DIVERSITATEA DĂ CULOARE VIEȚII

Argument:Viitorul e în mâinile noastre!

Copiii sunt speranţa noastră, viitorul nostru depinde de modul în care lumea de azi va reuşi să răspundă provocărilor ridicate de segregare, marginalizare, discriminare,

prejudecăți, stereotipuri.... dezvoltarea lor va depinde de modul în care îi creştem,

educăm şi sprijinim;...de copiii, şi de felul în care aceştia învaţă să-şi construiască societatea, să descopere soluţiile necesare problemelor ce se ivesc

permanent... Lumea pe care o lăsăm moştenire trebuie să fie mai bună decât

cea în cea care trăim acum.Educația se adresează tuturor copiilor,

avem nevoie de puterea şi spiritul minţii tuturor membrilor ei,

indiferent de rasă sau etnie, trebuie să valorizăm toți copiii, este datoria noastră

să le oferim şanse egale la dezvoltare şi educaţie.

Doar împreună putem clădi o lume mai bună!

Altfel, așa cum spunea Einstein, “Progresul nu va avea niciun sens

atâta timp cât există copii nefericiţi...”

…se spune despre mine că sunt o problemă...

dar eu sunt doar un biet copil...

Vin parcă dintr-o altă lume, nomadă...

de multe ori îmi este foarte greu, deoarece trăiesc în suflet cu un sentiment de inutilitate...

De fapt,

CINE SUNT EU?

...sunt un fragment de chip pe lângă

care, treci de multe ori fără mă vezi.

...un contur imprecis, perceperea mea este

doar întâmplătoare, dacă nu refuzată.

“Nu sunt ce par a fi -Nu suntNimic din ce-aş fi vrut să fiu!...”

“Dar fiindcă m-am născut fără

să ştiu,Sau prea curând,

Sau poate prea târziu...”

M-am resemnat,Şi n-am rămas decât...

Cel care sunt…un simplu OM,

și am obosit să tot fiu RROM, dar sunt...

...o pată de culoare insipidă, fiinţă de

"linia a doua“,

fără prezent dar mai ales fără viitor...

un “boț de humă” dintr-o lume

marginalizată în care paradisul și infernul conviețuiesc laolaltă

încremenite în tradiție și timp.

 

Viața mea?

...un tablou trist, incert și neterminat apăsat de

povara greutății cu care se naște zi de zi povestea mea - sumbre nuanțe care nasc la rândul lor, mereu, stereotipii, preconcepţii,

sentimente, resentimente...

Priveşte-mă,

Sunt ca tine...

”Dikh man akatar k-i buki, ma dikh man akatar k-i morki.”

adică

“Judecă-mă după ce fac, nu după culoarea

pielii.”

știu, tu nu te-ai născut cu

prejudecăţi, ci le-ai dobândit...

…ştiu că Dumnezeu ne-a creat pe toţi, pe fiecare, într-un mod

unic, ca să ne completăm unul pe

celălalt…

NOI...

suntem atât de DIFERIȚI

(?)

Dar ÎMPREUNĂ, DEOSEBIȚI!

Diferența dintre noi este o şansă a dezvoltării, şi nu o limită.

“Copil ca tine sunt şi eu,

Şi-mi place să mă joc și mie”…

“Am de ales între a fi o victimă a lumii sau un aventurier în căutarea

comorii sale.

Totul ţine de felul cum îmi voi privi viaţa.”

SINGURA MEA ŞANSĂ

ESTE

ŞCOALA!

ŞCOALA…

Aici se nasc speranţe şi se plăsmuiesc vise.Incertitudini, nedumeriri, confruntări şi totuşi,

am încredere…

Dascălul - speranţa mea, şi a celor ca mine, arhitectul sufletelor

noastre…

Profesorul rom - Om bun, cald şi răbdător, rrom dacă s-ar putea, ca şi mine deoarece bariera limbii ne separă, mulţi dintre noi nu am avut

şansa de a merge la grădiniţă, nu ştim decât rromani…

DASCĂLUL…

Va fi primul nostru model, cea mai mare autoritate care ne va apăra în faţa celorlalţi, înţelegându-ne şi susţinându-ne, va fi sprijinul nostru

moral, la bine şi la greu…Tonul, gesturile, felul de a vorbi şi de a se purta, toate acestea, le vom prelua, le vom povesti şi celor de acasă, reproducându-le în

jocurile şi în viaţa noastră.

Dascălul meu va fi bun profesionist, priceput, echilibrat, cu dăruire de sine, un om de ştiinţă care ne va conduce prin labirintul cunoaşterii, figura lui rămânând întipărită pentru toată viaţa, în memoria

sufletească a fiecăruia dintre noi.Ne va învăţa că

El, dascălul ne va oferi, în primul rând, dragoste, fără de care nu există nici o legătură

sau colaborare, înţelegere, “mintea lui se va mişca în armonie cu minţile

noastre, trăind împreună dificultăţile şi victoriile individuale deopotrivă.”

TOLERANȚAESTE CEL MAI BUN

REZULTAT AL EDUCAŢIEI…

Iar faptul că împărţim cu toţii aceeaşi lume

impune nevoia aceluiaş adevăr:

Puterea de a vedea în celălalt propria

persoană.

Dascălul meu mă va învăţa să cer

ajutor, să te rog să nu-ți întorci capul,

ci să-mi întinzi mâna...

Să înţeleg că

Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta…

Şi astfel, cultivând împreună valori precum respectul pentru celălalt, toleranţă faţă de diversitate, complementaritatea dintre valori, şcoala va deveni o şcoală a diversităţii fiind în măsură să

fructifice bogăţia potenţială a multiculturalităţii fără a anula identitatea niciunei culturi.

VOM FI TOŢI DIFERIŢI, DAR TOŢI EGALI!

HAI

LA ŞCOALĂ!

Realizat: Bibliotecar Elisabeta Lazar

COLEGIUL TEHNIC “AUREL VLAICU” BAIA MARE

Muzica: La Tendresse – Richard Clayderman

Imagini: Daniel Brici

Versuri: Ion Minulescu – “Nu sunt ce par a fi” 

Elena Farago - “Gândăcelul”

Citate din Paolo Coelho ( slide 22) şi John Dewey (slide 26)