Dr MargiAnne Isaia, MD MPH PCC (T)

Dr MargiAnne Isaia, MD MPH PCC (T)

www.reinviesperanta.ro

Reînvie SperanțaReînvie Speranța

Iubire și protecție SET

Stiluri Parentale SERIA SUBIECT

10

Reprezintă strategii specifice pe care părinţii le folosesc pentru creşterea copiilor

Evoluează pe măsură ce copiii îşi dezvoltă personalitatea de-a lungul etapelor de dezvoltare ale vieţii Sunt influenţate atât de temperamentul părintelui, cât şi de temperamentul copilului

Sunt în mare parte bazate pe stilul în care părintele a fost crescut şi de cultură

STILURI PARENTALE

Dr MargiAnne Isaia, MD MPH PCC (T)www.reinviesperanta.ro

AUTOR CLASIC

“De dragul copiilor lor, dacă nu şi pentru alte motive, mamele ar trebui să-şi cultive capacităţile intelectuale, pentru că ele au o mai mare responsabilitate în lucrul lor decât are regele stând pe tron.

Puţine mame simt greutatea încrederii care li s-a acordat sau realizează eficienţa pe care o pot atinge pentru munca lor specială printr-un efort de auto-cultivare”.

EGW - CG 71.2


Trei stiluri principale au fost iniţial descrise de Diana Baumrind

Autoritar (Authoritarian)(părinţii spun copiilor lor exact ce trebuie să facă);

Permisiv (Permissive) (părinţii permit copiilor lor să facă tot ce doresc);

Competent (Authoritative )(părinţii asigură reguli şi îndrumare fără a fi dictatori);

Mai târziu a fost adăugat al patrulea stil: Neglijent (Neglectful) (părinţii ignoră pe copii şi se concentrează asupra lor înşişi).


STILURI PARENTALE

Patru elemente de bază ar putea fi luate în discuţie pentru a înţelege ce contribuie la realizarea unui stil parental de success:

Sensibilitate vs. InsensibilitateControl vs. Lipsă de control.

Părinţii trebuie să creieze reguli şi să fie sensibili la nevoile emoţionale ale copiilor (să ofere căldură sufletească)

Stilurile parentale de mai sus descriu variaţii normale în creşterea copiilor. Ele nu reprezintă stiluri deviante care sunt întâlnite în condiţii de violenţă în familie.Majoritatea părinţilor nu se încadrează strict într-un stil, ci împrumută caracteristici din mai multe stiluri. În general, părinţii îşi schimbă stilurile pe măsură ce copilul creşte.

Diana Baumrind a fost interesată de legătura dintre comportamentul părintelui în relaţia cu copilul şi dezvoltarea competenţei psiho-sociale a copilului

(capacitatea de a interveni într-un context social pentru a-şi atinge scopurile personale).


STILURI PARENTALE

Părintele stabileşte reguli şi oferă suport emoţional copilului.Acest stil mai este cunoscut ca democratic, asertiv, echilibrat

Copilul este în centrul atenţiei

Presupune un înalt nivel de maturizare al părintelui.


STILUL COMPETENT

Pot înţelege cum se simt copiii şi îi învaţă cum să răspundă emoţiilor lor

Ajută pe copii să găsească opţiuni corespunzătoare pentru a-şi rezolva problemele

Încurajează pe copii să fie independenţi, dar în acelaşi timp îi controlează şi pun limite acţiunilor lor

- Oferă căldură sufletească şi îndrumare copilului- Nu exercită control asemenea părinţilor autoritari, îngăduind

copiilor să exploreze liber, lăsându-i să ia propriile decizii bazându-se pe propriile raţionamente


PĂRINȚI COMPETENȚI

Stabilesc limite clare pentru copiii lor, controlează limitele pe care le pun şi, de asemenea, permit copiilor să îşi dezvolte autonomie

Pretind copilului un comportament adecvat, independent, corespunzător etapei de dezvoltare.

Stabilesc limite şi pretind responsabilitate, dar când aplică disciplina explică motivele pentru care au aplicat-o. Modul de disciplină pentru un comportament necorespunzător este proporţional cu fapta comisă, persistent, dar nu este arbitrar şi violent

Sunt atenţi la nevoile şi preocupările copiilor lor. În mod constant ei vor ierta şi învăţa pe copii, în loc de a-i pedepsi pentru greşelile inerente copilăriei


PĂRINȚI COMPETENȚI

Rezultate = copiii vor avea o înaltă stimă de sine şi vor deveni independenţi

Acest stil parental este cel mai recomandat de cercetătorii din domeniul creşterii copiilor.


STILUL COMPETENT

Părintele oferă control, dar nu este sensibil la nevoile emoţionale ale copilului Este cunoscut şi sub denumirea de totalitar, strict sau toxic

Părintele aşteaptă un înalt grad de conformare şi ascultare a copilului faţă de regulile şi directivele date, fără a oferi posibilitatea unui dialog deschis între părinte şi copil

Este caracterizat de restricţii şi pedepse


STILUL AUTORITAR /sever/

Au aşteptări mari de la copiii lor, dar nu le explică raţionamentul regulilor şi limitelor stabilite

Sunt mai puţin sensibili la nevoile copiilor lor

Cer ascultare fără explicaţii şi se concentrează asupra statutului lor.


PĂRINȚI AUTORITARI

Rezultate = Copiii vor avea competenţă socială scazută

În anumite culturi şi grupuri etnice (Asia) rezultatele sunt ceva mai bune

Dacă cererile sunt prea mari, ori forţat impuse copilului, copilul poate avea o prăbuşire emoţională, se revoltă, fuge de acasă, sau poate dezvolta gânduri de sinucidere


PĂRINȚI AUTORITARI

Părintele este sensibil la nevoile copilului, dar nu are niciun control asupra luiStil indulgent, fără control

Este caracterizat ca având puţine aşteptări privind comportamentul copilului


STILUL INDULGENT(PERMISSIVE)

Sunt foarte receptivi la nevoile şi dorinţele copiilor, îi îndrumă şi îi acceptă

Nu le cer copiilor să îşi controleze emoţiile sau să aibă un comportament corespunzător


PĂRINȚI INDULGENȚI

Rezultate = Copiii părinţilor indulgenţi tind să fie mai impulsivi, iar ca adolescenţi vor avea un comportament deviant sau încep să folosească droguri

De asemenea, în cazuri mai bune, ei devin echilibraţi emoţional, independenţi şi doresc să înveţe şi acceptă înfrângerea.Se maturizează repede şi sunt capabili să îşi trăiască viaţa fără ajutorul altei persoane.


STILUL INDULGENT

Părintele nici nu îl controlează pe copil, dar nici nu este sensibil la nevoile emoţionale ale copilului.

Acest stil mai este cunoscut şi ca stil absent, detaşat, neimplicat

Sunt mai multe motive care stau la baza stilului neglijent:părintele are ca prioritate viaţa sa personalăstress financiarpărinte fără suport emoţional dependenţa de substanţe dăunătoare corpului


STILUL NEGLIJENT

Au un grad redus de receptivitate şi control, în general nefiind implicaţi în viaţa copilului lor

Sunt detaşaţi emoţional, neinteresaţi de viaţa copilului, nu impun limite în privinţa comportamentului copilului

Ignoră sau sunt insensibil la opiniile şi stările emoţionale ale copilului

Asigură nevoile de bază ale copilului, dar emoţional le oferă suport doar când copiii au probleme serioase;


PĂRINȚI NEGLIJENȚI

Rezultate = Copiii realizează că aspecte ale vieţii părinţilor sunt mai importante decât ei sunt ei pentru părinţii lor, la maturitate se îndepărtează de părinţii lor

Copiii adesea încearcă să-şi asigure ei înşişi ceea ce le trebuie ori încetează de a mai depinde de părinte pentru a-şi dobândi sensul independenţei. Aparent ei se maturizează mai mult decât ar fi potrivit vârstei lor

Ei se izoleză emoţional în diferite contexte sociale (ataşament perturbat) fapt ce are efect negativ asupra relaţiilor pe care le vor dezvolta în viaţă.

În adolescenţă, dezvoltă probleme de comportament deviant, antisocial.


STILUL NEGLIJENT

Cercetări de specialitate care au fost interesate de influenţa stilului parental asupra vieţii adolescenţilor de 14 – 18 ani au evaluat patru domenii: dezvoltarea psihosocială

performanţa academică (şcolară) probleme de interiorizare (depresie, anxietate) probleme de comportament.

Concluziile cercetărilor au fost: adolescenţii ai căror părinţi au fost neglijenţi sau autoritari au avut

scoruri reduse, cele mai reduse scoruri înregistrându-se la adolescenţii neglijaţi, adolescenţii cu părinţi competenţi au avut cele mai mari scoruri


STILURI PARENTALE(CERCETĂRI)

Viaţa de familie este prima şcoală în care învăţăm despre emoţii” (Daniel Goleman)

“Părinţii sunt primii profesori care îi învaţă pe copii despre conceptul de inteligenţă emoţională: unii sunt profesori excelenţi, alţii sunt groaznici” (Daniel Goleman).

Pornind de la conceptul de inteligenţă emoţională elaborat de Daniel Goleman, John Gottman descrie stiluri de creşterea copiilor analizând capacitatea părinţilor de a-i ajuta pe copii să îşi controleze impulsurile şi dorinţele, să se motiveze pe ei înşişi, să fie sensibili la nevoile altora şi să fie capabili să depăşească stresul vieţii.


ALTE STILURI PARENTALE(GOTTMAN)

După Gottman ceea ce constituie elementul major în creşterea copiilor este modul în care ei sunt ajutaţi să îşi dezvolte inteligenţa emoţională.

Părinte antrenor al afectivităţii (Emotion coach)

Părintele este în postura de antrenor (emotion coaching) Copii crescuţi în acest stil se adaptează corespunzător, au un comportament manierat, sunt capabili să îşi identifice, evalueze şi să-şi exprime emoţiile într-un mod corespunzător.



După Gottman, un părinte care este în postura de antrenor al vieţii emoţionale a copilului va creşte un copil inteligent emoţional

Acest proces are loc de obicei în cinci etape. Părinţii:1. Sunt conştienţi de emoţiile copilului2. Realizează că momentele emoţionale sunt ocazii de a se conecta cu

copilul şi a-l învăţa3. Ascultă cu empatie şi aprobă emoţiile copilului4. Ajută pe copil să găsească cuvinte pentru a-şi defini emoţiile pe care le are5. Pune limite în timp ce explorează opţiuni pentru rezolvarea problemei ce a

produs starea emoţională


PĂRINTE ANTRENOR (EMOTION COACH)

Părinţi nepăsători (Dismissing parents)Nu sunt receptivi la emoţiile negative ale copiilor, sau le ignoră sau fac glume pe seama acestora

Părinţi care dezaprobă, blamează (Disapproving parents)Critică pe copii când aceştia exprimă emoţii negative şi chiar îi pedepsesc pentru că îşi exprimă emoţiile

Părinţi incompetenţi (Laissez-Faire parents)Acceptă emoţiile copiilor şi simpatizează cu ei, dar nu reuşesc să ofere îndrumare sau să stabilească limite pentru comportamentele copiilor lor



Părinţi exigenţi (Demanding parents)Au un stil autoritar (sever) şi inoculează vină pentru a manipula emoţiile copilului. Copiii sunt trataţi ca şi cum ar fi total neajutoraţi şi în condiţia de a fi tot timpul dependenţi de părinţi. Copiii devin în timp neajutoraţi şi în mare nevoie de aprobarea părinţilor.

Părinţi care critică (Critical parents)Tot timpul ei critică şi judecă pe copii în încercarea de a-i controla. În aceste familii secretele sunt bine păstrate de copii, ei dezvoltând o redusă apreciere de sine.


MODELE PARENTALE

Părinţi supra grijulii, părinte elicopter (Overfunctioning parents)Părinţii se implică în orice aspect din viaţa copilului încercând să-i rezolve toate problemele. Au o mare grijă să elimine toate obstacolele din viaţa copilului

Părinţi incapabili (Ineffective parents)Părinţii sunt alcoolici sau dependenţi de droguri ori au alte boli cronice. Copiii îşi vor asuma roluri care depăşesc capacitatea lor.

Părinţi abuzivi (Abusive parents)Sunt părinţi care abuzează fizic, emoţional sau sexual pe copiii lor. În toate cazurile de abuz dezvoltarea emoţională a copilului va fi semnificativ afectată.


MODELE PARENTALE

AUTOR CLASIC

“La fiecare pas părinţii au nevoie de ceva mai mult decât înţelepciune omenească pentru a înţelege cum să îi educe mai bine pe copiii lor pentru o viaţă utilă aici şi pentru un serviciu mai înalt şi bucurie mai mare după aceea”.

EGW - CG 21.3


Date post:	03-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	yetta-whitehead
View:	29 times
Download:	0 times

Dr MargiAnne Isaia, MD MPH PCC (T)

Documents