoris

-mora creditoris

Mora debitoris inseamna intarzierea vinovata a debitorului. Pentru ca debitorul sa fie pus in intarziere este nevoie ca datoria sa fie scadenta iar obligatia sa nu fie executata din vina debitorului. In vremea lui Justinian s-a mai cerut si o somatie de plata din partea creditorului care purta denumirea de INTERPELLATIO .

Mora creditoris reprezinta intarzierea vinovata a creditorului care refuza sa primeasca plata cu toate ca ii este oferita cu respectarea tuturor cauzelor contractuale, iar daca debitorul constata cu martori refuzul creditorului de a primi plata, poate abandona lucrul intr-un loc public cu efectul stingerii obligatiei.

6.Custodia

Este o forma de raspundere obiectiva in sensul ca anumiti debitori au obligatia sa ia masuri exceptionale de paza si prin urmare nu pot invoca interventia cazului fortuit.

Sanctiunea neexecutarii obligatiei:

Daca debitorul nu isi executa obligatia trebuie sa raspunda si sa plateasca despagubiri pentru aceasta neexecutare a obligatiei. Aceste despagubiri se numesc daune-interese si sunt de doua feluri:

a)daune interese judecatoresti

b)daune-interese conventionale

Daunele-interese judecatoresti sunt stabilite de catre judecator cu ocazia judecarii procesului. In stabilirea valorii acelor despagubiri judecatorul poate proceda in mod obiectiv sau in mod subiectiv. Daca debitorul nu-si executa obligatia de a da adica obligatia de a remite un lucru el este condamnat la plata valorii acelui lucru ceea ce inseamna ca despagubirile au fost stabilite in mod obiectiv. In schimb daca debitorul nu isi executa obligatia de a face, judecatorul va lua in considerare atat paguba efectiva suferita de creditor prin neexecutarea obligatiei precum si castigul de care a fost privat. In acest caz valoarea despagubirilor este stabilita in mod subiectiv.

Daunele-interese conventionale sunt stabilite prin conventia partilor.

Stingerea obligatiilor:

La romani existau doua cai de stingere a obligatiilor:

a)Moduri voluntare

b)Moduri nevoluntare

Modurile voluntare se numesc astfel pentru ca se nasc din manifestarea de vointa.

11

- plata

- darea in plata

- novatiunea

- compensatiunea

- remiterea de datorie

Stingerea obligatiilorPrimul mod voluntar de stingere a obligatiilor este plata. Plata este modul normal, obisnuit

de stingere a obligatiilor si consta fie in dare, fie in facere sau prestare. Insa pentru ca plata sa fie valabila trebuie respectate anumite conditii:

1.Plata poate fi facuta de debitor sau de alta persoana deoarece pe creditor nu-l intereseaza cine plateste, il intereseaza sa-si valorifice dreptul de creanta. Totusi in doua cazuri plata poate fi facuta numai de debitor, atunci cand debitorul se obliga sa transmita proprietatea, si de asemenea atunci cand obligatia este contractata INTUITU PERSONE.

2.Plata poate fi primita de creditor sau de reprezentantul sau care poate fi legal sau conventional.

3.Plata trebuie sa fie integrala astfel incat nu se poate face plata in rate fara consimtamantul creditorului.

4.Locul platii se stabileste de regula prin contract. Daca nu se stabileste prin contract, locul platii se deduce din natura obligatiei si daca nu se poate deduce nici din natura obligatiei plata se poate face oriunde cu conditia sa nu fie un loc nepotrivit.

5.Daca debitorul are mai multe datorii fata de acelasi creditor si face o singura plata se pune intrebarea care dintre datorii se va stinge prin plata facuta. Daca debitorul precizeaza ce obligatie intentioneaza sa stinga se va stinge acea obligatie iar daca nu precizeaza se va stinge obligatia cea mai oneroasa si este considerata cea mai oneroasa obligatia care produce cele mai mari dobanzi.

6.Proba platii se facea in epoca veche cu martori sau prin juraminte iar incepand din epoca clasica se facea si prin inscrisuri, prin acte scrise denumite chitante, care erau redactate fie in mod obiectiv fie in mod subiectiv.

Chitantele redactate in mod obiectiv proveneau de la debitor, care utiliza formula solemna “a spus ca are”. Acele chitante ii erau opozabile creditorului numai daca purtau sigiliile martorilor, de regula 7, care in ipoteza unui litigiu veneau si confirmau.

12

Chitantele redactate in mod subiectiv proveneau de la creditor prin urmare erau scrise de creditor care utiliza formula “am scris ca am primit(creditorul)”. Aceste chitante ii erau opozabile creditorului chiar daca nu purtau sigiliile martorilor de vreme ce erau scrise chiar de mana creditorului.

Forma platii era guvernata de principiul simetriei caci in epoca veche o obligatie se stingea numai prin utilizarea unui act identic cu cel care a creat-o dar intrebuintata in sens invers.

Dar obligatiile se sting si prin darea in plata. Darea in plata este defapt o varianta a platii intrucat presupune respectarea acelorasi conditii cu deosebirea ca obligatia se stingea prin plata altui lucru decat cel datorat de regula prin transmiterea unui teren in locul unei sume de bani dar darea in plata se facea pe baza intelegerii partilor ea era denumita VOLUNTARIA iar daca se facea pe baza dispozitiilor cuprinse in legi ea era denumita DATIO INSOLUTUM NECESARIA .

Alt mod voluntar de stingere a obligatiilor este novatiunea . Novatiunea este procedeul juridic prin care o obligatie veche este inlocuita cu o obligatie noua ceea ce inseamna ca prin efectul novatiunii se stinge o obligatie dar in locul ei se naste o obligatie noua. Pentru ca novatiunea sa fie valabila erau necesare anumite conditii:

-o obligatie veche

-o obligatie noua

-acelasi obiect, datorie -un element nou

-intentia partilor de a nova obligatia

Obligatia veche nu presupunea intrunirea unor conditii speciale, ea putea fi de drept civil, de drept pretorian, de drept strict sau de buna-credinta pe cand obligatia noua era intotdeauna o obligatie de drept strict.

Imp. Justinian a decis ca novatiunea cu schimbare de obiect se poate realiza la scara generala cu conditia ca partile sa-si exprime vointa expres in acest sens dar novatiunea presupune si ceva nou ALICVID NOVI, un element nou pentru ca altminteri n-am avea criterii de distinctie intre obligatia veche si cea noua. In legatura cu elementul nou trebuie sa distingem intre novatiunea care se realizeaza intre acelasi creditor si acelasi debitor si novatiunea cu schimbare de creditor sau cu schimbare de debitor cand ea se infaptuieste intre persoane noi.

Daca novatiunea se realiza intre aceleasi parti elementul nou putea consta in introducerea unui termen, a unei conditii sau in suprimarea lor. (schimbarea de debitor nu presupunea consimtamantul sau)

13

Daca insa se realizeaza o novatiune cu schimbare de creditor e necesar consimtamantul vechiului creditor.

Alt mod voluntar de stingere a obligatiilor este compensatiunea, consta in cumpanirea unor

creante si datorii reciproce astfel incat executarea sa poarte numai asupra diferentei in acest sens.

Compensatiunea imbraca doua forme:

- Compensatiune voluntara

- Compensatiune judiciara

Compensatiunea voluntara se facea prin conventia partilor si nimic nu se opunea in dreptul roman ca partile sa-si compenseze creantele si datoriile reciproce printr-o simpla conventie, iar compensatiunea judiciara era facuta de judecator cu ocazia solutionarii cauzei, cu ocazia judecarii

Remiterea de datorie inseamna iertare de datorie si se realizeaza fie prin moduri civile, fie prin moduri pretoriene.

Modurile civile sunt expresii ale principiului simetriei sau al corespondentei formelor. Ele sunt in numar de 3:

1. Solution per es et libram –inseamna “plata prin arama si balanta” si se aplica in vederea stingerii acelor obligatii care s-au nascut din mancipatiune.

2. Acceptilatio verdis – se utilizeaza in vederea stingerii acelor obligatii care izvorasc din contractele incheiate in forma verbala prin intrebare si raspuns.

3. Acceptilatio literis – se utilizeaza in vederea stingerii acelor obligatii care izvorasc din contracte incheiate in forma scrisa.

Modurile pretoriene sunt:

1. Pactum de non petendo – Este o conventie prin care creditorul declara ca renunta la dreptul sau de creanta si daca dupa incheierea acestui pact creditorul il cheama totusi in justitie pe debitor, acesta se apara cu succes opunandu-i creditorului exceptio pacti.

2. Contrarius consensus – acord in sens contrar si este aplicarea principiului simetriei la obligatiile izvorate din simple conventii.

Moduri nevoluntare de stingere a obligatiilor.

14

1. Imposibilitatea de executare – apare atunci cand debitorul datoreaza un lucru individual determinat(cert) care piere fara vina sa. Asadar,problema imposibilitatii de executare nu se poate pune atunci cand debitorul datoreaza un lucru de gen pt ca lucrurile de gen nu pier.(genera non pereunt). Totodata este necesar ca debitorul sa nu fie In culpa ,sa nu fi comis un dol,sa nu fie pus in intarziere si sa nu raspunda pt custodia deoarece in aceste 4 cazuri,debitorul este vinovat de neexecutarea obligatie si trebuie sa plateasca daune interese(despagubiri)

2. Confuziunea – presupune intrunirea calitatilor de creditor si de debitor asupra uneia dintre parti.

3. Moartea -ducea la stingerea obligatiilor, intrucat vechii romani nu au admis ideea de transmitere a obligatiilor (a creantelor si a datoriilor) nici intre vii, nici pt cauza de moarte. Cu timpul insa, pornind de la principiul continuitatii persoanei defunctului, romanii au admis ca datoriile si creantele pot fi transmise mostenitorilor.

4. Capitis de minutia -. Desi nu ne referim la capetis de minutio in general,ci numai la un anumit caz de capitis de minutio si anume la cazul adrogatiunii. Asa cum spuneam,adrogatiunea este actul prin care o persoana sui iuris denumita adrogat trece sub puterea altei persoane sui iuris denumita adrogant. Prin efectul adrogatiunii,adrogatul devine persoana alieni iuris iar bunurile sale trec in patrimoniului adrogantului.

5. Prescriptia extinctiva – prin cuvantul prescriptie, ei intelegeau efectul pe care trecerea timpului il produce asupra raporturilor juridice. Daca prin trecerea timpului o stare de fapt se consolida si se transforma intr-un drept, prescriptia era denumita ACHIZITIVA, iar daca prin trecerea timpului se stinge un drept, prescriptia se numeste EXCTINCTIVA.

Transferul obligatiilorCesiunea de creanta este procedeul juridic prin care creditorul transmite creanta sa, altei persoane. Vechiul creditor, acela care transmite creanta, este denumit CEDANT, iar noul creditor este denumit CESIONAR, iar debitorul este denumit DEBITOR CEDAT.

Realizarea cesiunii de creanta prin novatiunea cu schimbare de creditor presupune si consimtamantul debitorului care trebuia sa se oblige fata de noul creditor. De aceea, romanii au recurs la mandatul judiciar

Prin mandatul judiciar, mandantul il imputerniceste pe mandatar sa intenteze actiunea impotriva debitorului, sa obtina o sentinta, sa o puna in executare, dupa care mandatarul are obligatia de a transmite valoarea acelei creante asupra mandantului.

Cesiunea de creanta se poate realiza fara consimtamantul debitorului, dar persista o serie de inconveniente:

15

a. Cesionarul are statutul unui simplu mandatar, iar contractul de mandat este prin excelenta revocabil, iar daca cedantul revoca mandatul, cesionarul nu mai putea intenta actiunea in justitie de vreme ce temeiul juridic al acelei actiuni a fost contractul de mandat pe care mandantul l-a repetat.

b.Mandantul (cedantul) in calitatea sa de titular al dreptului de creanta putea intenta oricand actiune impotriva debitorului, iar daca debitorul ii platea cedantului, obligatia se stingea prin plata, iar actiunea cesionarului ramanea fara obiect.

Fata de aceste inconveniente,s-a trecut la faza a doua 2.

Sistemul actiunilor utile - dupa ce se incheia contractul de mandat, cesionarul devenea titular al unor actiuni proprii care nu mai depindeau de soarta mandatului si pe care le denumim ACTIUNI UTILE.

Sistemul perfectionat prin reforma imparatului Justinian - Iata de ce imparatul Justinian a initiat o reforma prin care a decis ca ori de cate ori cesionarul il someaza pe debitor sa faca plata, datoria debitorului se va stinge numai daca ii plateste cesionarului. Daca insa debitorul ii plateste cedantului,va ramane si pe mai departe obligat..

Garantiile

Sunt procedee juridice pe care romanii le-au creat cu scopul de a il pune la adapost pe creditor fata de consecintele eventualei insolvabilitati a debitorului:

I. Garantii personale -sunt procedee prin care debitorului principal i se alatura un debitor accesor denumit GARANT, care ii promite creditorului ceea ce i-a promis si debitorul principal, iar daca debitorul principal se dovedeste insolvabil, creditorul isi valorifica dreptul de creanta pe seama garantului. Romanii au cunoscut:

Garantii personale solemne/formale:a) SPONSIO – este cea mai veche garantie personala care se formeaza prin intrebare si raspuns.

Caci dupa ce se incheie contractul dintre creditor si debitorul principal, se mai incheie un contract intre creditor si garant, ocazie cu care creditorul intreaba: promiti acelasi lucru? iar garantul raspunde: “spondeo”(promit) si intrucat se obliga prin pronuntarea verbului spondeo(Numele unui zeu=> peregrinii nu puteau sa-l rosteasca=sponsio doar ptr cetatenii romani). Se numeau sponsori.

b) FIDEPROMISIO- Odata cu revolutia economica, peregrinii s-au imbogatit, romanii i-au protejat si intrucat erau partenerii de afaceri ai romanilor, romanii erau interesati ca si peregrinii sa poata fi garanzi. De aceea s-a creat o noua garantie personala formata tot prin intrebare si raspuns,cu deosebirea ca la intrebarea creditorului,garantul raspundea prin verbul “fidepromito”,verb care era accesibil si peregrinilor incat si peregrinii au putut devein garanzi. Iar garantii obligati prin pronuntarea verbului “fidepromito” erau denumiti FIDEPROMISORI.

16

Creditorul putea sa-l urmareasca mai intai pe garant, iar daca garantul platea nu dispunea de procedee juridice pt a se intoarce impotriva debitorului principal cu scopul de a se despagubi. Si in al doilea rand,daca erau mai multi garanti,oricare garant putea fi urmarit pt intreaga datorie si daca platea, nu dispunea de mijloace juridice pt a se intoarce impotriva celorlalti cu scopul de a le cere partea din datorie. Consecinta a fost ca romanii au adoptat 4 legi succesive favorabile garantilor:

LEGEA PUBILIA prevede ca garantul care a platit datoria se poate intoarce impotriva debitorului principal pt a se despagubi.

LEGEA APULEA prevede ca garantul care a platit datoria se poate intoarce impotriva cogarantilor pt a le cere partea contributiva din datorie.

LEGEA CICEREA prevede ca creditorul trebuie sa faca o declaratie cu privire la valoarea datoriei si la numarul garantilor.

LEGEA FURIA DE SPONSU care este cea mai importanta,cuprinde 2 dispozitii: -daca sunt mai multi garanti, datoria se imparte de drept in momentul scadentei intre toti garantii

indiferent daca sunt solvabili sau insolvabili -garantii care isi asumau datoria in Italia ,nu pot fi urmariti in justitie decat in termen de 2 ani de

la scadenta

c) FIDEIUSIO - Fata de aceste avantaje substantiale, au protestat creditorii care se simteau in nesiguranta, iar urmarea a fost ca s-a creat o noua garantie personala denumita FIDEIUSIO. La intrebarea creditorului, garantul raspundea “fideiubeo” si intrucat aceasta garantie a fost creata dupa adoptarea celor 4 legi, dispozitiile acelor legi nu i se aplicau. Asa se face ca fideiusorii se aflau in situatia pe care au avut-o sponsorii si fidecomisorii inainte de adoptarea celor 4 legi. Astfel s-au adoptat 3 legi:

-beneficiul de cesiune de actiuni - este o creatie a jurisprudentei. Potrivit acestui beneficiu, in fata pretorului, garantul care declara ca este dispus sa faca plata, are dreptul de a-i cere creditorului sa-i transmita/cedeze toate actiunile pe care le are impotriva debitorului principal, pt ca intentand acele actiuni impotriva debitorului principal, garantul sa se poata despagubi. Daca creditorul transmitea/ceda acele actiuni, garantul platea iar litigiul se stingea. Daca creditorul refuza sa transmita acele actiuni, garantul ii cerea pretorului sa introduca in formula o exceptiune de dol. In faza a doua a procesului,judecatorul verifica daca acea exceptiune este intemeiata, iar daca era pronunta sentinta de absolvire..

-beneficiul de diviziune - a fost creat printr-o constitutiune imperial de catre Hadrian cunoscuta sub denumirea de EPISTULA HADRIANI. Potrivit acestei constitutiuni,daca sunt mai multi garanti, datoria se va imparti la cererea garantului urmarit in justitie intre garantii solvabili in momentul lui litis contestation.Asadar,intre sistemul introdus prin legea FURIA DE SPONSU si sistemul introdus prin beneficiul de diviziune,exista mai multe deosebiri:

17

-in primul rand, potrivit legii furia de sponsu, datoria se impartea intre garanti, de drept. Pe cand la beneficiul de diviziune,datoria se impartea intre garanti numai la cererea garantului urmarit in justitie.

-pe de alta parte in sistemul legii furia de sponsu, garantul nu putea sa renunte la diviziunea de datorie. Pe cand in sistemul beneficiului de diviziune, avea aceasta posibilitate.

-in al treilea rand,datoria se platea la termenul scadentei, iar la beneficiul de diviziune datoria se impartea intre garanti in momentul lui litis contestation.

-beneficiul de discutiune - garantul urmarit in justitie avea dreptul de a-i cere creditorului sa se

indrepte mai intai impotriva debitorului principal si numai daca debitorul principal se dovedeste insolvabil, sa intenteze o noua actiune impotriva garantului.

Garantii personale nesolemne / neformale a) Pactul de constitut - este o conventie prin care bancherul promitea sa plateasca datoria clientului sau la un nou termen. Avem in vedere situatia in care clientul unui bancher nu-si poate plati datoria la scadenta. In aceasta situatie, clientul incheie o conventie cu bancherul sau prin care bancherul promite sa-I plateasca el datoria la un alt termen.b) Mandatum pecunie credende - este un mandat prin care mandantul il imputerniceste pe mandatar sa dea cu imprumut o suma de bani unei terte persoane. In acest sistem, mandatarul este creditor, iar mandantul este garantc) Receptum argentarii – este conventia prin care bancherul promite sa plateasca datoriile eventuale ale clientului sau, incat aceasta garantie prezinta un caracter anormal, deoarece garantia se naste inaintea datoriei. +

II. Garantii reale – sunt procedee juridice prin care debitorul atribuie un lucru creditorului sau, fie sub forma transmiterii proprietatii sau a posesiunii, fie sub forma constituirii unei ipoteci cu efectul ca la scadenta, daca debitorul nu plateste, creditorul isi valorifica dreptul de creanta pe seama bunului atribuit: Fiducia Se formeaza prin transmiterea unui lucru cu titlu de proprietate prin mancipatio sau prin in iure cesio de catre debitor creditorului sau, transmitere insotita de o conventie prin care creditorul promite sa restituie lucrul daca debitorul isi va fi platit datoria la scadenta.Gajul Se formeaza prin transmiterea unui lucru cu titlu de posesiune prin traditiune de catre debitor creditorul sau, transmitere insotita de o conventie prin care creditorul promite sa retransmita lucrul daca debitorul isi plateste datoria la scadenta de unde rezulta ca gajul este o conventie grefata pe traditiune. Fata de fiducia, gajul prezinta avantajul ca lucrul dat in garantie este transmis cu titlu de posesiune astfel incat debitorul ramane proprietar al lucrului si daca la scadenta isi plateste datoria in calitatea sa de proprietar poate exercita si dreptul de urmarire si dreptul de preferinta

18

Ipoteca

Ipoteca s-a format in cadrul unui proces care a evoluat in 4 faze distincte pe care le-am putut reconstitui si anume dreptul de retentie, interdictul salvian, actiunea serviana, actiunea cvasiserviana.

Astfel ipoteca a devenit un drept real cu aplicatiune generala. Insa cu timpul, pe langa ipoteca nascuta din conventia partilor, romanii au creat si alte tipuri de ipoteci

Ipoteca tacita se naste din textul legilor sau din obiceiurile juridice

Ipoteca privilegiata are prioritate fata de celelalte ipoteci

Ipoteca testamentara se constituie printr-o clauza inclusa in testament

Ipoteca autentica a aparut in legatura cu faptul ca la romani acelasi lucru putea fi ipotecat de mai multe ori si daca un lucru este ipotecat de mai multe ori se pune intrebarea care dintre creditorii ipotecari are prioritate, astfel ipoteca mai veche avea prioritate fata de ipoteca mai recenta.

Caractere

In primul rand este un drept real de vreme ce creditorul ipotecar poate exercita si dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.

In al doilea rand ipoteca este conventionala, caci de regula se constituie prin simpla conventie a partilor.

In al treilea rand ipoteca poate fi generala.

4.Ipoteca are un caracter indivizibil.

5.Ipoteca are un caracter clandestin, ocult, secret intrucat se constituie de regula prin conventia partilor si nu presupune forme de publicitate astfel incat tertii nu au de unde sa stie daca un lucru este sau nu este ipotecat. Din acest caracter al ipotecii decurg doua posibilitati de frauda:

-- debitorul poate ipoteca de mai multe ori un lucru fara sa declare ipotecile anterioare.Din aceasta posibilitate de frauda decurg anumite consecinte, astfel daca sunt mai multi creditori ipotecari in virtutea principiului prio tempore creditorul ipotecar anterior in rang are prioritate si daca isi valorifica dreptul de ipoteca toate celelalte ipoteci care sunt posterioare in rang raman fara obiect si prin urmare se sting, iar daca creditorul ipotecar posterior in rang se grabeste sa valorifice dreptul de ipoteca in virtutea aceluiasi principiu el va fi deposedat de lucru de creditorul ipotecar anterior in rang.

19

-- decurgand din caracterul clandestin al ipotecii, consta in antedatarea unei ipoteci prin datarea in mod fraudulos a ipotecii mai recente inaintea celei mai vechi

Ipoteca este un drept accesoriu, un drept care se stinge odata cu creanta pe care o garanta, se stinge prin pieirea in intregime a lucrului ipotecat, se mai stinge si prin confuziune, prin vanzarea lucrului ipotecat de catre creditorul ipotecar anterior in rang si prin renuntarea la dreptul de creanta.

Ipoteca produce si anumite efecte juridice si anume ius posidendi si ius disadendi sau dreptul de a poseda si dreptul de a vinde.

Izvoarele obligatiilor

Asa cum rezulta din opera legislativa a imparatului Justinian, obligatiile izvorasc din contracte, din cvasicontracte, din delicte si din cvasidelicte.Cele mai importante izvoare de obligatii sunt contractele.In zilele noastre, contractul este definit ca o conventie care naste, stinge sau transforma obligatii.Romanii defineau contractul ca pe o conventie generatoare de obligatii sau ca pe o conventie care genereaza creante si datorii.

In functie de forma lor,contractele se clasifica in:1. Solemne sau formale:a. Contracte in forma religioasa- sunt: i. SPONSIO RELIGIOSA – este cel mai vechi contract roman care se forma prin intrebare si raspuns dupa care partile pronuntau un juramant religiosi. Insa, la intrebarea creditorului, debitorul trebuia sa raspunda prin verbul SPONDEO care era rezervat cetatenilor romani, astfel incat sponsio religioasa era un contract accesibil numai cetatenilor romani. ii. IUSIURANDUM LIBERTI- inseamna juramantul dezrobitului. Prin acest contract, dezrobitul isi asuma obligatia de a presta anumite servicii care presupuneau o calificare pentru patronul sau. Erau necesar sa se pronunte doua juraminte succesive: primul juramant era prestat inainte de actul dezrobirii si producea efecte numai pe taram moral si pe taram religios, iar al doilea juramant era prestat dupa actul dezrobirii si producea efecte pe taram juridic.b. Contracte in forma verbala – sunt: i. SPONSIO LAICA – se incheia ca si SPONSIO RELIGIOASA prin intrebare si raspuns, dar nu presupunea si pronuntarea unui juramant religios. Totusi,acest

20

contract pastra unele urme ale caracterului religios de vreme ce la intrebarea creditorului,debitorul raspundea tot prin verbul SPONDEO, verb care avea vocatia de a atrage favoarea zeilor Romei si care nu putea fi pronuntat de peregrine, care aveau alti zei. ii. STIPULATIUNEA- dupa aparitia stipulatiunii, sponsio laica a continuat sa se aplice doar in relatiile dintre cetateni.

Stipulatiunea are anumite caractere:1. Este un contract solemn.2. Stipulatiunea este un contract verbal. Creditorul se numeste stipulant, iar debitorul se numeste promitent.3. Suma de bani din intrebare trebuia sa corespunda cu suma de bani care figura in raspuns.4. Este un act continuu.5. Stipulatiunea este un contract unilateral6. Stipulatiunea este un contract de drept strict, iar judecatorul nu tine cont de intentia partilor, ci numai de forma actului..7. Stipulatiunea presupune unitate de timp si de loc8. Stipulatiunea are un caracter abstract in sensul ca din forma actului nu rezulta cauza sa juridica.In dreptul clasic si postclasic, asistam la decaderea formalismului pe taram contractual, iar in noile conditii, stipulatiunea a suferit o serie de transformari:

n s-a admis ca stipulatiunea sa fie mentionata printr-un act scris.n s-a admis ca stipulatiunea sa fie mentionata prin scrisoare. n s-a admis ca stipulatiunea sa fie incheiata si in alta limba decat in cea latina.

iii. DOTIS DICTIO – inseamna constituire de dota. Caci la romani, viitoarea sotie venea in casatorie cu anumite bunuri care erau denumite bunuri dotale. Aceasta dota, era constituita fie de ascendentii pe linie paterna ai viitoarei sotii, fie chiar de viitoarea sotie sau de debitorul ei.

Contractul literisA aparut in legatura cu obiceiul bancherilor romani de a tine unele registre numite codex acepti et expensi = registrele sumelor incasate si sumelor platite. Ele aveau 2 rubrici, 1 pentru sumele incasate(acepti), iar cealalta pentru sumele platite(expensa)De regula, bancherii indeplineau o functie combatorie = erau mentionate creante si datorii izvorate din diverse contracte, dar in 2 cazuri, acele mentiuni aveau functie creatoare.Astfel se realizau 2 operatii juridice :1) Inlocuirea unui debitor cu altul2) Schimbarea cauzei unei obligatii

21

Contractele realeContractele real se formau prin conventia partilor insotite de remiterea materiala a lucrului:1) Mutuum2) Fiducia3) Gajul4) Comodatul5) DepozitulMutuum = Contract prin care se realizeaza operatia juridica a imprumutului in vederea consumatiunii. Prin el debitorul se obliga sa-I restituie creditorului lucruri de acelasi fel/calitate/in aceasti cantitate cu cele pe care le-a primit in vederea confimatiuniiCaractere:- Este un contract nesolemn- Este un contract real caci conventia- Este un contract unilateral- Este un contract de drept strict- Este un act de drept al gintilor- Este un contract cu titlu gratuit.FiduciaEste contractul ce isi are originea in pactele fiduciare care se incheiau prin mancipatiune atunci cand ea era utilizata in vederea realizarii altei operatii juridice decat cea de vanzare cumparare si cand nu se platea un pret real, ci fictiv..Contractul real de fiducie se forma prin transmiterea de un lucru cu titlu de proprietate prin mancipatieune sau in iure, transmitere insotita de o conventie prin care cel ce primise lucrul, promitea sa restituie la plata datoriei, la termen sau la cerere. Prin fiducia nu se realiza o singura operatie juridica, ci mai multe, mai exact 3:- Constituirea unei garantii reale- Imprumutul in vederea folosintei- Depozitul unui lucruAtunci cand fiducia era utilizata in vederea constituirii unei garantii reale, contractul se forma prin transmiterea unui lucru cu titlu de proprietate prin mancipatiune sau in iure recesio, de debitor creditorului care promitea sa restituie lucrul daca debitorul isi va plati datoria.Atunci cand fiducia era utilizata in vederea realizarii operatiei juridice de imprumut in vederea folosintei, contractul se forma prin transmiterea unui lucru cu titlu de proprietate prin mancipatiune sau in iure recensio in vederea folosintei de catre creditor debitorului sau Cand fiducia era utilizata in vederea realizarii operatiei juridice a depozitarii unui lucru, contractul se forma prin transmiterea lucrului cu titlu de proprietate prin mancipatiune sau in iure recensio de creditor debitorului sau, in vederea pastrarii

Gajul

22

Gajul se formeaza prin transmiterea unui lucru cu titlu de posesie prin traditiune, de creditor debitorului sau, transmitere insotita de o conventie prin care creditorul promite sa restituie lucrul daca debitorul plateste datoria la scadenta.Gajul prezinta avantaje si pentru creditor atat in relatia cu debitorul, cat si cu tertii, caci debitorul nu poate reintra in posesiune inainte de a plati datoria intrucat daca ar face asta, ar comite furt.

23