MIRCEA SAMOILÃ

domnia sa

o m u l

EDITURA

COMUNITÃÞIICULTURAL-INSTRUCTIVE

SELEUª

În faþa editurii:PÃUN BABA

Referent.MARIA MICLEA

SELEUª

Seleuº

MIRCEA SAMOILÃ

DOMNIA SAOMULProzã scurtã,

schiþe ºi reportaje despre oameni

Seleuº1998

Se dedicãCorneliei, soþia meaºi fiului nostru Nelu,care m-au încurajat

sã scriu

PREFAÞÃ

Cu o capacitate sporitã de strãlucire Mircea Samoilã seperindã în mediul rural ºi vine sã punã în paginã oacumulare de personaje, întâmplãri, situaþii în schiþeterminate, rotunde ºi reportaje bine conturate, cu uncuvânt, proiecte implementate.

Omul din satul natal, tot ce-l înconjoarã, tema vieþii caretrece, tema moralã, sunt tratate cu coerenþã ºi raþionalîntr-un spaþiu intim, un peisaj securizant.

Deci, în carte dãm de oameni ce vin cu inocenþã sã aducão poveste, un proverb, o trãire sufleteascã, o întâmplare,un crez ºi un gând pe care autorul le lasã sã treacã înpaginã fãrã dificultate.

El vine sã propunã o retoricã ce nu dã sentimentul unuilanþ intolerabil ºi rece dacã eul – omul poate regãsi în eabucuria proaspãtã a unui angajament unde spiritulacceptã corpul devenind fericit.

Micul univers strâns în jurul satului Pipirig, miculsistem de conotaþii care îmbrãþiºeazã viaþa omului înimagini simple de o valoare incontestabilã, desigur îºi ausorgintea în setea de frumuseþe ºi plenitudine ce se potrevãrsa în creaþie.

Slãbiciunea insului singur, iubirea – impuls creator,unitatea care face sã disparã nocivul impact al rãului,ilustreazã maturitatea unei gândiri a unui prozator careºtie sã traseze o linie directoare cu abilitate, a unuiprozator cu o anume vehemenþã temperamentalã dar fãrãexces de idei ºi de ton.

Maria Miclea

8

CEARTÃ ªI PACE

Democraþia de care se pare cã avem parte la acestsfârºit de secol, a rãscolit viaþa oamenilor harnici ºipaºnici din localitatea ruralã, Pipirig. Evident cã ºi

aici „domnia sa” a creat multe ciocniri înflãcãrate întremembrii numeroaselor partide politice, mai cu seamã încampania electoralã. De asemenea, pe parcursul anului sepetrec conflicte însemnate în mare parte între cele douãpartide: PUF (Partidul Unirea Frãþeascã) ºi POC (PartidulOpoziþiei Civilizate). Aceasta se întâmplã din cauzã cã,majoritatea membrilor partidelor amintite au o singurãambiþie ºi anume sã ajungã la funcþia de primar, dat fiindcãacolo e puterea.

Oamenii aceºtia, luptând pentru prestigiul personal audivizat localitatea: PUF-ul a înfiinþat cooperativa agricolã,ai cãrui membrii gândesc la fel, iar cei de la POC nu s-aulãsat ci au întemeiat ºi ei o întreprindere similarã. La fel,s-au împãrþit ºi clasele ºcolii generale: una pentru copiiimembrilor POC-ului alta pentru ai PUF-ului. Elevii nutrebuie sã se confrunte ideologic! Bineînþeles, tot din cauzapartidelor s-au certat ºi oamenii serioºi chiar ºi rudeniileapropiate. În cele ce urmeazã veþi fi martorii unui asemeneaconflict bizar cu epilog optimist.

– Dragã Sidonia, tu eºti unica mea fiicã, sânge dinsângele meu ºi poþi veni în casa pãrinteascã când doreºti,dar te implor, pe ginerele, nãtãrãul acela de preºedinte alPOC-ului nu vreau sã-l vãd în curtea mea!

Astfel, i-a ,,declarat rãzboi’’, veterinarul StãnicãFlãmându, preºedintele PUF-ului, agronomului ºi ginereluiIspas Burghezu.

Sidonia a încercat sã-ºi potoleascã pãrintele ºi a zis:– Tatã, de ce vã faceþi de râsul lumii. Vã certaþi urât ºi

nu ºtiu pentru ce?!

9

– Cum? Nu ºti pentru ce?! Oare nu þi este cunoscut cãginerele meu, monarhistul, m-a stopat ca la alegerile dinacest an, sã ajung primar.

– Ba, ºtiu tatã, dar sã fim sinceri ºi tu i-ai pus beþe-n roatela alegerile precedente.

Nu a reuºit Sidonia sã-ºi termine replica cãci, pe poartacare s-a deschis brusc, a intrat Ispas. El a auzit discuþiadintre cei doi ºi i-a reproºat socrului:

– Mãi ,,stângaciule’’, Sidonia o fi fata dumitale, daracum este soþia mea ºi-i ordon sã pãrãseascã acest teren,,contaminat’’.

– Auzi mã, nãtãfleþul, bietul de el, a ajuns sã ordone ºiîn sectorul meu. Cu ce drept, domnule? a exclamat Stãnicã.

Auzind cearta, care a avut loc în curte, din casã a apãrutsoþia lui Stãnicã, doamna Filimona, care le-a zis:

– Bine, bine creaturile Domnului, oare nu-i mare ruºinesã vã certaþi de parcã nu aþi fi creºtini ºi intelectuali?

Auzind cele rostite soþul ei Stãnicã a intervenit violent:– Filimona, nu te implica, politica nu-i de nasul tãu.Ginerele Ispas s-a solidarizat cu Stãnicã ºi a spus:– Bine zici tata-socrule, nu-i fânul pentru femei (gâºte)!Filimona, s-a supãrat foc ºi le-a rãspuns:– Ce credeþi voi ,,mari politicieni’’ ce vã daþi cu degetul

în ochi, cã eu sunt de pe lunã, strãinã, de-mi spuneþi ferm,,nu’’. Ehe, v-aþi înºelat. Trebuie sã negociaþi ºi sã vãsupuneþi.

Constrânºi, cei doi au dat afirmativ din cap, iar Filimonaa continuat:

– Deci, trebuie sã formaþi o alianþã politicã!– Coaliþia nu se poate realiza. Programele ne sunt

contrare, au zis cei doi la unison.– Totul se poate dacã existã consens, fir-ar sã fie. De

aceea, Stãnicule, ca socru corect ºi deºtept vei renunþa lasãrãcia generalã prevãzutã de programul PUF-ului.Ispãsicã, tu vei renunþa la regele tãu. Eu voi renunþa la hainacea nouã pe care doream sã mi-o cumpãr. Astfel, vomînfiinþa coaliþia pe care o vom numi OFU.

10

– Dar mamã, ce înseamnã OFU-l aceasta politic? s-ainclus ºi Sidonia în dezbatere.

– Fiica mea... of, of zicem când oftãm ºi ne este sufletulamar... Dar OFU-l nostru cu litere majuscule, înseamnãOnorata Familie Unitã. Deci, familia sã ne fie în prim plan...

1998

11

CEASORNICUL DE PERETE

Era o zi fierbinte de august. Într-un colþ al prispei, peo canapea ponositã, dormea moº Jurju. O muscã i s-apus pe nas. A simþit-o ºi s-a apãrat, trãgându-ºi

zdravãn o palmã peste faþã. ªi-a tulburat somnul ºi s-a trezit.Era cuprins de o senzaþie neplãcutã, provocatã de un visciudat. Vorbea de unul singur, ºi-ºi zicea: ,,Cãmaºa ºiizmenele de pe mine sunt ude leoarcã. Am visat-o pe Coreeaºi am transpirat de spaimã. Cum nu ºtiþi cine-i Coreea?...E nora mea Sâmziana. Se fãcea cã am vãzut-o în visîmbrãcatã în rochie de mierasã. Nu era frumoasã ci tocmaica ºi în realitate: slutã ºi îneguratã la faþã de parcã mereuar ,,tuna ºi fulgera’’. De aceea, am poreclit-o Coreea, cãcie urâtã ºi crâncenã ca rãzboiul purtat de mult într-o þarã cunumele acesta.

Dar aceasta nu era ºi unica spaimã! În vis, nora meamergea la braþ cu vecinul nostru, Avizuca, Craiul ªerpilor,poreclit aºa, fiindcã e cocoºat ºi certãreþ. M-am speriat deei ca de cãpcãunii din poveste. Apoi altã groazã! Nora meaþinea într-o mânã o coasã ruginitã. O auzeam în vis cum mis-a adresat cu o voce nefireascã:

– Socrule, moartea, sora mea mai mare e bolnavã. Eu osuplinesc. De aceea, m-am hotãrât sã folosesc ocazia ºi sãscap de tine.

– De mine te vei scãpa dar de capul tãu al nebun ba, i-amrãspuns.

Dar nora mea nu s-a dat învinsã ºi a zis:– Moºule ia-þi rãmas bun de la viaþã cãci ,,þi-a cântat

cucul în prun’’.Am tresãrit auzind numele pãsãrii, dar ºi Avizuca þipa

cât îl þinea gura: cucu...cucu...Sincer vã mãrturisesc cã m-am speriat de acest vis ºi

acum treaz, necontenit , aud vocea stridentã a cocoºatului.De fapt, familia mea e poreclitã din strãbuni ,,a lui Cucu’’.

12

Aºa ne numesc ºi nu ne ofensãm. Dar în vis, cioflugarii aupronunþat acel ,,cu-cu’’, cu un ton ironic ºi aceasta m-a lovitîn plinã inimã.

Cugetând astfel, moº Jurju s-a deºteptat deplin. Încãauzea limpede cântecul cucului. Era convins cã vine dinatelierul nepotului sãu, Mândruþu. De aceea, încet s-aridicat de pe canapea, ºi s-a îndreptat spre locul cu pricina.Brusc a deschis uºa atelierului... Acum totul i s-a luminatînaintea ochilor! Nu mai avea nici o bãnuialã. Anume, pezidul din faþã atârna un ceasornic de perete cu ,,cuc’’. Dininteriorul lui apãrea o ,,pãsãricã’’ care necontenit imitacântecul supãrãtor. Vãzând care-i chestia, Jurju s-a adresatnepotului:

– Mãi, nãtãfleþule ai prostit? A împins furios cu bãþul,,pãsãrica” la locul ei ºi l-a întrebat pe Mândruþu:–Spune-mi al cui e ceasul acesta blestemat?

– La adus Ticvan sã-l repar, a rãspuns calm nepotul.– Ticvan! Cum nu mi-am dat imediat seama cã aceasta

e batjocora lui Ticvan Pipirigaru. Ehei, nepoate, vai ºi amarde tine. Se vede cã nu eºti deºtept ca mine ci tâmpit camaicã-ta. De aceea nimic nu observi, a zis bãtrânul, enervatla culme.

Chiar în momentul acesta crucial când moºneagul erapregãtit sã spargã ceasornicul cu bãþul, de dupã un dulap aapãrut Ticvan.

– Nu te supãra taica Jurjule. N-am intenþionat sã tenecãjesc. Ia-l naiba de ceas, el e vinovat. S-a defectat ºiîncontinuu repeta: cucu... cucu, a spus pe un ton vesel ºi azâmbit ºiret spre Mândruþu– mecanicul.

– Netrebnicilor, acum vãd cã aþi pus la cale sã-mi amãrâþizilele dar, aflaþi cã Jurju ºtie sã-ºi pãstreze calmul, a precizatbãtrânul.

Dorea sã parã liniºtit dar era supãrat foc. A pãrãsitatelierul gândind în sine: ,,nepotul meu e totuºi nãuc ºi nuvede cã Ticvan râde de porecla noastrã a»CUCULEªTILOR«’’.

1992

13

MOBILIZAREABÃTRÂNILOR

Cel de al Doilea rãzboi mondial bântuia peste tot.Oamenii, dar mai cu seamã cei tineri, erau îngrijoraþi.Se adunau la colþul primãriei sã audã cele mai noi

ºtiri de la Dogaru, unul dintre rarii consãteni, care posedaaparat de radio. Comentau situaþia actualã ºi li se încreþeaufrunþile de griji. La colþ, la taifas, nimic nu mai era caînainte. Pânã nu a început rãzboiul, cum se spune popular,,la givan’’ toþi glumeau ºi era o mare forfotã. Acum fiecareaºtepta disciplinat ca cel care a început discuþia s-o termine.Faptul acesta nu mira pe nimeni fiindcã dupã cum ºtim,momentele dificile schimbã totalmente deprinderile ºidispoziþia oamenilor. ªi în astfel de vremuri sumbre, moºJurju Suba, cãruia îi plãceau poznele, a încercat sa alungeumbrele de pe faþa celor prezenþi. De data aceasta, însã, n-aprea fost amuzant. Cel mai mult i-a incitat pe cei tineri cânda spus:

– Bãieþi, se pare cã vã mobilizeazã pe toþi. Rãmânemnumai noi bãtrânii sã vã protejãm cãminele, a zis moºul peun ton ce pãrea sã fie vesel.

Dupã gesturile de pe feþele celor prezenþi, bãtrânulimediat ºi-a dat seama cã gluma nu era prea reuºitã. I-a„scãpat” vorba din gurã ºi a zburat pe aripile vântului.Dorea sã se justifice dar cei tineri nu l-au iertat. La faþalocului s-au înþeles din priviri ºi prin gesturi ºi au pus la cale,,rãzbunarea’’. Aceasta s-a realizat în ziua urmãtoare, cândla colþul primãriei a venit Poncu, zis ,,Gazetarul’’ care adeschis ziarul ºi a citit cu voce tare urmãtoarele:

– Comandamentul suprem de rãzboi comunicã: vor fimobilizaþi toþi cetãþenii de la ºaptezeci de ani în sus. Ei vorfi trimiºi în primele rânduri ale frontului.

Cei care ascultau, ,,vestea’’ nãscocitã s-au prefãcut a fiuimiþi. Moº Jurju i-a privit cu neîncredere. Apoi s-aapropiat de ,,Gazetarul’’ ºi l-a atins uºor cu bãþul spunând:

14

– Dã-mi foaia aceea, Poncule, sã vãd cu ochii mei undescrie aºa ceva.

Poncu i-a dat ziarul. Bãtrânul îl întorcea în mânã, dardegeaba, nimic nu înþelegea. Era analfabet. Totuºi, repedes-a descurcat. S-a adresat unui cetãþean în care el aveaîncredere:

– Eu n-am ochelarii la mine ºi nu vãd sã citesc. Darspune-mi tu, Sandule, minte sau nu minte ,,Gazetarul’’?

– Nu minte. E adevãrat ce spune Poncu, a glumit Sandu,care era om serios. De aceea l-a crezut moº Jurju.

– Bine, bine vecine Sandule, dar ce sã facã cu noi pefront, cã suntem bãtrâni ºi neputincioºi?

– Dupã cum am înþeles, a continuat sã glumeascã Sandu,vã trimite în primurile rânduri pentru ca inamicul sã-ºirisipeascã toate gloanþele trãgând în voi. Atunci înainteazãcei tineri ºi fãrã pierderi îi fac prizionieri, ºi-a încheiatSandu expunerea.

– Explicaþia-i la locul ei, nu zic ba, a aceptat Jurju. Daraºa strategie nu s-a mai practicat în nici o împãrãþie.

Douã zile ºi douã nopþi s-a frãmântat moºneagul ºi adormit foarte puþin. S-a consultat cu vârsnicii lui. Unii aunegat complet vestea, iar alþii mai pesimiºti, au fost depãrere cã în astfel de vremuri tulburi, totul e posibil, chiarºi prostii de acestea.

A treia zi bãtrânul s-a dus, din nou, la taifas. Era istovitºi nedormit. Numai ce a ajuns la locul destinat, unul din ceiprezenþi l-a întrebat:

– Bine, moº Jurjule, ce ai de gând, de ce nu te-ai anunþatla Comandamentul militar?

Cei prezenþi au râs în hohote. Atunci Suba ºi-a dat seamacã l-au ,,tras pe sfoarã’’ ºi le-a zis:

– Râdeþi ca mânjii de un an când râncheazã dupã iapã!Apoi supãrat s-a adresat vecinului:

– Sandule tu m-ai dezamãgit, de acum înainte te numescIuda Fariseul, trãdãtorul Mântuitorului...

1992

15

TRENUL ªI JAPONEZUL

La sfârºitul mileniului doi ºi în pãrþile noastre, multeîntârzie: salariile, pensiile, achitarea produseloragricole, trenurile... Iar noi, ce sã vã spun, minune

mare, ne-am deprins cu starea de fapt. Trãim din speranþaºi înþelepciunea popularã: ,,Rãbdarea e cea mai bunãdoctorie”!

Dar, în ultimul timp, cei de la ferma avicolã,,Barony-Chichirez’’ s-au agitat. Situaþia e penibilã saucum ar fi spus marele W. Shakespeare ,,e ceva putregãit înþara Danemarca’’. Directorul Ritinescu a convocat urgentºedinþa consiliului. Celor prezenþi s-au adresat cuurmãtoarele cuvinte care-i pãreau cruciale:

– Domnilor, ferma noastrã se gãseºte într-o stare dificilã.Cocoºii noºtri de rasã din Japonia ,,Ceas deºteptãtor’’, numai sunt preciºi. Anume, dimineaþa cântã cu mareîntârziere. Consecinþele sunt evidente, angajaþii în masãîntârzie la lucru. Cumpãrãtorii, care îºi procurau cocoºiinoºtri în loc de ceasornic cu sonerie ne restituie fãrã milãmarfa defectatã. Ce-i de fãcut?

Primul a luat cuvântul ºeful fermei Cocoºeanu:– Vreau sã menþionez cã ºi cocoºii noºtri s-au adaptat la

situaþia actualã. ªtiþi cum e la noi, totul întârzie ºi...Vocea asprã a directorului sau ,,generalul cocoºilor”

cum îl dezmierdau, l-a ,,tãiat’’ la jumãtate de propoziþie.– Domnule ºef, nu-mi înºira ,,verzi ºi uscate’’, a trecut

timpul tiradelor fãrã rost ºi a constatãrilor. Vreau soluþii,vreau ceva concret!

– Cum sã nu? Am o propunere concretã. Ne adresãmdirect inventatorului cocoºilor deºteptãtori.

Zis ºi fãcut. Prin telefax, cel ce prin sârme transmitevocea ºi imaginea, au apelat la firma ,,Cucuricu’’ dinJaponia. Dupã numai o orã, a ajuns rãspunsul afirmativ:Mâine va sosi cu avionul, specialistul nostru, CEA SU TIC.

16

Cât sunt de expeditivi cei din þara ,,soarelui rãsare’’! Cuei nu-i glumã!

La aeroport pe japonez l-a întâmpinat ºeful Cocoºeanu.S-au deplasat la garã cu taxiul iar la sediul fermeiintenþionau sã meargã cu trenul. Aci la gara le-a început,,odiseea’’. Cocoºeanu s-a adresat ºefului cãilor ferate:

– Domnule ºef, când credeþi cã va pleca trenul spreFântâna lui Ali?

– Asta numai Dumnezeu ºtie! Oficial am fost informatcã va pleca cu o orã ºi jumãtate mai târziu.

– Nu-i mult, a zis Cocoºeanu pentru el, obiºnuit cu mairãu, decât aºa ºi s-a adresat japonezului: Auzi, domnuleCEA SU TIC, trenul întârzie numai o orã ºi jumãtate, cezici?

– Aha, aha, asta nu mult, asta nu mult, un minut jumate,nu mult. Asta posibil ºi la noi în Japonia.

– Nu m-ai înþeles bine. Nu e vorba de un minut ci de oorã ºi jumãtate!

– Oho, oho! s-a mirat japonezul, asta nu se poate! La noiîntr-o orã jumãtate se construieºte trenul nou-nouþ

Pentru ca sã îndrepte cumva situaþia neprielnicãCocoºeanu a propus:

– Domnule TIC, nu te îngrijora, trenul va ajunge, iarpânã atunci sã mergem la un restaurant din apropiere cuspecialitãþii naþionale, care se gãteºte în apropiere.

Cei doi, dupã ce s-au desfãtat cu delicateþe ,,a la grãtar’’,au revenit la garã, cu zece minute înainte de plecareatrenului, care întârzia atâta timp. Dar ia trenul de unde nu-i.Deja a plecat. Aceasta a fost prea mult ºi pentru Cocoºeanucare supãrat a spus omului de serviciu:

– Bine, bine ºefule, ai zis cã trenul pleacã cu întârzierede o orã ºi jumãtate sau la ora unsprezece. De ce a plecat launsprezece fãrã un sfert?

– Adevãrat, trenul a plecat înainte cu un sfert de orã maidevreme decât ce am spus eu dar aceasta nu trebuie sã teirite. Bucurã-te ºi fi mândru de noi! Aºa ceva nici în Japonianu existã!

17

Auzind numele þãri sale, japonezul a spus cam revoltat:– Domnule ºef te rog sã-mi dai recompensã.– Ce recompensã doreºte domnul?– Cum ce recompensã? Bineînþeles în bani. Eu sunt CEA

SU TIC, din Japonia. La noi, dacã trenul întârzie mai multde douã minute, primim diurnã.

Atunci a încercat sã i se adreseze ºeful de garã:– Domnule TAC...– Nu TAC, nu TAC ci TIC!– Bine domnule TAC sau TIC, de la noi nu primeºti

nimic.– Dar legea, cum stãm cu legea, domnule ºef, a întrebat

japonezul.– Legea noastrã prevede premiu numai dacã trenul vine

la timp. Nimeni n-are ºansã sã-l primeascã cãci aici trenulori pleacã înainte ori mult dupã timpul fixat.

Japonezul, sãrmanul a îngãlbenit ºi mai mult ºi s-aadresat lui Cocoºeanu:

– Of, of, domnul meu te rog cheamã un taxiu sã mã ducãla aeroport. Mã întorc în Japonia urgent!

– Dar cu cocoºii cum facem, domnule TIC?– Îi lãsãm în voia sorþii! Ar fi ireal ca la voi numai

cocoºii sã fie preciºi ºi disciplinaþi.1998

18

NENEA GAZETARUL

Stelian Marinescu– Nenea a fost reporter reputat lacotidianul ,,Evenimentul’’. Recent a devenitpensionar ºi oaspete devotat al restaurantului

,,Royal’’ din strada Castanilor. Aici, în companiaprietenilor îºi petrecea o bunã parte din serile sezonuluiestival. ªi în acea admirabilã duminicã de iulie, a popositîn acest loc agreabil. Zãbovea cu prieteni la o masã, pesuperba terasã a localului. Savura cafeaua turceascã,bãutura lui preferatã.

Marinescu o fire de boem, cu regularitate vizitarestaurantele din oraº. S-a distins printr-un caracterechilibrat. Printr-o perfectã stãpânire de sine, evita plaseleîntinse de ambrozia amãgitoare a lui Bachus. De aceea,niciodatã n-a cãzut în patima bãuturii. Evita alcoolul dar însocietate reuºea totdeauna sã-ºi pãstreze buna dispoziþie.De când însã a ieºit la pensie a fost cuprins de o uºoarãdereglare psihicã. A ajuns melancolic, indispus ºiintolerant. De starea aceasta ºi-au dat seama ºi prietenii,care-l cunoºteau de mai mulþi ani. Îi deranja, mai ales cândadresa întrebãri bizare ºi se comporta ca un,,încurcã-lume’’. ªi în seara cu pricina Marinescu le-aîntrerupt o discuþie interesantã. ªi-a pus degetul arãtãtor laochiul stâng de parcã ar fi un mare gânditor ºi a întrebat:

– ªtiþi, dragii mei, cine niciodatã nu va dispare de pevechiul nostru Pãmânt? — ºi tot el s-a repezit sã rãspundã:

– De pe Terra niciodatã nu va dispare: apa, aerul ºiziariºtii!

Cei prezenþi, nu erau gazetari ºi nu acceptau spusele luiStelian. S-a ajuns la o polemicã înflãcãratã, pro ºi contraziariºtilor. Ianche Dreptescu ºi-a exprimat pãrerea cu o voceiritatã:

19

– Nu te înþeleg, Marinescule, de ce-i protejezi pe ziariºtide vreme ce nu mai eºti gazetar, ci pensionar ºi aceea unulcare suferã de boalã tipic profesionalã.

În trecut Marinescu era acela care în astfel de situaþii îºipãstra cumpãtul ºi calmul. Da data aceasta cu ardoare-ºiapãrã opinia, astfel cã a rãspuns:

– Þineþi minte ce vã comunic: cel care ºi-a consacratviaþa ziaristicii, rãmâne gazetar pânã la ultima rãsuflarechiar ºi la trecerea în împãrãþia umbrelor.

În asemenea condiþii, cei prezenþi, n-au fost în stare sã-lînþeleagã ºi sã-i tolereze ceva. De aceea, pentru a evita osituaþie dezagreabilã, Stelian a pãrãsit localul. În stradã l-aatins boarea rãcoroasã a nopþii. Cãlãuzit de o voce lãuntricã,nu a pornit spre casã, ci s-a îndreptat spre clãdirea sediuluiziarului ,,Evenimentul’’. Acolo, în incintã, unde domnea oliniºte profundã, ºi-a gãsit refugiul ºi în nenumãrate rânduricalmul atât de necesar.

S-a aºezat posomorât pe bancã. Privirea îi zburainconºtient, în sus. A vãzut cerul înstelat ºi luna, astrulstrãlucitor al nopþii care-ºi rãspândea farmecul luminiifeerice peste Univers. Cuprins de moleºealã, fãrã sã-ºi deaseama a trecut în împãrãþia viselor. Ce poate oare visa unziarist? Bineînþeles, visa cã dialoga cu majestatea Sa,Cititorul, care de parcã i-ar fi zis:

– Nene, (astfel l-au numit colegii de breaslã dar ºicititorii care-l stimau) ai ieºit la pensie. Anii þi-au cernut înpãr fire argintii, dovadã cã a sosit timpul sã-þi faci bilanþulvieþii.

Visul deosebit din acea noapte splendidã a continuat iarMarinescu din nou discuta cu cititorul anonim, pentru careºi-a început succinta naraþiune:

– Îmi amintesc cu nostalgie de domnul Mihai Pepenaru,bãtrânul venerabil din localitatea mea de obârºie. Acestînvãþãtor pensionar, distins cãrturar, din anii copilãriei melemi-a împrumutat sã citesc gazeta ,,Adevãrul’’ la care eraabonat. De atunci m-a fascinat mirosul specific de plumbal literelor tipãrite. Aceasta mi-a trasat drumul vieþii ºi am

20

devenit ziarist slujindu-mi fidel, mai bine de trei decenii,cititorii.

În vis din nou a auzit vocea cititorului imaginar, care l-aîntrebat:

– Nene, ai fost ziarist de mare anvergurã. Aº vrea sã aflude la dumneata; Dar este plauzibilã aprecierea cã ziaristicãeste o profesiune extrem de frumoasã?

– Adevãrat, a rãspuns Marinescu, ziaristica, printreîndeletniciri este ca vioara într-o orchestrã, împãrãteasainstrumentelor. aºadaro ca ºi gazetãria ºi vioara cântãfrumos când e mânuitã cu dibãcie. Acela care munceºte ºipãtrunde în tainele ei,– este rãsplãtit. Totuºi, dã-mi voie sãmai remarc cã ,,meseria’’ aceasta nu e numai ,,lapte ºimiere’’. În nenumãrate rânduri îºi consumã psihic fiii sãi,cum se spune ºi despre revoluþie.

Încã mult timp fostul ziarist ar fi povestit cu cititorulimaginar în visul din liniºtea nopþii de iulie, dacã la unmoment dat, Marinescu nu ar fi simþit cum în coºulpieptului de parcã i s-a înfipt un cuþit. Brusc s-a trezit dinsomn, curmat de durerea provocatã de criza cardiacã. Aveaimpresia cã au sosit ultimele clipe ale vieþii sale. S-a întorsînapoi în timp, în anii copilãriei, ºi în satul natal pe caredemult l-a pãrãsit ºi de parcã vedea câmpul cu covorulverde de iarbã ºi auzea dangãtul jalnic al clopotelorbisericeºti...

Noaptea, târziu, printr-o întâmplare fericitã, pe Neneal-a gãsit un trecãtor. Era întins pe bancã. Sub cap, în loc depernã ºi-a pus ziarul ,,Evenimentul’’. Respira greu... Cevamai târziu dar la timpul potrivit la faþa locului a ajunsambulanþa...

1997

21

SAPA ªI OTRAVA

Ca toþi muncitorii ogoarelor ºi Ticã Holdean erainteresat de combaterea buruienilor din culturileagricole. De aceea s-a dus la ,,Insula Maimuþoilor’’,

platoul din faþa magazinului ,,Agronomul’’, unde se potauzi informaþii cum se zice ,,de toate pentru toþi’’. Ajuns ladestinaþie, pe nepusã masã, omul nostru i-a întrebat pe ceiprezenþi:

– Fraþilor, care-i cel mai bun erbicid?Cei de faþã au început conversaþia înflãcãratã, fãrã cap

ºi fãrã coadã: unii susþineau cã ,,Guardianul’’ e cel mai,,otrãvit’’ pentru buruiene, alþii optau pentru preparatul,,Galant’’ iar cei mai mulþi lãudau ,,Motivelul’’.Dezbaterea a fost întreruptã de Sicu Jurjan care le-a zis:

– Mãi potlogarilor, vãd cã pãlãvrãgiþi ca-n parlament.Daþi-mi ºi mie cuvântul.

– Sã te auzim Sicule, dar sã ne spui ceva chibzuit nu vreoprostie grosolanã, s-au pronunþat la unison cei din jur.

– Mãi, dacã aºa stã treaba, atunci vã spun pe ºleau: voihabar n-aveþi ce-i chimia. Eu sunt expert ºi fiþi siguri cã celmai bun erbicid este ,,SAPALOCUL’’!

Când a pronunþat ultimul cuvânt, pe faþa lui Sicu a apãrutun surâs ºtrengãresc. Din pãcate, nu l-a observat Ticã care,fãrã a mai cugeta, a luat-o cu paºi sprinteni spre farmaciaagricolã. Ajuns aici, încã de la intrare a spus:

– Salut Avrame, ,,Sapaloc’’ ai?– Te rog mai repetã o datã – a zis vânzãtorul mirat.– Am zis ,,Sapaloc’’, oare nu auzi bine?!– Ba da auzul meu e perfect, dar îmi pare rãu, aºa ceva

nu existã!– Dar cum se poate sã nu fie! Sicu mi-a spus cã-i cel mai

bun ebicid!– Oho, cum de nu mi-am dat seama! Adevãrat, este un

,,erbicid’’ eficient dar nu-i un preparat chimic ci manual ºi

22

nu-i nici toxic, i-a rãspuns vesel vânzãtorul. Apoi, a luat depe poliþã o sapã pe care a aºeazat-o pe tejghea. Ticã arãmas buimac vãzând oferta ºi a zis:

– Ce-i cu sapa asta?– Ascultã nene, n-ai cerut tu ,,SAPÃ-LOC’’?– Adevãrat, dar m-am gândit la erbicid, nu la sapã!– Ticã, nu te supãra pe mine. Cei de la ,,Insula

Maimuþoilor’’ sunt vinovaþi, mai cu seamã Sicã. Ai fostvictima unei glume. Eu doar mi-am dat seama cã,,sapalocul’’ dumitale vine de la sapã– iar poporul nostruspune: ,,Mai bine cu sapa-n mânã decât cu mâna întinsãdupã milã’’. De aceea þi-am ºi oferit sapa asta nou-nouþã.

– M-da þopârlane ºi maþe-fripte, vãd cã ºi tu eºti cinic,de aceea nenea Ticã îþi rãspunde tot cu un proverb care sunãastfel: ,,Inima de vânzãtor e venin otrãvitor’’.

Astfel a grãit Ticã Holdean ºi repede a pãrãsit magazinul.În drum spre casã s-a gândit cã ar fi bine sã-ºi prãºeascãporumbul manual, cu sapa tradiþionalã ºi nu cu erbicidetoxice cum este acum la ,,modã’’.

1997

23

SOÞUL HAZLIU

Când nu era la lucru, Gavrilã Sodaru îºi petreceatimpul la cârciumã. Adesea obiºnuia sã spunã:,,Acasã mã simt ca un câine legat în lanþ. Libertatea

mea e birtul’’.Într-o noapte de varã cu cerul plin de stele Gavrilã pãrãsi

cafeneaua ,,Londra Micã’’ în momentul când orologiul dinturnul bisericii bãtea ora douãsprezece. Omul nostru pãºeaagale pe cãrarea luminatã de felinarul ceresc. Nu erasuperstiþios dar se gândea cã n-a prea nimerit-o fiindcã,dupã cum spun bãtrânii, miezul nopþii e ceasul strigoilor.

Gavrilã nu era bine dispus ºi nici nu observase când aajuns acasã. În dormitor nevastã-sa îl aºtepta înfuriatã. Sezvonea prin sat cã soþul ei ar fi fost încurcat cu servitoareaTanþa.

Consoarta îl lua pe ocolite ºi-i zise:– Gavrilã, ai auzit cã servitoarea noastrã e borþoasã.– Asta-i treaba ei, a rãspuns soþul cu o voce nesigurã.– Gavro, dar se ºuºoteºte cã tu ai fi fost cel cu ,,musca

pe cãciulã’’ a încercat Smãrãndiþa sã-i dea loviturahotãrâtoare.

Soþul nu s-a intimidat ci a rãspuns rãspicat:– Asta-i treaba mea!– Adevãrat dar consãtenii te acuzã, insistã doamna.– Asta-i treaba lor, a continuat acelaºi ,,joc’’ de cuvinte

învinovãþitul.– Poate o fi Gavro, dar mie nu-mi convine, a spus soþia

ofensatã!– Asta-i treaba ta, a rãspuns Gavrilã, calm.ªi aºa dupã ce ºi-a terminat toate ,,treburile’’ Gavrilã,

calm, ºi-a aranjat hainele pe scaun. Smãrãndiþa vãzându-lindiferent, s-a supãrat foc. Furioasã, a început sã-l blestemeîn fel ºi chip.

24

În toiul „ploii” de ofense Gavrilã îºi fãcu semnul cruciicu mâna stângã. Apoi a luat umbrela de pe dulap a deschis-oa pus-o deasupra capului, ºi s-a întins pe pat. Vãzându-l cuumbrela deschisã soþia, pentru un moment, ºi-a pierdutgraiul. Dupã o scurtã pauzã reuºi sã exclame:

– Ce-i cu tine Gavro? Ai înebunit? Nu cumva plouã încamerã?

– Clar cã nu plouã, i-a rãspuns soþul. Dar vreau sã mãferesc de blestemele tale! Acum toate cad pe ,,parazol’’* ºinu pe capul meu.

De data aceasta doamna s-a crucit ºi a zis cu o voce maidomolã:

– Numai bietul dracu ºi feciorii lui pot ieºi cu tine lacapãt. Lasã umbrela la locul ei, ºi hai sã dormim. Discuþiao vom continua dimineaþã. Nu scapi tu aºa de uºor...

1992

* parazol – umbrelã

25

BERZELE ªI NATALITATEA

Ozi posomorâtã de iarnã. În atelierul frizerului VaicãForfecaru, cuptorul la gaze ,,Maia’’ radia cãldurãplãcutã. Clienþii aºteptau ca mâinile dibace ale

maistrului sã-i ,,înfrumuseþeze’’ ºi discutau ,,verzi ºiuscate’’. La un moment dat, Ispas Suliþean a zis:

– Dragii mei, vã comunic o veste minunatã: în localitateanoastrã au sosit berzele!

Auzind cele spuse de Suliþan, cei prezenþi, pe moment,au rãmas fãrã grai. ªtiþi de ce? Fiindcã era decembrie, cuzãpadã abundentã ºi vânt tãios, care ºuiera prin vãzduh.

– Dã-o în colo de treabã, Ispase, i-a replicat furiosAxentie Dumitru, consideri cã suntem þâcniþi sã credem cãberzele, care se gãsesc acum în þãrile calde, au venit la noi,unde bântuie gerul nãprasnic?!

– Las-o mai încet Axentie, nu sãri ca un cal împuns degãrgãuni!

– Aici nu e vorba de cal! Declaraþia ta nu pot s-o lasbaltã!

– Ehe, am zis cã au sosit berzele, dar nu mã laºi sã vãexplic! Anume, eu nu m-am gândit la cele adevãrate!

Zâmbetul flutura pe buzele lui Ispas Suliþan care acontinuat:

– Nu vã supãraþi, amicii mei, am dorit doar sã spun cã lanoi în Satul Alb, în acest an au vãzut lumina zilei mai mulþicopii ca în ultimele decenii când s-au nãscut doar doi sautrei copii în medie pe an. Deci, cum v-am spus, multe,,berze’’ au ajuns la noi în localitate. Dar de ce am zis,,berze’’? Oare nu explicãm copiilor noºtri mai mici cã penou-nãscuþi îi aduc ,,cocostârcii’’?

Cei prezenþi au înþeles de minune cele spuse de Suliþanºi erau entuziasmaþi, auzând ºtirea, cãci copiii sunt viitorulnostru. Sandu Deºteptul însã, dorea sã fie mai bine informatºi a întrebat:

26

– Explicã-mi Suliþane, cum de s-a întâmplat,,fenomenul’’ cu majorarea natalitãþii, chiar în aceastãperioadã de timp dificilã când lipsurile ne apasã!

– Fie vorba între noi, este clar ca bunã ziua cã totul s-aîntâmplat din cauza situaþiei materiale precare a populaþiei!a spus Suliþan,– starea este indirect proporþionalã: oamenimai sãraci, copii mai mulþi!

La cele spuse de Suliþan, Ionicã Agronomul a adãugat:– Acum îmi este clar din ce cauzã întreprinderea noastrã

agricolã, ,,Munca’’, ne remunereazã tot a doua lunã ºi neoferã salarii reduse!– Este vorba de un sistem sigur demajorare a numãrului de copii, cãci mai sãrãci nu putem fi!

Dintr-un colþ al atelierului s-a auzit ºi voceamuncitorului ogoarelor, badea Þãranu, supranumit,,Sapãdelemn’’:

– Atunci, tot din pricina majorãrii natalitãþii la sat, nicinouã fabricile nu ne achitã banii pe produsele livrate înurmã cu patru luni? Sã ºtiþi bunã-i lipsa aceastã materialã,cãci de va mai dura sãrãcia, vom fi nespus de bogaþi înmoºtenitori.

Atunci, s-a pronunþat ºi Sandu Deºteptul.– Nu avem bani, dar har Domnului, avem cu ce sã hrãnim

copii. De aceea, lãsaþi sã creascã natalitatea. Tot dânsul acontinuat.– Dar dacã iarãºi revine bunãstarea ce ne facem?Adio, natalitate! Deci, trebuie sã ne gândim cum sãstimulãm ,,cocostârcii’’ sã ne viziteze mai des ºi atunci cândnu vom mai fi sãraci!

1997

27

CULCUªUL DE PE BANCÃ

Era o frumoasã dupã-amiazã de duminicã a lui iunie.Doamna Smãrãndiþa Sodaru îºi aºtepta la fereastrãsoþul plecat dis-de-dimineaþã la cârciumã. ªi ca un

fãcut, nu trecea nimeni prin care sã-i transmitã vorbã sã vinãacasã. Când era pe-aci sã renunþe ºi sã nu-l mai aºtepte îlvãzu pe vecinul ei ieºind dintr-o casã din apropiere.Doamna i-a dat bineþe ºi a zis:

– Victore, dacã cumva rãtãceºti pe la ,,Butoiuldesfundat’’, te rog spune-i lui pierde-varã al meu sã vinãimediat acasã.

– Cu plãcere am sã-i spun dar precis nu mã va lua înseamã. La ,,Butoi’’ cheful e în toi ºi greu îl pãrãseºte cineva,a comentat Victor.

– Vecine nu complica situaþia. Spune-i soþului meu cãde nu va fi acasã într-o orã, încui poarta ºi-l las sã doarmãîn stradã.

Victor, cum a intrat în cârciumã, zise cu voce tare, sãaudã toþi cei prezenþi:

– Mãi oameni, nu-i cumva printre voi o persoanãsuspectã care se numeºte Gavrilã Sodaru?

– Ce ai mãi, ai cãpiat? Ce mugeºti ca buhoiul de baltã?i-a zis Gavrilã supãrat.

– Aici eºti domnule Sodaru? Dar nu vei mai sta mult,cãci te-a poftit stãpâna sã te duci imediat acasã. De undenu, ºtii ce-þi face? Încuie poarta ºi te lasã în stradã cu buzeleumflate.

– Ce trãncãneºti acolo ,,verzi ºi uscate’’! Sodaru nu arestãpân dar mai cu seamã stãpânã. La mine acasã nu ,,cântãgãina ci cocoºul’’! De aceea, punem pariu cã la orice orãmã voi întoarce acasã, nevasta mã primeºte. Mai mult chiar,are sã mã roage sã intru în casã, a zis plin de sine Gavrilã.

Cei doi prieteni au stabilit ºi condiþiile rãmãºagului: încaz cã Smãrãndiþa nu-l va primi în casã, Gavrilã îi cinsteºte

28

pe toþi cu o damigeanã de vin. În caz contrar, bãutura oplãteºte Victor.

Petrecerea la ,,Butoiul desfundat’’ a continuat pânã-nzori. Apoi întreaga societate veselã l-a însoþit pe Sodaru.Ajunºi aproape de casa lui Gavrilã se rãspândirã capotârnichile pe la porþile învecinate pânã Gavrilã bãtudiscret la geam. La fereastrã, ca fulgerul, apãru Smãrãndiþacare imediat îl luã pe ,,furcã lungã’’, zicându-i supãratã:

– Bine, mãi tãntãlãule, nu þi-e ruºine sã vii aºa de târziu?– Ce târziu?! Tu scump-o nu vezi, am sosit

dis-de-dimineaþã, spuse pe un ton vesel Gavrilã.– Þie-þi arde de pozne dar eu am jurat cã nu-þi dau voie

sã intri în casã.– Nu face nimica, a rãspuns calm învinuitul.Apoi ºi-a dezbrãcat vestonul ºi l-a aºezat pe banca de pe

stradã. Continuã sã se dezbrace. Când ajunse la pantalon,doamna ºi-a dat seama ce se întâmplã, dar totuºi l-a întrebat:

– Ce ai de gând sã faci, cap gol de minte ºi plin debãuturã?

– Ce sã fac, mã culc pe bancã, a rãspuns calm Gavrilã.– Bine blegule, cum crezi sã te culci în stradã. Ce-or zice

vecinii când te-or vedea în halul ãsta, a zis cu glas maidomol Smãrãndiþa.

– Pe mine lumea nu mã intereseazã. Mã culc ºi basta, arãspuns omul nostru.

– Þie nu-þi pasã dar mie, da. Lumea va spune cã eu suntmai nebunã ca tine cã te rabd. Uite cheia, intrã în casã, nute face de râsul lumii.

Gavrilã atât a aºteptat. A descuiat uºa ºi apoi a intrat încamerã la doamna. A pupat-o pe frunte ºi s-a înapoiat laprietenii care-l aºteptau afarã, ºi le-a zis:

– Bãieþi, va-þi convins cine-i stãpân în casa lui Sodaru?Iar acum vã invit la ,,Butoi’’ sã bem vin pe socoteala luiVictor, care a pierdut rãmâºagul.

1992

29

AUTOCAMIONUL,,PIONIER’’

Într-o searã plãcutã de iunie a anului cincizeci, veaculnostru, în sala din ,,Casa Notarului’’ s-au adunatmembrii cooperativei agricole ,,Unirea’’ din Pipirig.

În încãpere, mare forfotã. Când aceasta ºi-a atinsapogeul, de sub vestonul unui membru al cooperativei,,,Bocionicã’’ a þâºnit un cãþeluº negru ca tãciunele.

– Þineþi-l pe Mochi, a strigat disperat stãpânul.Câinele se strecura sprinten, printre picioarele celor

prezenþi, arãtându-ºi caninii.– Nu-l puteþi prinde nici cu camionul, s-a fãcut auzitã

dintr-un colþ al sãlii, vocea de bariton a lui Ioniþã Vasul.Atunci a rãcnit preºedintele Cola supranumit Avocatul

ºi a zis:– Liniºte bãdãranilor cã nu sunteþi la bâlci! Apoi a

întrebat: Care dintre voi a rostit cuvântul camion?În salã tãcere ca în cimitir. Cel cu pricina a rãmas fãrã

grai. S-a speriat cã i-a scãpat vreun cuvând compromiþãtor.Aºa erau vremurile... peste tot, fricã.

Dupã o scurtã pauzã, din nou a luat cuvântul preºedinte.L-a întrerupt lãtratul lui Mochi. Cola s-a înfuriat ºi a strigat:

– Scoateþi, javra aceea din salã. Aºadar câinele a fostalungat fãrã milã. În salã din nou a predominat liniºtea.Preºedintele a continuat: – Deci, la propunerea unuimembru necunoscut, m-am decis sã vã cumpãr un camion.Cine-i pentru?

Cei din salã, ca la comandã, ridicarã douã degete sus casemn de aprobare.

În zori la primul cânt al cocoºilor satului au plecat cutrenul spre capitalã ca sã cumpere camionul: preºedinteleCola, Damu Birtaºu ºi ºoferul Miuþã, supranumit Volanul.

Destul de repede au ajuns în ,,Oraºul alb’’. Dupã ce auîndeplinit toate formalitãþile au preluat un camion, marcã

30

,,Pionier’’. Au pornit-o cu bine spre Pipirig. Pânã nu aupãrãsit oraºul Damu Birtaºu a zis:

Bine, bine mãi Avocatule, eºti preºedinte ori babã? Aiprocurat camion pentru cooperativã, primul autocamion dinsat, ºi nu eºti capabil, ca pe contul organizaþiei sã plãteºtialdãmaºul!

– Cine spune? Volane, opreºte la prima cârciumã, a ziscalm preºedintele.

ªoferul a oprit camionul în preajma unui restaurant. Ceitrei au intrat în salã ºi au comandat mâncãruri ºi bãuturialese. Toate bunãtãþile acestea urma sã le plãteascã Cola pecontul cooperativei. Am zis urma dar vom vedea încontinuare ce s-a întâmplat...

Când au termint ospãþul, Avocatul s-a ridicat de la masãºi i-a pãrãsit pentru un moment, sub pretextul cã se duce latoaletã sau cum s-a exprimat el: ,,acolo unde ºi împãratulmerge pe jos’’.

Cei doi, rãmaºi la masã, l-au aºteptat mai bine de treisferturi de orã. Vãzând cã nu vine, Birtaºul de necaz s-acãtrãnit la faþã de parcã ar fi mâncat un pantof vechi ºi a zis:

– Mãi Volane, preºedintele acela râios, probabil cã seplimbã prin oraº ca un fecior de boier. Noi degeaba îlaºteptãm. Apoi Damu a achitat datoria ºi s-a adresat dinnou ºoferului:

– Volane, am plãtit ºi pentru lingãul acela, hai sã plecãmimediat la Pipirig.

– Cum sã plecãm fãrã tovarãºu preºedinte? a întrebatMiuþã.

– ªi eu sunt ,,factor’’ la cooperativã. Pornim perãspunderea mea, s-a înfuriat Birtaºul.

Când ºoferul s-a convins de starea de fapt au luat-o încetspre sat. La locul destinat au ajuns fãrã dificultãþi iar înpreajma sediului cooperativei cei doi au coborât þanþoºi, dincamion. Numeroºii membrii, care i-au întâmpinat, eraunedumeriþi. Unul dintre ei a întrebat:

– Dar preºedintele unde-i? Unde-i Avocatul?Birtaºul a încercat sã-l lãmureascã:

31

– Preºedintele a rãmas la Belgrad. S-a rãtãcit pe strãzileoraºului!

– Ai fi vrut tu, a rãspuns preºedintele ºi ca de pe altã lumes-a ivit din spatele cabinei. Dupã prânzul pe care l-ai plãtittu Birtaºule, m-am culcat în caroseria camionului ºi m-amînvelit cu pânza impregnatã. Am tras un somn zdravãn darvoi nu m-aþi observat.

Cei prezenþi ºi-au dat seama cã preºedintele Cola i-a,,tras pe sfoarã’’ pe însoþitorii lui. Cei doi, dar mai cu seamãDamu Birtaºul a preferat sã se cinsteascã pe contulcooperativei, dar s-a pãcãlit.

Când s-au mai liniºtit hohotele de râs ale membrilor,Birtaºul s-a adresat în ºoaptã ºoferului:

– Volane ºi de data aceasta ne-a înºelat Avocatul!– Ce sã-i faci, el e preºedinte. Trebuie iertat, a constatat

,,filozofic’’ Miuþã ºoferul.1993

32

LUPTA CÂINILOR

Novac Sulean îºi grãbi paºii pe strada aproape pustie.În cale i-a ieºit doar Ruzmarin Milosaru care dupãce i-a dat bineþe, l-a întrebat:

– Novãcele, de ce alergi ca urmãrit de lupi?!– Mãi vecine Ruzmarine, nu alerg de lupi ci de câini,

i-a rãspuns.– Dragã Novace,eu nu vãd un câine nici la o bãtaie de

puºcã!– Desigur cã nu vezi, fiindcã toþi câinii sunt în centrul

satului, i-a rãspuns Novac.– Câini în centrul satului?! S-a deschis vreo expoziþie de

javre patrupede?– Ce fel de expoziþie, omule, acolo se luptã câinii, sosiþi

din întreg Banatul.– Vezi, Novace de ce sunt în stare oamenii când n-au ce

face? Asmuþã câinii la bãtaie, iar acesta nu-i un gest uman,i-a reproºat Ruzmarin.

– Dar boxul unde se ciuntesc oamenii, este mai uman?încerca sã-l lãmureascã Novac.

– Ai dreptate, nici lupta aceasta, dar nici cea a câinilornu-i cinstitã. Dar aºa-i soarta, a zis Ruzmarin, ºi ºi-a însoþitvecinul.

Astfel, cei doi au plecat împreunã spre centrul localitãþii,unde era lume multã ºi tãmbãlãu ca la talcioc. Oameniiagitaþi strigau: þine-l, Dogan, nu-l lãsa, Bãlan, muºcã-l,Sultan!

În mijlocul suporterilor înflãcãraþi era amenajat un locspecial. Într-un colþ al acestui ring, stãtea un câine cu botulpe labe. Tocmai a pãrãsit lupta crâncenã ºi acum îºi vindecãrãnile. Stãpânul, întins cât e de lung lângã câine, i-a zis:

– Teri, prietene, nu mã nenoroci. Dacã tu nu vei continualupta, eu voi pierde pariul, iar în joc sunt o mie de mãrcigermane!

33

Cãþelul, instinctiv, a simþit nedreptatea omului. De aceeanu s-a miºcat, iar stãpânul s-a înfuriat ºi a început sã-ºiloveascã capul de pãmânt, ca un þâcnit zicând:

– Scoalã laºule, javrã lãþoasã ºi du-te sã te lupþi.Purtarea stãpânului a stârnit hohote de râs ºi oamenii au

aplaudat când Terii s-a ridicat, încet, de jos ºi s-a îndepãrtat.Vorba ceea: ,,câinele-i câine, dar ºi el îºi ia lumea-n cap dela o vreme’’.

Rãmas întins la pãmânt stãpânul þipa cât îl þinea gura:– Teri, Teri întoarce-te, cã te dau pe mâna dracilor, sã te

jupoaie de viu.Atunci, probabil, întãrâtaþi de þipetele lui, toþi câinii s-au

smuls din mâinele stãpânilor ºi s-au adunat la mijloculringului. Latrã unul, iar ceilalþi se iau dupã el...

– Mãi fraþilor, a exclamat cu voce înspãimântãtã,Ruzmarin, luaþi-o la sãnãtoasã cã au turbat câinii!

Oamenii au fugit speriaþi. De atunci în localitatea noastrãnu se mai organizeazã lupte odioase de câini, ci expoziþiide câini.

1997

34

SOCUL ªI BOBOCUL

Clap... clap... clap... încet înainta trenul internaþional,,Inter-sity’’, spre punctul vamal Stamora. Stausingur într-un compartiment. Numai eu ºi gândurile

mele. Cuget ca un solitar: doamne, doamne ce maieveniment! Pentru prima datã voi vizita Bucureºtiul. Dupãcum ºtiþi, este vorba de capitala Patriei-mamã, sau cum zicunii despre þara a cãrei limbã o vorbim. ªi ce sã vã spun?Vã este bine cunoscut, dragii mei, cã, chiar ºi limba noastrãmaternã ne dã, câteodatã, bãtãi de cap. De aceea, când voipãºi în România, trebuie neapãrat sã mã exprim corect. Uºorde spus dar greu de realizat, cãci noi românii din Banatuliugoslav, comunicãm, în partea mare de cazuri, în graiulpopular bãnãþean. El este împestriþat ºi cu sârbisme cainfluenþã a conlocuitorilor majoritari. Din cauza aceasta,dupã cum o sã vedem din cele expuse în rândurile ceurmeazã eu am încurcat-o cu limba, ºi aceea chiar de lafrontierã.

– Bunã seara domnule, ce aveþi de declarat la vamã? aîntrebat vameºul român, la intrarea în compartiment.

– Vã salut ºi vã mãrturisesc sincer cã am numai o,,maºinã de bãtut’’, am rãspuns eu, cu gãluºca-n gât, dincauza emoþiilor.

Vameºul m-a privit curios ºi mi s-a adresat cu o voceautoritarã:

– Ce fel de ,,maºinã de bãtut’’ aveþi? ªi pe cineintenþionaþi sã bãteþi cu ea?

– Sã mã fereascã Dumnezeu, domnule vameº, eu nu amde gând sã bat pe nimeni. Irimia studentul, fiul meu, esteacela care va bate.

– Atunci spune-mi repede, pe cine va bate Irimiastudentul?

35

– Domnule vameº nici Irimia nu va bate pe nimeni. Cumaºina aceasta el, acolo, la studii în Bucureºti, va înºiralitere pe hârtie, am rãspuns eu repede.

Vameºul a zâmbit discret, cãci a înþeles situaþia ºi mi-azis:

– Bine, bine dumneata eºti om botezat? De ce n-ai spuscã e vorba de maºinã de scris, hoþule.

Atunci ºi eu am zâmbit, ºi am spus:– Nu sunt hoþ, o fi corect ,,maºinã de scris’’, dar în pãrþile

nostre îi spunem ,,maºinã de bãtut’’, am încercat sã-mijustific greºeala.

Îndepãrtându-se vameºul repeta:,,Ehe, ehe, maºinã debãtut, maºinã de bãtut...’’ Era bine dispus, dar ºi eu cãci num-a mai controlat, iar eu duceam cu mine cum se zice, detoate pentru toþi.

Trenul, înconjurat de întunericul nopþii, alunecã domolpe arterele de fier. Acum, compartimentul meu era arhiplinde pasageri, care flecãreau de þi se pãrea cã ciripesc vrãbiileflãmânde. La un moment dat unul dintre ei a exclamat:

– Atenþie, vine ,,naºu’’!N-am ºtiut despre ce este vorba pânã când am „aruncat”

o privire în partea marcatã de privirea cãlãtorului care ne-aavertizat, Aºadar mi-am dat seama cã ,,naºul’’ este de faptcontrolorul. Persoana aceastã în uniformã, controleazãbiletele. Când l-am observat m-am simþit ,,cu musca pecãciulã’’ cãci nu aveam bilet. M-am gândit cã trebuie sã pardrãguþ ºi umil, aºa cum e obiceiul la noi la nunþi, sã urez ºiam chiuit astfel:

– Trãiascã ,,naºu’’, mããã!Conductorul m-a întrebat supãrat de parcã era împuns

de viespii:– Dar tu, cine eºti, bã?– Eu sunt finul, mã, am rãspuns pe un ton vesel.– Dacã eºti ,,finu’’, fin sã-mi fii, ºi biletul la luminã sã

mi-l þii.

36

Dar, ia biletul de unde nu-i. Fâstâcit, am scotocit custânga în buznar. Am scos o mânã de lei ºi i-am oferit discret,,cumãtrului’’. Acesta dupã ce i-a numãrat a zis:

– Ehe, he, he, ,,finule’’, e prea mic darul pentru ,,naºu’’!Aluzia mi-a fost clarã ca ,,bunã ziua’’. I-am dat banii ºi

din celãlalt buzunar. ,,Naºul’’ a plecat satisfãcut. Biletul luim-a costat mai scump decât dacã l-aº fi cumpãrat de laghiºeu. M-am gândit: halal, târguialã cãci ,,m-am prins caciocârlia-n laþ’’.. Indispus, m-am îndreptat sprevagonul-restaurant sã-mi potolesc setea. Ajuns în faþatarabei m-am pronunþat:

– Bãiete, fii bun, dã-mi o ,,flaºã de soc’’.– Sã mã ierte domnul, dar despre ,,flaºã de soc’’ cum zici

dumneata, eu n-am mai auzit. ªtiu cã existã lemn de soc ºidin el poþi face fluier ca-n balada ,,Mioriþa’’, care ne spune:,,Iar la cap sã-mi pui / Fluieraº de soc ce cântã cu foc’’.

ªi ce credeþi voi, cã eu imediat nu mi-am dat seama cãpuºtiul mã ironizeazã fiindcã m-am exprimat incorect. Darsã vedeþi, mi-am calmat nervii ºi i-am rãspuns pe acelaºiton:

– Mãi flãcãule, ia mãi lasã baltã versurile, nu-þi bate jocde mine, ci dã-mi ceva de bãut sã mã rãcoresc.

Atunci ospãtarul s-a lovit cu palma peste ceafã ºi deparcã s-a limpezit la minte, ºi-a zis:

– Aha, am înþeles. Domnul doreºte o rãcoritoare. Trebuiasã comandaþi o sticlã de suc nu ,,flaºã de soc’’.

Tot în versuri am încercat sã-mi exprim ºi euamãrãciunea:

– Dã-mi tu mie ,,suc’’ sau ,,soc’’ cã de nu te bag în foc.Trenul ºi-a continuat mersul prin þinuturi necunoscute.

Când am ajuns în oraºul lui Bucur era o dimineaþã splendidãde octombrie. De la Gara de Nord pânã la Facultatea deLitere, unde a studiat Irimia al meu, m-am deplasat cutaxiul, numit ,,Bumbu’’. Ajuns la destinaþie, am intrat înincita facultãþii. M-am aºezat pe o bancã. Studenþii,miºunau într-un permanent dute-vino. Fiind apicultor mis-a pãrut cã aici e ca ºi într-un stup, cãci ºi la facultate existã

37

regine, albine lucrãtoare dar ºi trântori. În timp ce eucugetam, în faþa mea s-a oprit un student necunoscut. Mis-a adresat, iar în colþul gurii flutura zâmbetul ºiret:

– Colegul, este ,,boboc’’?Eu am sãrit ca ars de la locul meu gândindu-mã ce

neruºinare, sã mã facã ,,boboc’’ astfel cã i-am rãspunsbãiatului:

– Te-ai înºelat studentule. Eu nu sunt ,,boboc’’.– Atunci ce sunteþi? a insistat el.– Eu sunt seleuºean, get-beget.Individul s-a holbat la mine cu niºte ochi mari ca de

broscoi. Am vãzut cã ceva nu-i era clar cãci a zis:– Dar eu, nu ºtiu ce înseamnã ,,seleuºean’’!– Ruºine sã-þi fie, l-am înfruntat eu. Cum sã nu ºtii cã eu

sunt din Seleuº, sat, din Banat. De aceea, sunt seleuºean.,,Boboci’’ le zice la locuitorii Satului Nou, aºezare ruralãtot din pãrþile noastre.

Atunci studentul nostru a observat cã eu am ,,încurcatborcanele’’ ºi s-a justificat:

– Mã iertaþi, dar nu am fost înþeles. Când am zis,,boboc’’ nu m-am gândit la locuitorii din Satul Nou de ladumneavoastrã. Aici la noi le zicem ,,boboci’’ la studenþiicare s-au înscris în primul an de studii.

Studentul a plecat iar eu m-am dat seama cã am fãcutîncã o gafã. Am fost supãrat pe mine însumi. Cum de numi-am dat seama cã ,,boboc’’ e ceea ce e la începutul uneivieþii ca-n poezia pe care o memorez încã din fragetãcopilãrie, care suna astfel: ,,Doi boboci micuþi de raþã / S-ausculat de dimineaþã...’’, ºtiþi ºi dumneavoastrã cum mergemai departe, nu?

În momentul în care eu mã gândeam la cele ce mi s-auîntâmplat a ajuns ºi Irimia. M-am bucurat mult de tot cândl-am vãzut ºi am spus:

– Unde eºti studentul tatii? Fiindcã vorbeºti corect limbamamei, trebuie sã mã scapi din încurcãturile cu ,,maºina debãtut’’, ,,socul’’ ºi ,,bobocul’’.

1997

38

TRAGEDIA POETULUIÎNDRÃGOSTIT

Stimate domnule ministru, mã numesc ViorelBroºtean, nãscut în 21 august, 1913, la Seleuº, într-ofamilie de þãrani. ªcoala primarã am terminat-o în

satul natal.Onorate domnule ministru, starea mea financiarã este

precarã ºi de aceea vã implor sã-mi aprobaþi o bursã, sã-mipot continua ºcolarizarea în România... Rugãmintea otrimit din Seleuº, ministerului învãþãmântului dinBucureºti, în anul 1925...

Conþinutul acestei scrisori, la prima vedere, poate vi s-arpãrea bizar însã, pe noi, cuprinsul ei, pur ºi simplu, ne-afascinat fiindcã vine sã exprimã curajul ºi fermitateabãiatului de numai doisprezece ani, dornic sã se adape laizvorul fermecat al învãþãturii.

Din pãcate, Viorel, nu ºi-a realizat visul vieþii ºi nu acontinuat drumul luminãtor al ºtiinþei, ci a rãmas la,,coarnele plugului‘’. Bãtrânii spuneau: ,,astfel i-aupredestinat ursitoarele‘’. Dar acestui tânãr plãpând cuochii ageri, ºi viaþa de þãran îi era nefastã. S-a stins, ca ostea cãzãtoare, pe data de 29 iulie, 1930. Avea doarºaptesprezece ani, când moartea nemiloasã l-a dus în lumeaeternitãþii.

Pentru generaþiile actuale acest tânãr este unnecunoscut, o enigmã. Dar iatã cã lucrãrile lui din domeniulliteraturii, sunt consemnate pe paginile unor cãrþi despecialitate ºi a sãptãmânalului ,,Nãdejdea‘’, care a apãrutla Vârºeþ în perioada interbelicã.

Cea mai plasticã caracterizare a acestui tânãr poet-þãrano redã regretatul profesor ºi om de ºtiinþã, domnul RaduFlora, în studiul ,,Folclor literar bãnãþean‘’. Autorulrelateazã cã Viorel Broºtean nu-i lipsit de talent creativoriginal, mai cu seamã pentru cã creazã la vârsta de doar 17ani (scrie versuri ºi prozã).

39

Numele lui Viorel nu a devenit celebru, mulþi nici nu-ºimai amintesc de el. Indiscutabil, acest þãran, a posedat talentpentru scris, dar viaþa prea scurtã nu i-a permis sã-ºi atingãapogeul.

În cele ce urmeazã prezentãm fragmente din creaþiileliterare ale autorului publicate în sãptãmânalul amintit înprealabil. Foiletonul intitulat ,,O zi de fericire‘’ care, aapãrut fragmentar dupã decesul autorului începe în felulurmãtor: ,,Ce mai om eram eu acum trei ani – zise Ioniþã.Înainte, de a pleca la cãtãnie, aveam casã ºi masã, dar cândm-am întors n-am aflat decât zidurile casei arse într-onenorocire. Mama murise, iar oile au fost vândute...‘’

Analizând atent conþinutul foiletonului apãrut în ziar,putem conchide cã tânãrul încã la vârsta adolescenþei,cunoºtea perfect starea þãranului nevoiaº. Pe lângã aceasta,Viorel, poetul, iubea viaþa ºi mediul înconjurãtor, cãci înpoezia ,,Doina Banatului‘’, întocmitã la vârsta de numai 15ani, spune: ,,Scumpul meu Banat / Cu flori mândreîmbrãcat / Cu frumoºi feciori / ªi pomi roditori / Tu aimovile ºi vâlcele / Verzi ºi frumuºele...‘’ Versurile acestea,prezentate în stilul inspirat de minunata baladã ,,Mioriþa‘’,sunt o adevãratã erupþie a sentimentului poetic. Dar, pelângã glorificarea þinutului de obârºie, poetul stimeazãdreptatea ºi omenia. În poezia ,,Românul bãnãþean‘’ scrie:,,Nu-i mai frumos pe lume / Decât dreptatea a spune / Dem-ar întreba oricine / Nu mi-ar fi fricã de nime...‘’ Astfel,se exprimã în versuri Viorel Broºtean, faþã de care natura afost nemiloasã. Prematur a plecat în împãrãþia liniºteieterne.

Cuprinºi de valul amintirilor, acum când se împlinescopt decenii de la naºterea poetului, ni se pare firesc sã-iaducem binemeritatul omagiu. De aceea, în ziua când erasãrbãtoarea ,,Ghermãnul‘’ popular numitã ,,ziua cea detrãsnet‘’, eram la cimitirul, unde îºi dorm somnul de veci,seleuºenii decedaþi. Am stat în faþa criptei ºi a pietrei degranit pe care este încrustat numele locatarului neînsufleþit.Liniºtea a fost curmatã de o turturea. Pasãrea aceasta

40

gingaºã, care ºi-a luat zborul spre slãvile cerului, ne-aamintit de o întâmplare tragicã. Am auzit-o de la bãtrânaDraga Guþu, contemporana poetului, decedat.

– Existã în viaþa omului, numeroase momente triste. Darceea ce i s-a întâmplat lui Viorel este emoþionant. Ca deobicei în dragoste începutul este plãcut ºi promiþãtor ºinimic nu e mai încântãtor ca prima iubire a tineriloradolescenþi. Iubirea nevinovatã a cuprins inimileneprihãnite a bãiatului-poet ºi a celei mai frumoase fete dinsat. Probabil, în perioada aceasta, când aceºti tineri segãseau ,,printre nori”, Viorel a întocmit urmãtoarele versuriîn stil eminescian: ,,Mi-e drag de uliþa strâmtã / De lamargine de sat / Unde-n prag dulce iubitã / Pe-nserate m-aiaºteptat...”

Idila celor doi tineri îndrãgostiþi, care ºi-au juratdevotament pânã la moarte, a durat un scurt timp.Nemulþumit cu întâlnirile discrete, tânãrul ager la minte,întocmitorul de versuri, a hotãrât sã se cãsãtoreascã cu aceeacare a fost ,,prinþesa‘’ visurilor lui nocturne. Fiind minori,dar ºi dupã datina strãveche, a cerut-o în cãsãtorie de lapãrinþi ei. În ziua cu pricina, s-a destrãmat ,,palatul defildeº‘’ al tinerilor îndrãgostiþi. Pãrinþii fetei nu ºi-au datconsimþãmântul. Preferatul lor era altul mai înstãrit caViorel. Pe timpul acela, bogãþia era mai presus ca dragostea,care era ignoratã. Tinerii amorezaþi au gândit însã altfel. Nus-au lãsat convinºi de vârstnici, ci cum se zice, într-o bunãzi, ºi-au luat lumea-n cap sau popular spus au ,,fugit‘’. Aupãrãsit satul natal. S-au ascuns prin porumbiºte, care în lunalui septembrie este o adevãratã pãdure bãnãþeanã. Tineriiîndrãgostiþi se încurajau cu versurile lui Viorel care spunea:,,Sunt român ºi-s bãnãþean / ªi spun cã fricã nu am / Cã-sdin viþã de roman / Strãnepot de-al lui Traian...‘’

Pãrinþii, i-au cãutat peste tot. Chiar au angajat ºijandarmii dar nu le-au dat de urmã. Tinerii ºi-au pregãtitmerinde pe mai multe zile, dar iarãºi natura s-a arãtatnedreaptã faþã de ei. Dupã câteva zile au început sã sereverse norii plumburii. Ploaia rece de parcã ºi-a desfundat

41

marele rezervoar ceresc a influenþat negativ asupra sãnãtãþiilor ºi tânãrul plãpând cade pradã unei boli nemiloase.Fugarii s-au adãpostit la Leana Groza din Alibunar, dar eraprea târziu. Pe Viorel l-a cuprins febra. Trebuia internaturgent la spital, dar nici în ruptul capului nu dorea sã sedespartã de fata-i dragã. Boala care a izbucnit violent, aprogresat. Într-o bunã zi i-a sfârtecat plãmânii... Astfel s-acurmat o viaþã ºi ameþealã desfãtãtoare ce se numeºteiubire... Ne-a pãrãsit poetul... mare pãcat!

1994

42

DOMNIA SA OMULMotto: Dumnezeu a fãcut pe om dupãchipul Sãu... din þãrâna pãmântului...

(BIBLIA – FACEREA)

De mai multe ori discutam cu prietenul meu Tomi.Odatã m-a surprins cu o propunere:

– ªti ce m-am gândit, ar trebui sã scrii o carte!– Cum vine asta? Sã scrii o carte! Bine, Tomi, oare tu nu

ºti cã deja sunt scrise miliarde de titluri. ª-apoi mai cuseamã la noi, sunt foarte puþini care fac lecturã! ªi ce carteaº mai putea eu sã întocmesc?

– Atunci, prietene scrie o carte, ca sã fi primul.– Fiecãrui om iar place sã fie primul. Aceasta se numeºte

orgoliu personal! Dar cum aº putea eu sã fiu ,,primul’’ altãu?

– Pãi, iatã vei fi primul inginer agronom din pãrþileacestea care scrie în limba noastrã o carte fãrã sã tratezeteme agricole!

– Asta da, se poate. Dar n-are nici un rost, cartea trebuiesã conþinã o temã specificã, interesantã, am încercat sã-lcontrazic pe prietenul meu, care mi-a rãspuns:

– Nu-i nevoie de aºa ceva. Încearcã sã scrii o carte despreoameni, o carte care sã exprime dragostea faþã de fiinþeleumane. Ea va fi cititã ºi comentatã.

Atunci am cugetat cã este destul de dificil sãcaracterizezi Omul, care demult ºi-a pierdut Edenul, încâteva povestiri. Aceasta i-am spus ºi lui Tomi care a zis:

– Dacã astfel stã treaba, atunci propun sã ,,filozofãm’’,cum zice moº Cola. Deci, ne vom exprima prin cugetãrilepoporului ºi ale marilor gânditori ºi-n acest fel vomdescoperi ceva despre om ºi umanitate. Poate cã te veiinspira ºi dumneata.

În felul acesta s-a exprimat prietenul meu, Tomi, înliniºtea unei seri de varã, când simþeam adierea lanurilorînflorite ºi de parcã audiam un cântec nocturn, interpretat

43

de o voce linã a bucuriilor ºi necazurilor omeneºti. Aveamimpresia cã melodia pãtrundea pe fereastra deschisã avisãtorilor cum eram noi doi. M-am adresat prietenuluimeu:

– Ai dreptate Tomi, maximele ºi gândurile despre omsunt interesante. Îþi dau posibilitatea sã-þi cunoºti semeniiºi pe sine însuþi cât mai bine.

– Adevãrat prietene cãci proverbul spune: ,,Pentru ca sãte împaci cu alþii ºi sã-i cunoºti trebuie prima datã sã teîmpaci cu sine ºi sã te cunoºti pe sine’’.

– Sunt de aceeaºi pãrere, dar ºti Tomi cã omul este maipuþin mulþumit de sine ºi ,,e ca vremea; când veselã, cândtulburatã’’.

– Exact, ºi de aceea omul trebuie sã se bucure de celemai mici satisfacþii ºi sã înfrunte necazurile vieþii cãci:,,pentru omul modest ºi mulþumit fiecare zi nouã, când senasc zorile, înseamnã un dar preþios de care trebuie sã sebucure’’.

Astfel mi-a rãspuns Tomi, iar eu am continuat:– Desigur, dar ceva mai mult a spus marele filozof

roman, Cicero, care a cugetat: ,,Omul însuºi s-a nãscutpentru a privi lumea ºi a o imita’’. Apoi aº mai adãuga cãomului din perioada noastrã modernã în viaþã îi trebuiepatru lucruri: sãnãtate, înþelegere, fericire ºi bineînþeles,bani.

– Precis ºi bine spus, dar omul are nevoie de culturã ºide ºtiinþã. Trebuie sã ºtie ºi sã cugete cãci se spune,,Oamenii înceteazã sã gândeascã când înceteazã sãciteascã o carte’’. Sau ,,Omul cu nici o ºtiinþã împodobit eca lemnul necioplit’’.

Prietene Tomi ºi eu am auzit o maximã de la un þãranisteþ din localitatea noastrã care spune: ,,Astãzi este uºor sãdevii om înºcolat; ori ai bani ºi cumperi ºtiinþa ori ai minte.Dar mai greu este sã devii Om’’.

ªtiu prietene actuala instituþie ºcolarã ca ºi educaþia în,,cei ºapte ani de acasã’’ nu-þi formeazã întotdeauna uncaracter corect ºi nu te înzestreazã cu culturã suficientã

44

fiindcã: ,,cultura nu e lux, este un strict necesar’, sau ,,omulînvãþat este conºtient cât de puþin ºtie’’.

– Da Tomi, referitor la caracterul omului despre care aiamintit în prealabil, pot adãuga cã între oameni existã rãuºi urã cãci ,,omul este nãsãþios, cu cât are mai mult ar vreasã mai aibã’’ iar ,,Omul rãu e ca un cãrbune, dacã nu tearde te înegreºte’’.

La aceastã constatare Tomi mi-a rãspuns:– Adevãrat, cãci ,,Omul are un dulce ºi un amar’’ dar

nu trebuie sã aibã ,,inimã de lup ºi gurã de miel’’ sau cummi-a zis un cunoscut: ,,Omul nu trebuie sã fie nici piatrã,nici miere’’.

– Deci sã fim clari prietene, ,,Om sfânt nu existã’’ dartotuºi se spune cã el ,,sfinþeºte locul’’.

– Da, prietene omul e imperfect ,,fiecare îºi are cãlcâiullui Achile’’ ºi se mai spune cã ,,nu existã lemn fãrã noduriºi oameni fãrã cusururi’’. Dar eu aº încheia cã ,,dragosteade Om este unica raþiune a existenþei umane’’.

Noaptea târziu mi-am luat rãmas bun de la Tomi. Amvorbit mult, dar nu am elucidat pe deplin viaþa enigmaticãa fiinþelor umane. Acesta e greu de realizat dar e important,,tot om sã fi prin slãbiciunile ºi durerile tale’’ ºi am adãugatnoi, bucuriile tale...

1998

NOTE:Proverbe preluate de la: B.Bogdanovici, Cicero, Diderot,L.N.Tolstvoi, Menandru, G.Ibrãileanu, P.Þuþea, M.Eminescu,Iosif Gean-Gãicion din Alibunar, M.Gvozderaþ din Seleuº ºizicãtori populare.

45

FLUIERAªUL DIN ARDEAL

Mult s-a bucurat moº Jurju Suba când oaspetele luiRubin a scos de sub veston sticla de rachiu,denumit prin pãrþile noastre ,,Kanzas-Wisky’’,

dupã soiul de porumb american din care a fost preparat.Moºul, grãbit a luat sticluþa, a dus-o la gurã ºi dupã ce a traso duºcã zdravãnã, s-a înveselit de parcã a bãut apã vie dinpoveºti.

Vãzându-l aºa de satisfãcut Rubin a zis:– Taica Jurjule, propun sã ne aºezãm pe butucul din curte

ºi sã gustãm din þuica aceasta cã-i cum se ºtie ,,leac’’. ªipânã noi o vom ,,mângãia’’, sã nu stãm degeaba, moºule,deschide traista cu întâmplãri ºi spune una interesantã.

Dupã ce s-au aºezat, Jurju a ridicat din nou sticla,înghiþind lacom licoarea care-i curgea ºi pe bãrbie. S-a ºterscu mâneca de la hainã la gurã ºi ºi-a început naraþiunea.

– Cele ce urmeazã s-au întâmplat într-o minunatã zi devarã. Ca de obicei, când nu eram ocupaþi cu muncacâmpului, stãteam la taifas, la colþul casei lui Avram Aga,discutând ,,multe ºi mãrunte’’ sau bârfind pe cei ce nu erauprezenþi. Coroana deasã a bãtrânului dud ne ferea de arºiþasoarelui torid.

De obicei, la întrunirile de la colþul strãzii domnea odispoziþie seninã. În ziua cu pricina nu am gãsit nici o temãinteresantã. În clipele acestea de monotonie, am zãrit îndepãrtare o cãruþã trasã de doi cai. Venea agale, pe drumulSâmiaiului. Cu cât se apropia mai mult, auzeam tot mailimpede vocea plãcutã a cãruþaºului care fredona un cântec.Omul se înveselea, acompaniat de scârþâitul carului. Cântafrumos, despre cuc. Auzind numele acestei pãsãri, amhotãrât sã-i joc o farsã. M-am ridicat de pe bancã, am luatbãþul ciobãnesc care-mi era la îndemânã ºi în momentulcând caii au ajuns lângã mine l-am tras de hãþuri pe cel dedreapta. Animalele s-au oprit în loc. Atunci cu o voceameninþãtoare m-am adresat cântãreþului:

– De pe ce tãrâmuri vii tu, sãrãntocule?

46

– Din Ardeal, bunicuþule. Am venit aici sã-mi plasezmarfa, a rãspuns cãruþaºul, privindu-mã curios.

– Nu mã privi aºa de mirat. Eu sunt Jurju Suba, poreclit„Cucu”. Tu ai venit din depãrtare ºi m-ai jignit.

– Dar ce rãu þi-am fãcut, tãicuþule? a întrebat ardeleanul.– Te faci prost sã-þi pice bine! Hai, mãi, nu înþelegi? Ia

spune-mi, ai cântat, da?– Am cântat.– Despre cuc, nu?– Adevãrat! Dar care-i necazul?– Tu eºti inculpatul... Nu întreba ci rãspunde: ai zis

,,cucule picaþi-ar ciocul’’?– Nu zic ba, dar aºa-i cântecul, s-a apãrat ardeleanul.– Aºa-mi placi. Ai recunoscut ºi te-aº fi iertat pentru

cioc, dar tu ai continuat: ,,cucule picaþi-ar limba’’. Astanu-þi pot ierta. Îþi dai seama, mie sã-mi pice limba?!

– Dar moºule, eu n-am zis sã-þi pice limba dumitale, aîncercat tânãrul sã se apere.

– Cum, mã faci nepriceput? Oare n-ai zis ,,limba cuculuisã-i pice’’? Mie îmi zic ,,a lu’Cucu’’ ºi eu cred cãintenþionat ai vrut sã mã jigneºti, am continuat eu ,,atacul’’.

Vãzând cã nu glumesc, tânãrul a spus:– Totuºi cred cã sunt învinuit pe nedrept!– Drept, nedrept, eu sunt cel ofensat... Dar poate cã ne

vom înþelege. Tu eºti din Þara cântecului unde sunt renumiþimaeºtri ai fluierului, iar eu sunt un pasionat interpret la acestinstrument...

Tânãrul n-a aºteptat sã-mi termin rostirea cã a ºi zis:– Am unul care parcã-i fermecat.Am primit fluierul ca recompensã pentru ,,ofensã’’...

mai târziu am recunoscut tânãrului ardelean cã am glumit.ªi cum e obiceiul la noi, ne-am cinstit, aici la colþul strãzii,cu þuicã delicioasã. Am devenit buni prieteni iar fluierul îlpãstrez ca pe un cadou valoros... Astfel ºi-a încheiatbãtrânul povestea amuzantã ºi-a zis: – Hai sã întrerupemdiscuþiile cãci cum se spune: ,,vorbã multã, sãrãcie goalã’’.Apoi a ridicat din nou sticla la gurã ºi a zâmbit satisfãcut...

1992

47

CUTIA CARE VORBEªTE

Era la cumpãna dintre anotimpuri. Muncitoriiogoarelor din Pipirig au isprãvit prãºitul culturilor deprimãvarã. În curând îi aºteaptã recoltarea grâului cu

spice aurii. Rãgazul dintre cele douã lucrãri agricole debazã, este tocmai bine venit...

Cei din strada Lupului se adunã cu deosebitã plãcere lataifas, la colþul casei lui Avram Aga. Aici s-a plãsmuitpovestea hazlie care începe astfel:

– Stimaþii mei vecini, oameni oneºti dar curioºi din fire,ºtiþi care-i vestea actualã? întrebã Iacob Sãrman.

– Dacã ne spui, vom ºti, s-au pronunþat cei prezenþi.– Niþã Pompieru ºi-a procurat radio! le-a comunicat

Sãrmanu.– Ce-i aia ,,ragio’’ voia sã ºtie moº Coliþã Cucu.– Nu se pronunþã ,,ragio’’, ci radio, cu ,,d’’ în mijlocul

cuvântului. Este un aparat introdus într-o cutie, care cântãºi vorbeºte cu ajutorul undelor care se transmit prin aer, aîncercat sã-i explice Avram Aga.

– Aºa ceva nu existã, voi mã faceþi pe mine prost. Prinfir se pot transmite cuvinte dar prin aer... ba! MintePompieru, a fost categoric Cucu.

– Nu minte moº Cucule, cu propriile-mi urechi am auzitveºtile din Capitalã, în limba sârbã, a spus Sãrmanu.

– Eºti sãrac de minte, Sãrmanule, l-a înfruntat Coliþã.Cum nu-þi dai seama cã Pompierul ºi-a pus în dosul ,,lãzii’’pe cei doi bãieþi, ce frecventeazã liceul ºi ei au vorbit înlimba statului pe care o învaþã la ºcoalã.

– Dar am auzit ºi muzicã! nu s-a dat bãtut Sãrmanu.– O fi, dar ºi aceasta are o explicaþie. În dosul cutiei putea

sã cânte lãutarul Iosif Lina, prietenul lui Pompieru, a spusCucu.

48

– Moº Cucule, cum nu ne crezi. ªi eu azi-dimineaþã l-amauzit la Radio Novi Sad pe solistul nostru vocal IonicãLãzãrescu, încerca sã-l convingã Avram.

– Ei vedeþi, oare nu v-am spus cã v-a minþit NiþãPompieru cu ,,ragio’’ s-au cum îi mai zice, eu nu ºtiu, aexclamat triumfãtor Cucu.

– Dar cum ºti tu moº Cola cã minte Pompierul? auîntrebat cei prezenþi.

– Fiindcã judec, nu ca voi. Anume, cum e posibil sã cânteLãzãrescu din Novi Sad când eu, azi dimineaþã, l-am vãzutîn faþa casei din Pipirig! Poate a zburat cu avionul? a zisCola.

A încercat sã-i explice Sãrmanu, care a spus:– Lãzãrescu a cântat de pe discul înregistrat la radio.– Ce fel de disc mãi oameni, nu-s eu neºtiutor, fleacurile

acestea le-a nãscocit tot Niþã ºi vã ,,trage pe sfoarã’’, nu s-apredat Cola.

– Mãi moº Cucule, tu eºti Toma Necredinciosul dinScripturã, a zis Avram Aga.

Au mai încercat ºi alþii sã-l lãmureascã pe moº Coliþã,dar în zadar. Faptul este curios, dar explicabil, având învedere cã era perioada anilor cincizeci ai secolului nostru,când în sat Niþã Pompierul, ºi-a procurat primul radio. ColaCucu, care viaþa întreagã era paznic de câmp, habar n-aveade sistemul de transmitere a sunetelor prin undeleelectromagnetice.

1997

49

MÂNTUIREA

Rusalime, s-a scurs un sfert de veac, de când eºtidomiciliat în Oraºul Vinului. Oare nu regreþi cã, înacest rãstimp, niciodatã n-ai urcat pe splendidul deal

ce împrejmuieºte localitatea, ca o falnicã coroanã de lauri?!– Regret, cum sã nu regret, Coriolane. Dar, fi serios, oare

consideri cã eu, cocoºat cum mã vezi, aº fi capabil sã înfruntversantul acesta?

– Fãrã supãrare prietene, eu trebuie sã-mi exprimpãrerea: îþi lipseºte curajul ºi eºti obsedat de o idee fixã.Crezi cã dacã eºti puþin gârbovit de spate, trebuie sã fimediocru ºi inactiv. Nu, nu te înþeleg! Eu CoriolanSucianu,sunt ferm convins, cã dacã ai avea voinþã, ai fi înstare sã urci, chiar pânã la Cula legendarã ce dominã pisculînalt.

A fost acesta doar un fragment din convorbirea pe caream avut-o eu, Rusalim Nonu, cu prietenul meu, Coriolan.Era o zi superbã de iulie. Ne-am plimbat atunci pe cãrãrileumbrite de stejarii seculari, din parcul numit ,,GrãdinaVerde’’.

Tentat de cele relatate de însoþitorul meu a dous zi,obsedat ca o broscuþã de ochii hipnotici ai ºarpelui, amplecat spre vechiul turn. Am luat-o pe ruta destul de dificilã,care duce prin partea nordicã numitã ,,VizuinaDiavolului’’. Mersul ascendent a fost extrem de anevoioasdar, dupã câteva ore, mi-am atins scopul. Am cucerit vârfuldealului. Cu palmele am mângâiat zidurile medievale aleCulei. Aici sus am fost, de mult, când eram adolescent.Acum este vorba despre altceva, poate cã de o aventurã darºi o izbândã a unui individ care ºi-a recãpãtat încrederea înforþele proprii.

M-am aºezat pe o stâncã caldã. În preajma mea a stat unbãieþandru care m-a surprins cu întrebarea:

50

– Nene, am auzit cã, demult, în interiorul acestui turn, îngaleriile subterane ºi-a gãsit azil, Adam Neamþu cel vestitcu haiducii lui din Munþii Siminicului, care-i jefuiau pe ceibogaþi ºi-i ocroteau pe nevoiaºi!

– E posibil sã fie plauzibil, aceasta afirmã ºi legenda.Unlucru de fapt, este cert: când eu eram de vârsta ta, aici sus,poposea ºi Vasili al nostru numit ºi Marele Poet Vasko, careºtie cum se hrãnesc lupii cu sare.

Bineînþeles, explicaþia metaforicã ºi destul de confuzãnu i-a convenit puºtiului de zece aniºori. Brusc m-a pãrãsit,iar eu n-am regretat. Preferam sã rãmân singur, cu gândurileºi pãcatele mele. Privesc împrejurimea, din perspectivapãsãrilor zburãtoare înãlþate spre cer. Jos, în partea derãsãrit, zãresc peisajul citadin, grotesc, cu acoperiºurile noi,plate, strãlucitoare împletite cu cele patinate, cenuºii ºiînclinate. Întorcându-mi privirea spre soare-apune amobservat localitãþile din apropierea oraºului. În depãrtare,am recunoscut punctul luminat de razele fascinante alesoarelui. Era satul meu natal.L-am abandonat în urmã cumult timp, mãcinat de întâmplãrile tulburãtoare ºi calvaruldin sufletul meu. Am tresãrit când trecutul zguduitor mi seperinda prin cuget, ca pe o peliculã cinematograficã. M-amdecis: în cel mai scurt timp posibil voi vizita localitatea deobârºie.

Ideea obsedantã, am realizat-o chiar în ziua urmãtoare.Aceasta s-a datorat prietenului meu Coriolan ºi maºinei luitip ,,Opel’’ care, cu cei ºaizeci de cai de fier, parcã sealimenta cu ºoseaua asfaltatã. Repede ca vântul am pãrãsitOraºul Vinului iar când ne-a rãmas în urmã ºi micul orãºel,Fântâna lui Ali, eram aproape de locul destinat. Un fiorcauzat de emoþii puternice, mi s-a plimbat pe întreagacoloanã vertebralã. Dar, repede m-am calmat observânddealul domol ondulat, care, luminat de zeul strãlucitor alverii, pãrea un nimb de pe capul sfiinþilor care înconjurasatul meu Pipirig.

De la plecarea noastrã, la intrarea în localitate, pentruprima datã m-am adresat însoþitorului meu:

51

– Te rog Coriolane, opreºte maºina în faþa indicatoruluigalben, cu numele satului.

Când ne-am oprit, am coborât din maºinã. Amîngenuncheat în faþa semnului de circulaþie cu inscripþiaPipirig. De jos am luat o mânã de pãmânt negru, mãnos, ºil-am sãrutat. Era glia strãmoºeascã, natalã ºi sfântã anostalgiei.

Revenind în maºinã, Coriolan mi-a zis:– Rusalime, se pare cã te-a ajuns un dor enorm de mediul

copilãriei tale.Eu am rãmas perplex, cãci ne miºcam, încet pe strada

principalã, înainte numitã Drumul Mare. Dintr-odatã, prinparbrizul automobilului am observat o clãdire necunoscutãmie, un turn înalt. Emoþionat am exclamat:

– Frâneazã urgent, Coriolane, bãiete!– Ce-i, e vorba de accident? ºi prietenul meu brusc a

oprit maºina.– Nu te îngrijora. Doar aº vrea sã-mi citeºti ce scrie pe

turnul din faþã.– Fabrica de nutreþuri combinate, pentru animale!– Vezi Coriolane, înainte aici a fost moara neamþului

Hanþ! Dar ia te uitã nici casa lui moº Egheduº nu mai existã!– Cine a fost moº Egheduº?Prietenulului meu, i-am rãspuns astfel:– Avea casa lângã moarã ºi era cel mai ºugubãþ om din

sat. Glumeþ neîntrecut ºi veºnic optimist. Repara ºiceasornice ce timpul ni-l mãsoarã.

Ne-am continuat drumul spre centrul localitãþii. La unmoment dat, iarãºi m-am adresat ºoferului:

– Coriolane, nu te supãra, opreºte acum automobilul înfaþa primãriei, cea cu coloanele în stilul doric ca la templeleelene.

Am coborât din maºinã. Admiram copiii gãlãgioºi ce sezburdau veseli pe terenul de jos din faþa ºcolii ºi amconstatat:

– Coriolane, vezi tu câte s-au schimbat în satul meu natalîn acest sfert de veac. Ce mai realizãri: sute de case noi ºi

52

edificii obºteºti de parcã ai fi în centrele urbane. Ce maiprogres!

– Progresul este uluitor, dar totuºi o mare parte dinoameni nu sunt mulþumiþi! ªti de ce? Au uitat sã se bucurede micile satisfacþii ale vieþii. Dar sã lãsãm la o parteproblemele. Rusalime, ce faci cu florile acestea din maºinã?

– Le voi depune la cripta soþiei ºi mamei mele care-ºidorm somnul cel de veci, ºi de la care trebuie sã-mi ceriertare pentru necazurile provocate.

Când m-am întors de la cimitir, aceastã aºezare a,,odihnei veºnice’’, ne-am îndreptat spre strada numitã,,Marele Cãrturar’’, care duce spre câmpia imensã ce laorizont se îmbrãþiºeazã cu cerul albastru. Ne-am oprit lacolþul strãzii.

– În casa aceasta veche am vãzut lumina zilei. Aici,pãrinþii mei s-au bucurat de primul ºi ultimul lor bãiat pecare l-au numit Rusalim cel slab, ocrotit de ursitoare. Înlocul acesta s-a petrecut ºi marea tragedie a vieþii mele.

Ne-am retras cu maºina în dosul casei, în pãdurea deplopi, de la marginea satului. Pentru prima datã mi-amdivulgat marele secret ºi am început naraþiunea în felulurmãtor:

– Stimate Coriolane, nu aveam nici optsprezeceprimãveri, când tata, Dumnezeu sã-l ierte, subit a decedat.L-am iubit mult, pe þãranul acesta cu palme enorme ca oholdã. Îmi era greu ºi totuºi, am absolvit cu succesul liceul.M-am întors la casa pãrinteascã, sã o ajut pe mama. Lainsistenþele ei, înainte de a-mi satisface stagiul militar,m-am cãsãtorit cu o fatã din localitate. Dupã ce m-amdemobilizat din armatã, am ocupat postul de funcþionar laprimãrie. La prima vedere se pare cã viaþa decurgea normal.Cotitura dezastruoasã, a început doar la câteva zile dupã ceam ocupat postul de muncã la instituþia de stat. Atunci mis-a adresat primarul Licã:

– Rusalime, acum faci parte din asociaþia noastrã aintelectualilor dar ºi a boemilor rurali. De aceea, desearã,obligatoriu sã te prezinþi la cârciuma lui Firuþ. Organizãm

53

un chef ,,de lux’’ ºi te vom ,,boteza’’ cum e obiceiul cu þuicãfiartã.

Bineînþeles, benevol chiar ºi bucuros, m-am dus în seararespectivã, la birt. Dar ºi pe parcurs, cu regularitatefrecventam ,,casa pribegilor’’. Eram prezent, aproape înfiecare noapte. De aceea, mama mã dojenea cu vocea-idomolã:

– Rusalime fiule, comportarea ta e nechibzuitã. Dacã veicontinua astfel, vei deveni robul alcoolului.

ªi soþia îmi reproºa cu glasul disperat:– Rusalime, eºti soþul meu, iar eu îmi petrec singurã

nopþile vãrsând lacrimi amare. Te implor, rectificã-þicomportarea nedemnã ce te va erona.

Iar eu ignoram mustrãrile binevoitoare ºi tot mai multmã înfundam în patima alcoolului. Te întrebi de ce?Fiindcã, dupã cum ºtim, în interiorul fiecãruia dintre noi,existã doi indivizi adverºi: ,,BINELE’’ ºi ,,RÃUL’’.Abuzul de alcool l-a descãtuºat pe cel de al doilea.,,RÃUL’’. Necontrolat, a ieºit la ivealã ca pacostea din cutiaPandorei, unde era încuiat, cum spune legenda.Consecinþele au fost tragice. Anume, dupã o noaptepetrecutã în compania sticlei, am sosit acasã, beat criþã. Întimpul certei înverºunate cu soþia, mi-am pierdut cumpãtulºi am pus arãtãtorul pe trãgaciul revolverului. Am ucis-o peSanda cu un singur glonþ fatal. Soþia mea împuºcatã adecedat în drum spre spital.

Pe mine m-au dus cu cãtuºele la mâini. Am fost trimisîn judecatã, fiind acuzat de omoucidere. Eram tânãr ºicuprins de o stare psihicã specificã: multi timp dupã ce m-auarestat, n-am scos nici o vorbã ºi nu-mi aminteam, sau poatecã nu doream sã-mi amintesc, de cele întâmplate. Am trãitîntre vis ºi coºmar iar remuºcãrile au devenit insuportabile.

Judecãtorul m-a condamnat la trei ani de închisoare. Dela pedeapsã mai severã m-a salvat mama printr-o mãrturiefalsã. A declarat cã crima a fost comisã întâmplãtor, fiindprovocatã de neglijenþã, când îmi curãþeam arma.

54

Exact dupã o mie ºi una de zile, ca în poveste, m-aueliberat din puºcãrie. Eram decepþionat, n-am mai gãsit-onici pe mama. Sãrmana s-a stabilit în ,,palatul de veci’’ dinîmpãrãþia liniºtei eterne. Am rãmas singur pe lume, cumarele meu pãcat. ªi am comis aceeaºi greºealã ca înaintede ce am ajuns în dosul gratiilor. Anume, în loc sã înfruntgreutãþile vieþii, am ales drumul greºit, am încercat sã leînec în alcool, de care am fãcut exces. Îþi dai seama prietene,iarãºi coºmar ºi înºelãciune amarnicã. Am devenitdependent de lichidul amãgitor,probabil descoperit deLucifer, cel alungat dintre îngeri.

Conseciþele stãrii mele deplorabile au fost un gravaccident de circulaþie cu maºina, care am condus-o beat ºicu spatele cocoºat. Dar, nici în urma acestei nenorociri n-amfost în stare sã mã stãpânesc ci ºi în continuare am consumatcantitãþi excesive de alcool. Astfel, la scurt timp, am atinsºi ultimul stadiu: ,,delirium tremens’’. Ca urmare a acesteicome alcoolice corpul îmi tremura ca varga iar mintea mis-a întunecat. M-au internat în spital, unde am fost supustratamentului de reabilitare sub controlul consãteanuluimeu doctorul Micloni, care m-a informat despre starea meagravã ºi pericolul de moarte.

Dupã ce mi-am recuperat forþele, plimbându-mã prinparcul spitalului, am întâlnit un tânãr handicapat. Erainfirm, dar conducea sprinten scaunul cu rotile.S-a oprit înpreajma mea ºi mi s-a adresat zâmbind:

– Prietene, nu-i aºa cã ziua aceasta scãldatã de soare esplendidã ºi viaþa-i frumoasã?

Am rãmas surprins de calmul ºi optimismul acestui tânãramabil. Eu, însã, am fost imprudent ºi l-am ignorat. Totuºi,m-am gândit: tânãrul acesta e mai nefericit ca mine înprivinþa sãnãtãþii, dar e vesel ºi nu e deprimat ca mine.

Îndepãrtându-se, cunoscutul meu, din scaunul cu rotilea mai adãugat cu acelaºi ton dispus:

– Îþi cunosc situaþia, prietene. Cãleºteþi forþacaracterului. Câteodatã, viaþa este ca o jucãrie a hazarduluidar nu alcoolul, lichidul iluziilor pierdute este adevãrata

55

soluþie. Închinã întotdeauna cu zâmbetul ºi buna dispoziþienu cu paharul!

Am primit o lecþie extraordinarã, iar ºocul psihic ºi-aatins scopul: am spus adio alcoolului.

Aici am întrerupt istorioara tragicã a vieþii mele.Lamentabila întoarcere în timp m-a epuizat. În colþulochilor simþeam o lacrimã caldã. Ca prin vis auzeam voceaprietenului meu:

– Rusalime, se pare cã aici unde te-ai nãscut, þi-aiînhumat pacostea în pãmânt!

Atunci eu am pus o întrebare:– Doamne, Doamne, oare sã fi venit mântuirea?

1998

56

CEI TREI UMORIªTI

La Seleuº, ca ºi în alte localitãþi de la noi, existãpersoane distinse, înzestrate cu harul Domnului, de arãspândi, într-o societate, seninãtate ºi bunã

dispoziþie.În cele ce urmeazã ne-am propus sã vã prezentãm cu

nume ºi fapte, trei consãteni glumeþi din localitatea de subDol. Începem naraþiunea cu omul care demult nu mai esteprintre cei vii ºi care a plecat în lumea dreptãþii unde toþisunt mulþumiþi.

Este vorba de domnul Nicolae Selejan, contemporanulacelora care au o vârstã destul de înaintatã.

În perioada interbelicã, mai bine de trei decenii, a fostfuncþionar la primãrie ºi cu regularitate încadrat înconducerea asociaþiilor culturale din acele vremuri. Nu eraoriginar din Seleuº, dar cum se spune, aici a fost ,,botezat’’a doua oarã. ªtiþi de ce? Fiindcã mult timp a bãut ,,ºpriþ’’cu apã de la ciºmeaua ,,De la Piaþ’’. Anume, cum spunlocalnicii, cel ce consumã apa aceasta parcã e fermecat ºigreu se desparte de sat.

Seleuºenii, care l-au cunoscut ne-au mãrturisit cãNicolae, în familie denumit Liþã, a fost un neîntrecutºugubeþ. A fost boem sau cum s-ar zice în pãrþile noastre,,om popular, de birt’’. Omul acesta era hãrãzit cu o fanteziefabuloasã inventând întâmplãri amuzante ºi interesante.Liþã a fost o fiinþã veselã ºi binevenitã la partea mare apetrecerilor din sat, cãci îi distra pe cei prezenþi. Astfel, lao nuntã Nicolae, care a avut nasul mare ºi coroiat, a propussã se înfiinþeze ,,Asociaþia nãsoºilor’’. S-a dus la fiecareoaspete ºi i-a mãsurat nasul cu o cutie de chibrite. Dacã eramai mare decât cutia, „stãpânul” devenea membru.Bineînþeles, Liþã singur s-a propus ºi a fost acceptat înunanimitate sã fie preºedinte. Invenþia aceasta hazlie cu,,Asociaþia nãsoºilor’’, a fost un avantaj pentru aceia care

57

sufereau pentru cã aveau organul mirosului preavoluminos, cãci persoanele cu pricinã s-au eliberat decomplexul de inferioritate.

Nicolae a decedat subit înainte de a împlini al ºaseleadeceniu. Chiar ºi moartea i-a fost neobiºnuitã. Anume, ºi-adat sufletul când a depus carnea în horn, la fum.

În acest moment tragic, unii dintre cunoscuþii lui, n-auputut sã se abþinã, ci au glumit pe contul rãposatului.Aºadar, cineva a lansat vestea cã soþia ar fi încuiat poartacând s-a întors târziu Liþã de la birt iar acesta, ar fi încercatsã intre pe acoperiº ºi prin horn. Astfel a cãzut ºi s-anefericit. Acesta este, desigur, doar nãscocire din categoria,,umorului sumbru’’. Adevãrul este cã Liþã a fãcut un infarctmiocardic fatal. I-a stat ,,pompa’’ pe loc.

În perioada când a dispãrut un om glumeþ în aceastãlocalitate a apãrut altul: Gheorghe-Gheorghiþã Buia. S-anãscut într-o familie modestã dar cinstitã demeºteºugari.Tatãl fiindu-i fierar, Gheorghe, din fragedacopilãrie a mânuit ciocanul ºi ,,a bãtut fierul pânã-i cald’’.Din nicovalã au scãpãrat scântei de parcã ar fi fost stelecãzãtoare. Dar, în nenumãrate rânduri, când muza i-a ºoptit,ciocanul a fost înlocuit cu creionul. În aceste momente deinspiraþie au apãrut versuri senine, preluate din viaþacotidianã cu mari efecte comice. Numeroase poezii au fosttipãrite în publicaþiile literare de la noi. Autorul le-a recitatpe la serbãrile din sat, sau în alte localitãþi. Cititorii sauspectatorii au râs sãnãtos de întomirile umoristice aleautorului. Mai cu seamã pe scenã, Gheorghiþã , întotdeaunaserios spunea publicului parcã-l avertiza: ,,ªi vã rog prã toþicu bine / Sã nu vã râgeþi dã mine / Cã dã vã râgeþi numaiun pic / N-am sã vã mai spun nimic.’’

Pentru ca sã ne dãm seama de valoarea poeziilor luiGheorghe Buia vom cita cuvintele regretatului profesorRadu Flora: ,,...este un Anton Pann al vremii noastre’’. Estemare cinste sã fi comparat de un specialist competent, cuun mare poet umoristic. Comentariul, ar fi de prisos.

58

Gheorghiþã ne-a mãrturisit recent cã are o mare dorinþã.Anume, ar vrea sã-ºi vadã poeziile tipãrite între coperteleunei cãrþi. I se va împlini oare visul? Poate, odatã când seva întoarce definitiv, de la muncã din Þara Neamþului.

Plimbându-mã pe strãzile Seleuºului, nu odatã amîntâlnit în cale un consãtean cu privirea agerã, care de obiceiîntreba: ,,ªti bancul acesta?’’ Gluma þi-o povesteºte cuspirit. Plecam mai departe, zâmbeam ºi eram mai dispus.Apoi ne întrãbam, de unde ºtie atâtea glume savuroase acestþãran isteþ, care se numeºte Ion-Niþã Surducean. A scris ºipoezii în limba, mereu proaspãtã, popularã. În nenumãraterânduri inspirat de roua dimineþii ce scãlda holdele, aîntocmit ºi versuri hazlii iar într-unul spunea: ,,Zi, zi mãilãutare / Sã facem hora mare / La horã mândra-i voinicã /Numai cã cãtrinþa-i picã’’. Pe lângã versuri vesele Ion ascris ºi o piesã de teatru într-un act cu caracter umoristic,intitulatã ,,Nebunul deºtept’’ ºi a întocmit un monolog,,Stan ºi Bran’’ în acelaºi stil vesel.

Surducean a fost un fidel colaborator al ziarului,,Libertatea’’. În localitatea de baºtinã a fost un distinsactivist cultural, mai cu seamã cânta în cor ºi juca teatru.

A decedat în 6 noiembrie anul 1997.Multe s-ar mai putea scrie despre oamenii amintiþi în

rândurile precedente. Dar propun sã încheiem prezentareasuccintã printr-o relatare: ,,Trebuie respectaþi aceºti oamenide spirit, care datoritã darului de a ne înveseli, veºnic vordãinui printre noi.’’

1997

59

FEMEIA ªI VIOLINA

În perioada postbelicã, în Alibunar existau lãutariprestigioºi. Potrivit opiniei noastre însã ceea ce acaracterizat viaþa muzicalã în perioada respectivã, sunt

douã femei care cu dibãcie mânuiau arcuºul pe strunelevioline. Datoritã lor, Alibunarul se enumerã printre primelelocalitãþi rurale din Banatul iugoslav, care au avut încomponenþa tarafurilor de lãutari ºi reprezentante ale,,genului gingaº’’, care cântau la instrumente.

Una dintre femeile pasionate de muzica fermecãtoare,este renumita violinistã Drãguþa Pãunescu – Ciripoaica,cum este poreclitã, sau ,,privighetoarea Banatului’’ alintatãde admiratorii din pãrþile noastre.

Dumneaei a înregistrat numeroase melodii la postul deRadio Novi Sad. Despre ea s-au scris numeroase articole înpublicaþiile noastre ºi chiar s-a filmat un materialdocumentar (RTV Novi Sad). De aceea, doar menþionãmcã Drãguþa s-a nãscut la Seleuº în anul 1925 ºi s-a domiciliatîn Alibunar prin anul 1960.

În perioada respectivã, dar ºi mai înainte, la Alibunar alocuit ºi cântat la violinã, pe atunci tânãra entuziastã VioricaRaºcu. Astfel a apãrut fenomenul muzical alibunãrean:douã femei care în aceeaºi perioadã ºi localitate, dar cutarafuri diferite, au interpretat cu succes muzicã popularãla vioarã. Faptul cã erau femei-lãutari, desigur cã pe timpulanilor ºaizeci, prezenta o curiozitate, chiar ºi senzaþie,fiindcã lãutarii de meserie erau de obicei bãrbaþi.

Viorica Raºcu, cãsãtoritã Iaºarevici, s-a nãscut pe datade 21 aprilie anul 1940, la Alibunar, unde ºi-a petrecutcopilãria ºi o bunã parte din viaþã. În aceastã localitate aterminat ºi ºcoala elementarã.

Vorbind la propriu ºi la figurat putem releva cã Vioricas-a nãscut ºi a crescut pe aripile muzicii. Tatãl ei, Iosif, fiindºi dânsul lãutar ºi-a alintat fiica cum ºtia mai bine, cu

60

melodiile interpretate la violinã, pe care la un momentpotrivit, a înmânat-o copilei, când aceasta a împlinit doarºase aniºori. Putem relata cã Viorica a manifestat interespentru muzicã încã din frageda-i copilãrie.. De aceea,paralel cu ºcoala elementarã frecventeazã ºi InstitutulPedagogic de Muzicã din Vârºeþ la profesorul Ion Matei.

Din cauza desfiinþãrii ºcolii din Vârºeþ, dupã doi ani defrecventare, Viorica era nevoitã sã-ºi continue ºcolarizareala Novi Sad. Din cauza stãrii materiale precare a pãrinþilor,a fost nevoitã sã-ºi întrerupã instrucþiile muzicale. Factoriiexpuºi în prealabil au jucat un rol preponderent în viaþaacestei violiniste dar, din pãcate, au influenþat-o negativ,stopîndu-i posiblitatea de perfecþionare în acest domeniu.Bineînþeles, mai târziu trebuia sã înfrunte ºi obstacole dealtã naturã pe care i le-a impus destinul vieþii. Primul a fostinvidia unor persoane competente iar altul dezinteresulcelor de la conducerea vieþii culturale pentru acordareasprijinului cuvenit tinerelor talente.

În timpul ºcolarizãrii, dar ºi mai târziu, Viorica a cântatla violinã fiind membra orchestrei ,,Doina’’ din Alibunar.Aºadar violinista pe care o prezentãm, a cântat la vioarãdoar pânã la vârsta de 25 de ani, când s-a cãsãtorit. Dinpãcate, soþul Geafer Iaºarevici la scurt timp a pierit într-unaccident de circulaþie. Viorica a rãmas cu un copilaº cãruiai-a oferit toatã dragostea. ªi-a vândut violina ºi lucruinteresant, de atunci n-a mai pus mâna pe instrumentul careodatã i-a fost nespus de drag. Împrejurãrile deprimante auderutat-o pe Viorica sã devinã aceea ce-ºi dorea cu ardoareîn anii tinereþii: violinistã prestigioasã.

1997

61

CRONICARUL SATULUINATAL

Aplecat demult, singura pereche de berze, care încã

îºi mai aveau cuibul clãdit pe un stâlp înalt dinSeleuº. A sosit iarna cumplitã cu vânturi reci, ºi

hainã albã. Ne gãsim pe strada Vuk Karagici din localitate,lângã o casã demolatã, care odatã era albã ºi frumosamenajatã. Aici a vãzut lumina zilei Aurel Bojin, care înanul 1997 împlineºte frumoasa vârstã de ºaizeci de ani ºi sepoate mândri, cu cei treizeci de ani de muncã în domeniulcercetãrilor istorice ºi patruzeci de ani de colaborarepublicisticã la prestigiosul nostru sãptãmânal ,,Libertatea’’ºi la alte publicaþii din þarã ºi strãinãtate.

Aurel, s-a nãscut într-o familie de meseriaºi harnici ºicinstiþi. Tatãl Ion-Niþã, fostul comandant al pompierilorvoluntari ºi unul dintre foºtii promotori ai vieþii culturale,ºi consoarta lui Elena (noi copiii din vecini i-am zis mamaLola) ºi-au trimis cei doi bãieþi la ºcoli superioare. Laînceputul ºcolarizãrii lor, în perioada premergãtoareultimului rãzboi mondial ºi imediat dupã aceea, situaþiamaterialã a Bojineºtilor a fost precarã. Era destul de greusã-ºi întreþinã copiii la ºcoalã, însã au depus eforturiextraordinare ºi au reuºit. Cel mai mare, Ion-Ioniþã, care adevenit profesor, scria bunicului de la ºcoalã: ,,Taicule,nu-þi fie fricã, eu aici fac ispravã’’. ªi mezinul Aurel deparcã a fost predestinat sã se îndeletniceasã cu slova scrisã.La Belgrad a terminat ªcoala de Tehnicieni Grafici ºi adevenit un excepþional culegãtor de litere de care ºi înprezent este foarte ataºat.

Aurel la începutul carierei a fost angajat la tipografia dinVârºeþ, unde s-a tipãrit ,,Libertatea’’ ºi alte publicaþii înlimba românã. Prin anii ºaizeci l-am vizitat la locul demuncã ºi vã mãrturisesc cã am fost încântat de mirosulliterelor de plumb ºi de îndemânarea cu care le aranja încuvinte ºi pagini potrivite.62

În anul 1962, când redacþia ,,Libertãþii’’ trece laPanciova, Aurel devine angajatul tipografiei ,,2Octombrie’’ din acest oraº, unde mult timp se tipãreºteziarul amintit. Bojin culege ºi alte mii de pagini depublicaþii la maºina ,,Lynotipe’’. În aceastã perioadã a fostredactor tehnic la revista pentru tineret ,,TribunaTineretului’’ (editura ,,Libertatea’’) iar pe parcurs aredactat tehnic ºi alte publicaþii de la noi, apãrute în limbaromânã. Anul 1978 i-a fost o adevãratã cotiturã în carieraprofesionalã. Anume, s-a angajat la prestigioasa casã depresã ,,Politika’’ din Belgrad, unde a lucrat pânã în anul1992, când s-a pensionat.

Îndemnat de harul moºtenit (tatãl Niþã a citit mult, iarfratele mai mare s-a ocupat cu scrisul), culegând ani în ºirtextele altora, încã în urmã cu patru decenii, Aurel a pãºitpe drumul spinos, dar amãgitor al scrisului. A debutat înanul 1957, iar unul dintre primele articole (1958) care sepãstreazã este ,,Seleuºul va avea electricã’’, ºi a apãrut în,,Libertatea’’. Pe urmã, lumina tiparului au vãzut încã multearticole, cu teme generale ºi de specialitate, reportaje,schiþe, chiar ºi vreo poezie modestã. Aurel a publicat înurmãtoarele publicaþii ,,Libertatea’’, ,,Lumina’’, ,,Tribunatineretului’’, ,,Bucuria copiilor’’, Calendarul popular ºiAlmanahul ,,Libertatea’’, ,,Pancevaþ’’ ºi ,,Panorama’’ (maicu seamã la rubrica sportivã, cãci Bojin, în tinereþe era unexcelent fotbalist), ,,Informator’’ – toate din Panciova,,,Politika’’, ,,Politika Expres’’ ºi ,,Tempo’’ din Belgrad,,,Clio’’ din Timiºoara, ,,Tradiþia’’ din Novi Sad, Analelede limba românã, Actele simpozionului ,,Banatul iugoslav– trecut istoric ºi cultural’’, ,,Tibiscus’’ Uzdin, ,,Familia’’Vladimirovaþ, ,,Gazeta de Seleuº’’. A colaborat ºi laredacþia în limba românã la – Radio Novi Sad. A maiparticipat cu lucrãri de specialitate la unsprezecesimpozioane în þarã ºi România.

Încã din anul 1967 când i-a fost publicat primul articolde sintezã (am spune noi – îndemnat de cele scrise despretrecutul satului natal, de fratelei mai marei) începe sã se

63

ocupe cu munca migãloasã de cercetãtor al documenteloristorice. A devenit, cum se zice popular, ,,molia arhivelor’’ºi iatã de atunci, neobosit, timp de trei decenii, cerceteazãrafturile prãfuite din arhivele istorice din Panciova,Belgrad, Viena, Budapesta, Timiºoara, Bucureºti, SremskiKarlovci ºi altele. Ca pe cele mai preþioase daruri, în aceastãmuncã, considerã sfaturile oamenilor de ºtiinþã de la noi,care în nenumãrate rânduri l-au îndrumat.

Ca rod al muncii prodigioase în domeniul cercetãriloristorice, în anul 1990, i-a apãrut volumul editorial de debutmonografia intitulatã ,,Seleuº – un secol de activitateculturalã’’( editatã de Comunitatea localã din Seleuº). Afost aceasta încununarea activitãþii ºtiinþifice a lui AurelBojin ºi un dar preþios satului al cãrui cronicar ºi fiu devotateste. Pentru munca asiduã desfãºuratã în domeniulpublicisticii ºi sportului, Aurel a fost menþionat înnenumãrate rânduri.

În încheiere în astfel de lucrãri obiºnuim sã punem oîntrebare oarecum stereotipã: Ceea ce a realizat un om dupãposiblitãþile sale este mult sau puþin? Rãspunsul concret egreu sã-l formulãm, însã dacã am dori sã analizãm muncaunui sufletist cum este Aurel, putem releva cã acest ommodest din fire, este un cronicar dotat cu calitãþi deosebitepentru elucidarea trecutului ºi prezentarea adevãrului bazatpe documente ori cum ar fi ele.

La sfârºit, nu putem sã nu menþionãm ºi o valoarespecificã a acestui om: iubirea faþã de semenii ºi cunoscuþiisãi ºi mai cu seamã faþã de locul de obârºie.

64

LA O SUTÃ DE ANI

Eroul acestei povestiri simple este þãranul, modest darharnic de altãdatã, Ion-Manea Mircea, care în anul1994 a împlinit vârsta impresionantã ºi onorabilã de

o sutã de ani. Actualmente, îºi petrece bãtrâneþele liniºtite,la fiul sãu, dr. Iosif-Cornel, la Cluj în România.

Putem spune cã puþine sunt persoanele fericite dinBanatul nostru care sã fi atins vârsta amintitã de un secol ºicare ºi-au pãstrat vitalitatea ºi luciditatea. Bãtrânul Maneaîn fiecare zi citeºte câte ceva din Biblie ºi se duce laplimbare, deci, se simte bine la cei o sutã de ani ai sãi.

În toiul verii anului 1894, la Seleuº, în strada primãriei,a vãzut lumina zilei, un bãiat, care a primit numele atât derãspândit în aceastã localitate, Ion, iar mai târziu celdezmierdãtor, cunoscut de consãteni, Manea. Astfel, a venitpe lume omul cãruia ursitoarele i-au predestinat olongevitate secularã.

Bãiatul a crescut în acest mediu rustic ºi dupã ce aterminat cinci clase primare a rãmas sã cultive holdelemãnoase seleuºene. Încã în anii adolescenþei dupã cum eraobiceiul strãvechi, s-a cãsãtorit. Dar nu putea mult sãsavureze idila tinereþii pentru cã odatã ce a împlinitdouãzeci de primãveri, soarta l-a împins în vâltoareadezastrului, numit primul rãzboi mondial. A înlocuit plugulcu tunul iar puºca i-a fost ,,soþie’’. Învãlmãºeala de pefrontul din Italia, unde a fost dus Manea, a durat o vremeîndelungatã. Când înceta bubuitul armelor tânãrul îºi visasatul natal, cu cunoscuta baltã milenarã, Pipirigul ºi,,Moghila Mare’’ o parte de câmpie unde îºi gãseauierbivorele cea mai suculentã hranã. Manea, ca soldataustro-ungar, a cãzut prizonier ºi printr-o fericitãîntâmplare s-a întors la casa pãrinteascã.

Ajuns din nou la glia strãmoºeascã, muncea cu râvnã cotla cot cu tatãl sãu, Iosif. Au agonisit o frumoasã avere ºi

65

ºi-a fãcut o gospodãrie. Unchiul Manea a muncitneîntrerupt pânã la adânci bãtrâneþe la cei nouãzeci ºi doide ani, când la insistenþa fiului sãu, a pãrãsit satul de obârºiedar ºi þara în care s-a nãscut.

Este cert cã fiecare dintre noi dorim sã trãim viguroºi ºisatisfãcuþi, cel puþin o sutã de ani ca seleuºeanul Ion Mircea.De aceea, nu odatã, ne întrebãm, oare existã vreo tainã alongevitãþii? Întrebarea aceasta, ca multe altele o vom lãsafãrã rãspuns precis dar iatã relatarea fiului a cãrui pãrinte aatins un secol de viaþã:

– Tata n-a fumat, nu era alcoolic ºi a dus o viaþãmoderatã. Nu-i plãcea ,,vorba lungã’’ iar satisfacþiaprincipalã ºi-a gãsit-o în muncã. Pur si simplu eraîndrãgostit de munca câmpului ºi pe lângã toate, era cumse zice un adevãrat om între oameni.

În concluzie, am putea spune cã afirmaþia aceasta a fiuluilui Manea, care este un medic excelent, ar putea sã fie unfel de ,,apã vie’’ care ar putea sã ducã o viaþã lungã ºiagreabilã.

1994

66

PAZNICUL FÂNTÂNII DINALIBUNAR

Dacã drumul vã aduce prin localitatea Alibunar,adãpostitã la umbra dealului tãiat, sã vã interesaþi labãºtinaºi unde este amplasatã Fântâna lui Ali-Paºa,

ei vor rãspunde desluºit: în partea aºezãrii numitã, ,,MaliSokak’’ sau ,,Strada Micã’’, în curtea lui Tima Nicolici.Dealtfel, pe acest om fost tâmplar excelent, astãzipensionar, îl considerãm ,,ultimul paznic’’ al faimoasei ºilegendarei fântâni turceºti.

Acest puþ cu apã rece, nu se deosebeºte cu nimic de multealtele. Pe parcursul secolelor despre el au colindat maimulte istorioare interesante, care dupã cum se menþioneazã,câteodatã pot avea propriul lor adevãr, poate mai presus defapte ºi evenimente. De aceea, ne-am propus ca în rândurilece urmeazã sã vã prezentãm mãnunchiul de legende pe carele-am adunat de la localnici dar ºi din consemnãrile unorculegãtori de creaþii ale spiritului popular. Legendele levom interpreta dupã cum le-am auzit de la interlocutorulnostru supranumit ,,ultimul paznic”, Tima. Discuþia ampurtat-o chiar lângã fântâna cu pricinã.

Astfel, prima legendã ne spune cã un turc de viþã nobilã,care se numea Ali (ºi care ar fi fost proprietar de bovine), ainiþiat ºi finanþat sãparea mai multor fântâni pe acestemeleaguri. Aceasta din ,,Strada Micã’’, care, unica, s-apãstrat pânã în zilele noastre, a fost construitã ca semn deadmiraþie ºi stimã pe care Ali a avut-o pentru o fatã de ofrumuseþe impunãtoare din pãrþile locului. La fântânã aîntâlnit-o când venea sã ducã apã. Îndrãgostitul fericit, orbitde frumuseþea fascinantã a fetei a ordonat ca nimeni sã nuia apã de aici, ci numai fecioara cu pricina.

Din altã legendã aflãm cã aceastã fântânã a fost sãpatãde un mare meºter la ordinul lui Ali-Paºa (paºã în imperiulotoman fost guvernator al unei provincii ºi conducãtor deoºti). Apa din fântâna respectivã era rece ºi lecuitoare, ºi se

67

spune, cã ar fi folosit-o doar acest conducãtor, cu suita lui,care aveau corturile înãlþate în apropiere. Când a plecat cuoºtile în alte þinuturi Ali-Paºa a vrut sã dãrâme fântânapentru a nu o mai folosi ºi alþii. Pânã la urmã la insistenþaoamenilor apropiaþi lui, mai marele oºtirilor, a acceptat sãnu se astupe fântâna, însã fiind orgolios din fire, a poruncitsã-l ucidã pe meºterul principal ca sã nu mai clãdeascã astfelde fântâni. Nefericitul, a fost înmormântat în apropiereaoperei sale. Se spune cã aici sub deal, unde este sãpatãfântâna ºi înmormântat meºterul care a sãpat-o a crescut unarbore enorm iar în preajma lui, mulþi ºi-au clãdit case.Localitatea mai târzu au numit-o Alibunar (bunar dinsârbeºte – înseamnã fântânã).

Cea mai interesantã legendã ni se pare cea care spune cãla fundul acestei fântâni se gãseºte o piatrã pe care esteîncrustat Ali-Paºa. Mult timp aºezarea din împrejurimeapuþului s-a numit, Satul din Valea Fântânii. Când localniciiau gãsit piatra cu inscripþia s-au hotãrât sã numeascã satulFântâna lui Ali sau Alibunar.

Aceasta ar fi o incursiune în lumea legendelor. Înmomentul de faþã este dificil sã vorbim despre adevãrulistoric bazat pe documente scrise. De aceea, iarãºi revenimla ultima legendã care am redat-o în prealabil. Anume, totTima, cunoscutul nostru, care cu sfinþenie vorbeºte despreaceastã fântânã de pe timpul turcilor, ne-a spus cã ºi dânsula auzit cã pompierii cu pompele lor în anul 1939, au golitfântâna de apã, însã cã nu au gãsit la fundul ei piatra cuinscripþia. Poate cã nici nu a existat, sau poate cã au gãsit-ocercetãtorii precedenþi, aceasta nu putem conchide. Darsuntem convinºi cã pânã în prezent puþin s-a fãcut înprivinþa cercetãrii serioase a acestei enigme istorice.

Interesant de amintit faptul cã actualmente, aceasta esteunica fântânã din localitate,construitã din piatrã specialã,cenuºie, care nu se gãseºte prin apropiere, ci a fost adusãdintr-o parte mai îndepãrtatã, poate din Munþii Vârºeþului.Zidul fântânii este durat astfel cã în partea de jos arediametrul de circa 130 cm. Urcând spre suprafaþã, zidul

68

treptat se lãrgeºte, astfel cã în partea de sus atinge diametrulde aproximativ 170 cm. Fântâna este destul de adâncã iarpietrele zidite nu sunt legate cu mortar, însã sunt ireproºabilfixate. Dealtfel, pietre similare se pot gãsi ºi în curtea luiTima ºi ele au fost înainte fixate în jurul puþului.

Apa din fântâna respectivã cum spune ºi una dintrelegende este foarte rece ºi gustoasã. Aceasta ne-a confirmatºi domnul Nicolici, a cãrui familie a folosit-o pânã înmomentul când nu s-a introdus apeductul. Cum ne-amãrturisit soþia interlocutorului nostru, dumneaei ºi astãziregretã cã nu mai folosesc aceastã apã potabilã de o calitatesuperioarã.

Datoritã unor scrieri, despre care cu regret putemconstata cã se bazeazã doar pe informaþii orale, amintim cãîn aceastã localitate, pe timpuri au existat încã douã fântânizidite cu piatrã. Dupã cum se spune ambele au fost sãpatepe timpul turcilor, în partea dinspre Seleuº.

În concluzie, putem afirma cã una dintre aºa-numitelelagune istorice sunt ºi date referitoare la fântâna din StradaMicã, dar ºi provenienþa toponimului Alibunar, care cummenþioneazã unii, poate proveni din limba celticã veche ºiar putea însemna: loc la deal înalt. Totuºi, Tima Nicolici,,ultimul paznic’’ este ferm convins cã fântâna, ale cãreilegende le-am descris, are pentru localitatea noastrã oimportanþã incomensurabilã.

1992

69

DRAGOSTEA PENTRU ARTÃ

De nenumãrate ori am auzit maxima ,,Oamenii despirit, cei ce iubesc arta, întotdeauna îºi gãsescdrumul’’. Aceasta, ne-au demonstrat-o oaspeþii

noºtri din Târgoviºte, care fãrã hartã ºi busolã, au sosit înlocalitatea Seleuº, pe care pentru prima datã au vizitat-o.

Dar sã luãm povestirea de la început.S-a întâmplat aceasta într-o frumoasã dupã-masã de

septembrie. În sâmbãta respectivã, ca mulþi alþii ne-amîndreptat spre satul învecinat. La autogara din Alibunar amprimit în ,,trãsura cu cai de fier’’ douã persoanenecunoscute. Mai târziu ne-am convins cã este vorba deoaspeþii noºtri dragi din România, care au venit la festivalulPAN-MONUS.

Mulþi dintre dumneavoastrã, când spunem România,probabil se gândesc la Timiºoara, nu-i aºa? Dar oaspeþii, decare este vorba au sosit tocmai din fosta cetate de scaun,denumitã ºi ,,Florenþa româneascã’’, datoritã miºcãriiculturale avansate. Aceºti iubitorii ai culturii au parcursmulte sute de kilometri cãutând Seleuºul, satul de sub dol.A fost greu sã gãseºti un punct destul de neînsemnat de peglob, dar prietenii noºtrii, fiind oameni de spirit, dupã multeperipeþii, au ajuns la locul destinat, chiar în preajmafestivalului.

Dar cine sunt, de fapt cei doi mesageri ai culturii?Presupunem cã primul dintre ei s-ar fi prezentat astfel:– Sunt Mihai I. Vlad, poet, publicist ºi editor (consilier

editorial la editura ,,Macarie’’ din Târgoviºte). Debutulpublicistic s-a efectuat în 8 februarie 1964.

Astfel ne-am imaginat cã s-ar fi prezentat succint bunulnostru prieten, domnul Vlad. Iar noi am mai adãugat cã peparcurs a desfãºuat o prodigioasã activitate de publicist lamulte ziare din România ºi strãinãtate. Pe omul-poetsperãm cã-l vom prezenta mai bine printr-un vers din poezia

70

care-i aparþine, intitulatã ,,Poetul’’ prin care ne comunicã:,,Poetul circulã, mai ales nepoftit pe strãzile vieþii / Boalalui e plecarea, opreºte orice necunoscut ºi îi dã bineþe / Înfiecare om întâlnit descoperã visele lui, câte o þarã.’’

Dupã ce aþi citit acest vers, cred cã vã este clar ce l-aîndemnat pe d-l Vlad sã plece cu geanta plinã de ziare ºicãrþi, într-o þarã învecinatã la aceia care îl înþeleg foartebine, cãci vorbesc o limbã comunã. Acesta este omul ºipoetul Mihai I. Vlad care, iatã, cã în zorile unei zile detoamnã, în urma Festivalului ne-a mãrturisit.

– La Seleuº, aþi fãcut ceva minunat, de mult nu m-amsimþit aºa de bine, printre oameni apropiaþi sufleteºte.

Ne-am despãrþit printr-o cãlduroasã strângere de mânã,cum s-ar zice, prieteneascã, cu speranþa cã doamne micã-ilumea ºi o sã ne mai întâlnim.

Dar iatã cum ne-am închipuit cã se va putea prezenta aldoilea oaspete care ne-a vizitat la festival:

– Mã numesc Victor Mihalache, ziarist, redactor la ziarul,,Þeapa’’ din Târgoviºte ºi prietenul seleuºenilor.

Domnul Victor a participat în calitate de oaspete, înprogramul festivalului PAN-MONUS cu poezii umoristiceºi pantomimã. S-a prezentat excelent ºi a fost aplaudatfrenetic de public la scena deschisã, mai cu seamã pentrupunctul de pantomimã ,,La pescuit’’.

În încheiere putem menþiona cã am avut fericita ocazieºi deosebita onoare sã avem printre noi, oaspeþi dinîndepãrtatul oraº Þârgoviºte, persoane distinse care s-auconsacrat culturii ºi promovãrii ei cunoscând, astfel,drumul eternitãþii, Sã ne trãiascã!

1992

71

PODUL LUI IANCU

Cerul plângea cu stropi de ploaie, la sãrbãtoareaNaºterea Maicii Domnului de la începutul luiSeptembrie, când, în compania consãteanului meu,

ziaristul Dimitrie Miclea, cu automobilul, traversam podulce duce la Iancov Most.

Trecând puntea ce leagã malurile, memoria mi-arãscolit-o legenda despre Iancu care, în timpurile strãvechi,cãlare pe roibul semeþ, strãbãtea Câmpia Panonicã cãutândloc pentru înâlþarea unei aºezãri. Se spune cã l-a gãsit aici,la malul râului, unde pânã la urmã tragic ºi-a pierdut viaþa.

Nu s-a terminat bine ecoul acestei legende cã am ºi intratîn localitatea care se numea înainte Iancaid iar acum PodulIancului. Pentru prima datã am vizitat localitatea respectivãºi am rãmas plãcut surprins, cãci înainte aveam despre ea oimpresie eronatã. Credeam cã era vorba de un sat uitat întimp ºi spaþiu. ªi dacã m-am înºelat în privinþa aspectuluiaºezãrii, totuºi, m-a surprins ceva neobiºnuit, ce întâlnimmai rar în alte pãrþi. Anume, aici, chiar la intrarea înlocalitate, ca un arc de triumf, de o parte ºi cealaltã a ºoselei,se înalþã cele mai importante edificii: cãminul cultural,ºcoala elementarã (cu patru clase) ºi cele douã biserici(greco-ortodoxã ºi greco-catolicã).

La prima mea vizitã în satul lui Pancea lãutarul, m-amconvins cã localnicii sunt oameni harnici, ospitalieri cusuflete nobile ºi gânduri paºnice. Bineînþeles, mai mult caîn alte pãrþi, trebuie sã depunã eforturi pentru a-ºi fãuri oviaþã destoinicã. iar despre cea mai arzãtoare problemã ne-avobit cu nostalgie domnul George Þeroga. Omul cu carene-am împrietenit ne-a declarat cã cel mai mult îiîngrijoreazã fenomenul migraþiilor, care au avut loc înultimul an. Anume, 70 de familii, cu membri tineri ºi-auclãdit case în Zrenianin ºi s-au domiciliat la oraº. Exodulacesta benevol a influenþat ca în sat sã rãmânã, în mare partebãtrâni, iar ºcoala noastrã cu numãrul insuficient de copii.Astfel ºi satul a rãmas fãrã viitor. Ne-am gândit cã ar fi bine

72

ca toþi cei plecaþi în altã parte, sã se întoarcã, ca pãsãrilemigratoare, la vechiul cuib ºi nu numai la Iancov Most, ciºi în alte localitãþi rurale de la noi, care au destin similar.

În duminica când am vizitat localitatea Podul Iancului,era sãrbãtoarea numitã popular ,,Sfânta Mãrie Micã’’, rugasatului sau ,,cramul’’ cum zic localnicii. În dupã-masa zileirespective cerul s-a limpezit ºi de aceea strãzile cu caselemodeste dar aranjate cu spaþiile verzi ca un covor marepãreau o frumoasã simfonie rusticã. Aceasta ne cofirmã cãcei ce trãiesc aici efectueazã remarcabile realizãri materialeºi spirituale.

În acest colþ de lume, unde preponderent trãiesc românicare se ocupã cu agricultura, am vãzut un modest, darinteresant monument din piatrã cu inscriþia simplã: ,,Frãþieºi Unitate’’. Astfel de monument înãlþat umanitãþii ºi iubiriiîntre oamenii n-am mai întâlnit în alte pãrþi ºi de aceea mis-a pãrut neobiºnuit ºi unic.

S-a lãsat amurgul serii, când ne-am despãrþit cucãlduroase strângeri de mânã de gazdele noastre. Atuncim-am dat seama, cã cuvintele înscrise în piatrã corespundacestor oameni care surprind prin sinceritate ºi omenie...

1997

73

PENSIE AMÃRÂTÃ

În ziua aceea de iarnã a anului ‘94, localitatea Fântânalui Ali era încununatã cu zãpadã. Pe strada ce duce lagarã, am întâlnit-o pe Tovarãºa (astfel i-au zis

numeroasele generaþii de elevi în perioada când a dispãruttitularea cu domn ºi doamnã). Dupã ce i-am dat bineþe, amîntrebat-o unde merge. Mi-a rãspuns emoþionatã:

– Mã deplasez pânã în Capitalã. Vreau sã predau oscriosare de protest cotidianului ,,Dreptatea’’.

– Intenþionaþi sã deveniþi colaborator la ziar? am glumiteu.

– A, nu... vreau sã anunþ un nou record care va fi recentinclus în cartea de minuni a lui Guinniss.

– Despre ce este vorba, Tovarãºã? am întrebat-o curios.– Pensia mea... Este cea mai micã pensie din lume. Ce

micã!... Este mizerabilã.– Cum se poate una ca asta? Doar aþi fost treizeci ºi cinci

de ani profesoarã? Sã nu fie la mijloc vreo greºealãadministrativã?

– Nu-i vorba de greºealã. Totul s-a învãlmãºit datoritãprocentelor, apoi cum îi zice, denominãrii dinarului ºiinflaþiei pe care specialiºtii o numesc galopantã. Astfel dinpensia calculatã de oficialitãþi, dupã ce au adãugat toate,,condimentele’’ nu mi-a rãmas bani sã-mi cumpãr nici unou. Dar, ºtiþi cum e, jumãtate de ou nimeni încã nu vinde.Vã daþi seama, ºi aceasta se repetã de câteva luni.

,,C’est la vie’’, spun francezii: aºa-i viaþa...nedreaptã cuoamenii, câteodatã! Sã sperãm cã în curând situaþia se vaschimba în favoarea Tovarãºei. Dar când? Sã nu fie oareprea târziu, pentru demnitate ºi mai cu seamã, existenþã...

1994

74

CINE ESTE TANTI POLA?

Fãrã nici o umbrã de îndoialã putem vedea cãAna-Anuica Bojin, educatoarea zecilor de generaþiide copii, a reuºit sã aprindã o modestã fãclie în falnica

cetate a culturii seleuºene.Pe lângã obligaþiile familiale (împreunã cu regretatul

profesor Ion Bojin a îndrumat pe cãi mãreþe douã odrasle),femeia aceasta cu gândurile ºi comportarea impecabilã, cuun entuziasm deosebit s-a încadrat în viaþa culturalã dinlocalitatea Seleuº. Având în vedere munca desfãºuratã peacest tãrâm, doamnei Ana i-au fost dedicate numeroasemenþiuni ºi premii iar în anul 1983 la Reuniunea de laFântâna Fetei, i s-a decernat în mod festiv, Placheta ,,Zilelorde teatru ale românilor din Voivodina’’ pentru talentul sãuieºit din comun..

E greu sã menþionãm ceea ce este mai de seamã înactivitatea îndelungatã a acestei distinse persoane, cãcidumneaei a cântat ºi dansat minunat. Totuºi cred cã nu vomgreºi dacã menþionãm cã teatru i-a fost ºi i-a rãmas iubireaeternã. Pe scena miraculoasã, numitã ºi ,,scândurile ce viaþãînseamnã’’, a pãºit prin anii cincizeci.

Aceastã doamna a teatrului seleuºean (doamna Anuica,astfel tot timpul au titulat-o consãtenii), a jucat înnumeroase piese de teatru în cei circa treizeci de ani deactivitate fructuoasã. Amintim doar unele dintrespectacole: ,,Mama’’ de M.Klopèiæ, ,,Nastenca’’ deGalebov, ,,Gardul fermecat’’, de N.Þinþariu, ,,Lumea’’ deB.Nušiæ, ,,Locuinþa comunã’’ de G.Dobrièanin... Înconvorbirile despre teatru pe care le-am avut, doamnaAnuica ne-a menþionat cu stimã, cã a avut marele noroc ºisatisfacþia sã joace teatru cu minunaþii amatori ai Thalieicum sunt: Ion Berlovan – Belca (bardul teatrului seleuºean),ªtefan-Vanu Gãtãianþ, Ion Bojin, Pãun Baba, Doina

75

Broºtean, Iosif Surducean – Geagea, Minodora Muntean ºialþii.

Unul dintre spectacolele memorabile montat deregretatul regizor ºi entuziast cultural Iosif Surducean –Geagea, a fost ,,Locuinþa comunã’’. Piesa a fost pusã înscenã de câteva ori ºi de fiecare datã, doamnei Ana i-arevenit acelaºi rol. A jucat-o pe Tanti Pola, un personajsimpatic, care în anul 1979, la emulaþia teatralã ,,Zilele deteatru...’’ i-a adus mare prestigiu. A cucerit locul secund înconcurenþa rolurilor feminine. Nu ºtim dacã acest rol îi estecel mai drag, dar desigur cã este cel mai bine nimerit ºi i-acorespuns de minune. Datoritã acestui rol, putem menþionacu încredere cã a devenit legendarã în localitate, dar ºi înîmprejurimi. Colegii de actorie, dar ºi alþi consãteni, untimp îndelungat o numeau simplu ºi cald: TANTI POLA.

Dupã aproape trei decenii de participare activã, doamnaAna, s-a retras de pe scenã, dar nu a pãrãsit teatrul cãci multtimp a fost sufleor. Aºa se face cã ºi în continuare trãieºteclipe de neuitat printre actorii amatori.

76

NOTE:

Schiþele ºi reportajele incluse în acest volum au apãrut înperioada anilor 1986-1998 în publicaþiile: ,,Libertatea”,„Lumina”, „Almanahul LIBERTATEA”, Panciova„Opštinske Novosti”, Alibunar, „Jurnalul de Târgoviºte”,„Banatul cultural la puterea N” Timiºoara, „Gazeta deSeleuº”, Seleuº.

ILUSTRAÞIILE DIN CARTE:1) Preluatã din „Libertatea”, anul 1992 (pag.11);2) Viorel Boleanþu – Paima (pag.18);3) Mr. Petru Marina, – Împãrãþia eternã, tuº (pag.21);4) Mr. Adrian Negru, „Opštinske Novosti”, 1996

(pag.23);5) A. Negru (pag.25);6) Foto: M. Samoilã (pag.27);7) Foto: M.Samoilã (pag.32);8) Foto: M.Samoilã (pag.34);9) Foto: M.Samoilã (pag.42);10) Foto: A. Negru (pag.56);11) Foto: M. Samoilã (pag.59);12) Foto: M.Samoilã (pag.64);13) Foto: M. Samoilã – Toma Nikoliæ (pag.69);14) Preluatã din cartea lui M.I.Vlad „Rãnile sufletului”

(pag.71);15) Picturã preluatã din „Monografia Iancaidului” de

Florin Ursulescu (pag.73);16) Fotografie din spectacolul „Locuinþa comunã”

de B. Nušiæ (pag.76).

Publicarea acestei cãrþi a fost facilitatã de:

Întreprinderea „ROLEKS” din Vârºeþºi

de domnul Pavel M. Gãtãianþdin S.U.A.

C U P R I N S

CEARTÃ ªI PACE 9CEASORNICUL DE PERETE 12MOBILIZAREA BÃTRÂNILOR 14TRENUL ªI JAPONEZUL 16NENEA GAZETARUL 19SAPA ªI OTRAVA 22SOÞUL HAZLIU 24BERZELE ªI NATALITATEA 26CULCUªUL PE BANCÃ 28AUTOCAMIONUL „PIONIER” 30LUPTA CÂINILOR 33SOCUL ªI BOBOCUL 35TRAGEDIA POETUL ÎNDRÃGOSTIT 39DOMNIA SA OMUL 43FLUIERAªUL DIN ARDEAL 46CUTIA CARE VORBEªTE 48MÂNTUIREA 50CEI TREI UMORIªTI 57FEMEIA ªI VIOLINA 60CRONICARUL SATULUI NATAL 62LA O SUTÃ DE ANI 65PAZNICUL FÂNTÂNII DIN ALIBUNAR 67DRAGOSTEA PENTRU ARTÃ 70PODUL LUI IANCU 72PENSIE AMÃRÂTÃ 74CINE ESTE TANTI POLA 75NOTE 77

Mircea Samoilă s-a născut la21. 09. 1942 la Satu-Nou.Anii copilăriei şi adolescenţei şi-ipetrece la Seleuş.Actualmente este domiciliat laAlibunar. Publică articole,reportaje şi proză scurtă înpublicaţiile de la noi şi dinRomânia începând cu anul 1972.

Mircea Samoila

SELEUª

Seleuº