Date post: | 17-Jul-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | claudia-muntean |
View: | 99 times |
Download: | 10 times |
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
MASTER B2
Dezvoltarea durabilă a turismului românesc
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: MASTERAND:
Lect. Univ. Dr. Troanca Dumitru Muntean Claudia
Dezvoltarea durabilă a turismului românesc
Abstract
Turismul este unul din domeniile care are o creștere rapidă fiind o sursă
majoră de venit pentru multe țări, oferind un numar semnificativ de locuri de
muncă ajutând la revitalizarea economiilor locale. Cu toate acestea turismul, ca și
alte forme de dezvoltare, poate provoca probleme precum dislocare sociala,
pierderea patrimoniului cultural, degradare ecologica. Conceptul de dezvoltare
durabilă reprezintă rezultatul unei abordări integrate a factorilor politici şi
decizionali, în care protectia mediului şi creşterea economică pe termen lung sunt
considerate complementare şi reciproc dependente.
Key words: turism, turism durabil, turism cultural
Introducere
La ora actuală, la nivel mondial, există o criză accentuată între mediul
creat de om şi cel natural, criză concretizată în degradarea continuă a mediului
natural, singura alternativă în depăşirea acesteia fiind realizarea unei societăţi
umane viabile, durabile, bazată pe compatibilizarea mediului creat de om cu cel
natural, precum şi adoptarea de reglementări care să răspundă cerintelor asigurării
echilibrului ecologic în condiţiile societătii omeneşti, atât din punct de vedere
economic, cât şi cultural sau politic.(Marinescu Daniela Dreptul mediului
inconjurator Editura Sansa Bucuresti 1996)
Scopul acestei lucrări este de a prezenta aspecte referitoare la
urmatoarele obiective:
Ce este dezvoltarea durabilă?
Ce este turismul durabil și ce propune?
Implementarea turismului durabil in Romania
Perspective ale turismului durabil în spațiul romanesc
Lucrarea este structurată pe trei capitole fiecare abordand tema
turismului durabil. Capitolul I intitulat "Dezvoltarea durabilă în context european
..” prezintă aspecte teoretice care permit cititorului însușirea cunoștiințelor pentru a
se familiariza cu noțiunile de specialitate. Capitolul II intitulat „Dezvoltarea
durabila în turism „ conține concepe specifice domeniului investigat și anume
turismul iar Capitolul III intitulat „Turismul durabil romanesc-incotro?” abordează
o serie de idei cu referire la apariția și dezvoltarea fenomenului în spațiul
românesc.
Capitol1 Dezvoltarea durabilă în context european
Premisele conceptului de dezvoltare durabilă pot fi considerate ca
aparţinând Conferinţei Omului (sub egida ONU) din 1972, de la Stockholm,când
pentru prima dată discuţia de bază a fost problema mediului la nivel global, cu
privire specială asupra utilizării resurselor naturale şi a pericolelor ce planează
asupra mediului din cauza creşterii economice şi poluării industriale.
Originea conceptului de dezvoltare durabilă se afla în raportul intitulat
„Viitorul nostru comun” cunoscut si ca „Raportul Brundtland” din 1984 al
Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare si presupune realizarea unei
interdependenţe între cele trei modalităţi principale de atingere a acestui deziderat:
educaţie, cercetare ştiinţifică, acţiune politică. Comisia defineşte dezvoltarea
durabilă ca fiind "o dezvoltare care satisface necesităţile prezentului fără a
compromite necesităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi şi
aspiraţii".
Strategia a fost dezvoltată pe larg la ConferinţaONU pentru mediu şi
dezvoltare de la Rio de Janeiro, 1992, când s-au adoptat: un Program de Acţiune
pentru Dezvoltare Durabilă numit „Agenda 21” şi Declaraţia de la Rio pentru
mediu şi dezvoltare si tot aici s-a deschis lista pentru semnarea Convenţiei
Schimbării Climatice şi a Diversităţii Biologice.
( H. Boiers, M. Bosh - "Viitorul nostru comun", Institute for
Environmental Comunications and Netherlands, 1993)
Obiectivele dezvoltarii durabile isi au punctul în diferite medii precum
cel social, economic și ecologic:
Figura 1.Categorii de obiective ale dezvoltării durabile
Principiile generale ale dezvoltarii durabile sunt : respectarea capacităţii
de suport a mediului şi a puterii de regenerare a tuturor resurselor constituie un
principiu de bază şi cheia dezvoltării economice pe termen lung. Conform acestuia,
resursele cele mai cerute pe piaţă devin fragile; utilizarea resurselor de energie
regenerabile şi reciclarea pe cât de mult posibilă a materialelor; Principiul
asigurării progresului prin menţinerea locuibilităţii planetei pentru generaţiile
viitoare.
Capitolul 2 Dezvoltarea durabila în turism
Conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe
parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri ştiinifice aprofundate pe
plan international şi a căpătat valente politice precise în contextul globalizării.
O abordare durabilă a turismului înseamnă că nici mediul natural, nici
mediul socio-cultural a comunităților gazdă nu vor fi afectate de sosirea turistilor.
Dimpotrivă, mediul natural și comunitățile locale ar trebui să beneficieze de
turism, atât din punct de vedere economic cat și cultural. Durabilitatea presupune
ca resursele turistice și atracțiile să fie utilizate în așa fel încât utilizarea lor
ulterioară de către generațiile viitoare sa nu fie compromisă.( World Tourism
Organisation (2000) Report of Multistakeholder Working Group on Tourism)
Toate activitățile turistice-indiferent de motiv- călătorii, business,
vacante, ecoturism trebuie să fie durabile. Putem defini turismul durabil ca „forma
de turism care respecta atat localnicii cat si turistii,patrimoniul cultural si mediul
inconjurator umărind să ofere o aventură pe cinste și totodată o vacanță educativă
călătorilor si de asemenea un beneficiu pentru oamenii tara gazda.
Turismul durabil, ca ramură, a intrat in acensiune rapida prin domeniile
de cercetare si academice ,apoi ca solutie la problemele mondiale cu privire la
dezvoltarea sustenabila.
In mod simplist explicat, turismul durabil este opusul turismului de masă
dar se poate asocia partial cu forma de turism contemporan .
Scopul aplicării unei dezvoltări durabile în turism este de a gestiona
integral resursele urmărind de-o potriva satisfacerea nevoilor economice ,sociale,
peisagistice fără a pune in pericol procesele bilogice, ecologice ale mediului
inconjurător.
Conform OMT , noţiunea de turism durabil are în vedere 3 aspecte
importante:
calitate-turismul durabil impune o experienţă valoroasă pentru
vizitatori, îmbunătăţind în acelaşi timp calitatea vieţii comunităţii gazdă,
identitatea sa culturală,reducerea sărăciei,şi protejarea mediului
continuitate-turismul durabil asigură exploatarea optimă,continuitatea
resurselor naturale pe care se bazează şi păstrarea culturii comunităţii
gazdă, cu experienţe satisfăcătoare pentru vizitatori;
echilibru-turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei
turistice, ale partizanilor mediului şi comunităţii locale, cu beneficii
economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor implicaţi
Dezvoltarea durabilă în turism este o necesitate, iar legătura între turism
şi mediu este mult mai puternică decât în cazul altor industrii. De multe ori
turismul a creat efecte economice, sociale sau ecologice negative, iar contracararea
acestora nu se poate realiza decât printr-un management profesional, care să atragă
în procesul decizional toţi factorii implicaţi în dezvoltarea turismului.
Turismul durabil este o formă de turism alternativ care care la punct de
plecare principii bazate pe :
Practicarea formelor de turism care nu afecteaza
mediul:minimizarea impactului activitatii turistice asupra mediului prin
reinvestirea veniturilor in regiune(arie protejata).
Păstrearea unor relatii civilizate intre comunitatea locala si
turisti –prin neperturbarea cotidianului comunitatii –durabilitate sociala
Respectarea culturii comunitatii-durabilitate culturala
Turismul durabil creaza relatii cu diferite domenii legate de aceasta precum
si cu ramurile pe care le dezvolta acest tip :
Fig 2 The relationship between sustainable tourism and other therms-
Swarbrooke 1999
O formă a turismului durabil este considerat turismul „nature
based”(bazate pe natura) care corespunde activitatiilor desfășurate în mediul
natural ca peisagistică sau ca atractie .Aici se include: turismul montan, de
aventura, drumetii, ecoturism care se concretizeaza prin vizitarea sit-urilor
naturale, fotografiere, observare .Toate aceste forme si activitati presupune ca
prezenta umana sa nu modifice intr-o maniera importanta sistemul biodiversitatii si
procesele ecologice
Alte forme ale turismului durabil sunt reprezentate de: ecoturism, turism
rural, turism cultural, turism stintific
In ceea ce priveste dezvoltarea turistica durabila aceasta poate fi
abordata in doua faze
Prima fază reprezintă hotararea de a include în circuitul turistic o
anumită zonă și construirea echipamentelor turistice
A doua fază consta în desfășurarea propriu-zisă a activițății turistice
Începutul este dat de amenajarea turistică unde cel mai important aspect
este reprezentat de alegerea zonei prin limitarea daunelor aduse
peisajului prin amplasarea statiunii,constructii,cai de acces etc.
Prevenirea conflictelor turism-mediu inconjurator este responsabilitatea
autoritatilor nationale si locale prin ghidare si control din punct de
vedere
economic -taxe,impozite subventii,finantari,
legislativ-legislații la nivel national si local pentru mediu ,constructii
si dezvoltare
social – dialog cu localnici si antreprenori ,restrictii legate de servicii
publice
Evaluarea impactului asupra mediului este impusă prin directive
europene și presupune un act care stabileste cat dauneaza marile proiecte de
investii.Agentii economici trebuie sa tina seama de legislatie si sa pastreze calitatea
si integritatea mediului prin activitea desfasurata.
Un ultim factor al acestei faze,dar probabil cel mai important ,este
reprezentat de comunitatea locala.Aceasta trebuie consultata in privinta dezvoltarii
si modificarii zonei si de asemenea sa li se prezinte oportunitatile proiectelor – dar
au dreptul de a refuza .
Continuarea este reprezentată de faza de derulare a activității turistice
care fiind post-proiectare poate controla efectele asupra mediului cu ajutorul
agentilor abilitati in acest sens.Actorii locali de servicii turistice ar trebui sa-si
monitorizeze activitatea cu privire la impactul asupra mediului fie cu ajutorul
programelor de management fie cu ajutorul unor organizatii abilitate.Autoritatiile
pot propune utilizarea instrumentelor bio fie prin panouri fotovoltaice sau pompe
de filtrare a apei.
O amprenta importanta este pusa de turoperatori,agentii de turism care
pot promova un turism verde prin colaborarea cu actori care respecta aceste reguli.
După efortul depus in fazele de creare ,amenajare si legislatie a mediului
, un ultim factor cu impact major trebuie sa fie educat si responsabilitat in spiritul
dezvoltarii durabile , si anume turistul.Prin programe de informare ,cu ajutorul
agentiilor de turism sau organizatiilor non-guvernamentale turistii pot fii ghidati
catre sustinerea unuei dezvoltari durabile în turism.
Factorii cheie pentru o strategie de turism durabil în arii protejate din
zone rurale includ:
Working with Rurality: Unicitatea şi caracterul deosebit al nişei de piaţă
constituite de turismul rural este ruralitatea însăşi, contactul cu natura , cu
societatea rurală tradiţională , cu creşterea animalelor, cu comunităţile de forestieri
sau de pescari. Turismul durabil nu ar trebui să fie numai situat la ţară, ar trebui să
fie parte a unei societăţi rurale funcţionale şi nu o staţiune turistică localizată la o
fostă fermă.
Scale: Activităţile tipic rurale sunt la scară mică, locale şi individuale.
Turismul rural durabil ar trebui, de aceea, să se potrivească în dimensiunile zonei
rurale unde se desfăşoară. În mod normal dar nu întotdeauna, turismul durabil va fi
la scară mică, acest lucru depinde însă mult de circumstanţele locale. În turismul
durabil apropierea de oameni este importantă, iar acest lucru este posibil datorită
activităţilor la scară mică.
Diversificare şi nu înlocuire: Ţelul turismului durabil ar trebui să fie
diversificarea economiei locale şi nu înlocuirea activităţilor de creştere a
animalelor cu activităţi turistice.
Tourism as a Tool: Turismul poate fi dezvoltat în două feluri. Poate fi
dezvoltat numai pentru turism în sine şi este posibil ca acest proces să aducă locuri
de muncă şi bunăstare în zonă sau poate fi privit într-un context mai larg şi folosit
ca un instrument de rezolvare sau a atenua anumite probleme specifice
Conservare: Nevoia de a conserva comunităţile gazdă şi habitatele
naturale este de o importanţă majoră în cadrul conceptului de turism rural durabil.
Empowerment and local control: Conceptul conform căruia controlul
turismului şi beneficiile provenite din turism trebuie să se centreze în comunităţile
locale reprezintă esenţa turismului durabil.
Diversificarea economiei: Comunităţile rurale pot întâmpina probleme
serioase dacă se bazează total numai pe piaţa turistică datorita dinamicii pietii care
se schimba in functie de „moda”.
Marketing: In cazul strategiilor de turism rural durabil, marketingul este
un element vital. Este o activitate care necesită specializare fără de care întreaga
strategie poate da greş. Unul dintre elementele esenţiale este constituit de
înţelegerea nişelor specifice de piaţă care ţin cont de calităţile speciale ale ariilor
protejate.
Capitol 3 Turismul durabil romanesc, încotro?
In Romania sectorul turistic a inregistrat in 2013 un numar de 8,4
milioane vizitatori generand o contributie de 33,1 miliarde ron la PIB (5,1% din
total PIB) si un numar de 501.000 de locuri de munca (5,7% din total locuri de
munca).
Idei de implementare a unor strategii de dezvoltare durabila in Romania
au aparut la nivelul anilor 70-80 fiind limitate si cu ecou slab.Dupa 89 prin accesul
mult mai ridicat la informatii au aparut incet organizatii si partide ecologice insa au
cunoscut un proces lung si anevois datorita schimbarilor din mediu politic
,economic si social pana au fost create cadre si structuri legislative pe problematica
de mediu si mai apoi s-au emis acte legislative.In prezent orizonturile Romaniei
catre o dezvoltare durabila sunt reflectate pentru perioadele 2013-2020-2030.
Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene,dezvoltarea
durabilă nu este una dintre optiunile posibile, ci singura perspectivă ratională a
devenirii responsabili fata de resursele tarii, având ca rezultat statornicirea unui
nou orizont de dezvoltare prin confluenta factorilor economici, sociali şi de mediu.
Prin urmare, în conditiile specifice ale României, racordarea la procesul de
tranzitie catre noul model de dezvoltare durabila, în care tara este angajata alaturi
de celelalte state membre ale Uniunii Europene,trebuie sa fie conjugat cu un efort
propriu suplimentar vizând recuperarea unor sincope pe mai multe paliere ale
sistemului national.
În perspectiva dezvoltarii durabile, spațiul geografic amenajat si locuit –
cuprinzând elemente fizice naturale si antropice dar si elemente instituționale si
culturale – reprezinta un complex funcțional care susține calitatea vieții populației
si reprezinta acea parte a bogăției naționale de care beneficiaza toți cetațenii.
Coeziunea teritoriala presupune adecvarea resurselor teritoriului (naturale si
antropice) la necesitațile dezvoltarii socio-economice în vederea eliminarii
disparitaților si disfuncționalitaților între diferite unitați spațiale în condițiile
pastrarii diversitații naturale si culturale a regiunilor.
In planificarea spațială se are în vedere evitarea dispersiei zonelor de
locuit, asigurarea diversitații sociale si culturale intraurbane, controlul jocurilor
speculative de ocupare a spațiilor publice si peisajului, mixajul optim între
elementele funcționale si cele sociale. În acest fel, dezvoltarea echilibrata a
localitaților, îmbinata cu respectarea spațiului cultural si natural, va oferi o
contribuție esențiala la ameliorarea calitații vieții în armonie cu mediul ambiant, la
folosirea corecta a resurselor si la prevenirea unor evoluții negative ireversibile.Ca
si exemplu in acesta etapa putem vorbi de zona litorala unde constructiile s-au
efectuat in mod haotic,pe plaje aparand diverse structure de lemn in diferite culori
sau de centrul Sibiului unde fiecare cladire are culoarea modificata ne mai
păstrându-se vechea ambianța , haosul creat de terase insirate și multicolore.
Păstrarea patrimoniului cultural, creației contemporane si diversitații
culturale cu tema protecției și valorifiării bunului cultural(indifierent ca este vorba
de imobile sau peisaje) genereaza initiative de protejare prin acte si fapte
corespunzatoare fiecarei regiuni sau arii. În esența, principiile dezvoltarii durabile
se aplica în egala masura patrimoniului cultural ca si capitalului natural, fiind
vorba de resurse mostenite de care trebuie sa beneficieze si generațiile urmatoare.
Întrucât avem de-a face cu resurse neregenerabile, eventuala lor irosire, din
ignoranța sau neglijența, devine astfel irecuperabila si ireversibila.
Tara noastra detine cinci din cele unusprezece regiuni bio-geografice ale
Europei:alpine,panonica,continental,pontica si stepica astfel incat este necesara
aplicarea unei strategii de dezvoltarea durabila a turismului.
Există trei categorii principale de zone protejate în România cea mai
cunoascuta fiind Rezervatia Biosferei Delta Dunării urmata de 13 Parcuri
Nationale si 13 Rezervatii Naturale . Desi protejarea si conservarea acestor arii
reprezintă un obiectiv principal al administratorilor, ariile protejate reprezintă o
resursă majoră pentru turism iar activitătile pot varia de la vânătoare si drumetii
montane până la plimbări de agrement si sporturi de iarnă. Există un potential
considerabil de crestere a numărului de vizitatori în anumite părti ale ariilor
protejate ceea ce conduce catre o dezvoltare durabila economica,sociala si
ecologica.
Numărul si tipul de unităti de cazare din ariile protejate variază
considerabil in functie de anumite aspect legate de regiune.Spre exemplu Parcul
National Retezat permite cazarea sub forma de campare doar in anumite zone strict
supravegheate si cabane sau adaposturi aflate in imediata apropiere a parcului
.Parcul este impartit in trei zone unde accesul turistilor este restrictionat fie
total(Rezervatia Gemenele) fie partial (cu posibilitatea de a practica doar cateva
forme de turism precum cel educativ) si o zona “lejera” unde sunt permise
activităţi economice cu respectarea principiilor de utilizare durabilă a resurselor
natural.
Tot pentru o dezvoltare durabila a turismului se apleaza la programe
europene(Natura 2000) ,nationale ,regionale sau la nivel de arie protejata(proiecte
de implementare a unor panouri fotovoltaice ,boliere solare pentru producerea de
apa calda in PN Retezat)
Spre exemplu se incearca implementarea a opt principii ale turismului
durabil pentru aria protejata PN Retezat:
Restricţionarea impactul turismul la capacitate resurselor parcului
naţional şi ale comunităţilor şi zonelor înconjurătoare.
Conservarea şi dezvoltarea patrimoniului biologic din cadrul Parcului
Naţional şi a zonei înconjurătoare.
Reducerea degradării resurselor montane non-regenerate sau extrem
de fragile.
Promovarea dezvoltării turismului pe termen lung, care conduce la
creşterea beneficiilor economice şi educative ale resurselor naturale şi conservă
biodiversitatea Parcului Naţional Retezat.
distribuţie echitabilă a beneficiilor şi costurilor resurselor folosite şi a
managementului factorilor de mediu.
Promovarea implicării eficace a localnicilor, autorităţilor locale, a
comunităţilor şi grupurilor de interes, inclusiv a Grupului PAN Parks în
implementarea deciziilor şi politicilor cu privire la protejarea factorilor de mediu.
Promovarea acelor valori şi etici care contribuie la implementarea
unui turism durabil în parc şi în zona înconjurătoare, în România şi în Europa.
Definirea clară şi completă a strategiei care conduce la adoptarea şi
implementarea unei strategii de dezvoltare pentru un turism durabil în Retezat.
Planificarea dezvoltarii turismului durabil in Romania întâmpină un
proces fragmentat si necoordonat –principala problema fiind dezvoltarea excesiva
in anumite zone (litoral,zone rurale,arii protejate) și dezvoltarea neautorizata
(constructii improprii)
Obiectivele strategiei de dezvoltare a turismului românesc sunt:
dezvoltarea unui sector turistic care, sub toate aspectele şi la toate
nivelurile, să se situeze la o calitate ridicată şi nu neapărat la costuri ridicate;
încurajarea folosirii turismului atât în schimburile culturale, cât şi în
cele economice;
repartizarea beneficiilor turismului atât direct cât şi indirect;
conservarea resurselor naturale şi culturale ca parte şi premise ale
dezvoltării turismului, care
să reflecte tradiţiile locale;
acordarea unui larg sprijin sectoarelor unde se intersectează turismul
local cu cel internaţional prin politici şi programe de dezvoltare şi printr-un sistem
de facilităţi financiar- economice;
maximizarea încasărilor valutare pentru a asigura excedentul balanţei
de plăţi;
atragerea turiştilor cu posibilităţi financiare ridicate ;
creşterea populaţiei ocupate, în general, şi în mod deosebit direct sau
indirect în turism;
încurajarea regiunilor periferice (mai puţin favorizate) prin creşterea
veniturilor şi a populaţiei ocupate şi drept consecinţă, stoparea emigraţiei.
Dezvoltarea durabilă în turismul românesc se poate realiza, prin
resursele economico-financiare proprii ale agenţilor economici cu capital de stat,
privat şi mixt, dar şi prin atragerea de investitii străine sau chiar autofinantare din
partea ariilor protejate. Aceste surse vor fi folosite pentru dezvoltarea şi
modernizarea bazei materiale turistice, ridicarea calităţii şi diversificarea
prestaţiilor turistice,inclusiv pregătirea personalului din domeniul turismului,
precum şi pentru acţiuni promoţionale ale ofertei turistice româneşti.
Efectele pozitive datorate unei dezvoltari durabile a turismului romanesc pot
fi reprezentate de urmatoarele aspecte:
1.social – cresterea calitatii vietii ,imbunatatirea conditiilor de trai,dezvoltare
personala si profesionala a comunitatii,interactiunea intre medii,
2.ecologic – protejarea regiunilor,controlarea dezvoltarii activitatilor
improprii,practicarea unor forme de turism nedaunatoare,acces limitat sau
restrictionat in anumite zone
3.economic – turismul antreneaza diverse ramuri (alimentatie,servicii) punand
in miscare un intreg circuit al banilor in economie,incasarile din tichete pot fi
reinvestite in comunitate,genereaza cresterre economica in regiune,
Concluzii
Pragul de constientizare a turistilor asupra impactul activitatii lor asupra
mediului se observa in momentul in care acestia aleg vacante pe criterii legate de
responsabilitate fata de mediu:aici se includ diferite forme de turism alternativ sau
durabil :ecotursim,turismul cultural,turismul ”nature-based”.
Turismul durabil este pe cale de a deveni atat de popular incat ceea ce
numim in prezent „alternativ” va fi „prim-plan” intr-un deceniu.
Pentru ca acest principiu al dezvoltarii durabile sa functioneze la
parametrii optimi este necesara implicarea actorilor locali,cetatenilor ,partenerilor
sociali si societatii.
Deși în majoritatea turistilor raspund in cadrul cercetarilor ca
manifestanti pentru protejarea mediului ,realitatea sta sub semnul intrebarii-
neglijentele si pahetele lasate in urmă infirma cercetarile si gradul de
responsabiltate al turistilor fata de mediul inconjurator.
Imbunatatirea cadrului de formare profesionala ,fie ca vorbim de
implementarea unor module noi in educatie -de specialitate pentru acestea industrie
fie de cursuri de recalificare-reformare , releva un aspect social necesar al
dezvoltarii durabile in turism prin cresterea calitatii serviclor prestate de personal
specializat si competent.
Odata inceputa cererea pentru un astfel de turism putem considera o altă
problemă faptul că numărul de turişti variază considerabil de la regiune la regiune,
în unele zone existând o mare concentraţie de turişti, în vreme ce altele se văd
marginalizate ,astfel strategia trebuie sa indrepte atentia catre zone mai putin
frecventate(fie lasate in paragina,fie ca nu corespund cerintelor,fie ca nu sunt
promovate suficient).
Turismul durabil nu are ca scop franarea dezvoltarii ci dirijarea acesteia
in scopuri benefice pentru partile implicate:habitate ,comuitate,turisti.
In Romania limitele in acesta dezvoltare sunt impuse de cadrul legislativ care
prezvinta sincope in aplicare si respectare,educatia turistilor si a comunitatii .
Bibliografie
Glăvan Vasile “Agroturism Ecoturism” Editura Alma Mater Sibiu
Glăvan Vasile “Turism rural Agroturism Turism durabil Ecoturism”
Virgil Nicula “Ecoturism si conservarea mediului” Sibiu 2008
Boghean Carmen, Perspectivele dezvoltării durabile a turismului românesc,
Revista de turism, Nr. 3;articolul 9 pg 58-60
MAZILU, Mirel, Revista de Marketing Online, Vol. 1, Nr.4;
Marinescu Daniela “Dreptul mediului inconjurator “Editura Sansa
,Bucuresti 1996
REBEGA, Lucia Elena,” Dezvoltarea durabilă a turismului în Judeţul
Sibiu”, Bucureşti, 2010;
http://www.ecoest.ro/index.php/turism-durabil
http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf
http://www.mdlpl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.
http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles%7CdisplayArticle/articleI
D_13251/Turismul-romanesc-intre-potentialul-local-si-sansa-fondurilor-
europene.html
http://www.bursedoctorat.ro/Documente/Biblioteca%20virtuala/Rezumate_t
eze_doctorat/AndreiRuxandra-RezumatRO.pdf
http://www.ince.ro/AndreiRuxandraRezumatro.pdf
http://www.edumark.ase.ro/RePEc/rmko/4/10.pdf
http://www2.unitbv.ro/LinkClick.aspx?fileticket=rPv8BZDs_Tc%3D&tabid
=4579
http://academiacomerciala.ro/concurs/2012/102/106/publicatii/Strategia%20
dezvoltarii%20durabile%20a%20sectorului%20turistic.pdf
Master Planul pentru turismul national al României 2007 – 2026
Strategia de Dezvoltare Durabila a Romaniei-insse
WTTC Economic Impact Romania- http://wttc-infographic.org/romania
Anexe
Foto source: http://wttc-infographic.org/romania
Ariile protejate – Dimensiune și unități de cazare