13
Italo calviniubiri dificile Tbaducere din limba italianl de GeoVasile gi Eugen Uricaru A EDITURA ART
(rq4-rq8S) este unul dintre cei mai cunoscufiitelieni ai secolului )OL in timpul celui de-Al Doilea
raorxliel aluptat aHturi de Rezisten[a italian[, expe-rt{cffi rnai tArziu in romanul Cdrarea cuiburilor
(rS4Z). Yolumele care i-au urmat, dintre careW fu in doud (r9Sz), Baronul din copaci
et-r d isiurt (rgSg), Orasele inuizibile (rg7z)f hmcaliterarX, precum qi numeroase
alui este Dccd intr-o noapte
Italocalviniubiri
dificileTbaducere
din limba italianlde GeoVasile
gi Eugen Uricaru
AEDITURAART
Florin Paraschiv:TheodorZamfirAlexandru Daqce€trti: Mircea Pop
CIP e Bibliotecii Na[ionale a RomAnieiTIAII)
Ei fiGdc / Ihlo Calvino; trad- din lb. italianlV* ri Euger Udcadu- - Bueureqti: Art, zqr8
lS{97E{oC7ro545-z
Ecn(d-)tlicri, ErErn (had-)
CehimGiWidi
@ zooa, The Estate of Italo Calvinodr,qturib rezervate.
IipaulffiEh:
*-#;Lr*,,,,
EdituraARI, 2018, pentru prezenta edilie '
Partea intfli
)
:
IW
dificileIubiri
'ku,
\il/ rt
Aventura unui soldat
in compartiment, l6ng[ soldatul Tomagra se aEezd
o doamn[ inalt[ qi corpolenti. Trebuia s[ fi fost ov[duv[ din provincie, dacl te luai dup[ imbrlclminteqi vll - hainele erau din mltase neagr[, potrivite unuidoliu indelungat, numai c[ aveau garnituri qi podoabe
inutile, voalul ii incadra chipul coborflnd dinspre pll[-ria grea gi demodat[. Mai erau qi alte locuri libere incompartiment, igi zise soldatul Tomagra, qi se gAn-
dea ci v[duva ar fi putut s[-qi aleag[ unul dintre ele;
numai c[ ea, fEr[ si ia in seamd vecin[tatea nu tocmaipllcutfl a unui soldat ca el, venise s[ se aqeze chiaracolo; o fi avut ea motivele ei, i-o f, mai comod aici,igi spuse tAnirul, din cauza curentului ori din cavzadirecliei de mers.
Dac[ te luai dup[ corpul infloritor, zdrav[n, poate
un pic cam p[tr[]os, dac[ liniile n-ar fi fost indulcitede o moliciune de matroan[, nu i-ai fi dat mai multde treizeci de ani; ins[ dacX te uitai la fata ei, mar-morean5 qi relaxat[ in acelaqi timp, privirea ascunsd
sub pleoapele grele gi sprflncenele de un negru intens,chiar qi buzele tliate sever, cu o urml de roqu [ipltor,b[gai de seaml c[ acestea ii dldeau un aer de femeietrecutd de patruzeci de ani.
Tomagra, tAn[ru] soldat infanterist, aflat la primasa permisie (era PaEtele), se inghesui pe banchet[ de
team[ c[ doamna aceea, atit de corpolent5, s-ar putea
s[ nu aib[ loc qi dintr-odatd se trezi cuprins de boa-rea parfumului ei, un parfum cunoscut qi poate cam
B ltalo Caluino
indrlzne[, dar, aqa cum se intAmpl[, amestecat cuobiqnuitele mirosuri naturale umane.
Doamna se aqezase cu un gest hotlrit, afigAnd aqe-zatl proporfii mai pulin ample dec0t i se plruserl a ficind se afla in picioare. iqi linea mAinile incruciqatein poal[, grase, qi pline de inele intunecate, agezate peo poEet[ lucioas[ qi pe ojachet[ pe care qi-o scosese,
dezvelindu-gi bratele albe Ei pline. Tomagra se ghe-muise qi mai mult ca s[-i fac[ loc s[-qi scoat[ jaeheta,
dar ea nici mdcar nu se clintise, trlgAndu-qi mAnecilecu miqelri scurte din umeri qi din spate.
Bancheta din compartiment era indeajuns de inc[-pltoare pentru dou[ persoane, gi Tomagra putea sim{iapropierea doamnei fhr[ sI o deranjeze cu atingerealui. Numai cX, iqi filcu socoteala Tomagra, cu sigu-rantd dumneaei, degi o doamn[, nu ar[tase in weunfel c[-i era sild de el, de mirosul uniformei sale, al$els-ar fi agezat mai incolo. La gAndul Ista, muqchii careii inlepeniserl i se destinser[, liberi qi liniqtiti; maimult, fir[ ea el s[ se clinteasc[, incercar[ s[ se umflein toatl mlrimea lor, piciorul pAn[ atunci incordat,cu tendoanele intinse, dezlipit chiar qi de stofa panta-lonilor, deveni mai plin qi intinse la rflndul s[u stofacare il inconjura, iar pantalonul atinse mltasea neagrla viduvei, qi prin acea stofE qi acea m[tase piciorulsoldatului se lipea de piciorul ei cu o miqcare blind[ qi
abia sim[it[, ca o intilnire intre doi peqti mari, o miq-care unduioas[ prin venele sale cltre venele celuilalt.
Era un contact extrem de delicat, pe care oricehurduc[turi a trenului il recrea ori tl fhcea pierdut;doamna avea genunchi puternici gi plini, iar oaselelui Tomagra ii ghiceau la fiecare cl[tinIturI tresd-rirea uqoar[ a rotulei; pulpa avea o rotunjime binedefinitI, pe care trebuia si o fac[ sI se intAlneasc[ cupulpa lui printr-un gest imperceptibil. Aceast[ tntAl-nire era minunat[, dar avea qi ea necazul ei: in acest
Auenturaunuisoldat g
fel, greutateficorpului era dezechilibrat[ qi apropiereagoldurilor nu se mai putea face prin acelagi abandondocil ca mai inainte. A trebuit, ca sX se ajungl la opozilie natural[ gi satisf[cltoare, s[ se mute uqurel pebanchet[ la o curb[, s[ zicem din cauza nevoii absolutfireqti de a te mai miqca din cind in cAnd.
Doamna era impasibil5, cu pdl[ria ei de matroani.privirea fix[, mAinile puse ferm pe po$eta din poaia:oare s[ nu-Ei fi dat seama c[ pe o lung[ porfiune cor-pul ei se sprijinea de aceeaqi por[iune din corpul bar-batului? Se preg[tea s[ se retrage? Ori sd se revolte?
Tomagra se hotdri s[-i transmit[, sub o formi saualta, un mesaj: iqi contract[ mugchiul pulpei de parcaar fi fost un pumn tare qi p[trat qi apoi, cu pumnulIsta din pulp[, se grlbi sd ating[ pulpa viduvei. Desi-gur, a fost o miqcare iute, un joc de tendoane; ori-cum, ea nu se trase indlr[t, cel pulin aqa pricepu el.qi atunci Tomagra, din nevoia de a-qi justifica gestulsecret, iqi miqc[ piciorul ca Ei cum ar fi vmt s[-l dez-mor[easc[.
Acum trebuia s[ o ia de la capdt; tot efortul plin deribdare qi prudent[ de a se apropia se dusese pe apaSimbetei. Tomagra se hot[ri s5 fie mai curajos; ca gi
cum ar fi clutat ceva, iqi vdri mAna in buzunlr, buzu-narul dinspre ea, qi apoi, aqa, distrat, n-o mai scoaseafar[. A fost un gest rapid, Tomagra nu-qi dldu seamadaci a atins-o sau nu, un gest cam inutil; cu toate aces-tea, igi d[du seama cAt de important era pasul pe careil f[cuse gi in ce joc periculos se bdgase. Cu dosul mAi-nii sale apdsa acum qoldul doamneiin negru, il simleape fiecare deget, pe fiecare falang[. Acum orice mi$carea mAinii sale ar fi fost, de fapt, un neaqteptat gest deintimitate cu v[duva. finAndu-qi r5.suflarea, Tomagraiqi r[suci mAna in buzunar, adic[ iqi indreptd palmacltre femeie, deschis[ c[tre ea, chiar dac[ se glseain buzunar. Era o pozitie ingrozitoare, cu incheietura
8 Itolo Caluino
indrlznet, dar, aEa cum se intAmplfl, amestecat cuobi5nuitele mirosuri naturale umane.
Doamna se agezase cu un gest hotlrAt, afiEind age-
zati proporfii mai putin ample decit i se p[ruserfl a ficind se afla in picioare. tqi flnea mAinile incrucigatein poald, Brffi€, gi pline de inele intunecate, aqezate peo pogetl lucioasfl qi pe ojachetd pe care qi-o scosese,dezrelindu-qi bratele albe gi pline. Tomagra se ghe-muise qi mai mult ca s[-i facd loc sI-gi scoat[ jacheta,dar ea nici m[car nu se clintise, tr[gAndu-qi minecilecu mi;ciri scurte din umeri qi din spate.
Bancheta din compartiment era indeajuns de inc[-pitoare pentru dou[ persoane, qi Tomagra putea simtiapropiered doamnei fhrX s[ o deranjeze cu atingerealui. Numai cI, igi fhcu socoteala Tomagra, cu sigu-ranfi dumneaei, deEi o doamnl, nu ar[tasd in weunftl ce-i era sil[ de el, de mirosul uniformei sale, altfels-ar fi a5ezat mai incolo. La gindul [sta, muEchii careii inlepeniser[ i se destinser[,liberi Ei liniqtitri; maimult. fIr[ ca el s[ se clinteascl, incercard s[ se umflein toati mdrimea lor, piciorul pAn[ atunci incordat,cu tendoanele intinse, dezlipit chiar qi de stofa panta-lonilor, deveni mai plin qi intinse la rAndul slu stofacare il inconjura, iar pantalonul atinse mltasea neagrla viduvei, gi prin acea stofh qi acea mltase piciorulsoldatului se lipea de piciorul ei cu o miqcare blAnd[ Eiabia simfit[, ca o intilnire intre doi pegti mari, o miq-care unduioas[ prin venele sale c[tre venele celuilalt.
Era un contact extrem de delicat, pe care oricehurducitur[ a trenului il recrea ori il f[cea pierdut;doamna avea genunchi puternici qi plini, iar oaselelui Tomagra ii ghiceau la fiecare clltinltur[ tresl-rirea uEoar[ a rotulei; pulpa avea o rotunjime binedefinit[, pe care trebuia sd o fac[ si se intAlneasc[ cupulpa lui printr-un gest imperceptibil. Ace3st[ intAl-nire era minunat[, dar avea qi ea necazul ei: in acest
Auenturaunuisoldat g
fel, greutatea corpului era dezechilibratl qi apropiereaqoldurilor nu se mai putea face prin acelaEi abandondocil ca mai inainte. A trebuit, ca sX se ajungd la opozilie natural[ qi satisfic[toare, s[ se mute uqurel pebanchet[ la o curb[, s[ zicem din cauza nevoii absolutfireqti de a te mai miqca din cAnd in c6nd.
Doamna era impasibil[, cu pillria ei de matroand,privirea fixi, miinile puse ferm pe poqeta din poal[;oare sI nu-gi fi dat seama ci pe o lungd porliune cor-pul ei se sprijinea de aceeaqi porfiune din corpul blr-batului? Se preg[tea si se retrage? Ori s[ se revolte?
Tomagra se hotflri s[-i transmit[, sub o form[ saualta, un mesaj: iqi contract[ mugchiul pulpei de parc[ar fi fost un pumn tare qi pltrat qi apoi, cu pumnullsta din pulp[, se grlbi s[ atingd pulpa v[duvei. Desi-gur, a fost o miqcare iute, un joc de tendoane; ori-cum, ea nu se trase indlrdt, cel putin aqa pricepu el,Ei atunci Tomagra, din nevoia de a-qi justifica gestulsecret, iqi miqci piciorul ca gi cum ar fi vmt s[-l dez-mor!easc[.
Acum trebuia sI o ia de Ia capdt; tot efortul plin deribdare qi pruden{[ de a se apropia se dusese pe apaSAmbetei. Tomagra se hot[r{ s[ fie mai curajos; ca qicum ar fi cdutat ceva, iqi vAri m0na in buzunar, buzu-narul dinspre ea, gi apoi, aga, distrat, n-o mai scoaseafar[. A fost un gest rapid, Tomagra nu-qi dldu seamadacd a atins-o sau nu, un gest cam inutil; cu toate aces-tea, iEi dldu seama cAt de important era pasul pe careil flcuse qi in ce joc periculos se bigase. Cu dosul mAi-nii sale ap[sa acum qoldul doamnei in negru, il simleape fiecare deget, pe fiecare falangd. Acum orice migcarea miinii sale ar fi fost, de fapt, un neagteptat gest deintimitate cu vlduva. linAndu-qi r5.suflarea, Tomagraiqi rlsuci mAna in buzunar, adic[ igi indrept[ palmacitre femeie, deschis[ c5.tre ea, chiar dac[ se g[seain buzunar. Era o pozilie ingrozitoare, cu incheietura
10 ltalo Caluino
r[sucit[. Cu toate acestea, dorea s[ incerce un gest
decisiv; chiar aEa, cu mAna r6sucit[, risc[ o miqcare
din degete. Nu mai incdpea nici o indoiald, nu se putea
ca v[duva s[ nu-qi fi dat seama de Emecheria lui, iardac[ ea nu se dldea ind[r[t qi continua s[ se prefacd
nepls6toare qi absent[ insemna cd nu se impotriveaincerc[rilor sale. Numai c[ trebuia s[ se gAndeasc[ 9i
la faptul c[ dac[ femeia nu se revolta putea s[ insemne
c[ intr-adevlr credea c[ pur qi simplu se scotocea inbuzunar in ciutarea biletului de tren, a unui chibrit...Prin urmare, dac[ acumvArfurile degetelor soldatului,
parc5 inzestrate cu o neaEteptat[ putere de clarviziune,
ghicearr, dincolo de feluritele stofe, marginile lenjerieiqi chiar fine asperit[li ale pielii, pori qi alunile, cum
ziceam,dacl virfurile degetelor ajungeau pdnl acolo,
poate carnea ei, marmorean[ qi tare, igi dldea seama
c[ era vorba chiar de burice]e de$6elor Ei nicidecumde unghii sau incheieturi.
Apoi, pe furiq, mina ieqi din buzunar, se opri neho-
tlrAtd, apoi, cu o neaqteptat[ grabl de a indrepta pan-
talonul pe dung[, o lu[ incetiqor cltre genunchi. Ar fimai corect s[ spunem c[ qi-a f[cut loc, pentru c[ tre-buia s[ se strecoare intre el qi femeie, iar asta a fost o
miqcare, chiar dacl destu] de rapid[, plin[ de teamlqi de dulci emolii.
Trebuie s5 precizlm c[ Tomagra iEi sprijinise capul
de speteaz[, p[rAnd astfel c[ adormise. Acest lucru era
mai mult decAt un alibi pentru el: ii oferea doamnei, incazul in care insistenlele lui nu o supdrau, calea princare s[ nu se simtfl jenat[, considerAnd aceste gesturi
neintenlionate, inv[luite in v[lul somnului. Iar dinaceast[ stare vigilentd de somn, mdna lui Tomagra,
strAns[ in jurul genunchiului, iqi trimise un deget, pe
cel mic, s[ cerceteze imprejurimile. Degetul cel micse furiq[ pe genunchiul ei, care r[mase cuminte qi
ascult[tor. Tomagra putea face migc[ri indemAnatice
Auenturaunuisoldat 1t
pe mltasea'ciorapului, pe care el, cu ochii intredes-chiEi, abia il putea intrezdri, transparent Ei intins" iqidddea seama c[ riscul acestui joc era f[rX recompensa-intrucdt degetul mic, avind un buric de dimensiunireduse Ei nefiind capabil de multe manewe, transmi-tea numai senza{ii par}iale, ceea ce nu-l ajuta sa-5iimagineze forma gi substanla a ceea ce atingea.
Atunci readuse degetul mic ling[ palm[, dar fhrasd se retrag[, ci adlugindu-i inelarul, degetul mijlo-ciu gi ar[tdtorul; qi astfel mAna lui ajunse s[ se a5ezeinertd pe genunchiul femeii, iar trenul o leg5na intr-omAngdiere unduioas[.
Abia atunci Tomagra se gAndi la ceilalli - dacidoamna, din in[elegere sau din cine Etie ce misteri-oas[ stare de intangibilitate, nu reacliona la ar-an-surile lui, persoanele aEezate in fala lor puteau facescandal din cauza comportamentului s[u nedemn deun soldat qi a acelei posibile t[ceri complice din par-tea femeii. Mai cu seam[ pentru a o feri pe femeiede o asemenea acuza{ie, Tomagra iqi trase mina. bamai mult, o ascunse de parc[ ea singur[ ar fi fost devin5. Numai c[ ascunderea ei, se gindi, nu era decatun pretext ipocrit, pentru cX, de fapt, abandonAnd-ope banchet[, nu dorea altceva decAt s[ o apiopie maimult de doamna care ocupa atAt de mult loc.
intr-adevlr, mAna orbeclia in jur, degetele sim-teau prezenla ei ca aqezarea unui fluture; ajungeasd impingi uqurel palma, iar privirea v[duvei era denepltruns pe sub voalet[, pieptul abia i se ridica. Darnu, Tomagra iqi trase mAna iute ca un qoricel.
,,Nu s-a clintit", iqi zise el, ,,poate ii place", dar gdn-dul merse mai departe. ,,O clip[ mai mult gi va fi preatArziu. Sau poate cd m[ pAndeqte ca sI aib[ ocazia sdfac[ scandal."
Atunci, nu din alt motiv, ci doar pentru a sellmuri, Tomagra iqi strecur[ mAna cu palma in sus
10 Italo Caluino
rasucit[. Cu toate acestea, dorea s[ incerce un gest
decisiv; chiar aEa, cu mAna r[sucitl, risci o miqcaredin dsgglg. Nu mai inc[pea nici o indoial[, nu se putea
ca vlduva s[ nu-qi fi dat seama de qmecheria lui, iardaci ea nu se dldea ind[rdt qi continua s[ se prefacd
nepdsltoare qi absent[ insemna c[ nu se impotriveaincercirilor sale. Numai c[ trebuia s[ se gAndeasc[ Ei
la faptul cI dac[ femeia nu se revolta putea s[ insemne
ci intr-adev[r credea c[ pur gi simplu se scotocea inbuzunar in clutarea biletului de tren, a unui chibrit"'Prin urmare, dacl acumvArfurile degetelor soldatului,
parcl inzestrate cu o neaqteptatl putere de clarviziune,
ghi."urr, dincolo de feluritele stofe, marginile lenjeriei
si chiar fine asperit[1i ale pielii, pori qi alunile, cum
ziceam, dacdvArfurile degetelor ajungeau pflnl acolo,
poate carnea ei, marmorean[ qi tare, iEi dldea seama
ci era vorba chiar de buricele degetelor Ei nicidecumde unghii sau incheieturi.
Apoi, pe furig, mina ieqi dinbuzunar, se opri neho-
Urate, apoi, cu o neaqteptatl grabl de a indrepta pan-
talonul pe dung[, o lu[ incetiEor cltre genunchi. Ar fimai corect s[ spunem c[ Ei-a f[cut loc, pentru c[ tre-buia s[ se strecoare intre el gi femeie, iar asta a fost o
migcare, chiar dac[ destul de rapid[, plin[ de teaml
si de dulci emotii.Trebuie s[ preciz[m c[ Tomagra iEi sprijinise capul
de speteaz[, pdrAnd astfel cE adormise. Acestlucru era
mai mult decdt un alibi pentru el: ii oferea doamnei, incazul in care insistenlele lui nu o sup[rau, calea princare s[ nu se simt[ jenat[, considerAnd aceste gesturi
neintenlionate, invlluite in vllul somnului. Iar dinaceast[ stare vigilent[ de somn, mina lui Tomagra,
strinsd in jurul genunchiului, iqi trimise un deget, pe
cel mic, s[ cerceteze imprejurimile. Degetul cel micse furiE[ pe genunchiul ei, care rdmase cuminte qi
ascultdtor. Tomagra putea face miEcdri indemAnatice
Auenturaunuisoldat 11
pe m[tasea ciorapului, pe care el, cu ochii intredes-chiEi, abia il putea intrezlri, transparent qi intins. iqid[dea seama ci riscul acestui joc era {hr[ recompensh,intrucAt degetul mic, avAnd un buric de dimensiunireduse qi nefiind capabil de multe manewe, transmi-tea numai senzatii partiale, ceea ce nu-l ajuta s[-qiimagineze forma Ei substan[a a ceea ce atingea.
Atunci readuse degetul mic lingl palm[, dar fhr[s[ se retragfl, ci ad[ugAndu-i inelarul, degetul mijlo-ciu gi ar[t[torul; qi astfel mAna lui ajunse s[ se aqezeinertd pe genunchiul femeii, iar trenul o leg[na intr-omdngAiere unduioas[.
Abia atunci Tomagra se gAndi la ceilalli - dac[doamna, din inlelegere sau din cine qtie ce misteri-oasl stare de intangibilitate, nu reacliona ]a avan-surile lui, persoanele aqezate in fala lor puteau facescandal din cauza comportamentului s[u nedemn deun soldat gi a acelei posibile tXceri complice din par-tea femeii. Mai cu seam[ pentru a o feri pe femeiede o asemenea acuzalie, Tomagra iEi trase mAna, bamai mult, o ascunse de parc[ ea singurd ar fi fost derind. Numai c[ ascunderea ei, se gAndi, nu era decitun pretext ipocrit, pentru c[, de fapt, abandonAnd-ope banchet[, nu dorea altceva decAt s[ o apropie maimult de doamna care ocupa atAt de mult loc.
intr-adevXr, mAna orbecdia in jur, degetele sim-{eau prezenta ei ca agezarea unui fluture; ajungeasa impingi uqurel palma, iar privirea vlduvei era denepitruns pe sub voalet[, pieptul abia i se ridica. Darnu, Tomagra iqi trase mAna iute ca un qoricel.
-Nu s-a clintit", iqi zise el, ,,poate ii place", dar gAn-dul merse mai departe. ,,O clipl mai mult qi va f, preatArziu. Sau poate c[ m[ pAndeqte ca s[ aib[ ocazia s[faci scandal."
Atunci, nu din alt motiv, ci doar pentru a selamuri, Tomagra igi strecur[ mina cu palma in sus
Italo Caluino
pe banchet[ qi aEtept[ ca zguduiturile trenului s[ oiacd pe doamn[ s[ alunece pe nesimlite peste dege-
tele Iui. A spune c[ aqtepta era impropriu, de fapt
Ei-a virAt vArfurile degetelor intre banchetd 9i ea, cu
o miEcare imperceptibil[ care putea s[ se datoreze qi
mersului trenului. Dac[ s-a oprit la un moment dat,
n-a fost din cauzd c[ doamna i-ar fi dat de inlelesin weun fel c[ nu era de acord, ci pentru c[, se gffn-
dise Tomagra, dac[ ea accepta, i-ar fi foarte u$or ca,
printr-o jumltate de rlsucire, s[-i vin[ in intAmpi-nare, sl se aqeze de-a dreptul pe acea min[ aflat[ inaqteptare. Ca s[-i demonstreze intenlia prieteneascl
a stlruinlei lui, Tomagra, chiar aqa, sub greutatea
trupului ei, incerc[ o miqcare discretl a degetelor;doamna privea pe fereastr[ qi cu mAna delicatfl se
juca, deschizAnd qi inchizind fermoarul poqetei. S[fi fost oare un semn care s[-] fac[ s[ se ]ase plgubaq,era ultima concesie pe care i-o f[cea, un avertismentcd rlbdarea ei nu mai putea fi pusl mult[ vreme laincercare? Asta era? Tomagra se intreba, asta era?
iqi d[du seama cd minalui, ca o caracatild, ii strAn-
gea carnea. Acum nu mai avea incotro; el, Tomagra,
nu mai putea da inapoi. insl ea, ea era un sfinx.Mdna soldatului se c[![ra acum, cu paqi qov[-
ielnici de crab, pe coapsa ei; oare era descoperit infala ochilor celorlalli? Nu, iatl c[ vlduva iqi aranjahaina pe care o linea indoit[ pe genunchi, iat[ cl o
l[sa s[ cadfl intr-o parte. Ca s[-i ofere un paravanori ca s[-l blocheze? Iat6, acum mAna se miEca liberlqi nevlzut[, o prindea, o mingdia uqor ca o briz6.Dar chipul femeii r[mAnea intors, pierdut in deplr-tare. Tomagra fix[ cu privirea o porliune din pielea
femeii, intre ureche qi curba cocului strflns Ia ceafh.gi in acea micd adAncitur[ de ling[ ureche, zvAcnirea
unei vene; acesta era rlspunsul pe care ea i-l d[dea,clar, puternic, de neignorat. igi intoarse dintr-odatl
Auenturaunuisoldat 13
fa1a, mdndr[ qi marmorean5., qi igi miqc[ vllul pala-riei ca o perdea, cu privirea pierdutl printre pleoapelegrele. Privirea trecuse peste el, poate nici mlcar nulatinsese pe Tomagra; se uita undeva dincolo de el.cdtre ceva anume sau cltre niclieri,legat[ de un gAnd-in orice caz, ceva mai important decAt el. La acestlucru a cugetat mai tdrziu, pentru c[, de indatd ce asim$t miqcarea, a dat inddr[t qi qi-a strins pieoapelede parcd ar fi dormit, tncercAnd s[ controleze rogealacare ii urca in obraji gi pierzAnd astfel, poate, ocaziade a culege din prima sclipire a ochilor ei rlspunsrrlla indoielile lui extreme.
MAna, ascuns[ sub jacheta neagr[, rlmlsese cadesprins[ de el, r[sucit[, cu degetele indoite catreincheieturl; nu mai era o mAn[ adev[ratfl, acum eralipsitd de sensibilitatea arboricol[ a oaselor. Dar pen-tru cd intreruperea acordat[ de vlduv[ propriei impa-sibilitdti, cu ocazia acelei nesigure priviri in jur, luasesfirEit, singele qi curajul revenir[ in mAna lui. Iaratunci, reluind contactul cu acea porliune moale apiciorului, soldatul iqi dldu seama c[ ajunsese la omargine * degetele ii alunecau pe tir,rrl fustei, iar maideparte era curbura genunchiului, golul.
Era sfArqitul, se gAndi soldatul Tomagri. Sfar;itulacelei distraclii secrete, iar acum, dacX stltea 5i segAndea in urm5., evenimentul p[rea un fleac in amin-tirile sale, cu toate c[ el il exagerase atunci cAnd i]trlise - o mingAiere stAngace pe o hainl de mf,tase.ceva ce in nici t\ caz nu i-ar fi putut fi refuzat, toc-mai datorit[ faptului cd era soldat, qi ceva ce doamnaing[duise fhrl tam-tam.
Cu toate acestea, in intenlia lui de a-qi retrage, dez-am[git, mAna, iqi dXdu seama de un fapt, Ei anume defelul in care igi linea ea jacheta pe genunchi - nu maiera indoit[ (la inceput aqa ii p[ruse), ci mai degrabaaruncat[ cu neglijen
t2 ltalo Caluino
pe banchet[ qi aqtept[ ca zguduiturile trenului s[ ofaca pe doamn[ s[ alunece pe nesimlite peste dege-
tele iui. A spune c[ aqtepta era impropriu, de faptgi-a vArit vArfurile degetelor intre banchet[ qi ea, cu
o miqcare imperceptibill care putea s[ se datoreze 9imersului trenului. Dac[ s-a oprit la un moment dat,
n-a fost din cauz[ c[ doamna i-ar fi dat de inlelesin rreun fel c[ nu era de acord, ci pentru c[, se gfln-
dise Tomagra, dac[ ea accepta, i-ar fi foarte ugor ca,
printr-o jumltate de rlsucire, s[-i vin[ in intimpi-nare, si se ageze de-a dreptul pe acea mAn[ aflat[ inasteptare. Ca s[-i demonstreze intenlia prieteneascla staruinlei lui, Tomagra, chiar aqa, sub greutateatrupului ei, incerc[ o miEcare discretfl a degetelor;doamna privea pe fereastr[ Ei cu mAna.delicatl se
juca, deschizAnd qi inchizind fermoarul poqetei. S[fi fost oare un semn care s[-l facl s[ se lase p[gubaE,
era ultima concesie pe care i-o fhcea, un avertismentci rlbdarea ei nu mai putea f, pus[ mult[ weme laincercare? Asta era? Tomagra se intreba, asta era?
igi d[du seama c[ mAna lui, ca o caracatill, ii strin-gea carnea. Acum nu mai avea incotro; el, Tomagra,nu mai putea da inapoi. ins[ ea, ea era un sfinx.
Ilina soldatului se cX
14 ltalo Caluino
intre picioare. Era captiv intr-o vdg[un5; o ultim[dovad[, poate, de incredere pe care doamna i-o fhcea,
sigur[ c[ diferenla dintre statutul ei qi cel al soldatuluiera atht de mare, incAt eI cu siguranll n-ar fl profitatde situalie. Soldatul rememora tot ceea ce se intAm-plase pAn[ atunci intre el qi vdduvl, incercind s[ des-
copere in ceea ce-qi amintea dacl nu cumva femeia iid[duse un semn s[ mearg[ mai departe; totodat[ iqireconsidera propriile gesturi - fie de o nevinov[tie ire-
levant[, atingeri gi mingAieri intimplltoare, fie de o
intimitate decisivl, care il obliga s[ nu mai dea inapoi.MAna lui ced[, desigur, celui din urm[ fe] de a privi
lucrurile, pentru c[, inainte ca el s[ mediteze inde-ajuns asupra gestului flr[ intoarcere, ced[ qi trecupragul. Iar doamna? Dormea. lEi abandonase capul cu
fastuoasa pil[rie intr-o parte qi iqi linea ochii inchiEi.
Trebuia oare ca el, Tomagra, s[-i respecte somnul,adev[rat sau neadevlrat, cum o fi fost, qi s[ se retrag[?Sau era un qiretlic al unei femei complice, pe care el ar
fi trebuit s[-1 cunoasc[ qi fa![ de care trebuia intr-unfel sau altul s[ se arate recunoscltor? Punctul in care
ajunsese nu-i mai inglduia amAn[ri, nu-i r[mdneadecit s[ meargfl mai deParte.
MAna soldatului Tomagra era mic[ qi scurt[, iarasprimile qi b[tlturile ei erau atdt de bine bine intratein muqchi, incAt o flceau moale Ei uniform[; osul nu
se simlea, iar miqcarea era mai mult din nervi, cu
bl6ndele, decdt din falange. $i aceast[ mAn[ mic[ avea
miqc[ri continue qi largi Ei mici, in stare s[ menlin[totalitatea atingerii vie Ei cald[. Dar atunci cAnd pri.mele sale miqclri atinser[ moliciunea vlduvei, de
parc[ ar fi fost purtate de indeplrtati curenti mari-timi pe cli ascunse, pe sub ap[, soldatul a fost atAt
de surprins, incAt qi-a retras mAna insp[imintat, de
parc[ ar fi presupus c[ vlduva nu observase nimicpin[ atunci, ci dormise cu adev[rat.
Auenttraunui soldat 15
Acum st6tea cu mAinile pe propriii genunchi, [in-tuit pe banchetd la fel ca atunci cAnd ap[ruse ea: secomporta absurd, inlelegea asta. Aqadar, cu niEte pasimirunfi, cu o miqcare de qold pdru grlbit sd restabi-leascd contactul, dar gi pruden{a asta era de nein[eles.era c:r gi cum ar fi wut s[ reinceap[ de la primul pasriMltoarea sa lucrare, ins[ nu era sigur nici mlcar delocurile deja atinse. Dar oare le atinsese cu adevdrat?Sau poate totul nu fusese decAt un vis?
Un tunel se nXpusti peste ei. intunericul deveneadin ce in ce mai profund qi Tomagra, intAi cu gesturitimide, nesigure, de parcfl ar fi fost la primele incer-cAri gi era uimit de curajul s[u, apoi convingAndu-sedin ce in ce mai mult de increderea deplin[ la careajunseser[ impreund, intinse o mAn[ temdtoare ca ogainuEd c[tre sAnu] mare gi un pic l5sat sub propriagreutate qi, piplindu.l, incerca s[-i explice necazulgi nem[surata fericire in care se afla qi nevoia, nu dealtceva, ci de a o face s[ ias[ din starea ei nep[sitoare.
V[duva reaclioni intr-adevlr, ins[ cu o eschir-i.un neaqteptat gest de respingere. Afost de-ajuns pen-tm ca Torhagra s[ se refugieze in coltrigorul sdu, frAn-gindu-qi miinile. Dar era probabil o fals6 alarmi dincauza unei lumini care trecuse pe coridor qi o {hcusepe v[duv5 s[ se team[ cX tunelul se termina. poate,sau poate c[ el trecuse peste limita bunului-sim1 5icomisese weo gafh, dupd ce ea fusese atdt de in{elega-toare? Nu, nu putea fi nimic interzis intre ei, iar ges-tul ei, dimpotriv[, era un semn c5. totul era adev[rat.cI ea participa, c[ era de acord. Tomagra se apropiedin nou. Sigur c[ s-a pierdut mult timp cu aceste gin-duri, tunelul nu mai putea dura mult, nu erainleleptsd fii surprins de lumin[, deja Tomagra aqtepta pri-mul semn al luminii care f[cea ca peretele s[ devindcenugiu; cu cAt agtepta mai mult, cu atAt era mai ris-cant s[ indr5zneascS., sigur tunelul era lung, ba chiar
14 Italo Caluino
intre picioare. Era captiv intr-o v[g[un[; o ultimedovad[, poate, de incredere pe care doamna i-o fbcea,
sigur[ c[ diferenla dintre statutul ei qi cel al soldatuluiera at6t de mare, incit el cu siguran!5 n-ar fi profitatde situalie. Soldatul rememora tot ceea ce se intAm-plase pAn[ atunci intre el Si v[duv[, incercAnd s[ des-
copere in ceea ce-qi amintea dacl nu cumva femeia iididuse un semn s[ mearg[ mai departe; totodat[ iqireconsidera propriile gesturi - fie de o nevinov[lie ire-
ler-ant5., atingeri Ei mingAieri intAmpl[toare, fie de o
intimitate decisiv[, care il obliga s[ nu mai dea inapoi.IIAna iui ced[, desigur, celui din urm[ fel de a privi
lucrurile, pentru c[, inainte ca el s[ mediteze inde-ajuns asirpra gestului f[r[ intoarcere, ced[ Ei trecupragui. Iar doamna? Dormea. iqi abandonSse capul cu
fastuoasa p[lirie intr-o parte 9i iqi linea ochii inchi$i'Trebuia oare ca el, Tomagra, s[-i respecte somnul,adevarat sau neadevdrat, cum o fi fost, 9i s[ se retragfl?
Sau era un Eiretlic al unei femei complice, pe care el ar
fi trebuit s[-] cunoasc[ qi fa![ de care trebuia intr-unfel sau altui s[ se arate recunosc[tor? Punctul in care
ajunsese nu-i mai ing[duia amAn[ri, nu-i rlmineadecit s[ mearg[ mai departe.
\IAna soldatului Tomagra era micl qi scurt[, iarasprimiie Ei b[t[turile ei erau atAt de bine bine intratein mugchi, incit o f[ceau moale qi uniformd; osul nuse simlea, iar miqcarea era mai mult din nervi, cu
blfudele, decAt din falange. $i aceast[ mAn[ micl avea
miscdri continue qi largi qi mici, in stare s[ menlinltotalitatea atingerii vie qi cald[. Dar atunci cind pri-mele sale migclri atinser[ moliciunea v[duvei, de
parc[ ar fi fost purtate de indeplrtali curenli mari-timi pe c[i ascunse, pe sub ap[, soldatu] a fost atAt
de surprins, incAt Ei-a retras mAna insplimAntat, de
parcd ar fi presupus c[ v[duva nu obsprvase nimicpAn[ atunci, c[ dormise cu adev[rat.
Auenturaunuisoldat 15
Acum stltea cu mAinile pe propriii genunchi, 1in-tuit pe banchetl la fel ca atunci cAnd ap[ruse ea; secomporta absurd, inlelegea asta. A"5adar, cu niqte paqimlrunli, cu o miqcare de qold piru gribit sX restabi-leasc[ contactul, dar qi prudenta asta era de neinleles,era ca qi cum ar fi wut si reinceap[ de la primul pasr[bdltoarea sa lucrare, ins[ nu era sigur nici mlcar delocurile deja atinse. Dar oare le atinsese cu adevdrat?Sau poate totul nu fusese decit un vis?
Un tunel se nXpusti peste ei. intunericul deveneadin ce in ce mai profund qi Tomagra, intAi cu gesturitimide, nesigure, de parc[ ar fi fost la primele incer-clri qi era uimit de curajul slu, apoi convingAndu-sedin ce in ce mai mult de increderea deplin[ la careajunseserX impreuni, intinse o m6n[ tem5.toare ca ogdinug[ cXtre sdnul mare qi un pic llsat sub propriagreutate qi, pip[indu-I, incerca s[-i explice necazulgi nem[surata fericire in care se afla gi nevoia, nu dealtceva, ci de a o face s[ ias[ din starea ei nep[s[toare.
Vlduva reac{ion[ intr-adev[r, insl cu o eschiv[,un neaqteptat gest de respingere. Afost de-ajuns pen-tru ca Tomagra s[ se refugieze in col{iqorul siu, frdn-gAndu-qi mAinile. Dar era probabil o fals[ alarm[ dincauza unei lumini care trecuse pe coridor qi o flcusepe v[duvI si se teamd c[ tune]ul se termina. poate,sau poate c[ el trecuse peste limita bunului-sim1 qicomisese weo gafX, dup[ ce ea fusese atAt de inleleg[-toare? Nu, nu putea fi nimic interzis intre ei, iar ges-tul ei, dimpotriv[, era un semn cI totul era adev[rat,ca ea participa, c[ era de acord. Tomagra se apropiedin nou. Sigur cI s-a pierdut mult timp cu aceste gAn-duri, tunelul nu mai putea dura mult, nu era inlelept*i fii surprins de lumin[, deja Tomagra aqtepta pri-mul semn al luminii care fbcea ca peretele s[ devindcenugiu; cu cAt a$tepta mai mult, cu atAt era mai ris-cant s[ indrlzneasc[, sigur tunelul era lung, ba chiar
t6 ltalo Caluino
foarte lung, dup[ cum iqi amintea din alte cll[torii,cu siguran![ dac[ ar fi profitat imediat ar fi alrrt mai
mult timp, ins[ acum era mai bine s[ aqtepte sfArqitul,
dar de ce nu se mai termina, poate c[ dsta a fost ulti-mul prilej, uite c[ intunericul se destrlma, se termina.
Erau la ultimele stalii ale unui traseu prin provin-cie. Trenul se golea de pasageri, din compartiment cei
mai mulli coborAser[, iat[ c[ pAn[ 9i ultimii iEi luau
valizele qi coborau. PinI la urm[ r[maser[ singuri incompartiment, soldatul Ei v[duva, unul lAng[ altul, cu
bra[ele inerte, tlculi, cu privireain gol. Tomagra avea
nevoie s[ se mai gAndeasc[. ,,.A.cum, c[ toate locuri]e
s-au eliberat, dacl ar wea s[ stea in liniEte qi comod,
dac[ i-aE fi nesuferit, s-ar muta..."Ceva iI linea in loc qi iI flcea s[-i fie team[, poate
prezenla unui grup de fum[tori de pe coridor, ori olumin[ care fusese aprins[, pentru c[ se I[sa seara.
Atunci se gAndi s[ tragfl perdelulele dinspre coridor,
cum faci atunci cindwei s[ dormi, se ridicl cu paqi de
elefant qi incepu migllos s[ intind[ perdelulele, s[ le
netezeasc[, s[ le str0ng[ din nou. CAnd se intoarse, o
vlzu intins5. De parcfl ar fi wut s[ doarm[, insd avea
ochii deschiqi, lintuindu-l, era culcat[, plstrAndu-Ei
neatinsl linuta de matroan[, cu pll5ria maiestuoas[pe cap, sprijinit[ cu ceafa de rezemltoare.
Tomagra era in picioare, aplecat peste ea. Voia inc[s[-i protejeze somnul inchipuit trlgAnd perdeaua de
la fereastr[, sd fie intuneric, qi de aceea era aplecat
peste ea. Dar nu era decit un fel de a se miqca, ges-
iurite sale deasupra vlduvei nep[sltoare. incet[ s[mai chinuie bucata de perdea Ei intelese c[ trebuies[ fac[ altceva, s[-i demonstreze cAt de mult qi cAt de
puternic o dorea, mlcar pentru a-i explica echivocul
in care ea se nimerise, de parc[ i-ar fi spus: ,,Vedeli,dumneavoastr[ a]i fost inglduitoare cu mine deoa-
rece credeli intr-o indep[rtat[ nevoie de afecliune pe
Auenturaunuisoldat L7
care o aveur noi, soldalii, s[rmani qi singuri, numaicd eu sun! ceea ce sunt, iat[ cum am primit bunivo-infa dumneavoastrl, iat[ unde am ajuns cu aceasti.ambilie imposibil[, v[ dali seama."
$i pentru c[ era limpede cd nimic nu reuqea si ouimeascfl pe vlduv[, ba mai mult, orice fapt pareaintr-un fel sau altul previzibil pentru ea, soldatuluiTomagra nu-i mai r[mase de f[cut decflt s[ nu maiIase nici un fel de indoiall posibil[ qi ca in sfArgit spas-mul nebuniei sale s[ cuprindfl qi ceea ce era doar unobiect tlcut - pe ea.
Cind Tomagra se ridic[, dedesubtul slu vlduracontinua s[ stea cu privirea limpede qi aspr[ (avea
ochi albaqtri), cu pil[ria garnisit[ cu vll pe cre$tet.Trenul nu inceta s[ quiere ascufit peste cAmpuri, afarise inqirau nesfArqili araci de vie, ploaia care tot dm-mul virstase neobositfl geamurile reincepu cu maimult[ violen
16 ltalo Caluino
foarte lung, dupd cum iEi amintea din alte c[lltorii,cu siguran!5 dac[ ar fi profitat imediat ar fi avut maimulttimp, insl acum era maibine s[ aqtepte sfdrqitul,
dar de ce nu se mai termina, poate c[ [sta a fost ulti-mul prilej, uite c[ intunericul se destrflma, se termina.
Erau la ultimele stafii ale unui traseu prin provin-cie. Trenul se golea de pasageri, din compartiment cei
mai mulli coborXser[, iat[ c[ pdn[ qi ultimii iqi luauvalizele gi coborau. Pin[ la urml r[maser[ singuri incompartiment, soldatul qi v[duva, unul lAng[ altul, cu
bra[ele inerte, t[cu!i, cu privirea in gol' Tomagra avea
nevoie s[ se mai gindeasc[. ,,.A.cum, c[ toate locuriles-au eliberat, dac[ ar wea s[ stea in liniEte qi comod,
daci i-a$ fi nesuferit, s-ar muta..."Ceva il linea in loc qi il f[cea s[-i fie team[, poate
prezenla unui grup de fum[tori de pe coridor, ori olumind care fusese aprins[, pentru c[ se l[sa seara.
Atunci se gindi s[ trag[ perdelulele dinspre coridor,cum faci atunci cind wei s[ dormi, se ridic[ cu paqi de
elefant gi incepu migdlos s[ intind[ perdelulele, s[ le
netezeascl, s[ le strAng[ din nou. Cflnd se intoarse, o
vSzu intins[. De parcl ar fi wut s[ doarml, ins[ avea
ochii deschiqi, lintuindu-I, era culcat[, plstrAndu-qineatins[ linuta de matroanl, cu p[l[ria maiestuoaslpe @p, sprijinit[ cu ceafa de rezemfltoare.
Tomagra era in picioare, aplecat peste ea. Voia inc[si-i protejeze somnul inchipuit trlg0nd perdeaua de
la fereastr[, s[ fie intuneric, qi de aceea era aplecatpeste ea. Dar nu era decit un fel de a se migca, ges-
totit" sale deasupra vdduvei neplsltoare. incetfl s[mai chinuie bucata de perdea Ei inlelese c[ trebuiesa facl altceva, s[-i demonstreze cAt de mult qi cAt de
puternic o dorea, m[car pentru a-i explica echivocul
in care ea se nimerise, de parc[ i-ar fi spus: ,,Vede!i,dumneavoastrX ali fost inglduitoare cu mine deoa-
rece credeli intr-o indep[rtat[ nevoie d5: afec]iune pe
Auenturaunuisoldat 17
care o avem noi, soldalii, sdrmani qi singuri, numaici eu sunt ceea ce sunt, iati cum am primit bundvo-inla dumneavoastr5., iatl unde am ajuns cu aceast[ambilie imposibil[, vX dali seama."
$i pentru cI era limpede eI nimic nu reuqea sX ouimeascX pe v[duv[, ba mai mult, orice fapt plreaintr-un fel sau altul previzibil pentru ea, soldatuluiTomagra nu-i mai rlmase de flcut decdt si nu mailase nici un fel de indoial[ posibilfl Ei ca in sfArqit spas-mul nebuniei sale sd cuprindl qi ceea ce era doar unobiect tlcut - pe ea.
Cdnd Tomagra se ridic[, dedesubtu] slu viduvacontinua s[ stea cu privirea limpede qi asprfl (aveaochi albaqtri), cu plldria garnisit[ cu vil pe creqtet.Trenul nu inceta s[ quiere ascu[it peste cAmpuri, afar[se ingirau nesfArqiti araci de vie, ploaia care tot dru-mul vdrstase neobositd geamurile reincepu cu maimult[ violenl[; atunci avu un gest de team[ cd el,soldatul Tomagra, indrdznise atit de mult.
