12
DORINTA DE EMINESCU MOTO:,,Fara Eminescu am f altfel si mai saraci” Tudor Vianu
DORINTA DE EMINESCU
MOTO:,,Fara Eminescu am fi altfel si mai saraci”
Tudor Vianu
,,CEEA CE A INCERCAT INTRU-UN FEL UNIC ARTISTUL A FOST SA EXPRIME TOTAL PRIN GENIUL SAU,GENIUL POPORULUI ROMAN ,PRINTR-O LUCRARE NEPRETUITA ,DE PROPORTII URIASE ,CARE TREBUIA ,IN GANDUL SAU,SA-L FACA O MODESTA VERIGA INTRE INAINTE SI PREZENT.CEEA CE A IZBUTIT A DEPASIT SI INTENTIA SA, SI INTELEGEREA NOASTRA.PRIN IUBIRE SI JERTFIRE DE SINE FATA DE IDEALURILE,ASPIRATIILE,TRADITIILE,CONCEPTIA DE VIATA A ROMANILOR ,EL S-A PROIECTAT PE ORBITA SI IN PANTHEONUL VALORILOR ROMANESTI SI UNIVERSALE,DEVENIND STEAUA POLARA LA CARE SE RAPOTEAZA AZI SI SE VA RAPORTA CIT VA FI LIMBA NOATRA PE LUME,CULTURA SI CREATIA POPORULUI SAU.’’
ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA
CASA MEMORIALA IPOTESTI
VIORICA MICLE MIHAI EMINESCU
LUCEAFARUL SARA PE DEAL
Sara pe dealBuciumul suna cu jaleTurmele urc' Stelele scapara-n caleApele plangClar izvorand in fantaneSub un salcamDraga m-astepti tu pe mine
Luna pe cerTrece-asa sfanta si claraOchii tai mariCauta-n frunza cea raraStele nascUmeri spre bolta seninaPieptul de dorFruntea de ganduri ti-e plina
Ah in curandSatul in vale-amutesteAh in curandPasul spre tine grabesteLanga salcamSta-vom noi noaptea intreagaOre intregiSpune-ti-voi cat imi esti dragaSi osteniti
Oameni cu coasa-n spinareVin de la campToaca rasuna mai tareClopotul vechiUmple cu glasul lui saraSufletul meuArde-n iubire ca para
Nourii curgRazea lor siruri despicaStresine vechiCasele-n luna ridicaScartaie-n vantCumpana de la fantanaValea-i in fum Fluiere murmura-n stana
Ne-om razimaCapetele-unul de altulSi surazandVom adormi sub inaltulVechiul salcam.Astfel de noapte bogataCine pe eaN-ar da viata luï toata!
SARA PE DEAL
Mihai Eminescu - Pe linga plopii fara sotPe langa plopii fãrã sotAdesea am trecut;Mã cunosteau vecinii toti-Tu nu mai cunoscut. La geamul tau ce straluceaPrivii atât de des;O lume toata-ntelegea-Tu nu mai inteles. De cate ori am asteptatO soapta de raspuns!O zi din viata sã-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns; O ora sã fi fost amici, Sã ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii miciO ora, si sã mor. Dandu-mi din ochiul tau seninO raza dinadins, In calea timpilor ce vinO stea s-ar fi aprins; Ai fi trait în veci de veci Si randuri de vieti,
Cu ale tale brate reciInmarmureai maret, Un chip de-a pururi adoratCum nu mai au perechiAcele zane ce strabatDin timpurile vechi. Cãci te iubeam cu ochi paganiSi plini de suferinti, Ce mi-i lasara din batraniPãrintii din pãrinti. Azi nici macar îmi pare rãuCa trec cu mult mai rar, Ca cu tristeta capul tauSe-ntoarce în zadar, Cãci azi le semeni tuturorLa umbra si la port, Si te privesc nepasatorC-un rece ochi de mort. Tu trebuia sã te cuprinziDe acel farmec sfant, Si noaptea candela s-aprinziIubirii pe pãmânt.
