Disertatiune rostita de dsior'a E m i l i ' din Temisi6ra, in

„Vr<5i se cunosci starea unui po-poru, intreba ce gradu de cultura au femeile lui.-'

Roussoau.

Aplicandu aceste cuvinte la poporulu nostru mai câ trebue se plecâmu ochii, câci afara de strigatele: „datî-ne femei culte!" numai pucini s'au

| interesaţii de educatiunea femeiei romane, incer-cându a o redicâ si pe ea Ia nivoulu celoru-alalte femei din patria. — Pentru ea nu a prisositu atât'a ingrigire, că se i-se dea credinti'a, câ este ceva si câ pricepe ce este ea. Si ore de ce? — Se nu fia ea vrednica de atât'a interesa, si capa­bila a colucrâ pentru binele ei. a familiei si a na-tiunei. din care face si ea o jumetate?

Respunda aicea cei competenţi, er' noi se in-trebâmu: ce e femei'a ?

„Femei'a e unu angeru" — dicu unii; alţii sustienu câ „e unu demonu." — „E binele casei!" eschiama cei mai trecuţi de necasuri. ,, E ruin'a pungei" — striga aceia cari acumu incepu a-si tocmi casa si mesa. — Asia, nu pucini o numera intre domni si stăpâni, pana-ce alţii o dejosescu câ e sclava, motivandu-si afirmatiunea cu urma-torea istoriora glumetia:

Fiindu Adamu in raiu unde dilele erau d'albe si prandiurile bogate, 'si făcu obiceiulu: inclata după mesa a esî la preumblare cu ciubuculu aprinsu. Fara societate cum era, nu-e mirare, câ adesea 'Iu

a L u n g u in adunarea de lectura a rom. diu'a de anulu nou.

năpădea casculu pe carari recorosa. Si fiindu câ elu nu era omulu care se despretiuesca odichn'a, se punea pre erba spre a trage unu puiu de somnii.

Ascunsu in o tufa privia Ddieu cu plăcere vesel'a lui facia, ce părea desmierdata de nisce visuri fericite, cari se curmau numai candu por-nia sorele a scăpata. — Se trediâ Adamu atunci dar nu in voi'a de mai 'nainte, ci posomoriţii si cu fruntea in cretinii.

Si ore ele ce ? — Pentru-ca totu-de-una 'si gasia ciubuculu

stinsu. Ast'a drepta superare a lui, puse pe Ddieu

in gânduri: cum se mai creeze o fiintiâ, care se stea la porunca, avendu ori candu focu in vetra?

Astfel iu se crea femei'a! — Definarea: angeru ori demonu, stăpâna au

sclava, suntu csagerari, pe cari le şterge abatele Fleurix diciîndu: „femei'a e unic'a fiintia a cărei influintia se respaudesce prin intreg'a vietia a fiesce-carui omu!"

Antai'a femeia e mam'a! Elu plânge, —sermanulu copilu mititelu,— si

nime nu-lu pricepe.—O mana i-i vine in ajutoriu — inse instinctu-i a gacitu câ este străina, elu plânge mai durerosu.

Cine ar' pote iudestuli mut'a lui cerere, a-sterge lacrimele, si a-lu conduce Ia odiclma? Cine ar' pote fi dîle si nopţi intregi langa elu, totu cu

26

dragoste si perseverantia nesecata? Abuna-sema numai mam'a!

— Pe ea o cunosce mai in graba; după gla-sulu ei 'si intorce capulu — si candu s'a apro-piatu, elu adorme cu ocbii tientiti spre ea!

Fiindu traiulu loru strinsu incopciatu la olalta, intielegerea reciproca sporesce forte.

Candu se formeza cercuri culturale pre langa elu, atunci grigiesce mam'a, că iubirea se influin-tieze din tote direcţiunile. Iubirea tatălui trans­figura pe a mamei, intemciandu iubirea parintiesca in care germina iubirea lui Ddieu si a omenimei.

Prin vorbire intra cnpilulu in comunicare cu societatea. Accentele limbei materne, resuna prin cântecele in care adorme elu fericiţii. — Priviri si gesturi au talmacitu sensulu loru inaiute de-a sci j elu vorbi. După mii de încercări abia isbutesce a intrebuintiâ organele vorbirei. Si cine i-a ajutatu in tote acestea?

— Mam'a! Rabduros'a ei dragoste 'Iu conduce prin labi-

rintulu primiloru trei ani, despre care elice Jean Paul: „In ei invetia copiluîu mai multu că in trei ani la universitate, câ-ci invetia gramatic'a. lecsiconulu limbei materne, si cu ele unu însem­nata numeru de cunoscientie si intuitiuni."

O femeia intielepta scie, câ copii audu nu­mai ce vedu, intielegu numai ce semtu, -—• de ace'a calcându-si patimele 'si va nobila semtiurile spre a desvoltă in copila virtutea si religi'a.

Factorii cardinali ai femeiei suntu iubirea si perseveranti'a. Ce sefmena ea nime nu desradeci-neza, câ-ci fiindu copiluîu copi'a fidela a ei. 'si insusiesce atatu ce e buna in ea, câta si ce e reu.

Eta dar ce e femei'a antaiu! E modelulu după care se formeza generatiuni si popore. Ce da ea, altuia nu mai pote lud. Ea da direcţiunea viito-riului, si imprimeza caracterulu care merge cu noi pana la mormentu

Ce nu pote nime iu lume, pote o singura mama!

Neimpa catul u Coriolanu ce ardea de isband'a : a nimici Rom'a — e invinsu candu Veturi'a mam'a lui „gelesce câ a născu tu unu duşmanii patriei."

Oştea lui Ştefanii e sdrobita —• elu însuşi ră­niţii abia ajunse la port'a castelului sen. Mam'a s'a nu-lu lasă se intre, ci imbarbatandu-lu se in-cepa resboiulu, face din elu unu erou.

O frumosa caracteristica da Razvanu, unu sim­plu fiu alu poporului, despre mam'a pre care cbiaru mortea nu o pote şterge din datinele si acţiunile nostre.

Vorbindu despre ea, esclama: „Smaranda .... Smaranda.... chemă pe dragutUa mama KMonfau ... ba nu! traiesce, traiesce in cugetulu meu, „Si va trai, trai cu mine, pana voiu trai si eu!"

Si candu o limba veninosa vru a petă me-mori'a repausatei, elu erapse cu turbare: „Mei, facil n''atinge tierin'a maniei „Ca-ci simtiescu cum intra 'n mine 70 de naiadei!-'

-— Si candu totu acestu Razvanu e invinuitu cu furtulu unui galbenii, elu nu scie invocă cevasi mai santu, că amentirea ei — pentru-câ nu a cu­noscuţii o alta fiiiitia care se-i fia lamuritu mai petrundietoriu pecatulu. — Voinicii câ trei, elu nu 'si face dreptate cu pumnulu, ci sioptesce c'unu apela cloiosu: ,,~S[am'a! bun'a maiculitia in mormentu ar tresari, „Seiindu ca 'npepttilu meu se mişca pecatulu d'atelhori."

Daca antai'a femeia e mam'a, a dou'a soci'a — intervalele dintre ele adese se umplu de cai­duri pasagere!

Mulţi recunoscu influinti'a sociei, dar' si mai mulţi sustienu câ ea nu invetia pe nime, de ace'a nici câ are lipsa de carte si cultura, ci de orend'a casei si a copiiloru.

Se pote câ au dreptu! dar' ore de ce chiar' aceşti bărbaţi, eri juni ageri si zeloşi — adi suntu copleşiţi si mâhniţi? — Cine se fiă schimbaţii \ i -gorosele loru planuri, sumetiele aventuri a aspira-tiuniloru loru?

Ei sciu, câ omula traiesce numai câtu este activa, er' cine sta trâiidavu in cerculu seu, ne-dandu-si coneursulu la progresulu generalii — acel'a o unu membru mortu in corpulu pulsivu a societăţii.

Că bărbaţi, ei lupta contra amortîrei. — In-sufletîndu-se de noue planuri măreţie, ei si-ar deschide anim'a, spre a spune cuiv'a cntusiastele cugete ce-lu ocupa.

Si pe cine are mai aprope, pe cine intelnesce mai cu graba, au nu pe soci'a s'a? Cine altulu ar' ave mai multu dreptu a se impartasî de veseli'a ori superarea lui ? Au nu soci'a ?!

Inse deca ea nu are intielegere pentru idea­lele lui —' deca ochiulu i-i remane rece, vorb'a indiferinta. nu se descuragieza elu mai multu, câ fiindu combatutu de-o mulţime de bărbaţi ?

Discordata, cu pustiu amarii in peptu, începe a-si uita mândri'a si ambiţiunea, sciintie si espe-rintie.

Cine e dara caus'a? — Fara indoiela femei'a. Femei'a ce afara

de casa si rendulu gnrei, alt'a nu mai cunosce. De totu altcum ne incaldiesce icon'a unei

socii — nu „procopsite" cum dice poporulu, ci instruata in atâtu, câtu se pricepa ideile bărba­tului, sfatuindu-se intre sine, despre totu ce atinge interesulu propriu seu comiuiu.

— „ Sub influinti'a t'a, repeta barbatulu mul-tiemitu, 'mi semtu facultăţile crescimdu, er instinc­tele rele disparendu."

27

Dile frumose suntu in traiulu conjugalii — dar' suntu si triste, infortunate, care apesa si pe Celu mai voinicosu

Ursit'a dispune adese, câ necasurile se lovesca după olalta, intogmai câ fulgerulu. — Isbitu de nenorocirile îngrămădite, barbatulu siovaesce in desuadejdea cea mai cumplita.

Atunci se apropia soci'a credintidsa ce a ju­raţii a-i fi nedespărţita in bine si ren. — Yorb'a ei mangaiosa si nădejdea in Ddieu, redica de nou pe celu infortunatu, — er esemplulu ei de abne-gare i-i da tăria a lupta contr'a restristeloru — câ-ci a lupta este a trai.

Eta clara poterea femeii estinsa prin tote fa-sale si acţiunile vieţii!

însuşi satiriculu Sapbir, o recunosce in strofele : „Ein jedes Frauentierz în seinem kleinen Rciche, Schliesst vieler Glikk und UnglîicJc ein f

Despre femeile nostre a scrisu Bolintineanu : „Este o santinela la romani, care in totu-de-un'a a stătu pazitoriu la vetr'a stramosiesca. Deca acestu poporu va ave odată o limba cultivata, o litera­tura, o istoria, in sfersîtn: unu nume gelosu — elu va detori acesfa numai angerului veghiatoriu : femeiei romane!

Acesta onore e inebinata femeiei din catrin-tia si opregu, si nici decum dameloru din salone, cari dandu ocarei totu ce e neosiu romanescu obosescu cu anii spre a maimuţiâ cultura, moda si fantasii străine. •— In ele adese numai numele e romanii; educatiunea si obiceiulii li e strainu. Spi-ritulu lorii inaltu, nici din mila nu cobora la po­poralii din a cărui sinii au esitu. Limb'a romana deşi e armoniosa, nu e limb'a conversarei Ioni. — De acesta necalificabila fapta, s'a esprimatu Iau-reatulu nostru A. Muresianu astfeliu: ,,

„Audu vorbind u de limba, se dice: suna bine, „Merita se concerte cu limbele surori; „Dar vedu ca e ruşine, a conversă 'n o limba „ — Ce-i scrisa, pentru servitori l" Deci, Domneloru si Domniloru! Dvostra câ

părinţi, fraţi ori prieteni, neuitandu câ femei'a are asia poternica iiifluintia, dati fetele câ pre langa orend'a casei se invetie si carte — dar nu străina — ci antaiu carte romaneasca câtu de multa, câci nu­mai asia vom folosi natiunei, ajungitndu a fi ace'a ce cu mândrie trebtie se fimu: romani cu limba si sufletul!!

D u r e r i . . . D u r e r i m i o i — câ noru lu sbera, Ncru de ven tu r i a lunga tu ; SDn sburda rea loru us iora Lasă senu n e v a t e m a t u l . . , D u r e r i m a r i — făcu t u f a l a ta Câ sp in i rei pe v a i p u s t i i ; Numai sap'a si l o p a t a Le s terpesce pe veci i î

T. Y. PACATIANU.

V i t e a z u l u C o d r u . — Amintire din letrani. —

(Premiata cu 50 franci.,) I.

Codrii 'ncaleeandu-si mnrgulu la bătaie a plecatu Câ-ci tier'a-i amenintiata de dusimanulu ne-'mpacatu, După elu cu lacremi plânge Marior'a drag'a lui; Si cu gândulu pre-alui urma se totu duce dorului. O ! viteazulu n'are 'n lume anima si ochi de-a plânge, Tier'a-lu chiama 'n dile grele se-i de vietia cn-alui sânge înaintea lui nu este nemicu mai scumpu si mai sântu Decâtu tier'a ce i-e sfânta, decâtu sfântulu ei pamentn. Cu dorere 'si săruta mândr'a, sufletu de voinica, Nu sci de-a mai stringe dulce senu-i dalbu de mândrulica.... O iubesce fora margini, câ si arm'a dela bratiu, Ci si mtirgulu de sub sene : scumpi tovarăşi si fertati, — Dar' la vocea tierei sale uita si de-ursit'a lui, Uita chiar pre Marior'a si se duce dorului. Totu a^ia in vremi betrâne de nevoi si nenorocu, Cându barbarii pradâu tier'a, pustiindu prin feru si focu, Strămoşii scieau se-si uite vieti'a si-ursit'a loru Si se uiora vitejesce, bravi in campulu de onoru. O ! dar' adi tempuri măreţie, pentru-co ne-ati parasitu Si-ati lasatu in arm'a vostra unu poporu desmoscenitu? Conscienti'a naţionala dorme somnulu celu de-apoi, Si o di de umilire nasce-unu seculu de nevoi! Dî de di ne gramadesce sortea chinuri si doreri Si din drepturile sfinte pierdemu adi ce-amu avutu ieri, Inca-unu ceasu de umilintia si suutemu pre veci pierduţi, Iutiu-atâtu se fi-apuse stramosiescile virtuţi?

II. Prin cea lunca tăinuita trece voiniculu cântându, Er' in m-m'a lui se-aude o copila suspinându; Si voiniculu se-adencesce prin desimea codrului Si prin diua si prin nopte se totu duce dorului; Si departe 'ntre hotare susu pre vervulu unei stânci Se opresce, si*si arunca ochii 'n vâile adenci . . . . Si câ vede mare vede — unu noru negru ce veniâ Si spre tier'a lui iubita că-unu potopii se-apropiâ, Sângele i-se-aprinde 'n vine, ochii i-se-aprindu de focu: — „Eta diu'a t'a din urma, tiera fora de norocu Vinii păgânii se robesca erasi dulcii tei copii, Si se lase numai gielea pre frumo^ele-ti câmpii; O ! dar nu, ei nu voru trece de aice nici unu pasiu — Unu românu nu sci se fia, nu pote se fia lasiu ! îsumai preste unu corpu rece, preste-unu busduganu sfarmatu Va pote se treca astadi, norulu — dusimanulu spurcatu." —• Ast'f jliu dice Codru 'n sene rotindu amenintiatoriu Si facundu se stralucesca busduganu-i fratioru. Si dicundu unu — „Domnr-ajuta !" — câ unu fulgeru din 'naltîme De pre stânca se rapede, dâ navala 'n dusimanime — „Busduganu, nâsdravenu frate ! — dice Codru 'n gândulu seu . Mai ajutame odată la strimtore si la greu, Si te 'nverte voinicesce si-unde i dâ se se semtiesca Si pustralu si perirea impregiuru-ti se latiesca; Câ românulu pre-a s'a facla n'a portatu inveci rusîne Si nu parasesce lupt'a pân' mai are sânge 'n vine, Si românii m'a nascutu mam'a — ori invingu dara ori moru, Vin inse si cu ruşine nu lasu câmpulu de onorii." Dice — si rotindu selbatecu busduganu-i farmecatu Mortea se latiesce 'ngiurti-i, câtu ai ochi de aruncatu Câtu zarescu ochii in codrii: unu macelu ingrozitoriu. Si păgâni ce 'n desperare chiama mortea 'n ajutoriu ; Si voiniculu câ-unu nâsdravenu pana 'n brâu muiatu in sânge Mii de capete sdrobesce si vieti'a 'n ele-o stinge, Incâtu etâ-lu numai singuru singurelu printre morminte Fora pace, fora stare se totu duce inainte, Mai cercându se intalnesca dusimani câ se deie pieptu, Mai voiendu câ se resbune inca-a tierei sale dreptul

III, Inse eta rnâre eta ! câ departe 'n resarltu Lupta ne mai pomenita fora veste a zaritu — Cinci păgâni se prindu la trânta, se isbescu si se framentu. Se lovescu cu iatagane, se rostogolu pre pame*ntu, Si se lupta pân' la morte, câ-ci celu ce-a fi 'nvingatonj Va primi câ resplatire celu mai pretiosu odoru:

28

O copila cu ochi de fulgera, ce o in'âlnira 'n drumu Si legata câ o sclava sta 'n poterea loru acum —• Si păgânii rie-care doriâ câ se fia-alui Ea suspina si cu gândulu se totu duce dorului . . . . — „Dare-ar' Dorauedieu o ploia de puciosa si de focu SI se se-aprinda pamentulu, si se ardu aici pre locu, Se nu fiu cu spre rusîne tierei si neamului meu!" —• Astfeliu plânge copiliti'a, si-si dîce in gândulu s e u . . . . Si mai dîce ea-apoi era : — „unde esci de nu mai vii Dragulu mru ! ori dor' păgânii te-au mutatu dintre cei vii?! Ce, tu morfu? si eu in vie'ia, sclava si legata 'n lantiu, De ce nurci potu lini vieti'a singura cu alu meu bratiu ? ! O! dar nu, inca odată se te vedu invingatoriu Se te stringu la senu iubite! si-apoi vesela se moriu!" Si păgânii se totu lupta câ demoni, câ urgia grea Cându de-odata unulu se opresce : — „se decidă lupt'a ea . . . . Pre care ne va alege si care-i va fi mai dragu A acelui'a se fia!" — dice, si toţi se retragu; Si se ducu câ se-o întrebe . . . . „Spune pre care ne vrei Româncutia cu-ochi de fulgerul" — dîce unulu dintre ei? — „Eu ? ah, demonu fora lege ! se va-junga ursit'a grea Unu strainu nu va-ave parte in veci de anim'a mea, —• O românca mai bin' mare împlântându-si feru 'n senu Decâtu spre ruşinea tierei se iubiasca unu pagânu 1" — Si paganii-uimiti cu toţii vediendu ck nu i: butescu Se apuca er' do lupta si selbatecu se trântescu . . . . Diua mare până 'n s^ra tramitu urlete pre ventu, Se lovescu cu iatagane, se rostogolit pre pamentu, Câtu pamentulu se 'ngrozesce tremurându din fundulu Iui, ţ Si cu gândulu copiliti'a se totu duce dorului

IV. Inse efa măre eta ! câ unu fulgeru sdrobitorin, Vine ajunge, se opresce viteazulu invingatoriu ; Si zarindu lângă cehi arberu mândr'a lui legata 'n lantiu Sângele i-se aprinde 'n vine : — „Alelei păgâni spurcaţi! Mi-ati furatu fora rusîne mândr'a, câ si nesce ho;i Cum voiu curatî de dile, si voiu dâ la câni pre toţi .'" — Si dicundu 'si inverte c • bu iduga u i fratîoru Si cu-o lovitura stinge dîîe si vieti'a loru: Si-apoi sbora si-şi deslega mândr'a, snfletu de voinica, Si la senu cu dragu o . tringe si pre murgii-i o redica.

Stelele stralucescu dulce, riulu sierpuesce linu Murgulu :bora si viteazulu strînge dragu mâudr'a-i la senu, — Tier'a cu cununi de lauru dragu suride-in calea lui — Si-si săruta mândr'a dulce, si se duce dorului.

Y. E. Mun tensscu

Din depărtare. ctuastaMU din dcpaitaze oTi-a^iii tpa+nite-o yxzutaze cH-asiu tzainite, — &*-*' p^iit cin&i 0Zu mc poUt inczedc 'n -nimc.

min zcţlzn ti-o-a$iu tta\n'\K& Qa-i cu a t rp i ciultct

2W tiu SVmwu'tt-'a pana n 3fo:i, «)i ftve te unt ca z CI \ iama, %a vtc-o nvatidza Hozicca.

cH-aiiiţ. foa-mi-ic-o iciişicta-&zin o r>a$ezc USIJZ?, ®a*' ca $&6ţa p l in Uvedi, SiinXzc pomi cu zctuiuzi x>Azdit

cDociu-Ctt ti o va nt&tnt-§>i me U n w ca s a opt\ !

@cei -mai Innc •vive zaticnu Si-mi innccu doztzca f% $inn c>an aduci, S)omtie3i*» cVa cazc-o dopocu cn : S>£ te sfoina-n fa sinwU* i m « !

JON TRIPA.

C A R A C T E R E . — Schitia. —

Norii se subtîara, durduitulu ineeiâse —• eV i>lo-iti'a recori forte placutu atmosfer'a.

Pe sub ceriulu iaca posomoriţii coboriâ udptea, prin ea se aventâ aburulu locomotivei si se audia mo-noUki'a invertire a roteloru.

O parechia de omeni adormise in unu cupeu, o alta parechia veghiâ esirea lunei, ce abia cu o parte scăpase din întunecime.

Ea eră la feresîr'a diu drCpt'a, elu la cea din stân-g'a. Ea cu capulu radîmatu pe mâna, elu stâudu con-templativu cu manile crucisiate pre peptu.

Ambii erau tineri, si caletoriâu la olalta aprope de-o dî, dar' far' a rosti macaru unu singurii cuveuiu. Caus'a aoestei'a se află in suirea ei, si in filniculu lui naturelu, ce na se supunea acelor'a cari uu cereau cu-nosciuti'a s'a

Siuerarea locomotivei signalisâ apropierea unei staţiuni.

Clopotielele larmuiâu, lumini vaccilâu prin edifi-ciulu garei, si p in casele micului satu invecinatu, pro-dueundu ore-care inviosiare pe intregulu ireuu — afara do cupeulu unde Morfeu odichniâ pre cei betrani, er' celoru teneri dâ largulu gândfriloru ce-i ocupă.

Numai câtev'a minute tienu iuviosiarea, pornirea iulocuii tăcerea de mai inainte.

Inti'aceste ceriulu se înseninase cu totulu. Prin­tre stele aparii lun'a plina, poleiudu vechîulu pamentu cu feerii argintidse. — Munţi si dealuri, păduri si holde se peroudâu câ scenele unului visu.

Tenerulu calotoriu cuprindiendu-le eu spiritulii seu, 'si scose diuariulu ficsandu fugacele in'inirnii'iWiiţ câ note a lirei s 'aie. . . .

Erâ poet u! Absorbita iu sublimele idealităţi nu observă scu­

larea junei femei, ce 'si impreunâse degetele iu faşi'a maretiului altaru a naturei, care desceptâ in şufletulu ei in mişcări sa Lite.

Ea nu erâ poeta! Unu oftatu usioru 'Iu intdrse •— pe obrajii ei pa-

lidi se scurgeau ddue lacrime mari si tăcute. „Ce ai?" Întrebă elu, uitandu reservat'a tieimta

de pana aci. Paciuica 'si aţinti ea privirea, asigurându-lu câ

numai icdn'a serei o emoţionase ast'feliu. Le dîse asia mole, cu glasu atâtu de nemaestritu in

câtu ademeni cerbici'a firei s'ale. Prinsu de 6re-care in-teresu se presentâ in deplina forma, apoi liiandu locu in prejm'a ei, infirâ o conversare pe câtu potii in acelu touu sioptitoriu ce nu conturba liniscea altor'a.

Curtuasi'a lui puse improvisatele sire sub ochii ei. Le pesţrecu liniscita, fara afectu ori false escla-

mari. Inapoindu-le rosti cuvinte de semtiementu, dar' cu o judecata asia seridsa, cum adecă sustienu mulţi, câ nu siede bine femeiei.

Si lui displăcu ast'a, de si in sine recunosceâ câ trecuse mulţii tempu de cându nu petrecu atâtu de so-lidu câ lângă asta fiintia ce din trei erâ fic'a cea mai mare a unui invetiatoriu, nesciutu in lumea titluriloru.

Magda se numiâ ea — Magd'a Timisianu. Cres cuse casnicu, in unu cercu lipsitu de bunuri pamen-tesci, inse bogatu de fericiri nepătate. Părintele 'si im-partî sci n'iele cu ea, deivoltandu-i gusturi străine verst-niceloru ei — Iu cultuiu loru, sufietulu i remase cru-

29

tiatu de multe. . . . pana si de acele emotiuni, pe cari fetele iau adesu dreptu amoru.

Antaiulu amaru alu aniloru traiti fu despărţirea de acum — despărţire neincungiurata la făptuirea as-piratiuniloru puse câ programu a vietiei. — Se anga-geâse câ educatdre in o familia forte cinstita.

Intemplarea vru câ tient'a ei se fia totu acelu orasiu, unde companionulu de caletoria isi avea postula si domiciliulu seu. •— Prospectulu a nu ti de totu stră­ina, inseninâ trasurile ei mai multu caracteristice câ frumdse.

'Lu anima si pe elu nefaciarit'a sinceritate — deosebitu aflâudu ca intre'g'a ei individualitate contrasta tutororu cunoscintieloru sale femeiesci.

Adeveratu! cârdulu loru nu erâ nemărginiţii, ci •— nealesu.

Câ jtoetu se incliinâ unui idealu cu virtuţi ange-gelice! dar câ omu nu ocolia o fetişcana ochesia, eu busta durdulia, si gropitia in bărbia. Idealului seu jert-fia semtinientele cele mai nobile si curate — iar fiin-tieloru reale dă bombone si flori, ba le căuta in trio­let, si bucuroşii rapia uectarulu busaloru ciresie.

De fire nu erâ câ fluturii, dar' se obicinuise cu mod'a: a lega o relatiune aici, si-a rupe alfa coio. Tote numai din gluma ori iux, câ-ci poetul u nu întâlni iaca intrupatulu seu idealii —• femei'a care prin sublimitatea ini ulii si-a sufletului, se i-lu proscerna in adorare necurmata.

Doua copilitie gingăşie avea Magd'a câ eleve. Iu-struarea loru o Începu după unu anumiţii planu, a cărui pause petreceau mai desu in parculu orasiuiul.

Acolo o întâlni elu ! Câ unui prietenii întinse ea steug'a, si elu o tie-

nu mai lungu de ce este usuatii. — Sub umbr'a teiloru sburdâu fetitiele, pe o banca 'si povestiră ei tote acele meruntiusîuri, ce numai o data ne incanta, pre cum nu­mai o data ne incaldiesce sdrele junetiei ..

De aci incolo intâlnirea loru se regula prin in-stinctu.

Ori de unde elu zarea albastrulu ei vestmentu, pana ce grabitulu palpitu prevestea ei apropierea lui. Elu o caută iudestulitu câ e asceptatu; ea 'lu asceptâ iurumeuita câ este căutata. — Ambii socoteau pierduta diu'a in care nu se gaseâu.

Jaceâ 6re mai multu câ o simpatia momentana, in aste întrevederi scurte?

Asia trecu o vt5ra cu flori si sore, cu poesia ilusii si chimere. — Ei nu schimbară frase cu intielesu dupJu, nu atenţiuni magnetice ce silescu doae mani a se tieneâ strinsu un'a intr'alt'a.

Nici nu o puse elu in cafegori'a aceloru canta­te in trioletu, dar' nici ea nu uita alu pretiui câ pre interpretulu minuueloru dintre ceriu si painentu, Dom-nedieu si omu!

Unu baiu de tomna le dede ocasiune a petrece in­undaţi de farmeculu jocului si a musicei.

Tienut'a lui de astadata porta colorituiu unei tra­gedii nespuse. Intimpinandu-o cu acelu neastemperu ce dice: „te-am asceptatu" i oferi braciulu conduciîndu-o la loculu ce i-lu reservâse. Erâ asia de veselu si atentu, ea atâtu de deschisa si prietin6sa, cum suntu numai cei ajunşi in ajunulu fericirei.

Music'a cantâ cuprindiendu cu farmecu focosu ade­renţii ei. In valsulu fautasticu sborâu mandrele parechi cu schintei in ochi si văpaie pe obraji. Nici un'a inse mi idealisâ plăcerea jocului, câ ea si elu. Ea nu odich-

neâ in braciale lui, eV elu nu o tienex cu ace'a bărbă­ţie, ce esclude delicatetia si curtuosia. Din candu in candu 'si aprofunda numai privirea in ochii ei luminoşi, si atunci vrendu ai spune acelu misteriu santu . . . care limb'a nu pote se-lu esprime

Asemenea momiute se inscriu sufleteloru curate, câ in cuprinsulu fericirei mai iualte. — Si fericire înalta e, câ-ci tocmai pentru câ si-a ajuiisu culmea, numai o clipa mai pdte sălăşlui neinveiiinata de iin-presiunile esterne . . .

Se signalisâ cadrilu, joculu in care cochetari'a 'si are largulu a escelâ.

Colonele se alcatutra câ girlande de flori, prin verdeti'a de stejaru.

La drept'a unui neosiu voinku stâ Magd'a, vis-a-vis oră elu cu siren'a societăţii — o domnisiora a că­rei graşii robise intregulu cârdu a cavaleriloru. — O provocase din gluma, ori deavolica inspirare, de-a tornâ oleiu pe înfocaţii adoratori.

S'a câitu in urma de asta gluma, ca-ci pe lângă irita­rea produsa i parii reu câ puse in prejma doua fiiutie asia contraste. — Tienut'a pudicei Magde dispărea pe lângă cealaltă, a cărei vorba vivace si fasonu slobodu, rapid de-o potriva inimi tinere si crieri betrani.

Ar' fi respunsu scurtu intrebariloru ei, de nu su-rideâ asia siagalnicu, si nu chicotea atâtu de sirenicu prin melodi'a orchestrului. — Fetiti'a adecă 'si avuse planulu mai de multu, i lipsi numai ocasiunea a se apro­pia cu acele lipitiose măguliri, ce nu displăcu nici bar-batiloru mai serioşi.

Nici o mirare ca-lu incaldî frumos'a negrutia ce jaceâ pasiunata pe braciulu seu. Maguetisatu de resu-flulu ei grabitu, o tieneâ la sine câ pre realisarea unui visu de multu vjediutu.

In patimos'a-i imbatare nu observa mufa iugrozire a Magdei. Erâore jalusie, — jalusia seu o desamagire cumplita ?!

Palida si siovaiuda se semtî sdrobita in ce pre-tiuiâ mai multu. Nenorocirea găsi in elu sublim'a idea­litate împreunată cu unu realismu asia crasu —• o abă­tu din credinti'a ce o sustienu falnicii de-asupr'a frivo-litatiloru moderne.

Proptita de spatele scaunului se reculese din ne-' niilds'a reactiune, remaneudu rece câ o marmora. Cantu, musica si convorsare străbăteau numai câ unu murmura surdu in urechi'a ei. —• Pierduse intielegerea loru, pre-cumu pierduse fericirea avuta . . .

Numai uisce septemani trecură, tsi frundîsiulu par­cului ingalbiuise, er' pre aleele pusie iudesiertu cau-tâi urinele verei, —• crudulu tempu le resipise de multu.

Paseri nu ciripeau, trecători nu se vedeau, numai pe o banca siedeâ o grupa tăcuta.

Erâ Magd'a si copilele doi6se de melancoli'a ei, ce-i sleise ageritatea a ghici poftele loru.

Nici candu nu-si dâ-se seina de fericirea ce smin­tise, nici câ analisâse bucuri'a sufletului. •— Dar' acum in ceasuri îngândurate, de sine se destăinuia, câ ferici­rea a fostu surora acelui amoru sfantu ce numai odată semtîmu — nutrindu-ne o vietia intrega din e lu ! . . .

Ern'a veni, fulgi albi sborâu prin aeru, cadiSndu topiţi câ multe nădejdi omenesci.

Dusa de vertegiulu dorului esiâ Magd'a a-lu ve­de — inca odată, a-lu vede' spre a se convinge de a uitatu-o, dupa-cum uitase Gothe pe Frideric'a, adecă cu voi'a.

so Doriuti'a inse î-i remase nefaptuita, ca-ci simpathi'a

ce le intelnia paşii — perise de multu. Cu amarulu In sufletu surideâ inca, si cetiâ cu

glasu-i sonoru jurualulu ce aducea inspiratiunile lui poetice — numai cantulu uitase, uitase cu totulu.

Natur'a incepu a se impodobi cu ude de sore, si cârligei de primăvara — candu domn'a casei rogâ pe Magd'a a esecutâ cev'a la claviru.

Se iupotriveâ de siguru, de nu erâ dispositi'a ei asia doiosa, atâtu de visatore cum este numai candu ne scimu singuri cu dorerea. . .

Pies'a ca nimeri fu „O dorintia" de Matild'a Cug-ler, cu muslc'a lui Porumbescu.

Unu preludii intinsu se audî, apoi insusi cantulu plinu de intielegere si semtiementu. — Emotiunea fă­cu că cantecu si cantaretia se tremure la cuvintele:

„Seni câ mândr'a stea a dîlei, In eternu nu s'a pleca Spre o mica floricea Ce cresee sub radi'a s'a.

Dar' macaru lasami speranti'a Si cu dens'a alit meu doru, Chiar' de-ar' fi o nebunia Lasa-me in ea se moru!

Unu obiectu pică sgomotosu pe clapele instrumen­tului.

„Ce e?" intrebâ domn'a sculandu-se. — Iertare! anelulii 'mi aluneca de pe degetu! „D.-siora! odiniora nu-ti aluneca atâtu de usioru!"

dîse domn'a, uitandu-se spre mâu'a stravedîa ce jaeeâ pe pola. — Scii câ te-ai schimbaţii forte ? — Pote aerulu inchisu e vin'a, fâ iudata o preumblare iu liberii, feti-tieloru inca va prinde bine."

Magd'a se inclinâ de asta iubitore ingrigire, apoi esî pe corso unde concertă o capela militară.

Undularea multîmei o distrase si pe ea, până a-junse langa catedrala, unde fii oprita de trasurile unui couvoiu nuptialu.

Fetitiele devenira curiose, si ea nu li se opuse. Cinci minute audî laudandu-se graci'a miresei, si

statorniculu amoru a mirelui. — Apoi in cadrulu por­talului esira domni si dame — intre ei nou'a parechia ce 'si jurase a fi nedespărţita in bine si reu,

De asta data incungiurâ velulu o adeverata fiintia frumosa — nu inse o miresa conscia de seriositatea actului ce seversise.

Saltatore se inchinâ in tote partîle, urmata de treu'a vestmeutului, ornată cu atlasu si mirtu.

In miscarile-i vivace, o roşa alba se rupse din centrulu buchetului pomposu. —. Suridiendu de acestu omagiu a intemplarei 'si puse, că in triumfu, petiorulu pe biet'a flore.

Asta crudîme sili pe Magd'a a se uită in faşi'a ei si-a mirelui.

Erâ elu si siren'a societăţii.

In demaneti'a urmatore gasira pe Magd'a fără re-suflu. — Nime nu-i sciuse fericirea... nime superarea si nime martiriulu din urma.

Cu resignarea pe buse erâ mai alba decâtu ros'a ce stringea in mâna . . .

Asiu incheiâ icon'a caraetereloru, de nu s'ar' fi implenitu vorb'a betraniloru: „nici o fapta fârâ res-plata."

Nu ani ci abia nisce luni trecură si tienut'a tine­tei neveste 'Iu convinse, câ ce nu creaza amorulu e fala

gola, ce nu zidesce elu stâ pe nesipu, si ce nu sfintiesce elu remane pururea frivolu.

Cum a inaltiatu elu ei altariu, asia a inaltiatu ea altui 'a. . .

Parasitu de ea vieţiuesce acum de mai mulţi ani singurii, numai chemarei si lirei s'ale.

O carte bogata de poesii jace inaintea mea — e rodulu iubirei si-a suferintiei lui.

In ea fruudiarescu aflandu ori unde, câ elu neno-rocitulu iubesce si acum pe ingrat'a femeia.

„Ce cauţi? me intrebâ intr'o dî, vedieudu câ cer­căm cev'a.

— Optu. . . noua. . . numerâi eu. „Ce numeri?" — Câte poesii ai închinaţii „ei" si câte Magdei. După o tăcere grea respunse: „orbitu do unu dia-

mantu falsu am uitaţii atunci *si acum niargaritariulu simplu dar' adeveratu. — Magd'a a fostu o fiintia cu sufletu mai giugasiu câ profumulu de flore . . . Suferiu-tiele mele resbuna pre ale ei!"

Le rosti seriosu si fara agitare, dar' cu dt'me la-crime de care nu se sfii, de si trecutu prin suferintie a invetiatu a fi ce'a ce numinni „caracteru barbatescu."

E M I L I A LUHGU.

,&1a...!a si „ a . . i"

„Ma .. .!" strigai tu in durere Cu guriti'a arsa, fripta — -Ma .. .!" săgeta 'n doue inimi De odat' adencu infipta.

„Ma, . . !" striga 'n durere mam'a, Ţe strîngeâ la peptu plangendu; Er' tu e- priviâi cu jale Capusiorulu intorcendu;

Si er' „a .. !* gemei ducundu Preste oclii-ti — doue stele —• Vescedîtele manutie, Vinetele degetiele;

Si privirea t'a milosa Rataciâ, se 'ntunecâ, Si speranti'a 'n doue peptttri Kadi'a ultima 'si dedea.

„Ma . . .!" si „a . . . !" pana la urma Yorb'a t'a cu noi a fostu, Pân' pe veci tî se închise Mândrii ochi, jalniculu rostu.

Ai lasatu atuncia tote Si cn slabele-ti manutie Ai luatu o cruciulitia — Scumpulu nostru Leonutia! —

Si te-ai dusu, te-ai dusu se afli Usiurare in pamentu, Lang'-unn sinn de mama rece Tiern'a negrului mormentu. *)

C. Morarlu.

*] Publicandu acesta poesiora inspirata de profund'a dore-re ce au patrunsn anim'a preaiubitului nostru frate si amicu si a gentilei s'ale consorta, prin pierderea preaiubitului loru copilu L e o n u — oftamu repausu linu adormitului si consolare ceresca pareatiloru indoiosiatu Red.

31

D i v e r s e . Apelu in interesulu culturei femeiei romane. Sub-

semnatulu coniitetu 'si permite a apela din nou la ou. publicu romanii pentru sprigiuirea „Reuuiunei femeiloru romane din Sibiu" intru realisarea scopului ei: de a in-fiintiâ in Sibiu u n u i n s t i t u ţ i i de c r e ş c e r e p e n ­t r u f e t e , impreunatu cu internaţii si intocmitu asia, e& elu se pota corespunde toturoru intereseloru de edu-catiune ale familiiloru romane, din ori care parte a tierei.

Pe câtu de grea este problem'a ce si-a propusa reuniunea nostra, pe atâtu de semtîta si de urgenta este realisarea ei.

Activitatea reuuiunei inse trebue se tinda in pri-m'a linia la crearea fondului necesariu.

Innoimu deci prin acâst'a apelulu nostru diu Oc-tobre 1681 câtra tote femeile si câtra toţi bărbaţii ro­mani, carii pdrta in auim'a lorii vinlu interesu alu pro­gresului romaiiescu ; cereudu-le concursulu la urmărirea scopului reuniunei nostre de interesu generalu, si ro-gaudu-i a contribui la crearea fondului reuniunei prin înscriere de membrii, cum si după impregiurari prin celelalte mediuldce indicate in §. 7 alu statuteloru re­uuiunei de urmatoriulu cuprinsu :

§. 7. Fondulu reuuiunei se formeza: a.) din contribuirile membriloru reuniunei de tote catego-

goriele ; bj din veniturile petreeeriloru, concerteloru, prelegeriloru,

sortitureloru si espositiuniloru ce se voru arangia in favorea reuniunei;

c) din eredităţile, legatele si doinirile ce i se voru face; d) din colectele ce se voru întreprinde in favorpa ei. Statutele reuuiunei si formulare de dechiaratiuni

pentru inscriere de membrii, se gasescu pe la colectan-tii reuniunei diu tienuturi, si la cerere se tramitu dela comitetu ori unde prin posta franco.

Contribuirile, precum si corespondentiele in afa­cerile reuniunei suntii a se adresa: „Comitetului reuni­unei femeiloru romane diu Sibiu-' (X.-Szebeu.)

1'eisoLiele, cari ar' binevoli a se insareinâ câ co-lectanti ai reuuiunei, suntu rogate a ne incunoscintiâ. Sibiiu, 7 Februariu 1883. — Coinitetulu reuniunei fe­meiloru romane din Sibiiu. — Mari'a Cosma iu. p. pre-siedinta. V. Romanu m. p. secretariu.

Apelulu acest'a nu are lipsa de nici unu comen­tariu câ-ci necesitatea unui institutu câ acel'a ce si-a propuşii a redicâ reuniunea femeiloru romane din Sibiiu, este de multu adencu semtîta, si ar' fi de doritu re.li­cărea de atari institute iu tote orasiale a caroru giuru este locuita de romani. Din parte-ne descliidemu o lista de offerte pentru ajutarea Reuniunei femeiloru romane diu Sibiiu intru ajuugerea nobilelui scopu ce si-au pro­puşii, si rogamu pre toţi cetitorii noştri se grabesca a contribui fie-care după potintia spre acesta scopu.

Unu Almanachu interesantu. Societatea „Romani'a Juna" ni-a adresatu o lista de subscriptiuue la alma-nachulu seu, in care dîce: Desvoltarea pe terenu lite-rariu este scopulu de capeteuia, pe care societatea aca­demica „Romani'a Juna" de 13 ani de candu esista cu sirguintia 'Iu urmaresce. Acest'a e idealulu, care o iu-sufletiesce in mersulu seu pentru propăşire, acest'a e tînt'a spre care se indrepta. Urmaudu pe acest'a cale am potiitu dobândi increderea onoratului publicu. Eta condiţiile trebuiutidse pentru o activitate, fia câtu de modesta, care inse uneori e productiva. Suntemu prea fericiţi a Ve anunciâ, câ „Romani'a Juna" va edâ unu „ a l m a n a c h u , " care va fi ilustratu cu Augustulu nu­me „ C a r m e n S y l v a " si cu numele celoru mai dis­

tinşi scriitori romani, ai societăţii. Elu va cuprinde ur-matorele scrieri noua: C a r m e n S y l v a „Vremea si Iubirea" (Alegorie.) A l e x a n d r i V. „Ern'a vine" si „Isvorulu" (Hora din Mircesti.) A u r e l ia nu P. S. „Unu sfatu poporului romanu." C r e a n g a I. „Anecdota." E m i u e s eu M. „Luceaferulu" (Poesia.j G a u e N. „Ion Urdila" (Novela.) M a i o r e s e u T. „Despre progresulu adeverii lui in judecarea lucrariloru literarie." N e g r u z z i I. „Copii de pe natura." N e n i t i e s c u l . „Blastemulu meu. Lui Amoru. Neintielegere. Moştenitorii mei." (Poe-sii.) P o p e s c u I. (Sibiu) „Necesitatea studiului peda­gogiei." S b i e r a I. (Cernăuţi) „Conditiunile necesarie pentru esistinti'a, conservarea si prosperarea graiului nationalu." S l a v i c i I. „O scrisore din Itali'a, mai alesu despre S.-t'a Cecilia din Neapoli." Te e l u N. „în­semnătatea Chimiei." V u l c a n i i I. „Iubirea" (Poesia.) X e n o p o l u A. D. „Realismu si Idea'ismu."

însemnătatea acestui opu este usioru de recunos­cuţii. Pe o iedna mica elu va presentâ o activitate a literaturei nostre de acum. Contandu pe caldurosulu spriginu, cu care onoratulu publicu ue-a intimpinatu totu-de-a-un'a ne-am siliţii a corespunde câtu mai multu detorintii nostre. Apelamu der' la fie-care romanu, câ-ci de resultatulu iutreprinderei e legata prosperarea Ro­mâniei June. Almanaclmlu va apare la inceputulu lui Martie st, u. avendu 15—17 coli de tipariu 8° mare. Pretiulu 2 fl. ; pentru Romani'a 5 lei noi. — Venitulu curatu e destinaţii pentru susţinerea cabinetului de lec­tura si ajutorarea membriloru lipsiţi de midiloce. Offerte marinimdse se voru cuitâ in deosebi.

Recoineudamu toturoru Romaniloru câ se nu in-tardîe a-si procura acestu interesanţii „Almanachu," spriginiudu ast'feliu frumdsele si nobilele nisuintie ale societăţii „Romani'a-Juna" din Vieu'a. — Se pote pro­cura si dela Redactiunea acestui diuariu.

încoronarea Tiarului tuturoru Rusiiloru este defi-nitivu ficsata pentru luu'a lui Maiu 1883. Pregătirile pentru acesta insemnata solemnitate se făcu fara intre-rumpere si suntu aprope de sfersitu; croitorii suntu incarcati cu comande de none uniforme si giuvaergii curţii lucreza cu activitate la confecţionarea de deco-ratiuni a feîiuriteloru ordine, destinate a fi impartîte cu ocasiuuea iucoronarii printre supuşii creştini si ma­homedani ai Tiarului. Tronulu duplu, care trebue se servâsca in timpulu serbatoriloru incoronarei este ese-cutatu la Moscv'a si la Petersburg, adecă acoperisiulu la Moscv'a si cele doue scaune la Petersburg. Deseni-nula a fostu datu de generalulu Pilimonoff in stilulu vechiu rusescu. Tronulu va fi facutu de stejarii negru. Trei drepte eonducu la estrada, unde voru fi asiediate scaunele. Pe estrada se redica patru coldne inalte de trei metri si de unu diametru de treidieci centimetri, suportandu unu acoperisiu, pe care e asiediatu unu turuu octogonii; la cele patrii coltiuri ale acoperisiului se re­dica patru turnuri mai mici. Aceste turnuri suntu le­gate intre densele prin cincidieci si siese de placi, pur-tandu fiecare armoniile unui guvernameutu russescu. De-asupra plâciloru turnului principalii se gasescu 24 ornamente proemininte, in stilulu vechiu russescu. Tur­nurile diu cele patru coltiuri, precum si turuulu prin-cipalu porta la verfulu loru nisce vulturi cu aripele intinse. Fundulu este tapitiatu cu catifea roşia cu vul­turi brodaţi iu aurii; de cele doue parti ale tonului se afla draperii de catifea roşia cu frangiuri de aura. înăl­ţimea Tronului va fi in totalu de optu metri. Trouulu va costa diece mii de ruble, fara a socoti draperiile.

M

Memorialulu Romaniloru Editiunea II. înavuţită cu actele conferintiei representantîloru Natiunei romane (iu cinci oCle, cu totulu unu volumu de 15 coie) a esîtu de su tipariu si se afla de veudiare la Librăriile W. Krafft in Sibiiu si „Auror'a" in Gherl'a — esemplariulu cu 1 fl. 20 cr. si 5 cr. portopostalu.

Virtutea si Viciulu. Doue dame îmbetranite TJn'a pocită cu-unn dinte, A l f a vesela si 'nalta Forte bine îmbrăcata, Intr 'o dumineca sera Pe-o canapea s'asiediara La episcopie, 'n gradina Fiindu lume mai puţina, Fă ră se mc fi rediendu La spatele loru siediendu După nisce copăcei Aprope de-aste femei. TJr.'a 'ncepe se vorbesca Juneti 'a se povestesca — Dîcundu : eu candu aveam stare De doue-dieci ani feta mare De frnmo a ce eram Cu mulţi flăcăi petreceam Pe la baluri, pe la nunti, E r ' ver'a mai multu la munţi, Unde-aveamu proprietăţi La dealuri si 'n alte parti ; Num'atunci eu am semtîtu In lume că am t ra i tu . . . De-atunci suutu doue-dieci ani De cându risipiâm la bani, Er ' acum'a candu me vediu In oglinda me-intristczu Suutu sbârcita si betrana Cu ochi-umflati că o pruna. Perulu meu erâ albitu Dar' acum totu a peritu Uuu dinte mi-a mai remasu Si-acel'a 'mi dă de nasu Si cu elu candu clevetescu Nasulu 'Iu totu imboldescu ; Buz le-mi s'au ghem ui tu Barb'a vedi cum s'a sgârcitu, Manele mi s'a 'ncordatu Ochi-mi s'a 'mpaingenatu, Peptulu totu mi s'a scurtatu. Spetele mi s'a umflatu, Urechile-mi sbârnaescu, Petiorele-mi dîrdaescu Si-a 'ncepntu a se umfla Me temu că voiu reposâ; Eu inse asiu mai dori In lume a mai trai Ca se me mai regulezu, Traiulu se mi-lu indreptezu. Doctorii me făcu se crediu, Ca-o se me mai intramezu . . . Dar' eu me totu miru de tine Că esci de-o versta cu mine Si te tîi asia de bine, Câtu n'ar ' crede ori si c i ne . . .

Ce'a-lalta cu ochii-rn susu Ascultandu ce i s'a spusu I-i respunse prin oftatu : — Ei soro! n'ai ascultaţii Sfatulu ce eu tî l'am datu ! Tîi minte candu am venitu Si-'n plapoma te-am gasitu, Lungită in patu tu stai De-obosita ce erai! Si-ti spuneamu se-i parasesci Pe câţi dîceâi că-i iubesci, Că o se te prapadesci Şi 'n urma-o se te caesci ? Er ' tu me luai in rîsu

Si eu me porneâmu pe plânsu, Câ-ci te iubiâm cu 'nfocare Că pe-o amica mai mare Si voiam câ se te scapu De drumulu ce-ai apucata Dar ' tu habaru nu aveai Si-o duceai intr 'unu alai! Tîi minte candu ti-am gasitu Unu omu bunu se te maritu, Câ se potu înlătura Pe cei ce te incungiurâ, Si totu in rîsu mai luata Pân ' ce trista am plecata; Si-acelu omu flindu bogata Alta feta a l u a t u . . . Tîi minte multele bole Si-acea hîdo-a lingore Candu recise-si la Salcuti'a Mergendu noptea cu caruti 'a Cu acei crai de baeti Caii: unblâu mai multu beţi, Si 'n lume erai privita Câ femnia necinstita? . . . Tîi minte candu ai cadiutu Si petiorulu tî l'ai ruptu, Cându Mitica te-a 'nsielatu SJ inelnlu ti-a luatu Er ' tu fugindu după ela Ai cadiutu din delusielu Si trei luai ai stătu in patu Până candu te-ai vindecatu ? Si de multu ce ai iubitu Bolelo te-au biruita, Te-ai sbârcitu, te-ai matofita Corpulu ti-ai odorogitu, De-ai ajunsu câ o stafie Singura de totu pustie, Si nimeni a te-ajutâ Mai alesu in verst'a t'a ? — Mai tîi minte nunt'a mea Candu limita se gramadiâ, Er ' tu nu ai fostu poftita Câ-ci treceai de necinstita, Si-apoi te-am vediutu mâchnita Câ ai fontii despretiuita ! . . . Si-acum te mai miri de mine Câ me tienu asia de bine ? Eu, soro câtu am fostu feta Ku m'a atinsu nici odată Tinerii ce esu in cale Fetele câ se insiâle, Ci totu bine m'am pastratu Până ce m'am măritaţii, Cu-unu barbatu ce-am nimeriţii Ast'feliu cum nici n'am gândiţii, Am dus'o cu bine 'n tote Precum nici câ se mai pote Si adi am trei fii bărbaţi Si câte-si trei însuraţi, Cu femei bune cinstite Traindii tote liniscite Cu copii toţi maruntiei Bucurandu-me si-eu de ei. Am cinci fete măritate După bărbaţi cum se cade Si 'n complecta fericire Purtandu-se cu iubire Au toţi fete si baeti De-ti-e dragu câ se-i privesc; Fetele in pensione Baetii mergendu la scole.

Acum vedî-me pe mine Câta bucurie 'mi vine Cându îi visitezu pe ronda Cum si ei din candu in candu. Ast'feliu dar ' cum me gas.«seu 'Mi pare câ 'ntinerescu, Si me rogu lui Domnedieu Câ totu ast'feliu se fiu e u . . . Acum credu câ scii mai bine De ce te mirai de mine Câ me tienu asia de bine Cum n'ar ' crede ori si cine

Asia e câ paz'a buna Gonesce primejdi'a rea Si candu te pazesci de ciuma Esci de totu scapatu de ea ? Femei'a cu minte scuria Si cu orc-carc avere S'o totu sfatuesci e surda Câ-ci ea n'are prevedere.

Bcf. 13 Bec. 1HH2. A. M .

Oacifiira numerica.

H

ii.t

,

ulu

•g a 3 e-, * O

s CD

OT

Mai

?• ? P

1

2

3

4

5

G

7

| 8

9

10

2:)

19

18

17

1G

15

14

13

12

11

21

22

23

24

25

26

27

23

29

30

40

39

38

37

36

35

34

33

32

31

41

42

43

44

15

4G

47

48

49

50

G0

:,'j

58

57

56

55

54

53

52

51

Gl

62

63

64

65

GG

67

68

69

70

80

79

78

77

76

75

74

73

72

71

81

82

83

84

85

8G

87

88

89

90

1 100 99

98

w

9G

95

94

93

92

91

In patratulu acest'a numrrii dela 1—100 asia trebue asie-diati câ adaîigandu-se ori din susu în josu, ori din steng'a spre drept'a [din josu in susu, seu din drept'a spre steng'a, totu un'aj se resulte 505. inse e de obşervafu, câ nu-i permisii se se folo-sesca de mai multe-ori câ adaugatoritt uniilii si accl'asiu numem.

Pcst'a Redacliunei. P o r t r e t e 1 e apromise câ premiu se voru distribuii pre rendu, —

asie câ până in 1 Augustu tote voru fi distribuite. Celea de pe tre­cuta se voru tramite in 1/13 Martie la toţi noii abonanti, pre­cum si la abonantii vechi, cari le voru pofti; până atunci nu se potu tramite pentruca ne mai avendu nici unu esemplariu din portretulu Esc. S'ale Dlui Dr. Joanu Vancea, acel'a acum'a se gatesce din nou.

I. H. in Li. Xu potrmu respunde pe cale epistolara la ni­menea, decâtu deca ni se tramite in pretiula portului postalu unu timbru poştalii do 5—10 cr. Alt'mintrea priniimu cu plăcere totu soiulu de operate si pre celea publicabile le publicamu in ace­l'a din diuariale nostre in cadrulu carui'a convine după cuprinsu si limbagiu.

U m i r e i . . . in nrulu urmatorin — celealalte pe rendu. Sa­lutari cordiali!

P r i m a / e r ' a e t a v i n e . . . Ba inca nu vine; si a d,-t'ale [cea scrisa] nu va veni nici odată.

E t a f lo rea v i e t i e i m e l e . . . Cum se usca inzadaru. L . P . in Gf. Tî dragu de „Amiculu" nostru ? . . . Nu-lu chinui

dara cu ast'feliu de secaturi rimate. F r u n l i ' a ' n e c d r u - a - ' r . g a l b i n i t u . . . La?â-te de versuuu,

Câ-ci ?,u versuri de aceste Te faci numai de poveste !

Proprietarii), Redactorii respundietoriu si Editorii: Niculae Fekete Negrutiu Imprimari 'a „Auror 'a" p. A. Todoranu in Gherla..