DICŢIONAR - biosafety.mdbiosafety.md/public/64/ro/1-184.pdf · ale caracterelor utile din punct de...

DICŢIONAR DE TERMENI BIOTEHNOLOGICI

�

Vasile Scorpan, angela Lozan

D I C Ţ I O N A R DE TErMEnI BIoTEHnoLoGIcI

Chi[in=u, 2005

Fondul Global de Mediu

Programul Na\iunilor Unite pentru Mediu

Ministerul Ecologiei [i Resurselor Naturale

VaSILE Scorpan, anGELa Lozan

2


�

CZU 631.52/53+575(038)

Această lucrare a fost editată cu suportul financiar al Proiectului GEF-UNEP nr. GF/2716-02-4520

”Dezvoltarea Cadrului Naţional de Biosecuritate în Republica Moldova”, implementat de Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale.

Materialele publicate în actuala lucrare reflectă punctul de vedere exclusiv al autorilor. Reproducerea materialelor este permisă doar cu indicarea obligatorie a sursei.

Deeeeeeeee CIP e Ce e eeee Ne eee e e ee e Ce eeee

Dicţionar de termeni biotehnologici / Vasile Scorpan, Angela Lozan; Fondul Global de Mediu. Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu. Min. Ecologiei şi Resurselor Naturale. – Ch.: Î.S. F. e.-p. “Tipogr. Centrală”, 2005. – 184 p.

ISBN 9975-78-420-8 500 ex.

631.52/53+575(038)

© UNEP © Ministerul Ecologiei [i Resurselor NaturaleISBN 9975-78-420-8

CUVÎNT ÎNAINTE

Biotehnologia este una din ramurile cu cea mai rapidă creştere în

ultima perioadă de timp. Ca o ramură separată a ştiinţei ea a început

să se formeze în a doua jumătate a secolului trecut, însă ca aplicare

practică ea are o istorie destul de îndelungată. Din timpuri străvechi

omul a însuşit arta coacerii pîinii, a producerii de vinuri şi de bere

utilizînd în aceste scopuri drojdiile, de prelucrare a produselor lactate

(obţinerea de brînzeturi, diferite forme de lapte fermentat etc.),

de conservare prin murare a diferitor legume şi fructe utilizînd în

aceste scopuri bacteriile. Despre o biotehnologie modernă se poate

vorbi abia odată cu aplicarea metodelor din genetica şi din biologia

moleculară. La momentul actual biotehnologia ca ştiinţă şi ca domeniu

de activitate practică reprezintă un mare potenţial de îmbunătăţire a

calităţii vieţii prin crearea de locuri de muncă ce necesită calificare

înaltă, prin competitivitate şi creştere economică, o mai bună îngrijire

a sănătăţii, protejarea mediului şi multe altele. Astfel, în domeniul

sănătăţii umane metodele biotehnologice oferă noi forme de diagnostic

şi tratament, noi medicamente, înlocuiri de ţesuturi şi organe. În

agricultură şi alimentaţie cu ajutorul metodelor biotehnologice se

pot obţine pentru a fi utilizate în scopuri practice plante şi animale

modificate genetic, care în natură prin metode tradiţionale de îmulţire

şi reproducere nu pot fi obţinute şi care au valori deosebit de înalte

ale caracterelor utile din punct de vedere economic (productivitate

înaltă, rezistenţă la factorii nefavorabili de mediu, boli şi dăunători

etc). Una din definiţiile biotehnologiei moderne determină acest

proces ca aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului

nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulară, altele decît cele specifice

selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlatură barierele fiziologice


�


5

A

A exporta (export) – a transporta un compus în afara celulei.

A exprima (express) – a transcrie şi a transla mesajul genelor într-un product de peptidă.

Aberaţie cromozomială (chromosome aberration). Structură sau număr anormal de cromozomi. Include deficienţa, duplicarea, inversia, translocarea, aneuploiditatea, poliploiditatea, oricare altă modificare de la starea normală, precum şi orice modificare în structura sau numărul cromozomului. Deşi poate constitui un mecanism pentru sporirea diversităţii genetice, astfel de modificări sunt de obicei fatale sau determină careva boli, în special la animale.

Acid nucleic (Nucleic Acid). Substanţe prezente în celulele vii – acidul deoxiribonucleic (ADN) şi acidul ribonucleic (ARN), responsabili pentru transmiterea informaţiei genetice.

Aclimatizare (acclimatization). Adaptare a organismului viu (plantă, animal sau microorganism) la un mediu modificat, care îl expune unui stres fiziologic.

Acumulări microbiene (microbial mats). Grupe sau comunităţi de populaţii microbiene.

Acvacultură (aquaculture). Creştere a plantelor şi animalelor acvatice, alta decît recoltarea lor din rîurile sau mările unde se dezvoltă în mod natural.

Adaptare (adaptation) (L. ad, a + aptare, a ajusta). Ajustare a unei populaţii la noile condiţii ale mediului înconjurător prin generaţii, asociate (cel puţin parţial) cu schimbări genetice, care rezultă din selecţia impusă de modificarea mediului.

naturale de reproducere sau de recombinare genetică. Astfel, metodele

biotehnologice contemporane permit obţinerea unor varietăţi de plante,

rase de animale suşe de microorganisme, a unor produse alimentare

şi a unor furaje care în mod normal în natură nu pot apărea. Pentru

a face o destincţie între organismele care sînt obţinute prin metode

tradiţionale (metode care se supun legităţilor şi normelor naturale de

dezvoltare a lumii vii) şi cele obţinute în rezultatul utilizării metodelor

biotehnologice, înclusiv şi celor a geneticii şi biologiei moleculare a fost

introdus termenul de „organism modificat genetic”. Apariţia la începutul

anilor 90 ai secolului trecut pe scară largă în condiţii de producere a

plantelor genetic modificate a iniţiat o scendare a opiniei publice referitor

la oportunitatea extinderii arialului de utilizare a astfel de organisme

şi consumului de produse obţinute din ele în două mari tabere. Unii îşi

simt ameninţate credinţele, valorile, principiile etice şi fiinţa biologică în

general. Ei nu acceptă intervenţia omului în structura genetică a niciunei

fiinţe, consideră inacceptabilă clonarea umană dar mai moderat privesc

astfel de aplicaţii în medicină. Ei văd un risc în domeniul agriculturii

determinat de utilizarea organismelor modificat genetic şi al consumului

de alimente obţinut din astfel de organisme sau cu utilizarea lor în ciclul

tehnologic de producere a astfel de alimente. Alţii privesc aceste lucruri

mai optimist şi susţin dezvoltarea biotehnologiilor în scopul obţinerii şi

promovării organismelor şi produselor obţinute prin intermediul lor, însă

în condiţii strict reglamentate şi monitorizate. Discuţiile în acest domeniu

mai continuă. Avem ferma convingere că într-un viitor nu prea îndepărtat

lucrurile se vor limpezi şi vor fi create mecanisme de ordin instituţional,

legislativ, economic şi etic care să aducă la un numitor comun aceste două

opinii. Avem o mare dorinţă şi speranţă ca prin intermediul acestei lucrări

să contribuim cu cît se poate posibil la soluţionare acestei probleme şi la

crearea unor condiţii benefice privind dezvoltarea economică şi socială a

omului în armonie cu natura şi mediul ambiant.

Autorii


�


�

Adenină (adenine) (C5H5N5). Una din cele patru baze ale moleculei de ADN şi de ARN.

Adeziune (adhesion) (L. adhaerere, a se lipi de). Atracţie a moleculelor distincte. Contopire a unor substanţe diferite, precum solul şi apa.

ADN (DNA) (acid deoxiribonucleic; în trecut pronunţat acid dezoxiribonucleic). Lanţ lung de molecule în majoritatea celulelor, care poartă mesajul genetic şi controlează toate funcţiile celulelor în majoritatea formelor de viaţă. Material genetic purtător de informaţie, care cuprinde genele. ADN-ul este o macromoleculă, compusă dintr-un lanţ lung de deoxiribonucleotide, unite prin legături fosfodiesterice. Materialul genetic al majorităţii organismelor şi organelor examinate pînă acum este ADN dublu spiralizat. În ADN-ul dublu spiralat, cele două catene merg în direcţii opuse (anti-paralele) şi sunt încolăcite una în jurul celeilalte într-un helix dublu. Bazele purinice de pe o catenă sunt unite prin legături de hidrogen cu bazele pirimidine de pe cealaltă catenă (A formează pereche cu T; G formează pereche cu C). Prin urmare, se menţine o grosime constantă pentru helixul dublu de 20 Å (2.0 nm). În forma B, ADN-ul are o conformaţie helică orientată spre dreapta, cu fiecare lanţ, realizînd o turaţie completă la fiecare 34 Å (3.4 nm), sau o dată la fiecare zece baze. Vezi, de asemenea, mtDNA.

ADN denaturat (denaturated DNA). Molecule de ADN mono-catenale obţinute în rezultatul distrugerii legăturilor hidrogenice, fenomen realizat de obicei în rezultatul încălzirii.

ADN exogen (exogenous DNA). ADN-ul derivat dintr-un organism-sursă, clonat într-un vector şi introdus într-o celula gazdă. De asemenea, se referă la ADN străin.

ADN mitocondrial (ADNmt) (mitochondrial DNA) (mtDNA).Segment circular de ADN găsit în mitocondrii. La mamifere, ADNmt alcătuieşte mai puţin de 1% din ADN-ul celular total, iar la plante cantitatea este variabilă.

ADN străin (foreign DNA). Moleculă de ADN încorporată fie într-un vector de clonare, fie într-un cromozom.

ADNcp (cpDNA). ADN-ul plastidelor de plante, inclusiv al cloroplastelor.

Agar (agar) (Malay, agar-agar). Agent polizaharid solidificator utilizat în preparate nutritive şi obţinut din anumite tipuri de alge roşii (Rhodophyta). Atît tipul agarului, cît şi concentraţia acestuia pot afecta creşterea şi apariţia explantelor cultivate.

Agaroză (agarose). Component de bază al agarului.

Agricultură organică (Organic Farming). Agricultură fără substanţe chimice sintetice. Agricultură organică înseamnă dezvoltarea mecanismului de alimentare a plantelor, astfel încît ele să se alimenteze prin ecosistemul natural al solului. Agricultura organică se bazează pe strategiile de rotaţie a culturilor, utilizarea resturilor vegetale şi a bălegarului animalelor în calitate de îngrăşămînt, prelucrarea mecanică a solului pentru distrugerea buruienelor şi controlul biologic al dăunătorilor.

Agrobacterium tumefaciens. Bacterie care cauzează tumori la anumite plante. Bacteria infectează o rană şi injectează o porţiune mică de ADN în cîteva celule din jurul acesteia. Acest ADN provine dintr-o plasmidă mare – plasmida Ti (inducţia tumorii) – o regiune mică (numită T-ADN, = ADN transferat) din care este transferată celulei plantei, unde stimulează creşterea celulei într-o structură


�


�

de tumoare. T-ADN conţine gene, care interalia permit celulelor infectate ale plantei să formeze două componente neobişnuite, nopaline şi octopine, caracteristice celulelor transformate. Acest mecanism de transferare a ADN-ului este exploatat în cadrul ingineriei genetice la plante. Plasmida Ti este astfel modificată, încît o genă străină este transferată în celula plantei împreună cu sau în locul genelor nopaline. Cînd bacteria este cultivată cu celule izolate ale plantei sau cu ţesuturi afectate, “noua” genă este injectată în celule şi sfîrşeşte cu integrarea în cromozomii plantei.

Agrobiodiversitate; biodiversitate agricolă (agrobiodiversity; agricultural biological diversity). Componentă a biodiversităţii, relevantă hranei şi producţiei agricole. Termenul de agrobiodiversitate vizează speciile, diversitatea speciilor şi a ecosistemelor.

Albinism (albinism). Absenţă ereditară a unui pigment într-un organism. Animalele albino nu au culoare a pielii, a părului sau a ochilor. Termenul, de asemenea, este utilizat în cazul absenţei clorofilei în plante.

Alelă (allele) (Gr. allelon, unul din altul, reciproc pe fiecare); alelomorf (allelomorph) (adj: alelic, alelomorfic). Una dintr-o pereche sau serii, a diferitor forme a unei gene care există într-un anumit loc într-un cromozom. Alelele sunt simbolizate cu acelaşi simbol de bază (de exemplu, B pentru alela dominantă şi b pentru cea recesivă; B1, B2, ..., Bn pentru n alele aditive al unuia şi aceluiaşi loc al cromosomului). Într-o celulă diploidă normală există două alele ale oricărei gene (cîte una de la fiecare părinte), care ocupă aceeaşi poziţie relativă (loc) pe cromozomii omologi. În cadrul unei populaţii pot exista mai mult de două alele ale unei gene.

Alelă dominantă (Dominant allele). Genă alelă produsul căreia este expresat cînd doar o copie a acestei gene este prezentă într-un genom, de ex. în stare heterozigotă.

Alele (allele). Formă alternativă a unei poziţii genetice. Pentru fiecare poziţie se moşteneşte o singură alelă separat de la fiecare părinte (de exemplu, pentru poziţia culorii ochilor alela poate rezulta în culoarea albastră sau cafenie).

Alele letale; gene letale (lethal allele; lethal gene). Formă mutantă a unei gene care determină moartea unui organism dacă este exprimată în fenotip.

Alele multiple (multiple alleles). Existenţă a mai mult de două alele ale unei gene într-o populaţie.

Alelopatie (allelopathy). Fenomen prin care secreţia substanţelor chimice, cum ar fi componenţii fenolici sau terpenoizi, de către o plantă inhibează creşterea sau reproducerea altor specii de plante cu care aceasta concurează.

Alergen (allergen). Antigen care provoacă un răspuns imun.

Alimente funcţionale (functional foods). Alimente consumate în anumite scopuri de sănătate, pentru conţinutul lor bogat în substanţe (una sau mai multe) nutritive sau nenutritive care ar putea îmbunătăţi sănătatea.

Alimente Genetic Modificate (GM food). Alimente care conţin, în totalitate sau parţial, ingrediente obţinute din organisme genetic modificate sau organisme genetic modificate vii.

Alogamie (allogamy). Fertilizare încrucişată la plante. Vezi fertilizare.

Alometric (allometric). Cînd rata de creştere a unei părţi din organism diferă de cea a celeilalte părţi sau de restul corpului.

Alopoliploid (allopolyploid) (Gr. allos, altă + poliploiditate). Organism poliploid (de obicei o plantă) cu seturi multiple de


�0


��

cromozomi derivaţi din diferite specii. Hibrizii de obicei sunt sterili, deoarece nu au seturi omoloage de cromozomi şi de aceea împerecherea lor nu poate avea loc. Cu toate acestea, dacă se produce dublarea numărului de cromozomi într-un hibrid derivat din două specii diploide (2n), tetraploidul rezultat (4n) reprezintă o plantă fertilă, întrucît conţine două seturi de cromozomi omologi şi împerecherea se poate realiza. Acest tetraploid este un alotetraploid.

Alotetraploid (allotetraploid). Organism cu patru seturi de cromozomi derivaţi din hibridizarea diferitor specii. De obicei, în forme care devin stabilite, două din cele patru seturi sunt dintr-o specie, iar celelalte două din altă specie. Vezi alopoliploid.

Amfimixis (amphimixis). Reproducere sexuală care implică fuziunea gameţilor masculini şi feminini şi formarea unui zigot.

Aminoacid (amino acid) (Gr. Ammon, din egipteană zeul soarelui, ulterior utilizat în legătură cu sărurile de amoniu). Acid care conţine grupul NH2. În particular, oricare 20 din blocurile de bază de proteine cu un amino liber (NH2) şi o grupă de carboxil (COOH) în stare liberă, care are formula de bază NH2 – CR – COOH. Conform grupei R, acestea se subîmpart în: polare sau hidrofile (serina, treonina, tirozina, asparagina şi glutamina); nonpolare sau hidrofobe (glicina, alanina, valina, leucina, isoleucina, prolina, fenilalanina, triptofan şi cisteina); acide (acid aspartic şi acid glutamic) şi bazice (lizina, arginina, histidina). Ordinea aminoacizilor determină forma, proprietăţile şi rolul biologic al unei proteine. Plantele şi multe microorganisme pot sintetiza aminoacizii din compuşii anorganici simpli, însă animalele nu pot sintetiza unii dintre aceştia, aşa numiţii aminoacizii esenţiali, deci ei trebuie să fie prezenţi în alimente.

Aminoacid esenţial (essential amino acid). Amihoacid care nu poate fi sintetizat de animale şi de aceea trebuie să fie îngerat cu mîncare sau hrană.

Amitoză (amitosis). Divizare a celulei (citokineză), inclusiv diviziune nucleară prin comprimarea nucleului, fără diferenţierea cromozomilor ca în mitoză. Menţinerea integrităţii genetice şi a diploidităţii în cadrul amitozei este incertă.

Ampicilină (ampicillin). Antibiotic derivat din penicilină, care previne creşterea bacteriilor prin interferarea cu sinteza peretelui celulei.

Amplificare (amplification). Creare a mai multor copii ale unui segment determinat de ADN prin intermediul reacţiei de polimerizare în lanţ (PCR). Creare a mai multor copii ale unui segment de ADN.

Amplificare a genelor (gene amplification). Producere selectivă a copiilor genelor multiple fără o creştere proporţionată a altelor.

Amplificare specifică a alelelor (allele-specific amplification). Folosire a reacţiei de polimerizare în lanţ (PCR) la un nivel de stringenţă suficient de înalt, astfel încît doar un primer cu aceeaşi succesiune să fie amplificat. Această metodă serveşte ca un mijloc avansat de copiere a genelor la nivel molecular.

Amprente genetice (genetic fingerprinting). Tehnică în care ADN-ul unui individ este analizat pentru a scoate în evidenţă modelul repetiţiei unei anumite succesiuni de nucleotide în cadrul genomului.

Anafază (anaphase). Stare a mitozei sau meiozei în cadrul căreia cromozomii omologi sau cromatidele surori trec din partea ecuatorială la polii opuşi ai celulei. Anafaza urmează metafaza şi precedează telofaza.

Analog al nucleotidei (nucleoside analogue). Moleculă sintetică ce seamănă cu o nucleotidă naturală, însă căreia îi lipseşte locul de legătură necesar pentru a o uni la o nucleotidă adiacentă.


�2


��

Androgeneză (androgenesis). Partenogeneză masculină, dez-voltare a unui embrion haploid dintr-un nucleu al celulei masculine. Nucleul matern este eliminat sau inactivat după fertilizarea ovulei, iar individul haploid (numit androgenetic) conţine în celulele sale doar genomul gametului masculin.

Aneuploid (aneuploid) (Gr. aneu, fără + ploid). Organism sau celulă care are un număr de cromozomi ce nu este exact multiplul monoploidului (x) cu un cromozom, fiind prezent într-un număr mai mare (trisomic 2n + 1) sau mai mic (monosomic 2n – 1) decît numărul normal al genotipului diploid.

Anteră (anther). Microsporangiu purtător de microspori care, la rîndul lor, se dezvoltă în grăuncioare de polen (microgametofiţi).

Antibiotic (antibiotic). Clasă de compuşi chimici care inhibează sau stopează creşterea anumitor microorganisme.

Anticodon (anticodon). Triplet de nucleotide într-o moleculă tARN, care se uneşte cu un triplet de nucleotide complementare sau codon, într-o moleculă mARN în procesul copierii.

Antigen, imunogen (antigen; immunogen). Substanţă de natură proteică, determinînd, la introducerea în organism, apariţia unui anticorp.

Antioxidant (antioxidant). Compus care încetineşte rata reacţiilor de oxidare.

Antiseptic (antiseptic). Orice substanţă care distruge sau inhibează creşterea microorganismului ce cauzează boala (un microorganism capabil să cauzeze sepsis), dar nu este toxic pentru celulele corpului.

Antiser (antiserum). Parte fluidă a sîngelui unui animal (după coagularea sîngelui), care conţine anticorpi.

Aparat Golgi (Golgi apparatus). Ansamblu de vezici şi membrane în cadrul citoplasmei unor celule ale plantelor sau animalelor care depozitează şi transportă produsele secreţiei şi este important în formarea membranei celulei (atunci cînd acesta există).

Apex (apex) (L. apex, un capăt, punct sau extremitate). Capătul, punctul sau vîrful unghiular. Vîrful unei frunze; porţiunea unei rădăcini sau lăstar, care conţine meristeme apicale şi primare. De obicei, utilizat să desemneze vîrful apical al unui meristem.

Apomixis (apomixis) (Gr. apo, departe de + mixis, un amestec). Obţinere asexuată a descendentului diploid, fără fuziunea gameţilor. Embrionul se dezvoltă prin diviziunea mitotică a gametului matern sau patern, sau, în cazul plantelor, prin diviziunea mitotică a celulei centrale diploide a sacului embrionar.

Arabidopsis (Arabidopsis). Specie de plantă gimnospermă din familia Brasiaceae. A. thaliana este utilizată în cercetări genetice ca plantă model. Avantajul ei constă în faptul că are un genom mic (5 perechi de cromozomi; 2n = 10) şi poate fi uşor cultivată, cu o perioadă de dezvoltare de două luni.

Arbore genealogic (Pedigree). Diagramă simplificată a genealogiei unei familii care arată relaţiile dintre membrii familiei şi urmăreşte cum un caracter specific sau o boală a fost moştenită. Tabel, hartă sau diagramă care înregistrează originea unui individ.

Ardere (expunere la flacără) (flaming). Tehnică de sterilizare a instrumentelor. Instrumentele sunt scufundate în alcool (de obicei 95% etanol), în continuare alcoolul de pe ele fiind încălzit pînă la incandescenţă, astfel sterilizîndu-se, prin temperatură foarte înaltă, suprafaţa instrumentelor.


��


�5

ARN mesager (ARNm) (messenger RNA) (mRNA). ARN ce serveşte ca matrice pentru sinteza proteinei. Un tip de ARN care poartă informaţia genetică a ADN-ului pentru sinteza unei proteine specifice.

Asexual (asexual) (Gr. a, fără + L. sexualis, sexual). Orice tip de reproducere care nu implică meioza sau unirea gameţilor.

Asimilare a azotului (nitrogen assimilation). Încorporare a azotului în susbstanţele celulare organice de către organismele vii.

Asimilare genetică (genetic assimilation). În botanică, dispariţie a unei specii naturale pentru că fluxul masiv de polen este de la o altă specie înrudită şi, în fine, specia naturală seamănă mai mult cu cea înrudită.

Asinapsis (asynapsis). Lipsă totală sau parţială a procesului de împerechere a cromozomilor omologi în timpul primei profaze meiotice.

Autoclavă (autoclave). 1. Cameră închisă, în care substanţele sunt încălzite sub presiune pentru sterilizarea soluţiilor, lichidelor, veselei din sticlă etc., utilizînd aburii. Metoda de rutină utilizează presiunea aburilor de 103.4×103 Pa la 121°C pentru 15 minute sau mai mult, pentru a permite volumelor mari să atingă temperatura critică. 2. Cuptor cu presiune, utilizat pentru a steriliza mediul de creştere şi instrumentele pentru lucrul cu ţesuturile.

Autoliză (autolysis). Proces de autodistrugere a unei celule, organelor celulei sau ţesutului. Se produce prin acţiunea enzimelor lizozomice.

Autopoliploid (autopolyploid). Poliploid, conţine seturi de cromozomi multipli şi identici sau aproape identici (genomi), toţi derivaţi din aceeaşi specie.

Autoradiograf (autoradiograph). Imagine obţinută pe un film, proiectată spre exemplu de o moleculă de ADN în componenţa căreia unul din elemente este substituit cu un izotop radioactiv.

Autoradiografie (autoradiography). Tehnică ce captează imaginea formată într-o emulsie fotografică, ca rezultat al emisiei, fie a luminii sau a radioactivităţii de pe un component marcat, plasat după filmul nedevelopat. Tehnică folosită pentru determinarea locaţiei unui izotop într-un ţesut, celulă sau moleculă.

Autozom (autosome). Cromozom care nu este implicat în determinarea sexului. Spre exemplu, genomul uman diploid constă din 46 de cromozomi, 22 perechi de autozomi şi 1 pereche de cromozomi sexuali (cromozomii X şi Y).

Azot lichid (liquid nitrogen). Azot condensat pînă la starea de lichid cu punctul de fierbere la aproximativ minus 196°C. Mediul în care de obicei este păstrat materialul biologic şi probele de ADN şi ARN.


��


��

BB limfocite; B celule (B lymphocytes; B cells). Clasă importantă de celule ce se maturizează în măduva osului, în mare parte responsabile de anticorpi sau de răspunsul imun; ele dau naştere la anticorpii ce produc celulele plasmei şi alte celule ale sistemului imun.

Bacil (bacillus). Bacterie în formă de beţişor.

Bacillus thuringiensis (B.t.). Bacterie de origine naturală, prezentă în sol, utilizată cu succes de către grădinari şi fermieri pentru a combate anumite insecte. Fiind consumate de aceste insecte, o proteină produsă de B.t. interferează cu digestia insectelor şi acţionează ca un insecticid, conducînd la dispariţia acestora.

Bacterie (bacteria). Grup mare de microorganisme unicelulare lipsite de un nucleu central organizat. Bacteriile sunt prezente peste tot – în soluri, apă, aer, în unele cazuri chiar şi în ţesuturile plantelor şi animalelor. Ele joacă un rol important în ecologia globală, promovînd schimbările chimice, de exemplu circuitul azotului în natură (procese prin care azotul şi componenţii acestuia migrează în mediu şi în organismele vii). Ele pot avea efecte benefice sau dăunătoare pentru gazda lor. Bacteriile sunt clasificate în funcţie de necesitatea acestora în oxigen (aerobe şi anaerobe) şi formele lor (sferică-coccus; beţişor-bacillus; spirală-spirillum; formă de virgulă-vibrio; în formă de tirbuşon-spirochete; filamentoase). De obicei, bacteriile se reproduc pe cale asexuală, prin simpla diviziune a celulei, deşi unele adoptă o animită formă a reproducerii sexuale, numită conjugare. Cîteva tipuri de bacterii pot fotosintetiza (inclusiv cianobacteria verde-albastră). Reprezintă cei mai importanţi agenţi de fermentare, putrefacţie şi distrugere, deseori constituind o sursă de contaminare în cultura de ţesuturi.

Bacteriocid, bactericid (bacteriocide; bactericide). Substanţă chimică sau medicament ce omoară celulele de bacterii.

Bacteriocină (bacteriocin). Proteină produsă de către o bacterie de un tip anumit, care este activă împotriva tipurilor imediat înrudite.

Bacteriofag (bacteriophage). Virus care infectează bacteria, numit şi fag simplu. Formele alterate sunt utilizate la clonarea ADN-ului, unde servesc ca vectori de convenienţă. Cei mai folosiţi bacteriofagi sunt derivaţi de la doi fagi “sălbatici”, numiţi M13 şi lambda. Fagii lambda sunt utilizaţi pentru a clona segmente de ADN cu mărime în jur de 10-20 kb.

Bacteriostat (bacteriostat). Substanţă care inhibă sau încetineşte creşterea şi reproducerea bacteriilor.

Bancă ADN (DNA bank). Depozitarea ADN-ului, care poate fi sau nu genomul complet, dar care întotdeauna este însoţit de informaţia de inventar.

Bancă de gene (gene bank). Locaţie fizică unde se depozitează colecţiile de material genetic în formă de seminţe, ţesuturi, celule reproductive, embrioni sau molecule de ADN ale plantelor sau animalelor.

Bancă de gene animalieră (animal genome (gene) bank). Depozitar planificat şi gestionat, care conţine resurse genetice animale. Depozitarele includ mediul în care resursele genetice s-au dezvoltat sau care se creează la moment (in situ) sau alte facilităţi (ex situ – in vivo sau in vitro). Germoplasma este stocată în una sau mai multe din următoarele forme: spermă, ovule, embrioni şi specimene de ţesuturi.

Bar (bar). Unitate utilizată pentru măsurarea presiunii fluidului. 1 bar = 105 Pa. 1 bar este aproximativ echivalent cu 1 atmosferă.


��


��

Bazal (basal). Localizat la baza unei plante sau a unui organ al plantei.

Bază (base). Compus ciclic, care conţine nitrogen şi reprezintă unul din componentele esenţiale ale acizilor nucleici. Există în cinci forme de bază (adenina, A; guanina, G; timina, T; citozina, C; uracil, U). A şi G au structuri similare şi sunt numite purine; T, C şi U au structuri similare şi sunt numite pirimidine. O bază alipită la molecula de riboză alipită la o grupă fosfatică este o nucleotidă.

Bază de date a resurselor genetice animale. Bază de date care conţine inventarierile resurselor genetice ale animalelor domestice şi speciilor sălbatice apropiate ale acestora, inclusiv orice informaţie care ajută la caracterizarea acestor resurse.

Baze azotate (nitrogenous bases). Purinele (adenina şi guanina) şi pirimidinele (timina, citozina şi uracil) care formează moleculele de ADN şi ARN.

Bibliotecă cADN (cDNA library). Colecţie de clone de ADN, generate in vitro din succesiunile mARN, izolate dintr-un organism sau ţesut specific sau un tip de celulă sau populaţie a unui organism.

Bibliotecă de gene (gene library). Colecţie de fragmente de ADN-uri clonate care includ ideal toată informaţia genetică a unui organism. Dacă sursa originală a ADN-ului este ADN-ul genomic dintr-un organism, atunci se numeşte stoc de genomi; dacă ADN-ul provine de la cADN creat printr-o copie enzimatică a ARN-ului, atunci biblioteca include fragmente reprezentative din toate genele care s-au manifestat în timpul cînd ARN-ul era colectat, şi se va numi stoc de cADN.

Bienală (biennial) (L. biennium, perioadă de doi ani). În botanică, plantă care îşi încheie ciclul de viaţă în doi ani şi apoi moare. Pentru majoritatea plantelor bienale, cele două sezoane de creştere trebuie să fie separate de o perioadă cu temperatură rece suficientă pentru a induce înflorirea şi formarea fructului.

Bio (bio-). Prefix provenit de la bios şi utilizat în cuvinte ştiinţifice pentru a asocia conceptul de “organisme vii”. Uneori este scris prin cratimă înaintea vocalelor, pentru accentuare în caz de necesitate sau în neologisme; în restul cazurilor se scrie fără cratimă.

Bioaugmentare (bio-augmentation). Creştere a activităţii unei bacterii care descompune poluanţii; tehnică utilizată în bioremediere.

Biocataliză, biocatalizator (biocatalysis; biocatalyst). Utilizare a enzimelor pentru intensificarea reacţiilor chimice.

Biocombustibil (biofuel). Combustibil lichid, gazos sau solid, care conţine energie provenită dintr-o sursă biologică. De exemplu, uleiul de rapiţă sau grăsimile de peşte pot fi utilizate în locul combustibilului diesel la motoarele modificate. La ora actuală, o aplicaţie comercială o are uleiul de rapiţă, utilizat în motoarele diesel modificate şi care uneori este numit biodiesel.

Biocontrol (biocontrol). Control aplicat organismelor vii (în special dăunătorilor) prin mijloace biologice. Proces care se bazează pe introducerea deliberată a organismelor vii pentru a restrînge creşterea şi dezvoltarea altora, deseori patogeni. Termenul, de asemenea, se aplică la folosirea culturilor rezistente la boli. Biotehnologia aplică biocontrolul în diferite moduri, cum ar fi utilizarea fungilor, viruşilor sau bacteriilor în scopul luptei cu bolile sau dăunătorii.


20


2�

Biodegradabil (biodegradable). Capacitate de a fi descompus biologic de către microorganisme sau enzime.

Biodegradare (biodegradation). Descompunere de către orga-nismele vii a unei substanţe organice în constituenţii săi chimici. Materialele uşor biodegradate sunt definite ca fiind biodegradabile.

Biodiversitate (biodiversity). Varietate a vieţii pe pămînt şi exemplarele naturale pe care le formează inclusiv toate speciile vii şi genele, pe care le conţine fiecare individ, precum şi interrelaţiile critice sau “ecosistemele” pe care le formează aceste specii. Biodiversitatea sau diversitatea biologică se referă la varietatea ecosistemelor şi speciilor de plante şi animale care pot fi găsite în mediu. Există trei nivele importante: gene, specii şi ecosisteme. Diversitatea genetică este considerată totalitatea informaţiei genetice care se conţine în genele plantelor individuale, animale şi ale microorganismelor care trăiesc pe pămînt. Diversitatea speciilor este varietatea organismelor vii de pe pămînt (există milioane de specii, dintre care doar o mică parte a fost descrisă). Diversitatea ecosistemului este varietatea habitatelor şi proceselor ecologice în biosferă.

Bioenergetică (bio-energetics). Studiul fluxului şi transformărilor energiei care există într-un organism viu.

Bioetică (bio-ethics). Ramură a eticii, legată de ştiinţele ce studiază viaţa şi impactul lor potenţial asupra societăţii. Pe de o parte, poate fi folositoare în atragerea atenţiei asupra problemelor ce necesită să fie confruntate; pe de altă parte, poate deveni un argument în definirea şcolilor de gîndire “pro-biotehnologie” şi “anti-biotehnologie”, îmbunătăţindu-le esenţial pe ultimele.

Biofiltrare (bioleaching). Formă de purificare care foloseşte bacteriile pentru înlăturarea compuşilor sulfului, fiind inofensivă mediului.

Biogaz (biogas). Amestec din metan şi bioxid de carbon provenit din descompunerea anaerobică a deşeurilor, aşa ca apele reziduale menajere, industriale şi agricole sau cele animaliere.

Biogeneză (biogenesis). Principiu conform căruia un organism viu poate apărea doar din alte organisme vii, similare lui şi niciodată nu poate proveni dintr-o materie moartă.

Bioinformatică (bio-informatics). Utilizare şi organizare a informaţiei de interes biologic. În special, se referă la organizarea bazelor de date biomoleculare, în obţinerea informaţiei folositoare din aşa baze de date, în utilizarea computerelor performante pentru analiza informaţiei şi în integrarea informaţiei din diferite surse biologice.

Bioinginerie (bio-engineering). Utilizare a ţesuturilor, organelor şi componenţilor organelor pentru înlocuirea părţilor similare prejudiciate, pierdute sau care funcţionează rău.

Biologie moleculară (molecular biology). Ştiinţă ce se ocupă de cercetarea aspectelor moleculare ale organismelor şi celulelor lor. Ştiinţă despre viaţă la nivel molecular.

Biom (biome). Comunitate ecologică majoră sau complex de comunităţi care se extind pe o suprafaţă geografică mare, caracterizată de o vegetaţie de tip dominant.

Biomasă (biomass). 1. Masă de celule produsă de către o populaţie a organismelor vii. 2. Masă organică ce poate fi folosită ca sursă de energie. 3. Toată materia organică ce provine din conversia fotosintetică a energiei solare.

Biometrie (biometry). Aplicare a metodelor statistice la analiza problemelor biologice.


22


2�

Biopiraterie (biopiracy). Termen recent, atribuit unei acţiuni în care materialele biologice sunt accesate sau colectate în scopuri comerciale, fără informarea sursei de provenienţă a materialelor biologice şi fără furnizarea către sursă a compensaţiei pentru acces sau colectare.

Biopolimer (biopolymer). Orice moleculă polimerică (proteină, acid nucleic, polizaharidă, lipidă), produsă de un organism viu.

Biopoluare (bio-pollution). Evadare nedorită a organismelor transgenice care, încrucişîndu-se apoi cu alte organisme din mediul ambiant, rezultă descendenţi de formă sălbatică ce pot conţine unele din atributele transgenice (rezistenţa la mijloacele de protecţie a plantelor sau la anumite antibiotice ş. a.).

Bioprobă (bio-assay). Procedură de evaluare a unei substanţe prin măsurarea efectului său în celulele vii sau în organisme. Animalele au fost folosite extensiv în cercetarea medicamentelor, unde cu ajutorul bioprobelor a fost identificată activitatea farmacologică a medicamentelor. La etapa dată, însă, în aceste scopuri de cele mai multe ori sunt utilizate celulele de plante, animale sau bacterii, acestea fiind mai uşor de gestionat decît animalul sau plantele, mai ieftine de obţinut şi de stocat, evitînd, de asemenea, problemele de ordin etic legate de testarea pe animale. Uneori ele sunt folosite pentru detectarea cantităţilor mici de substanţe care influenţează sau sunt esenţiale pentru creştere.

Bioproces (bioprocess). Orice proces care foloseşte celule vii complete sau compuşii acestora (enzimele, cloroplastele) pentru a obţine modificările fizice sau chimice dorite.

Bioprospectare (bioprospecting). Investigare a speciilor de plante şi animale din care pot fi obţinute medicamente şi alţi compuşi comerciali. De obicei, căutările efectuate în cadrul programelor

naţiunilor dezvoltate pentru resursele genetice se produc în spaţiul fondului genetic al ţărilor în curs de dezvoltare.

Bioreactor (bioreactor). Rezervor în care celulele, extractele din celulă sau enzimele realizează o reacţie biologică. Deseori se referă la o cameră de creştere (fermentator, vas de fermentare) pentru celule şi microorganisme.

Bioreactor (fermentator industrial) de enzimă (enzyme bioreactor). Vas în care o reactie chimică este catalizată de o enzimă.

Bioremediere (bioremediation). Utilizare a microorganismelor pentru eliminarea deşeurilor periculoase din mediu.

Bioremediere (bioremediation). Proces care utilizează organis-mele vii pentru a înlătura contaminanţii, poluanţii sau substanţele nedorite din sol sau apă.

Biosenzor (biosensor). Tehnologie în care enzimele sau anticorpii sunt utilizaţi pentru a detecta hidraţii de carbon şi proteinele în fluidele corpului, contaminanţii din apă, gaze sau aer. Aparat care utilizează un agent imobilizat (enzimă, antibiotic, organe sau celule integre) pentru a detecta sau măsura componenţa chimică. O reacţie între un agent imobilizat şi o moleculă analizată, însoţită şi de un semnal electric, care poate fi măsurat.

Biosferă (biosphere). Parte a pămîntului şi atmosfera acestuia, populate de organisme vii.

Biosinteză (biosynthesis). Sinteză a unor noi substanţe de către celule vii.

Biotehnologie (biotechnology). Orice aplicaţie tehnologică, care utilizează sisteme biologice, organisme vii sau derivate ale acestora


2�


25

pentru a produce sau modifica unele produse. Termen larg utilizat pentru un grup de tehnologii bazate pe aplicarea proceselor biologice. Este folosită pentru a produce sau modifica hrană, medicamente, a reduce cantitatea şi toxicitatea deşeurilor şi pentru a crea resurse energetice din sursele regenerabile de energie. Biotehnologia modernă este definiţia descrierii unui şir de procese şi tehnici, în special la nivel molecular. Exemplele de aplicaţii biotehnologice includ cultura de celule, de ţesuturi, reproducerea moleculară asistată de gene marcher, clonarea, testarea în scopuri de diagnostică, precum şi manipularea genelor (modificarea genetică).

Biotehnologie modernă (Modern biotechnology). Definiţie folosită pentru a descrie un şir de procese şi tehnici, punînd accentul pe nivelul genetic, aşa ca marcarea moleculară, modificarea genetică şi genomică.

Biotop (biotope). Habitat mic într-o comunitate mai mare.

Biotoxină (biotoxin). Compus toxic, produs în mod natural, cu o activitate biologică pronunţată şi, probabil, o semnificaţie adaptivă pentru organismul care îl produce.

Biotransformare (biotransformation). Conversie a unui material sau a unei substanţe chimice în alta, utilizînd catalizatorul biologic; un sinonim apropiat al acestui proces este biocataliza, catalizatorul folosit fiind numit, prin corespundere, biocatalizator. De obicei, catalizatorul este o enzimă.

Bivalent (bivalent). Pereche de cromozomi omologi asociaţi (unul de origine maternă, altul de origine paternă). Fiecare cromozom din cadrul bivalentului este duplicat şi conţine două cromatide, iar bivalentul conţine patru cromatide.

Blastochist (blastocyst (also blastocist). Embrion animalier (ovul fertilizat) în stadiile de dezvoltare precoce, aproximativ pînă la momentul implantării.

Blastomer (blastomere). Orice celulă formată în rezultatul primelor diviziuni ale embrionului animal. De obicei, embrionul se împarte în doi, apoi în patru, apoi în opt blastomeri, ş.a.m.d.

Blastulă (blastula). La animale, o formă precoce a embrionului, care urmează etapa tipic, o foaie cu un singur strat (blastoderm) sau o sferă de celule (blastochist).

Boală eriditară (genetic disease). Boală care îşi are originea în schimbările produse în materialul genetic. De obicei, se referă la bolile moştenite conform legilor Mendeliene, deşi formele nemoştenite, de asemenea, pot avea loc în rezultatul mutaţiilor în molecula de ADN.

Bombardare cu microparticole (microprojectile bombardment).Procedură de modificare a celulelor prin introducerea în ele a particulelor de metal (volfram sau aur) acoperite cu ADN.

Bractee (bract). Frunză modificată, care înlocuieşte florile sau inflorescenţele şi care poate apărea sub formă de petală.

BRCA1 şi BRCA2 (BRCA1 and BRCA2). Primele gene de cancer la sîn identificate. Formele mutante ale acestor gene, considerate a fi responsabile pentru aproximativ o jumătate din cazuri de cancer la sîn moştenit, în special la femeile mai tinere şi care, de asemenea, sporesc riscul de cancer ovarian.

Bromidă de etidiu (ethidium bromide). Vopsea fluorescentă folosită pentru a colora ADN-ul şi ARN-ul. Expusă la raze UV, vopseaua luminează.


2�


2�

C

CAB (cromozom artificial bacterial) (BAC Bacterial Artificial Chromosome). Vector de clonare construit din factori de fertilitate bacterială (F); ca şi vectorii YAC, aceştia acceptă inserţii mari de mărimea de la 200 la 500 kb.

Caliciu (calyx) (Gr. kalyx, teacă,r). Totalitate a sepalelor unei flori. Cel mai extrem verticil al părţilor unei flori.

Calorie (calorie). Echivalent al cantităţii de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă de la 14.5°C la 15.5°C.

Calus (callus). (L. callum, piele dură/groasă; pl: calluses sau calli). 1. Ţesut protector, format din celule parenchim, care se dezvoltă pe o suprafaţă tăiată sau afectată a unei plante. 2. Mase neorganizate de celule care se divizează activ şi se dezvoltă prin traumare/rănire sau în cultura de ţesuturi în prezenţa regulatorilor de creştere.

Cameră de creştere (growth cabinet). Dulap folosit pentru tuburi şi vase pentru cultura în condiţii controlate de mediu. Gradul de control asupra temperaturii, luminii şi umidităţii este o funcţie a calităţii camerei de creştere.

Cameră de cultură (culture room). Cameră de menţinere a culturilor, de obicei într-un mediu controlat de lumină, temperatură şi umiditate.

Cantimorganidă (centimorgan (cM)). Unitate de măsură a frecvenţei de recombinări. O centimorganidă este echivalentă la 1% şansă că o genă marcher a unui locus va fi separată de un marcator din alt locus în rezultatul crossingoverului.

Capacitate de asociere (binding). Capacitate a moleculelor de a se lipi una de alta, ca urmare a formei exacte şi naturii chimice a părţilor de pe suprafeţele lor. Multe molecule biologice se leagă foarte strîns şi în special de alte molecule: enzimele la substratele lor; anticorpii la antigenii lor; catenele de ADN cu catenele lor complementare etc. Gradul de asociere poate fi caracterizat de o constantă de legătură sau constantă de asociere (Ka), sau inversul acesteia, constanta de disociere (Kd).

Capsidă (capsid). Înveliş proteic al unui virus. Capsida, deseori, determină forma virusului.

Caracter (character). Trăsătură distinctivă a unui organism.

Carantină (quarantine) (It. quarantina, de la quaranta, patru-zeci). Izolare preventivă a unei persoane sau a altui organism viu pentru o anumită perioadă (la origine, 40 de zile) după sosire, pentru a lăsa simptomele bolilor să apară, în cazul cînd subiecţii daţi au fost în contact cu un bolnav sau vin dintr-o regiune unde există o epidemie. În prezent, se aplică şi în reglementările de restricţie ale vînzării sau expedierii organismelor vii, de regulă pentru a preveni invazia într-un nou areal a unei boli sau dăunător.

Cartare genetică (Gene mapping). Determinare a poziţiilor relative ale genelor dintr-o moleculă de ADN (cromozom sau plasmidă).

Cartografiere (mapping). Determinare a locului amplasării unui gene sau a unui marcher genetic în cromozom.

Catabolism (catabolism). Explozie metabolică în organismele vii, însoţită de degajarea energiei.

Cataliză (catalysis). Proces de modificare a vitezei unei reacţii chimice prin utilizarea unui catalizator.


2�


2�

Călire (hardening off). Adaptare a plantelor la condiţiile unor noi caracteristici ale mediului ambiant.

Celulază (cellulase). Enzimă care catalizează descompunerea celulozei.

Celulă (cell) (L. cella, cameră mică). Cea mai mică unitate structurală a unui corp viu, capabilă să funcţioneze independent; o masă microscopică de protoplasmă, înconjurată de o membrană semipermeabilă, care include de obicei unul sau două nuclee şi diferite substanţe chimice, capabilă – fie singură sau prin interacţiunea cu alte celule – să realizeze toate funcţiile fundamentale ale vieţii.

Celulă apicală (apical cell). Iniţială meristematică în meristemul apical al lăstarilor sau rădăcinilor unei plante. La diviziunea celulei se formează ţesuturi noi.

Celulă diploidă (diploid cell). Celulă care conţine două seturi de cromozomi.

Celulă eucariotă (Eukaryotic cell). Celulă care are nucleu.

Celulă haploidă (haploid cell). Celulă care conţine numai un set, sau o jumătate din numărul obişnuit de cromozomi (diploid).

Celule B (B cells). Clasă importantă a celulelor albe ale sîngelui, care se maturizează în măduva coloanei vertebrale şi produce anticorpi. Sunt responsabile pentru anticorpi-mediaţi sau pentru răspunsul umoral imun; ele dau naştere anticorpilor-producători de celule a plasmei şi alte celule ale sistemului imun. Vezi limfocite B.

Celule de memorie (memory cells). Celule longevive B şi T, care mediază reacţiile rapide secundare imune la un antigen întîlnit mai înainte.

Celule stem embrionare (embryonic stem cells). Celule ale unui embrion nedezvoltat, care dau nastere la toate celulele diferenţiate.

Celuloză (cellulose) (celulă + ose, un sufix, care indică un carbo-hidrat). Carbohidrat complex, care contribuie la formarea structurii pereţilor celulei plantei; constituie de la 40% la 55% din greutatea peretelui celulei plantei.

Centre de origine (centres of origin). Localităţi din lume de unde sunt originare anumite specii de plante domestice.

Centrifugare diferenţiată (differential centrifugation). Metodă de separare a particulelor subcelulare, conform coeficienţilor de sedimentare a acestora, care aproximativ sunt proporţionali cu mărimea lor. Extractele celulare formează obiectul succesionării ciclurilor centrifuge, la viteze de rotaţie care cresc progresiv. Particulele mari, precum nucleele sau mitocondriile, se vor precipita la viteze relativ mici; forţele mai puternice G vor fi solicitate pentru a sedimenta particulele mici, precum ribozomii.

Centromer (centromere). Regiune de cromozom specializată, la care se unesc fibrele fusului cromatic în procesul diviziunii celulare.

Cerc de creştere (growth ring). Unul din cercurile care se pot vedea într-o secţiune transversală a unei tulpini lemnoase, precum trunchiul de copac. Acesta reprezintă xilemul format într-un an ca rezultat al activităţii fluctuare a cambiumului vascular.

Cereale Bt (Bt Crops). Bt înseamnă Bacillus thuringiensis, o biotoxină de origine bacteriană. Gena Bt, determinînd sinteza acestei toxine, poate fi introdusă în plante, pentru a distruge insectele care dăuneză plantele respective.


�0


��

Chiasmă (chiasma) (Gr. chiasma, două linii plasate în cruce). Punct vizibil de unire între două cromatide nesurori ale cromozomilor omologi, în cadrul primei profaze (diplonemă sau diachnez) meiotice.

Chimioterapie (chemotherapy). Tratarea bolii, în special a infecţiilor sau cancerului, cu ajutorul substanţelor chimice.

Cibrid (cybrid). Hibrid citoplasmic, provenit din fuziunea unui citoplast (citoplasmă fără nucleu) cu o celulă întreagă. De notat că nucleul şi citoplasma produselor fuzionate ale celulei provin din surse genetice diferite.

Cicatrice de mugur (bud scar). Cicatrice lăsată pe lăstar, cînd mugurul sau solzii acestuia cad.

Cicatricea frunzei (leaf scar). Semn, lăsat pe tulpină după înlăturarea frunzei.

Ciclu celular (cell cycle). Succesiune a etapelor, pe care le parcurge o celulă între două diviziuni.

Ciclu nutritiv (nutrient cycle). Trecere a unei substanţe nutritive sau a unui element printr-un ecosistem, asimilarea şi eliberarea lor de diferite organisme, precum şi transformarea lor în diferite forme chimice organice şi neorganice.

Ciclu parasexual (parasexual cycle). Ciclu sexual care implică modificări în numărul cromozomilor, dar care diferă în timp şi loc de ciclul sexual obişnuit. Se întîlneşte la ciupercile în care ciclul normal este suprimat sau aparent lipseşte.

Citocineză (cytokinesis). Diviziune citoplasmică şi alte modificări, cu excepţia diviziunii nucleare, care sunt parte a mitozei sau meiozei.

Citochinină (cytokinin). Regulatori de creştere a plantelor (hormoni) caracterizaţi ca substanţe care induc diviziunea celulei şi diferenţierea celulei. În cultura tisulară, aceste substanţe sunt asociate cu internoduri mărite şi cu procesul de dezvoltare a lăstarului.

Citogenetică (cytogenetics). Compartiment al biologiei ce studiază cromozomii şi implicaţiile lor în genetică, activitatea şi variabilitatea celulară.

Citoliză (cytolysis). Proces de dezintegrare a celulei.

Citologie (cytology). Domeniu al biologiei care se ocupă cu studiul structurii şi funcţionării celulelor.

Citometrie prin scurgere (flow cytometry). Tehnică folosită pentru a sorta celulele sau alte materiale biologice prin scurgerea lor prin tuburi de o anumită mărime, care de obicei nu depăşesc diametrul particulei biologice studiate.

Citoplasmă (cytoplasm) (Gr. kytos, un vas adînc + plasma, formă). Materie vie a celulei, cu excepţia nucleului. Substanţă sub formă de gel într-o celulă în care sunt amplasate organele celulare.

Citotip (cytotype). Condiţie celulară moştenită pe linie maternă la Drosophila, care reglează activitatea elementelor transpozabile.

Citozină (cytosine). Bază pirimidinică care se găseşte în ADN şi ARN.

Clasă modală; mod (modal class; mode). În distribuţia frecvenţelor, clasă ce posedă cea mai mare frecvenţă.

Clonare (cloning). Proces de producere asexuală a unui grup de celule (clone), toate genetic identice, dintr-un singur strămoş. În tehnologia ADN-ului recombinant, utilizarea procedurilor de


�2


��

manipulare a ADN-ului pentru a produce copii multiple ale unei singure gene sau segment de ADN este denumită clonare ADN.

Clonare a embrionului (embryo clonino). Creare a unor copii identice sau exacte ale unui embrion prin divizarea embrionului sau prin transferul nuclear de la celulele embrionare nediferenţiate.

Clonare a genelor (gene cloning). Proces de sintetizare a copiilor multiple ale anumitor succesiuni de ADN folosind o celulă de bacterie sau un alt organism ca gazdă. Gena care interesează este inserată într-o copie a moleculei de ADN (vector ADN, deseori o plasmidă) şi molecula recombinată rezultată de ADN este amplificată într-o celulă gazdă potrivită. Folosită în ingineria genetică, de asemenea ştiută şi ca clonare moleculară.

Clonare a transplantului nuclear (Nuclear transplant cloning). Proces prin care nucleul ce conţine genomul unei celule adulte este transferat într-un ovul din care a fost extras preventiv nucleul. Ovulul cu nucleul transplant este apoi stimulat pentru a se diviza şi a se dezvolta într-un organism viu.

Clonare adultă (adult cloning). Creare a copiilor identice ale unui animal adult prin transferul conţinutului nuclear de la ţesuturi adulte diferenţiate. Vezi, de asemenea, clonare; Dolly.

Clonare moleculară (molecular cloning). Amplificare biologică a unei secvenţe specifice de ADN prin diviziunea mitotică a unei celule gazdă în care ea e transferată.

Clonare poziţională (positional cloning). Proces care începe cu căutarea marcherilor linkaţi cu un caracter moştenit specific, apoi folosirea acestor marcheri pentru identificarea locaţiei aproximative a genei responsabile de caracterul respectiv şi, în continuare,

utilizarea diferitor strategii de clonare pentru a identifica şi izola gena respectivă.

Clonă (clone) (Gr. klon, ramură sau butaş). 1. Grup de celule sau organisme genetic identice ca rezultat al reproducerii asexuale. 2. Grup de plante genetic identice, toate provenind de la un individ selectat prin multiplicare vegetativă, fără proces sexual. 3. Populaţie de celule ce poartă acelaşi mod de clonare, cu aceeaşi moleculă inserată de ADN. 4. Copie genetică a altui organism obţinut prin procesul de reproducţie nonsexuală (fără fertilizare). Clonarea prin transferul de nucleu implică transferul lui dintr-o celulă donatoare în citoplasma celulei recipiente, aceasta de obicei fiind o oocită cu dezvoltarea ulterioară a embrionului.

Clonă cADN (cDNA clone). Moleculă de ADN dublu-spiralată, transmisă într-un vector şi sintetizată in vitro dintr-o succesiune mARN, prin utilizarea transcripţiei inverse şi ADN polimerazei.

Clonă de gamet (gametoclone). Plantă regenerată dintr-o structură de ţesut originar dintr-un ţesut al gametului.

Clone (clones). Grup de celule derivate dintr-un singur strămoş.

Clorofilă (chlorophyll) (Gr. chloros, verde + phyllon, frunză). Pigment responsabil de culoarea verde a majorităţii plantelor. Este esenţial la absorbţia energiei luminii pentru fotosinteză.

Cloroplast (chloroplast) (Gr. chloros, verde + plastos, format). Organ citoplasmic specializat ce conţine clorofilă. Acesta este locul de transfer al energiei solare şi al reacţiilor importante de sinteză a amidonului sau a zahărului. Cloroplastele au ADN-ul lor propriu şi sunt moştenite prin citoplasmă, independent de genele nucleare.


��


�5

Cloroză (chlorosis) (Gr. chloros, verde + osis, stare de boală). Eşecul dezvoltării clorofilei şi apariţia unei culori galbene la plante din cauza distorsiunii nutriţiei sau din cauza unei infecţii cauzate de un virus, bacterii sau fungii.

Cocultură (co-culture). Cultura comună a două sau mai multe tipuri de celule, aşa ca celula plantei şi a microorganismului, sau a două tipuri de celule ale plantei.

Cod genetic (Genetic Code). Termen folosit pentru a descrie mecanismul aranjării nucleotidelor în cadrul genelor. Exprimă succesiunea lineară a nucleotidelor (G, C, A şi T) unei gene, grupate în grupe a cîte trei nucleotide.

CODEX Alimentarius (CODEX Alimentarius). Codex Alimentarius (în latină cuvintele înseamnă legea alimentaţiei) este o culegere de standarde alimentare internaţionale, care are ca scop protejarea sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicii de comerţ legal în comerţul alimentar. Comisia Codex Alimentarius a fost creată în 1963 de către Organizaţia pentru produse alimentare şi agricultură a Organizaţiei Naţiunilor Unite (FAO) şi Organizaţia mondială pentru sănătate a Organizaţiei Naţiunilor Unite (WHO) pentru elaborarea standardelor alimentare şi ghidurilor de utilizare practică a lor. Ca rezultat, Codex Alimentarius prevede standarde pentru toate alimentele principale, fie prelucrate sau semiprelucrate sau în stare neprelucrată. De asemenea, include prevederi privind igiena şi calitatea nutritivă a alimentului, inclusiv normele microbiologice, prevederi pentru aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, contaminanţi, etichetare şi prezentare şi metode de analiză şi eşantionare (pentru detalii, accesaţi http://www.codexalimentarius.net).

Codon de iniţiere. Codon AUG care codifică aminoacidul metionină al unui lanţ polipeptid. La bacterii, codonul start poate să fie AUG,

care codifică N-formilmetionina, sau GUG, care codifică valina. La eucariote, codonul start este întotdeauna AUG, care codifică aminoacidul metionină.

Coevoluţie (co-evolution). Evoluţie complementară a caracterelor adaptive în două specii cauzate de presiunea selecţiei pe care fiecare specie o exercită asupra celeilalte. Acest proces este obişnuit în asocierile simbiotice, la plantele polenizate de către insecte etc.

Cofermentare (co-fermentation). Creştere simultană a două tulpini de microorganisme într-o singură bioreacţie.

Cointegrare (co-integrate). Moleculă de ADN formată prin fuziunea a două molecule de ADN diferite, de obicei mediate de un element transpozabil.

Colchicin (L. colchicum, pajişte de şofran, din Colchida, Mingrelia antică). Alcaloid obţinut din Colchicum autumnale, care inhibează formarea fusului cromatic în celule, în cadrul diviziunii mitotice, astfel încît cromozomii nu se pot separa în anafază, inducînd multiplicarea setului de cromozomi. De asemenea, este utilizat pentru a stopa procesul de diviziune mitotică în metafază, etapă în care cromozomii sunt cel mai puternic vizibili.

Colecţie activă (active collection). Definită în Acordul Internaţional privind Resursele Genetice ale Plantelor (FAO, 1983) ca fiind o colecţie care completează colecţia de bază şi din care se extrag probe pentru distribuire, schimb sau alte scopuri, cum ar fi multiplicarea şi evaluarea.

Colecţie de bază (base collection). Definită în Acordul Internaţional privind Resursele Genetice ale Plantelor (FAO, 1983) ca fiind o colecţie de stocuri de seminţe sau material vegetativ de


��


��

înmulţire, păstrat pentru securizare pe termen lung, în vederea conservării diversităţii genetice în scopuri ştiinţifice şi ca bază pentru reproducerea plantelor, aşa ca multiplicarea şi evaluarea.

Coleoptil (coleoptile). Înveliş protector care acoperă vîrful lăstarului embrionar la plantele monocotiledonate. Protejează tulpina embrionară în procesul de creştere prin sol.

Colinearitate (co-linearity). Relaţie în care unităţile într-o moleculă au aceeaşi consecutivitate ca şi unităţile în altă moleculă, la care se face referire; de ex., nucleotidele într-o genă sunt colineare cu aminoacizii în polipeptidele codificate de acea genă.

Colonie (colony). Grup de celule sau organisme interdependente.

Colorare Gram (Gram staining). Tehnică prin care se face diferenţierea dintre două grupuri bacteriale majore, bazată pe reţinerea culorii de către pereţii celulelor acestora. Bacteriile sunt fixate prin încălzire, apoi colorate cu cristal violet, apoi cu soluţie de iod, după aceasta clătite cu acetonă sau alcool. Bacteriile Gram-pozitive sunt colorate în violet deschis, în timp ce bacteriile Gram-negative nu se colorează.

Comensalism (commensalism). Interacţiune a două sau mai multe organisme disimilare, în care asocierea este avantajoasă unuia, fără afectarea celuilalt.

Competent (competent). O celulă competentă este capabilă de a se dezvolta într-un embrion pe deplin funcţional. Opusul este necompetent.

Competenţă (competence). Abilitate a unei celule bacteriale de a prelua molecule de ADN şi de a deveni genetic transformate.

Complementare genetică (genetic complementation). Proces care se produce în cazul cînd două molecule de ADN (gene), aflîndu-se în aceeaşi celulă împreună, controlează o funcţie pe care nu o poate realiza nici una dintre ele în mod separat.

Complementaritate (complementarity). Relaţie între două catene ale unei molecule de ADN. Timina dintr-o catenă se împerechează cu adenina din cealaltă catenă, iar citozina se împerechează cu guanina.

Complex de histocompatibilitate majoră (major histo-compatibility complex). Mulţime mare de gene care codifică antigenii de histocompatibilitate majoră la mamifere.

Concentraţie a biomasei (biomass concentration). Cantitate a materiei biologice într-un volum specific.

Concordanţă (concordance). Identitate a perechilor sau grupurilor care corespund unei trăsături anumite, aşa ca rudele care exprimă aceeaşi trăsătură.

Condiţii libere de vieţuire (free-living conditions). Condiţii naturale sau de seră, unde sunt transferate plantele mici după faza de creştere in vitro. În asemenea cazuri, plantele mici trebuie să fie asigurate cu aşa condiţii, în care ele să se poată aproviziona singure cu substanţe hrănitoare.

Condiţionare (conditioning). Efecte exercitate asupra caracterelor fenotipice ale agenţilor externi, în cadrul etapelor de dezvoltare critică.

Conjugare (conjugation). 1. Unire a celulelor sexuale (gameţilor) sau organismelor unicelulare în procesul fertilizării. 2. Transfer unidirecţional de ADN (plasmida bacterială) de la o celulă bacterie la


��


��

alta, implicînd contactul celulă-celulă. De obicei, plasmida codifică majoritatea funcţiilor necesare pentru transferul său propriu.

Consangvinitate (consanguinity). Raport de înrudire prin descendenţă de la un strămoş comun.

Conservare a genelor; conservare a resurselor genetice (gene conservation; genetic resources conservation). Conservare a speciilor, populaţiilor, indivizilor sau a părţilor de indivizi prin metode in situ şi ex situ pentru a oferi o diversitate de materiale genetice pentru generaţiile prezente şi viitoare.

Conservare a resurselor genetice la animalele domestice (conservation of farm animal genetic resources). Se referă la toate activităţile umane, inclusiv la strategiile, planurile, politicile şi acţiunile întreprinse în scopul menţinerii diversităţii resurselor genetice la animalele domestice, pentru a contribui la asigurarea nivelului necesar de alimentaţie, productivitate şi producţie agricolă, acum şi în viitor.

Conservare criobiologică, crioconservare, conservare prin îngheţare (cryobiological preservation; cryopreservation; freeze preservation). Conservare a resurselor germoplasmei în stare latentă prin tehnici criogenice, aplicate la moment pentru păstrarea seminţelor şi polenului de plante, microorganismelor, spermei animalelor şi liniilor de celule.

Conservare ex situ (Ex-situ Conservation). Metodă de conservare ce necesită mutarea resurselor actuale de germoplasmă (seminţe, polen, spermă, organisme individuale) din habitatul originar sau din mediul ambiant în alte locuri, unde pot fi păstrate. Conservare a componenţilor diversităţii biologice în afara habitatului lor natural. Aici pot fi incluse menajeriile, muzeele, grădinile botanice, acvariumurile, băncile de gene.

Conservare ex situ. Metodă de conservare ce determină amplasarea resurselor de germoplasmă (seminţe, polen, spermă sau organism integru) din mediul înconjurător tradiţional în afara arealului originar sau mediului înconjurător.

Conservare in situ (conservation in situ). 1. Metodă de conservare care încearcă să pastreze integritatea resurselor genetice prin conservarea lor în ecosistemele evoluţionare dinamice ale habitatului originar sau mediului natural. 2. Conservare a ecosistemelor şi habitatelor naturale, menţinere şi refacere a populaţiei viabile în condiţiile naturale, în cazul speciilor cultivate şi domesticite, în împrejurările unde ele şi-au dezvoltat proprietăţile specifice. 3. Metodă de conservare care încearcă să păstreze integritatea genetică a resurselor de gene prin conservarea lor în cadrul ecosistemelor dinamice evoluţionare ale habitatului original sau mediului natural.

Constitutiv (constitutive). Organism ce se presupune a fi constitutiv pentru producerea unei enzime sau altei proteine, dacă proteina respectivă este întotdeauna produsă de celule sub toate condiţiile fiziologice.

Construcţie ADN (DNA construct). Moleculă de ADN inserată într-un vector de clonare, de obicei o plasmidă.

Consultare genetică (genetic counseling). Scurt proces de consultare genetică pentru persoanele şi familiile care au o boală genetică şi care se află în stare de risc din această cauză. Consultarea genetică oferă pacienţilor informaţii despre starea sănătăţii lor şi-i ajută să ia hotărîri.

Convenţia privind Diversitatea Biologică (Convention on Biological Diversity (CBD)). Adoptată la 22 mai 1992 şi intrată în vigoare în decembrie 1993. Are ca scop conservarea diversităţii


�0


��

biologice şi încurajează utilizarea durabilă a componentelor sale, împărţirea onestă şi echitabilă a beneficiului provenit din utilizarea resurselor genetice. Mai poartă şi denumirea de Convenţie privind Biodiversitatea (pentru consultarea textului Convenţiei accesaţi “http://www.biodiv.org/convention/articles.asp”).

Corelaţie (correlation). Asociere statistică între variabile.

Corporaţie multinaţională (Multinational Corporation). Corporaţie ce activează în mai multe ţări (cu oficii, uzine, sedii). Deseori, companiile multinaţionale împart diferite părţi ale procesului de producţie între diferite ţări, cu alte cuvinte lucrările se pot desfăşura acolo, unde munca e mai ieftină, iar comercializarea acolo, unde există consumatori disponibili.

Cosegregare (co-segregation). Cînd două caractere genetic controlate par a fi moştenite împreună.

Cosolvent organic (organic co-solvent). Compus pentru dizolvarea unor substanţe organice neutre, utilizat în procesul de pregătire a mediilor nutritive. Cosolvenţii organici includ alcooli (de obicei, etanol), acetonă şi dimetilsulfoxid (DMSO).

Cotiledon (cotyledon). Structuri de forma frunzei la primul nod al tulpinii. La unele dicotiledonate, cotiledoanele conţin hrană depozitată pentru tînăra plantă, care nu poate încă fotosintetiza propria hrană. Deseori se referă la frunze de răsad.

Cotransformare (co-transformation). Tehnică în care celulele recipiente sunt incubate cu două tipuri de plasmide, una dintre care are gene marcher selectivi, iar a doua nu are astfel de gene. Celulele care au fost transformate cu prima plasmidă sunt apoi selectate. Dacă transformarea a fost efectuată la o concentraţie mare de ADN, atunci

este probabil că aceste celule au fost de asemenea transformate şi cu a doua plasmidă (neselectabilă). Tehnică frecvent folosită în experimente cu celulele animale.

Covariaţie (co-variance). Măsură de asociere statistică între variabile; gradul în care două variabile variază împreună.

Creştere (growth). Sporire a mărimii celulelor sau a numărului de celule sau a ambelor acestor procese, avînd ca rezultat creşterea greutăţii organismului integru.

Creştere organizată (organized growth). Dezvoltare în condiţii de cultură de ţesuturi a explanţilor organizaţi (extremităţi ale meristemului sau vîrfurile lăstarilor, mugurii florali etc.).

Creştere primară (primary growth). 1. Se referă la creşterea derivată din meristemul apical; ţesuturile unei plante tinere. 2. Se referă la creşterea explantului în timpul perioadei iniţiale de cultivare; de ex., creşterea calusului primar.

Crioprotectant (cryoprotectant). Compus care previne vătămarea celulei în timpul proceselor de îngheţare şi topire. Crioprotectanţii sunt agenţi cu o înaltă solubilitate în apă şi toxicitate scăzută.

Cristalizare a proteinei (protein crystallization). Preparare a cristalelor din proteină, ca parte esenţială a majorităţii metodelor utilizate pentru determinarea structurii tridimensionale a proteinei.

Cromatidă (chromatid) (cromozom + id, L. sufixul înseamnă “fiice ale “). Fiecare din cele două spirale fiice, pe care le conţine un cromozom duplicat. Termenul rămîne în uz atît timp, cît cele două cromatide sunt încă unite la centromer. De îndată ce centromerul se divizează, plasînd cele două cromatide în celule fiice (în cadrul anafazei mitozei şi în timpul anafazei II a diviziunii meiotice), acestea sunt deja numite cromozomi.


�2


��

Cromatină (chromatin) (Gr. chroma, culoare). Substanţă din care sunt compuşi cromozomii eucariotici. Consistă din molecula de ADN cu cîteva proteine, în special histoni. Numită la început datorită uşurinţei de a se colora cu anumiţi coloranţi (cromaticitate).

Cromatografie (chromatography). (Gr. chroma, culoare + graphein, a desena sau a scrie). Metodă pentru separarea şi identificarea componentelor amestecurilor de molecule cu proprietăţi fizice şi chimice similare.

Cromozom (chromosome) (Gr. chroma, culoare + soma, corp). Grup de corpuri nucleare care conţin gene în mare parte responsabile pentru diferenţierea şi activitatea unei celule eucariote. Unul din corpurile în care nucleul se dezintegrează la începutul diviziunii mitotice. Cromozomii conţin cea mai mare parte a ADN-ului celular. Cromozomii există în perechi la eucariote – unul patern (de la părintele masculin) şi unul matern (de la părintele femelă). Fiecare specie eucariotică are un număr caracteristic de cromozomi. Celulele bacteriale şi virale conţin doar un singur cromozom, ce constă dintr-o moleculă de ADN sau, la unii viruşi, din ARN fără histoni.

Cromozom metacentric (metacentric chromosome). Cromozom cu centromerul aproape de mijloc şi, consecutiv, două braţe de aproximativ aceeaşi lungime.

Cromozomi filament de lampă (lampbrush chromosomes). Cromozomi în faza de diplotenă a primei diviziuni meiotice, prezenţi cel mai des în nucleele oocitelor. Aceşti cromozomi au regiuni întinse în care cromatida este despiralizată şi care sunt părţi active ale procesului de transcripţie.

Cromozomi omologi (homologous chromosomes). Cromozomi în perechi, în general similari după mărime şi formă. Unul din cromozomii omologi vine de la părintele mascul, iar celălalt de

la părintele femelă. Aceşti cromozomi conţin acelaşi aranjament linear de gene.

Cros (cross). În studiile genetice, încrucişarea a doi indivizi sau populaţii. De asemenea, numită încrucişare.

Crossingover (Crossing over). Schimb al unei porţiuni de material genetic în timpul diviziunii meiotice dintre doi cromozomi omologi, procesul rezultînd într-un schimb de alele între cromozomi. – Cuv.engl.

Crossingover dublu (double crossing-over). Două evenimente simultane şi reciproce de rupere şi reuniune între două cromatide nesurori din cadrul unui bivalent în timpul diviziunii meiotice.

Crossover (crossover). Cromozom recombinant. – Cuv.engl.

Cultivar (de la cultivat + varietate) (cultivar) (from cultivated + variety). Termen internaţional, care denotă anumite plante cultivate clar distinse de altele prin caracteristicile enunţate şi care reţin caracterele lor de distincţie la reproducerea în condiţii specifice.

Cultivare a meristemului (meristem culture). Cultivare a ţesutului meristematic fără ţesutul adiacent al frunzuliţei sau tulpinii. Termenul poate, de asemenea, subînţelege cultura regiunilor meristematice ale plantelor, sau creşterea meristematică în cultură.

Cultivare continuă (continuous culture). Cultură în suspensie, asigurată continuu cu nutrienţi prin afluxul de mediu proaspăt. Volumul culturii este în mod normal constant.

Cultivare în grup (batch culture). Cultură în suspensie, în care celulele cresc într-un mediu nutritiv lichid şi urmează un model sigmoid de creştere.


��


�5

Cultură (culture). Populaţie de celule de plante, animale sau microorganisme, crescută în condiţii controlate.

Cultură continuă deschisă (open continuous culture). Cultură continuă în care afluxul mediului proaspăt este balansat cu eliminarea unui volum corespunzător de celule cultivate. Cantitatea de celule permanent înlăturate este corelată cu capacitatea de formare a noilor celule în sistem.

Cultură continuă închisă (closed continuous culture). Cultură continuă în care afluxul mediului proaspăt este echilibrat de revărsarea volumelor corespunzătoare de mediu folosit. Celulele sunt separate mecanic din mediul revărsat şi sunt adăugate înapoi în cultură.

Cultură de antere (anther culture). Cultură aseptică a anterelor pentru producerea plantelor haploide din microspori.

Cultură de calus (callus culture). Tehnică de cultură a ţesuturilor. De obicei, se află în mediu solidificat şi este iniţiată prin inocularea porţiunilor mici de ţesut sau a secţiunilor unui organ. Culturile de calus pot fi menţinute prin subcultură regulată.

Cultură de celule (cell culture). Creştere in vitro a celulelor derivate din organismele multicelulare. În acest caz, celulele sunt de un singur tip.

Cultură de celule vegetale (plant cell culture). Creştere a celulelor vegetale sau rădăcinilor de plante în bioreactori.

Cultură de embrion (embryo culture). Cultură a embrionilor într-un mediu nutritiv.

Cultură de extremităţi meristematice (meristem tip culture). Culturi derivate din explanţii meristemului de extremitate.

Cultura extremităţii meristemului se utilizează pentru eliminarea virusului sau în scopuri auxiliare de proliferare a lăstarilor.

Cultură de organe (organ culture). Cultură aseptică a organelor complete vii de animale şi plante în afara corpului într-un mediu de cultură potrivit. Organele animale trebuie să fie destul de mici pentru a permite substanţelor nutritive din mediul de cultură să pătrundă în toate celulele.

Cultură de panicul (panicle culture). Cultură aseptică a segmentelor paniculului grăunţoaselor pentru a provoca germinarea şi dezvoltarea microsporilor.

Cultură de polen (pollen culture). Cultură in vitro şi germinare a granulelor de polen. Calusul obţinut în aşa fel va forma lăstari sau embrioizi care se dezvoltă în plante monoploide.

Cultură de protoplaste (protoplast culture). Izolare şi cultivare a protoplastelor vegetale prin mijloace mecanice sau prin digestia enzimatică a ţesuturilor sau organelor vegetale, sau culturilor derivate din acestea. Protoplastele sunt utilizate pentru selecţie sau hibridizare la nivel celular şi pentru alte scopuri diverse.

Cultură primară (primary culture). Cultură începută din celule, ţesuturi sau organe preluate direct din organisme. Cultura primară poate fi definită astfel, pînă cînd nu este subcultivată pentru prima dată. Apoi ea devine o linie celulară.

Culturi rezistente, tolerînd erbicidele (Herbicide/Tolerant Resistant Crops). Plante create prin utilizarea biotehnologiilor pentru a tolera erbicidele folosite la distrugerea buruienelor.

Cuticulă (cuticle) (L. cuticula, diminutiv de la cutis, piele). Strat de ceară pe partea externă a frunzelor şi fructelor, reducînd pierderile de apă.


��


��

D

Dalton (simbol Da) (dalton) (symbol: Da). Unitate de masă atomică aproximativ egală cu masa unui atom de hidrogen 1.67 × 10-24 g, reluînd numele celebrului chimist John Dalton (1766-1844). Utilizată în expresii prescurtate de greutate moleculară, în special şi ca kilo – (kDa) sau megadaltoni (MDa), respectiv egali cu 1 × 103 şi 1 × 106 daltoni.

De novo (L. “de la început, din nou”) (de novo) (L. “from the beginning, anew”). Care apare din nou, încă o dată. De asemenea, ex novo.

Dediferenţiere (de-differentiation). Proces prin care celulele îşi pierd specializarea şi proliferează prin diviziune celulară, pentru a forma o masă de celule care, ca răspuns la stimulenţii corespunzători, mai tîrziu pot diferenţia din nou pentru a forma fie acelaşi tip de celulă, fie un alt tip.

Defect de naştere (birth defect). Defect prezent la naştere, fiind cauzat de gene mutante sau de evenimente prenatale, care nu sunt de origine genetică.

Deficienţă (deficiency). Insuficienţă sau lipsă a uneia sau a mai multor forme privind cerinţele enzimatice, nutritive sau de mediu, astfel încît sunt afectate dezvoltarea, creşterea şi funcţiile fiziologice.

Deficienţă nutritivă (nutrient deficiency). Absenţă sau insuficienţă a unui factor de hrană necesar pentru creştere şi dezvoltare normală.

Definit (defined). 1. Condiţii fixe de mediu şi proceduri pentru creştere. 2. Elemente cunoscute cu exactitate şi constatate privind mediul unei culturi tisulare.

Degenerare (a codului genetic) (degeneracy) (of the genetic code). Specificare a unui aminoacid prin mai mulţi de un singur codon. Apare prin repetarea inevitabilă rezultată din 64 de tripleţi existenţi pentru codarea celor 20 de aminoacizi.

Degenerare (degeneration). 1. Schimbări în celule, ţesuturi sau organe, cauzate de boli. 2. Reducere în dimensiuni sau pierdere completă a organelor în timpul evoluţiei.

Dehalogenare (dehalogenation). Înlăturare a atomilor de halogeni (clor, iod, brom, fluor) din molecule, de obicei în timpul biodegradării.

Dehidrogenază (dehydrogenase). Enzimă care catalizează înlăturarea atomilor de hidrogen în reacţiile biologice.

Denaturare (denaturation). Pierdere a configuraţiei iniţiale a unei macromolecule (proteine sau acid nucleic) realizat prin mijloace fizice sau chimice, de obicei însoţite de pierderea activităţii biologice a acestora. Proteinele denaturate deseori manifestă proprietăţi modificate ale solubilităţii.

Denitrificare (denitrification). Proces chimic în care nitraţii din sol sunt reduşi la azot molecular, care este degajat în atmosferă.

Densitate a populaţiei (population density). Număr de celule sau indivizi la o unitate. Unitatea poate fi o suprafaţă sau un volum de mediu.

Deoxiribonuclează (DNază) (deoxyribonuclease) (DNase). Orice enzimă care hidrolizează ADN-ul.

Depozitare de gameţi şi embrioni (gamete and embryo storage). Depozitare de ovule, spermă sau embrioni fertilizaţi


��


��

în afara sursei lor originare. Aproape invariabil aceasta înseamnă crioconservare în azot lichid.

Dereprimare (de-repression). Proces de „conectare” a expresiei unei gene sau a unui set de gene, manifestarea cărora a fost reprimată (deconectată).

Determinant antigenic (antigenic determinant). Caracteristică a suprafeţei unui microorganism sau a unei macromolecule, cum ar fi glicoproteina, de a obţine un răspuns imun.

Dezvoltare (development). Totalitate a evenimentelor care contribuie la formarea progresivă a unui organism. Cele două aspecte majore sunt creşterea şi diferenţierea.

Diagnoză ADN (DNA diagnosis). Utilizare a polimorfismului fragmentelor moleculei de ADN pentru a detecta prezenţa unei alele specifice (deseori asociate cu o boală sau un sindrom) sau a unei secvenţe de ADN.

Diazotrof (diazotroph). Organism care poate fixa azotul atmosferic.

Dicogamie (dichogamy). Condiţie în care organele reproductive masculine şi feminine ale unei flori se maturizează în momente diferite, prin urmare făcînd autofertilizarea improbabilă sau imposibilă.

Dicotiledon (dicotyledon) (Gr. dis, de două ori + kotyledon). Plantă cu două cotiledoane sau „frunze ale seminţei”.

Diferenţiere (differentiation) (L. differre, a lua căi diferite). Proces în care celulele nespecializate dezvoltă structuri şi funcţii caracteristice unui tip anumit de celulă. Dezvoltare dintr-o celulă în mai multe, însoţită de modificarea noilor celule pentru performanţa

unor funcţii anumite. În culturile tisulare, termenul este folosit pentru a descrie formarea diferitor tipuri de celule.

Diferenţiere a celulei (cell differentiation). Pierdere continuă a caracterelor fiziologice şi citologice ale celulelor tinere, rezultînd în preluarea caracterelor pentru celulele adulte sau specializate.

Difuzie (diffusion) (L. diffusus, diseminare). Migrare a moleculelor dintr-o regiune cu o concentraţie mai mare, în altă regiune, cu o concentraţie mai mică.

Dihaploid (dihaploid). Individ care apare dintr-un haploid dublu.

Dimer (dimer). Asociere a două molecule.

Dimorfism (dimorphism). Existenţă a două tipuri diferite distinctiv a indivizilor dintr-o specie. Un exemplu evident este dimorfismul sexual la unele animale.

Diplofază (diplophase). Fază cu un set de cromozomi 2n.

Diploid (diploid) (Gr. diploos, dublu + oides, asemănător).1. Statut de deţinere a două seturi complete de cromozomi, de obicei un set de origine paternă şi celălalt de origine maternă. 2. Organism sau celulă cu un set dublu de cromozomi (2n) (de obicei un set de origine paternă şi celălalt de origine maternă) sau cu referire la un individ, care conţine un set dublu de cromozomi pe celulă. Ţesuturile somatice ale plantelor şi animalelor superioare de obicei sunt diploizi în constituţia cromozomică, în comparaţie cu gameţii haploizi.

Disecţie (dissection) (L. dissectio, o disecţionare sau a fi disecţionat). Separare a unui ţesut prin tăiere pentru analiză sau observaţie.

Disjuncţie (disjunction). Separare a cromozomilor omologi în cadrul anafazei I a meiozei; separare a cromatidelor surori în


50


5�

cadrul anafazei mitozei şi anafazei II a meiozei. Odată ce cromatidele surori s-au separat, fiecare din ele este numită cromozom.

Distanţă pe hartă (map distance). Măsură standard a distanţei între loci, exprimată în santi-Morganide (cM). 1 cM este egală cu 1% de recombinanţi între doi loci.

Distilare (distillation) (L. distillatio, proces de sitilare). Proces de încălzire a unui amestec pentru separarea celor mai volatile componente de cele mai puţin volatile şi, ulterior, răcirea şi condensarea vaporilor rezultaţi pentru a produce o substanţă cît mai pură sau rafinată.

Ditip (ditype). La ciuperci, tetradă care conţine două tipuri de produse meiotice (spori), de ex., 2AB şi 2 ab.

Diversitate biologică sau biodiversitate (biological diversity or biodiversity). Varietate a organismelor vii de toate felurile, inclusiv în ecosistemele terestre marine şi acvatice şi complexele ecologice din care fac parte; include diversitatea în cadrul speciei, între specii şi ecosisteme.

Diversitate genetică (genetic diversity). Variaţie genetică, creată între populaţii şi în cadrul acestora, îmbunătăţită sau menţinută de către forţele evoluţioniste.

Diviziune a celulelor (cell division). Formare a două sau a mai multor celule fiice dintr-o singură celulă mamă. Iniţial se divizează nucleul, urmat de formarea unei membrane celulare între nucleele fiice. Diviziune a citoplasmei şi nucleului în două sau în mai multe părţi prin formarea unei celule.

Diviziune ecuaţională (equational division). Tip de diviziune mitotică, de obicei a doua diviziune în procesul de diviziune

meiotică. Diviziune mitotică a celulelor somatice şi diviziune nonreducţională în meioză. Diviziune cromozomială în care două cromatide ale cromozomului dublat se separă longitudinal, înainte de a fi distribuite în cele două celule fiice.

Diviziune embrionară (embryo splitting). Divizare a embrionilor tineri în citeva părţi, fiecare din ele dezvoltîndu-se într-un individ. Forma de clonare a animalelor, adică de producere a animalelor identice din punct de vedere genetic.

Dizaharide (disaccharide). Carbohidrat care constă din două unităţi de glucoză unite.

Dizolvare (dissolve). Transformare a substanţelor chimice în soluţie.

Dizomie (disomy) (adj: dizomic). Prezenţă a unei perechi de cromozomi specifici. Aceasta este condiţia normală, iar apariţiile anormale sunt monozomii, trizomii şi nulizomii (respectiv cu un cromozom în pereche, trei sau nici unul). De asemenea, există condiţii dizomice anormale, cînd ambii cromozomi ai perechii au fost moşteniţi de la acelaşi părinte.

DL50 (doză letală de 50%) (LD50 (lethal dose 50%)). Cantitate de chimicale necesară pentru a omorî 50% din populaţia testată.

Dogmă centrală (central dogma). Concept de bază, conform căruia informaţia genetică de regulă poate parcurge numai de la ADN la ARN şi la proteină. La moment, se cunoaşte totuşi că informaţia ce se conţine în moleculele ARN ale unor viruşi (numiţi retroviruşi) poate decurge şi în sens invers – de la ARN la ADN.

Dolly (Dolly). Numele primului mamifer creat prin clonarea unei celule de la un animal adult. În acest caz particular, celula provenea


52


5�

din ţesutul mamar al unei oi adulte. Crearea lui Dolly a demonstrat că procesul de diferenţiere în ţesutul adult nu este, după cum se credea, ireversibil. Rezultatul a fost obţinut prin transfer nuclear. Naşterea lui Dolly a avut loc în 1997. De atunci, din celule adulte au mai fost clonate vite cornute mari şi şoareci.

Dominant (dominant). 1. Care descrie o alelă al cărei efect, privind o trăsătură anumită, este acelaşi la heterozigoţi ca şi în homozigoţi. 2. Care descrie cele mai evidente şi caracteristice specii ale unei comunităţi. 3. Care descrie un animal căruia i se oferă prioritate privind accesul la hrană, încrucişare etc., de către alţii din specia sa, datorită succesului acestuia în ciocnirile agresive precedente.

Dominanţă (dominance). Tip de acţiune a genei, exprimat de o alelă dominantă.

Dominanţă apicală (apical dominance). Fenomen de inhibare a creşterii mugurilor laterali (auxiliari) într-o plantă în prezenţa mugurului terminal (apical) de pe ramură, datorită auxinelor produse de mugurul apical terminal.

Donor de explant (explant donor). Planta sursă sau planta mamă din care este luat explantul pentru a fi folosit să înceapă o cultură.

Drojdie de bere (brewer’s yeast). Tipuri de drojdie Saccharomyces cerevisiae, deseori utilizate în producerea berii.

Dublare (duplication). Apariţia unui segment mai mult de o singură dată în acelaşi cromozom sau genom.

E

Echilibru (equilibrium). Stare a sistemelor dinamice în care nu se produce nici o schimbare.

Echilibru genetic (genetic equilibrium). Condiţiile dintr-un grup de organisme interdependente în care frecvenţa alelelor rămîne constantă în timp.

Echilibrul Hardy–Weinberg (Hardy-Weinberg equilibrium).La un organism diploid pentru alelele „A” şi „a” ale unuia şi aceluiaşi locus sunt posibile trei tipuri de genotipuri: AA, Aa şi aa. Dacă utilizăm „p” pentru a reprezenta frecvenţa alelei A şi „q” pentru a reprezenta frecvenţa alelei a, atunci într-o populaţie vom avea următoarea situaţie: (p)(p) sau p2 pentru AA, (q)(q), sau q2 pentru aa şi 2 (p)(q) pentru Aa. Dacă raportăm suma tuturor genotipurilor dintr-o populaţie pentru acest locus la o unitate (1), atunci ecuaţia sau Echililibrul Hardy–Weinberg are următorul aspect: p2 + 2pq +q2 = 1.

Echimolar (equimolar). Concentraţii molare identice.

Ecologie (ecology). Studiul relaţiilor reciproce dintre organismele vii şi mediul lor de viaţă (biotic şi abiotic).

Ecosistem (Ecosystem). Sistem ecologic unitar, rezultat din interacţiunea totalitaţii organismelor şi condiţiilor fizice (abiotice).

Ecotip (ecotype). Populaţie sau rasă a unui organism adaptat la un areal particular.

Efect de poziţie (position effect). Situaţie în care o schimbare a fenotipului rezultă din schimbarea poziţiei unei gene sau a unui grup de gene în cromozom.


5�


55

Efecte aditive ale genelor (additive gene effects). Totalitate a efectelor aditive ale genelor din toate poziţiile, care contribuie la variaţia genetică în cadrul unui caracter cantitativ.

Efecte alelice aditive (additive allelic effects). Efectele alelelor într-o poziţie, în care heterozigotul se află exact între cei doi homozigoţi.

Eficienţă fotosintetică (photosynthetic efficiency). Eficienţă a conversiei energiei luminii în compuşi organici în procesul de fotosinteză.

Elastină (elastin). Proteină fibroasă, principalul constituent al fibrelor galbene elastice din tesutul conjunctiv.

Electro-blotting (electro-blotting). Transfer electroforetic al macromoleculelor (ADN ARN sau proteina) din gelul în care ele au fost separate, spre o matriţă de suport, asa cum este hîrtia de nitroceluloză.

Electroforeză (Electrophoresis). Metodă de separare a moleculelor mari (fragmente de ADN sau proteine) dintr-un amestec de molecule similare. Un curent electric este trecut prin mediul acestui amestec şi fiecare tip de moleculă trece prin acest mediu în perioade diferite, în dependenţă de încărcătura electrică şi mărimea ei. Separarea lor se bazează pe aceste diferenţe. Agaroza şi gelurile acrilamidice sunt mediile folosite de obicei în electroforeza proteinelor şi a acizilor nucleici.

Electroforeză cu gel cu cîmp pulsant (EGCP) (pulsed-field gel electrophoresis) (PFGE). Procedură utilizată pentru separarea moleculelor foarte mari de ADN prin schimbarea direcţiei curentului electric într-un mod pulsat într-un gel semisolid.

Electroforeză cu gel de agaroză (agarose gel electrophoresis).Proces în care o matrice compusă dintr-o formă profund purificată

de agar este utilizată pentru a separa fragmentele moleculelor de ADN şi ARN. Electroforeză cu gel poliacrilamid (EGPA) (polyacrylamide gel electrophoresis) (PAGE). Metodă de separare a acizilor nucleici sau a moleculelor de proteine în conformitate cu mărimea lor moleculară. Moleculele migrează prin matricea cu gel poliacrilamid inert sub influenţa unui cîmp electric.

Electroporaţie (electroporation). Folosire a unui şoc electric pentru a transfera ADN-ul în celulele unui organism. Una din cîteva proceduri utilizate în scopul transformării genetice.

Element genetic mobil (Mobile Genetic Element), numit de asemenea Transpozon (Transposon) sau Element genetic transpozabil (Transposable Genetic Element). Succesiune de ADN care se poate mişca (transpune) dintr-un loc în altul al genomului unei celule.

Eliberare deliberată (deliberate release). A pune ceva în exterior. În biotehnologie aceasta presupune amplasarea unui organism modificat genetic (OMG) în cîmpurile de testare.

Embriogeneză (embryogenesis). 1. (general) dezvoltarea unui embrion. 2. (în plante) formarea in vitro a plantelor din ţesuturi printr-o cale asemănătoare cu cea a dezvoltării embrionului din zigot. Dacă în această dezvoltare în cultură sunt implicate celule somatice şi nu zigoţi, se poate folosi termenul embriogeneză somatică.

Embriogeneză asexuală (asexual embryogenesis). Succesiu-ne a evenimentelor prin care embrionii se dezvoltă din celulele somatice.

Embriogeneză directă (direct embryogenesis). Embrioizii se formează direct în cultură, fără intervenirea fazei calus, pe suprafaţa


5�


5�

embrionilor zigotici sau somatici sau pe ţesuturile explante (secţiuni de frunză, extremitate de rădăcină etc.).

Empiric (empirical). Bazat pe experienţă practică, încercare, observaţie directă sau observaţie simplă, fară a se sprijini pe metode ştiinţifice, cunoştinţe sau teorii.

Endocitoză (endocytosis). Proces prin care substanţele pătrund în celulă fără a străbate membrana celulară. Membrana se învaginează în jurul particulei aflate în afara celulei, formînd o veziculă saciformă în care este încorporată particula respectivă. Această veziculă se desprinde de suprafaţa celulei, ajungînd în interior.

Endofit (endophyte). Organism care traieşte în interiorul unei plante.

Endogamie (endogamy). Fuziune a celulelor reproductive de la părinţi strîns înrudiţi.

Endogen (endogenous) (Gr.endon, „înăuntru” + genos, rasă, fel). Originar din interiorul organismului sau al celulei, dezvoltat dintr-un strat aflat în adîncime.

Endomitoză (endomitosis). Dublare a numărului de cromozomi fară diviziune nucleară şi celulară, care rezultă în creşterea numărului de cromozomi.

Endopoliploidie (endopolyploidy). Rezultat al diviziunii nucleare fără diviziunea citoplasmei. Poliploizii obţinuţi în aşa fel se numesc endopoliploizi.

Endosperm (endosperm) (Gr.endon: înăuntru + spermă, sămînţă). Ţesut nutritiv caracteristic angiospermelor care se dezvoltă din sacul embrionar. La majoritatea speciilor el este triploid (3n).

Enzimă (enzyme) (Gr.en, în + zyme, drojdie). Proteină produsă în celulele vii care, chiar în concentraţie foarte mică, catalizează reacţii chimice specifice, dar nu este folosită în reacţie. Enzimele sunt clasificate în şase categorii principale în funcţie de tipul reacţiei catalizate: 1.Oxidoreductaze; 2.Transferaze; 3.Hidrolaze; 4.Liaze; 5.Izomeraze; 6.Ligaze. Numele celor mai multe enzime se termină de asemenea cu sufixul ază, care este adăugat la numele substratului asupra căruia acţionează. Astfel, lactaza este enzima care catalizează hidroliza lactozei, ea face parte din categoria hidrolazelor.

Enzimă constitutivă (constitutive enzyme). Enzimă sintetizată continuu, indiferent de condiţiile de creştere.

Enzimă-electrod (enzyme electrode). Tip de biosenzor în care o enzimă este imobilizată pe o suprafaţă de electrod. Cînd enzima catalizează reacţia, electronii sunt transferaţi de la reactant la electrod, astfel generîndu-se energia.

Enzime alimentare (food processing enzyme). Enzime folosite pentru a controla textura, aroma, calitatea alimentelor şi, într-o oarecare măsură, valoarea nutritivă a lor. Amilazele descompun polizaharidele complexe în zaharuri simple, proteazele fac mai moi proteinele de carne. Biotehnologia poate asista industria alimentară prin găsirea sau producerea unor enzime ce se potrivesc mai bine proceselor la care trebuie să fie supuse produsele alimentare.

Enzime de reparare a ADN-ului (DNA repair enzymes). Enzime care catalizează repararea ADN-ului.

Epicotil (epicotyl) (Gr. epi, „pe” + kotyledon, „cupă scobită în interior”). Porţiune a tulpiniţei plantulei situată deasupra locului de unde pornesc cotiledoanele.

Epidemiologie. Ştiinţă despre epidemiile de boli.


5�


5�

Epifită (epiphyte). Plantă care foloseşte ca suport o altă plantă, fară să o paraziteze şi care nu are rădăcini înfipte în pămînt.

Epigenetic (epigenetic). Termen ce se referă la cauzele nongenetice ale unui fenotip.

Epigeneză (epigenesis). Descrie procesul de dezvoltare în care fiecare stadiu succesiv de dezvoltare normală este construit pe fundamentul creat de stadiile precedente de dezvoltare; un embrion este format dintr-un zigot, un puiet este format dintr-un embrion etc.

Episom (epitome). Element genetic extracromozomial (de ex., factorul de fertilizare (F) în Escherichia coli) care poate să existe şi să se replice fie independent de cromozomii celulei gazdă, fie ca parte integrantă a acestora.

Epizootie (epizootic). Contagiune acută răspîndită în masă, în acelaşi timp, la animale de diferite specii.

Erbicid (herbicide). Orice substanţă toxică pentru plante; de obicei, aplicată ca agrochimicale cu intenţia de a stîrpi selectiv numai plantele nedorite din agrofitocenoze – buruienii.

Ereditate (Heredity). Transmitere a trăsăturilor caracteristice părinţilor la urmaşi. Procesul de ereditate se realizează prin gene.

Escherichia coli (Escherichia coli). Bacterie aerobă prezentă în intestinul multor specii. E.coli este folosită pe larg în biologie, ca simplu model de funcţie celulară biochimică şi ca gazdă în experimentele de clonare moleculară. În studiile mediului ambiant reprezintă un indicator-cheie al gradului de poluare a apei datorită influenţei umane.

Etanol (ethanol) (alcool etilic) (CH3CH2OH). De cele mai multe ori folosit pentru a dezinfecta ţesuturile plantei, vasele de sticlă şi suprafeţele de lucru în procedeele culturii de ţesuturi. Concentraţia utilizată este de 70% pentru dezinfecţie şi de 95% pentru instalaţiile inflamabile. Etanolul este de asemenea folosit pentru a dizolva aditivi insolubili în apă în mediul de cultură.

Etiolare (etiolation). Formă anormală de creştere a plantelor aflate în condiţii de întuneric sau de lumină foarte slabă. Etiolarea fiziologică este cauzată de lipsa clorofilei, fiind tipică pentru plantele care cresc la o lumină slabă sau întuneric. De asemenea, poate fi cauzată de apariţia unei boli.

Eucariot (eukaryote) (Gr.eu, adevărat + karyon, nucleu adevărat). 1. Orice organism format din celule ce posedă un nucleu tipic (distinct) înconjurat de o membrană. Organismele eucariote sunt animale, plante, ciuperci şi unele alge. 2. Celulă sau organism format din celule ce au membrană, un nucleu distinct şi alte componente subcelulare bine dezvoltate. Eucariotele includ toate organismele vii în afară de viruşi, bacterii şi alge verzi-albastre. 3. Organisme superioare ce au nucleu şi material genetic organizat în cromozomi.

Evaluare (evaluation). Analiză a caracterelor importante pentru producere şi adaptare, atît a indivizilor, cît şi a populaţiilor, mai mult în contextul evaluării comparative a indivizilor sau populaţiilor.

Evoluţie (evolution). Schimbare genetică în populaţii sau organisme ce are loc de-a lungul timpului. Termenul este de asemenea folosit pentru a se referi la apariţia unei specii noi. Schimbare în caracteristicile ereditare ale speciilor într-o lungă perioadă de timp.


�0


��

Evoluţie organică (organic evolution). Proces prin care se produc modificările în compoziţia genetică a populaţiilor de organisme vii, ca răspuns la schimbările de mediu.

Ex vitro (ex vitro). Organisme mutate din cultura de ţesut şi transplantate. În general, se plantează sau se răsădesc în sol.

Exogamie (exogamy). Contopire a celulelor reproductive ce provin de la organisme care nu sunt îndeaproape înrudite sau nu sunt înrudite deloc.

Exogen (exogenous) (Gr.exe; din, în afară + genos, rasă, tip). Produs în afară, provenit din, sau datorat unor cauze externe. Opusul lui endogen.

Exon (Exons). Secvenţe proteice codificatoare de ADN ale unei gene.

Exonuclează (Exonuclease). Enzimă care catalizează hidroliza nucleotidelor de la capetele moleculelor de acizi nucleici unui substrat linear al acizilor nucleici.

Explant (explant). Parte a plantei extirpată steril şi pregătită pentru cultură într-un mediu nutritiv.

Explantare (explantation). Amplasare a celulelor, ţesuturilor sau organelor unui animal sau plante pentru observarea creşterii şi dezvoltării într-un mediu potrivit de cultură.

Expresie (manifestare) a genei (Gene expression). Proces prin care informaţia codificată într-o genă este transformată în structurile operaţionale ale unei celule.

Expresivitate (expressivity). Grad de expresivitate a unei caracteristici controlată de o genă. O genă individuală poate arăta diferite grade de expresie la diferiţi indivizi.

Extensiune binomială (binomial expansion). Probabilitatea că un eveniment se va produce de 0, 1, 2, ..., n ori din n este dată de termenii succesivi ai expresiei (p + q)n, unde p este probabilitatea evenimentului ce se petrece, iar q = 1 – p.

Extincţie (extinction). Condiţie ireversibilă în care se află o specie sau alt grup de organisme, de a nu mai avea nici un reprezentant în natură, rezultat al dispariţiei ultimului supravieţuitor din acea specie sau acel grup. Extincţia se poate produce la nivel local sau global; poate fi determinată de diverse activităţi umane, inclusiv de distrugerea habitatelor, de vînarea excesivă a speciilor sau de suprarecoltarea lor.

Extract de malţ (malt extract). Amestec de componenţi organici din malţ, folosit ca atribut al mediului de cultură.

Ezotoxină (exotoxin). Toxină eliberată de o bacterie în mediul în care creşte şi se dezvoltă.


�2


��

F

F1 – prima generaţie obţinută într-o încrucişare dintre oricare doi părinţi; prima generaţie de descendenţi dintr-o anumită încrucişare.

F2 - a doua generaţie rezultată din încrucişarea a doi părinţi ce aparţin generaţiei F1, sau rezultată din autopolinizarea generaţiei F1.

Factor abiotic (abiotic factor). Parte componentă neînsufleţită a unui ecosistem. Exemplu – lumina solară, suprafaţa de apă sau solul.

Factor biotic (biotic factor). Alte organisme vii, care constituie factorul de mediu al unui organism şi formează mediul biotic, afectînd organismul în mai multe feluri.

Factor de creştere (growth factor). Unele chimicale, mai ales polipeptidele care au o mulţime de roluri importante în stimularea creşterii noilor celule şi menţinerea celulelor. Factorii specifici de creştere pot cauza proliferarea noilor celule.

Factor F (F factor). Epizom bacterian care oferă posibilitatea de a funcţiona ca vector în procesul de transformare genetică.

Factor latent (latent agent). De obicei un virus, care este prezent într-un organism gazdă fără să producă vreo simptomă.

Factori de elongaţie (elongation factors). Grup de proteine solubile, necesare pentru extinderea lanţului polipeptidic.

Factori de elongaţie (elongation factors). Grup de proteine solubile, necesare pentru lungirea lanţului polipeptid.

Fagemide (phagemids). Vectori de clonare care conţin componente derivate atît din cromozomii fagi, cît şi din plasmide.

Fagocite (phagocytes). Celule ale sistemului imun care digeră şi distrug viruşii, bacteriile, ciupercile, alte substanţe străine sau celule.

Fagocitoză (phagocytosis). Procesul prin care particulele minuscule de hrană sau particulele străine care invadează corpul sunt înghiţite şi distruse de anumite celule animale.

Familie multigenă (multigene family). Grup de gene similare în succesiunea nucletidelor sau care produc polipeptide cu succesiuni similare de aminoacizi.

Farmacogenomică (pharmacogenomics). Studiere a variaţiei genetice care subliniază reacţia diferenţiată la medicamente.

Fază lineară (linear phase). Are loc atunci, cînd numărul de celule creşte constant. Faza lineară este plasată între creşterea exponenţială şi fazele de încetinire ale ritmului de creştere.

Fază logaritmică (logarithmic phase) (logaritmare sau fază a creşterii exponenţiale). Pantă abruptă a curbei de creştere; fază a creşterii viguroase, pe parcursul căreia numărul celulelor se dublează la fiecare 20-30 de minute.

Fenocopie (phenocopy). Organism al cărui fenotip a fost schimbat de către mediu astfel, încît el se aseamănă cu fenotipul altui genotip.

Fenotip (Phenotype) (Gr. phaneros, arătare + tip). 1. Aparenţă (caracteristică) externă a unui organism. 2. Trăsături sau caracteristici vizibile ale unui organism. 3. Aparenţă vizibilă sau set de trăsături ale unui organism rezultate din acţiunea combinată a genotipului şi mediului.


��


�5

Fermentare continuă (continuous fermentation). Proces în cadrul căruia celulele sau microorganismele sunt menţinute în cultură în faza exponenţială de creştere prin adăugarea continuă a mediului proaspăt, care este exact echilibrat prin eliminarea suspensiei de celule din bioreactor.

Feromon (pheromone). Substanţă hormonală secretată de un organism în mediu, ca un semnal specific altui organism, de obicei din aceeaşi specie.

Fertil (fertile). Privitor la un organism: capabil de creştere şi reproducere.

Fertilizare (fertilization) (Lat. fertilis, capabil de a produce fructe). Unire a doi gameţi de sexe opuse pentru a forma un zigot; implică şi fuziunea nucleelor celor doi zigoţi (cariogamie) şi fuziunea citoplasmei (plasmogamie). De obicei, fiecare gamet conţine un set haploid de cromozomi. După fuziunea celor doi nuclei, nucleul rezultat conţine un set diploid de cromozomi. Se disting cîteva tipuri de fertilizare: 1. Auto-fertilizare – fuziunea gameţilor masculi şi femeli proveniţi din acelaşi organism; 2. Fertilizare încrucişată – fuziunea gameţilor masculi şi femeli proveniţi din indivizi diferiţi; 3. Dubla fertilizare (la angiosperme) – fuziunea unui gamet mascul cu un ovul aproximativ în acelaşi timp cînd al doilea gamet mascul fuzionează cu nucleele polare femele (sau al doilea nucleu) pentru a forma endospermul.

Fertilizare dublă (double fertilization). Proces unic la plantele superioare, în care două nuclee masculine ale grăunciorului de polen, care parcurg în jos prin tubul de polen, se unesc separat cu diferite nuclee feminine în sacul embrionar. Primul nucleu masculin se contopeşte cu celula centrală a ovarului pentru a forma zigotul; al doilea nucleu masculin se contopeşte cu cele două nuclee polare

pentru a forma un nucleu triploid care ulterior se dezvoltă în endosperm.

Filogenie (phylogeny). Proces al evoluţiei formelor organice ori al unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii. Istorie evoluţionistă a speciilor.

Filtrare (filtration). 1. Separare a componentelor solide de cele lichide prin folosirea unui material poros care permite trecerea doar a lichidului sau a solidului de mărime mai mică decît cea a porului de la filtru. Materialul trecut prin filtru se numeşte filtrat. 2. Înlăturare a conglomeratului celular pentru a obţine un material filtrat din celule care pot fi folosite ca inoculat.

Fisiune (fission) (Lat. fissilis, scindare cu uşurinţă). Reproducere asexuată implicînd diviziunea unui individ unicelular în doi noi indivizi unicelulari de aceeaşi măsură.

Fitoparazit (phytoparasite). Parazit al unei plante.

Fitopatogen (phytopathogen). Agent fizic, chimic, biologic etc., care provoacă îmbolnăvirea plantelor.

Fitosanitarie (phytosanitary). Referitor la sănătatea plantelor; care contribuie la sănătatea plantelor, inclusiv carantina.

Fixare a nitrogenului (nitrogen fixation). Conversiune a azotului atmosferic (N2) în forme oxidate care pot fi asimilate de către plante. Anumite alge albastre-verzi şi unele genuri de bacterii (de ex., Rhizobium spp.; Azotobacter spp.) sunt capabile pentru fixarea biochimică a azotului. Astfel de bacterii sunt simbiote foarte importante pentru creşterea plantelor în solurile sărace în azot.


��


��

Flagel (flagellum). Organism foarte mic în formă de bici, care ajută la locomoţia anumitor celule; structurile de locomoţie la protozoarele flagelate.

FLAVR SAVR. Marcă de înregistrare a sucului de roşii produs de către Compania biotehnologică Calgene, deţinută în prezent de Monsanto. Roşiile în cauză sunt create astfel, încît enzima care cauzează înmuierea şi putrezirea lor este blocată. În acest fel, roşiile pot fi culese coapte şi să rămînă întregi în timpul transportării.

Floem (phloem) (Gr. phloos, scoarţă). Ţesut în plante prin care circulă hrana; este format din tuburi ciuruite, celule însoţitoare, parenchimul şi vase conductoare.

Flux de gene (Gene Flow). Încorporare a genelor de la un organism în setul de gene al altei populaţii de organisme.

Fosfatază (phosphatase). Enzimă care hidrolizează esteri din acidul fosforic, disociind un grup fosfatic dintr-un compus organic.

Fotobioreactor (photo-bioreactor). Bioreactor dependent de lumina solară, preluată de conţinutul său de material vegetal, de obicei alge.

Fotocrom (phytochrome). Care îşi schimbă culoarea sub acţiunea luminii. Sistem de pigmenţi reversibili de natură proteică, care se găseşte în citoplasma plantelor verzi. Fotocromul este asociat cu absorbţia luminii care determină creşterea, dezvoltarea şi diferenţierea unei plante.

Foton (photon). Particulă elementară a radiaţiei electromagnetice care posedă energie şi impuls şi care nu poate exista în stare de repaus.

Fotoperioadă (photoperiod) (Gr. photos, lumină + perioadă).Lungimea zilei sau perioada de iluminare zilnică furnizată sau necesitată de către plante pentru atingerea fazei reproductive.

Fotoperiodism (photoperiodism). Ansamblu de reacţii ale plantelor faţă de lungimea zilelor.

Fotoreactivare (photoreactivation). Proces de reparare a ADN-ului care este dependent de lumină.

Fotosintetic (photosynthetic). Capabil de a folosi energia luminii solare pentru a transforma bioxidul de carbon atmosferic în compuşi organici. Aproape toate plantele, majoritatea algelor şi unele bacterii sunt capabile să fotosintetizeze.

Fotosinteză (photosynthesis). Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează substanţele organice din bioxid de carbon şi apă şi substanţe neorganice cu ajutorul luminii solare absorbite de clorofilă şi eliberează oxigen.

Fotosinteză netă (net photosynthesis). Activitate fotosintetică minus activitatea respiratorie, măsurată prin schimbul de bioxid de carbon.

Fototropism (phototropism) (Gr. photos, lumină + tropos, întoarcere). 1. Însuşire a unor plante de a-şi îndrepta florile, frunzele etc. într-o direcţie anumită, determinată de orientarea luminii (heliotropism). 2. Schimbare reversibilă a culorii unui corp sub acţiunea luminii, revenirea la culoarea iniţială producîndu-se lent, la întuneric (fototropie).

Fragment Okazaki (Okazaki fragment). Dat fiind că ADN-ul poate fi replicat numai într-o singură direcţie, nucleotidele pot fi adăugate doar la capătul 3´. Din aceste considerente numai una din


��


��

cele două catene ale unui helix dublu poate fi duplicată continuu. Cealaltă spirală este reprodusă din segmente mici (fragmente Okazaki) care sunt ulterior unite împreună cu ajutorul ligazei.

Frecvenţă a alelelor (allele frequency). Proporţie a unei alele anumite în cadrul cromozomilor indivizilor unei populaţii. Număr de copii ale unei alele într-o populaţie, exprimat ca proporţie a numărului total de copii ale tuturor alelelor la un loc într-o populaţie.

Funcţii de conjugare (conjugative functions). Gene bazate pe plasmidă şi produsele lor care facilitează transferul unei plasmide de la o bacterie la alta.

Fuziune a celulei (cell fusion). Formare a unei singure celule hibrid din două celule de diferite specii, cultivate in vitro. Celulele fuzionează şi se contopesc, dar nucleele lor rămîn separate. Pe parcursul unei diviziuni ulterioare, se formează un singur nucleu, care are seturile de cromozomi de la fiecare linie parentală. Diviziunile ulterioare deseori rezultă în pierderea cromozomilor şi prin urmare a genelor.

Fuziune de protoplaste (protoplast fusion). Fuziune a citoplasmei a două sau mai multe protoplaste în contact una cu alta. Adeziunea iniţială a două protoplaste este un proces aleator, însă fuziunea poate fi indusă.

G

Gamet (Gamete). Celulă reproductivă femelă sau masculină (sperm sau ovul) cu un set haploid de cromozomi. Celulă reproductivă matură, capabilă de fuzionare cu o celulă de aceeaşi origine, dar de sex opus, pentru a forma zigotul din care se va dezvolta un nou organism. Gameţii au un conţinut de cromozomi haploizi.

Gametofit (gametophyte). Fază a ciclului de viaţă a plantei care poartă organele producătoare de gameţi. La angiosperme, grăunciorul de polen este gametofitul mascul, iar sacul embrionar este gametofitul femel.

Gastrulă (gastrula). Embrion prematur de animal ce constă din două straturi de celule, un stadiu embriologic ce urmează blastulei.

Gazdă (host). Organism care conţine un alt organism sau un vector clonant.

Gel (gel). Coloid liofil coagulat într-un solid rigid sau de consistenţa gelului. Folosit la separarea electroforetică a acizilor nucleici sau a proteinelor.

Gel electroforetic (gel electrophoresis). Metodă analitică de a separa moleculele conform mărimilor lor. Probele sunt puse într-un capăt al plăcii de gel. Un cîmp electric împinge moleculele prin gel, moleculele mai mici trec prin el mai uşor şi astfel parcurg spre celălalt capăt mai repede, moleculele de diferite mărimi oprindu-se la diferite poziţii potrivit mărimii fiecăreia.

Gelatină (gelatin). Agent proteinic care gelifică şi solidifică. Gelatina este produsă de ţesuturile de legătură ale animalelor.


�0


��

Gelatina este folosită pentru a gelifica sau solidifica soluţiile nutritive pentru cultură.

Gemeni dizigotici (dizygotic twins). Pereche de indivizi care au împărţit acelaşi uter în acelaşi timp, dar care au crescut din fertilizările separate şi individuale ale două ovule.

Gemeni monozigotici (monozygotic twins). Gemeni identici. Gemeni care provin din acelaşi zigot şi sunt, prin urmare, genetic identici. Orice diferenţe dintre gemenii monozigotici, mai tîrziu în viaţă, sunt mai degrabă rezultatul influenţelor mediului decît moştenire genetică.

Genă (gene). (Gr. gen, rasă, urmaş). Unitate de ereditate transmisă din generaţie în generaţie în timpul reproducerii sexuate şi asexuate. Unitate fizică şi funcţională fundamentală a eredităţii. Gena este o succesiune ordonată de nucleotide localizate într-o anumită poziţie pe un anumit cromozom care codează un anumit produs funcţional.

Genă ancoră (anchor gene). Genă care a fost poziţionată atît pe harta fizică, cît şi pe harta de legătură a unui cromozom.

Genă constitutivă (constitutive gene). Genă care este în mod continuu expresată în toate celulele unui organism.

Genă formată prin fuziune (fusion gene). Genă hibridă creată prin unirea porţiunilor a două gene diferite (pentru a produce o nouă proteină) sau prin unirea unei gene cu un promotor diferit (pentru a schimba sau a regla transcripţia genelor).

Genă himerică (chimeric gene). Genă semisintetică ce constă din succesiunea de codare a unui organism, contopită cu promotorul şi cu alte succesiuni derivate de la o genă diferită. Majoritatea genelor utilizate în transformare sunt himerice.

Genă marcatoare (marker gene). Genă uşor identificabilă introdusă în organismul genetic modificat împreună cu gena dorită. Prezenţa genei marcatoare indică cercetătorilor că transformarea a avut loc cu succes.

Genă marcatoare dominantă (dominant selectable marker gene). Genă care permite celulei gazdă să supravieţuiască în condiţii în care altfel ar fi murit.

Genă marcher himerică de selecţie (chimeric selectable marker gene). Genă construită din părţile a două sau mai multe gene diferite, care permite celulei gazdă să supravieţuiască în condiţiile în care în caz contrar ar muri.

Genă modificatoare (modifying gene). Genă care poate schimba expresia altei gene în fenotipul unui individ.

Gene citoplasmatice (cytoplasmic genes). Organe celulare ce conţin ADN din afara nucleului.

Gene marcatoare rezistente la antibiotice (antibiotic resistance marker genes). Marcare a genelor în scopul obţinerii de către ele a însuşirilor ce determină rezistenţa la antibiotice. Aceste însuşiri permit celulelor genetic modificate să fie selectate cu antibiotici şi să rămînă des în organismul genetic modificat şi linia creată transgenic.

Gene variabile (mutable genes). Gene cu un grad de mutaţie neobişnuit de înalt.

Genetică (Genetics). Ştiinţă ce se ocupă de studiul formulelor de moştenire a unor trăsături specifice ale organismelor vii.

Genetică cantitativă (quantitative genetics). Ramură a geneticii preocupată de moştenirea caracterelor care variază continuu.


�2


��

Genetică moleculară (molecular genetics). Domeniu al ştiinţei care studiază aspectele genetice ale biologiei moleculare, în special ale moleculelor de ADN, ARN şi de proteină.

Genetică populaţională (population genetics). Compartiment al geneticii care se ocupă cu cercetarea frecvenţelor alelelor şi genotipurilor în populaţii. Genetică cantitativă.

Genom (Genome). Tot materialul genetic conţinut de cromozomii unui anumit organism. Măsura acestuia este în general cunoscută ca număr total de perechi de baze.

Genotip (genotype) (de la genă + tip). 1. Constituţie genetică (structura genelor) a unui organism. 2. Sumă a tuturor perechilor de alele din toţi locii care contribuie la expresia (manifestarea) unei trăsături cantitative.

Germen (germ). În botanică, nume comun pentru embrionul de plantă. În sens larg, microorganism care provoacă o boală.

Germicid (germicide). Orice agent chimic folosit pentru contro-lul sau distrugerea oricăror microorganisme patogenice sau nepatogenice.

Germinare precoce (precocious germination). Germinare prematură a embrionului, anterior terminării perioadei de embriogeneză.

Germoplasmă (Germplasm). Material genetic (avînd constituţie chimică şi moleculară definitivă) care formează baza fizică a calităţilor moştenite şi se transmite din generaţie în generaţie.

Gimnospermă (gymnosperm). Plantă ale cărei ovule şi seminţe ce se dezvoltă în acestea sunt produse neprotejat, nu sunt închise în

ovare ca cele de la plantele cu flori (termenul gimnospermă înseamnă sămînţă dezbrăcată).

Ginandromorf (gynandromorph). Individ în care o parte a corpului este femelă iar alta mascul; un mozaic de sexe.

Granulă de polen (pollen grain). Microspor produs în sacul de polen al angiospermelor sau în microsporangele gimnospermelor.


��


�5

H

Habitat (Habitat). Locul sau tipul locului unde un organism sau o populaţie naturală este situată. Speciile pot necesita diferite arii pentru diferite întrebuinţări în afară de ciclul lor de viaţă.

Hartă de linkage (linkage map). Diagramă liniară sau circulară care arată poziţia relativă a genelor pe un cromozom, determinată prin calculul procentului de recombinare. Hartă genetică.

Hartă fizică (physical map). Hartă a cromozomilor unei specii care indică amplasarea fizică a genelor şi/sau marcherilor în fiecare cromozom. Hărţile fizice sunt deosebit de importante cînd se caută gene prin strategiile de clonare poziţională.

Hemicelulază (hemicellulase). Enzimă care deteriorează hemi-celulaza în galactoză. Hemicelulaza este disponibilă ca produs comercial.

Hemizigot; haplozigot (hemizygous; haplozygous). Condiţie în care numai o alelă dintr-o pereche este prezentă în cariotipul celulei.

Hermafrodit (hermaphrodite). Animal care are ambele organe de reproducere (feminin şi masculin), sau un amestec dintre atributele feminine şi masculine. O plantă a cărei flori conţine şi stamine şi pistil.

Heterocarion (heterokaryon). Celulă cu doi sau mai mulţi nuclei diferiţi, rezultată din fuziunea celulelor.

Heterogenism genetic (genetic heterogeneity). Situaţie în care diferite gene mutante produc acelaşi fenotip.

Heteroplasmă (heteroplasmy). Condiţie celulară în care două tipuri genetice diferite de organe sunt prezente în citoplasmă.

Heteroploid (heteroploid). Termen dat celulei atunci cînd structura celulelor are nuclee ce conţin alt număr de cromozomi decît numărul diploid.

Heterozigot (heterozygote). Individ care are alele diferite în acelaşi locus din cei doi cromozomi omologi.

Heterozigot cis (cis heterozygote). Heterozigot care conţine două mutaţii aranjate într-o configuraţie cis (de.ex., a+b+/a- b-).

Heterozigotic (heterozygous). Care are două forme diferite ale unei gene, fiecare moştenită de la unul din părinţi.

Heterozigozitate (Heterozygosity). Prezenţă a diferitor alele în unul sau mai mulţi loci ai cromozomilor omologi.

Hibrid (hybrid) (Lat. hybrida). Urmaş a doi părinţi diferiţi din punct de vedere genetic. O îmbinare dintre doi indivizi genetic diferiţi.

Hibridizare a celulei (cell hybridization). Fuziune a două sau mai multe celule neasemănătoare, ce conduce la formarea unui hibrid somatic.

Hibridizare ADN (DNA hybridization). Împerechere a două molecule ADN, deseori din surse diferite, prin legăturile de hidrogen între nucleotidele complementare. Tehnică frecvent utilizată pentru a detecta prezenţa unei secvenţe de nucleotide specifice într-un specimen de ADN.

Hibridizare in situ. Folosire a probelor de ADN şi ARN în depistarea unei prezenţe de succesiune de ADN complementar în bacterii clonate ori celule eucariote modificate genetic.


��


��

Hidrat (hydrate). Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă.

Hidroliză (hydrolysis). 1. Reacţie chimică între ionii unei sări şi ionii apei, formînd un acid slab sau o bază slabă. 2. Reacţie chimică între un compus organic şi apă, produsă în prezenţa unui catalizator.

Hidroponie (hydroponics). Creştere a plantelor în apă aerată, conţinînd toate mineralele nutritive esenţiale, fără sol. Se mai numeşte şi grădinărit sau cultivare în lipsa solului.

Himeră (chimera or chimaera). Provine de la himera, o creatură mitologică cu cap de leu, corp de capră şi coadă de şarpe. Organism ale cărui celule nu sunt toate derivate din acelaşi zigot. 1. Animal. Individ care manifestă două sau mai multe genotipuri în structuri derivate din doi sau mai mulţi embrioni. Individ derivat din doi embrioni prin intervenţie experimentală. 2. Plantă. Partea unei plante cu o constituţie genetică diferită, comparativ cu alte părţi ale aceleaşi plante: poate rezulta din zigote diferite, care cresc împreună sau din fuziune artificială (altoire); poate fi chiar himeră periclinală, în care un ţesut este amplasat deasupra altuia, precum mănuşa îmbrăcată pe mînă; himeră mericlinală, la care ţesutul extern nu acoperă complet ţesutul intern; himeră sectorială, în care ţesuturile se află unul lîngă altul. 3. Moleculă ADN recombinată, care conţine succesiuni din diferite organisme.

Himeră periclinală (periclinal chimera). Ţesuturi diferite din punct de vedere genotipic sau citoplasmic aranjate în straturi concentrice.

Hiperploid (hyperploid). Stare în care un cromozom sau un segment de cromozom este reprezentat mai mult decît este necesar în genotip.

Hipertonic (hypertonic). Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluţii. O soluţie cu un potenţial osmotic mai mare decît al celulelor vii.

Hipoclorit (hypochlorite). Soluţie apoasă de hipoclorit de sodiu, potasiu sau calciu, agenţi care oxidează şi sunt folosiţi la dezinfectarea suprafeţelor.

Hipocotil (hypocotyl). Porţiune din tulpina unei plantule cuprinsă între cotiledoane şi baza rădăcinii.

Hipomorf (hypomorph). Mutaţie care reduce, dar nu înlătură definitiv exprimarea (manifestarea) genelor.

Hipoplastic (hypoplastic). Reducere în creştere sau dezvoltare a plantelor rezultată în urma unor condiţii anormale asociate cu o boală sau stres nutriţional.

Hipoploid (hypoploid). Stare genetică în care un cromozom sau un segment de cromozom este mai puţin reprezentat într-un genotip.

Hipotonic (hypotonic). Potenţial osmotic mai mic decît cel al celulelor vii.

Histocompatibilitate (histocompatibility). Grad de tolerare a ţesuturilor dintr-un organism de către sistemul imunitar al altui organism.

Histologie (histology) (Gr. histos, haină, ţesut + logos, discurs). Ştiinţă care se ocupă de structura microscopică a ţesuturilor animalelor şi plantelor.

Histonă (histone). Grup de proteine solubile în apă, bogate în aminoacizi bazici, asociat cu ADN-ul din cromatina plantelor şi


��


��

a animalelor. Histonele sunt implicate în procesul de spiralizare a ADN-ului.

Homoalele (homoalleles). Mutaţii alelice din punct de vedere funcţional şi structural; mutaţii în acelaşi loc în aceeaşi genă.

Homocarion (homokaryon). Celulă cu două sau mai multe nuclee identice ca rezultat al fuziunii.

Homodimer (homodimer). Proteină cu două lanţuri de peptide identice.

Homozigot (homozygote). Individ care are două copii identice ale aceleiaşi alele într-un anumit locus al celor doi cromozomi omologi.

Homozigotare (Homozygosity). Absenţă a diferitor alele în unul sau mai multe locuri pe cromozomii omologi.

Hormon (hormone) (Gr. hormaein, a excita). Substanţă secretată de glandele endocrine sau de alte ţesuturi vegetale sau animale care stimulează şi coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism.

Hrană funcţională (Functional food). Hrană obişnuită care are adăugate componente sau ingrediente pentru a i se da un anumit specific medical sau beneficiu fiziologic, altul decît efectul pur nutritiv.

I

Imobilizare a celulelor vegetale (plant cell immobilization).Amplasare a celulelor vegetale în matriţe cu gel. Celulele sunt suspendate în picăturile mici ale materialului, care apoi este lăsat să se întărească pentru a forma mici purtători. Pot fi utilizate materiale ca alginatele, agar-agar sau poliacrilamidele.

Impuls meiotic (meiotic drive). Orice mecanism ce cauzează recuperarea inegală a alelelor în gameţii unui heterozigot.

Imunitate transmisă (passive immunity). Dobîndire naturală a anticorpilor de către făt sau nou-născut de la mamă. Introducere artificială a anticorpilor specifici prin injectarea de la un animal imun. În ambele cazuri, recipientul beneficiază de protecţie temporară.

Imunizare genetică (genetic immunization). Remitere a unei gene clonate care conţine un antigen către un organism gazdă. După ce se expresează gena clonată, aceasta răspunde cu un anticorp care protejează organismul de infecţie.

Imunizare preventivă; vaccinare (preventive immunization; vaccination). Infectare cu un antigen pentru a obţine o reacţie de anticorp, care va proteja organismul împotriva infecţiilor viitoare.

In situ (Lat.pentru “loc”). În loc natural sau originar.

In vitro. În mediu artificial, asa cum este eprubeta.

In vivo (Lat.pentru ”în viaţă”). 1. Condiţii naturale în care trăiesc organismele. 2. Procese biologice care au loc într-un organism sau celulă în condiţii normale.


�0


��

Incubare (Lat. incubare, a sta). 1. Clocire a oualelor prin intermediul căldurii, naturală sau artificială. 2. Perioadă dintre infecţie şi apariţia simptomelor induse de către organisme parazitare.

Indicatori ai biodiversităţii (biodiversity indicators). Indici sau măsuri ce permit determinarea gradului de modificare biologică în ecosisteme, populaţii sau grupuri de organisme în timp.

Inducător arbitrar (gratuitous inducer). Substanţă care poate induce transcrierea uneia sau a mai multor gene, dar nu este substrat pentru enzima/enzimele induse.

Informaţie confidenţială (confidential information). Informaţie încredinţată cu confidenţialitate altei persoane, în scopul unor afaceri secrete. Informaţia confidenţială poate fi de tipuri diferite, autentică sau deja cunoscută. Informaţia confidenţială poate fi protejată legal împotriva dezvăluirilor sau folosirii neautorizate, prin aplicarea legii secretului comercial sau prin acord de confidenţialitate.

Informaţie genetică (genetic information). Informaţie determinată de o succesiune de nucleotide în molecule de ADN şi ARN.

Inginerie genetică (Genetic engineering). Tehnică ce implică transferul unei anumite informaţii genetice de la un organism la altul. Schimbare selectivă şi intenţionată a genelor (materialului genetic) de către om.

Inginerie proteică (protein engineering). Generare a proteinelor cu structuri modificate care conferă aşa proprietăţi, ca specificitatea catalitică înaltă sau stabilitatea termală.

Inhibitor de creştere (growth inhibitor). Substanţă care inhibă creşterea unui organism. Efectul inhibitor poate dura de la inhibiţie (retardare a creşterii) pînă la inhibiţie puternică sau moarte (reacţie

toxică). Doi reglatori de creştere a plantelor care pot acţiona în calitate de inhibitori sunt etilena şi acidul abscizic. Concentraţia inhibitorului, timpul expunerii la acţiunile lui şi susceptibilitatea relativă a organismelor expuse, sunt factori importanţi care determină măsura efectului inhibitor.

Iniţiere a frunzei (leaf primordium) (L. primordium, un început). Creştere laterală din meristemul apical, care va deveni o frunză cînd se va dezvolta şi extinde complet.

Interacţionări hidrofobe (hydrophobic interactions). Asociere a grupurilor nonpolare între ele, atunci cînd sunt prezente în soluţii apoase din cauza insolubilităţii lor în apă.

Inversie paracentrică (paracentric inversion.) Inversie în întregime înăuntrul unui braţ al cromozomului şi care nu include centromerul.

Inversie pericentrică (pericentric inversion). Inversie care include centromerul, implicînd prin urmare ambele braţe ale cromozomului.

Ipoteză (hypothesis) (Gr. hypothesis, fundaţie). Tentativă de teorie sau presupunere adoptată provizoriu pentru a explica anumite fapte şi pentru a conduce investigarea altor fapte.


�2


��

}

Încrucişare reversivă (backcross). Încrucişare a unui organism cu unul din părinţii acestuia sau cu un organism echivalent din punct de vedere genetic cu ei.

Îngrăşămînt (fertilizer). Substanţă care se adaugă în sol pentru a-i spori productivitatea. Îngrăşămintele pot fi naturale, precum compostul, sau chimice neorganice (îngrăşăminte sintetice), în special nitraţi şi fosfaţi.

Înmugurire (budding). 1. Metodă de reproducere asexuală, în care un nou individ este derivat dintr-o excrescenţă (mugur), detaşat de coprul parental. 2. La ciuperci, înmugurirea este caracteristica drojdiilor Saccharomyces cerevisiae. 3. Formă de altoire, în care dintr-o plantă se ia un singur mugur vegetativ şi se inserează în ţesutul tulpinii unei alte plante, astfel încît ambele vor creşte împreună. Mugurul inserat se dezvoltă într-un lăstar nou. Vezi altoire.

Înmulţire asexuată (asexual propagation). Reproducere vegetativă, somatică, nonsexuală a unei plante, fără fertilizare.

Întunecare (browning). Decolorare cauzată de oxidarea fenolică a suprafeţelor proaspăt tăiate ale ţesuturilor explantate. La etapele ulterioare ale culturii, asemenea decolorări pot indica o problemă nutritivă sau patogenică, ce duce în general la necroză.

K

Kainit (Fr. kainite). Sare naturală dublă, compusă din sulfat de magneziu şi clorulă hidratată de potasiu, folosită la fabricarea îngrăşămintelor artificiale pentru soluri.

Kalipatron (Germ.Kalipatron). Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu şi încorporată în masca de protecţie, care serveşte la regenerarea aerului (prin reţinerea bioxidului de carbon şi a apei) şi care este folosită în mine.

Kamala (Fr. kamala). Pulbere de culoare roşie-portocalie obţinută din perii recoltaţi de pe fructele unui arbore din India, folosită ca vermifug şi colorant.

Kilo- (Fr. kilo, gr. kilioi „mie”). Element de compunere care intră în denumirea unităţilor de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori.

Kilobază (Kilobase (kb). Unitate de măsură a fragmentelor de ADN egale cu 1000 de nucleotide.


��


�5

L

Legătură hidrogenică (hydrogen bond). Legătură destul de slabă, formată dintr-un atom de hidrogen (legat covalent de un atom de nitrogen sau oxigen) şi un atom de nitrogen sau de oxigen.

Legile Mendel (Mendel’s Laws). Legi care totalizează teoria de moştenire a lui Gregor Mendel. Legea segregării stipulează că orice caracter ereditar este controlat de către doi „factori” (în prezent numiţi alele), care segreghează şi trec în celulele fiice separat, cîte una în fiecare celulă fiică.

Leptonemă (leptonema). Fază a diviziunii meiotice imediat premergătoare procesului de iniţiere a procesului de separare a cromozomilor omologi.

Liber de patogeni (pathogen-free). Liber de organismele care cauzează boli (bacterii, ciuperci, viruşi etc.).

Librărie de ADN genomic, librărie genomică (genomic DNA library; genomic library). Colecţie de cloni ce conţin succesiuni de ADN genomic al unui organism. În mod obişnuit, aceste molecule sunt propagate în bacterii sau fagi. Biblioteca genomică este un instrument important folosit în procesarea genelor izolatoare.

Licenţă (License). Permisiune de a utiliza parţial sau în întregime dreptul asupra proprietăţii intelectuale într-un anumit moment, context, linie sau spaţiu pentru piaţă.

Lignificare (lignification) (L. lignum, lemn – facere, a face). Impregnare a unui perete de celule cu lignină.

Limfocite (lymphocyte). Masă generală a celulelor albe de sînge, componente importante ale sistemului imunitar al vertebratelor.

Limfomă (lymphoma). Cancer format în nodulii limfatici, splină şi alte părţi limfo-reticulare.

Linie celulară (Cell line). Populaţie presupusă a fi genetic uniformă de celule derivate dintr-o singură celulă. În cultură, atît celulele vegetale, cît şi cele animale sunt supuse unor variaţii mari, cunoscute ca variaţii somaclonale. Linie (tip) de celule, care poate fi menţinută în procesul de cultivare. O line de celule apare dintr-o cultură primară.

Linie pură (pure line). Origine în care toţi membrii au apărut prin autofertilizare sau încrucişare înrudită. O linie pură este genetic uniformă.

Linkag (linkage). Tendinţă a genelor nonalelice de a fi moştenite împreună mai mult decît se aşteaptă dacă ele ar fi fost amplasate independent.

Liofiliză (lyophilize). Îngheţare rapidă urmată de o dehidratare în vid înalt.

Lipopolizaharide (lipopolysaccharide) (LPS). Amestec care conţine o lipidă legată de o polizaharidă; adeseori un component al pereţilor microbieni ai celulelor.

Litic (lytic). Fază a ciclului de viaţă al unui virus pe parcursul căreia virusul îşi face o copie în celula gazdă, eliberînd o nouă generaţie de viruşi în cazul cînd celula infectată cedează.

Lizogen (lysogen). Celulă bacterială a cărei cromozom conţine complet ADN-ul vital.

Lizogenic (lysogenic). Mod sau fază din ciclul vieţii virusului pe parcursul căreia virusul se integrează în cromozomul gazdă al


��


��

celulei infectate, rămînînd pentru o perioadă de timp mai mult în stare latentă.

Lizogenie (lysogeny). Condiţie în care genomul bacteriofagului (profag) supravieţuieşte într-o bacterie gazdă, sau ca o parte a cromozomului gazdă, sau ca parte a unui element extracromozomal, şi nu iniţiază funcţii litice.

Lizozom (lysosome). Sac ataşat de membrană în citoplasma celulelor care conţine enzime responsabile pentru digestia materialului particulelor străine, care au intrat în celulă. Sistem digestiv al celulei.

Localizare (Localize). Determinare a poziţiei unei gene sau a altui semn într-un cromozom.

Loci hipersenzitivi (hypersensitive sites). Regiuni ale ADN-ului, foarte susceptibile la digestia cu endonucleaze.

Locul caracterului cantitativ (LCC) (quantitative trait locus) (QTL). Locul care afectează o trăsătură cantitativă. Forma pluralului (locii caracterelor cantitative) este, de asemenea, abreviată LLC.

Locul de integrare cromozomică (chromosomal integration site). Locaţie cromozomică, unde ADN-ul străin poate fi integrat, deseori fără diminuarea oricărei funcţii esenţiale în organismul gazdă.

Locus (pl. loci) (locus). Poziţie a unei gene sau a unui alt semn pe un cromozom. Localizare fizică specifică a unei gene într-un cromozom.

M

Macromoleculă (macromolecule). Moleculă de o greutate moleculară mare, aşa ca proteinele, acizii nucleici şi polizaharidele.

Macronutrient (macronutrient) (Gr. makros, mare + L. nutrire, a hrăni). Element esenţial necesar pentru mediul de creştere, în mod normal, în concentraţii > 0.5 milimoli/l.

Macropropagare (macropropagation). Producere a clonelor de plante din părţile lor care pot creşte.

Malign (malignant). Care conţine proprietăţi ale creşterii canceroase.

Management al resurselor genetice ale animalelor domestice (management of farm animal genetic resources). Totalitate a operaţiunilor tehnice, politice şi logistice implicate în înţelegerea (caracterizarea), folosirea şi dezvoltarea (utilizarea), menţinerea (conservarea), accesarea şi răspîndirea beneficiilor resurselor genetice animale.

Manit (mannitol) (C6H14O6;). Substanţă răspîndită pe larg în plante. Manitul se foloseşte de regulă ca nutrient şi osmotic în mediul de suspensie pentru cultivarea protoplastelor plantelor.

Manoză (mannose) (C6H12O6). Un hexa compus al multor polizaharide şi manitului. Manoza este utilizată ocazional ca sursă carbohidrată în mediile de cultură ale ţesutului plantelor.

Marcare (labelling). Proces de înlocuire a unui atom stabil dintr-o moleculă cu un izotop radioactiv al aceluiaşi element, pentru a-i permite să fie detectat prin autoradiografie sau cu alte tehnici.


��


��

Marcarea radioactivă este din ce în ce mai mult înlocuită de marcarea fluorescentă. Metoda este folosită pentru identificarea circuitului moleculei marcate într-un sistem biologic sau chimic.

Marcator (label). Amestec sau atom alipit sau chiar încorporat într-o moleculă şi folosit pentru a detecta prezenţa amestecului, substanţei sau a moleculei într-o probă sau organism testat.

Marcator (marker). Segment de ADN cu amplasare fizică identificabilă pe un cromozom a cărui succesiune poate fi urmărită. Un marcator poate fi o genă sau o succesiune oarecare de ADN cu funcţie necunoscută. Întrucît segmentele de ADN care se află unul lîngă altul pe un cromozom tind a fi moşteniţi împreună, marcatorii sunt deseori utilizaţi în calitate de indicatori indirecţi de urmărire a trăsăturii de succesiune a genelor neidentificate, dar a căror amplasare aproximativă este ştiută. Cunoscut, de asemenea, ca marcator genetic.

Marcatori moleculari (Molecular markers). Secvenţe ale moleculei de ADN uşor identificabile, amplasate aproape de genele de interes. Marcatorii moleculari sunt folosiţi în special în programele de reproducere, deoarece marcatorul molecular poate fi selectat sau identificat înainte ca gena să fie exprimată şi/sau trăsătura dorită să devină aparentă într-o plantă sau animal.

Marcher (marker). Locaţie fizică care poate fi identificată pe un cromozom a cărui moştenire poate fi monitorizată. Marcherii pot fi exprimaţi ca regiuni ale moleculei de ADN (gene) sau ca segment de ADN cu funcţie de codare necunoscută, însă al căror mod de moştenire poate fi determinat. Genă, a cărei amplasare în cromozom este cunoscută şi expresia fenotipică a căreia este folosită ca punct de referinţă în procesul de identificare a altor gene.

Marcher genetic (genetic marker). Succesiune de nucleotide ale moleculei de ADN folosită pentru „a marca” un anumit locus într-un anumit cromozom.

Material genetic (Genetic material). Material de plantă, animal, microb sau de altă origine ce conţine unităţi funcţionale ereditare.

Maturizare (maturation). Formare a gameţilor sau sporilor.

Mărime minimă a substanţei folosite pentru inoculare (mini-mum inoculum size). Volum critic al substanţei folosite pentru inoculare, necesar începerii creşterii culturii de celule sau ţesuturi in vitro. Ciclul următor de creştere a culturii depinde de cantitatea substanţei folosite pentru inoculare, care este determinată de volumul mediului şi mărimea recipientului de cultivare.

Median (median). Într-un set de măsurări, valoarea centrală a indicelui măsurat de asupra căreia şi sub care există un număr egal de valori.

Medie (mean). În statistică, medie aritmetică. Sumă a tuturor măsurilor sau valorilor unui eşantion împărţită la mărimea eşantionului.

Mediu (environment). Condiţii fizice, chimice şi biologice care determină viaţa şi dezvoltarea unui organism.

Mediu (medium) (pl. medii). În cultura ţesutului plantei, termen pentru formaţiunea lichidă sau solidă în care se dezvoltă celulele, ţesuturile sau organele plantei. În termeni generali poate, de asemenea, însemna un substrat pentru creşterea plantei, aşa ca soluţia nutritivă, solul, nisipul etc., de ex., mediul de ghiveci.


�0


��

Mediu controlat (controlled environment). Mediu în care parametrii, aşa ca lumina, temperatura, umiditatea relativă şi uneori presiunea parţială a gazului, sunt totalmente controlaţi.

Mediu de cultură (culture medium). Orice sistem nutritiv pentru cultivarea celulelor de plante, bacteriilor sau a altor organisme; de obicei, un amestec complex de nutrienţi organici şi neorganici.

Mediu de producere (production environment). Toate relaţiile input-output, în timp, într-o locaţie determinată. Relaţiile vor include factori biologici, climaterici, economici, sociali, culturali şi politici, care se combină pentru a determina potenţialul productiv al unei întreprinderi de producere.

Mediu de producere cu inputuri înalte (high-input production environment). Mediu de producere, unde toate inputurile în cantităţi limitate pentru producţie pot fi gestionate în scopul asigurării nivelului înalt al supravieţuirii, reproducerii şi producţiei finale. Rezultatul şi riscurile de producţie sunt constrînse în principal de deciziile manageriale.

Mediu de producere cu inputuri joase (low-input production environment). Mediu de producere, unde unul sau mai multe inputuri în cantităţi limitate impun o presiune continuă sau variabilă asupra populaţiei de indivizi, conducînd la diminuarea supravieţuirii, ratei de reproducere sau producţiei. Producţia şi riscurile de producţie sunt expuse influenţelor majore care pot depăşi capacitatea managerială a omului.

Mediu de producere cu inputuri medii (medium-input production environment). Mediu de producere, unde manage-mentul resurselor disponibile are drept scop depăşirea efectelor negative ale mediului asupra producţiei animaliere, cu toate că

este un lucru obişnuit ca unul sau mai mulţi factori să limiteze într-un mod serios producţia, supravieţuirea sau reproducerea.

Mediu nutritiv (pl: medii nutritive) (nutrient medium) (pl: nutrient media). Combinaţie solidă, semisolidă sau lichidă de săruri importante şi secundare, sursă de energie (zaharoză), vitamine, reglatori de creştere a plantelor, alte suplimente definite sau nedefinite. Se prepară deseori din soluţii de rezervă, apoi este sterilizat prin autoclavare sau filtrare printr-un filtru cu micropori.

Megabază (Mb) (megabase) (Mb). Unitate de măsură pentru fragmentele de ADN egală cu 1 milion de nucleotide.

Megadalton (megadalton) (MDa). Un megadalton este egal cu 106 daltoni.

Megaspor; macrospor (megaspore; macrospore). Spor haploid (n) ce se dezvoltă într-un gametofit feminin la plantele heterospore.

Meioză (meiosis) (Gr. meioun, a face mai mic). 1. Proces în care perechile de cromozomi omologi ai celulei mamă sunt divizate astfel, încît fiecare celulă fiică sexuală obţine numai cîte un cromozom din fiecare pereche. 2. Proces special de diviziune a celulei prin care numărul cromozomilor celulei reproductive se reduce la jumătatea (n). În timpul meiozei se produc două diviziuni consecutive. În cadrul primei diviziuni, cromozomii omologi dublaţi se împerechează şi are loc procesul crossingover, apoi se separă reducîndu-se de 2 ori numărul lor. În cadrul diviziunii a doua are loc separarea cromatidelor cromozomilor dublaţi. Din aceste considerente, prima diviziune mai poartă denumirea de diviziune reducţională, iar a doua de diviziune ecuaţională. Meioza rezultă în formarea gameţilor la animale sau sporilor la plante. Este o sursă importantă a variabilităţii prin recombinare.


�2


��

Membrană celulară (cell membrane). Membrană care separă peretele celular şi citoplasma, dirijînd fluxul de substanţe în şi din celulă.

Mendelism (Mendelism). Teorie a eredităţii care formează baza geneticii clasice, elaborată de Gregor Mendel în 1866 şi formulată în aşa-numitele legi Mendel.

Mericlonare (mericloning). Metodă de propagare ce utilizează vîrfurile lăstarilor în cultură pentru a prolifera mai mulţi muguri care mai apoi pot fi separaţi, înrădăcinaţi şi plantaţi.

Meristem (meristem) (Gr. meristos, divizibil). Ţesut nediferenţiat dar determinat, ale cărui celule sunt capabile de diviziune celulară activă şi diferenţiere în ţesut specializat şi permanent, aşa ca lăstarii şi rădăcinile.

Meristem apical (apical meristem). Regiune de pe vîrful fiecărui lăstar şi rădăcinilor unei plante, în care diviziunea celulei are loc continuu, pentru a produce respectiv ţesuturi noi de tulpină şi rădăcini. În meristemul apical sunt vizibile două regiuni: 1. Una externă de 1-4-celule, regiune stratificată (numită tunică), cu diviziunea celulelor anticlinală, perpendiculară suprafeţei şi mai jos de tunică; 2. Corpul, unde se divizează celulele în toate direcţiile, mărindu-le în volum.

Meristem lateral (lateral meristem). Meristem care dă naştere unui ţesut de plantă secundar, un fel de cambiu vascular şi de plută. Termenul este folosit cîte o dată cînd se referă la un meristem axilar.

Meristem primar (primary meristem). Meristem al vîrfului tulpinii sau rădăcinii, care dă naştere corpului vegetal primar.

Metabolism (metabolism) (din Gr. metobolos, a schimba). 1. Proces biochimic care susţine o celulă vie sau un organism viu. De obicei, este divizat în două tipuri: catabolism - descompunere a substanţelor complexe în substanţe simple, cu degajare de energie; şi anabolism – formare a substanţelor compuse din cele simple, cu absorbţia sau stocarea energiei. 2. Proces prin care organismul viu descompune moleculele mai complexe în molecule mai simple pentru a facilita utilizarea sau eliminarea lor. 3. Totalitate a proceselor chimice ce au loc în organismele vii, care rezultă în creştere, dezvoltare, precum şi alte forme de transformare a energiei.

Metabolit (Metabolite). Intermediar (substanţă chimică) specific, generat la o anumită fază a procesului de metabolism.

Metafază (metaphase) (Gr. meta, după + phasis, apariţie). Fază a diviziunii celulare pe parcursul căreia cromozomii sau cel puţin kinetochorii se aranjează în planul central al axului celular. Este etapa următoare a profazei şi precedenta anafazei.

Metalotionină (metallothionein). Proteină protectoare care leagă metalele grele, precum cadmiul şi plumbul.

Metastază (metastasis). Răspîndire a celulelor canceroase la organele neafectate anterior.

Metilare (methylation). Adăugare a unei grupe de metil (CH3) la o macromoleculă.

Metilare a ADN (DNA methylation). Proces endogen în celulă, care adaugă o grupă de metil (CH3), la citozină sau adenină, rezultînd în încetinirea genelor sau eşuarea genei de a fi exprimată.

Metionină (methionine). Aminoacid ce conţine sulf.


��


�5

Mezofil (mesophile). Microorganism capabil să crească în limita temperaturii de la 20 la 50°C, creşterea optimală producîndu-se deseori la aproximativ 37°C.

Mezofil (mesophyll) (Gr. mesos, mijloc + phyllon, frunză). Ţesut parenchim al frunzei, apărînd între straturile epidermice.

Micoriză (mycorrhizae) (Gr. mykos, ciupercă + riza, rădăcină).1. Ciuperci care formează relaţii mutuale benefice (de.ex., pot face schimb de substanţe nutritive) cu rădăcinile plantelor superioare. 2. Ciuperci care formează o asociere sau au o relaţie simbiotică cu rădăcinile plantelor superioare.

Microb (microbe). Termen general pentru un microorganism.

Microelement (micro-element). Element necesar pentru viaţa unui organism viu în cantităţi foarte mici.

Microinjectare (micro-injection). Introducere a cantităţilor mici de materie (ADN, ARN, enzime, agenţi citotoxici) într-o celulă eucariotă cu ajutorul unei seringi fine, microscopice, penetrînd membrana celulei.

Microinjecţie (Microinjection). Injectare a ADN-ului într-o celulă, folosind un ac foarte subţire.

Micromediu (micro-environment) (Gr. mikros, mic + F. environ, despre). Mediu ambiant destul de aproape de suprafaţa unui obiect viu sau neviu care îl influenţează.

Micronutrient (micronutrient) (Gr. mikros, mic + L. nutrire, a hrăni). Pentru mediul de creştere: element esenţial necesar, în mod normal, în concentraţii < 0.5 milimoli/litru.

Microorganism (Microorganis). 1. Organism ce poate fi observat numai sub microscop. Categorii ale microorganismelor includ

Algele, Bacteriile, Ciupercile, Protozoarele, Viruşii sau Agenţii subvirali. 2. Orice organism care poate fi văzut cu ajutorul unui microscop; numit, de asemenea, microb. 3. Organism vizibil doar la mărire.Microplaste (microplasts). Vezici produse prin subdiviziunea şi fragmentarea protoplastelor sau celulelor cu pereţi subţiri.

Micropropagare (micropropagation). Multiplicare şi/sau regene-rare miniaturizată in vitro a materiei vegetale, în condiţii aseptice şi de mediu verificate, în medii special pregătite care conţin substanţele necesare pentru creştere. Acest procedeu este utilizat pentru trei tipuri generale de ţesut: embrioni extirpaţi (cultura embrionară); vîrfuri ale lăstarului (cultura meristemului sau mericlonarea); părţi ale ţesutului care se aliniază din părticelele tulpinii spre rădăcini.

Micropurtători (micro-carriers). Particule mici folosite ca material de suport pentru celule, în special pentru celulele mamiferelor, prea fragile pentru a fi pompate şi agitate, aşa cum sunt celulele bacteriene în cultura de scară mare.

Microsatelit (microsatellite). Porţiuni repetitive ale succesiunilor mici de ADN, utilizate ca marcheri genetici pentru a urmări moştenirea în descendenţă. Succesiuni mici de nucleotide (de exemplu: ATCG) care se repetă de mai multe ori în tandem. Totuşi, uneori se produc schimbări şi numărul de repetări poate să se modifice.

Microscop electronic (electron microscope). Tip de microscop ce foloseşte un fascicul de electroni focalizat de lentilele magnetice.

Microtubuleţe (microtubules). Filament minuscul în celulele vii compus din tubulin proteic. Microtubuleţele ajută celulele să-şi menţină forma. Ele apar, de asemenea, în cili, flageli şi centrioli şi formează fusul cromatic în timpul diviziunii celulare.


��


��

Mielomă (myeloma). Cancerul plasmei celulei.

Minisateliţi (minisatellites). Segmente de ADN repetat, deseori folosite ca marcheri genetici pentru identificarea individuală sau analiza gradului de rudenie.

Minituberculi (minitubers). Tuberculi mici (5-15 mm în diametru), formaţi pe culturi cu lăstari sau butaşi ai plantelor ce formează tuberculul, aşa ca cartoful.

Mitocondrie (mitochondrion) (Gr. mitos, fir + chondrion, bob; pl: mitocondrii). Organ citoplasmic responsabil de respiraţia aerobică.

Mitoză (Mitosis) (Gr. mitos, fir; adj: mitotic; pl: mitoze). Separare a cromozomilor reproduşi şi diviziunea citoplasmei pentru a produce două celule fiice genetic identice. Diviziunea implică apariţia cromozomilor, duplicarea lor longitudinală şi distribuirea egală a părţilor noi formate la nucleele fiice. Este separată în cinci etape: interfaza, profaza, metafaza, anafaza şi telofaza.

Mixoploid (mixoploid). Celule cu numere variabile de cromozomi. Mozaicele sau himerele diferă după numărul de cromozomi ca rezultat al varietăţii de neregularităţi mitotice.

Mlădiţă (offset). Plantă tînără formată la baza unei plante mature.

Mobilizare (mobilization). 1. Transfer între bacterii a unei plasmide nonconjugative de către o plasmidă conjugativă. 2. Transfer între bacterii a genelor cromozomice de către o plasmidă conjugativă.

Model (model). Descriere matematică a unui fenomen (biologic, genetic, molecular etc.).

Modificare a genelor (gene modification). Schimbare chimică într-o succesiune de ADN ce determină o genă.

Modificator; genă de modificare (modifier; modifying gene). Genă ce afectează expresia unei alte gene.

Mol (mole) (simbol: M). Cantitate de substanţă ce are o greutate în grame egală numeric cu greutatea moleculară a substanţei. Se mai numeşte greutate moleculară în grame.

Molaritate (molarity). Numărul de moli ai unei substanţe ce se conţine într-un kilogram de soluţie.

Moleculă (molecule) (L. diminutivul molilor, o masă mică). Unitate de materie, cea mai mică parte a unui element sau compus care reţine identitatea chimică cu substanţa în masă. Molecula constă, de obicei, dintr-o uniune de doi sau mai mulţi atomi, unele molecule organice conţinînd un număr foarte mare de atomi.

Monocotiledon (monocotyledon) (Gr. monos, solitar + kotyledon, o cavitate de forma unui potir). Plantă a cărei embrion are un singur cotiledon. Ca exemple servesc cerealierele (porumbul, grîul, orezul).

Monocultură (monoculture). Practică agricolă de cultivare a unei culturi pe unul şi acelaşi teren mai mulţi ani la rînd.

Monofiletic (monophyletic). Descrie orice grup de organisme care se presupune că îşi au originea de la acelaşi strămoş.

Monogenic (monogenic). Controlat de o singură genă, fiind opus la multigenic.

Monohibrid (monohybrid). (Gr. monos, solitar + L. hybrida, corcitură). Urmaşul a doi părinţi homozigoţi care diferă unul de celălalt prin alelele prezente doar într-un loc.


��


��

Monoic (monoecious). Se referă la speciile de culturi care au flori separate masculine şi feminine pe aceeaşi plantă (de.ex., porumbul).

Monomer (monomer). O singură entitate moleculară care poate combina cu altele pentru a forma structuri mai complexe.

Monostrat (monolayer). Un singur strat de celule ce cresc pe o suprafaţă.

Monozaharidă (monosaccharide). O singură zaharidă.

Monozomic (monosomic) (s: monozomie). Descrie un organism diploid la care lipseşte un cromozom (2n -1) al cariotipului.

Monsanto (marcă comercială) (Monsanto) (trade name). Corporaţie transnaţională cu sediul în St. Louis, Missouri, SUA. Comercializează o gamă mare de produse, cu accent specific asupra biotehnologiei agricole.

Morfogeneză (morphogenesis). Dezvoltare prin creştere şi diferenţiere a formei şi structurii într-un organism.

Morfologie (morphology) (Gr. morphe, formă + logos, studiu). 1. Ştiinţă care studiază forma şi dezvoltarea sa. 2. Configuraţie, formă, structură sau aspect extern.

Moştenire cantitativă (quantitative inheritance). Moştenire a trăsăturilor ce pot fi măsurate (înălţime, greutate, intensitate a culorii etc.) şi care depind de acţiunea cumulativă a mai multor gene.

Moştenire citoplasmatică (cytoplasmic inheritance). Moştenire ereditară dependentă mai mult de structurile din citoplasmă, decît de genele nucleare.

Moştenire maternă (maternal inheritance). Moştenire controlată de factori extracromozomiali (citoplasmici), transmişi prin ovul.

Mozaic (mosaic). Organism sau parte a organismului, compusă din celule de origine diferită.

Mugur (bud). Regiune bine protejată a ţesutului meristematic cu potenţialul de a se dezvolta în frunze, lăstari, flori. Mugurul terminal (sau apical) se află la extremitatea tulpinii sau ramurii, în timp ce mugurii auxiliari (sau laterali) se dezvoltă la axila frunzelor.

Mugur latent (latent bud). Mugur inactiv, nerevenindu-şi după odihnă sau perioada de hibernare, dar care poate să înceapă să crească dacă este stimulat.

Mugur mixt (mixed bud). Mugur ce conţine atît frunze rudimentare, cît şi flori.

Mugur neacoperit (naked bud). Mugur neprotejat de solzi.

Multigenic (multigenic). Controlat de cîteva gene, opus la monogenic.

Multimer; multimeric (multimer; multimeric). Proteină formată din mai mult de un lanţ de peptide.

Mutagen (Mutagen). Substanţă sau agent care cauzează mutaţii genetice sau modificarea chimică a materialului genetic, ADN.

Mutagen chimic (chemical mutagen). Substanţă chimică sau produs capabil să cauzeze mutaţie genetică în organismele vii expuse la acesta.

Mutageneză (mutagenesis). Proces prin care informaţia genetică a unui organism este schimbată într-o manieră stabilă care poate fi moştenită, fie în natură sau experimental, cu folosirea substanţelor chimice sau a radiaţiei. În agricultură, aceste schimbări genetice sunt utilizate pentru a obţine noi soiuri sau rase cu caractere folositoare.


�00


�0�

Mutageneză directă (directed mutagenesis). Proces de generare a modificărilor succesiunii de nucleotide, în genele clonate. De asemenea, numită mutageneză in vitro.

Mutant (mutant). Oganism sau alelă ce diferă de tipul sălbatic, deoarece una sau mai multe schimbări genetice au survenit în ADN-ul lor. Un organism mutant poate purta gene transformate (mutaţia genei), cromozomi transformaţi (mutaţia cromozomului) sau genomi transformaţi (mutaţia genomului).

Mutaţie (mutation) (L. mutare, a schimba). Schimbare bruscă, ce poate fi moştenită, care apare la un individ ca rezultat al schimbării structurii unei gene (mutaţia genei); schimbări în structura cromozomilor (mutaţia cromozomilor) sau în numărul cromozomilor (mutaţia genomului).

Mutaţie homeotică (homeotic mutation). Mutaţie care cauzează dezvoltarea unei părţi a corpului într-o poziţie nepotrivită a organismului. Spre exemplu, mutaţia la Drosophila care cauzează dezvoltarea picioarelor pe cap în locul antenelor.

Mutaţie letală condiţionată (conditional lethal mutation). Mutaţie letală sub influenţa unui set de condiţii de mediu – condiţii restrictive – dar viabilă sub alt set de condiţii de mediu – condiţii permise, de ex., mutaţii sensibile la temperatură.

Mutaţie neutră (neutral mutation). Mutaţie ce rezultă într-o secvenţă modificată a aminoacidului, dar care nu schimbă funcţia proteinei.

Mutaţie reversivă (back mutation). Mutaţie secundă în acelaşi loc ca şi mutaţia originală. Mutaţia secundă restabileşte succesiunea nucleotidelor de tip sălbatic.

N

Nanometru (nanometre). 1 × 10-9 m. O milionime dintr-un milimetru.

Neautonom (non-autonomous). Termen ce se referă la unităţile biologice care nu pot funcţiona singure; astfel de unităţi necesită asistenţa altei unităţi sau a unui „protector”.

Necesitate esenţială (essential requirement). Nutrient esenţial, necesar pentru creştere, dezvoltare şi reproducere. În cultura de ţesut acesta cuprinde sărurile neorganice, inclusiv toate elementele necesare pentru metabolismul plantei; factori organici (aminoacizi, vitamine); de asemenea, reglatori endogeni ai creşterii plantei (auxine, citokinine şi adesea gibereline); şi o sursă de carbon (zaharoză sau glucoză).

Necroză (necrosis). Moarte asociată cu decolorarea şi dehidratarea tuturor sau a unelor părţi ale organelor.

Nedezmembrare (non-disjunction). Eşecul dezmembrării sau separării cromozomilor omologi sau cromatidelor în mitoză sau meioză, rezultînd în prea mulţi cromozomi la unele celule fiice şi în prea puţini la altele. Exemple: în meioză, ambele perechi de cromozomi se mişcă spre un pol, astfel încît celălalt pol nu primeşte nici unul din ei; în mitoză, ambele cromatide surori pleacă spre acelaşi pol.

Nematode (nematodes). Clasă de viermi subţiri, nesegmentaţi, deseori paraziţi.

Nitrat (nitrate). Singura formă în care azotul poate fi folosit direct de către plante; un component al îngrăşămintelor chimice.


�02


�0�

Nitrificare (nitrification). Proces chimic prin care azotul în resturile de plante, animale şi oseminte moarte se oxidează, mai întîi în nitriţi şi apoi în nitraţi.

Nod (node) (L. nodus, nod). Parte puţin mărită a tulpinii, unde apar frunze şi muguri şi de unde încep ramurile. Tulpinile au noduri, iar rădăcinile nu au.

Nodozitate (nodule). Mărire sau umflare pe rădăcinile plantelor fixatoare de azot. Nodozităţile conţin bacterii simbiotice fixatoare de azot.

Nodulare (nodulation). Formare a nodozităţilor de către bacteriile simbiotice pe rădăcinile plantelor.

Nomenclatură binomială (binomial nomenclature). În biologie, fiecare specie este în general identificată de doi termeni: primul este tipul la care aceasta aparţine şi al doilea este epitetul specific care o deosebeşte de altele în genul dat (de exemplu Quercus suber, stejar de plută). Numele genului întotdeauna are o majusculă iniţială; epitetul specific niciodată nu se scrie cu majuscule, chair dacă poate deriva dintr-un nume propriu. Ambii termeni din binomi sunt scrişi cu caracter cursiv.

Nuclează (nuclease). Clasă de enzime care degradează moleculele de ADN sau ARN prin lichidarea legăturilor fosfato-diesterice care unesc nucleotidele adiacente.

Nucleol (nucleolus) (L. nucleolus, nucleu mic). Organ intracelular din nucleul celulelor eucariote bogat în ARN, produs de un organizator nucleolar. Reprezintă locul de stocare al ribozomilor şi precursorilor ribozomilor. Ulterior, ribozomii din el sunt transportaţi în citoplasmă.

Nucleotide (nucleoside). Bază (purină sau pirimidină), unită printr-o legătură covalentă de o zaharidă cu 5 atomi de carbon (pentoză). Adenina, guanina şi citozina apar atît în molecula de ADN, cît şi de ARN; timina apare în ADN, iar uracilul în ARN. Acestea sunt blocurile constructoare ale moleculelor de ADN şi ARN.

Nucleotide complementare (complementary nucleotides). Membri ale perechilor adenină-timină, adenină-uracil şi guanină-citozină, care au capacitatea de a se uni prin legătură hidrogenică.

Nucleu (nucleus) (L. nucleus, miezul unei nuci). Structură în celula eucariotă delimitată de o membrană care conţine materialul genetic în forma ADN-ului organizat în cromozomi.

Nulisomie (nullisomy) (adj: nulisomic). Celulă diploidă sau organism diferit cărora le lipsesc ambii membri ai unei perechi de cromozomi (formula cariotipului este 2n -2).

Numărul celulelor (cell number). Număr de celule per unitate de volum într-o cultură.

Numărul Comisiei pentru Enzime (Enzyme Commission (EC) Number). Nume şi număr sistematic care identifică o enzimă în literatura tehnică. Stabilit de Comisia pentru Enzime, acest Număr constă din patru numere separate de puncte: primul clasifică enzima în şase mari categorii: 1. Oxidoreductază; 2. Transferaze; 3. Hidrolaze; 4. Liaze; 5. Izomeraze; 6. Ligaze. Fiecare categorie este divizată în subgrupe, fiecare subgrupă este împărţită în alte subgrupe, ultimul număr fiind specific pentru enzimă; de ex., EC 3.1.21.1 este deoxiribonuclează I.

Număr de copie (copy number). Număr mediu al moleculelor unei plasmide sau gene per genom conţinut într-o celulă.


�0�


�05

Număr de pasaje (passage number). Arată de cîte ori au fost subcultivate celulele în cultură.

Nutrient esenţial (essential nutrient). Orice substanţă primită de organismele vii pentru a asigura dezvoltarea, menţinerea şi creşterea normală.

O

Obezitate (obesity). Acumulare excesivă de grăsime în corp.

Octaploid (octoploid). Celulă sau organism cu opt seturi de cromozomi, numărul cromozomilor 2n = 8x.

Oligomer (oligomer). Moleculă formată dintr-un număr mic de monomeri.

Oligonucleotidă (oligonucleotide). Moleculă mică (de regulă de la 6 pînă la 100 nucleotide) de ADN unispiralat.

Oligozaharidă (oligosaccharide). Hidrocarbură ce constă din cîteva unităţi de zahăr unite.

Omolog (homologous). Provenit din aceeaşi sursă, avînd aceeaşi structură şi funcţie evoluţionară.

Omologie (homology). Ceea ce are aceeaşi origine (folosit pentru gene sau caractere provenite de la un strămoş comun).

Omoplazie (homoplasy). Asemănare de trăsături sau de gene din alte motive decît aceiaşi strămoşi (ex.: evoluţie convergentă, paralelism, schimbări evoluţionare, genă orizontală de transfer, genă de duplicare).

Omopolimer (homopolymer). Porţiune a unei catene de ADN formată dintr-un singur tip de nucleotide, de ex. GGGGGGGG.

Oncogenă (oncogene). 1. Genă aptă de a cauza transformarea celulelor normale în celule canceroase. 2. Genă care se consideră a fi capabilă de producerea cancerului.


�0�


�0�

Oncogenă dominantă (dominant(-acting) oncogene). Genă care stimulează proliferarea celulei şi contribuie la oncogeneză cînd este prezentă într-o singura copie.

Oncogeneză (oncogenesis). Progresare a schimbărilor citologice, genetice şi celulare care culminează într-o tumoare.

Oncogenic (oncogenic). Genele oncogenice sunt responsabile de transformarea celulelor normale în celule de tumoare.

Oocit (oocyte). Celulă sexuală animală femelă.

Oogeneză (oogenesis). Formare şi creştere a oului sau ovulului într-un ovar animal.

Oospor (oospore) (Gr. oion, ou + spor). Spor rezistent care se dezvoltă dintr-un zigot, rezultînd din fuziunea heterogameţilor la unele alge şi ciuperci.

Organ (organ). Ţesut sau grup de ţesuturi care constituie o parte morfologic şi funcţional distinctă a organismului.

Organe citoplasmatice (cytoplasmic organelles). Structuri subcelulare discrete, localizate în citoplasma celulelor.

Organism (organism). Sistem viu individual, aşa ca animalul, planta sau microorganismul, capabil de reproducere, creştere şi întreţinere.

Organism Gram-negativ (Gram-negative organism). Organism procariot care nu reţine prima culoare (cristal violet), folosit în tehnica Gram. Acesta însă reţine a doua culoare şi de aceea are culoarea roză. Reţinerea culorii se datorează structurii peretelui celulei.

Organism Gram-pozitiv (Gram-positive organism). Organism procariot care reţine prima culoare folosită în tehnica Gram, care dă culoarea violet închis.

Organism modificat genetic (GMO). Organism modificat din punct de vedere genetic; termen folosit pentru organismele modificate prin metodele ingineriei genetice.

Organism nonţintă (non-target organism). Organism afectat de o interacţiune pentru care el nu a fost recipientul intenţionat.

Organizator (organizer). Substanţă chimică într-un sistem viu care determină soarta în dezvoltarea anumitor celule sau a unui grup de celule.

Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură (Food and Agricultural Organisation) (FAO). Organizaţie a ONU ce promovează dezvoltarea agriculturii, îmbunătăţirea alimentelor, urmăreşte securitatea alimentară şi accesul populaţiei la hrană.

Organogeneză (organogenesis). Început al lăstarilor sau rădăcinilor adventive sau de novo din calus, meristem sau culturile în suspensie; regenerare.

Organogeneză directă (direct organogenesis). Formare a organelor direct pe suprafaţa explantelor intacte cultivate. Procesul nu implică formarea calusului.

Organoid (organoid). Structură asemănătoare cu organul original, produsă în cultură, aşa ca frunzele, rădăcinile sau calusul.

Organoleptic (organoleptic). Care are un efect asupra unuia din organele de simţ, aşa ca gustul sau mirosul.

Origine a replicării (origin of replication). Secvenţă nucleotidică în care începe replicarea moleculei de ADN.

Ortet (ortet). Plantă din care este obţinută o clonă.


�0�


�0�

Osmotic (osmoticum). Agent, aşa ca manita, glucoza sau zaharoza, folosit pentru a menţine potenţialul osmotic al unui mediu nutritiv echivalent cu cel al celulelor cultivate (izotonic). Datorită acestui echilibru osmotic, celulele nu sînt prejudiciate in vitro.

Osmoză (osmosis) (Gr. osmos, împingător). Proces de difuzie al unui solvent din soluţii cu concentraţie înaltă în soluţii cu concentraţie mai mică printr-o membrană permeabilă diferenţiată.

Ovar (ovary). 1. Parte mărită de la baza pistilului unei plante care conţine ovulele. 2. Organ de reproducere al animalelor femele în care se formează ouăle (ovulele).

Ovul (ovule) (L. ovulum, diminutiv de la ovum, ou). Celule sexuale femele.

P

P1 (P1). Simbol pentru generaţia parentală sau părinţii unui individ dat.

Paleontologie (palaeontology). Studiere a erei fosile din perioadele geologice trecute şi a relaţiilor filogenetice dintre speciile de plante şi animale dispărute şi cele contemporane.

Palindrom (palindrome) (Gr. palindromos, alergare din nou înapoi). Cuvînt, propoziţie sau vers care pot fi citite de la stînga la dreapta şi de la dreapta la stînga fară să-şi piardă sensul. În biotehnologie, termenul se aplică unui segment de ADN în care secvenţa perechei de baze se citeşte în acelaşi fel în ambele direcţii de la un punct central de simetrie.

Panicul (panicle) (L. panicula, smoc). Tip de inflorescenţă, axul principal al căreia se ramifică; rămurelele poartă ciorchine cu flori în formă de racem.

Panmixie (panmixis). Încrucişare întîmplătoare (liberă) într-o populaţie.

Parafină (ceară) (paraffin) (wax). Hidrocarbură solidă cu un grad mic de topire. Utilizată ca mediu de fixare la secţionarea ţesutului pentru examinarea microscopică.

Parahormon (parahormone). Substanţă cu proprietăţile unui hormon, care nu este un produs de secreţie (etilena; bioxidul de carbon).

Parametru (parameter). Valoare sau constantă care aparţine de o populaţie întreagă.


��0


��

Parazit (parasite) (Gr. parasites, cel care mănîncă la masa altuia). Organism care îşi dobîndeşte hrana din corpul viu al altui organism.

Parazitism (parasitism). Asociere strînsă a două sau mai multe organisme diferite, în cazul cînd asocierea este dăunătoare cel puţin pentru unul din ei.

Parenchim (parenchyma). Ţesut vegetal care constă din celule sferice, nediferenţiate, deseori cu spaţii de aer între ele. Ţesut conjunctiv subţire format din celule mari.

Parenchim palisadic (palisade parenchyma). Celule alungite ce se găsesc chiar dedesubtul epidermei superioare a frunzelor şi care conţin multe cloroplaste.

Parenchimatic (parenchymatous). Celule sferice şi nediferen-ţiate cu pereţi celulari primari, capabile atît pentru diviziune, cît şi pentru diferenţiere celulară.

Partenocarpie (parthenocarpy) (Gr. parthenos, fecioară + karpos, fruct). Dezvoltare a fructului fără ca fecundarea să fi avut loc.

Partenogeneză (parthenogenesis) (Gr. parthenos, fecioară + genesis, origine). Producere a unui embrion dintr-un ou ne-fecundat.

Pas metabolic proteic (protein metabolic step). Un pas în lanţul reacţiilor care au loc într-un organism şi dictează compoziţia acelui organism.

Pasaj (passage). Transfer sau transplantare a celulelor dintr-un vas de cultivare în altul.

Patentabilitate (Patentability). Capacitate a unei invenţii de a îndeplini cerinţele legale pentru obţinerea patentei. Cererea pentru

patentă trebuie să includă de asemenea o specificare a invenţiei, care să conţină instrucţiuni adecvate pentru a împuternici persoana experimentată să producă sau să execute invenţia.

Patentă (patent). Certificat, drept, brevet de invenţie care atestă dreptul exclusiv al deţinătorului, pentru o perioadă definită de timp, de a confecţiona, utiliza sau comercializa o invenţie.

Patern (paternal). Care se referă la tată.

Patogen (pathogen) (Gr. pathos, suferinţă + genesis, început). Organism care cauzează boala altui organism.

Patotoxină (pathotoxin). Substanţă foarte diluată sintetizată şi eliberată de unii patogeni, care interacţionează cu metabolismul gazdei.

Pectinază (pectinase) (Gr. pektos, coagulat). Enzimă care catalizează hidroliza pectinelor.

Pectină (pectin) (Gr. pektos, coagulat). Substanţă albă amorfă care, combinată cu acid şi zahăr, formează o substanţă gelatinoasă ce cimentează celulele împreună.

Peduncul (peduncle) (L. pedunculus, forma ulterioară a pediculus, picior mic). Codiţă sau tulpină a unei flori; tulpina principală a inflorescenţei.

Penetranţă (penetrance). Proporţie a indivizilor dintr-o populaţie care manifestă un fenotip specific printre acei capabili să-l manifeste.

Peptidă (peptide). Secvenţă de aminoacizi uniţi prin legături peptidice; unitate de intensificare sau diminuare în metabolismul proteinei.


��2


��

Pereche de bază (base pair). Cele două catene care constituie molecula de ADN sunt menţinute împreună prin legătura hidrogenică între purine şi pirimidine (A formează pereche cu T; şi G cu C). Mărimea unei molecule de acid nucleic deseori este descrisă ca numărul perechilor de bază (simbol: pb) sau mii perechi de baze (kilobază; simbol: kb) pe care le conţine.

Pereche-bază (base pair). Două baze care formează “o treaptă a scării ADN”. Bazele sunt “literele” care descifrează codul genetic. În ADN, literele de cod sunt A, T, G şi C, care reprezintă substanţele chimice adenina, timina, guanina şi, respectiv, citozina. În procesul de împerechere adenina întotdeauna formează pereche cu timina, iar guanina cu citozina.

Perenă (perennial) (L. perennis, ani permanenţi). Plantă ce creşte indefinit mai mult sau mai puţin de la un an la altul şi, devenind matură, produce de regulă seminţe în fiecare an.

Perete celular primar (primary cell wall). Strat al peretelui celular format în timpul dezvoltării celulei. Celulele vegetale care posedă doar pereţi primari se pot diviza sau trece prin diferenţiere.

Periciclu (pericycle) (Gr. peri, împrejur + kyklos, cerc). Regiune a plantei delimitată în exterior de endoderm şi în interior de floem. Majoritatea rădăcinilor îşi au originea în periciclu.

Perioadă de generare a celulei (cell generation time). Interval între începutul diviziunilor consecutive ale unei celule. Perioadă de timp necesară pentru ca o populaţie a organismelor unicelulare să se dubleze. Generaţiile succesive de celule şi organisme în cadrul unei populaţii sunt separate de un interval de timp, numit perioadă de generare.

Perioadă de repaos (dormancy) (F. dormir, de la L. dormire, a dormi). Perioadă inactivă în viaţa unui animal sau plante, în cadrul căreia creşterea încetineşte sau încetează complet. Schimbările fiziologice asociate cu repaosul ajută organismul să supravieţuiască diverselor condiţii de mediu. Plantele anuale supravieţuiesc iernii în formă de seminţe hibernante, în timp ce multe plante perene supravieţuiesc ca tuberculi hibernanţi, rizomi sau bulbi. Hibernarea şi petrecerea verii la animale le ajută să supravieţuiască extremităţilor de temperatură.

Permeabil (permeable) (L. permeabilis, care poate fi penetrat). Care permite trecerea substanţelor prin membrană, celulă sau sistemul celular.

Permeabilitate diferită (differentially permeable). Se referă la o membrană prin care diferite substanţe difuzează la diferite viteze; unele substanţe pot fi incapabile să difuzeze printr-o astfel de membrană.

Persistent (persistent). 1. Continuă să existe sau să rămînă ataşat. 2. Chimicale cu o perioadă lungă de inactivizare, aşa ca unele pesticide care se pot acumula în lanţul alimentar.

Persistenţă (persistence). Capacitate a unui organism de a se menţine într-un mediu anumit pentru o perioadă de timp după ce este introdus.

Pesticid (pesticide). Preparat chimic toxic care distruge organis-mele dăunătoare (insecticide, fungicide, erbicide, rodenticide etc).

Petală (petal). Una din părţile florii care alcătuiesc corola.

Peţiol (petiole) (L. petiolus, picior mic). Codiţa frunzei.


��


��5

pH (pH). Măsură a acidităţii sau alcalinităţii. Egală cu logaritmul zecimal al concentraţiei ionilor de hidrogen dintr-o soluţie, exprimată în grame per litru. Valoarea 7 a acestui indice indică asupra faptului că soluţia este neutră, în timp ce sub 7 este acidă, iar mai mare de 7 este alcalină.

Pigmenţi (pigments). Molecule colorate de lumina pe care o absorb. Unii pigmenţi din plante sunt solubili în apă şi se găsesc, în principal, în vacuolele celulare.

Pinocitoză (pinocytosis). Proces prin care o celulă vie înghite o picătură mică de lichid.

Pipetă (pipette). Tub subţire gradat, prevăzut pentru a lua prin absorbţie cantităţi mici de lichide, pentru măsurare şi picurare.

Pirimidină (pyrimidine). Bază azotată formată dintr-un hetero-ciclu, prezentă în acizii nucleici; citozina (C) şi timina (T) sunt de regulă prezente în ADN, în timp ce uracilul înlocuieşte timina în ARN.

Pirogen (pyrogen). Substanţă bacteriană care cauzează febra la mamifere.

Pistil (pistil) (L. pistillum, pisălog). Organ central al florii, care constă, de regulă, din ovar, stil şi stigmat. Pistilul este, de obicei, atribuit părţii feminine a unei flori perfecte.

Plantă de zi lungă (long-day plant). Plantă care are nevoie de nopţi scurte înainte ca înflorirea să fie iniţiată.

Plantă donatoare (donor plant) (planta mamă). Explant altoit sau tăiat, utilizat ca sursă de material vegetal pentru scopuri de micropropagare.

Plasmalemă (plasmalemma) (Gr. plasma, formaţie + lema, coajă sau teacă a unui fruct). Membrană dublă citoplasmică subţire ce se găseşte pe dinafara protoplastului, adiacentă peretelui celulei.

Plasmidă (plasmid). Moleculă autonomă de ADN circular, extracromozomală, ce se află în unele bacterii capabile de replicare autonomă. Plasmidele pot transfera genele între bacterii şi sunt instrumente importante de transformare în ingineria genetică. Ele există în stare autonomă şi sunt transferate independent de cromozomi.

Plasmodesmă (plasmodesma) (Gr. plasma, formaţie + demos, legătură; pl: plasmodesme (plasmodesmata)). Prelungire subţire protoplasmatică ce trece prin peretele celulei vegetale care separă două protoplaste.

Plastidă (plastid) (Gr. plastis, constructor). Constituent citoplasmatic al celulelor plantelor şi unor protozoare. Cloroplastidele, de exemplu, produc clorofila care este implicată în fotosinteză.

Pleiotropie (pleiotropy). Situaţie în care o genă specifică are un efect asupra cîtorva caractere diferite.

Ploid (ploidy). Număr al seturilor de cromozomi per celulă (haploid, diploid, poliploid).

Plumulă (plumule) (L. plumula, pană mică). Primul mugur al unui embrion sau parte a tînărului lăstar deasupra cotiledoanelor.

Pod (bridge). Hîrtie filtru sau alte substrate utilizate ca tampon şi structură de suport pentru ţesuturile plantei în cultură, cînd se utilizează un mediu lichid.

Polaritate (polarity) (Gr. pol, un ax). Diferenţiere observată a unui organism, ţesut sau celulă în părţi care au proprietăţi sau formă contraste sau diferite.


��


��

Polenizare deschisă (open pollination). Polenizare prin intermediul vîntului, insectelor sau a altor mecanisme naturale.

Poliembrionie (polyembryony). În cursul obişnuit al eveni-mentelor, un embrion se formează în fiecare ovul şi se obţine din fertilizarea oului în sacul embrionar solitar. Totuşi, doi sau mai mulţi embrioni pot începe să se dezvolte, chiar dacă numai unul poate ajunge la maturitate.

Poligenă (polygene). Una din multitudinea de gene cu efect mic care influenţează dezvoltarea unei trăsături cantitative; rezultă în variaţie continuă şi în moştenire cantitativă.

Poligene (Polygenes). Mai multe gene care (ipotetic) afectează un caracter, fiecare avînd un efect mic, aditiv asupra caracterului.

Poligenic (polygenic). Controlat de multe gene cu efect mic.

Polimer (polymer). Compus format din multe subunităţi mai mici identice, rezultînd din procesul polimerizării.

Polimeraza ADN (DNA polymerase). Enzimă care catalizează sinteza ADN-ului dublu spiralizat, utilizînd ADN monocatenic ca matriţă.

Polimerază (polymerase). Enzimă care catalizează formarea moleculelor polimerice din monomeri. Polimeraza ADN sintetizează ADN-ul din trifosfaţii dezoxinucleotide, utilizînd o catenă complementară de ADN şi un primer. Polimeraza ARN sintetizează ARN-ul din trifosfaţii monoribonucleotide şi o catenă complementară de ADN.

Polimerie (polymery). Fenomen prin care un număr de gene din diferite locuri (care pot fi poligene) pot acţiona împreună pentru a produce un singur efect.

Polimerizare (polymerization). Unire chimică a două sau mai multe molecule de acelaşi tip, aşa ca glucoza sau nucleotidele, pentru a forma un nou compus (amidon sau acid nucleic) avînd aceleaşi elemente în aceleaşi proporţii, dar o greutate moleculară mai mare şi proprietăţi fizice diferite.

Polimorfism (Polymorphism). 1. Variaţie ce se produce în mod natural sau provocată (indusă) în succesiunea informaţiei genetice pe un segment al moleculei de ADN. 2. Prezenţă a două sau mai multe alele ale unei gene într-o populaţie.

Polimorfism de restricţie a lungimii fragmentelor de ADN (Restriction Fragment Length Polymorphism) (RFLP). Variaţii genetice în locul unde enzima restrictivă taie o porţiune de ADN. Astfel de variaţii afectează mărimea fragmentelor rezultate. Aceste secvenţe pot fi utilizate ca marcatori pe hărţile genetice fizice şi hărţile de linkaj.

Polinizare (pollination). Transfer al polenului de pe anteră pe stigmat în procesul fertilizării la angiosperme; transfer al polenului de la conul mascul la cel femel în procesul de fertilizare la gimnosperme.

Polinizare încrucişată (cross pollination). Fertilizare a plantei cu polenul altei plante, cu o structură genetică diferită.

Polinucleotidă (polynucleotide). Lanţ de nucleotide în care fiecare nucleotidă este legată cu o singură legătură fosfodiesterică de următoarea nucleotidă din lanţ. Ele pot fi dublu sau unirăsucite. Termenul este folosit pentru a descrie molecula de ADN sau ARN.

Polipeptidă (polypeptide). Moleculă lineară compusă din doi sau mai mulţi aminoacizi uniţi prin legături covalente (peptide). Ele se


��


��

numesc dipeptide, tripeptide şi aşa mai departe, în conformitate cu numărul de aminoacizi prezenţi.

Poliploid (polyploid) (Gr. polys, mulţi + ploid, fald). Ţesut sau celule cu mai mult de două seturi complete de cromozomi, care rezultă din replicarea cromozomilor fără diviziunea nucleară sau din unirea gameţilor cu număr diferit al seturilor de cromozomi, de aici triploid (3n), tetraploid (4n), pentaploid (5n), hexaploid (6n), heptaploid (7n), octoploid (8n).

Polispermie (polyspermy). Pătrundere a cîtorva spermatozoizi în ovul în timpul fertilizării, cu toate că doar nucleul unui spermatozoid fuzionează de fapt cu nucleul ovulului.

Polizaharidă (polysaccharide) (Gr. polys, mulţi + Gr. sakcharon, zahăr). Lanţ lung de molecule, aşa ca amidonul şi celuloza, compus din unităţile multiple ale unei monozaharide.

Populaţie (population). Grup local de organisme care aparţine aceloraşi specii şi încrucişări.

Populaţie mendeliană (Mendelian population). Unitate naturală, interreproductivă a plantelor sau animalelor ce se reproduc pe cale sexuală, distribuind un fond de gene comun.

Populaţie panmictică (panmictic population). Populaţie în care încrucişarea are loc la întîmplare.

Potenţial al presiunii (pressure potential). Presiune generată în cadrul celulei; reprezintă diferenţa dintre potenţialul osmotic din celulă şi potenţialul apei mediului extern, volumul celulei fiind constant.

Potenţial osmotic (valoare) (osmotic potential) (value). Potenţial produs de dezolvarea substanţei, în special în apă.

Ppm (ppm). Părţi per milion.

Presiune a mutaţiei (mutation pressure). Rată constantă a mutaţiei ce adaugă gene mutante unei populaţii; cazuri repetate de mutaţii într-o populaţie.

Pretransplant (pre-transplant). Etapa III în micropropagarea culturii ţesutului; înrădăcinare, etapă de întărire înainte de transferul în sol.

Primar (primary) (L. primus, primul). Primul în ordinea timpului sau dezvoltării.

Primer (Primer). Lanţ scurt preexistent de polinucleotide la care pot fi adăugate dezoxiribonucleotide noi.

Primordie (primordium). Grup de celule care dă naştere unui organ.

Principiu de precauţie (Precautionary principle). Principiu utilizat în procesul de evaluare a securităţii, care afirmă că, acolo unde există ameninţări de daune serioase şi ireversibile, lipsa certitudinii ştiinţifice nu va fi folosită ca temei pentru amînarea măsurilor efective costisitoare întru prevenirea deagradării mediului.

Probabilitate (probability). În statistică, frecvenţă a producerii unui eveniment.

Probă (Probe). 1. Molecule de ADN unicatenal sau ARN ale secvenţei specifice, marcate fie radioactiv sau imunologic, folosite pentru depistarea secvenţelor de baze complementare prin intermediul hibridizări. 2. Fragment foarte mic de ADN utilizat pentru a găsi o secvenţă specifică într-un fragment foarte mare de ADN dintr-un cromozom sau genom.


�20


�2�

Probă ADN (DNA probe). Segment de ADN marcat, capabil după reacţia de hibridizare a ADN-ului să detecteze o secvenţă specifică de ADN într-un amestec de secvenţe. Dacă secvenţa marcată este complementară oricărei alteia din amestec, cele două secvenţe vor forma un helix dublu. Aceasta va fi identificată datorită marcajului (fie prin radioactivitate, fie prin fluorescenţă).

Probă fluorescentă (fluorescent probe). Probă a cărui rezultat este bazat pe intensitatea fluorescenţei anumitor celule sau componente ale celulei.

Probă heterologă (heterologous probe). Probă de ADN care vine de la o specie şi este folosită pentru deosebirea unei corespondenţe de ADN similar de la alte specii.

Probă multilocus (multi-locus probe). Probă care hibridizează într-un număr diferit de locuri în genomul unui organism.

Procambiu (procambium) (L. pro, înainte + cambiu). Meristem primar care dă naştere ţesuturilor primare vasculare, iar la majoritatea plantelor lemnoase, cambiului vascular.

Procariot (prokaryote) (L. pro, înaintea + Gr. karyon, nucă, cu referinţă în biologia modernă la nucleu). 1. Membru al unui grup mare de organisme, inclusiv al bacteriilor şi algelor albastre verzi, care nu au ADN-ul separat de citoplasmă de o membrană în celulele lor. Procariotele nu trec prin meioză şi nu au organe funcţionale, aşa ca mitocondriile şi cloroplastele. 2. Organisme unicelulare (inclusiv viruşii, bacteriile şi algele) care nu au membrană care să delimiteze nucleul de citoplasmă.

Procedură de diagnosticare (diagnostic procedure). Test sau încercare, utilizate pentru a determina prezenţa modificării unui organism, substanţe sau secvenţe de acid nucleic.

Productivitate (productivity). Cantitate a produsului realizată în decursul unei perioade de timp date, dintr-o cantitate anumită de resurse.

Produsul genei (Gene product). Material biochimic, ARN sau proteină, rezultat din expresia genei. Cantitatea de produs al genei este folosită pentru a măsura cît de activă este acea genă; cantităţile nefireşti pot fi corelate cu alelele bolnave.

Proembrion (pro-embryo) (L. pro, înainte + embryon, embrion). Grup de celule care provine din diviziunea ovulă fertilizată sau a embrionului somatic, înainte ca celulele care trebuie să devină embrion să fie identificate.

Profag (pro-phage). Genom al unui bacteriofag integrat în cromozomul unei bacterii lizogenice şi replicat împreună cu cromozomul gazdă.

Profază (prophase) (Gr. pro, înainte + phasis, apariţie). Etapă devreme în diviziunea nucleară, caracterizată prin scurtarea şi îngroşarea cromozomilor şi trecerea lor în metafază. Are loc între interfază şi metafază. În decursul acestei faze, centriolul se divizează şi cei doi centrioli fiice se mişcă separat. Fiecare catenă a moleculei de ADN sintetizată din nou în interfază se spiralizează, iar cromozomii sunt dublaţi. Fiecare cromozom parţial separat se numeşte cromatidă. Cele două cromatide ale unui cromozom sunt cromatide surori.

Profil genetic (Genetic profile). Informaţie detaliată despre genele unui individ.

Progenitură (progeny). Urmaş (descendent).

Proiect al genomului uman (Human Genome Project (HGP)). Proiect de cercetare internaţional care urmăreşte crearea unei hărţi


�22


�2�

a fiecărei gene umane şi identificarea întregului material genetic al fiinţelor umane.

Proliferare (proliferation) (L. proles, urmaş + ferre, a purta). Sporire prin reproducere frecventă şi repetată; creştere prin diviziune celulară.

Promeristem (pro-meristem). Meristem embrionar, sursă a începuturilor organului sau a celulelor fondatoare.

Promotor (Promoter). Regiune în care ARN polimeraza iniţiază transcripţia. Majoritatea promotorilor sunt localizaţi la începutul genei, cu excepţia că unele gene eucariotice au promotori intrinseci genei.

Pronucleu (pro-nucleus). Oricare din cei doi nuclei ai gameţilor haploizi, exact înainte de fuziunea lor în ovulul fertilizat.

Propagare (propagation) (L. propagare, a propaga). Multiplicare a plantelor prin tipuri numeroase de material vegetativ; practică veche ce datează de la începuturile agriculturii, utilizată în pepinieră sau direct în cîmp (propagare vegetativă), iar în prezent şi în cultura in vitro (micropropagare).

Propagulă (propagule). Orice structură capabilă să dea naştere unei noi plante prin reproducere asexuată sau sexuată, inclusiv bulbili, muguri, frunze etc.

Proprietate intelectuală. Proprietate ce provine din creativitate sau cunoştinţe originale. Deseori este oficializată de o patentă.

Proporţie nucleocitoplasmică (nucleo-cytoplasmic ratio). Într-o celulă, raportul volumului nuclear faţă de cel citoplasmic. Acest raport este ridicat în celulele meristematice şi scăzut în celulele diferenţiate.

Protează (protease). Enzimă care hidrolizează proteine, descompunînd legăturile peptidice care unesc aminoacizii în moleculele de proteină.

Protecţie a soiurilor de plante (Plant Variety Protection). Protecţia soiurilor de plante mai este cunoscută şi ca „dreptul crescătorilor de plante”. Formă asemănătoare patentării, destinată protecţiei noilor varietăţi de plante. O nouă varietate de plante poate fi protejată prin intermediul procedurii de protecţie a soiurilor de plante, dacă ea poate îndeplini cerinţele noi de distinctivitate, uniformitate şi stabilitate.

Proteină (Protein) (Gr. proteios, de primul rang). Moleculă formată dintr-un număr de aminoacizi aranjaţi într-o ordine specifică determinată de codul genetic. Proteinele sunt esenţiale pentru toate procesele vieţii.

Proteină formată prin fuziune (fusion protein). Polipeptidă formată de o genă recombinată care conţine porţiuni din două sau mai multe gene diferite. Genele diferite sunt unite astfel încît succesiunea codonilor rămîne neschimbată. În procesul de translare informaţia este citită ca de pe o genă integră, astfel producîndu-se o proteină fuzionată.

Proteină nativă (native protein). Formă a proteinei ce se produce în mod natural.

Proteine cromozomice nehistone (non-histone chromosomal proteins). În cromozomi, toate proteinele cu excepţia histonelor.

Protoclonă (protoclone). Plantă regenerată derivată din cultura protoplastelor sau o colonie singură derivată din protoplastele în cultură.

Protocol (protocol) (Gr. protokollon, prima pagină din manuscris care descrie conţinutul). Experimente consecutive menite să descrie


�2�


�25

sau să soluţioneze o problemă ştiinţifică, sau etapele definite ale unei proceduri specifice.

Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea (Cartagena Protocol on Biosafety). Protocol adoptat la 29 ianuarie 2000 de către Conferinţa Părţilor la Convenţia privind Diversitatea Biologică, în calitate de Acord suplimentar la Convenţie. Documentul în cauză îşi propune drept scop asigurarea protecţiei diversităţii biologice de la riscurile potenţiale, generate de organismele vii modificate genetic, care rezultă din biotehnologiile moderne şi stabileşte o procedură de informare avansată pentru a asigura ţările cu informaţia necesară pentru luarea deciziilor înaintea acceptului pentru importul unor astfel de organisme pe teritoriul lor (pentru detalii accesaţi http://www.biodiv.org/biosafety).

Protoderm (protoderm) (Gr. protos, primul + derma, piele). Ţesut al meristemului primar care dă naştere epidermei.

Protoginie (protogyny). Stare în care organele reproductive feminine (carpele) ale unei flori se maturizează înaintea celor masculine (stamine), astfel ca să nu aibă loc autofecundarea.

Protooncogenă (proto-oncogene). Genă celulară normală care poate fi schimbată într-o oncogenă prin mutaţie sau fiind încorporată într-un retrovirus şi apoi transcrisă în timpuri nepotrivite şi/sau în ţesuturi necorespunzătoare.

Protooncogene (Proto-oncogenes). Gene celulare care, fiind expuse mutaţiei sau supramanifestate, devin oncogene.

Protoplasmă (protoplasm). Substanţă vie complexă esenţială a unei celule, de care depind toate funcţiile vitale de nutriţie, secreţie, creştere şi reproducere.

Protoplast (protoplast) (Gr. protoplastos, format primul). Celulă bacteriană sau vegetală la care peretele relativ rigid a fost înlăturat în mod chimic sau enzimatic, lăsîndu-se citoplasma învelită doar de o membrană periferică delicată. Protoplastele sunt sferice şi mai mici decît celulele cu vacuole, alungite, de formă unghiulară, de la care ele au fost eliberate.

Protoxină (pro-toxin). Formă precursoare inactivă, latentă a toxinei.

Provirus (provirus). Retrovirus în care ARN-ul monocatenal a fost convertit în ADN dublu spiralizat, integrat în genomul gazdă.

Pseudocarp; fruct fals (pseudocarp; false fruit). Fruct care încorporează, pe lîngă peretele ovarian, alte părţi ale florii, aşa ca receptacolul (căpşuna).

Pseudogenă procesată (processed pseudo-gene). Copie a unei gene funcţionale care nu are nici promotor, nici introni şi care, prin urmare, nu se transcrie singură. Se presupune că pseudogenele originează din integrarea în genom a copiilor cADN, sintetizate din moleculele mARN prin transcriptază reversă.

Pseudogene (pseudo-gene). Copie (duplicat) a unei gene funcţionale care, ca rezultat al mutaţiei urmînd duplicarea, nu mai poate funcţiona.

Punct de veştezire permanent (PVP) (permanent wilting point) (PWP). Conţinut de umezeală a solului la care plantele se veştezesc într-atît, încît nu-şi mai pot reveni nici chiar dacă sunt amplasate într-o atmosferă umedă.

Purină (purine). Bază heterociclică cu conţinut de azot prezentă în acizii nucleici; adenina (A) şi guanina (G) sunt cele două purine prezente în majoritatea moleculelor de ADN şi ARN.


�2�


�2�

Purtător (carrier). În genetică, de regulă, individ care are o alelă mutantă recesivă ca rezultat al unui defect, dar este “mascată” în acel loc de o alelă normală dominantă. De ex., un individ heterozigot pentru o alelă recesivă dăunătoare are fenotipul normal, dar el transmite alela defectă (recesivă) la jumătate din urmaşii săi.

R

Radiaţie cu particule (particle radiation). Se referă la particulele gama şi particulele beta, la electroni, protoni şi neutroni. În cultura ţesutului vegetal aceste particule sunt utilizate pentru a produce celule sau organisme mutante.

Radiaţie electromagnetică (electromagnetic radiation). Radiaţie de tipurile ultravioletă (UV), razele X, radiaţie gamma (raze). Radiaţia electromagnetică este folosită pentru a produce celule, organisme mutante sau, în cazul UV, de a dezinfecta sau steriliza spaţii şi veselă în cultura de ţesuturi.

Rasă disparută (extinct breed). Rasă pentru care nu mai este posibilă regenerarea populaţiei. Dispariţia este absolută în cazul cînd nu mai există masculi (lichid seminal), femele (oocite) şi nici embrioni.

Rată de creştere (growth rate). Creştere în greutate pe unitatea de timp.

Răspuns imun celular (cell-mediated immune response). Activare a celulelor „T” din sistemul imun ca răspuns la prezenţa unui antigen străin.

Răspuns imun. Proces ce include sinteza anticorpilor, folosiţi de vertebrate pentru a răspunde la prezenţa unei gene străine (antigene).

Reacţie de polimerizare în lanţ (RPL) (Polymerase chain reaction) (PCR). 1. Metodă pentru amplificarea unei secvenţe a moleculei de ADN. 2. Tehnică rapidă şi ieftină de producere a unui număr nelimitat de copii ale oricărei secvenţe a ADN-ului. Numită


�2�


�2�

uneori “fotocopiere moleculară,” RPL are un impact imens asupra biologiei şi medicinei, în special în cazul cercetării genetice.

Reacţie imună primară (primary immune response). Reacţie imună care se produce în timpul primei ciocniri a unui mamifer cu un antigen dat.

Reacţie morfogenică (morphogenic response). Efect exercitat asupra istoriei de dezvoltare a unei plante sau părţilor ei expuse unor anumite condiţii de creştere sau unei schimbări în mediu.

Recesivă dublă (double recessive). Organism homozigot pentru o alelă recesivă la fiecare dintre cei doi loci.

Recombinare a genelor (gene recombination). Manifestare a combinaţiilor de gene la descendenţii care diferă de combinaţiile prezente la părinţi.

Recombinare omologă (homologous recombination). Schimb de fragmente de ADN dintre două molecule de ADN sau cromatide ale cromozomilor omologi.

Regiune pseudoautosomală (pseudo-autosomal region). Segment la un capăt al cromozomilor X şi Y pentru care există omologie suficientă, încît se produce împerecherea (sinapsisul) în decursul primei diviziuni meiotice.

Reglare autogenă negativă; autoreglare negativă (negative autogenous regulation; negative self-regulation). Inhibare a expresiei unei gene sau a unui set de gene reglate în mod coordonat de către produsul unei alte gene.

Reglator de creştere (growth regulator). Component sintetic sau natural care, în concentraţii mici, obţine şi controlează răspunsurile de creştere asemănător hormonilor.

Reparare de ADN (DNA repair). Varietate de mecanisme care repară erorile ce se produc în timpul replicării moleculei de ADN.

Reparare postreplicare (post-replication repair). Mecanism dependent de recombinare pentru repararea moleculei de ADN afectată.

Reparaţie a necorespunderii (mismatch repair). Proces de reparare a moleculei de ADN care corectează perechile de bază necorespunzătoare.

Repetare directă (direct repeat). Două sau mai multe porţiuni de ADN în cadrul unei molecule care are aceeaşi secvenţă de nucleotide în aceeaşi orientare. Repetări directe pot fi ori adiacente, sau mult îndepărtate în aceeaşi moleculă. De exemplu: TATTA...TATTA

Repetare terminală lungă (RTL) (long terminal repeat (LTR)). Fibră de bază existentă la fiecare capăt de “genom” al unui retrovirus care s-a integrat într-un genom gazdă. Integrat în procesul de integrare.

Replicare ADN (DNA replication). Proces prin care helixul dublu al moleculei de ADN se desface şi formează o copie a lui. Proces prin care molecula de ADN se automultiplică sub acţiunea şi controlul ADN polimerazei.

Reproducere (breeding). 1. Dezvoltare orientată spre obţinerea unor genotipuri mai bune, prin selecţia indivizilor care exprimă caractere dorite de om. 2. Proces de înmulţire sexuală cu producerea urmaşilor.

Reproducere asexuală (asexual reproduction). Reproducere care nu implică formarea şi fuziunea gameţilor. Se produce în mare parte la animalele inferioare, microorganisme şi plante. La plante,


��0


��

reproducerea asexuală are loc prin multiplicarea vegetativă (bulbi, tuberculi, rizomi, butaşi) sau prin formarea sporilor.

Reproducere-cros (cross-breeding). Încrucişare între membrii diferitor populaţii (linii, soiuri, rase sau specii).

Resurse biologice (biological resources). Resursele biologice includ resursele genetice care se referă la plante, animale, microorganisme, celule, gene sau părţile acestora, populaţii sau oricare alt component biotic al ecosistemului de utilitate actuală sau potenţial valoros pentru umanitate.

Resurse genetice (Genetic Resources). Material genetic cu valoare reală sau potenţială.

Resurse genetice vegetale (RGV) (plant genetic resources) (PGR). Definiţie internaţională privind resursele genetice vegetale. Material vegetativ de propagare a următoarelor categorii de plante: 1. Varietăţi cultivate utilizate curent şi varietăţi obţinute noi; 2. Varietăţi vechi; 3. Varietăţi iniţiale; 4. Specii sălbatice apropiate varietăţilor cultivate; 5. Stocuri genetice speciale (inclusiv linii de reproducere de prebază şi bază curente şi mutanţi).

Reticul endoplasmic (endoplasmic reticulum). Sistem de membrane din interiorul citoplasmei celulelor animale şi vegetale, vizibil la microscopul electronic. Orice sistem de membrane duble în interiorul citoplasmei.

Retroîncrucişare (backcross). Încrucişare a unui organism cu unul din părinţii acestuia sau cu un organism echivalent genetic.

Retromutaţie (back mutation). Mutaţie secundară în acelaşi loc ca şi mutaţia originală. Mutaţia secundă restabileşte succesiunea nucleotidelor de tip sălbatic.

Retrovirus endogen porcin (RVEP) (porcine endogenous retrovirus) (PERV). Provirus al unui retrovirus porcin. Odată cu creşterea interesului în utilizarea organelor porcine pentru transplantare la oameni, există neliniştea că RVEP ar putea fi activat după transplantare, creînd o infecţie în recipientul uman.

Reţinere biologică (biological containment). Restricţionare a mişcării organismelor (genetic modificate) prin stabilirea barierelor întru prevenirea creşterii lor în afara laboratorului. Reţinerea biologică poate avea două forme: incapacitatea organismului de a supravieţui în mediul extern sau crearea mediului extern nefavorabil pentru organism. Ultimul este rar potrivit pentru bacterii, care în principiu pot supravieţui aproape peste tot. Astfel, pentru bacterii şi drojdii, abordarea favorabilă este de a transfera genele în organism astfel, încît ele să necesite aprovizionarea cu un nutrient specific, care de obicei este disponibil numai în laborator. Dacă acestea ies afară în mediul extern, atunci ele nu pot creşte. Crearea mediului nefavorabil organismului, parţial este un control biologic, parţial unul fizic. Astfel, unele din primele specii de orez genetic modificat au fost elaborate în Anglia (care este prea rece pentru cultivarea orezului) şi încercate în cîmpiile Arizonei (unde este prea uscat). Reţinerea biologică de asemenea poate implica utilizarea moleculelor vector şi organismelor gazdă care au fost modificate genetic astfel, încît pot supravieţui doar în condiţii speciale asigurate de experimentator şi care nu sunt disponibile în afara laboratorului.

Revoluţie verde (Green Revolution). Nume dat de către William Goud, în a doua jumătate a secolului XX, creşterii impresionante în productivitatea recoltei a procesului de ameliorare a plantelor, agronomiei, pesticidelor şi controlului bolilor, ca rezultat al dezvoltării geneticii.


��2


��

Rezervă de gene (gene pool). Toată informaţia genetică din toate genele dintr-o populaţie într-o anumită perioadă.

Rezistenţă erbicidă (herbicide resistance). Abilitate a unei plante de a confrunta erbicida. Obţinerea soiurilor rezistente la erbicide a fost unul dintre cele mai timpurii scopuri ale ingineriei genetice la plante. Dacă un erbicid este administrat pe un cîmp plantat cu un soi rezistent la erbicide, atunci toate plantele, cu excepţia soiului rezistent, vor fi nimicite.

Rezistenţă la antibiotice (antibiotic resistance). Abilitate a unui microorganism de a produce o proteină care slăbeşte activitatea unui antibiotic sau previne transportul antibioticului în celulă.

S

SAR (succesiune autonomă de replicare) (ARS) (autonomous replicating sequence). Orice succesiune a moleculei de ADN eucariotic, care iniţiază şi sprijină replicarea cromozomică. Au fost identificate în genomul unor drojdii.

Sămînţă artificială (artificial seed). Embrioni somatici încapsulaţi sau înveliţi (embrioizi), plantaţi şi trataţi ca şi seminţele.

Sămînţă hibridă (hybrid seed). Sămînţă produsă din încrucişarea a doi părinţi diferiţi din punct de vedere genetic. La creşterea plantelor, sămînţa produsă din încrucişări speciale a două linii atent selectate, recolta primei generaţii (F1) prezintă o vigoare de hibrid. După cum F1 este heterozigot şi nu creşte de la sine, sămînţa hibridă trebuie obţinută de fiecare dată înainte de semănat.

Secvenţă de ADN (DNA sequence). Secvenţă a bazelor într-o catenă de ADN. Există patru baze diferite, reprezentate simplu prin literele alfabetice A (Adenină), T (Timină), C (Citozină) şi G (Guanină). Un exemplu de secvenţă de ADN este: ATTTCCGCTACGCGTTA... O secvenţă de ARN este similară, cu excepţia faptului că litera T (Timina) este înlocuită cu U (Uracil).

Secvenţă de codare (coding sequence). Porţiune a unei gene, care specifică direct secvenţa de aminoacizi a produsului de proteină. Secvenţele noncodare ale genelor includ regiunile de control, aşa ca promotorii, operatorii şi terminatorii, precum şi secvenţele nitron ale anumitor gene eucariotice.

Secvenţă palindromică (palindromic sequence). Segment de ADN duplex a cărui secvenţă de la 5´ la 3´ este identică pe fiecare


��


��5

catenă a moleculei de ADN. Secvenţa este aceeaşi cînd un segment este citit de la stînga la dreapta, iar celălalt e citit de la dreapta la stînga.

Secvenţă promotor (promoter sequence). Secvenţă de ADN reglatoare, care iniţiază manifestarea unei gene.

Secvenţionare ADN (DNA sequencing). Determinare a ordinii exacte a perechilor de baze într-un segment de ADN.

Selectare hibridă (hybrid selection). Proces de alegere a indivizilor care posedă caracteristicile dorite dintr-o populaţie hibridă.

Selecţie artificială (artificial selection). Practică de alegere a indivizilor dintr-o populaţie pentru reproducţie, deoarece aceşti indivizi posedă de obicei una sau mai multe caracteristici dorite.

Selecţie asistată de marcheri (SAM) (marker-assisted selection) (MAS). Utilizare a marcherilor de ADN pentru sporirea reacţiei la selecţie într-o populaţie. Marcherii vor fi strîns legaţi de unul sau mai mulţi loci cu trăsături cantitative.

Selecţie genetică (genetic selection). Proces de selectare a genelor, celulelor, clonilor, etc. în cadrul unei populaţii sau între populaţii ori specii.

Selecţie în masă (mass selection). Practicată în reproducerea plantelor şi animalelor. Alegere a indivizilor pentru reproducţie din întreaga populaţie în baza fenotipurilor individuale.

Selecţie negativă (negative selection). Selecţie a indivizilor care nu posedă un caracter anumit. O metodă prin care sunt selectate celulele în creştere care nu poartă un insert de ADN integrat într-o locaţie cromozomică specifică.

Selecţie pozitivă (positive selection). Metodă prin care sunt selectate celulele care poartă un insert de ADN integrat într-o locaţie cromozomală specifică.

Selecţie prin marcher dominant (dominant marker selection). Selecţie a celulelor printr-o genă codînd un produs, care permite doar celulelor care poartă gena respectivă să crească în anumite condiţii. De exemplu, celulele plantelor şi animalelor care exprimă gena introdusă Neor sunt rezistente la compusul G418, în timp ce celulele care nu poarta Neor sunt distruse de G418. De asemenea, se mai întîlneşte sub definiţia de selecţie pozitivă sau marcher selectiv pozitiv.

Serii de alele multiple (multiple-allele series). Situaţie în care o genă are mai mult de două alele.

Sex heterogametic (heterogametic sex). Producere de gameţi neasemănători cu privire la cromozomii sexuali. La mamifere, mascul XY este heterogametic, iar femela XX este homogametică.

Sex homogamet (homogametic sex). Producere de gameţi similari în ceea ce priveşte cromozomii sexuali. La mamifere, masculul XY este heterogamet, iar femela XX este homogametă.

Sfîrşitul lanţului (chain terminator). Codoni care nu codează un aminoacid. Ei semnalizează ribozomilor să finalizeze sinteza proteinei.

Sinteză a proteinei (protein synthesis). Creare a proteinelor din aminoacizii lor constituenţi, în conformitate cu informaţia genetică din ADN-ul cromozomial.

Sistem de control negativ (negative control system). Mecanism în care proteina reglatoare stopează expresia genei.


��


��

Sistem de expresie (expression system). Combinare a celulei gazdă cu un vector care furnizează un context potrivit pentru a crea o funcţie de clonare a genelor, adică de a produce peptide în celula gazdă.

Sistem de livrare a ADN (DNA delivery system). Termen generic pentru orice procedură care transportă ADN-ul într-o celulă recipientă.

Sistem de microizolare (micro-isolating system). Separare mecanică a celulelor sau a protoplastelor, lăsîndu-le astfel să prolifereze individual.

Sistem letal balansat (balanced lethal system). Sistem pentru menţinerea unei alele recesive letale în doi loci ai aceleiaşi perechi de cromozomi. Aceasta se poate întreprinde într-o populaţie închisă fără o încrucişare în afară arealului unde supravieţuiesc genotipurile heterozigote după mutaţiile letale şi homozigoţii dominanţi.

Soi (cultivar). Termen prin care se definesc anumite populaţii de plante cultivate, care se disting clar de altele prin una sau mai multe caracteristici şi care în urma reproducerii moştenesc aceste caracteristici.

Soluţie-tampon (buffer). Soluţie care rezistă modificării pH-ului, cînd se adaugă un acid sau o alcalină sau cînd soluţiile sunt diluate.

Sortare a celulelor activate prin fluorescenţă (fluorescence-activated cell sorting) (FACS). Folosirea razelor laser pentru a detecta diferenţele de fluorescenţă dintre diferitele tipuri de celule dintr-un amestec şi distribuirea ulterioară a celulelor în grupuri separate, corespunzînd fiecărui tip de celule din amestec. Una din utilizările cele mai frecvente ale acestei tehnologii se produce în cazul divizării spermei după sexul pe care îl va determina.

Specie endemică (Endemic Species). Specie care există numai într-un areal specific.

Specie pe cale de dispariţie (endangered species). Specie supusă pericolului inevitabil de dispariţie, dacă factorii care ameninţă existenţa ei continuă să existe. Categoria în cauză include şi specii ale căror număr s-a redus la un nivel critic şi a căror habitate s-au redus drastic, ele fiind sortite dispariţiei.

Stare de fază (phase state). Cuplare sau separare a două gene lincate.

Sterilizare prin filtrare (filter sterilization). Proces de sterilizare a unui lichid, trecîndu-l printr-un filtru cu pori atît de mici, încît previn trecerea microorganismelor şi sporilor de microbi.

Stres abiotic (abiotic stress). Efect al factorilor neînsufleţiţi care afectează funcţionalitatea organismelor vii. Aceşti factori pot fi: seceta, temperaturile extreme, poluanţii etc.

Stres biotic (biotic stress). Stres ce rezultă din organismele vii, care pot dăuna plantelor, aşa ca viruşii, fungiile, bacteriile, buruienii paraziţi şi insectele dăunătoare.

Substanţă de creştere (growth substance). Substanţă organică, alta decît nutrienţii, sintetizată de plante şi care reglează creşterea şi dezvoltarea. Se găseşte, de obicei, într-un anumit loc, de exemplu la vîrful mugurelui. Transportat spre alte regiuni, îşi produce efectul.

Substituire a bazei (base substitution). Înlocuire a unei baze de către alta într-o moleculă de ADN.

Substituire a genelor (gene replacement). Încorporare a unei gene în stare alelică „trans” într-un cromozom în situl ei obişnuit prin recombinare omoloagă, astfel substituind copia genei originale prezente în acest locus.


��


��

Substrat cromogenic (chromogenic substrate). Compus sau substanţă care conţine un grup ce formează culoarea.

Substraturi de fermentare (fermentation substrates). Materiale folosite ca hrană pentru creşterea microorganismului. Substraturile de fermentare şi materialele de urmărire necesare, alături de chimicalele adăugate pentru a facilita fermentarea, formează mediul de cultură.

Succesiune alu (alu sequences). Familie din 300-bp, succesiuni care, spre exemplu, apar aproximativ un milion ori în genomul uman.

Succesiune cis (cis-acting sequence). Succesiune nucleotidă care afectează doar expresia genelor localizate în acelaşi cromozom.

Succesiune conservată (conserved sequence). Succesiune de baze într-o moleculă de ADN (sau o succesiune de aminoacid într-o proteină), care a rămas neschimbată esenţial de-a lungul evoluţiei.

Succesiune mendeliană (Mendelian inheritance). Manieră în care genele şi caracteristicile sunt trecute de la părinţi la copii. Ca exemple de succesiune mendeliană servesc genele autosomal-dominante, autosomal-recesive şi determinatoare de sex.

Succesiuni complementare (complementary sequences). Succesiuni de baze acidonucleice, care pot forma o structură dublu-spiralată prin împerecherea perechilor de baze; succesiunea complementară la G- T- A- C este C- A- T- G.

Supradominanţă (overdominance). Stare în care heterozigoţii sunt superiori (într-o măsură oarecare) oricărui dintre homozigoţii asociaţi.

T

Tăietură (cutting). Parte detaşată a plantei, care în condiţii adecvate de cultivare poate regenera întreaga plantă fără proces sexual.

Tehnică de nutriţie în strat (TNS) (nutrient film technique) (NFT). Tehnică hidroponică utilizată la creşterea plantelor. TNS prevede existenţa unui strat apos sau soluţie nutritivă în mod continuu sau în cicluri start-stop.

Tehnologie a genelor (Gene Technology). Ramură a biotehnologiei moderne. Şir de tehnici folosite de savanţi în încercarea de a controla sau modifica genele, sau chiar de a le schimba între două specii neînrudite, numită şi tehnologie de recombinare a ADN-ului.

Tehnologie ADN recombinantă (Recombinant DNA Technology). Set de tehnici pentru fragmentarea şi unirea împreună a diferitor porţiuni de ADN.

Temperatură a mediului ambiant (ambient temperature). Tempe-ratură a aerului la un moment dat într-un anumit loc.

Temperatură de topire (melting temperature). Temperatură la care o moleculă de ADN dubluspiralat sau de ARN denaturează în spirale unice separate. Este caracteristică fiecărui fel de ADN şi oferă un indice referitor la compoziţia sa de bază. ADN-urile bogate în perechi de bază G:C sunt mai rezistente la denaturarea termică decît ADN-ul bogat în A:T, dat fiind că între G şi C se formează trei legături de hidrogen, iar între A şi T doar două.

Teorie cromozomială de moştenire (chromosome theory of inheritance). Teorie care explică, că cromozomii sunt purtători ai


��0


��

informaţiei genetice şi că comportamentul lor pe parcursul meiozei asigură baza fizică pentru segregare şi asortare independentă.

Teorie neutră (neutral theory). Teorie potrivit căreia marea parte a evoluţiei se datorează în primul rînd cursului întîmplător al mutaţiilor neutre.

Terapie genică umană (Human gene therapy). Inserare de ADN normal direct în celule pentru a corecta defectele genetice.

Terapie genică (gene therapy). Tratament al bolilor moştenite prin introducerea într-o celulă a indivizilor afectaţi a copiilor „sălbatice” ale genelor defecte care produc anomalia. Dacă celulele reproductive sunt modificate, procedura este numită „germline” sau terapia genelor transmisibile. Dacă sunt modificate celulele nereproductive (somatice), procedura se numeşte terapie a genelor netransmisibile.

Terapie genică ex vivo (ex vivo gene therapy). Aplicare a unei gene sau a mai multor gene pe celulele izolate ale unui individ. După cultivare, celulele transformate sunt introduse înapoi în individ prin transfuzie, infuzie sau injectare, pentru a micşora dezechilibrul genetic al individului respectiv.

Test „hi” pătrat (chi-squared test (X2 test)). Test semnificativ, utilizat pentru evaluarea statistică a relevanţei datelor observate pentru o anumită prezicere.

Test de complementare; test trans (complementation test; trans test). Includere a două gene mutante în acelaşi genotip pentru a determina dacă mutaţiile sunt alele ale aceleiaşi gene. Dacă mutaţiile sunt nonalelice, genotipul m1

- m1+/ m2

- m2+ va avea fenotip de tip

sălbatic (normal), iar dacă ele sunt alele se va manifesta fenotipul mutant.

Test de inoculare a altoiului (graft inoculation test). Test bazat pe folosirea unui purtător bănuit de a fi infectat, altoit la o plantă indicator. Dacă simptomele apar la planta indicator, presupunerea virală este pozitivă.

Test Feulgen (Feulgen’s test). Test histochimic în care se poate observa distribuirea ADN-ului în cromozomii nucleelor celulelor ce se divizează. O secţiune de ţesut este mai întîi tratată cu acid clorhidric diluat pentru a înlătura baza purină a ADN-ului, astfel expunînd grupurile aldehide ale dezoxiribozelor de zahăr. Ulterior, secţiunea este tratată în reactivul „Schiff”, care se combină cu grupurile aldehide pentru a forma un component de culoare magenda (rubinie).

Timp de pasaj (passage time). Interval dintre subculturile succesive.

Toleranţă faţă de erbicide (Herbicide tolerance). Capacitate a unei plante de a rămîne neafectată la aplicarea unui erbicid.

Topoizomerază ADN (DNA topo-isomerase). Enzimă care catalizează introducerea sau înlăturarea super-încolăcirilor în molecula de ADN.

Toxină bacteriană (bacterial toxin). Toxină produsă de o bacterie, aşa ca toxina Bt de către Bacillus thuringiensis.

Toxină specifică gazdei (host-specific toxin). Metabolit produs de un patogen care are o specificitate echivalentă acelui patogen. Astfel de toxine sunt folosite pentru experienţele de selecţie in vitro în scopul de a verifica tolerarea sau rezistenţa la acel patogen.

Transcripţie primară (primary transcript). Moleculă de ARN produsă prin tarnscripţie înaintea oricăror modificări


��2


��

posttranscripţionale; se numeşte, de asemenea, pre-mARN la eucariote.

Transfer de gene orizontal (Horizontal gene transfer). Preluare directă a materialului genetic străin de către celule şi încorporarea acestuia în genomul lor.

Transfer nuclear (nuclear transfer). Tehnologie conform căreia animalele sunt create prin clonarea unei singure celule diploide somatice. Ea implică luarea unei singure celule diploide dintr-o cultură a celulelor şi introducerea ei într-un ovul denucleat, adică un ovul din care a fost eliminat nucleul haploid. Zigotul diploid obţinut se dezvoltă într-un embrion ce este plasat la o femelă recipientă, care dă naştere animalului clonat într-un mod obişnuit.

Transformare a culturii (culture alteration). Termen folosit pentru indicarea schimbului persistent în proprietăţile compor-tamentului unei culturi (de ex., morfologie modificată, constituţie a cromozomului, susceptibilitate a virusului, cerinţe nutritive, capacitate proliferativă etc.).

Transformare genetică (genetic transformation). Transfer extracelular de ADN între specii sau genotipuri folosind vectori bacteriali sau virali.

Transpiraţie de evaporare (evapotranspiration) (Lat. Evaporare, transformare în vapori + Fr. Transpirer, a respira). Proces al pierderii apei sub forma de vapori de pe o suprafaţă prin frunze de-a lungul unei anumite perioade de timp.

Transport polar (polar transport). Mişcare dirijată prin plante a compuşilor (de obicei, reglatorii de creştere ai plantelor endogene) mai ales într-o direcţie; transportul polar întrece tendinţa de difuzie în toate direcţiile.

Transpozon compus (composite transposon). Element transpozabil, format din doi transpozoni identici sau aproape identici inseraţi în orice parte a segmentului de ADN nontranspozabil, aşa ca transpozonul bacterial Tn5.

Tratare (curing). Eliminare a unei plasmide din celula gazdă. Mulţi agenţi care interferează cu copierea ADN-ului, de ex., bromida de etidium, poate trata plasmidele fie de celulele bacteriale, fie de cele eucariotice.

Tratat Internaţional al Resurselor Genetice a Plantelor pentru Agricultură şi Alimentaţie (TIRGPAA). Adoptat de FAO la 3 noiembrie 2001, reprezintă o versiune revizuită a vechiului tratat, cunoscut sub numele de Acord Internaţional al Resurselor Genetice a Plantelor pentru Alimentaţie şi Agricultură, semnat de statele membre în 1981. TIRGPAA are ca scop conservarea şi folosirea continuă a resurselor genetice a plantelor pentru alimentaţie şi agricultură, cu împărţirea echitabilă a beneficiului provenit din această folosinţă.

Trăsătură multifactorială (multifactorial trait). Trăsătură ce este controlată de multe gene şi este, de asemenea, influenţată de mediu.

Trăsătură nouă la o plantă (Novel trait in a plant). Plantă ce posedă caracteristici care în mod normal nu se găsesc la speciile unde noua trăsătură a fost creată prin manipulare, transformare, mutaţie genetică specifică etc.

Turnesol (litmus). Hîrtie cu indicator pH (mărimea 4.5-8.3) impregnată cu un pigment de lichen extras. Devine roşu în soluţii acide şi albastru în soluţii alcaline. Totuşi, folosirea hîrtiei de turnesol ca un indicator nu este o metodă exactă pentru măsurarea pH-ului.


��


��5

U

Unitate crossingover (crossing-over unit). Măsură de distanţă între doi loci pe hărţile genetice ce se bazează pe numărul mediu de crossingoveri ce au loc în segmentul cromozomial dintre aceşti doi loci pe durata meiozei. Un procent de crossingoveri este egal cu o santi Morganidă (cM).

Urmaş; progenitură (offspring; progeny). Organism individual nou care rezultă din procesul reproducerii sexuate sau asexuate.

Urmărire genetică (genetic screening). Testare a unui grup al populaţiei pentru a identifica un subgrup de indivizi în situaţie de risc ridicat în transmiterea sau purtarea unei anumite dezordini genetice.

V

Vaccin multivalent (multivalent vaccine). Un singur vaccin, destinat să obţină o reacţie imună la mai mulţi agenţi patogeni.

Vaccină vie (live vaccine). Formă vie, netoxică a unui microorganism sau virus folosit la extragerea unui anticorp ce va proteja organismul vaccinat împotriva infecţiei de către o formă activă a microorganismului sau a virusului. De asemenea, un microorganism sau virus viu şi netoxic care exprimă o proteină antigenică străină este folosit pentru vaccinarea oamenilor şi animalelor. Ultimele organisme sunt numite, la fel, vaccine vii de recombinare. Variabile controlate (controlled variables). Factori care ar putea afecta rezultatul unui experiment, dacă nu sunt ţinuţi în stare constantă.

Variaţie genetică (genetic variation). Diferenţă dintre indivizi atribuită diferenţelor dintre genotipuri.Varietate de plante (Plant Variety). Grup de plante care se distinge clar de altele prin una sau mai multe caracteristici, iar cînd este reprodus repetat prin metodele corespunzătoare îşi păstrează identitatea. Vas Petri (Petri dish). Vas rotund neted cu capac potrivit, fabricat din sticlă sau material plastic, folosit pentru cultivarea organismelor. Vector de clonare (cloning vector). O moleculă mică de ADN, de obicei o plasmidă sau cromozom viral ADN, în care se inserează ADN străin în procesul de clonare a genelor sau a altor secvenţe de ADN de interes. Aceasta poate purta ADN inserat şi poate fi perpetuat într-o celulă gazdă.


��


��

Vector de expresie (expression vector). Vector de clonare structurat în aşa fel, încît dupa inserarea unei molecule de ADN, secvenţa lui de codare este complet transcrisă şi ARN-ul este translat. Gena clonată este pusa sub controlul unei secvenţe de activare pentru a începe transcripţia, şi deseori are o secvenţă de transcripţie finală la capătul ei. Aşa tip de activatori poartă denumirea de high level.

Vector de integrare. Vector menit să insereze un fragment de ADN străin în genomul celulei gazdă.

Verificare a existenţei oligonucleotidei (VEO) (oligonucleotide ligation assay) (OLA). Tehnică de diagnosticare pentru deter-minarea prezenţei sau absenţei unei perechi de nucleotide specifice în cadrul genei analizate, care indică deseori dacă gena este de tip originar (normală) sau mutantă (defectată).

A(pag. 5-15)

A exporta (export). A exprima (express). Aberaţie cromozomială (chromosome aberration). Acid nucleic (Nucleic Acid). Aclimatizare (acclimatization). Acumulări microbiene (microbial mats). Acvacultură (aquaculture). Adaptare (adaptation). Adenină (adenine). Adeziune (adhesion). ADN (DNA). ADN denaturat (denaturated DNA). ADN exogen (exogenous DNA). ADN mitocondrial (ADNmt) (mitochondrial DNA). ADN străin (foreign DNA). ADNcp (cpDNA). Agar-agar (agar-agar). Agaroză (agarose). Agricultură organică (Organic Farming). Agrobacterium tumefaciens. Agrobiodiversitate; biodiversitate agricolă (agrobiodiversity; agricultural biological diversity). Albinism (albinism). Alelă (allele). Alelă dominantă (Dominant allele). Alele (allele). Alele letale; gene letale (lethal allele; lethal gene). Alele multiple (multiple alleles). Alelopatie (allelopathy).


��


��

Alergen (allergen). Alimente funcţionale (functional foods). Alimente Genetic Modificate (GM food). Alogamie (allogamy). Alometric (allometric). Alopoliploid (allopolyploid). Alotetraploid (allotetraploid). Amfimixis (amphimixis). Aminoacid (amino acid). Aminoacid esenţial (essential amino acid). Amitoză (amitosis). Ampicilină (ampicillin). Amplificare (amplification). Amplificare a genelor (gene amplification). Amplificare specifică a alelelor (allele-specific amplification). Amprente genetice (genetic fingerprinting). Anafază (anaphase). Analog al nucleotidei (nucleoside analogue). Androgeneză (androgenesis). Aneuploid (aneuploid). Anteră (anther). Antibiotic (antibiotic). Anticodon (anticodon). Antigen, imunogen (antigen; immunogen). Antioxidant (antioxidant). Antiseptic (antiseptic). Antiser (antiserum). Aparat Golgi (Golgi apparatus). Apex (apex). Apomixis (apomixis). Arabidopsis (Arabidopsis). Arbore genealogic (Pedigree).

Ardere (expunere la flacără) (flaming). ARN mesager (ARNm) (messenger RNA) (mRNA). Asexual (asexual). Asimilare a azotului (nitrogen assimilation). Asimilare genetică (genetic assimilation). Asinapsis (asynapsis). Autoclavă (autoclave). Autoliză (autolysis). Autopoliploid (autopolyploid). Autoradiograf (autoradiograph). Autoradiografie (autoradiography). Autozom (autosome). Azot lichid (liquid nitrogen).

B(pag. 16-25 )

B limfocite; B celule (B lymphocytes; B cells). Bacil (bacillus). Bacillus thuringiensis (B.t.). Bacterie (bacteria). Bacteriocid, bactericid (bacteriocide; bactericide). Bacteriocină (bacteriocin). Bacteriofag (bacteriophage). Bacteriostat (bacteriostat). Bancă ADN (DNA bank). Bancă de gene (gene bank). Bancă de gene animalieră (animal genome (gene) bank). Bar (bar). Bazal (basal). Bază (base). Bază de date a resurselor genetice animale.


�50


�5�

Baze azotate (nitrogenous bases). Bibliotecă cADN (cDNA library). Bibliotecă de gene (gene library). Bienală (biennial). Bio (bio-). Bioaugmentare (bio-augmentation). Biocataliză, biocatalizator (biocatalysis; biocatalyst). Biocombustibil (biofuel). Biocontrol (biocontrol). Biodegradabil (biodegradable). Biodegradare (biodegradation). Biodiversitate (biodiversity). Bioenergetică (bio-energetics). Bioetică (bio-ethics). Biofiltrare (bioleaching). Biogaz (biogas). Biogeneză (biogenesis). Bioinformatică (bio-informatics). Bioinginerie (bio-engineering). Biologie molecualră (molecular biology). Biom (biome). Biomasă (biomass). Biometrie (biometry). Biopiraterie (biopiracy). Biopolimer (biopolymer). Biopoluare (bio-pollution). Bioprobă (bio-assay). Bioproces (bioprocess). Bioprospectare (bioprospecting). Bioreactor (bioreactor). Bioreactor (fermentator industrial) de enzimă (enzyme bioreactor). Bioremediere (bioremediation).

Biosenzor (biosensor). Biosferă (biosphere). Biosinteză (biosynthesis). Biotehnologie (biotechnology). Biotehnologie modernă (Modern biotechnology). Biotop (biotope). Biotoxină (biotoxin). Biotransformare (biotransformation). Bivalent (bivalent). Blastochist (blastocyst) (also blastocist). Blastomer (blastomere). Blastulă (blastula). Boală ereditară (genetic disease). Bombardare cu microparticole (microprojectile bombardment). Bractee (bract). BRCA1 şi BRCA2 (BRCA1 and BRCA2). Bromidă de etidiu (ethidium bromide).

C(pag. 26-45)

CAB (cromozom artificial bacterial) (BAC Bacterial Artificial Chromosome). Caliciu (calyx). Calorie (calorie). Calus (callus). Cameră de creştere (growth cabinet). Cameră de cultură (culture room). Cantimorganidă (centimorgan) (cM). Capacitate de asociere (binding). Capsidă (capsid).


�52


�5�

Caracter (character). Carantină (quarantine). Cartare genetică (Gene mapping). Cartografiere (mapping). Catabolism (catabolism). Cataliză (catalysis). Călire (hardening off). Celulază (cellulase). Celulă (cell). Celulă apicală (apical cell). Celulă diploidă (diploid cell). Celulă eucariotă (Eukaryotic cell). Celulă haploidă (haploid cell). Celule B (B cells). Celule de memorie (memory cells). Celule stem embrionare (embryonic stem cells). Celuloză (cellulose). Centre de origine (centres of origin). Centrifugare diferenţiată (differential centrifugation). Centromer (centromere). Cerc de creştere (growth ring). Cereale Bt (Bt Crops). Chiasmă (chiasma). Chimioterapie (chemotherapy). Cibrid (cybrid). Cicatrice de mugur (bud scar). Cicatrice a frunzei (leaf scar). Ciclu celular (cell cycle). Ciclu nutritiv (nutrient cycle). Ciclu parasexual (parasexual cycle). Citochineză (cytokinesis). Citochinină (cytokinin).

Citogenetică (cytogenetics). Citoliză (cytolysis). Citologie (cytology). Citometrie prin scurgere (flow cytometry). Citoplasmă (cytoplasm) Citotip (cytotype). Citozină (cytosine). Clasă modală; mod (modal class; mode). Clonare (cloning). Clonare a embrionului (embryo clonino). Clonare a genelor (gene cloning). Clonare a transplantului nuclear (Nuclear transplant cloning). Clonare adultă (adult cloning). Clonare moleculară (molecular cloning). Clonare poziţională (positional cloning). Clonă (clone). Clonă cADN (cDNA clone). Clonă de gamet (gametoclone). Clone (clones). Clorofilă (chlorophyll). Cloroplast (chloroplast). Cloroză (chlorosis). Cocultură (co-culture). Cod genetic (Genetic Code). CODEX Alimentarius (CODEX Alimentarius). Codon de iniţiere. Coevoluţie (co-evolution). Cofermentare (co-fermentation). Cointegrare (co-integrate). Colchicin (L. colchicum). Colecţie activă (active collection). Colecţie de bază (base collection).


�5�


�55

Coleoptil (coleoptile). Colinearitate (co-linearity). Colonie (colony). Colorare Gram (Gram staining). Comensalism (commensalism). Competent (competent). Competenţă (competence). Complementare genetică (genetic complementation). Complementaritate (complementarity). Complex de histocompatibilitate majoră (major histocompatibility complex). Concentraţie a biomasei (biomass concentration). Concordanţă (concordance). Condiţii libere de vieţuire (free-living conditions). Condiţionare (conditioning). Conjugare (conjugation). Consangvinitate (consanguinity). Conservare a genelor; conservare a resurselor genetice (gene conservation; genetic resources conservation). Conservare a resurselor genetice la animalele domestice (conservation of farm animal genetic resources). Conservare criobiologică, crioconservare, conservare prin îngheţare (cryobiological preservation; cryopreservation; freeze preservation). Conservare ex situ (Ex-situ Conservation). Conservare ex situ. Conservare in situ (conservation in situ). Constitutiv (constitutive). Construcţie ADN (DNA construct). Consultare genetică (genetic counseling). Convenţia privind Diversitatea Biologică (Convention on Biological Diversity) (CBD). Corelaţie (correlation).

Corporaţie multinaţională (Multinational Corporation). Cosegregare (co-segregation). Cosolvent organic (organic co-solvent). Cotiledon (cotyledon). Cotransformare (co-transformation). Covariaţie (co-variance). Creştere (growth). Creştere organizată (organized growth). Creştere primară (primary growth). Crioprotectant (cryoprotectant). Cristalizare a proteinei (protein crystallization). Cromatidă (chromatid). Cromatină (chromatin). Cromatografie (chromatography). Cromozom (chromosome). Cromozom metacentric (metacentric chromosome). Cromozomi filament de lampă (lampbrush chromosomes). Cromozomi omologi (homologous chromosomes). Cros (cross). Crossingover (Crossing-over). Crossingover dublu (double crossing-over). Crossover (crossover). Cultivar (cultivar). Cultivare a meristemului (meristem culture). Cultivare continuă (continuous culture). Cultivare în grup (batch culture). Cultură (culture). Cultură continuă deschisă (open continuous culture). Cultură continuă închisă (closed continuous culture). Cultură de antere (anther culture). Cultură de calus (callus culture). Cultură de celule (cell culture).


�5�


�5�

Cultură de celule vegetale (plant cell culture). Cultură de embrion (embryo culture). Cultură de extremităţi meristematice (meristem tip culture). Cultură de organe (organ culture). Cultură de panicul (panicle culture). Cultură de polen (pollen culture). Cultură de protoplaste (protoplast culture). Cultură primară (primary culture). Culturi rezistente, care tolerează erbicidele (Herbicide/Tolerant Resistant Crops). Cuticulă (cuticle).

D(pag. 46-52)

Dalton (simbol Da) (dalton) (symbol: Da). De novo. Dediferenţiere (de-differentiation). Defect de naştere (birth defect). Deficienţă (deficiency). Deficienţă nutritivă (nutrient deficiency). Definit (defined). Degenerare (a codului genetic) (degeneracy) (of the genetic code). Degenerare (degeneration). Dehalogenare (dehalogenation). Dehidrogenază (dehydrogenase). Denaturare (denaturation). Denitrificare (denitrification). Densitate a populaţiei (population density). Deoxiribonuclează (DNază) (deoxyribonuclease). Depozitare de gameţi şi embrioni (gamete and embryo storage).

Dereprimare (de-repression). Determinant antigenic (antigenic determinant). Dezvoltare (development). Diagnoză ADN (DNA diagnosis). Diazotrof (diazotroph). Dicogamie (dichogamy). Dicotiledon (dicotyledon). Diferenţiere (differentiation). Diferenţiere a celulei (cell differentiation). Difuzie (diffusion). Dihaploid (dihaploid). Dimer (dimer). Dimorfism (dimorphism). Diplofază (diplophase). Diploid (diploid). Disecţie (dissection). Disjuncţie (disjunction). Distanţă pe hartă (map distance). Distilare (distillation). Ditip (ditype). Diversitate biologică sau biodiversitate (biological diversity or biodiversity). Diversitate genetică (genetic diversity). Diviziune a celulelor (cell division). Diviziune ecuaţională (equational division). Diviziune embrionară (embryo splitting). Dizaharide (disaccharide). Dizolvare (dissolve). Dizomie (disomy). DL50 (doză letală de 50%) (LD50 (lethal dose 50%)). Dogmă centrală (central dogma). Dolly (Dolly). Dominant (dominant).


�5�


�5�

Dominanţă (dominance). Dominanţă apicală (apical dominance). Donor de explant (explant donor). Drojdie de bere (brewer’s yeast). Dublare (duplication).

E(pag. 53-61)

Echilibru (equilibrium). Echilibru genetic (genetic equilibrium). Echilibrul Hardy–Weinberg (Hardy-Weinberg equilibrium). Echimolar (equimolar). Ecologie (ecology). Ecosistem (Ecosystem). Ecotip (ecotype). Efect de poziţie (position effect). Efecte aditive ale genelor (additive gene effects). Efecte alelice aditive (additive allelic effects). Eficienţă fotosintetică (photosynthetic efficiency). Elastină (elastin). Electro-blotting (electro-blotting). Electroforeză (Electrophoresis). Electroforeză cu gel cu cîmp pulsant (EGCP) (pulsed-field gel electrophoresis) (PFGE). Electroforeză cu gel de agaroză (agarose gel electrophoresis). Electroforeză cu gel poliacrilamid (EGPA) (polyacrylamide gel electrophoresis) (PAGE). Electroporaţie (electroporation). Element genetic mobil (Mobile Genetic Element), numit de asemenea Transpozon (Transposon) sau Element genetic transpozabil (Transposable Genetic Element).

Eliberare deliberată (deliberate release). Embriogeneză (embryogenesis). Embriogeneză asexuală (asexual embryogenesis). Embriogeneză directă (direct embryogenesis). Empiric (empirical). Endocitoză (endocytosis). Endofit (endophyte). Endogamie (endogamy). Endogen (endogenous). Endomitoză (endomitosis). Endopoliploidie (endopolyploidy). Endosperm (endosperm). Enzimă (enzyme). Enzimă constitutivă (constitutive enzyme). Enzimă-electrod (enzyme electrode). Enzime alimentare (food processing enzyme). Enzime de reparare a ADN-ului (DNA repair enzymes). Epicotil (epicotyl). Epidemiologie. Epifită (epiphyte). Epigenetic (epigenetic). Epigeneză (epigenesis). Episom (epitome). Epizootie (epizootic). Erbicid (herbicide). Ereditate (Heredity). Escherichia coli (Escherichia coli). Etanol (ethanol). Etiolare (etiolation). Eucariot (eukaryote). Evaluare (evaluation). Evoluţie (evolution).


��0


��

Evoluţie organică (organic evolution). Ex vitro (ex vitro). Exogamie (exogamy). Exogen (exogenous). Exon (Exons). Exonuclează (Exonuclease). Explant (explant). Explantare (explantation). Expresie (manifestare) a genei (Gene expression). Expresivitate (expressivity). Extensiune binomială (binomial expansion). Extincţie (extinction). Extract de malţ (malt extract). Ezotoxină (exotoxin).

F(pag. 62-68)

Factor abiotic (abiotic factor). Factor biotic (biotic factor). Factor de creştere (growth factor). Factor F (F factor). Factor latent (latent agent). Factori de elongaţie (elongation factors). Factori de elongaţie (elongation factors). Fagemide (phagemids). Fagocite (phagocytes). Fagocitoză (phagocytosis). Familie multigenă (multigene family). Farmacogenomică (pharmacogenomics). Fază lineară (linear phase). Fază logaritmică (logarithmic phase) .

Fenocopie (phenocopy). Fenotip (Phenotype). Fermentare continuă (continuous fermentation). Feromon (pheromone). Fertil (fertile). Fertilizare (fertilization). Fertilizare dublă (double fertilization). Filogenie (phylogeny). Filtrare (filtration). Fisiune (fission). Fitoparazit (phytoparasite). Fitopatogen (phytopathogen). Fitosanitarie (phytosanitary). Fixare a nitrogenului (nitrogen fixation). Flagel (flagellum). FLAVR SAVR. Floem (phloem). Flux de gene (Gene Flow). Fosfatază (phosphatase). Fotobioreactor (photo-bioreactor). Fotocrom (phytochrome). Foton (photon). Fotoperioadă (photoperiod). Fotoperiodism (photoperiodism). Fotoreactivare (photoreactivation). Fotosintetic (photosynthetic). Fotosinteză (photosynthesis). Fotosinteză netă (net photosynthesis). Fototropism (phototropism). Fragment Okazaki (Okazaki fragment). Frecvenţă a alelelor (allele frequency).


��2


��

Funcţii de conjugare (conjugative functions). Fuziune a celulei (cell fusion). Fuziune de protoplaste (protoplast fusion).

G(pag. 69-73)

Gamet (Gamete). Gametofit (gametophyte). Gastrulă (gastrula). Gazdă (host). Gel (gel). Gel electroforetic (gel electrophoresis). Gelatină (gelatin). Gemeni dizigotici (dizygotic twins). Gemeni monozigotici (monozygotic twins). Genă (gene). Genă ancoră (anchor gene). Genă constitutivă (constitutive gene). Genă formată prin fuziune (fusion gene). Genă himerică (chimeric gene). Genă marcatoare (marker gene). Genă marcatoare dominantă (dominant selectable marker gene). Genă marcher himerică de selecţie (chimeric selectable marker gene). Genă modificatoare (modifying gene). Gene citoplasmatice (cytoplasmic genes). Gene marcatoare rezistente la antibiotice (antibiotic resistance marker genes). Gene variabile (mutable genes). Genetică (Genetics).

Genetică cantitativă (quantitative genetics). Genetică moleculară (molecular genetics). Genetică populaţională (population genetics). Genom (Genome). Genotip (genotype). Germen (germ). Germicid (germicide). Germinare precoce (precocious germination). Germoplasmă (Germplasm). Gimnospermă (gymnosperm). Ginandromorf (gynandromorph). Granulă de polen (pollen grain).

H(pag. 74-78)

Habitat (Habitat). Hartă de linkage (linkage map). Hartă fizică (physical map). Hemicelulază (hemicellulase). Hemizigot; haplozigot (hemizygous; haplozygous). Hermafrodit (hermaphrodite). Heterocarion (heterokaryon). Heterogenism genetic (genetic heterogeneity). Heteroplasmă (heteroplasmy). Heteroploid (heteroploid). Heterozigot (heterozygote). Heterozigot cis (cis heterozygote). Heterozigotic (heterozygous). Heterozigozitate (Heterozygosity). Hibrid (hybrid) (Lat. hybrida).


��


��5

Hibridizare a celulei (cell hybridization). Hibridizare ADN (DNA hybridization). Hibridizare in situ. Hidrat (hydrate). Hidroliză (hydrolysis). Hidroponie (hydroponics). Himeră (chimera or chimaera). Himeră periclinală (periclinal chimera). Hiperploid (hyperploid). Hipertonic (hypertonic). Hipoclorit (hypochlorite). Hipocotil (hypocotyl). Hipomorf (hypomorph). Hipoplastic (hypoplastic). Hipoploid (hypoploid). Hipotonic (hypotonic). Histocompatibilitate (histocompatibility). Histologie (histology). Histonă (histone). Homoalele (homoalleles). Homocarion (homokaryon). Homodimer (homodimer). Homozigot (homozygote). Homozigotare (Homozygosity). Hormon (hormone). Hrană funcţională (Functional food).

I(pag. 79-81)

Imobilizare a celulelor vegetale (plant cell immobilization). Impuls meiotic (meiotic drive).

Imunitate transmisă (passive immunity). Imunizare genetică (genetic immunization). Imunizare preventivă; vaccinare (preventive immunization; vaccination). In situ. In vitro. In vivo. Incubare (lat. incubare, a sta). Indicatori ai biodiversităţii (biodiversity indicators). Inducător arbitrar (gratuitous inducer). Informaţie confidenţială (confidential information). Informaţie genetică (genetic information). Inginerie genetică (Genetic engineering). Inginerie proteică (protein engineering). Inhibitor de creştere (growth inhibitor). Iniţiere a frunzei (leaf primordium). Interacţionări hidrofobe (hydrophobic interactions). Inversie paracentrică (paracentric inversion). Inversie pericentrică (pericentric inversion). Ipoteză (hypothesis).

}(pag. 82)

Încrucişare reversivă (backcross). Îngrăşămînt (fertilizer). Înmugurire (budding). Înmulţire asexuată (asexual propagation). Întunecare (browning).


��


��

K(pag. 83)

Kainit (fr.kainite).Kalipatron (germ.Kalipatron).Kamala (fr.kamala).Kilo- (fr.kilo, gr.kilioi „mie”).Kilobază (Kilobase (kb).

L(pag. 84-86)

Legătură hidrogenică (hydrogen bond). Legile Mendel (Mendel’s Laws). Leptonemă (leptonema). Liber de patogeni (pathogen-free). Librărie de ADN genomic, librărie genomică (genomic DNA library; genomic library). Licenţă (License). Lignificare (lignification). Limfocite (lymphocyte). Limfomă (lymphoma). Linie celulară (Cell line). Linie pură (pure line). Linkage (linkage). Liofiliză (lyophilize). Lipopolizaharide (lipopolysaccharide) (LPS). Litic (lytic). Lizogen (lysogen). Lizogenic (lysogenic). Lizogenie (lysogeny).

Lizozom (lysosome). Localizare (Localize). Loci hipersenzitivi (hypersensitive sites). Locul caracterului cantitativ (LCC) (quantitative trait locus) (QTL). Locul de integrare cromozomică (chromosomal integration site). Locus (pl. loci) (locus).

M(pag. 87-100)

Macromoleculă (macromolecule). Macronutrient (macronutrient). Macropropagare (macropropagation). Malign (malignant). Management al resurselor genetice ale animalelor domestice (management of farm animal genetic resources). Manit (mannitol). Manoză (mannose). Marcare (labelling). Marcator (label). Marcator (marker). Marcatori moleculari (Molecular markers). Marcher (marker). Marcher genetic (genetic marker). Material genetic (Genetic material). Maturizare (maturation). Mărime minimă a substanţei folosite pentru inoculare (minimum inoculum size). Median (median). Medie (mean). Mediu (environment).


��


��

Mediu (medium). Mediu controlat (controlled environment). Mediu de cultură (culture medium). Mediu de producere (production environment). Mediu de producere cu inputuri înalte (high-input production environment). Mediu de producere cu inputuri joase (low-input production environment). Mediu de producere cu inputuri medii (medium-input production environment). Mediu nutritiv (pl: medii nutritive) (nutrient medium) (pl: nutrient media). Megabază (Mb) (megabase) (Mb). Megadalton (megadalton) (MDa). Megaspor; macrospor (megaspore; macrospore). Meioză (meiosis). Membrană celulară (cell membrane). Mendelism (Mendelism). Mericlonare (mericloning). Meristem (meristem). Meristem apical (apical meristem). Meristem lateral (lateral meristem). Meristem primar (primary meristem). Metabolism (metabolism). Metabolit (Metabolite). Metafază (metaphase). Metalotionină (metallothionein). Metastază (metastasis). Metilare (methylation). Metilare ADN (DNA methylation). Metionină (methionine). Mezofil (mesophile).

Mezofil (mesophyll). Micoriză (mycorrhizae). Microb (microbe). Microelement (micro-element). Microinjectare (micro-injection). Microinjecţie (Microinjection). Micromediu (micro-environment). Micronutrient (micronutrient). Microorganism (Microorganis). Microplaste (microplasts). Micropropagare (micropropagation). Micropurtători (micro-carriers). Microsatelit (microsatellite). Microscop electronic (electron microscope). Microtubuleţe (microtubules). Mielomă (myeloma). Minisateliţi (minisatellites). Minituberculi (minitubers). Mitocondrie (mitochondrion). Mitoză (Mitosis). Mixoploid (mixoploid). Mlădiţă (offset). Mobilizare (mobilization). Model (model). Modificare a genelor (gene modification). Modificator; genă de modificare (modifier; modifying gene). Mol (mole). Molaritate (molarity). Moleculă (molecule). Monocotiledon (monocotyledon). Monocultură (monoculture). Monofiletic (monophyletic).


��0


��

Monogenic (monogenic). Monohibrid (monohybrid). Monoic (monoecious). Monomer (monomer). Monostrat (monolayer). Monozaharidă (monosaccharide). Monozomic (monosomic). Monsanto (marcă comercială) (Monsanto) (trade name). Morfogeneză (morphogenesis). Morfologie (morphology). Moştenire cantitativă (quantitative inheritance). Moştenire citoplasmatică (cytoplasmic inheritance). Moştenire maternă (maternal inheritance). Mozaic (mosaic). Mugur (bud). Mugur latent (latent bud). Mugur mixt (mixed bud). Mugur neacoperit (naked bud). Multigenic (multigenic). Multimer; multimeric (multimer; multimeric). Mutagen (Mutagen). Mutagen chimic (chemical mutagen). Mutageneză (mutagenesis). Mutageneză directă (directed mutagenesis). Mutant (mutant). Mutaţie (mutation). Mutaţie homeotică (homeotic mutation). Mutaţie letală condiţionată (conditional lethal mutation). Mutaţie neutră (neutral mutation). Mutaţie reversivă (back mutation).

N(pag. 101-104)

Nanometru (nanometre). Neautonom (non-autonomous). Necesitate esenţială (essential requirement). Necroză (necrosis). Nedezmembrare (non-disjunction). Nematode (nematodes). Nitrat (nitrate). Nitrificare (nitrification). Nod (node). Nodozitate (nodule). Nodulare (nodulation). Nomenclatură binomială (binomial nomenclature). Nuclează (nuclease). Nucleol (nucleolus). Nucleotide (nucleoside). Nucleotide complementare (complementary nucleotides). Nucleu (nucleus). Nulisomie (nullisomy). Numărul celulelor (cell number). Numărul Comisiei pentru Enzime (Enzyme Commission (EC) Number). Număr de copie (copy number). Număr de pasaje (passage number). Nutrient esenţial (essential nutrient).


��2


��

O(pag. 105-108)

Obezitate (obesity). Octaploid (octoploid). Oligomer (oligomer). Oligonucleotidă (oligonucleotide). Oligozaharidă (oligosaccharide). Omolog (homologous). Omologie (homology). Omoplazie (homoplasy). Omopolimer (homopolymer). Oncogenă (oncogene). Oncogenă dominantă (dominant(-acting) oncogene). Oncogeneză (oncogenesis). Oncogenic (oncogenic). Oocit (oocyte). Oogeneză (oogenesis). Oospor (oospore). Organ (organ). Organe citoplasmatice (cytoplasmic organelles). Organism (organism). Organism Gram-negativ (Gram-negative organism). Organism Gram-pozitiv (Gram-positive organism). Organism modificat genetic (GMO). Organism nonţintă (non-target organism). Organizator (organizer). Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură (Food and Agricultural Organisation) (FAO). Organogeneză (organogenesis). Organogeneză directă (direct organogenesis). Organoid (organoid).

Organoleptic (organoleptic). Origine a replicării (origin of replication). Ortet (ortet). Osmotic (osmoticum). Osmoză (osmosis). Ovar (ovary). Ovul (ovule).

P(pag. 109-126)

P1 (P1). Paleontolgie (palaeontology). Palindrom (palindrome). Panicul (panicle). Panmixie (panmixis). Parafină (ceară) (paraffin) (wax). Parahormon (parahormone). Parametru (parameter). Parazit (parasite). Parazitism (parasitism). Parenchim (parenchyma). Parenchim palisadic (palisade parenchyma). Parenchimatic (parenchymatous). Partenocarpie (parthenocarpy). Partenogeneză (parthenogenesis). Pas metabolic proteic (protein metabolic step). Pasaj (passage). Patentabilitate (Patentability). Patentă (patent). Patern (paternal). Patogen (pathogen).


��


��5

Patotoxină (pathotoxin). Pectinază (pectinase). Pectină (pectin). Peduncul (peduncle). Penetranţă (penetrance). Peptidă (peptide). Pereche de bază (base pair). Pereche-bază (base pair). Perenă (perennial). Perete celular primar (primary cell wall). Periciclu (pericycle). Perioadă de generare a celulei (cell generation time). Perioadă de repaos (dormancy). Permeabil (permeable). Permeabilitate diferită (differentially permeable). Persistent (persistent). Persistenţă (persistence). Pesticid (pesticide). Petală (petal). Peţiol (petiole). pH (pH). Pigmenţi (pigments). Pinocitoză (pinocytosis). Pipetă (pipette). Pirimidină (pyrimidine). Pirogen (pyrogen). Pistil (pistil). Plantă de zi lungă (long-day plant). Plantă donatoare (donor plant). Plasmalemă (plasmalemma). Plasmidă (plasmid). Plasmodesmă (plasmodesma).

Plastidă (plastid). Pleiotropie (pleiotropy). Ploid (ploidy). Plumulă (plumule). Pod (bridge). Polaritate (polarity). Polenizare deschisă (open pollination). Poliembrionie (polyembryony). Poligenă (polygene). Poligene (Polygenes). Poligenic (polygenic). Polimer (polymer). Polimeraza ADN (DNA polymerase). Polimerază (polymerase). Polimerie (polymery). Polimerizare (polymerization). Polimorfism (Polymorphism). Polimorfism de restricţie a lungimii fragmentelor de ADN (Restriction Fragment Length Polymorphism) (RFLP). Polinizare (pollination). Polinizare încrucişată (cross pollination). Polinucleotidă (polynucleotide). Polipeptidă (polypeptide). Poliploid (polyploid). Polispermie (polyspermy). Polizaharidă (polysaccharide). Populaţie (population). Populaţie mendeliană (Mendelian population). Populaţie panmictică (panmictic population). Potenţial al presiunii (pressure potential). Potenţial osmotic (valoare) osmotic potential (value). Ppm (ppm).


��


��

Presiune a mutaţiei (mutation pressure). Pretransplant (pre-transplant). Primar (primary). Primer (Primer). Primordie (primordium). Principiu de precauţie (Precautionary principle). Probabilitate (probability). Probă (Probe). Probă ADN (DNA probe). Probă fluorescentă (fluorescent probe). Probă heterologă (heterologous probe). Probă multilocus (multi-locus probe). Procambiu (procambium). Procariot (prokaryote). Procedură de diagnosticare (diagnostic procedure). Productivitate (productivity). Produsul genei (Gene product). Proembrion (pro-embryo). Profag (pro-phage). Profază (prophase). Profil genetic (Genetic profile). Progenitură (progeny). Proiect al genomului uman (Human Genome Project) (HGP). Proliferare (proliferation). Promeristem (pro-meristem). Promotor (Promoter). Pronucleu (pro-nucleus). Propagare (propagation). Propagulă (propagule). Propietate intelectuală. Proporţie nucleocitoplasmică (nucleo-cytoplasmic ratio). Protează (protease). Protecţie a soiurilor de plante (Plant Variety Protection).

Proteină (Protein). Proteină formată prin fuziune (fusion protein). Proteină nativă (native protein). Proteine cromozomice nehistone (non-histone chromosomal proteins). Protoclonă (protoclone). Protocol (protocol). Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea (Cartagena Protocol on Biosafety). Protoderm (protoderm). Protoginie (protogyny). Protooncogenă (proto-oncogene). Protooncogene (Proto-oncogenes). Protoplasmă (protoplasm). Protoplast (protoplast). Protoxin (pro-toxin). Provirus (provirus). Pseudocarp; fruct fals (pseudocarp; false fruit). Pseudogenă procesată (processed pseudo-gene). Pseudogene (pseudo-gene). Punct de veştezire permanent (PVP) (permanent wilting point) (PWP). Purină (purine). Purtător (carrier).

R(pag. 127-132)

Radiaţie cu particule (particle radiation). Radiaţie electromagnetică (electromagnetic radiation). Rasă dispărută (extinct breed). Rată de creştere (growth rate).


��


��

Răspuns imun celular (cell-mediated immune response). Răspuns imun. Reacţie de polimerizare în lanţ (RPL) (Polymerase chain reaction) (PCR). Reacţie imună primară (primary immune response). Reacţie morfogenică (morphogenic response). Recesivă dublă (double recessive). Recombinare a genelor (gene recombination). Recombinare omologă (homologous recombination). Regiune pseudoautosomală (pseudo-autosomal region). Reglare autogenă negativă; autoreglare negativă (negative autogenous regulation; negative self-regulation). Reglator de creştere (growth regulator). Reparare de ADN (DNA repair). Reparare postreplicare (post-replication repair). Reparaţie a necorespunderii (mismatch repair). Repetare directă (direct repeat). Repetare terminală lungă (RTL) (long terminal repeat) (LTR). Replicare ADN (DNA replication). Reproducere (breeding). Reproducere asexuală (asexual reproduction). Reproducere-cros (cross-breeding). Resurse biologice (biological resources). Resurse genetice (Genetic Resources). Resurse genetice vegetale (RGV) (plant genetic resources) (PGR). Reticul endoplasmic (endoplasmic reticulum). Retroîncrucişare (backcross). Retromutaţie (back mutation). Retrovirus endogen porcin (RVEP) (porcine endogenous retrovirus) (PERV). Reţinere biologică (biological containment). Revoluţie verde (Green Revolution).

Rezervă de gene (gene pool). Rezistenţă erbicidă (herbicide resistance). Rezistenţă la antibiotice (antibiotic resistance).

S(pag. 133-138)

SAR (succesiune autonomă de replicare) (ARS) (autonomous replicating sequence). Sămînţă artificială (artificial seed). Sămînţă hibridă (hybrid seed). Secvenţă de ADN (DNA sequence). Secvenţă de codare (coding sequence). Secvenţă palindromică (palindromic sequence). Secvenţă promotor (promoter sequence). Secvenţionare ADN (DNA sequencing). Selectare hibridă (hybrid selection). Selecţie artificială (artificial selection). Selecţie asistată de marcheri (SAM) (marker-assisted selection) (MAS). Selecţie genetică (genetic selection). Selecţie în masă (mass selection). Selecţie negativă (negative selection). Selecţie pozitivă (positive selection). Selecţie prin marcher dominant (dominant marker selection). Serii de alele multiple (multiple-allele series). Sex heterogametic (heterogametic sex). Sex homogamet (homogametic sex). Sfîrşitul lanţului (chain terminator). Sinteză a proteinei (protein synthesis). Sistem de control negativ (negative control system).


��0


��

Sistem de expresie (expression system). Sistem de livrare a ADN (DNA delivery system). Sistem de microizolare (micro-isolating system). Sistem letal balansat (balanced lethal system). Soi (cultivar). Soluţie-tampon (buffer). Sortare a celulelor activate prin fluorescenţă (fluorescence-activated cell sorting) (FACS). Specie endemică (Endemic Species). Specie pe cale de dispariţie (endangered species). Stare de fază (phase state). Sterilizare prin filtrare (filter sterilization). Stres abiotic (abiotic stress). Stres biotic (biotic stress). Substanţă de creştere (growth substance). Substituire a bazei (base substitution). Substituire a genelor (gene replacement). Substrat cromogenic (chromogenic substrate). Substraturi de fermentare (fermentation substrates). Succesiune alu (alu sequences). Succesiune cis (cis-acting sequence). Succesiune conservată (conserved sequence). Succesiune mendeliană (Mendelian inheritance). Succesiuni complementare (complementary sequences). Supradominanţă (overdominance).

T(pag. 139-143)

Tăietură (cutting). Tehnică de nutriţie în strat (TNS) (nutrient film technique) (NFT). Tehnologie a genelor (Gene Technology).

Tehnologie ADN recombinantă (Recombinant DNA Technology). Temperatură a mediului ambiant (ambient temperature). Temperatură de topire (melting temperature). Teorie cromozomială de moştenire (chromosome theory of inheritance). Teorie neutră (neutral theory). Terapie genică umană (Human gene therapy). Terapie genică (gene therapy). Terapie genică ex vivo (ex vivo gene therapy). Test „hi” pătrat (chi-squared test (X2 test)). Test de complementare; test trans (complementation test; trans test). Test de inoculare a altoiului (graft inoculation test). Test Feulgen (Feulgen’s test). Timp de pasaj (passage time). Toleranţă faţă de erbicide (Herbicide tolerance). Topoizomerază ADN (DNA topo-isomerase). Toxină bacteriană (bacterial toxin). Toxină specifică gazdei (host-specific toxin). Transcripţie primară (primary transcript). Transfer de gene orizontal (Horizontal gene transfer). Transfer nuclear (nuclear transfer). Transformare a culturii (culture alteration). Transformare genetică (genetic transformation). Transpiraţie de evaporare (evapotranspiration). Transport polar (polar transport). Transpozon compus (composite transposon). Tratare (curing). Tratatul Internaţional al Resurselor Genetice a Plantelor pentru Agricultură şi Alimentaţie (TIRGPAA). Trăsătură multifactorială (multifactorial trait). Trăsătură nouă la o plantă (Novel trait in a plant). Turnesol (litmus).


��2


��

U(pag. 144)

Unitate crossingover (crossing-over unit). Urmaş; progenitură (offspring; progeny). Urmărire genetică (genetic screening).

V(pag. 145-146)

Vaccin multivalent (multivalent vaccine). Vaccină vie (live vaccine). Variabile controlate (controlled variables). Variaţie genetică (genetic variation). Varietate de plante (Plant Variety). Vas Petri (Petri dish). Vector de clonare (cloning vector). Vector de expresie (expression vector). Vector de integrare. Verificare a existenţei oligonucleotidei (VEO) (oligonucleotide ligation assay) (OLA).


��

Com. Î. S. Firma editorial-poligrafică “Tipografia Centrală”,

MD-2068, Chişinău, str. Florilor, 1tel. 43-03-60, 49-31-46

Ministerul Culturii şi Turismului al Republicii Moldova

Date post:	17-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	6 times
Download:	0 times

DICŢIONAR - biosafety.mdbiosafety.md/public/64/ro/1-184.pdf · ale caracterelor utile din punct de...

Documents