2019

DOCUMENTELE OFICIALE ALE

SFÂNTULUI SI MARELUI SINOD(CrETA, 2016)

,

5

Notă editorială

Î n perioada 16-26 iunie 2016, s-a desfășurat în insula Creta unul dintre cele mai importante evenimente din istoria

contemporană a Bisericii Ortodoxe: Sfântul și Marele Sinod. Acesta s-a întrunit la Academia Ortodoxă din Kolymbari, sub președinția Sanctitatății sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, și a reunit zece dintre cele paisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale.

Dorința întrunirii unui Sfânt și Mare Sinod nu este una de dată recentă, ea fiind lansată încă din 1961 de către Patriarhul ecumenic Atenagora I (1948-1972). După o perioadă de pregătire de peste 50 de ani, care a constat în organizarea de conferințe, întâlniri și dezba-teri, în cadrul Sinaxei Întâistătătorilor de la Chambésy-Geneva, din 21-28 ianuarie 2016, s-a decis ca lucrările Sinodului să aibă loc în Creta, în luna iunie 2016.

Evenimentul și-a confirmat însemnătatea cu atât mai mult cu cât s-a afirmat, încă o dată, faptul că sinodalitatea este expresia prin excelență a conștiinței de sine a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobor-nicească și Apostolească. Așa cum preciza Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe este, în același timp, un eveniment rar și începutul unei normali-tăți, deoarece sinodalitatea este o regulă canonică a vieții Bisericilor locale, prin care se afirmă unitatea credinței ortodoxe, a vieții sacra-mentale și a disciplinei canonice a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobor-nicească și Apostolească”.

6

Întreaga Ortodoxie a luat act, cu părere de rău, de hotărârea celor patru Biserici (Rusia, Antiohia, Bulgaria și Georgia) de a nu participa la Sinod, deși fuseseră de acord, în unanimitate, cu privire la convocarea și fixarea datei de desfășurare a Sinodului. Ele contri-buiseră la pregătirea și redactarea tuturor textelor propuse spre aprobare, având reprezentanți în Secretariatul Sfântului și Marelui Sinod. Mai mult, ele își desemnaseră și delegațiile care urmau să participe la Sinod. Trebuie subliniat și faptul că, dincolo de câteva mici retușuri, care nu modifică nici spiritul, nici conținutul lor inițial, textele aprobate de Sfântul și Marele Sinod sunt cele reținute unanim în cadrul întâlnirilor presinodale pregătitoare de către toți reprezentanții Bisericilor autocefale.

În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în cuvântul adresat participanților la Seminarul intitulat Receptarea hotărârilor Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Creta, 2016, care a avut loc în data 15 iunie 2017, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, sublinia: „În pofida absenței surprinzătoare și, desigur, regretabile a patru Biserici Ortodoxe autocefale, Sfântul și Marele Sinod din Creta a fost un eveniment spiritual major al Ortodoxiei, care, după decenii de alternanță între pregătiri și amânări, entuziasm și ezitări, a dezbătut, amendat și aprobat documente semnificative pentru viața și misiunea Bisericii Ortodoxe, în contextul complex al lumii de azi”.

Decizia, de ultim moment, a celor patru Biserici de a nu parti-cipa la Sinod a umbrit, evident, bucuria frățească a acestui eveni-ment, dar nu diminuează cu nimic autoritatea deciziilor care au fost luate aici. Trebuie spus că, deși au existat propuneri de corectare sau îmbunătățire a unor formulări din partea celor patru Biserici nepar-ticipante, niciuna dintre ele nu a văzut în desfășurarea Sinodului și în hotărârile luate vreun motiv de dezbinare. O dovadă concretă în acest sens este participarea Bisericilor Ortodoxe a Rusiei, Antiohiei

7

și Georgiei, care au lipsit din Creta, la Cea de-a XIV-a întrunire plenară a Comisiei Mixte Internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică, întrunire care a avut loc la Chieti, în Italia, în septembrie 2016.

Este evident faptul că scopul Sfântului și Marelui Sinod al Bise-ricii Ortodoxe, dincolo de imperativele practice pe care le avea în vedere, a fost în primul rând acela de a păstra și manifesta unitatea Bisericilor Ortodoxe, unitate care se bazează pe credința comună, pe sfintele canoane și pe tradiția de veacuri oglindită în cultul Bisericii, dar care este asigurată de sinoade: locale, regionale sau generale. Sfântul și Marele Sinod nu a fost o simplă adunare, ci o mărturie a fiecărei Biserici în comuniune, el a avut deci rolul de a consolida unitatea Bisericii Ortodoxe.

Sinodul a fost locul de întâlnire și dezbatere nu doar a unor probleme cu care se confruntă toate Bisericile Ortodoxe, ci a fost și o oportunitate de a împărtăși experiențele comune diferitelor comunități locale, cu perspectiva unor activități viitoare, în fața provocărilor lumii de astăzi, precum secularizarea, sărăcia, inega-litatea, rasismul, violența, terorismul ș.a.

Delegația Patriarhiei Române, condusă de Preafericitul Părinte Daniel, a participat la toate lucrările Sinodului, implicându-se activ în toate comitetele de lucru și în ședințele plenare. Intervențiile Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, cât și cele ale altor membri ai delegației acesteia au fost apreciate de către sinodalii prezenți, care au remarcat contribuția acestora la nuanțarea unor aspecte din cadrul temelor discutate.

Documentele adoptate de Sinod reprezintă o moștenire impor-tantă a Ortodoxiei, fiind, cum afirma Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, în mesajul său din cadrul celui de-al VIII-lea Congres Internațional de Teologie Orto-doxă din Tesalonic (21-25 mai 2018), „o comoară spirituală de mare

8

preț” pentru generațiile următoare. Ele confirmă faptul că Orto-doxia nu este o spiritualitate închisă, ci una preocupată de proble-mele existențiale ale omenirii, exprimând, în modul cel mai autentic, conștiința de sine a Bisericii și actualitatea Evangheliei iubirii.

Sinodul nu a elaborat dogme sau canoane noi, nici nu a schimbat ceva din tradiția liturgică, ci doar a abordat unele teme de actualitate pastorală, încercând să dea răspunsuri la problemele cu care se confruntă creștinii ortodocși în societatea de astăzi. Astfel, s-au luat în discuție teme precum: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; Diaspora Ortodoxă; Autonomia și modul proclamării acesteia; Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta; Importanța postului și respectarea lui astăzi; Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, la care s-au adăugat Mesajul și Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Cu o săptămână înainte de deschiderea lucrărilor Sinodului, la 9 iunie 2016, s-a întrunit Comitetul pentru redactarea Mesajului Sfântului și Marelui Sinod, pe baza căruia a fost întocmită, mai apoi, Enciclica Sfântului și Marelui Sinod, actul care explică succint toate documentele adoptate de către Sfântul și Marele Sinod.

Lucrările acestui Comitet au fost conduse de către Înaltprea-sfințitul Părinte Emmanuel, Mitropolitul ortodox grec al Franței, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice. Din partea Bisericii Orto-doxe Române a participat o delegație formată din Înaltpreasfin-țitul Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, și din Pr. Conf. Dr. Patriciu Vlaicu.

Mesajul a fost adresat poporului ortodox și oamenilor de bună credință și abordează temele principale care au fost dezbătute, respectiv: unitatea Bisericii Ortodoxe și mărturisirea de credință; dialogul intercreștin și interreligios; secularizarea; căsătoria; știin-țele naturii, tehnologia și criza ecologică; respectul față de semeni; politica; tineretul și deschiderea față de lume.

9

Mesajul a avut în vedere, mai întâi, promovarea ideii de unitate a Bisericii Ortodoxe, care nu reprezintă o „confederație de Biserici, ci Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică”. Această unitate este exprimată cel mai bine în Biserică de principiul sinoda-lității, care se manifestă prin Sinaxa Întâistătătorilor. S-a subliniat, apoi, necesitatea mărturisirii credinței, ca o continuare a slujirii liturgice, și a re-evanghelizării lumii în societățile secularizate.

Punctul cel mai important al Mesajului l-au constituit clarifi-cările cu privire la dialogul intercreștin și interreligios, despre care s-a afirmat că nu presupune nicidecum „compromisul în materie de credință”. Dialogul reprezintă, dimpotrivă, un mijloc prin care Tradiția Ortodoxă poate fi cunoscută și înțeleasă de către lumea creștină în general.

Articolul 6 al Mesajului a luat în discuție căsătoria, văzută, întâi de toate, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, ca o „o taină mare, în Hristos și în Biserică” (Efeseni 5, 32). Dragostea dintre un bărbat și o femeie creează o legătură indisolubilă, care primește, prin Sfânta Taină a Cununiei, harul binecuvântării, pentru creșterea duhovni-cească a soților, pentru ajutorarea reciprocă și pentru nașterea de fii.

În partea a doua a Mesajului au fost abordate probleme contem-porane de interes general. Mai întâi a fost dezbătut subiectul progre-sului tehnologic și al științelor, care a fost apreciat ca fiind benefic, în măsura în care nu aduce atingere demnității umane și destinului divin al omului. Deși au fost recunoscute importanța și utilitatea descope-ririlor științifice, totuși s-au manifestat rezerve față de consecințele negative ale acestora. Astfel, criza ecologică de astăzi are cauze spiri-tuale și morale. Comitetul a decis că protejarea mediului reprezintă o prioritate a omenirii și a fixat ziua de 1 septembrie ca zi de rugă-ciune pentru protecția mediului înconjurător.

Articolul 10 stabilește raportarea Bisericii la politică, arătând că acesta nu este un domeniu în care să se implice. Biserica respectă

10

și apără drepturile omului, însă idealul creștin-ortodox cu privire la om este superior, întrucât are la bază dragostea față de semeni, care „este mai mare decât toate”.

În încheiere, Sinodul a reliefat importanța deschiderii față de lume – în special față de tineri – cu conștiința responsabilității în spațiu și timp, dar evident, în perspectiva veșniciei.

Textul Mesajului a fost adoptat în ședința de lucru din 24 iunie 2016 și apoi citit în Duminica Tuturor Sfinților, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la încheierea lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod.

Din conținutul Mesajului a fost formulată Enciclica Sfântului și Marelui Sinod. Aceasta debutează prin a afirma că Biserica este „o comuniune divino-umană după chipul Sfintei Treimi”, este Trupul lui Hristos, care încorporează pe toți în El și îi transfigurează. Documentul precizează apoi că Biserica Ortodoxă are conștiința că reprezintă continuarea autentică a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică.

La temelia identității Bisericii stă lucrarea apostolică a răspân-dirii Cuvântului lui Dumnezeu. Propovăduirea Evangheliei repre-zintă împlinirea poruncii Domnului Hristos, dar aceasta nu trebuie împlinită agresiv, ci ținând cont de libertatea oamenilor, cu dragoste și respect față de identitatea culturală a fiecăruia.

Misiunea Bisericii trebuie să aibă în vedere, în primul rând, familia, care este „icoană a iubirii lui Hristos față de Biserică”. De aceea, subliniază Enciclica, educația copiilor în duhul lui Hristos este o prioritate a Bisericii, care trebuie abordată cu cea mai mare atenție. Aceasta are în vedere nu doar transmiterea unor cunoștințe, ci formarea persoanei umane, creșterea ei intelectuală și spirituală, în perspectiva împlinirii ei nu doar din punct de vedre material, ci mai ales duhovnicesc.

Părinții sinodali au atras atenția asupra provocărilor contem-porane cărora Biserica trebuie să le facă față, mai ales cele legate de

11

utilizarea necontrolată a biotehnologiei, care poate avea consecințe nebănuite asupra naturii umane. Cauzele crizei ecologice în care se află omenirea sunt, în primul rând, de natură morală și spirituală, iar pentru rezolvarea problemelor este nevoie de o revenire a fiecă-ruia spre interior, spre înlăuntrul inimii.

Un alt aspect semnalat de Enciclică este fenomenul globalizării, migrației și violenței. Există două extreme, la fel de periculoase: omogenizarea nivelatoare și impersonală provocată de globalizare și naționalismul cu tentă rasistă și xenofobă, generat de izolare și radicalizare. Împotriva acestora, Ortodoxia îndeamnă la protejarea identității popoarelor și la cultivarea dialogului, a relațiilor interu-mane și, mai ales, a dragostei față de semeni.

Ultimul punct al Enciclicei are în vedere relațiile Bisericii Orto-doxe cu cei care nu sunt membri ai săi. Pornind de la datoria de a mărturisi pe Hristos, Biserica Ortodoxă își asumă menirea de a transforma iconomia dumnezeiască în fapte concrete, ieșind în întâmpinarea celuilalt, prin toate mijloacele specifice, astfel încât să ofere mărturia Adevărului pe care Biserica l-a primit și trebuie să-l transmită mai departe. De aceea, va cultiva mereu dialogul, cu nădejdea că va reuși să împărtășească celorlalți învățătura sa dogmatică și etosul evanghelic.

Prima ședință de lucru a Sfântului și Marelui Sinod din Creta a avut loc în ziua de 21 iunie 2016, când a fost pus în dezbatere primul document intitulat: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană. Prin examinarea celor 6 capitole care alcătuiesc acest document, participanții au subliniat necesitatea contribuției Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, fraterni-tății și dragostei între popoare.

Un prim aspect pe care îl are în vedere actul sinodal vizează valoarea persoanei umane, care rezultă din crearea ei după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și din iubirea infinită pe care Dumnezeu

12

o arată față de ea. Omul trebuie prețuit, întrucât el are o misiune deosebită: aceea de a conduce întreaga creație la Dumnezeu.

S-a evidențiat faptul că libertatea este cel mai mare dar pe care omul l-a primit de la Dumnezeu. Acest dar îl arată pe om ca ființă capabilă să-și manifeste capacitățile sale voliționale, alegând binele și înaintând spre desăvârșire. El implică însă și posibilitatea autonomiei față de Dumnezeu, ceea ce duce la neascultare, cu toate consecințele ei tragice pentru om. De aceea, libertatea presupune o mare respon-sabilitate, întrucât faptele omului nu se limitează doar la propria persoană, ci se răsfrâng asupra întregii omeniri. Consecințele libertății greșit înțelese se văd la orice pas: sărăcie, foamete, violență, rasism, războaie, deportări, trafic de persoane, criza refugiaților, distrugerea mediului ș.a. În acest context, Biserica are datoria de a explica sensul adevăratei libertăți: aceea în Hristos, ale cărei roade sunt: dragostea, pacea, ajutorarea semenilor și buna conviețuire între oameni.

Părinții sinodali au luat apoi în discuție tema păcii și a drep-tății. Pacea este o starea de binecuvântare pe care omul o dobân-dește numai în comuniune cu Dumnezeu, prin reconciliere cu Tatăl Cel ceresc și cu aproapele. Pacea pe care Hristos o oferă lumii este putere tainică și izvor al tuturor bunătăților. Căutarea păcii trebuie să fie un deziderat al tuturor, fapt care ajută la instaurarea dreptății în lume. Biserica Ortodoxă înțelege centralitatea păcii și dreptății în viața oamenilor și se roagă permanent pentru înfăptuirea lor.

Războiul este rezultatul nefast al eșecului omenirii în încercarea de a instaura pacea și dreptatea în lume. El este consecința firească a răului și a păcatului. De aceea, Biserica Ortodoxă condamnă deschis războiul în toate formele lui de manifestare, mai ales cele motivate de fanatism religios și încurajează eforturile de prevenire a războ-iului, prin dialog și bună înțelegere.

Ultimul capitol al documentului are ca punct de plecare o realitate tristă a societății moderne, și anume: consumerismul, o

13

consecință a secularizării și a renunțării la valorile morale creștine. Acesta a condus, inevitabil, la o criză ecologică, la sărăcie și nedrep-tate socială. Biserica își arată susținerea prin: implicarea efectivă în ajutorarea celor săraci; prin apelul la o economie bazată pe principii morale; prin promovarea solidarității umane și a cooperării între popoare, precum și prin grija pastorală pentru educarea tineretului în lumina învățăturii lui Hristos.

Chestiunea Diasporei Ortodoxe a făcut obiectul celui de-al doilea document adoptat de Sinodul din Creta. Pe lângă dispozițiile referitoare la diaspora ortodoxă, actul cuprinde și Regulamentul de Funcționare a Adunărilor Episcopale în diaspora. Sinodul a aprobat, cu mici amendamente, documentele înaintate de cea de-a IV-a Conferință Presinodală Panortodoxă (Chambésy, 2009) și de Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale (21-28 ianuarie 2016).

Cele 7 paragrafe ale documentului exprimă dorința Bisericilor Ortodoxe autocefale de a organiza diaspora în conformitate cu eclesiologia, tradiția și practica Bisericii Ortodoxe. Odată cu feno-menul migrației de la începutul secolului al XX-lea, a apărut o nouă entitate canonică, situată în afara teritoriilor canonice tradiționale: diaspora ortodoxă. Față de această situație inedită, Biserica trebuie să găsească soluții potrivite, atât în ceea ce privește organizarea canonică, dar și în plan pastoral-misionar.

S-a subliniat acum necesitatea elaborării unui proiect, pe termen lung, de organizare a diasporei ortodoxe, care, în faza actuală, presupune o împărțire în 13 regiuni. Coordonarea și comu-nicarea panortodoxă sunt încredințate Adunărilor episcopale, formate din toți episcopii ortodocși cu responsabilități pastorale și rezidență în diaspora. Acest mod de organizare nu prejudiciază legătura canonică a episcopilor din diaspora cu Sinodul Bisericii autocefale din care fac parte. Prin organizarea diasporei sub această

14

formă, Biserica Ortodoxă dorește să vină în întâmpinarea nevo-ilor pastorale ale credincioșilor și să fie un mijloc de reprezentare unitară a Ortodoxiei în raport cu societatea din regiunile respective.

Un principiu fundamental pe care documentul îl stabilește este coresponsabilitatea sinodală la nivel general. Astfel, în conformitate cu Canonul 37 Apostolic, s-a reglementat că Sinodul este instanța competentă în rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă Biserica. Dacă în ceea ce privește chestiuni locale sau regionale organele abilitate cu rezolvarea acestora sunt sinoadele locale sau regionale, în chestiunile care privesc întreaga Biserică (așa cum este și cazul diasporei ortodoxe), autoritatea în materie o reprezintă Sinoadele generale, categorie din care face parte și Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Cel de-al treilea document, discutat și aprobat de Sinod la 22 iunie 2016, a fost Autonomia și modul ei de proclamare. Din conți-nutul documentului sinodal înțelegem că autonomia reprezintă statutul de independență relativă a Bisericii locale respective în cadrul Bisericii autocefale. Autonomia este acordată la solicitarea justificată a Bisericii locale, de către Biserica autocefală, care îi va stabili, prin Tomosul de autonomie, limitele teritoriale, precum și relațiile dintre ele. Documentul precizează că relațiile interorto-doxe, intercreștine și interreligioase ale Bisericii autonome se reali-zează prin intermediul Bisericii autocefale. În cazul unor conflicte jurisdicționale, în care poate fi implicată instituția autonomiei sau în eventualitatea organizării unei Biserici autonome în diaspora orto-doxă, rolul de mediator revine Patriarhiei Ecumenice. În încheiere, se pune accent pe respectarea tradiției canonice în ceea ce privește manifestarea statutului de autonomie și pe rezolvarea eventualelor stări conflictuale prin consens panortodox.

În a patra zi a lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod, la 23 iunie 2016, a fost luat în discuție un alt document de o importanță

15

covârșitoare pentru viața creștinilor ortodocși, și anume: Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta. Dezbaterile au pornit de la ideea de sacralitate a căsătoriei ca învățătură funda-mentală a Bisericii Ortodoxe. Căsătoria, ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, este „cea mai veche instituție de drept divin”, fiind întemeiată de Dumnezeu prin binecuvântarea unirii lui Adam și a Evei în Rai și instituită ca Taină de Mântuitorul la nunta din Cana Galileii.

Familia – s-a precizat – este amenințată astăzi de fenomenul secularizării și cel al relativismului moral, de aceea ea trebuie apărată, prin mărturisirea caracterului ei sacru și prin lucrarea de conștientizare a puterii duhovnicești pe care harul Cununiei îl tran-smite familiei. Comuniunea celor doi, realizată prin Taina Cunu-niei, este superioară existenței individuale, întrucât îi ridică pe cei doi în „ordinea Împărăției Preasfintei Treimi”. O condiție prealabilă a căsătoriei este însă credința celor doi în Hristos.

Biserica Ortodoxă se declară foarte clar a fi împotriva oricărei alte forme de coabitare decât cea conferită prin Taina Cununiei. Ea atrage atenția totodată asupra amenințărilor venite din partea celor care cer recunoașterea contractelor de coabitare, punând în pericol familia tradițională.

Referitor la cele două maniere de tratare a problemelor pasto-rale (acrivia și iconomia), Părinții sinodali au conchis că acestea se vor aplica de către fiecare Biserică locală în parte, în funcție de realitatea eclesială concretă, adică de situația particulară întâlnită în misiunea sa. În privința impedimentelor la căsătorie, s-a stabilit faptul că sunt valabile toate prescripțiile sfintelor canoane și ale practicii bisericești, condamnându-se bigamia, a patra căsătorie, căsătoria care nu este dizolvată irevocabil sau anulată. Un punct important al discuțiilor l-a reprezentat subiectul căsătoriei creș-tinilor ortodocși cu cei de alte credințe. Astfel, s-a reafirmat că,

16

potrivit acriviei canonice, căsătoria între ortodocși și neortodocși, la fel ca cea între ortodocși și necreștini este interzisă.

S-a mai stipulat faptul că în aplicarea măsurilor cu privire la impedimentele la căsătorie, practica bisericească trebuie să aibă în vedere legislațiile civile, fără a depăși însă limitele iconomiei biseri-cești stabilite de fiecare Biserică autocefală.

Importanța postului și respectarea lui astăzi este cel de-al cincilea document adoptat de Sinodul din Creta. Părinții sinodali au început prin a preciza faptul că postul este o poruncă dumnezeiască, fiind la fel de vechi ca omenirea, întrucât a fost instituit în Rai. Postul a fost recomandat și în Vechiul Testament, și în Noul Testament, ca un exercițiu de voință, ca un efort de înfrânare, în vederea progre-sului duhovnicesc. În primele secole creștine a existat o diversitate în ceea ce privește numărul și durata posturilor, acestea fiind legate strict de cultul Bisericii. Întotdeauna postul a fost nedespărțit de rugăciune, pocăință și de viață duhovnicească, în general.

Întrucât postul este cea mai clară expresie a idealului ascetic, el este promovat în vederea mântuirii credincioșilor. Postul adevărat înseamnă însă nu doar înfrânarea de la alimente, ci și abținerea de la rău, împăcarea cu semenii, înfrânarea limbii, îndepărtarea de pofte și de toate faptele rele. Modelul de postire pentru credincioși este postul de patruzeci de zile ținut de Mântuitorul Hristos. Așa se face că postul, mai ales Postul Mare, a căpătat un caracter hristocentric.

Documentul stipulează posibilitatea aplicării principiului iconomiei în postire pentru credincioșii care întâmpină dificul-tăți în ținerea postului. Aici se au în vedere condițiile de viață, de muncă, sau eventuale probleme de sănătate etc. Sinodul fiecărei Biserici locale are puterea să aplice acest principiu, evident fără a diminua însemnătatea postului.

În ceea ce privește perioadele de post, pe lângă zilele speciale rânduite de Biserică, credincioșii sunt sfătuiți să se înfrâneze și în

17

alte situații, precum în vremurile de ispită sau pentru atingerea unui scop sfânt. Nu este impusă postirea înainte de primirea Sfintei Împărtășanii, ci numai obligativitatea ajunului liturgic și abținerea de la mâncare după miezul nopții de dinaintea împărtășirii. Totuși, cei care pot posti sunt îndemnați să o facă, spre folosul lor sufletesc.

Ultimul document adoptat de Sinod, în perioada 23-25 iunie 2016, se intitulează Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. Conținutul acestui document este, în mare parte, preluat din textele celor două documente adoptate de Conferința Panorto-doxă Presinodală din 1986: „Biserica Ortodoxă și Mișcarea Ecume-nică” și „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu lumea creștină”. Acest docu-ment, așa cum a fost el prezentat Sfântului și Marelui Sinod, a fost elaborat de către Conferința Panortodoxă Presinodală de la Cham-bésy, din 12 octombrie 2015.

Părinții au adus clarificări cu privire la unele aspecte ale acestor relații cu cei din afara Bisericii, cum ar fi: fundamentele și caracte-risticile dialogului intercreștin, cadrul în care se realizează partici-parea la dialog și raportul cu Consiliul Mondial al Bisericilor.

S-a pornit de la afirmarea unui adevăr de necontestat, acela că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apos-tolică. Totuși, s-a acceptat denumirea istorică de biserică pentru alte confesiuni creștine, în sensul tehnic al termenului (terminus technicus), adică de recunoaștere a existenței lor de fapt. În schimb, s-a declarat răspicat că Biserica Ortodoxă nu concepe prin aceasta o egalitate a tuturor confesiunilor și nici nu înțelege unitatea Bisericii ca pe un „compromis interconfesional”.

Față de cei care s-au îndepărtat de adevărul de credință al Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, Sinodul își manifestă dorința de a purta un dialog, tocmai pentru că înțelege să mărturisească și să facă cunoscut acestora tezaurul inestimabil al Ortodoxiei. „Ortodoxia nu este izolare, ci este Biserica lui Hristos –

18

comuniune peste veacuri”, a declarat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, iar aceasta presupune responsabilitate față de semenii noștri. Dialogul, de ordin social-filantropic sau cultural, cu alți creș-tini este inevitabil și chiar necesar, mai ales în diaspora, unde multe parohii ortodoxe beneficiază de spații pentru rugăciune din partea unor credincioși de alte confesiuni, așa cum se arăta într-un comu-nicat al Biroului de Presă al Patriarhiei Române.

Dialogurile bilaterale ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte confe-siuni, la fel ca participarea sa în cadrul Mișcării Ecumenice, se fundamentează pe conștiința Ortodoxiei și pe spiritul ei deschis, în vederea „căutării unității tuturor creștinilor”. Sinodalii au recu-noscut faptul că Mișcarea Ecumenică trece printr-o criză profundă, pentru rezolvarea căreia este nevoie de cooperare și înțelegere reci-procă. De aceea, s-a recomandat, mai întâi de toate, o clarificare obiectivă a eclesiologiei fiecărei confesiuni, precum și a doctrinei acestora despre Taine, har, preoție și succesiune apostolică. Consi-liul Mondial al Bisericilor – precizează documentul făcând apel la Declarația de la Toronto – nu este și nici nu trebuie să devină o „supra-biserică”. El nu are ca scop negocierea unirii Bisericilor, ci contactul direct, experiența vie a acestora. Se trage însă un semnal de alarmă cu privire la tentativele de dezbinare a unității Bisericii venite de la persoane individuale sau grupuri de persoane, subli-niindu-se ideea că păstrarea credinței este asigurată numai prin comuniune sinodală.

După cum am precizat, cele șase documente, aprobate de toți Întâistătătorii Bisericilor prezente și de majoritatea copleșitoare a ierarhilor prezenți la lucrările Sfântului și Marelui Sinod din Creta, nu conțin dogme noi, ci proclamă unitatea Ortodoxiei, oferind lumii o mărturie despre prezența și lucrarea Bisericii în societatea contemporană. Desigur, textele acestor documente pot fi „explici-tate, nuanțate sau dezvoltate” de către un viitor Sfânt și Mare Sinod

19

al Bisericii Ortodoxe, însă lucrul acesta nu trebuie făcut în mod pripit, ci cu multă înțelepciune și răbdare, așteptând să se ajungă la un consens panortodox.

Este regretabil faptul că unii credincioși nu au înțeles rostul Sfân-tului și Marelui Sinod, care s-a dorit a fi un factor de coeziune și de reafirmare a unității Bisericii Ortodoxe. Din acest motiv, după înche-ierea lucrărilor Sinodului, la 26 iunie 2016, a urmat o serie de confe-rințe, întâlniri locale și discuții pe marginea documentelor aprobate, care au încercat să clarifice sensul hotărârilor luate în Creta.

Astfel, la cel de-al VIII-lea Congres Internațional de Teologie Ortodoxă din Tesalonic, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul ecumenic, făcea referire la provocările, tensiunile și problemele cu care s-au confruntat Bisericile locale de-a lungul timpului, dar care au fost depășite prin convocarea Sfântului și Marelui Sinod.

Într-un comunicat de presă, Sfânta Chinotită își exprima deza-probarea față de tulburările create de unii credincioși, ca reacție la deciziile Sinodului din Creta. În comunicat se arăta faptul că atitudinea ostilă Sinodului este nejustificată, întrucât acesta a fost pregătit de foarte mult timp, iar documentele pregătitoare au putut fi consultate de cei interesați. Sfântul Munte și-a exprimat, de-a lungul timpului, punctul de vedere cu privire la dialogul cu creștinii de alte confesiuni. În plus – se preciza în document – în timpul dezbaterilor, ierarhii interesați și-au formulat opiniile sau chiar obiecțiile în legătură cu anumite aspecte, fără a întrerupe relațiile cu Biserica cea Una. Niciun sinod nu poate lua vreo hotărâre, fără ca ea să fie validată, în ultimă instanță, de poporul cel credincios, apărătorul credinței. Prin urmare, „neliniștea și disperarea nu sunt justificate, deoarece duc la schismă”.

Patriarhia Română a făcut și ea precizări în legătură cu recep-tarea negativă de către unii credincioși a Sfântului și Marelui Sinod din Creta. În comunicatul intitulat Să păstrăm pacea și unitatea

20

Bisericii, Patriarhia Română evidenția faptul că un creștin ortodox adevărat „poate rămâne fidel Ortodoxiei și atunci când se află în dialog și cooperare cu alți creștini” și îndemna la comuniune și responsabilitate.

Cu Sfântul și Marele Sinod din Creta s-a scris o pagină de istorie a Bisericii Ortodoxe contemporane și suntem convinși că trecerea timpului va dovedi însemnătatea acestui eveniment. În acest sens, apreciem ca binevenită propunerea convocării de Sinoade Panor-todoxe la un anumit interval de timp, de șapte sau zece ani, ceea ce ar reprezenta o modalitate de manifestare permanentă și constantă a sinodalității, la cel mai înalt nivel, și o posibilitate de răspuns concret, prin vocea unanimă a Bisericii Ortodoxe, la problemele tot mai diverse ale credincioșilor.

Editura BasiLica

21

Mesajul Sfântului și Marelui Sinod

al Bisericii Ortodoxe

Către poporul ortodox și toți oamenii de bună voință,

L ăudăm și slăvim pe Dumnezeul „milelor și a toată mângâierea” pentru că ne-a învrednicit să ne

întâlnim în săptămâna Cincizecimii (18-26 iunie 2016) în Creta, aici unde Apostolul Pavel și ucenicul său Tit au propo-văduit Evanghelia în primii ani de viață ai Bisericii. Mulțumim Dumnezeului slăvit în Treime că a binevoit să ducem la bun sfârșit în deplin acord lucrările Sfântului și Marelui Sinod al Ortodoxiei, pe care l-a convocat Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu voința comună a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale.

Urmând cu fidelitate exemplul Sfinților Apostoli și al Părinților de Dumnezeu purtători, am aprofundat din nou Evanghelia libertății, „fiindcă Hristos ne-a făcut liberi” (Galateni 5, 1). La baza căutărilor noastre teologice a stat certitudinea că Biserica nu viețuiește pentru sine. Ea transmite mărturia Evangheliei Harului și Adevărului și oferă întregii lumi darurile lui Dumnezeu: iubirea, pacea, dreptatea, recon-cilierea, puterea Crucii și a Învierii și așteptarea veșniciei.

22

1. Prioritatea majoră a Sfântului și Marelui Sinod a fost proclamarea unității Bisericii Ortodoxe. Bazată pe Dumne-zeiasca Euharistie și succesiunea apostolică a episcopilor, această unitate trebuie întărită ca să aducă noi roade. Bise-rica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică este comu-niune divino-umană, pregustare și experiență a celor viitoare în Sfânta Euharistie. Asemenea unei continue Cincizecimi, ea este un glas profetic necontenit, prezența și mărturia Împărăției Dumnezeului iubirii. Fidelă Tradiției Aposto-lice unanime și experienței sacramentale, Biserica Orto-doxă constituie continuarea autentică a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, după cum mărturisim în Simbolul de Credință (Crez) și după cum este confirmată de învățătura Părinților Bisericii. Biserica noastră trăiește taina dumnezeieștii iconomii în viața sacramentală, centrată pe Sfânta Euharistie.

Biserica Ortodoxă exprimă unitatea și universalitatea (sobornicitatea) ei în cadrul Sinodului. Sinodalitatea îi pătrunde organizarea (structura), modul în care sunt luate deciziile şi îi este determinat parcursul. Bisericile Ortodoxe Autocefale nu reprezintă o confederație de Biserici, ci Bise-rica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Fiecare Biserică locală, aducând Sfânta Euharistie, reprezintă prezența și manifestarea Bisericii celei Una, Sfântă, Sobor-nicească și Apostolică la nivel local. În privința Diasporei Ortodoxe din diferite țări din lume, a fost hotărâtă continu-area funcționării Adunărilor Episcopale, până la aplicarea rigorii canonice (acriviei). Aceste Adunări se compun din episcopii canonici, desemnați de fiecare Biserică Autocefală,

23

care continuă să fie supuși respectivei Biserici. Funcționarea consecventă a Adunărilor Episcopale asigură respectarea principiului ortodox al sinodalității.

În timpul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod, a fost accentuată importanța Sinaxelor Întâistătătorilor care au avut loc și a fost făcută propunerea ca Sfântul și Marele Sinod să devină o instituție care să se repete.

2. Împărtășindu-ne din Sfânta Euharistie și rugându-ne pentru întreaga lume, trebuie să continuăm liturghia de după Sfânta Liturghie și să dăm mărturia credinței celor de aproape și celor de departe, în conformitate cu porunca clară a Domnului, înainte de Înălțarea Sa: „și veți fi mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1, 8). Re-evanghelizarea poporului lui Dumnezeu în societățile moderne seculari-zate și evanghelizarea celor care nu L-au cunoscut încă pe Hristos reprezintă datoria neîntreruptă a Bisericii.

3. Ca răspuns la datoria de a mărturisi Adevărul și credința ei apostolică, Biserica oferă o mare importanță dialogului, în principal cu creștinii heterodocși. În acest mod, și ansamblul lumii creștine poate cunoaște mai exact autenticitatea Tradiției Ortodoxe, valoarea învățăturii patris-tice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. Dialogu-rile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu implică niciodată compromisul în materie de credință.

4. Explozia fundamentalismului care se observă în sânul diferitelor religii reprezintă expresia unei religiozități morbide. Dialogul interreligios dus cu trezvie contribuie semnificativ la promovarea încrederii reciproce, a păcii și a reconcilierii.

24

Uleiul experienței religioase trebuie să fie folosit pentru a unge rănile și nu pentru a reaprinde focul conflictelor militare. Biserica Ortodoxă condamnă fără echivoc extinderea violenței militare, persecuțiile, expulzarea și uciderea membrilor comunităților religioase, forțarea schimbării credinței reli-gioase, comerțul cu refugiați, răpirile, tortura și execuțiile îngrozitoare. Ea denunță distrugerea bisericilor, simbolurilor religioase și monumentelor culturale. În special, își exprimă grija profundă pentru situația creștinilor și a tuturor mino-rităților persecutate în Orientul Mijlociu și în alte părți ale lumii. Biserica Ortodoxă face apel la comunitatea mondială pentru protejarea ortodocșilor indigeni, a celorlalți creștini și a tuturor populațiilor din zonă care au dreptul inalienabil de a rămâne în patria lor în calitate de cetățeni cu drepturi egale. Sinodul nostru apelează la toți cei implicați să facă eforturi sistematice, fără întârziere, pentru a încheia conflictele mili-tare din Orientul Mijlociu și de oriunde persistă ostilitățile armate și pentru repatrierea celor expulzați.

Adresăm apelul nostru în special către cei în poziții de putere, pentru ca pacea și dreptatea să prevaleze în țările de origine ale refugiaților. Îndemnăm autoritățile civile, cetă-țenii și creștinii ortodocși din țările în care au găsit refugiu cei persecutați să continue să le ofere sprijin în măsura posi-bilităților lor sau chiar dincolo de acestea.

5. Secularizarea contemporană urmărește autonomizarea omului de Hristos și de influența duhovnicească a Bisericii, pe care o identifică arbitrar cu conservatorismul. Civilizația occi-dentală poartă, însă, pecetea de neșters a contribuției diacro-nice a creștinismului. În plus, Biserica subliniază semnificația

25

mântuitoare a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, și a Trupului Său, ca fiind locul și modul de viețuire în libertate.

6. Cu privire la abordarea contemporană a căsătoriei, Biserica Ortodoxă consideră relația indisolubilă de iubire dintre bărbat și femeie „o taină mare […] în Hristos și în Bise-rică”. În mod similar, numește „biserică mică” familia, care rezultă din căsătorie și constituie singura garanție pentru creșterea copiilor.

Întotdeauna, Biserica a subliniat valoarea înfrânării. Asceza creștină, însă, diferă fundamental de orice ascetism dualist care îl desparte pe om de viață și de semeni. Spre deosebire de aceasta, asceza creștină îl leagă pe om de viața sacramentală a Bisericii. Cumpătarea nu se referă numai la viața monahală. Etosul ascetic este caracteristic vieții biseri-cești în toate manifestările ei.

Pe lângă temele specifice asupra cărora a hotărât, Sfântul şi Marele Sinod notează succint următoarele aspecte ontolo-gice importante contemporane:

7. În privința relațiilor credinței creștine cu științele natu-rale, Biserica Ortodoxă evită plasarea investigațiilor științi-fice sub tutela ei și nu adoptă o poziție cu privire la fiecare problemă științifică. Ea îi mulțumește lui Dumnezeu, Care dăruiește oamenilor de știință darul de a descoperi dimen-siuni necunoscute ale creației divine. Dezvoltarea modernă a științelor naturale și a tehnologiei aduce schimbări radicale în viața noastră. Aduce beneficii importante precum facili-tarea vieții cotidiene, tratarea unor afecțiuni grave, o comuni-care mai facilă a oamenilor, explorarea spațiului etc. Cu toate acestea, are și multe consecințe negative precum manipularea

26

libertății, pierderea graduală a tradițiilor pre țioase, distrugerea mediului natural, negarea valorilor morale. Cunoașterea știin-țifică, oricât de repede ar avansa, nu motivează voința omului, nici nu oferă răspuns la problemele importante de ordin moral și existențial sau la căutarea sensului vieții și al lumii. Aceste aspecte necesită o abordare duhovnicească, pe care Biserica Ortodoxă încearcă să o ofere prin bioetică, știință funda-mentată pe morala creștină și învățătura patristică. Pe lângă respectul ei pentru libertatea cercetărilor științifice, Biserica Ortodoxă evidențiază pericolele care se ascund în spatele unor reușite științifice și subliniază demnitatea umană și destinul divin al omului.

8. Este limpede că situația de criză ecologică de astăzi se datorează unor cauze spirituale și morale. Rădăcinile sale sunt legate de lăcomie, avariție și egoism, care conduc la utilizarea necugetată a resurselor naturale, la umplerea atmosferei cu substanțe poluante dăunătoare și la schimbă-rile climatice. Răspunsul creștin la problema aceasta nece-sită pocăință pentru abuz, cumpătare și etos ascetic, ceea ce reprezintă un antidot pentru supraconsum și, în același timp, cultivarea conștiinței că omul este „iconom” (adminis-trator) al creației și nu un posesor al ei. Biserica nu încetează să sublinieze că și generațiile viitoare au dreptul la resursele naturale oferite nouă de Creator. De aceea, Biserica Orto-doxă participă activ în diferite inițiative ecologice interna-ționale și a stabilit data de 1 Septembrie ca zi de rugăciune pentru protecția mediului natural.

9. Ca răspuns la standardizarea egalizantă și impersonală promovată în diferite feluri, Ortodoxia propune respectul

27

pentru caracteristicile personale ale oamenilor și popoarelor. Se opune autonomizării economiei în raportul ei cu nevoile umane de bază și transformării acesteia într-un scop în sine. Progresul umanității nu este legat doar de creșterea standar-delor de viață sau de dezvoltarea economică, în detrimentul valorilor spirituale.

10. Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Vocea ei rămâne distinctă, dar și profetică, fiind o intervenție benefică pentru om. Drepturile omului se află astăzi în centrul politicii, ca răspuns la crizele și convulsiile sociale și politice, urmărind protejarea cetățeanului de puterea arbitrară a statului. Bise-rica adaugă la acestea și obligațiile și responsabilitățile cetă-țenilor, precum și nevoia unei autocritici constante atât din partea politicienilor, cât și a cetățenilor, în vederea îmbunătă-țirii substanțiale a societății. În principal, Biserica subliniază că idealul ortodox privind omul depășește orizontul drep-turilor omului stabilite și că dragostea „este mai mare decât toate”, după cum ne-a descoperit Hristos și au experimentat toți cei care L-au urmat. Insistă, de asemenea, că un drept fundamental al omului este protejarea libertății religioase, adică a libertății de conștiință, de credință, de cult și a tuturor expresiilor individuale și colective ale acesteia, incluzând și dreptul fiecărui credincios și al fiecărei comunități religioase de a-și manifesta credința liber de orice intervenție a statului, precum și dreptul la educație religioasă publică.

11. Biserica Ortodoxă se adresează tinerilor, care caută deplinătatea vieții în libertate, dreptate, creativitate, dar și iubire. Ea îi cheamă să se alăture în mod conștiincios Bisericii Celui Care este Adevărul și Viața. Să vină oferind

28

trupului eclesial vitalitatea lor, neliniștile, problematicile și așteptările lor. Tinerii nu reprezintă doar viitorul Bisericii, ci și prezentul dinamic și creativ la nivel local și mondial.

12. Sfântul și Marele Sinod a deschis orizonturile noastre către lumea contemporană diversă. Ne-a subliniat respon-sabilitatea în spațiu și timp, având întotdeauna perspectiva veșniciei. Biserica Ortodoxă, păstrându-și intact carac-terul sacramental și soteriologic (mântuitor), este sensibilă la durerea, necazurile și strigătul pentru dreptate și pace al popoarelor. Ea „binevestește din zi în zi mântuirea Lui. Vestește între neamuri slava Lui, între toate popoarele minu-nile Lui” (Psalmul 95, 2-3).

Să ne rugăm ca „Dumnezeul a tot harul, Care ne-a chemat la slava Sa cea veșnică, întru Hristos Iisus, El Însuși, după ce vom suferi puțină vreme, ne va duce la desăvârșire, ne va întări, ne va împuternici, ne va face neclintiți. A Lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin!” (1 Petru 5, 10-11).

111

Cuprins

Notă editorială / 5

Mesajul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe / 21

Enciclica Sfântului și Marelui Sinodal Bisericii Ortodoxe / 29

Misiunea Bisericii în lumea contemporană / 53

Diaspora Ortodoxă / 73

Autonomia și modul ei de proclamare / 83

Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta / 87

Importanța postului și respectarea lui astăzi / 93

Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine / 101