Discu ţie privind habitatele și speciile criteriu ......SC Unitatea de Suport pentru Integrare...

SC Unitatea de Suport pentru Integrare SRL, www.studiidemediu.ro

Anexa: Biodiversitate Condiţii Iniţiale

Hârtie reciclată

I

Discuţie privind habitatele și speciile criteriu

relevante din ariile de interes conservativ aflate în

zona de implementare a proiectului propus

A.Habitate

A. 6190 Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis)

[RupicolousPannonic grasslands (Stipo-Festucetalia pallentis)]

Caracterizarea habitatului

1) Pajişti deschise de stâncării, formate din specii pioniere ce apar pe pantele

abrupte, xerice ale munţilor puţin înalţi din bazinul panonic şi din regiunile

învecinate, între 150-900 m altitudine. Roca de bază este calcarul, dolomitul sau

roci vulcanice carbonatice (bazalt, andezit, gabbrou), iar solurile sunt rendzine

superficiale.

Subtipuri:

34.351 – Pajişti calcifile şi orofile de Festuca pallens (Diantho lumnitzeri-

Seslerion albicantis, Seslerion rigidae). Pajişti central-europene subcontinentale

calcicole de brâne stâncoase cu afinităţi orogene, montane sau submontane, cu

o puternică reprezentare a speciilor caracteristice pentru comunităţile de la

altitudini mai mari, adesea ocupând staţiuni cu un microclimat relativ rece.

34.352 – Pajişti circumpanonice calcifile de Festuca pallens (Bromo pannonici-

Festucion pallentis). Pajişti subcontinentale xerotermofile de brâne stâncoase,

bogate în specii, de la periferia occidentală şi meridională a arcului carpatic,



Hârtie reciclată

II

instalate pe rendzine formate pe calcar sau dolomită, pe versanţi sudici abrupţi

cu condiţii extreme de izolare, variaţii de temperatură şi evaporare.

34.353 – Pajişti acidofile de Festuca pallens (Asplenio septentrionalis-Festucion

pallentis, Alysso saxatilis-Festucion pallentis). Pajişti central-europene

subcontinentale xerotermofile de brâne stâncoase silicatice din etajul colinar şi

montan.

2) Plante caracteristice: Festuca pallens, Bromus pannonicus, Stipa eriocaulis, S.

joannis, S. pulcherrima, Carex humilis, Chrysopogon gryllus, Iris pumila,

Pulsatilla grandis, Alyssum montanum, Helianthemum nummularium agg.,

Globularia punctata, Anacamptis pyramidalis, Draba lasiocarpa, Biscutella

laevigata agg., Polygala amara, Daphne cneorum, Paronychia cephalotes,

Festuca amethystina.

3) Pajiştile de substrate dolomitice sunt asociaţii stabile ce conservă numeroase

specii relicte, care pot persista câteva mii de ani. Acestea sunt în contact cu

tufărişuri carstice (Cotino-Quercetum pubescentis) şi păduri carstice de fag

(Orno-Fagetum). În timpul succesiunii primare, pajiştile de pe roci calcaroase şi

silicatice se închid treptat şi formează o tranziţie către vegetaţia stepică de

versanţi stâncoşi (Festucion rupicolae), şi apoi tufărişuri de stâncării (Spiraeion

mediae), păduri termofile de stejar (Corno-Quercetum) şi păduri saxicole (Tilio-

Fraxinetum).

4. Asociaţii vegetale: Asplenio rutae-murariae-Melicetum ciliatae Soó 1962;

Seseli gracilis-Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991; Melico-Phleetum

montani Boşcaiu 1966; Helianthemo cani-Seslerietum heufflerianae (Borza 1959)

Popescu et Sanda 1992; Cerastio banatici-Festucetum pseudodalmaticae

Schneider-Binder 1971; Erysimo comati-Stipetum eriocaulis Schneider-Binder

1971; Festucetum xanthinae Boşcaiu 1971; Thymo comosi-Festucetum rupicolae

(Csűrös et Gergely 1959) Pop et Hodişan 1985.

5. Habitate corespondente în România: R3403, R3405, R3412, R3614

a) R3403 Pajişti daco-getice de Festuca pallens şi Melica ciliata

� Rãspândire: Colinele din Transilvania, Muntenia, Moldova.



Hârtie reciclată

III

� Suprafeţe: 40–50 ha.

� Staţiuni: Altitudine: 500–800 m. Clima: T = 7,3–60C; P = 750–900

mm. Relief: versanţi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaţi, cu

expoziţie sudicã, sud-esticã, sud-vesticã. Roci: calcare,

bolovãnişuri calcaroase. Soluri: rendzine superficiale, bogate în

humus.

� Structura: Fitocenozele sunt bine structurate, etajul superior, înalt

de 35–40 cm, fiind alcãtuit din: Festuca pallens, Stipa pulcherrima,

Melica ciliata, Vincetoxicum hirundinacea, Linum tenuifolium,

Artemisia campestris, Jurinea mollis, Erysimum odoratum, Galium

album, Genista januensis var. spathulata. Etajul mijlociu de 10–15

cm înãlţime este realizat de: Teucrium montanum, Acinos arvensis,

Teucrium chamaedrys, Cruciata glabra, Cystopteris fragilis.

Prezenţa a numeroase plante scunde presupune existenţa unui etaj

inferior care nu depãţeţte 10 cm înãlţime şi este format din:

Asplenium ruta-muraria, A. septentrionale, A. trichomanes,

Moehringia muscosa, Sedum hispanicum, Thymus comosus.

� Valoare conservativã: moderatã, în general şi mare în habitatele

unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2).

� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens, Melica

ciliata, Phleum montanum. Speciile caracteristice: Festuca pallens,

Stipa joannis, Melica ciliata, Phleum montanum, Seseli gracile. Alte

specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium,

Cardaminopsis arenosa, Stachys recta, Jurinea mollis, Veronica

austriaca ssp. jacquinii, Peucedanum oreoselinum, Vincetoxicum

hirundinaria, Poa pannonica ssp. scabra, Genista januensis var.

spatulata, Festuca rupicola. Frecvente sunt speciile saxicole

scunde cum sunt: Asplenium trichomanes, A. septentrionale, A.

ruta-muraria, Cystopteris fragilis, Sedum hispanicum, Acinos

arvensis, etc. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este

prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii, care dã o



Hârtie reciclată

IV

notã caracteristicã acestora. Literaturã selectivã: Coldea 1991;

Popescu, Sanda 1992.

b) R3405 Pajişti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana şi

Helianthemum canum

� Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei, Banat, Munþii

Apuseni, Munţii Bârsei.

� Suprafeţe: 10–20 ha.

� Staţiuni: Altitudine: 250–700 m. Clima: T = 9,0–6,00C; P = 650–

800 mm. Relief: versanţi abrupţi, pante puternic înclinate cu

expoziţii diferite. Roci: calcare din zona colinarã şi etajul montan

inferior. Soluri: rendzine levigate, superficiale, bogate în schelet, cu

reacţie bazicã.

� Structura: Pajiştile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii

saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci, poliţe, terenuri

calcaroase. Principalele specii componente sunt: Sesleria

heufleriana, Alyssum petraeum, Athamantha turbith ssp. hungarica,

Helictotrichon decorum, Campanula divergens, Dianthus

spiculifolius, Seseli libanotis, Minuartia setacea ssp. banatica, Poa

nemoralis, Peucedanum austriacum, Thymus comosus. Marea

majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm şi formeazã un

singur etaj. Cele câteva specii repente, cum sunt: Alyssum repens

ssp. transsilvanicum, Thymus comosus, Euphrasia salisburgenis,

Draba lasiocarpa, sunt rare şi nu întocmesc un etaj.

� Valoare conservativã: moderatã.

� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana,

Helictotrichon decorum, Helianthemum canum. Specii

caracteristice: Sesleria heufleriana, Helictotrichon decorum. Alte

specii importante: Dianthus spiculifolius, Cerastium arvense ssp.

calcicolam Moehringia muscosa, Saxifraga paniculata, Biscutella

laevigata, Draba lasiocarpa, Alyssum repens ssp. transsilvanicus,

Helianthemum nummularium, Bupleurum diversifolium, Pedicularis



Hârtie reciclată

V

comosa ssp. campestris, Centaurea pinnatifida, Poa nemoralis.

Specii endemice şi rare: în fitocenozele din Banat şi din Munţii

Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare, cum sunt

Dianthus spiculifolius, Primula auricula ssp. serratifolia, Seseli

gracile, S. rigidum, Viola joói, Asperula capitata precum şi

Saponaria bellidifolia, Dracocephalum austriacum, Athamantha

turbith ssp. hungarica. Literaturã selectivã: Boşcaiu 1971; Coldea

1991; Sanda, Popescu, Doltu 1977.

c). R 3412 Pajişti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica

şi Aethionema saxatilis

� Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului, vestul Olteniei şi

Defileul Oltului.

� Suprafeţe: ocupã suprafeţe de 10–15 ha, terenurile folosite ca pãşune din

zona menţionatã.

� Staţiuni: Altitudine: 200–450 m. Clima: T = 10–80C; P = 600–750 mm.

Relief: pante abrupte. Roci: depozite calcaroase. Soluri: superficiale,

foarte uscate, uşor pânã la mediu degradate.

� Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis, Erysimum comatum,

Stachys nites, Astragalus onobrychis var. banaticum, Festuca

pseudodalmatica, Melica ciliata, realizeazã etajul superior cu acoperire

medie de 60–75%. La Porţile de Fier, în cadrul etajului superior, se

dezvoltã, în bune condiţii, specia endemicã Stipa danubialis, caracteristicã

regionalã a acestui tip de vegetaţie. Etajul inferior este format din taxoni ce

nu depãşesc 20–25 cm, dintre care menţionãm: Alyssum pulvinare,

Gypsophila glomerata, Fumana procumbens, Cerastium banaticum,

Thymus pannonicus, Dorycnium herbaceum, Sedum album, S.

hispanicum.



Hârtie reciclată

VI

� Valoare conservativã: moderatã şi mare, în habitatele unde este

prezentã specia Stipa danubialis (DH2).

� Compozţie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica,

Stipa eriocaulis, Cerastium banaticum, Melica ciliata. Specii caracteristice:

Festuca psedudodalmatica, Stipa eriocaulis, Cerastium banaticum,

Erysimum comatum, Fumana procumbens. Alte specii importante:

Onobrychis alba, Alyssum pulvinare, Convolvulus cantabrica, Anthericum

ramosum, Orlaya grandiflora, Astragalus onobrychis, Siderites montana,

Valerianella coronata, Jurinea glycacantha, Minuartia glomerata, Crupina

vulgaris, Teucrium montanum, Koeleria macrantha, Stachys nitens,

Alyssum saxatile, Centaurea atropurpurea. Specii rare: Fumana

procumbens, Convolvulus cantabrica, Valerianella coronata, Cerastium

banaticum, Ephedra distachya. Literaturã selectivã: Roman 1974;

Schneider-Binder 1971.

d). R3614 Pajişti sud-est carpatice de Festuca xanthina

� Rãspândire: Carpaţii Meridionali: Munţii Retezat (Valea Scorotei, Valea

Jiului), Munţii Ţarcu-Godeanu, Munţii Cernei, Piatra Cloşani; în regiunea

montanã şietajul subalpin.

� Suprafeţe: restrânsã (100 ha).

� Staţiuni: Altitudine: 450–1700 m. Clima: T = 8–1,50C; P = 800 mm.

Relief: creste şli versanţi abrupţi. Substrat: conglomerate calcaros. Soluri:

rendzine, cu humus de tip mull.

� Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice, pentru alianţa

Seslerion rigidae, conferã acestor grupãri particularitãţile floristice distincte

faţã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae.

� Valoare conservativã: habitat endemic.



Hârtie reciclată

VII

� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina. Specii

caracteristice: Festuca xanthina. Alte specii importante: Asperula capitata,

Alyssum repens, Sesleria rigida, Seseli gracile, Seseli rigidum, Saxifraga

marginata, Primula veris ssp.columnae, Dianthus petraeus, Erysimum

witmannii, Athamantha turbith ssp. hungarica, Draba lasiocarpa,

Scrophularia heterophylla ssp. laciniata, Phyteuma orbiculare, Aster

alpinus, Ranunculus oreophilus, Carduus glaucus, Centaurea pinnatifida,

Minuartia verna, Biscutella laevigata, Myosotis alpestris. Specii endemice:

Thymus comosus, Viola jooi. Literaturã selectivã: Boşcaiu 1971; Maloş

1973; Coldea 1991, 1993; Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001; Sanda

2002.



Hârtie reciclată

VIII

Distribuţia

Distributia habitatului in Romania (dupa BIMS)

Habitatul 6190 - Sinteza prezenţei în România (după Doniţă, 2005-2006;

Formularul Standard Natura 2000)

Habitatul Codul Codul R Prezenta SCI

Procente din SCI

Suprafete (ha) Donita

Valoarea conservativa

3403 40-50 Mod.

3405 20-40 Mod.

3412 15 Mod.

Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis) 6190 3614 8,00 2,93 100 R

TOTAL 175 - 205

Habitatul 6190 Date statistice (dupa Formularul Standard Natura 2000)

Calcul 6190

Denumire SCI Cod SCI Suprafata SCI (ha)

Reprezentati-vitate SCI (%)

Suprafata (ha) habitat din SCI

Muntii Apuseni ROSCI002 76150,00 0,100 76,15

Cheile Glodului, Cibinului si Mazii ROSCI0029 712,00 10,000 71,2



Hârtie reciclată

IX

Cheile Nerei-Beusnita ROSCI0031 37290,00 0,100 37,29

Cheile Turzii ROSCI0035 324,00 0,100 0,324

Domogled-Valea Cernei RoSCI0069 62014,00 0,100 62,014

Portile de Fier ROSCI00206 124293,00 0,100 124,293 Smenic-Cheile Carasului ROSCI00226 37730,00 0,100 37,73

Trascau ROSCI00253 50102,00 0,100 50,102

TOTAL 388615,00 10,700 459,103

A. 8120 Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan

până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii) [Calcareous and calcashist

screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)]


1) Grohotişuri de şisturi calcaroase, de calcar sau de marnă din etajul montan

până în cel alpin, în climate reci, cu asociaţii din Drabion hoppeanae, Thlaspion

rotundifolii şi respectiv, Petasition paradoxi.

2) Plante carcateristice:Thlaspion rotundifolii (grohotişuri de calcar): Thlaspi

rotundifolium, Pritzelago alpina, Arabis alpina, Acinos alpinus, Cerastium arvense

subsp. calcicolum, Saxifraga moschata, Cardaminopsis neglecta, Papaver

corona-sanctistephani, Rumex scutatus, Doronicum carpaticum, Cerastium

lerchenfeldianum, C. transsilvanicum, Galium anisophyllon, Thymus comosus.

Petasition paradoxi (grohotişuri de marnă): Petasites paradoxus, Gypsophila

repens, Valeriana montana, Leontodon hispidus subsp. hyoseroides.

3) Asociaţii vegetale: Cerastio calcicolae-Saxifragetum moschatae Coldea (1986)

1990; Cardaminopsio neglectae-Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (syn.: as.

Cu Papaver pyrenaicum şi Festuca violacea Beldie 1967, Papavero-Festucetum

violaceae Beldie 1967); Saxifragetum moschatae-aizoidis Boşcaiu 1971;

Doronico columnae-Rumicetum scutati Boşcaiu 1977 (syn.: Rumicetum scutatii

auct. rom.); Cerastio lerchenfeldiani-Papaveretum Boşcaiu et al. 1977 (syn.:

Papavereto-Cystopteridetum Csűrös et al. 1956, Papavero-Linarietum alpinae

Puşcaru et al. 1956, as. cu Papaver pyrenaicum şi Viola alpina Puşcaru et al.

1981); Cerastio transsilvanici-Galietum lucidi Boşcaiu et al. 1996; Acino-Galietum



Hârtie reciclată

X

anisophylli Beldie 1967 (syn.: as. cu Calamintha baumgartenii şi Galium

anisophyllum Beldie 1967); Thymo comosi-Galietum albi Sanda et Popescu 1999

(syn.: Thymetum comosi Pop et Hodişan 1963, Galietum erecti Pop et Hodişan

1964, Teucrietum montani Csűrös 1958); Galio-Hirundinarietum Dihoru 1975

(syn.: Vincetoxicetum officinalis Schwick 1944 p.p.); Sedo fabariae-Geranietum

macrorrhizi Boşcaiu et Täuber 1977; Parietarietum officinalis Csűrös 1958.

4)Habitatele corespondente în România: R6106, R6107, R6108, R6109, R6110,

R6111, R6112, R6113

a) R6106 Comunitãţi sud-est carpatice de grohotişuri şi bolovãnişuri

calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp. calcicolum, Saxifraga

moschata şi Saxifraga aizoides

� Rãspândire: Carpaţii Orientali: Munţii Rodnei (vârfurile Ineu, Gãrgãlãu,

Anieş, Pietrosul). Carpaţii Meridionali: Munţii Fãgãraş, Munţii Ţarcu, Munţii

Godeanu.

� Suprafeţe: restrânse (circa 100 ha).

� Staţiuni: Altitudini: 2000–2200 m. Clima: T = 0,0– -1,50C; P = 1300 mm.

Relief: bolovãnişuri şi grohotişuri semifixate însorite din etajul alpin

inferior. Substrat: bazic, calcaros, conglomerate calcaroase, alcãtuite din

fragmente de calcar jurasic, amfibolite şi şisturi sericitoase. Soluri: sche-

letice, rendzine, pH = 5,8–7,2.

� Structura: Habitat pionier, deschis, cu un numãr redus de specii în

compoziţia floristicã. În stratul ierbos, alãturi de Saxifraga moschata,

apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp.

calcicolum, care constituie o bunã diferenţialã ecologicã pentru asociaţie.

Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile, caracteristice ordinului

Thlaspietalia rotundifolii, precum şi elemente acidofile caracteristice

ordinului Androsacetalia alpinae. Habitatul din Munţii Rodnei are un

caracter mai metofil, fapt relevat, pe deoparte de lipsa speciei higrofile



Hârtie reciclată

XI

Saxifraga aizoides, iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor

caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae. Habitatul din Munţii Ţarcu-

Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla, Saxifraga

stellaris, Parnassia palustris, Viola biflora.

� Valoare conservativã: mare, habitat endemic.

� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp.

calcicolum, Saxifraga moschata, Saxifraga aizoides. Specii caracteristice:

Cerastium arvense ssp. calcicolum, Doronicum carpaticum. Alte specii

importante: Galium anisophyllon, Rhodiola rosea, Saxifraga hieraciifolia,

Poa laxa (P. tremula), Saxifraga ascendens, Oxyria dygina, Luzula

spicata, Saxifraga bryoides, Veronica baumgartenii, Saxifraga

androsacea, Arabis alpina, Cardaminopsiss arenosa, Hutchinsia alpina

ssp. brevicaulis, Saxifraga carpatica. Specii endemice: Doronicum

carpaticum.

� Literaturã selectivã: Boşcaiu 1971; Coldea 1990,1991; Coldea et al.

1997; Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002.

b) R6107 Comunitãţi sud-est carpatice de grohotişuri calcaroase mobile şi

semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta, Papaver corona-sancti

stephani şi Doronicum carpaticum

� Rãspândire: Carpaţii Orientali: Munţii Rodnei (Vf. Ineu). Carpaţii

Meridionali: Munţii Bucegi, Munţii Fãgãraş; în etajul subalpin şi alpin.


� Staţiuni: Altitudini: 1900–2200 m. Clima: T = 0,0– -1,50C; P = 1300–1450

mm. Relief: bolovãnişuri şi grohotişuri de calcar, uneori rezultate din

dezagregarea calcarelor şi amfibolitelor, situate pe fundul cãldãrilor

glaciare precum şi pe brânele de la baza pereţilor stâncoşi, localizate în

circuri glaciare. Substrat: calcare crista-line, amfibolite. Soluri: scheletice,

rendzine, pH = 6–7,5.



Hârtie reciclată

XII

� Structura: Habitat pionier, sciafil, mezofil care prezintã o acoperire

redusã, realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiţii dificile. În

stratul ierbos, cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani

şi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%.

Compoziţie floristicã, sãracã în specii, se remarcã prin prezenţa, uneori

abundentã, a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. Se

întâlnesc numeroase specii caracteristice alianţei Papavero-Thymion

pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus, Saxifraga moschata,

Saxifraga aizoides, Doronicum carpaticum.


� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta,

Papaver coronasancti-stephani. Specii caracteristice: Cardaminopsis

neglecta, Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Arabis alpina,

Galium anisophyllon, Oxyria dygina, Poa alpina, Rhodiola rosea, Festuca

nitida ssp. flaccida, Poa laxa (P. tremula), Saxifraga ascendens, Luzula

spicata, Saxifraga bryoides, Veronica baumagrtenii, Silene acaulis,

Dianthus glacialis, Artemisia eriantha. Specii endemice: Achillea schurii,

Doronicum carpaticum, Papver coronasancti-stephani, Thymus

pulcherrimus.

� Literaturã selectivã: Beldie 1967; Coldea et Pânzaru 1986; Coldea 1990,

1991; Coldea et al.1997; Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002.

c) R6108 Comunitãţi sud-carpatice de grohotişuri calcaroase cu mobilitate

redusã şi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus, Saxifraga moschata, S.

aizoides şi Doronicum columnae

� Rãspândire: Carpaţii Orientali: Munţii Rodnei (Negoiescu Mare). Carpaţii

Meridionali: Munţii Fãgãraş, Munţii Cãpãţânei (Buila, Vânturariţa), Munţii

Retezat, Munţii Ţarcu, Munţii Godeanu; în etajul subalpin şi alpin inferior.




Hârtie reciclată

XIII


mm. Relief: grohotişuri cu mobilitate redusã şi cu un spor de umiditate,

rezultat din acumulãrile mari de zãpadã. Substrat: bazic pânã la slab

acide, conglomerate, alcãtuite din fragmente de calcar şi din şisturi crista-

line, precum şi pe şisturi amfibolice şi calcar cristalin. Soluri: scheletice,

litosoluri.

� Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil. În stratul ierbos, alãturi de

Saxifraga moschata şi Saxifraga aizoides, apar un numãr apreciabil de

specii higro-file cum sunt: Silene pusilla, Saxifraga stellaris, Parnassia

palustris, Viola biflora, etc., iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla,

Gnaphalium supinum. Cenozele de pe grohotişuri, alãturi de speciile

caracteristice alianţei Papavero-Thymion pulcherrimi, sunt prezente şi

speciile ce aparţin alianţei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna,

Saxifraga bryoides, etc. Prin coluvionarea grohotişurilor, asociaţia

evolueazã uneori spre asociaţii chionofile. Subasociaţia dianthetosum

glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978, descrisã din Munţii

Fãgãraş pe baza prezenţei speciei Dianthus glacialis, apare în cadrul

fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe şisturi amfibolice şi calcar cristalin.

În cadrul acestei subasociaţii, Saxifraga moschata are prezenţa foarte

micã. În unele grupãri, în stratul ierbos, speciile edificatoare Rumex

scutatus şi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Doronicum

columnae poate avea şi semnificaţia unei diferenţiale regionale ce

caracterizeazã aceste fitocenoze. Speciile cu constanţã ridicatã sunt:

Arabis alpina, Senecio rupestris, Cystopteris regia. Înfiriparea unor specii,

caracteristice clasei Elyno – Seslerietea, indicã direcţia de evoluţie a

asociaţiei în urma coluvionãrii şi acumulãrii de material organic.


� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. Specii

caracteristice: Saxifraga moschata, Saxifraga paniculata, Doronicum

carpaticum, Cerastium lerchenfeldianum. Alte specii importante: Acinos

alpinus, Galium anisophyllon, Cerastium arvense ssp. calcicolum, Poa



Hârtie reciclată

XIV

alpina, Alyssum repens, Viola alpina, Saxifraga ascendes, Oxyria dygina,

Luzula spicata, Saxifraga bryoides, Veronica baumgartenii, Saxifraga

androsacea, Dianthus glacialis, Epilobium anagallidifolium,

Chrysanthemum alpinum, Soldanella pusilla, Poa cenisia ssp. contracta,

Arabis alpina, Senecio rupestris, Polystichum lonchitis, Hutchinsia alpina

ssp. brevicaulis, Saxifraga carpatica, Cardaminopsis halleri ssp.

ovirensis., Poa molinerii, Poa laxa (= P. tremula), Polystichum lonchitis,

Galium album, Ranunculus oreophilus, Myosotis alpestris. Specii

endemice: Cerastium lerchenfeldianum, Doronicum carpaticum, Thymus

pulcherrimus.

� Literaturã selectivã: Boşcaiu 1971; Boşcaiu et al. 1977; Voik 1976; Voik

et Schneider E. 1979; Pãun et Popescu G. 1978; Coldea G. 1990, 1991,

1993; Coldea et al.1997; Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002.

d) R6109 Comunitãţi sud-est carpatice de grohotişuri calcaroase mobile şi

semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani, Cerastium

lerchenfeldianum şi Cerastium transsilvanicum

� Rãspândire: Carpaţii Meridionali: Munţii Piatra Craiului (Vf. Ascuţit, Vf.

Padina Popii, La Zaplaz, Marele Grohotiş, Umerii Pietrei Craiului, Padina

Lãncii, Piatra Craiului Micã), Munţii Fãgãraş (Valea Doamnei, Valea

Arpãşelului), Munţii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului); în etajul subalpin.

� Suprafeţe: mici, de ordinul a 10–100 ha.


mm. Relief: grohotişuri calcaroase mobile şi semi-mobile. Substrat:

calcaros, conglomerate calcaroase. Soluri scheletice, rendzine, pH = 6–

7,5.

� Structura: Habitat pionier, cu o acoperire slabã, dar cu un rol în începutul

de înţelenire şi fixare al grohotişurilor calcaroase

� mobile. În stratul ierbos, speciile caracteristice Linaria alpina, Papaver

corona sanctistephani (P. alpinum ssp. corona sanctistephani), Rumex



Hârtie reciclată

XV

scutatus sunt strict adaptate grohotişurilor nefixate. Pe grohotişurile

alcãtuite din fragmente mai mãrunte şi cu acumulãri de material organic,

vegetaţia devine mai bogatã prin apariţia altor specii cum sunt: Cerastium

lerchenfeldianum, Anthemis carpatica, Senecio rupester, Saxifraga

oppositifolia, Galium album etc. Asociaţia a fost descrisã de pe groho-

tişurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munţilor Retezat, cuprinzând

specii adaptate acestor condiţii. În afara celor douã caracteristici,

Cystopteris regia şi Papaver pyrenaicum ssp. corona sanctistephani, cele

mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaţiei sunt: Arabis alpina,

Doronicum columnae, Senecio rupestris, Aconitum hosteanum, Saxifraga

heucherifolia, Poa alpina, Androsace lactea, Myosotis alpestris, Galium

anisophyllum, Ranunculus oreophylus. Aceste specii pioniere, prin

resturile organice descompuse, contribuie la îmbogãţirea grohotişului în

substanţe nutritive, pregãtind condiţiile pentru instalarea speciilor mai

pretenţioase faţã de substrat cum sunt: Sesleria rigida, Festuca saxatilis,

Primula elatior, Polygonum viviparum etc. Pe mãsurã ce se acumuleazã

substanţe organice în substrat, vegetaţia evolueazã spre cea de pajişti cu

Festuca rubra. În Piatra Craiului Micã, a fost descrisã gruparea Cerastio

transsilvanici – Galietum lucidi Boşcaiu M. et al. 1996, fãrã o întindere

prea mare. Habitatul are o acoperire micã, de pânã la 25 %, fiind prezente

în compoziţia lui floristicã specii caracteristice pentru alianţa Papavero-

Thymion pulcherrimi, din care menţionãm: Galium anisophyllon şi Thymus

comosus. Subasociaţia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-

Binder 1978 descrisã din Fãgãraş fitocenoze edificate de Cystopteris regia

pe care le încadreazã într-o asociaţie nouã – Cystopteridetum regiae –

având ca specii diferenţiale pe: Doronicum carpaticum, Ligusticum mute-

llina, Viola biflora, Myosotis alpestris, ce indicã un caracter mai higrofil al

fitocenozelor acesteia faţã de cele de Rumex scutatus. Deşi lipseşte

specia Papaver corona sancti-stephani, taxon caracteristic al asociaţiei,

compoziţia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare, fapt



Hârtie reciclată

XVI

pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot

încadra ca subasociaţie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956.


� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-

stephani. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum, Acinos

alpinus, Cerastium transsilvanicum. Alte specii importante: Galium

lucidum, Alyssum repens, Galium anisophyllum, Arabis alpina, Senecio

rupestris, Poa molinerii, Myosotis alpestris, Sedum atratum, Calamintha

alpina ssp. baumgarteni, Draba lasiocarpa, Doronicum columnae, Saxi-

graga moschata, Saxifraga aizoides, Poa alpina, Viola alpina, Linaria

alpina, Saxifraga ascendens, Silene acaulis, Hutchinsia alpina ssp.

brevicaulis, Androsace obtusifolia, Galium lucidum, Rumex scutatus,

Sedum alpestre. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. falcata,

Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã), Doronicum carpaticum,

Papver corona-sancti-stephani, Thymus comosus, Cerastium

transsilvanicum, Dianthus callizonus, Dianthus spiculifolius, Onobrychis

transsilvanica, Thymus pulcherrimus.

� Literaturã selectivã: Csürös I. et al. 1956; Boşcaiu et al. 1977; Puşcaru-

Soroceanu et al. 1981; Coldea 1991; Coldea et al. 1997; Boşcaiu M. et al.

1997-1998; Mihãilescu S. 2001; Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002;

Mihãilescu S. 2004 (ined.).

e) R6110 Comunitãţi sud-est carpatice de grohotişuri calcaroase mobile şi

semi-mobile cu Acinos alpinus şi Galium anisophyllon

� Rãspândire: Carpaţii Orientali: Munţii Rodnei, Munţii Hãşmaş, Cheile

Bicazului, Munţii Rarãu. Carpaţii Meridionali: Munţii Piatra Craiului, Munţii

Bucegi, Munţii Ţarcu, Munţii Godeanu; în regiunea montanã şi etajul

subalpin.

� Suprafeţe: restrânse (aproximativ 10 ha).



Hârtie reciclată

XVII

� Staţiuni: Altitudini: 1250–1900 m. Clima: T = 3,5–1,00C; P = 1100–1350

mm. Relief: grohotişuri mãrunte de la baza stâncãriilor, dar şi brânele

acestora. Relief: coaste însorite, cãldãri glaciare bine luminate. Substrat:

bazic, calcaros, conglomerate calcaroase. Soluri scheletice, rendzine.

� Structura: Habitat reprezentativ al grohotişurilor calcaroase. Fitocenozele

evolueazã cãtre edificarea asociaţiei Seslerietum bielzii trassilvanicum.

Acumulãrile de zãpadã, ce se realizeazã în timpul iernii, asigurã în

sezonul de vegetaţie un spor de umiditate. Persistenţa zãpezii, pânã

primãvara târziu, creeazã condiţii pentru instalarea unor specii chionofile

cum sunt: Hutchinsia brevicaulis, Cerastium cerastoides. În stratul ierbos,

în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha

baumgarteni) şi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile

endemice.


� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus, Galium

anisophyllon. Specii caracteristice: Acinos alpinus, Cerastium arvense

ssp. calcicolum. Alte specii importante: Saxifraga moschata, Saxifraga

paniculata, Senecio rupestris, Poa alpina, Alyssum repens, Poa molinerii,

Rhodiola rosea, Poa laxa (P. tremula), Saxifraga ascendens, Silene

acaulis, Arabis alpina, Senecio rupestris, Cardaminopsis arenosa,

Polystichum lonchitis, Galium lucidum, Moehringia pendula, Rhodiola

rosea, Poa tremula, Ranunculus oreophilus, Poa alpina. Specii endemice:

Achillea schurii, Papaver corona-sancti-stephani, Thymus pulcherrimus.

� Literaturã selectivã: Beldie 1967; Boşcaiu 1971; Coldea 1990, 1991;

Nechita et Mititelu 1996; Mihãilescu S. 2001; Mititelu et al. 1987; Coldea et

al.1997; Sanda et al. 1997, 2001; Sanda 2002.

f) R6111 Comunitãţi sud-est carpatice de bolovãnişuri fixate cu Geranium

macrrorhizum, Sedum fabaria şi Geranium lucidum



Hârtie reciclată

XVIII

� Rãspândire: Carpaţii Meridionali: Munţii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii,

Valea Seacã), Munţii Ţarcu, Munţii Godeanu, Munţii Cernei.

� Suprafeţe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha).

� Staţiuni: Altitudine: 380–1650 m. Clima: T = 9–2,50C; P = 750–1200 mm.

Relief: fundul vãilor intramontane, pe pante abrupte semi-umbrite.

Substrat: calcaros, bolovãnişuri masive, vechi, fixate. Optimul ecologic

este pe bolovãnişurile de calcar, dar poate exista şi pe substrat cristalin

sau pe granite. Soluri: scheletice, foarte bogate în humus, pH = 5,8–7.

� Structura: Habitat saxicol. În stratul ierbos, speciile edificatoare şi

caracteristice sunt Geranium macrorrhizum şi Sedum fabaria. Speciile ce

au o semnificaţie diferenţialã sunt: Moehringia pendula şi Arabis procu-

rrens. Pe mãsurã ce bolovãnişurile sunt populate cu specii forestiere,

asociaţia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933)

Soó 1964. Cenozele descrise din Piatra Craiului, populeazã abundent

bolovãnişurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. Aceste fitocenoze

au suferit unele modificãri în compoziţia floristicã, în ultimii 20 de ani, mai

ales datoritã factorului antropic.


� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum,

Sedum fabaria. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum, Geranium

lucidum, Sedum fabaria. Alte specii importante: Senecio rupestris,

Polystichum lonchitis, Galium album (= G. erectum), Arabis alpina, Galium

lucidum, Gymnocarpium robertianum, Parietaria officinalis, Cardaminopsis

arenosa ssp. borbásii, Galium album, Melica ciliata, Origanum vulgare,

Geranium robertianum, Moehringia muscosa, Vincetoxicum hirundinaria,

Lamium garganicum, Moehringia pendula, Asplenium trichomanes, Poa

nemoralis, Asplenium ruta-muraria, Asplenium viride, Saxifraga

paniculata, Cystopteris fragilis.

� Literaturã selectivã: Boşcaiu 1971; Sanda et al. 1977; Boşcaiu et Täuber

F. 1977; Mihãilescu S. 2001; Coldea G. 1991; Coldea et al.1997; Sanda et

al. 2001; Sanda 2002.



Hârtie reciclată

XIX

g) R6112 Comunitãţi montane sud-est carpatice pioniere de grohotişuri

mobile sau semifixate cu Thymus comosus, Galium album şi Teucrium

montanum

� Rãspândire: Carpaţii Orientali: Muntele Siriu. Carpaţii Meridionali: Munţii

Bucegi; Tãlmaciu-Podul Olt; Masivul Leaota (Cheile Rudãriţei, Cheile

Cheii, Cheile Dâmboviţei); Masivul Grohot. Carpaţii Occidentali: Munţii

Apuseni (Cheile Bulzeşti, Cheile Runcului), Valea Iadului, Râmeţ, Valea

Sighiştelului, Muntele Scãriţa-Belioara, Crãciuneşti, Vadu Crişului, Valea

Ascunsã.


� Staţiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9,0–3,50C; P = 700–1100

mm. Relief: versanţi cu înclinãri mari spre medii. Substrat: grohotişuri

mãrunte, cu procent avansat de solificare (1), pe grohotişurile mãrunte,

semifixate, de la poalele stâncilor (2), se instaleazã primele pe grohoti-

şurile mobile, mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe

acumulãrile de pietriş rezultat din sfãrâmarea rocilor, la baza stâncilor, la

altitudine de peste 1000 m (4). Soluri: litosoluri, pH = 5,8–7,5.

� Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodişan 1963. Habitat termofil.

Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii, dintre cele mai frecvente

amintim: Teucrium chamaedrys, Viola jóoi, Sedum hispanicum, Geranium

robertianum, Hieracium pilosella, Festuca cinerea. Aceasta din urmã

indicã evoluţia asociaţiei spre pajişti xerofile. Gruparea a fost descrisã din

Munţii Apuseni (Cheile Bulzeşti şi Cheile Runcului). (2) Teucrietum

montani Csûrös 1958. Habitat termofil, prezintã elemente sudice printre

care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia, Orlaya grandiflora,

Sanguisorba minor, Salvia verticillata, Cnidium silaifolium, Stachys recta şi

în unele staţiuni Ceterach officinarum. Este cunoscutã din vestul

Carpaţilor Meridionali şi din Munţii Apuseni. (3) Galietum erecti Pop et



Hârtie reciclată

XX

Hodişan 1964. Habitat pionier. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã

de Galium album este relativ mare (60–70%) deşi compoziţia floristicã nu

este bine conturatã, fiind o grupare pionierã. În afarã de specia

caracteristicã, din alianţa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp.

majoranifolius, Cardaminopsis arenosa, Silene heuffelii, Minuartia verna,

Cytisus nigricans, iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria

altissima, Lamium maculatum, Phyllitis scolopendrium, etc. Prezenţa, în

fitocenozele de Galium album, a unor specii caracteristice pajiştilor uscate

(Festuco-Brometea) şi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin

vecinãtatea acestora şi care, pe mãsurã ce substratul se îmbogãţeşte în

material organic, creeazã condiţii pentru instalarea speciilor cu cerinţe

ecologice mai mari. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. În grupãrile

de Vicetoxicum officinale şi Galium album mai participã: Geranium

robertianum, Festuca rupicola var. saxatilis, Verbascum lychnitis, Fragaria

vesca, Sedum telephium ssp. maximum, Poa nemoralis, Origanum

vulgare, Luzula luzuloides. Speciile ce intrã în componenţa fitocenozelor

sunt foarte heterogene, cuprinzând plante de stâncãrii, de pãdure şi chiar

de pajişti.


� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus, Galium

album, Teucrium montanum. Specii caracteristice: Thymus comosus,

Gymnocarpium robertianum. Alte specii importante: Erysimum odoratum,

Cardaminopsis arenosa ssp. borbásii, Melica ciliata, Origanum vulgare,

Geranium robertianum, Senecio rupestris, Moehringia muscosa,

Vincetoxicum hirundinaria, Acinos alpinus, Asplenium trichomanes, Poa

nemoralis, Cystopteris fragilis, Sedum album. Specii endemice: Campa-

nula carpatica, Silene nutans ssp. dubia, Thymus comosus, Viola jóoi.

� Literaturã selectivã: Csürös 1958; Pop I. et Hodişan 1963, 1964, 1967,

1969; Pop I. et al. 1964; Boşcaiu et al. 1966; �uteu �t. 1968; Schneider-

Binder E. 1970; Dihoru 1975; �uteu et Faur 1977; Raţiu O. et al. 1984;



Hârtie reciclată

XXI

Pop I. 1971; Diaconescu F. 1973; Sanda et al. 1996; Alexiu 1998; Coldea

1991; Coldea et al.1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002.

h) R6113 Comunitãţi sud-est carpatice de grohotişuri fixate cu Parietaria

officinalis, Galium lucidum şi Geranium lucidum

� Rãspândire: Carpaţii Occidentali: Cazanele Dunãrii, Munţii Apuseni

(Defileul Crişului Repede), Munţii Gilãului, Muntele Scãriţa-Belioara; Vadu

Crişului, Râmeţ, Feneş, Masivul Grohot, Munţii Bihor, Valea Iadului, Valea

Ascunsã.


� Staţiuni: Altitudine: 300–1300 m. Clima: T = 9,0–4,00C; P = 750–1100

mm. Relief: versanţi înclinaţi. Substrat: grohotişuri grosiere fixate, precum

şi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn

sau pe grohotişurile mobile, grosiere şi, mai rar, fixate din locurile umbrite.

Soluri: litosoluri.

� Structura: Habitat heterogen. Stratul ierbos, în a cãrui compoziţie

floristicã sunt semnalate specii de nuanţã nitrofilã, cum sunt: Urtica dioica,

Sambucus nigra, Circaea lutetiana, Mycelis muralis, Cucubalus baccifer,

Lamium maculatum, Geum urbanum, dar şi specii de pãdure: Asarum

europaeum, Phyllitis scolopendrium, Lunaria rediviva, Cardamine

bulbifera, Milium effusum etc. Specia caracteristicã, Parietaria officinalis,

realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. În unele grupãri,

specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaţie şi

în fitocenozele sale, slab închegate, rãmâne în restul sezonului vegetal

numai Parietaria officinalis. De remarcat în compoziţia floristicã, speciile

sciafile ce aparţin alianţelor Parietarion officinalis şi Seslerio – Festucion

pallentis. În sens evolutiv, Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe

Parietarietum officinalis.




Hârtie reciclată

XXII

� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis, Galium

lucidum, Geranium lucidum. Specii caracteristice: Parietaria officinalis,

Gymnocarpium robertianum. Alte specii importante: Cardaminopsis

arenosa ssp. borbásii, Galium album, Melica ciliata, Geranium robertia-

num, Origanum vulgare, Senecio rupestris, Moehringia muscosa,

Vincetoxicum hirundinaria, Asplenium trichomanes, Poa nemoralis.

� Literaturã selectivã: Csürös �t. 1958; Boşcaiu et al. 1966; �uteu �t.

1968; Hodişan I. 1971; �uteu �t. et Faur N. 1977; Raţiu O. et al. 1984;

Pop I. et Hodişan I. 1969; Pop I. 1971; Dihoru et al. 1973; Coldea G. 1991;

Coldea et al. 1997; Sanda et al. 2001; Sanda 2002.

Distribuţia


Habitatul 8120- Sinteza prezenţei în România (după Doniţă, 2005-2006;


Habitatul Codul Codul R Prezenta

SCI Procente din SCI

Suprafete Donita (ha)




Hârtie reciclată

XXIII

6106 100 mare

6107 10 mare

6108 100 mare

6109 10-100 mare

6110 10 mare

6111 10-100 mare

6112 100-500 mare

Grohotişuri calacroase şi de

şisturi calcaroase din etajul montan

până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii) 8120 6113 21 7,692 100-500 mare

Total 440-1420


Calcul 8120

Denumire SCI Cod SCI

Suprafata SCI (ha)

Reprezentativitate SCI (%)

Suprafata (ha)

habitat din SCI

Apuseni ROSCI0002 76150,042 1,00 761,50

Bucegi ROSCI0013 38744,71 0,10 38,74

Buila-Vânturariţa ROSCI0015 4490,14 0,50 22,45

Cheile Bicazului-Hăşmaş ROSCI0027 7642,17 1,00 76,42 Cheile Nerei-

Beuşniţa ROSCI0032 37289,84 0,10 37,29 Cheile Turzii ROSCI0035 323,74 0,20 0,65

Ciucaş ROSCI0038 21949,99 0,10 21,95

Munţii Făgăraş ROSCI0122 198511,97 0,05 99,26

Munţii Rodnei ROSCI0125 47965,32 0,01 4,80



Hârtie reciclată

XXIV

Nordul Gorjului de

Est ROSCI0128 49114,41 0,01 4,91

Nordul Gorjului de

Vest ROSCI0129 87321,68 0,01 8,73

Piatra Craiului ROSCI0194 16072,28 2,00 321,45 Piatra Mare ROSCI0195 4282,58 0,01 0,43

Porţile de Fier ROSCI0206 125971,50 0,01 12,60

Postăvarul ROSCI0207 1279,85 0,01 0,13

Rarău-Gimalău ROSCI0212 2498,29 0,001 0,02

Retezat ROSCI0217 43197,88 0,01 4,32

Semenic-Cheile

Caraşului ROSCI0226 37729,79 0,01 3,77

Siriu ROSCI0229 5747,17 0,05 2,87

Târnovu Mare-

Latoriţa ROSCI0239 1304,48 4,00 52,18

Trascău ROSCI0253 50101,83 0,10 50,10

Total 1524,57

A. 9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum [Luzulo-Fagetum beech

forests]


1) Păduri de Fagus sylvatica şi, în munţii mai înalţi, de Fagus sylvatica-Abies

alba sau de Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies, dezvoltate pe soluri acide

din domeniul medio-european al Europei centrale şi central-nordice, cu Luzula

luzuloides, Polytrichum formosum şi adesea, Deschampsia flexuosa,

Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, Pteridium aquilinum. Sunt incluse

următoarele subtipuri: 41.111 Păduri medio-europene colinare de fag cu Luzula



Hârtie reciclată

XXV

Pădurile acidofile de Fagus sylvatica din lanţurile hercinice puţin înalte şi Lorena,

din etajul colinar al lanţurilor hercinice înalte, din Jura, de la marginea Alpilor, din

dealurile sub-panonice occidentale şi intra-panonice, însoţite în mică măsură sau

deloc de conifere apărute spontan, şi în general cu un amestec de Quercus

petraea, sau în anumite cazuri, Quercus robur, în coronament.

41.112 Păduri medio-europene montane de fag cu Luzula Pădurile acidofile de

Fagus sylvatica, Fagus sylvatica şi Abies alba sau Fagus sylvatica, Abies alba şi

Picea abies din etajele montan şi montan superior ale lanţurilor hercinice înalte,

de la Vosgi şi Pădurea Neagră la patrulaterul boemian, Jura, Alpi, Carpaţi şi

platoul bavarez.

2) Plante caracteristice: Fagus sylvatica, Abies alba, Picea abies, Luzula

luzuloides, Polytrichum formosum şi adesea Deschampsia flexuosa,

Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, Pteridium aquilinum.

3) Asociaţii vegetale: Festuco drymejae-Fagetum Morariu et al. 1968; Hieracio

rotundati-Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (syn.: Deschampsio flexuosae-

Fagetum Soó 1962).

4) Habitate corespondente: R4102, R4105, R4106, R4107, R4110

a) R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus

sylvatica) şi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum

� Rãspândire: în toţi Carpaţii româneşti, în etajul nemoral.

� Suprafeţe: circa 220.000 ha, (100.000 ha în Carpaţii Meridionali, 90.000

ha în Carpaţii Orientali, 30.000 ha în Carpaţii Occidentali).

� Staţiuni: Altitudini: 850–1400 m. Climã: T = 6,5–3,00C, P = 850–1000 mm.

Relief: versanţi înclinaţi cu diferite expoziţii, creste, culmi. Soluri: de tip

districambosol, criptopodzol, prepodzol, mijlociu profunde – superficiale, ±

scheletice, acide, oligobazice, umede.

� Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale şi nemorale,

oligomezoterme, mezofite, oligo-mezotrofe. Stratul arborilor compus din

molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica), brad (Abies alba)



Hârtie reciclată

XXVI

în proporţii variate, cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula),

scoruş (Sorbus aucuparia), are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30

m pentru molid şi brad, 18–24 m pentru fag la 100 de ani. Stratul

arbuştilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa, Lonicera nigra ş.a.

Stratul ierburilor şi subarbuştilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã,

dominant de arundinacea, Luzula luzuloides, Vaccinium myrtillus). Stratul

muşchilor: rare perniţe de Hylocomium splendens, Eurynchium striatum,

Dicranum scoparium.


� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies, Fagus sylvatica

ssp. sylvatica, Abies alba. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum.

Alte specii importante: Athyrium filix-femina, Digitalis grandiflora,

Dryopteris filix-mas, Festuca drymeia, Galium odoratum, Galium

schultesii, Lamium galeobdolon, Luzula luzuloides, Oxalis acetosella, Poa

nemoralis, Pteridium aquilinum, Veronica officinalis, ş.a. Literaturã

selectivã: Coldea 1991; Doniţã et al. 1990

b) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad

(Abies alba) cu Festuca drymeia

� Rãspândire: în toţi Carpaţii româneşti, îndeosebi în Carpaţii Meridionali şi

Occidentali.

� Suprafeţe: probabil apreciabile, dar puţin consemnate în amenajamente.


Relief: versanţi mediu – puternic înclinaţi, cu diverse expoziţii, culmi. Roci:

şisturi cristaline, gneisuri, roci eruptive şi sedimentare acide. Soluri: de tip

districambosol, criptopodzol, luvisol, superficiale – mijlociu profunde,

semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide, mezobazice

jilave.

� Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale, mezoterme,

mezofile, mezotrofe. Stratul arborilor, compus din fag (Fagus sylvatica



Hârtie reciclată

XXVII

ssp. sylvatica) şi brad (Abies alba), în proporţii diferite, cu rare exemplare

de ulm de munte (Ulmus glabra), mesteacãn (Betula pendula) are

acoperire de 80–90% şi înãlţimii de 24–28 m pentru brad şi 20–25 m

pentru fag la 100 de ani. Stratul arbuştilor este reprezentat prin puţine

exemplare de Sorbus aucuparia, Sambucus racemosa. Stratul ierburilor şi

subarbuştilor: dominat de Festuca drymeia, în covor compact sau în

petece de mãrimi diferite, în funcţie de luminã; participã şi specii din flora

de mull (Dentaria glandulosa, Galium odoratum), cu dezvoltare slabã şi

specii acidofile. Stratul muşchilor de regulã lipseşte.


� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. sylvatica,

Abies alba. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Alte specii:

Calamagrostis arundinacea, Carex pilosa, Euphorbia amygdaloides,

Lamium galebdolon, Glechoma hirsuta, Hieracium rotundatum (rar),

Lathyrus vernus, Luzula luzuloides, Oxalis acetosella, Poa nemoralis,

Pulmonaria rubra, Rubus hirtus, Scrophularia nodosa, Vaccinium myrtillus,

Viola reichenbachiana ş.a. Literaturã selectivã: Morariu et al. 1968;

Coldea 1991; Doniţã et al. 1990.

c). R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad

(Abies alba) cu Hieracium rotundatum*

� Rãspândire: în toţi Carpaţii româneşti, în special în munţii formaţi din roci

acide (Carpaţii Meridionali, Carpaţii Orientali Nordici, Carpaţii Occidentali),

în etajul nemoral.

� Suprafeţe: circa 143.000 ha, din care 94.000 ha în Carpaţii Meridionali,

40.000 ha în Carpaţii Occidentali, 9.000 ha în Carpaţii Orientali.

� Staţiuni: Altitudini: 800–1450 m. Climã: T = 6,0–3,50C, P = 1000–1300

mm. Relief: versanţi puternic înclinaţi cu expoziţii diferite, creste culmi.

Roci: acide – şisturi cristaline, granite, gneişuri. Soluri: de tip podzol,



Hârtie reciclată

XXVIII

criptopodzol, mijlociu profundesuperficiale, foarte acide, oligobazice, hidric

echilibrate, oligotrofice.

� Structura: Fitocenoze edificate de specii europene şi boreale,

mezoterme, mezofile, oligotrofe. Stratul arborilor, compus din fag (Fagus

sylvatica ssp. sylvatica), exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba), rar

molid (Picea abies), mesteacãn (Betula pendula), scoruş (Sorbus

aucuparia, iar la dealuri şi gorun (Quercus petraea), pin silvestru (Pinus

sylvestris), având acoperire de 70–80% şi înãlţimi de 15–25 m la 100 de

ani. Stratul arbuştilor, lipseşte sau este reprezentat prin exemplare de

Sorbus aucuparia. Stratul ierburilor şi subarbuştilor, dominat de specii

acidofile (Calamagrostis arundinacea, Luzula luzuloides şi Vaccinium sp.),

dar şi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull. Stratul

muşchilor are o dezvoltare redusã, fiind constituit din specii de

Polytrichum.


� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. sylvatica.

Specii caracteristice: Hieracium rotundatum, ca şi speciile subalianþei

Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides, Calamagrostis arundinacea,

Veronica officinalis, Pteridium aquilinum, Blechnum spicant). Alte specii

importante: Anthenaria dioica, Galium odoratum, Athyrium filix-femina,

Cruciata glabra, Dentaria glandulosa, Digitalis grandiflora, Dryopteris filix-

mas, Epilobium montanum, Fragaria vesca, Gentiana asclepiadea,

Lamium galeobdolon, Oxalis acetosella, Poa nemoralis, Rubus hirtus,

Vaccinium myrtillus, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana.

Literaturã selectivã: Beldie 1951; Soó 1964; Täuber 1987; Coldea 1991;

Doniţă et al. 1990.

d) R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) şi brad

(Abies alba) cu Vaccinium myrtillus



Hârtie reciclată

XXIX

� Rãspândire: în toţi Carpaţii româneşti în etajul nemoral. Suprafeţe: reduse,

circa 30.000 ha (din care 20.000 ha în Carpaţii Meridionali, 10.000 ha în

Carpaţii Occidentali, foarte rar în Carpaţii Orientali).

� Staţiuni: Altitudini: 700–1450 m, coboarã local şi sub 700 m. Climã: T =

8,0–4,00C, P = 700–1200 mm. Relief: creste înguste, versanţi foarte

înclinaţi, frecvent cu expoziţii umbrite. Roci: acide, şisturi, granite, gneise

silicioase. Soluri: de tip podzol, mijlociu profunde-superficiale, foarte acide,

oligobazice, hidric echilibrate, oligotrofice. Structura: Fitocenoze edificate

de specii europene nemorale şi boreale, mezooligoterme, mezofite,

oligotrofe. Stratul arborilor, compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.

sylvatica) (pãduri între 700–1400 m), fag şi brad (Abies alba) (pãduri între

800–1250 m), cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari), cu

exemplare de scoruş (Sorbus aucuparia), mesteacãn (Betula pendula) iar

la altitudini mici şi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus

sylvestris). Are acoperire mare (60–80%) şi înãlţimi de 15–20 m pentru fag

şi 17–25 m pentru brad. Stratul arbuştilor, de regulã, lipseşte sau este

compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. Stratul ierburilor şi

subarbuştilor: dominat de Vaccinium myrtillus, V. vitis idaea ºi specii din

tipurile Calamagrostis– Luzula.

� Valoare conservativã: mare.

� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica

ssp. sylvatica, în parte Abies alba. Specii caracteristice: –. Alte specii

importante: Anthenaria dioica, Calamagrostis arundinacea, Dechampsia

flexuosa, Luzula luzuloides, Lycopodium selago, Oxalis acetosella,

Brukenthalia spiculifolia, Saxifraga cuneifolia ş.a. Literaturã selectivã:

Soó 1962; Täuber 1987.

e) R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca

drymeia



Hârtie reciclată

XXX

� Rãspândire: în toţi Carpaþii româneşti, cu frecvenþã mare în

Carpaţii Meridionali şi Occidentali, în regiunea de munte şi, în

parte, pe dealurile înalte, în etajul nemoral.

� Suprafeţe: circa 580.000 ha, din care 280.000 ha în Carpaţii

Meridionali, 155.000 ha în Carpaţii Occidentali, 145.000 ha în

Carpaţii Orientali.

� Staţiuni: Altitudini: 500–1200 m. Climã: T = 8,0–4,50C, P = 700–

1100 mm. Relief: versanţi mediu – puternic înclinaţi cu expoziţii

diferite, culmi. Roci: variate, şisturi cristaline, conglomerate, gresii,

chiar calcaroase, roci eruptive. Soluri: de tip districambosol, luvisol,

slab – semischeletice, mediu profunde, moderat acide,

mezobazice, reavãne.

� Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice,

mezoterme, mezofite, mezotrofe. Stratul arborilor, constituit

exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica la altitudini mari,

ssp. Moesiaca la atitudini mici), sau cu puþin amestec de paltin de

munte (Acer pseudoplatanus), brad (Abies alba) la altitudini mari,

gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinusbetulus), plop

tremurãtor (Populus tremula), ulm (Ulmus glabra), cireº (Cerasus

avium) la altitudini mici; are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi

de 23–28 m la 100 de ani. Stratul arbuştilor, relativ slab dezvoltat,

cu exemplare de Sambucus racemosa, S. nigra, Corylus avellana,

Crataegus monogyna, Evonymus europaea, Daphne mezereum

ş.a. Stratul ierburilor şi subarbuştilor: dominat de Festuca drymeia

ca strat acoperitor pe suprafeţe mari sau în pâlcuri de diferite

dimensiuni; participã elemente din „flora de mull” şi din flora

acidofilã, mai rar Rubus hirtus.

� Valoare conservativã: redusã.

� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.

sylvatica, ssp. moesiaca. Specii caracteristice: Festuca drymeia.

Alte specii importante: Galium odoratum, Calamagrostis



Hârtie reciclată

XXXI

arundinacea, Carex pilosa, Dentaria bulbifera, Euphorbia

amygdaloides, Lamium galeobdolon, Lathyrus vernus, Luzula

luzuloides, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Scrophularia

nodosa, Viola reichenbachiana ş.a.

� Literaturã selectivã: Morariu et al.1968; Coldea 1991; Doniţã et al.

1990.

Distribuţia




Hârtie reciclată

XXXII



Habitatul Codul Codul R Prezenta




4102 220000 mod

4105 X mod

4106 143000 mod

4107 30000 mare

Păduri de fag de tip Luzulo-

Fagetum 9110 4110 56 20,88 58000 red

total 451000


Calcul 9110

Denumire SCI Cod SCI Suprafata SCI (ha)

Reprezentati-vitate SCI (%)


Apuseni ROSCI0002 76.150 2,20 1.675,30

Bucegi ROSCI0013 38.745 11,00 4.261,95

Buila - Vânturariţa ROSCI0015 4.491 15,00 673,65

Cascada Mişina ROSCI0023 221 15,00 33,15

Căldările Zăbalei ROSCI0018 378 20,00 75,60

Călimani - Gurghiu ROSCI0019 136.657 17,00 23.231,69

Cenaru ROSCI0026 418 20,00 83,60

Cheile Glodului, Cibului şi Măzii ROSCI0029 712 40,00 284,80

Cheile Nerei - Beuşniţa ROSCI0031 37.290 2,20 820,38

Cheile Turzii ROSCI0035 324 2,00 6,48



Hârtie reciclată

XXXIII

Ciomad - Balvanyos ROSCI0037 6.029 12,00 723,48

Ciucaş ROSCI0038 21.950 3,00 658,50

Codru Moma ROSCI0042 24.245 5,00 1.212,25

Cozia ROSCI0046 16.720 23,00 3.845,60

Creasta Nemirei ROSCI0047 3.550 43,00 1.526,50

Cuşma ROSCI0051 44.636 17,20 7.677,39

Defileul Jiului ROSCI0063 11.156 2,00 223,12

Domogled - Valea Cernei ROSCI0069 62.014 10,80 6.697,51

Drocea ROSCI0070 25.641 0,10 25,64

Frumoasa ROSCI0085 137.115 10,00 13.711,50

Grădiştea Muncelului -

Ciclovina ROSCI0087 40.009 5,00 2.000,45

Gutâi - Creasta Cocoşului ROSCI0089 693 71,00 492,03

Herculian ROSCI0091 12.846 14,70 1.888,36

Igniş ROSCI0092 19.602 15,00 2.940,30

Lacul Negru ROSCI0097 98 15,00 14,70

Muntele Tâmpa ROSCI0120 203 20,00 40,60

Muntioru Ursoaia ROSCI0127 156 40,00 62,40

Munţii Făgăraş ROSCI0122 198.495 10,00 19.849,50

Munţii Rodnei ROSCI0125 47.975 4,00 1.919,00

Munţii Ţarcu ROSCI0126 58.840 14,30 8.414,12

Nordul Gorjului de Est ROSCI0128 49.114 3,50 1.718,99

Nordul Gorjului de Vest ROSCI0129 87.321 3,60 3.143,56

Oituz - Ojdula ROSCI0130 15.272 23,90 3.650,01

Parâng ROSCI0188 29.907 21,50 6.430,01

Pădurea Bogăţii ROSCI0137 6.329 45,00 2.848,05

Pădurea Glodeasa ROSCI0153 535 15,00 80,25

Pădurea Verdele ROSCI0182 273 20,00 54,60

Penteleu ROSCI0190 11.233 10,00 1.123,30

Piatra Craiului ROSCI0194 16.072 15,00 2.410,80

Porţile de Fier ROSCI0206 124.293 1,00 1.242,93

Postăvarul ROSCI0207 1.280 33,00 422,40

Putna - Vrancea ROSCI0208 38.190 15,00 5.728,50

Rarău - Giumalău ROSCI0212 2.498 1,00 24,98



Hârtie reciclată

XXXIV

Retezat ROSCI0217 43.198 1,40 604,77

Rusca Montană ROSCI0219 12.720 4,20 534,24

Semenic - Cheile Caraşului ROSCI0226 37.730 0,70 264,11

Sighişoara - Târnava Mare ROSCI0227 85.374 5,00 4.268,70

Siriu ROSCI0229 5.747 1,00 57,47

Slănic ROSCI0230 1.392 12,00 167,04

Someşul Rece ROSCI0233 8.462 1,00 84,62

�indriliţa ROSCI0228 884 30,00 265,20

Tisa Superioară ROSCI0251 6.392 5,00 319,60

Trascău ROSCI0253 50.102 4,90 2.455,00

Ţinutul Pădurenilor ROSCI0250 4.318 3,00 129,54

Valea Cepelor ROSCI0260 761 12,00 91,32

Valea Ierii ROSCI0263 6.194 10,00 619,40

TOTAL 1.672.950 143.808,94

A. 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum [Asperulo-Fagetum beech

forests


1) Pădurile de Fagus sylvatica şi, în munţii mai înalţi, de Fagus sylvatica-Abies

alba sau de Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies dezvoltate pe soluri neutre

sau slab acide, cu humus de calitate (mull), din domeniile medio-europene şi

atlantice ale Europei occidentale şi ale Europei centrale şi central-nordice,

caracterizate printr-o reprezentare masivă a speciilor aparţinând grupurilor

ecologice ale lui Anemone nemorosa, Lamiastrum (Lamium) galeobdolon,

Galium odoratum şi Melica uniflora şi, la munte, diferitelor specii de Dentaria,

formând un strat ierbos mai bogat în specii şi mai abundent decât în pădurile de

la 9110 şi 9120. Subtipuri: 41.131 – Păduri medio-europene colinare şi neutrofile

de fag Păduri neutrofile sau bazifile de Fagus sylvatica şi de Fagus sylvatica-

Quercus petraea-Quercus robur, de pe dealurile, munţii scunzi şi platourile



Hârtie reciclată

XXXV

arcului hercinic şi din regiunile sale periferice, din Jura, Lorena, bazinul Parisului,

Burgundia, piemontul Alpilor, Carpaţi şi câteva localităţi din Câmpia Baltică -

Marea Nordului. 41.133 - Păduri medio-europene montane şi neutrofile de fag

Păduri neutrofile de Fagus sylvatica, de Fagus sylvatica şi Abies alba, de Fagus

sylvatica şi Picea abies, sau de Fagus sylvatica, Abies alba şi Picea abies din

etajele montan şi montan superior al munţilor Jura, Alpilor nordici şi estici,

Carpaţilor vestici şi marelui lanţ hercinic. 41.135 - Păduri panonice neutrofile de

fag Păduri de fag neutrofile cu afinităţi medio-europene de pe dealurile Câmpiei

Panonice şi de la periferia vestică a acesteia.

2) Plante caracteristice: Fagus sylvatica, Abies alba, Picea abies, Anemone

nemorosa, Lamiastrum (Lamium) galeobdolon, Galium odoratum, G. schultesii,

Melica uniflora, Dentaria spp.

3) Asociaţii vegetale: Carpino-Fagetum Paucă 1941; Galio schultesii-Fagetum

(Burduja et al. 1973) Chifu et �tefan 1994; Lathyro veneti-Fagetum (Dobrescu et

Kovács 1973)Chifu 1995.

4) Habitate corespondente în România: R4118, R4119, R4120

a) R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus

betulus) cu Dentaria bulbifera

� Rãspândire: în toate dealurile peri- şi intra carpatice, ca şi în

partea inferioarã a Carpaþilor, în etajul nemoral.

� Suprafeţe: circa 585.000 ha, din care 290.000 ha în dealurile

vestice şi Carpaţii Occidentali, 180.000 ha în dealurile şi munţii

Carpaţilor Meridionali, 80.000 în dealurile şi munţii Carpaţii

Orientali, 30.000 în Podişul Transilvaniei.

� Staţiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. Climã: T = 9,0–6,00C, P =

650–850 mm. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanţi

umbriţi şi vãi, chiar pe versanţi însoriţi cu vechi alunecãri; la

altitudini peste 700 m, pe versanþi cu diferite înclinãri şi expoziţii,

culmi, platouri. Roci: în general molase (alternanþe de argile,



Hârtie reciclată

XXXVI

nisipuri, pietrişuri), marne, gresii calcaroase, calcare, şisturi (la

munte). Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, profunde, slab acide,

eubazice, umede, eutrofice.

� Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale şi

balcanice, mezoterme, mezofile, mezo-eutrofe. Stratul arborilor,

compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca şi ssp.

sylvatica), sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus), iar

diseminat gorun (Quercus petraea), cireş (Cerasus avium), paltin

de munte (Acer pseudoplatanus), sorb de câmp (Sorbus

torminalis), ulm (Ulmus glabra, U. minor), frasin (Fraxinus

excelsior), tei pucios (Tilia cordata), iar în sud-vestul şi vestul

României şi cer (Quercus cerris) şi gârniþã (Q. frainetto). În cazul

când proporţia speciilor de amestec depãşeşte 50% se formeazã

aşa numitele fãgete amestecate. Acoperirea realizatã de arboret

este de 80–100%, iar înãlţimea atinsã de fag la 100 de ani este de

25–35 m. Stratul arbuştilor, cu dezvoltare variabilã, în funcţie de

acoperirea realizatã de arboret, este compus din Corylus avellana,

Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Staphylea pinnata,

Cornus sanguinea, Sambucus nigra ş.a. Stratul ierburilor şi

subarbuştilor, cu dezvoltare variabilã, conţine specii din flora de

mull (Galium odoratum, Asarum europaeum, Stellaria holostea,

Carex pilosa, Mercurialis perennis, Dentaria bulbifera).



moesiaca cu frecvenţa mare, ssp. sylvatica cu frecvenţã mai micã,

Carpinus betulus. Specii caracteristice: nu sunt; posibil Erythronium

dens-canis, cât şi speciile alianţei Lathyro – Carpinion (Carpinus

betulus, Cerasus avium, Tilia cordata, Melampyrum bihariense,

Dactylis polygama, Ranunculus auricomus, Stellaria holostea,

Crocus heuffelianus, Lathyrus hallersteinii). Alte specii importante:

dominantã primãvara este Dentaria bulbifera; cu frecvenţã mare se



Hârtie reciclată

XXXVII

întâlnesc Anemone ranunculoides, A. nemorosa, Asarum

europaeum, Galium odoratum, Carex sylvatica, Dactylis polygama,

Lamium galeobdolon, Lathyrus vernus, Milium effusum, Mercurialis

perennis, Primula vulgaris, Pulmonaria officinalis, Sanicula

euopaea, Viola reichenbachiana, precum şi unele specii sud-

europene (Melittis melissophyllum, Campanula persicifolia,

Lathyrus niger), în locuri umede, primãvara, solul este acoperit cu

Allium ursinum.

� Asociaţii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941

� Literaturã selectivã: Paucã 1941; Hodişan 1966; Ghişa et al.

1971; Coldea 1975; Resmeriţã 1977: Coldea 1991; Doniţã et al.

1990.

b). R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus

betulus) cu Carex pilosa

� Rãspândire: în toate dealurile peri- şi intracarpatice şi în partea inferioarã

a Carpaţilor, în etajul nemoral.

� Suprafeţe: circa 160.000 ha (22.000 în dealurile estice, 58.000 în

dealurile vestice, 40.000 ha în Transilvania, restul în dealurile din preajma

Carpaţilor).


Relief: versanţi cu înclinãri mici şi medii, cu expoziţii diferite, platouri. Roci:

molase (argile, nisipuri, pietriºuri), marne. Soluri: de tip luvosol, preluvosol,

profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, cu stagnare temporarã

de apã deasupra orizontului B, eutrofice.

� Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale şi balcanice,

mezoterme, mezofile, mezo-eutrofe. Stratul arborilor, compus din fag



Hârtie reciclată

XXXVIII

(Fagus sylvatica ssp. moesiaca, ssp. sylvatica), exclusiv sau cu carpen

(Carpinus betulus), mai rar gorun (Quercus petraea s.l.), cer (Quercus

cerris), frasin (Fraxinus excelsior), sorb de câmp (Sorbus torminalis),

paltin de câmp (Acer platanoides), jugastru (Acer campestre), tei pucios

(Tilia cordata), cireş (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula),

ulm (Ulmus glabra); are acoperire de 80–100% şi înãlţimi de 25–30 m la

100 de ani. Stratul arbuştilor, dezvoltat variabil, în funcþie de acoperirea

arboretului, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Cornus

sanguinea, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus ş.a. Stratul ierburilor

şi subarbuştilor: dominat de Carex pilosa, cu elemente din flora de mull; în

vestul ţãrii apare frecvent Aposeris foetida.



moesiaca, ssp. sylvatica, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Carex

pilosa, Galium schultesii. Alte specii importante: Anemone nemorosa,

Asarum europaeum, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia,

Carex digitata, C. sylvatica, Dactylis polygama, Dentaria bulbifera,

Euphorbia amygdaloides, Galium odoratum, Lamium galebdolon, Lathyrus

vernus, Melica uniflora, Poa nemoralis, Primula vulgaris, Pulmonaria

officinalis, Ranunculus auricomus, Stellaria holostea, Viola

reichenbachiana.

� Literaturã selectivã: Beldie 1951; Ghişa et al. 1971; Coldea 1975;

Resmeriþã 1979; Coldea 1991; Doniţã et al. 1990.

c). R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) şi tei argintiu (Tilia

tomentosa) cu Carex brevicollis

� Rãspândire: în Podişul Central Moldovenesc, în etajul nemoral, subetajul

pãdurilor de gorun şi de amestec cu gorun.

� Suprafeþe: circa 25.000 ha.



Hârtie reciclată

XXXIX

� Staţiuni: Altitudini: 200–400 m. Clima T = 9,5–7,50C, P = 500–600 mm.

Relief: versanţi slab – mediu înclinaţi, umbriţi, platouri. Roci: marne, gresii

calcaroase, luturi. Soluri: de tip eutricambosol, faeoziom, profunde, slab

acide, eubazice, hidric optimale, eutrofice.

� Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale, balcanice şi

caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din fag (Fagus

sylvatica ssp. moesiaca cu exemplare de F. orientalis, F. taurica) şi tei

(Tilia tomentosa, T. platyphyllos, T. cordata), cu exemplare de ulm (Ulmus

glabra), frasin (Fraxinus excelsior, F. coriariaefolia), paltin (Acer

platanoides), gorun (Quercus petraea), plop tremurãtor (Populus tremula),

stejar pedunculat (Quercus robur), paltin (Acer pseudoplatanus), cireş

(Prunus avium), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), jugastru

(Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are acoperire 80–

100% şi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Stratul arbuştilor, slab

dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Ligustrum

vulgare, Sambucus nigra, Cornus mas, C. sanguinea, Evonymus

verrucosus, Viburnum lantana; liane: Hedera helix. Stratul ierburilor ºi

subarbuştilor, foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum,

Asarum europaeum, Stellaria holostea etc.).

� Valoare conservativã: mare.

� Compoziţie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica, Tilia

tomentosa. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. marschaliana, Carex

brevicollis. Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum,

Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Isopyrum

thalictroides, Dentaria glandulosa, D. bulbifera, D. quinquefolia; în flora

estivalã: Athyrium filix-femina, Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum,

Carex pilosa, C. sylvatica, C. digitata, C. brevicollis, Circaea lutetiana,

Gymnocarpium robertianum, Glecoma hirsuta, Lamium galeobdolon,

Lathyrus vernus, L. venetus, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia,

Paris quadrifolia, Pulmonaria officinalis, Salvia glutinosa, Sanicula



Hârtie reciclată

XL

europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Veronica chamaedris, Viola

reichenbachiana ş.a.

� Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973; Ivan et al. 1992; Sanda

et al. 2001.

Distribuţia




Habitatul Codul Codul

R Prezenta




4118 585000,00 red

4119 160000,00 red Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum 9130 4120 53 19,41 25000,00 mare

TOTAL 770000,00


Calcul 9130



Hârtie reciclată

XLI

Denumire SCI Cod SCI Suprafata SCI

(ha) Reprezentati-vitate SCI (%)


Apuseni ROSCI0002 76150,04 1,00 761,50

Arboretele de castan comestibila

de la Baia Mare ROSCI0003 1896,87 30,00 569,06

Buila-Vânturariţa ROSCI0015 4490,14 15,00 673,52

Căldările Zăbalei ROSCI0018 377,71 10,00 37,77

Călimani Gurghiu ROSCI0019 136663,90 1,00 1366,64

Cenaru ROSCI0026 417,58 20,00 83,52

Cheile Cernei ROSCI0028 534,61 70,00 374,23

Cheile Rudăriei ROSCI0032 298,73 30,00 89,62

Cheile Turzii ROSCI0035 323,74 5,00 16,19

Ciomad-Balvanyos ROSCI0037 6028,88 12,00 723,47

Ciucaş ROSCI0038 21949,99 1,00 219,50

Codru Moma ROSCI0042 24244,85 40,00 9697,94

Coridorul Jiului ROSCI0045 71393,54 1,70 1213,69

Cozia ROSCI0046 16719,83 19,00 3176,77

Cuşma ROSCI0051 44625,38 2,12 946,06

Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina

Hărman ROSCI0055 370,52 5,00 18,53

Defileul Crişului Repede-Pădurea

Craiului ROSCI0062 38812,55 34,00 13196,27

Defileul Jiului ROSCI0063 11156,23 3,00 334,69

Domogled-Valea Cernei ROSCI0069 62014,29 0,90 558,13

Dorcea ROSCI0070 25641,15 55,10 14128,27

Făgetul Dragomirna ROSCI0075 133,72 100,00 133,72

Făgetul Humosu ROSCI0076 79,66 100,00 79,66

Grădiştea Muncelului-Cioclovina ROSCI0087 40008,73 10,00 4000,87

Herculian ROSCI0091 12845,87 2,10 269,76

Igniş ROSCI0092 19602,43 7,00 1372,17

Lacul Negru ROSCI0097 97,73 10,00 9,77

Munţii Făgăraş ROSCI0122 198511,97 0,90 1786,61



Hârtie reciclată

XLII

Munţii Ţarcu ROSCI0126 58840,00 4,30 2530,12

Nordul Gorjului de Est ROSCI0128 49114,41 7,00 3438,01

Nordul Gorjului de Vest ROSCI0129 87321,68 4,00 3492,87

Oituz-Ojdula ROSCI0130 15271,73 0,40 61,09

Pădurea Bârnova-Repedea ROSCI0135 12426,39 33,00 4100,71

Pădurea Bogăţii ROSCI0137 6329,20 19,00 1202,55

Pădurea Dălhăuţi ROSCI0142 214,28 65,00 139,28

Pădurea de stejar pufos de la Petiş ROSCI0148 91,63 21,00 19,24

Pădurea Tătăruşi ROSCI0176 48,38 100,00 48,38

Pădurea Verdele ROSCI0182 272,86 20,00 54,57

Pădurile de Stejar Pufos de pe

Târnava Mare ROSCI0186 248,43 46,00 114,28

Penteleu ROSCI0190 11232,62 2,00 224,65

Porţile de Fier ROSCI0206 125971,50 20,00 25194,30

Putna-Vrancea ROSCI0208 38190,03 15,00 5728,50

Râul Tur ROSCI0214 20952,80 5,00 1047,64

Reghiu Scruntar ROSCI0216 115,05 40,00 46,02

Rusca Montană ROSCI0219 12720,14 14,60 1857,14

Semenic-Cheile Caraşului ROSCI0226 37729,79 7,30 2754,27

Sighişoara-Târnava Mare ROSCI0227 85374,12 12,00 10244,89

Siriu ROSCI0229 5747,17 1,00 57,47

Slănic ROSCI0230 1391,65 10,00 139,17

Someşul Rece ROSCI0233 8461,53 1,00 84,62

Ţinutul Pădurenilor ROSCI0250 4317,79 80,00 3454,23

Trascău ROSCI0253 50101,83 4,40 2204,48

Tusa-Barcău ROSCI0257 12,98 100,00 12,98

Valea Ierii ROSCI0263 6194,24 30,00 1858,27

Valea Roşie ROSCI0267 819,99 80,00 655,99

Vânători-Neamţ ROSCI0270 30840,90 17,00 5242,95

TOTAL 131846,59



Hârtie reciclată

XLIII

B. Specii

B.1. Rhinolophus hipposideros liliacul mic cu nas potcoavă

Răspândire: vestul, centrul şi sudul Europei, , în est până în Kashmir, în sud până în nord-vestul Africii, Etiopia şi Sudan.

Poate fi întâlnit de la nivelul mării până la 2000m altitudine. Specie sedentară, distanţa dintre cartierul de vară şi cel de

hibernare nu depăşeşte de obicei 100 km. Iniţial specia se adăposatea numai în peşteri pe tot parcursul anului, dar în

zilele noastre foloseşte frecvent clădiri pentru adăpost în timpul verii şi pivniţe pentru hibernare. Se hrăneşte în şi de-a

lungul lizierelor de păduri decidue şi a vegetaţiei ripariene. De o importanţă deosebită sunt structurile liniare de habitat (

perdele de copaci, garduri vii) care reprezintă rute de deplasare între habitate fragmentate sau sunt locuri de hrănire.

Dieta este constituită în principal din diptere, lepidoptere şi neuroptere.

Tendinţe: Specia se află în declin numeric pronunţat în ultimii 50 de ani, mai ales în partea nordică a ariei de răspândire,

şi chiar a dispărut din unele ţări cum sunt Olanda şi Luxemburg (21). Specia este considerată vulnerabilă în întreaga arie

de răspândire.



Hârtie reciclată

XLIV

Distribuţie

Distributia speciei in Romania (după BIMS)

Date statistice privind prezenţa speciei în Siturile Natura2000 din România

Specia Cod Nr. SCI % prez_sci X Y S (ha) Cod SCI SCI

331693,6 567183,8 76150,04172 ROSCI0002 Apuseni

571587,3 606732 7739,0545 ROSCI0024 Ceahlău

271679,1 377883,4 298,7330362 ROSCI0032 Cheile Rudăriei

564119,6 593542,9 318,233103 ROSCI0033

Cheile �ugăului-

Munticelu

398771,8 563365 323,7350736 ROSCI0035 Cheile Turzii

Rhinolophus

hipposideros (liliac

mic cu potcoavă)

1303 30 10,98901

541860,5 523862,7 830,1244729 ROSCI0036 Cheile Vârghişului



Hârtie reciclată

XLV

574616 445790,3 21949,99367 ROSCI0038 Ciucaş

602756,9 526975,1 3550,450006 ROSCI0047 Creasta Nemirei

307871,3 600819,5 38812,54784 ROSCI0062

Defileul Crişului

Repede-Pădurea

Craiului

290506,4 505713 32022,98469 ROSCI0064 Defileul Mureşului

312888,1 401676 62014,29324 ROSCI0069

Domogled-Valea

Cernei

362618,3 454119,8 40008,7331 ROSCI0087

Grădiştea Muncelului-

Cioclovina

556291,4 246233,8 5812,648097 ROSCI0088

Gura Vedei-�aica-

Slobozia

479892,8 449574 198511,969 ROSCI0122 Munţii Făgăraş

470359,5 699801,4 103391,023 ROSCI0124 Munţii Maramureşului

393544,9 417111 49114,4073 ROSCI0128 Nordul Gorjului de Est

346301,7 409542,7 87321,68326 ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest

532091,7 489934,8 6329,203798 ROSCI0137 Pădurea Bogăţii

713661,1 295175,1 14473,20053 ROSCI0172

Pădurea şi Valea

Canaraua Fetii-Iortmac

391284,4 652291,3 92,90466598 ROSCI0192 Peştera Măgurici

464802,4 660398 102,9924424 ROSCI0193 Peştera Tăuşoare



Hârtie reciclată

XLVI

517707 442671,9 16072,27772 ROSCI0194 Piatra Craiului

313202,1 383675,9 53891,84998 ROSCI0198 Platoul Mehedinţi

303882 550890,1 4814,687607 ROSCI0200 Platoul Vaşcău

262257,8 359464,8 125971,498 ROSCI0206 Porţile de Fier

773838,8 338153,2 5133,627869 ROSCI0215 Recifii Jurasici Cheia

328097,1 428050,5 43197,8827 ROSCI0217 Retezat

262071,8 409265,6 37729,79291 ROSCI0226

Semenic-Cheile

Caraşului

488164,7 515665,6 85374,11879 ROSCI0227

Sighişoara-Târnava

Mare

381576,6 539132,8 50101,83366 ROSCI0253 Trascău

B.2. Rhinolophus euryale liliac cu nas potcoavă mediteranean

Răspândire: sudul Europei, nord-vestul Africii, Orientul Apropiat. În România este menţionat în Transilvania, Banat şi

Oltenia.

Liliecii se adăpostesc tot timpul anului în peşteri, mine şi alte structuri subterane, rar în clădiri, de obicei nu mai sus de

1000 m altitudine. Formează maternităţi mari, de până la 400 de femele, iar în timpul hibernării formează colonii mixte

împreună cu R. ferrumequinum. Specie sedentară, se hrăneşte în apropierea adăposturilor, în zone acoperite cu copaci

sau cel puţin cu tufişuri. Se hrăneşte cu insecte, în special molii din preajma sau de pe vegetaţie.



Hârtie reciclată

XLVII

Tendinţe: în Europa specia este în declin numeric din cauza deranjării coloniilor şi a folosirii intensive a pesticidelor în

agricultură. Lipsa hranei pe perioade lungi duce la scăderea vitalităţii, creşterea mortalităţii şi întârzierea maturizării

sexuale.

Distribuţie




Rhinolophus euryale (liliac mediteranean cu potcoavă) 1305 12 4,40 331693,6 567183,8 76150,04172 ROSCI0002 Apuseni



Hârtie reciclată

XLVIII



312888,1 401676 62014,29324 ROSCI0069 Domogled-Valea Cernei





328097,1 428050,5 43197,8827 ROSCI0217 Retezat

262071,8 409265,6 37729,79291 ROSCI0226 Semenic-Cheile Caraşului

282511 607239,8 1556,969608 ROSCI0240 Tăşad

381576,6 539132,8 50101,83366 ROSCI0253 Trascău

TOTAL 586354,8426

B. 3. Tritonul cu creastă (Triturus cristatus)

În Centrul Câmpiei Transilvaniei, tritonul cu creastă e simpatric cu tritonul comun (Triturus vulgaris), dar adesea, în bălţi

de dimensiuni mai mici cele două specii nu se regăsesc împreună, fiind posibil ca ele să se elimine reciproc prin

competiţie. În urma cercetărilor efectuate a fost observată o densitate populaţională mai scăzută decât a tritonului comun,

deşi în literatură tritonul cu creastă e semnalat în mai multe localităţi decât tritonul comun, respectiv în 19 faţă de 17

pentru Triturus vulgaris, de pe teritoriul viitorului PNCCC.



Hârtie reciclată

XLIX

Tendinţe: Tritonul cu creastă pare a fi o specie în declin, la fel ca majoritatea amfibienilor europeni. Declinul ei, totuşi,

pare a fi mai pronunţat decât al altor specii. Acest lucru poate fi dictat de cerinţele stricte în ce priveşte calitatea apei, mai

ales în stadiul larvar. Altă ameninţare e prezenţa peştilor în habitatele de reproducere, care sunt mai dăunători pentru T.

cristatus decât pentru T. vulgaris pentru că larvele lui petrec mult timp în cuprinsul coloanei de apă (în loc să stea pe

fundul apei), unde frecvenţa întâlnirii cu peştii e mai mare. În lacurile sau iazurile cu peşte, tritonul cu creastă e restrâns la

marginea habitatelor, unde găseşte din abundenţă vegetaţie macrofitică în care să se ascundă. La scara continentului

european, tritonul cu creastă rămâne una din cele mai răspândite specii de amfibieni, formând multe populaţii dense. Prin

urmare nu a fost inclus în Lista Roşie a IUCN. Totuşi există numeroase recomandări privind protecţia şi conservarea

acestei specii la nivelul ţărilor şi regiunilor.

Distributie



Hârtie reciclată

L

Distributia specie in Romania (dupa BIMS)



Specia Cod Nr. SCI

% prez_sci X Y S (ha) Cod SCI SCI

729444,8 386806,5 20460,39737 ROSCI0006 Balta Mică a Brăilei

744570 393933,4 10303,26804 ROSCI0012 Braţul Măcin

291051,8 683745,5 24224,16885 ROSCI0020 Câmpia Careiului

293570,9 666960,5 21784,62401 ROSCI0021 Câmpia Ierului

Triturus cristatus (triton cu creastă) 1166 47 17,216

721969,6 319413 26063,31313 ROSCI0022 Canarele Dunării



Hârtie reciclată

LI

475617,5 247736 7023,564258 ROSCI0044 Corabia-Turnu

Măgurele

393410,7 297838,6 71393,53995 ROSCI0045 Coridorul Jiului


830715,6 403011,7 457813,487 ROSCI0065 Delta Dunării

736023,3 290525,7 18709,86588 ROSCI0071

Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa

556291,4 246233,8 5812,648097 ROSCI0088 Gura Vedei-�aica-

Slobozia

421513,6 603737 1802,401264 ROSCI0099 Lacul �tiucilor-Sic-Puini-Valea Legiilor

639860,9 410789,6 3990,504269 ROSCI0103 Lunca Buzăului

743430,6 480958,2 5620,520932 ROSCI0105 Lunca Joasă a

Prutului

537698,7 345082,2 3635,266353 ROSCI0106 Lunca Mijlocie a

Argeşului

190341 522883,9 17428,39142 ROSCI0108 Lunca Mureşului

Inferior

212751,5 467532,4 9768,354484 ROSCI0109 Lunca Timişului

196052,6 503143,8 2314,991981 ROSCI0115 Mlaştina Satchinez

655017,8 301752,6 11929,72062 ROSCI0131 Olteniţa-Mostiştea-

Chiciu

551423,1 329205,3 4761,009112 ROSCI0138 Pădurea Bolintin

278290,1 617351,9 401,9645029 ROSCI0145 Pădurea de la

Alparea



Hârtie reciclată

LII

689298,9 640872,5 232,1231892 ROSCI0171 Pădurea şi pajiştile de

la Mârzeşti

713661,1 295175,1 14473,20053 ROSCI0172

Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-

Iortmac

322937,1 335766,8 122,7986945 ROSCI0173 Pădurea Stârmina

259676,4 633563,6 113,442877 ROSCI0185 Pădurea de la Santău

376169,2 498890,2 0,010306894 ROSCI0187 Pajiştile lui Suciu


730078,4 584780,3 12510,72649 ROSCI0213 Râul Prut

359795 712333,3 20952,80284 ROSCI0214 Râul Tur

284479,2 652326,7 698,1573888 ROSCI0220 Săcuieni

TOTAL 932339,7465

B.4. Bombina variegata

Buhaiul de baltă cu burta galbenă trăieşte mai ales în zonele mai înalte, în păduri de foioase, conifere şi mixte, în

zone cu tufărişuri, în păşuni şi fânaţe, dar coboară şi în câmpiile aluviale până la 200 m. Foloseşte diverse tipuri de

habitate acvatice, incluzând lacuri, bălţi, mlaştini, izvoare etc. Preferă bălţile temporare, putându-se reproduce în orice

ochi de apă, chiar în denivelări ale solului conţinând sub 1 litru de apă (Cogălniceanu şi colab., 2000). Cerinţele în ce

priveşte calitatea apelor sunt relativ scăzute, broasca putând fi găsită şi în zone umede intens poluate, chiar în ape cu

concentraţie ridicată de hidrogen sulfurat şi săruri. Astfel de habitate se întâlnesc în apropierea satului Sic.



Hârtie reciclată

LIII

Tendinţe: B. variegata nu e o specie rară în general, densitatea populaţională variază de la 1 individ per câţiva m2,

până la 1 individ per 0,02 m2. În arcul carpatic, e cea mai des întâlnită specie de amfibian, utilizând cea mai largă gamă

de habitate. Specia e comună şi în preajma aşezărilor umane, aparând chiar şi în habitate poluate intens de oameni. În

Centrul Câmpiei Transilvaniei, buhaiul de baltă cu burta galbenă este amfibianul cu abundenţa relativă cea mai ridicată,

fiind semnalat în toate localităţile. Are tendinţa să ocupe tot mai multe biotopuri, populaţiile fiind în expansiune, sau cel

mult oscilând în jurul unui nivel stabil.

Distributia

Distributia speciei in Romania (dupa BIMS)





Hârtie reciclată

LIV


563505,6 449874,1 131,44984 ROSCI0001 Aninişurile de pe Tărlung

331693,6 567183,8 76150,042 ROSCI0002 Apuseni

407549,3 538041,7 3256,7144 ROSCI0004 Băgău

567246 527121,4 2686,1565 ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos

274082,4 612856,3 1748,2852 ROSCI0008 Betfia

630671,1 449991,2 1160,3808 ROSCI0009 Bisoca

520435,4 664282,3 374,99565 ROSCI0010 Bistriţa Aurie

536605,8 431271,3 38744,712 ROSCI0013 Bucegi

428787,5 415958,9 4490,137 ROSCI0015 Buila-Vânturariţa

324919,7 580535 457,23721 ROSCI0016 Buteasa

509413,9 601873,6 136663,9 ROSCI0019 Călimani Gurghiu


622389 474134,7 220,56143 ROSCI0023 Cascada Mişina

571587,3 606732 7739,0545 ROSCI0024 Ceahlău

638849,2 466814,1 417,58157 ROSCI0026 Cenaru

562080,8 583555,5 7642,1676 ROSCI0027 Cheile Bicazului-Hăşmaş


564119,6 593542,9 318,2331 ROSCI0033 Cheile �ugăului-Munticelu


574084,6 511499,1 6028,8809 ROSCI0037 Ciomad-Balvanyos

574616 445790,3 21949,994 ROSCI0038 Ciucaş

445212,9 425147,2 16719,831 ROSCI0046 Cozia

Bombina variegata (buhai de baltă cu

burta galbenă) 1193 71 26,01

487365,3 628402,1 44625,38 ROSCI0051 Cuşma



Hârtie reciclată

LV

315377,8 441426,7 339,6418 ROSCI0052 Dăncioanea

283525,2 578741,7 2327,3738 ROSCI0061 Defileul Crişului Negru

307871,3 600819,5 38812,548 ROSCI0062 Defileul Crişului Repede-

Pădurea Craiului

372567,8 420506,2 11156,227 ROSCI0063 Defileul Jiului


312888,1 401676 62014,293 ROSCI0069 Domogled-Valea Cernei

408018,2 453951,6 137113,04 ROSCI0085 Frumoasa

362618,3 454119,8 40008,733 ROSCI0087 Grădiştea Muncelului-

Cioclovina

544019,1 553703,1 13348,916 ROSCI0090 Harghita Mădăraş

586846,3 433833,4 2,6367581 ROSCI0096 Lacul Bâlbâitoarea

421513,6 603737 1802,4013 ROSCI0099 Lacul �tiucilor-Sic-Puini-

Valea Legiilor

639860,9 410789,6 3990,5043 ROSCI0103 Lunca Buzăului

570195,5 480158,4 2112,4895 ROSCI0111 Mestecănişul de la Reci

355004,5 555232,3 815,99049 ROSCI0116 Molhaşurile Căpăţânei

479892,8 449574 198511,97 ROSCI0122 Munţii Făgăraş

470359,5 699801,4 103391,02 ROSCI0124 Munţii Maramureşului

480410,5 671298,9 47965,319 ROSCI0125 Munţii Rodnei

304479,5 426137,1 58839,997 ROSCI0126 Munţii Ţarcu

630163,4 456797,4 155,94919 ROSCI0127 Muntioru Ursoaia

393544,9 417111 49114,407 ROSCI0128 Nordul Gorjului de Est


336205,8 485732,3 99,393014 ROSCI0136 Pădurea Bejan



Hârtie reciclată

LVI

389199 429127,3 29907,1 ROSCI0188 Parâng

551663 576174,6 65,519461 ROSCI0189 Pârâul Barlangos

608448,7 458826,5 11232,623 ROSCI0190 Penteleu


549981,6 450860 4282,5782 ROSCI0195 Piatra Mare



545176,6 451905,7 1279,8497 ROSCI0207 Postăvarul

616718,5 492393,7 38190,029 ROSCI0208 Putna-Vrancea

544056,1 660958,4 2498,2919 ROSCI0212 Rarău-Gimalău

359795 712333,3 20952,803 ROSCI0214 Râul Tur

328097,1 428050,5 43197,883 ROSCI0217 Retezat

262071,8 409265,6 37729,793 ROSCI0226 Semenic-Cheile Caraşului

488164,7 515665,6 85374,119 ROSCI0227 Sighişoara-Târnava Mare

590646,5 447383 5747,168 ROSCI0229 Siriu

355202,1 563348,7 8461,5319 ROSCI0233 Someşul Rece

347931,1 442622,9 23940,681 ROSCI0236 Strei-Haţeg

282511 607239,8 1556,9696 ROSCI0240 Tăşad

569340,6 514937,7 439,67398 ROSCI0248 Tinovul Mohoş-Lacul Sfr. Ana

420855,5 715056 6391,8324 ROSCI0251 Tisa Superioară

381576,6 539132,8 50101,834 ROSCI0253 Trascău

496510,4 424821,3 346,50827 ROSCI0258 Văile Brătiei şi Brătioarei

315168,3 584064,3 2841,0112 ROSCI0262 Valea Iadei



Hârtie reciclată

LVII

441595,5 684891,4 47684,351 ROSCI0264 Valea Izei şi Dealul Solovan

481368,2 416570,3 9601,553 ROSCI0268 Valea Vâlsanului

591149 631357,6 30840,9 ROSCI0270 Vânători-Neamţ

TOTAL 1943800,5

B.5. Triturus vulgaris ampelensis

Tritonul comun este o specie euritopă, fiind asociat cu habitatele împădurite, prezenţa pădurilor fiind un factor important

pentru existenţa lui. Este găsit însă frecvent şi în zone defrişate, şi silvostepe. Este întâlnit de-a lungul unor văi umede,

coridoarele verzi fiind esenţiale pentru dispersia populaţiilor.

Această specie petrece majoritatea timpului pe uscat. Hibernează de obicei în copaci putrezi, în crăpături şi

ascunzători din sol, în general în grupuri. Se întoarce în apă pentru reproducere primăvara. Depunerea ouălor şi

dezvoltarea larvelor se petrece în bălţi mici, expuse la soare, formate pe pante terasate, chiar în apropierea satelor, în

băltoace din pădure, ca şi în mici ochiuri de apă de pe drumuri forestiere. Preferă habitatele cu vegetaţie acvatică bogată.

Durata de viaţă la tritonul comun e de 3-14 ani.

Tendinţe: În Centrul Câmpiei Transilvaniei, T. vulgaris nu e o specie ameninţată, fiind regăsită în fiecare an în număr

mare în bălţile de reproducere. Unele activităţi antropice, cum sunt crearea de canale în păduri şi şanţuri pentru irigaţii

promovează mărirea efectivelor populaţionale şi favorizează fluxul genetic între populaţii. Tritonul comun e mai puţin

afectat de prezenţa omului decât tritonul cu creastă, fiind întâlnit frecvent şi în interiorul satelor.

Distributie



Hârtie reciclată

LVIII




Specia Cod Nr. SCI %

prez_sci X Y S (ha) Cod SCI SCI

331693,601 567183,752 76150,0417 ROSCI0002 Apuseni

324919,668 580534,982 457,237211 ROSCI0016 Buteasa

291006,136 564580,978 24244,8459 ROSCI0042 Codru Moma

Triturus vulgaris ampelensis (triton

comun transilvănean) 4008 14 5,13

307871,297 600819,505 38812,5478 ROSCI0062

Defileul Crişului Repede-Pădurea

Craiului



Hârtie reciclată

LIX

281366,647 524303,943 25641,1519 ROSCI0070 Dorcea

395900,81 593958,323 99,1242208 ROSCI0078 Fânaţele Clujului-

Copârşaie

312389,935 579463,338 1976,73887 ROSCI0084 Ferice-Plai

362618,273 454119,784 40008,7331 ROSCI0087

Grădiştea Muncelului-Cioclovina

421513,62 603736,954 1802,40126 ROSCI0099 Lacul �tiucilor-Sic-Puini-Valea Legiilor

355004,474 555232,295 815,990486 ROSCI0116 Molhaşurile Căpăţânei


381576,572 539132,77 50101,8337 ROSCI0253 Trascău

324584,107 551862,483 761,018574 ROSCI0260 Valea Cepelor

315168,308 584064,32 2841,01123 ROSCI0262 Valea Iadei

TOTAL 287653,356

B.6. Euphydryas maturna

În România, specia Euphydryas maturna, rămâne pentru moment o specie criteriu relativ comună . În Europa

de Vest, specia este mai puţin răspândită, având o distribuţie insulară, în timp ce spre est ocupă un areal mai larg.

Este un element Europeano-Altaio-Turanic submeridional (Europeano-Turanic) cu o distribuţie subcontinentală

continuă inegală, cu larva polifagă, preferând climatele subcontinentale, oceanice şi sub-oceanice întâlnită în

poliformaţiuni vegetale din zona de câmpie şi până în zonele montane.



Hârtie reciclată

LX

Ponta este de regulă depusă grupat pe faţa inferioară a frunzelor unor exemplare mai mici de Fraxinus

excelsior (sub 6 m înălţime) sau de Populus tremula. În această etapă, larvele tinere sunt gregare şi hibernează laolaltă

într-o reţea de fire care cad toamna pe sol împreună cu frunzele copacului.

După hibernare, larvele devin solitare şi se hrănesc cu frunze de Fraxinus excelsior, Populus tremula, Plantago

lanceolata, Veronica chamaedrys, Lonicera periclymenum, Succisa pratensis (Tolman & Lewington 1997).

Specia este monovoltină, adulţii zburând din a doua jumătate a lui mai până în iulie, în funcţie de altitudine şi

de condiţiile climatice locale. Adulţii preferă drept sursă trofică nectarul florilor unor specii de arbuşti (Ligustrum vulgare,

Viburnum lantana, etc.) şi mai puţin nectarul plantelor ierboase (Tolman & Lewington 1997).

Proiectul de faţă nu va afecta direct habitate primare ale acestei specii, nefiind în măsură a periclita populaţia

acesteia la nivel naţional, regional sau local.

Distribuţia speciei Euphydryas maturna la nivel naţional (după, Mihuţ, S., Dincă, V., E. (2006): "Important Areas for Butterflies - The implementation of EU Nature Conservation Legislation in

Romania", Final Report, Bureau Waardenburg bv. & CFMCB)



Hârtie reciclată

LXI

Distributie

Distributia specie in Romania (dupa BIMS)





331693,60 567183,75 76150,04 ROSCI0002 Apuseni

509413,85 601873,61 136663,90 ROSCI0019 Călimani Gurghiu



401523,26 567790,87 105,11 ROSCI0034 Cheile Turenilor

Euphydryas maturna

1052 18 6,59

589277,62 294033,83 25326,12 ROSCI0043 Comana



Hârtie reciclată

LXII

312888,12 401676,01 62014,29 ROSCI0069 Domogled-Valea Cernei

190341,01 522883,88 17428,39 ROSCI0108 Lunca Mureşului Inferior

759679,28 411320,52 18546,34 ROSCI0123 Munţii Măcinului


468019,44 571686,44 1090,52 ROSCI0154 Pădurea Glodeni

713661,13 295175,07 14473,20 ROSCI0172

Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac


328097,06 428050,49 43197,88 ROSCI0217 Retezat

582325,85 357436,28 3374,30 ROSCI0224 Scroviştea



381576,57 539132,77 50101,83 ROSCI0253 Trascău

TOTAL 736096,21

B.7. Callimorpha quadripunctaria

Este o specie de fluture cu activitate nocturnă, care poate fi însă întâlnit şi în perioadele crepusculare. Deranjat,

zboară activ pe timpul zilei, prezenţa acestuia fiind evidenţiată de coloritul său puternic contrastant.



Hârtie reciclată

LXIII

Este o specie foarte comună în România ce apare din zonele de Câmpie şi până în zona montană superioară.

De asemenea la nivel european prezenţa acestei specii este foarte comună. Includerea acestei specii în anexa

Directivei Habitate se datorează încercării de protecţie a unei subspecii endemice din Grecia (Insula Rhodos) C. q.

rhodosensis, fiind propusă astfel ca specie prioritară pentru conservare.

Specia se întâlneşte în zona pădurilor de foioase. Preferă habitatele mezofile, lizierele pădurilor, poienile,

desişurile de arbuşti, povârnişurile cu vegetaţie abundentă.

Specie monogoneutică (prezinta o singura generaţie pe an). Adulţii zboară în decursul perioadei iulie-august.

Se hrănesc pe inflorescenţele diferitelor specii de plante. Iernează în stadiul de larvă. In primăvara următoare (aprilie-mai)

omizile pot fi observate pe patlagina (Plantago sp.), trifoi (Trifolium sp.), stejar (Quercus sp.), fag (Fagus sylvatica), urzică

(Urtica sp.) şi alte specii de plante, hrănindu-se cu frunzele acestora. Larvele se împupează la suprafaţa solului.

Conform evaluării realizate la nivel naţional, această specie nu este periclitată, populaţiile acesteia fiind bine

reprezentate.

Harta distribuţiei la nivel naţional prezentată în figura de mai jos, prezintă distribuţia probabilă a acestei specii

pe baza suprapunerii datelor de colectare cu habitatele potenţiale ale speciei.

Distribuţia speciei Callimorpha quadripunctaria la nivel naţional



Hârtie reciclată

LXIV

(după, Mihuţ, S., Dincă, V., E. (2006): "Important Areas for Butterflies - The implementation of EU Nature Conservation

Legislation in Romania", Final Report, Bureau Waardenburg bv. & CFMCB)



Distributie



Hârtie reciclată

LXV




331693,60 567183,75 76150,04 ROSCI0002 Apuseni

622919,54 463650,22 377,71 ROSCI0018 Căldările Zăbalei





Callimorpha quadripunctata

1078* 31 11,36

574616,01 445790,28 21949,99 ROSCI0038 Ciucaş



Hârtie reciclată

LXVI

589277,62 294033,83 25326,12 ROSCI0043 Comana

335717,97 489917,76 109,05 ROSCI0054 Dealul Cetăţii

Deva

551215,47 469604,27 370,52 ROSCI0055

Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina

Hărman

312888,12 401676,01 62014,29 ROSCI0069 Domogled-Valea

Cernei

408018,18 453951,56 137113,04 ROSCI0085 Frumoasa

362618,27 454119,78 40008,73 ROSCI0087

Grădiştea Muncelului-Cioclovina

743430,59 480958,15 5620,52 ROSCI0105 Lunca Joasă a

Prutului

479892,84 449573,97 198511,97 ROSCI0122 Munţii Făgăraş



393544,90 417110,98 49114,41 ROSCI0128 Nordul Gorjului

de Est

346301,67 409542,67 87321,68 ROSCI0129 Nordul Gorjului

de Vest

701526,09 617161,15 12426,39 ROSCI0135

Pădurea Bârnova-Repedea




Hârtie reciclată

LXVII

774662,24 260537,58 3686,50 ROSCI0157

Pădurea Hagineni-Cotul

Văii

689298,86 640872,48 232,12 ROSCI0171

Pădurea şi pajiştile de la

Mârzeşti

713661,13 295175,07 14473,20 ROSCI0172

Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-

Iortmac

608448,70 458826,47 11232,62 ROSCI0190 Penteleu


328097,06 428050,49 43197,88 ROSCI0217 Retezat

262071,80 409265,58 37729,79 ROSCI0226 Semenic-Cheile

Caraşului

488164,68 515665,62 85374,12 ROSCI0227 Sighişoara-

Târnava Mare

381576,57 539132,77 50101,83 ROSCI0253 Trascău

591148,99 631357,56 30840,90 ROSCI0270 Vânători-Neamţ

TOTAL 1238508,43



Hârtie reciclată

LXVIII

B.8. Leptidea morsei

Răspândirea acestei specii rămâne puţin cunoscută la nivelul României dată fiind recenta sa separare faţă de

specia mult mai comună Leptidea sinapis.

In această zonă, specia a fost semnalată din ambele locaţii propuse a fi incluse în reţeaua Natura 2000, fiind

o specie de interes conservativ naţional.

Date asupra biologiei acestei specii la nivelul României nu sunt cunoscute cu exactitate. Este cunoscut însă

faptul că preferă lizierele de pădure cu vegetaţie ierboasă bogată, înaltă.



Distributia




Hârtie reciclată

LXIX



Specia Cod Nr. SCI



398771,79 563364,95 323,74 ROSCI0035 Cheile Turzii

574616,01 445790,28 21949,99 ROSCI0038 Ciucaş

487365,31 628402,15 44625,38 ROSCI0051 Cuşma

621369,58 402577,05 587,92 ROSCI0057 Dealul Istriţa

312888,12 401676,01 62014,29 ROSCI0069 Domogled-Valea Cernei

389841,68 580288,89 1638,65 ROSCI0074 Făgetul Clujului-Valea

Morii

395900,81 593958,32 99,12 ROSCI0078 Fânaţele Clujului-

Copârşaie

544019,09 553703,10 13348,92 ROSCI0090 Harghita Mădăraş


359795,01 712333,32 20952,80 ROSCI0214 Râul Tur


Leptidea morsei 4036 13 4,76 381576,57 539132,77 50101,83 ROSCI0253 Trascău

TOTAL 388443,55



Hârtie reciclată

LXX

B.9. Isophya stysi

Este o specie de ortopter (cosaş) protejată la nivel naţional a căror răspândire nu este cunoscută pe deplin.

Apar de regiuni în pajişti bogate cu ierburi înalte, dar bine însorite şi cu un drenaj bun al solului, fiind frecventă

şi pe pante calcaroase.





Specia Cod Nr. SCI


331693,60 567183,75 76150,04 ROSCI0002 Apuseni


389841,68 580288,89 1638,65 ROSCI0074

Făgetul Clujului-Valea

Morii

347931,07 442622,88 23940,68 ROSCI0236 Strei-Haţeg Isophya stysi (cosaş) 4050 5 1,83 381576,57 539132,77 50101,83 ROSCI0253 Trascău

TOTAL 152154,94

Distributie



Hârtie reciclată

LXXI


B.10. Pholidoptera transsylvanica

Este o specie de ortopter (cosaş) protejată la nivel naţional a căror răspândire nu este cunoscută pe deplin.



Hârtie reciclată

LXXII

Apar de regiuni în pajişti bogate cu ierburi înalte, dar bine însorite şi cu un drenaj bun al solului, fiind frecventă

şi pe pante calcaroase.

Proiectul de faţă nu va afecta direct habitate priare ale acestei specii, nefiind în măsură a periclita populaţia


Distributie




Hârtie reciclată

LXXIII




679716,19 417132,70 6403,93 ROSCI0005

Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat

Câineni

536605,78 431271,26 38744,71 ROSCI0013 Bucegi

562080,75 583555,45 7642,17 ROSCI0027 Cheile Bicazului-

Hăşmaş



541860,48 523862,71 830,12 ROSCI0036 Cheile Vârghişului

574084,65 511499,12 6028,88 ROSCI0037 Ciomad-Balvanyos

445212,87 425147,20 16719,83 ROSCI0046 Cozia

312888,12 401676,01 62014,29 ROSCI0069 Domogled-Valea

Cernei

479892,84 449573,97 198511,97 ROSCI0122 Munţii Făgăraş



389198,97 429127,27 29907,10 ROSCI0188 Parâng

517706,99 442671,86 16072,28 ROSCI0194 Piatra Craiului

545176,59 451905,68 1279,85 ROSCI0207 Postăvarul

616718,55 492393,73 38190,03 ROSCI0208 Putna-Vrancea

544056,14 660958,44 2498,29 ROSCI0212 Rarău-Gimalău

328097,06 428050,49 43197,88 ROSCI0217 Retezat

381576,57 539132,77 50101,83 ROSCI0253 Trascău Pholidoptera

transsylvanica (cosaşul transilvan) 4054 20 7,33 481368,23 416570,26 9601,55 ROSCI0268 Valea Vâlsanului



Hârtie reciclată

LXXIV

TOTAL 594878,86

B.11. Colias myrmidone

Răspândirea acestei specii la nivelul României este secvenţiară, existând populaţii locale ce apar şi dispar la

nivelul unor localităţi în funcţie de factori ecologici ce nu au putut fi evidenţiaţi până la ora actuală.

Specia este de interes conservativ naţional, România fiind una din puţinele ţări europene, alături de Ungaria şi

Slovacia unde mai există populaţii rezidente puternice. In restul Europei aeastă specie a dispărut cauzele acestei pierderi

nefiind pe deplin cunoscute. Cu tate acestea se consideră că distrugerea habitatelor rămâne unul din cele mai probabile

astfel de cauze, determinând modificări la nivelul metapopulaţiilor.

Cercetări recente au evidenţiat faptul că importanţa studierii nivelurilor metapopulaţionale trebuie luată în

considerare pentru aplicarea unor măsuri conservative eficiente.

Planta gazdă a speciei Cytisus sp. lipseşte din zona de implementare a planului, fapt ce ne îndreptăţeşte să

considerăm că această specie nu va fi afectată.



Hârtie reciclată

LXXV

Distributie






331693,60 567183,75 76150,04 ROSCI0002 Apuseni

536605,78 431271,26 38744,71 ROSCI0013 Bucegi

Colias myrmidone

4030 11 4,03




Hârtie reciclată

LXXVI

553438,28 475106,40 909,54 ROSCI0056 Dealul Ciocaş-Dealul

Viţelului

830715,64 403011,75 457813,49 ROSCI0065 Delta Dunării

389841,68 580288,89 1638,65 ROSCI0074 Făgetul Clujului-

Valea Morii

771004,02 300666,52 632,25 ROSCI0083 Fântâniţa Murfatlar

570195,46 480158,40 2112,49 ROSCI0111 Mestecănişul de la

Reci

346301,67 409542,67 87321,68 ROSCI0129 Nordul Gorjului de

Vest


381576,57 539132,77 50101,83 ROSCI0253 Trascău

TOTAL 722077,62

Date post:	09-Mar-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

Discu ţie privind habitatele și speciile criteriu ......SC Unitatea de Suport pentru Integrare...

Documents