Taina Mirungerii Mareste imaginea. Taina Mirungerii Taina mirungerii este acea lucrare sfanta, instituita de Mantuitorul Hristos, prin care, ungandu-se de catre episcop sau preot cu Sfantul Mir membrele celui botezat, odata cu pronuntarea cuvintelor: "Pecetea darului Sfantului Duh, Amin", se impartaseste primitorului harul intaririi, cresterii si desavarsirii duhovnicesti incepute prin botez. Botezul si Mirungerea Legatura stransa dintre cele doua taine se arata si prin aceea ca in slujba Bisericii Taina mirungerii nu are o introducere ca celelalte Taine, ci dupa botezarea celui ce a primit botezul, preotul citeste o rugaciune prin care cere lui Dumnezeu sa daruiasca prin el, celui "nou luminat prin apa si prin Duh", "si pecetea darului Sfantului si intru tot puternicului Duh". Apoi ii administreaza Taina mirungerii, ungandu-l cu Sfantul Mir si zicand :"Pecetea darului Sfantului Duh, Amin", fara sa aminteasca numele celui pecetluit cu harul Duhului, ca in celelalte Taine, socotindu-se ca s-a rostit acest nume la cufundarea lui in apa. Starea de faptura noua, de chip al lui Iisus Hristos prin botez si darurile primite de la Hristos insusi prin Duhul Sfant in Taina mirungerii trebuie pastrate si aratate in concret prin eforturi personale, facute tot cu ajutorul harului dumnezeiesc primit in botez si mirungere. Instituirea Tainei Mirungerii Aceasta Taina a fost profetita in Vechiul Testament prin patriarhul Iacov. Pe cand dormea el cu capul pe o piatra, noaptea i S-a aratat Dumnezeu in vis deasupra unei scari care ajungea pana la cer si pe care ingerii Lui se suiau si coborau. Si desteptandu-se el din somn, a zis : "Cat de infricosat este locul acesta ! Aici este Casa lui Dumnezeu, aici este Poarta cerurilor !". Si Iacov s-a
Transcript
Taina Mirungerii
Mareste imaginea.
Taina Mirungerii
Taina mirungerii este acea lucrare sfanta, instituita de Mantuitorul Hristos, prin care, ungandu-se
de catre episcop sau preot cu Sfantul Mir membrele celui botezat, odata cu pronuntarea cuvintelor:
"Pecetea darului Sfantului Duh, Amin", se impartaseste primitorului harul intaririi, cresterii si
desavarsirii duhovnicesti incepute prin botez.
Botezul si Mirungerea
Legatura stransa dintre cele doua taine se arata si prin aceea ca in slujba Bisericii Taina
mirungerii nu are o introducere ca celelalte Taine, ci dupa botezarea celui ce a primit botezul,
preotul citeste o rugaciune prin care cere lui Dumnezeu sa daruiasca prin el, celui "nou luminat
prin apa si prin Duh", "si pecetea darului Sfantului si intru tot puternicului Duh". Apoi
ii administreaza Taina mirungerii, ungandu-l cu Sfantul Mir si zicand :"Pecetea darului Sfantului
Duh, Amin", fara sa aminteasca numele celui pecetluit cu harul Duhului, ca in celelalte Taine,
socotindu-se ca s-a rostit acest nume la cufundarea lui in apa.
Starea de faptura noua, de chip al lui Iisus Hristos prin botez si darurile primite de la Hristos insusi
prin Duhul Sfant in Taina mirungerii trebuie pastrate si aratate in concret prin eforturi personale,
facute tot cu ajutorul harului dumnezeiesc primit in botez si mirungere.
Instituirea Tainei Mirungerii
Aceasta Taina a fost profetita in Vechiul Testament prin patriarhul Iacov. Pe cand dormea el cu
capul pe o piatra, noaptea i S-a aratat Dumnezeu in vis deasupra unei scari care ajungea pana la
cer si pe care ingerii Lui se suiau si coborau. Si desteptandu-se el din somn, a zis : "Cat de
infricosat este locul acesta ! Aici este Casa lui Dumnezeu, aici este Poarta cerurilor !". Si Iacov s-a
sculat dimineata si a luat piatra pe care o pusese capatai si a pus-o stalp de aducere aminte si "a
turnat untdelemn pe varful ei" (Fac, 28, 11-18). Ungerea pietrei cu untdelemn inchipuie tocmai
ungerea crestinului cu untdelemn sfintit, adica cu Sfantul Mir, sub peceteaDuhului Sfant, dupa
Scripturi : "Si voi insiva (crestinii), ca pietre vii sunteti ziditi, ca sa fiti casa duhovniceasca" (I Petru,
Apostolii impartaseau Duhul Sfant celor botezati, prin punerea mainilor, precum L-au
impartasit apostolii Petru si Ioan celor botezati de diaconul Filip in Samaria (Fapte, 3, 15-17)
si apostolul Pavel, celor din Efes (Fapte, 19, 6). Invatatura despre punerea mainilor sta in Sfanta
Scriptura, alaturi de aceea despre botez (Evr., 6, 2).
Chiar din timpul sfintilor apostoli, Taina mirungerii s-a savarsit sub doua forme : (a) prin punerea
mainilor, care este forma initiala (Fapte, 8, 15-17 ; 19, 6) si (b) prinungerea cu Sfantul Mir, cum
reiese din II Cor., 1, 21-22 : "Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns
pe noi este Dumnezeu, Care ne-a pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului in inimile noastre" ; si din
I Ioan, 2, 20 si 27 : "Iar voi ungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate... si ungerea pe care ati luat-o
de la El ramane intru voi si n-aveti trebuinta ca sa va invete cineva, ci precum ungerea Lui va
invata despre toate, si adevarat este si nu este minciuna, ramaneti intru El, asa cum v-a invatat".
Aceste locuri scripturistice, desi vorbesc despre intarirea interna prin Duhul Sfant, indica si o
ungere externa prin care se impartaseste harul dumnezeiesc. Iar apostolii, daca si-au pus mainile
sau au uns cu untdelemn sfintit pe cei botezati, au facut aceasta din porunca si incredintarea lui
Hristos, fiindca numai Dumnezeu poate lega impartasirea harului dumnezeiesc nevazut, de acte
sensibile.
Cele doua practici ale uneia si aceleiasi Taine a mirungerii - punerea mainilor si ungerea cu Sfantul
Mir - sunt apostolice. S-a impus practica ungerii cu Sfantul Mir, datorita raspandirii crestinismului si
mai ales acolo unde nu puteau ajunge apostolii si, dupa ei, episcopii. Treptat practica ungerii cu
Sfantul Mir s-a generalizat in Rasarit, fiind savarsita nu numai de episcopi, ci si de preot indata
dupa botez, asa cum se savarseste pana astazi, iar in Apus, adica in Biserica Romano-Catolica,
practica punerii mainilor (confirmatiunea), savarsita de episcop nu indata dupa botez, ci dupa un
timp, intre varsta de 7-14 ani, inainte in tot cazul de prima impartasire cu Sfanta Euharistie. In
cazuri extreme, Taina confirmarii poate fi savarsita si de preot. Protestantii au pastrat
confirmatiunea numai ca ceremonial sarbatoresc pentru tineri, inainte de prima lor comuniune
euharistica.
Savarsirea Tainei Mirungerii
Pentru savarsirea Tainei mirungerii se cere in primul rand Sfantul Mir. Sfantul Mir se prepara din
untdelemn, vin si 35 diferite aromate, sfintindu-se numai de catre episcopi (dupa can. 6 al
sinodului din Cartagina, 418, si pe temeiul Sfantei Scripturi). Sfintirea Sfantului Mir este prerogativa
Bisericii autocefale, fiind sfintit de episcopii respectivei Biserici Ortodoxe Autocefale, in frunte cu
intai statatorul ei (patriarh, arhiepiscop, mitropolit). Ceremonia sfintirii se face in altar, dupa Sfanta
Liturghie, in Joia Patimilor, dupa ce amestecul a fost fiert, fierberea fiind insotita de citirea
Evangheliei. Amestecul acestor aromate simbolizeaza bogatia si felurimea darurilor Sfantului Duh,
de care se impartasesc primitorii Tainei.
Savarsitorul Tainei mirungerii este episcopul si preotul. Numai sfintirea Mirului este rezervata celui
dintai, mai exact Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Autocefale.
Primitorii Tainei Mirungerii sunt toti cei botezati (Fapte, 8, 15 -17 ; 19, 6) in numeleSfintei Treimi.
De aceea, aceasta Taina nu se repeta. Ea se repeta numai intr-un singur caz : se administreaza
ereticilor si schismaticilor care se intorc la Ortodoxie, dupa lepadarea publica a ereziei sau
schismei si revenirea la dreapta credinta.
2. SFANTA TAINA A MIRUNGERII
Ce este Sfanta Taina a Mirungerii?
Aceasta este Sfanta Taina prin care persoana botezata primeste darurile Sfantului Duh, putere, intelepciune si
alte daruri care o ajuta sa pastreze dreapta credinta si sa duca o viata sfanta.
Cum se savarseste aceasta Sfanta Taina la persoanele botezate?
Preotul unge fiecare parte a trupului persoanei botezate cu Sfantul Mir, pronuntand cuvintele: "Pecetea darului
Sfantului Duh. Amin".
De unde sunt luate aceste cuvinte?
De la Sfantul Apostol Pavel, care a spus: "Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns
pe noi, este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului, in inimile noastre" (II Corinteni I,
21-22).
De ce se unge mai intai fruntea?
Pentru a se sfinti cugetul si pentru a cugeta la Dumnezeu si la Legea Sa.
De ce pieptul?
Pentru a se sfinti inima si pentru a-L iubi pe Dumnezeu.
De ce ochii?
Pentru a-i sfinti spre a vedea bunatatea lui Dumnezeu din fiecare faptura.
De ce urechile?
Pentru a le sfinti spre a asculta cuvintele lui Dumnezeu.
De ce obrazul?
Pentru a se sfinti si a exprima bucuria pentru tot binele ce i s-a facut si rusinea pentru pacat.
De ce gura?
Pentru a o sfinti spre a putea slavi pe Domnul Dumnezeu si sa graiasca totdeauna adevarul si binele.
De ce mainile?
Pentru a le sfinti spre a savarsi fapte bune si drepte inaintea lui Dumnezeu.
De ce picioarele?
Pentru a le sfinti spre a merge pe calea crestina cea dreapta, cale care duce la imparatia lui Dumnezeu.
Cum am putea numi toate aceste lucruri pe scurt?
Sfintirea intregului om, a sufletului si a trupului, spre a fi sfant, asa cum este Dumnezeu.
Este drept sa se savarseasca Sfanta Taina a Mirungerii indata dupa Botez?
Este drept, asa dupa cum spune Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Pentru ca botezul cu apa inseamna curatire,
iar Mirungerea inseamna sfintirea prin Sfantul Duh. Cititi aceste texte: I Ioan II, 20-27; II Corinteni I, 21-22; Fapte
VII, 14-16. Botezul si Mirungerea nu pot fi despartite una de cealalta, (cititi si cartea Iesirii XXIX, 4-7).
Preotul este acela care savarseste Sfanta Taina a Mirungerii?
Da, insa si episcopul participa la ea.
Episcopii pregatesc si sfintesc Sfantul Mir, fara de care preotul nu poate savarsi Sfanta Taina a Mirungerii.
A existat in Vechiul Testament vreo practica care sa preinchipuie Sfanta Taina a Mirungerii?
Da. Vechii imparati erau unsi (I Regi X, 1; XVI, 13; Psalmii LXXIX, 20). Acum toti crestinii sunt unsi, pentru ca
Hristos ne-a facut pe noi "imparatie, preoti ai lui Dumnezeu si Tatal Sau" (Apocalipsa I, 6).
Această Sfântă Taină se administrează îndată după Botez, prin ea împărtăşindu-se primitorului darul Sfântului Duh necesar creşterii şi întăririi în noua viaţă duhovnicească.Instituirea ei a fost anunţată de însuşi Mântuitorul: „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era dat Duhul pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit". (Ioan 7. 38-39).
Este vorba aici despre împărtăşirea Sfântului Duh celor ce vor crede, adică celor botezaţi, iar această împărtăşire nu va fi posibilă decât după pogorârea Sfântului Duh. La început Mirungerea era administrată numai de către Apostoli prin punerea mâinilor doar asupra celor botezaţi, fapt consemnat de Evanghelistul Luca: „Iar Apostolii din Ierusalim auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care coborând s-au rugat pentru ei ca să primească Duh Sfânt, căci nu se pogorâse încă peste niciunul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei şi ei luau Duh Sfânt". (Faptele Apostolilor 8. 14-19).
„Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau". (Faptele Apostolilor 19. 5-6).
Ca şi în primul text şi din al doilea reiese că Împărtăşirea Sfântului Duh se face printr-o Taină aparte.
Din textele amintite constatăm că Taina Mirungerii era împărtăşită după un timp mai îndelungat de la Botez (Faptele Apostolilor 8. 14-19), dar că ea trebuie împărtăşită în practica Bisericii, imediat după acesta (Faptele Apostolilor 19. 5-6).
Din cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt întru care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării" (Efeseni 4. 30) deducem că prin „ziua răscumpărării" se înţelege ziua în care ei au fost mântuiţi subiectiv primind Botezul creştin. Aşadar, „pecetluirea" cu Sfânt Duh s-a făcut deodată cu Botezul.
Astăzi această Taină nu se mai numeşte „a punerii mâinilor" pentru că nu se mai administrează în acest fel, ci a Mirungerii, deoarece se împărtăşeşte prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir.
Temeiurile acestei schimbări constau în următoarele argumente: Înmulţindu-se numărul creştinilor n-a mai fost posibil s-o împărtăşească doar Apostolii, aceştia nemaiputând ajunge în toate laturile lumii, pe unde creştinismul se răspândise, ca s-o administreze doar ei tuturor celor botezaţi; Împărtăşirea Sfântului Duh în această Taină s-a numit încă de la început: „Ungere", „Vărsare" sau „Pecetluire". Însuşi Sfântul Apostol Pavel o numeşte astfel când zice: „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi în Hristos şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre". (II Corinteni 1.21-22); Sfântul Ioan o numeşte şi el „Ungere": „Iar voi Ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate. Cât despre voi, Ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum Ungerea Lui vă învaţă despre toate şi învăţătura aceasta adevărată este şi nu este minciună, rămâneţi întru El aşa cum V-a învăţat". (II Ioan 2.20 şi 27)
După cum reiese din textele de mai sus, forma împărtăşirii aceste Taine prin punerea mâinilor a fost înlocuită cu ungere cu Sfântul Mir, ritualul Tainei fiind săvârşit de preoţi în parohii ca delegaţi şi ajutători ai Apostolilor sau ai urmaşilor acestora, episcopii.
Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir se face doar de Patriarh, ca şi conducător al unei Biserici autocefale, înconjurat de membrii Sfântului Sinod, în Joia Patimilor, pregătit fiind din 38 de aromate, în cadrul unei slujbe speciale.
Formula prin care se administrează această Sfântă Taină este: „Pecetea darului Sfântului Duh", formulă preluată din textele biblice care pecetluiesc Taina, motiv pentru care este numită şi „Pecetluire". (II Corinteni 1. 21-22 şi Efeseni 4.30)
Deși unele biserici neortodoxe susțin că Sfintele Taine, afară de Botez și Împărtășanie, nu se
bazează pe Sfânta Scriptură, ci sunt doar tradiţiiomenești, pentru Biserica Ortodoxă acest lucru
nu este adevărat. Sfânta taină a mirungerii se poate observa în Noul Testament.
Faptele Apostolilor ne arată că un fel de confirmare se desfășura încă din Biserica primară.
Deoarece comunitatea creștină s-a dezvoltat atât din punct de vedere numeric cât și geografic în
mai multe locații, în interiorul și în exteriorul lumii iudaice, Apostolilor li s-au adăugat și alte
persoane care au propovăduit Evanghelia și au botezat oameni în Hristos.
Lucrarea Apostolului Pavel în Efes o găsim în Fapte 19, 1-12. Aici se vede că unele persoane
care au fost botezate cu botezul lui Ioan (Botezătorul)erau nerăbdătoare să-L accepte pe
Hristos.
Când au auzit ei aceasta, s-au botezat în numele Domnului Iisus. (Fapte 19, 5)
Apoi, îl vedem pe Pavel punându-și mâinile lui peste ei și Duhul Sfânt s-a pogorât peste
ei (Fapte 19, 6)
Un alt moment de confirmare în Biserica primară se găsește în Faptele Apostolilor,
capitolul 8.
Atunci când apostolii din Ierusalim au auzit că cei din Samaria acceptaseră cuvântul
Domnului, i-au trimis pe Petru și pe Ioan, care au mers și s-au rugat pentru ei, să poată primi
Duh Sfânt, care nu se pogorâse încă asupra nici unuia dintre ei, fiind botezați doar în numele
Domnului Iisus. Apoi și-au pus mâinile peste ei, iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra lor. (Fapte
8, 14-18)
Preotul Philip Gialopsos explică dezvoltarea ulterioară a acestei Sfinte Taine:
Mai târziu, când creștinătatea a început să se dezvolte, era imposibil pentru Apostoli să fie
pretutindeni pentru a efectua sfânta taină prin punerea mâinilor, astfel încât au dat autoritate
succesorilor săi să administreze sfânta taină prin ungerea celui botezat cu Mir Sfânt.
(Gialopsos, 35)
Lucrări citate
Gialopsos, Philip G. The Seven Sacraments of the Greek Orthodox
Church. 1997.
Ware, Timothy (Kallistos). The Orthodox Church. New York: Penguin, 1997.
unită cu Litia sau după slujba de Priveghere (la care se folosește uleiul
sfințit la slujba Litiei);
- miruirea de la Sfânta Taină a Mirungerii, despre care am vorbit mai sus,
care se face cu Sfântul și Marele Mir;
și
- miruirea de Sfânta Taină a Maslului, care se face cu uleiul sfințit în
cadrul acestei Sfinte Taine.
Bibliografie:
IVAN, I., Sfintirea Sfantului si Marelui Mir, „Mitropolia Ardealului”,
nr. 7-8, 1966, p. 525.
MIRCEA, I., Taina Mirungerii, „Ortodoxia”, nr. 4/1979, p. 477.
TIMOTEI, Arhim. Seviciu, Precizari cu privire la miruire, în
„Mitropolia Banatului”, an XX/1970, nr. 4-6, p. 346.
VINTILESCU, Pr. Prof. Petre, Miruitul, în „Studii Teologice”, seria a II –
a, anul V/1953, nr. 9 – 10, p. 643.
2. Taina Mirungerii Aşa cum pruncul nou-născut are nevoie de hrană pentru a creşte şi a se întări în cele trupeşti, cel născut prin Taina Sfântului Botez are trebuinţă de creştere şi întărire duhovnicească în viaţa cea nouă, viaţa în Hristos Domnul. Iar această întărire, care vine de la Sfântul Duh, i se dă celui botezat prin a doua Taină a Sfintei Biserici, prin Sfântul Mir (Mirungerea). Taina Mirungerii este instituită de Mântuitorul Iisus Hristos care făgăduieşte sfinţilor apostoli că le va trimite Duhul Sfânt: «Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu ; voi însă, şedeţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus» (Luca XXIV, 49). In chip mai lămurit, pentru înţelegerea noastră, mai vădit şi mai strălucit avea să se arate instituirea acestei Sfinte Taine în ziua Cincizecimii, în ziua Pogorârii Sfântului Duh cu toate darurile Sale. Taina Mirungerii este Sfânta Taină prin care preotul unge pe cel botezat cu Sfântul şi Marele Mir, spunând cuvintelor: ”Pecetea darului Sfântului Duh, Amin”. Prin această taină se împărtăşeşte primitorilor harul Sfântului Duh, care luminează mintea pentru înţelegerea şi mărturisirea adevărului creştin; ea întăreşte voia pentru propăşirea în toate cele bune, dând astfel
celor botezaţi tăria de a fi adevăraţi creştini sau locaşuri vrednice ale Sfântului Duh. Pentru săvârşirea tainei se cere ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, care se prepară din untdelemn, vin şi 35 diferite arome. Acestea se sfinţesc în Joia Patimilor, numai de către episcopi, din bisericile autocefale. Amestecul diferitelor arome simbolizează bogăţia şi felurimea darurilor Sfântului Duh. Taina Mirungerii nu se repetă decât într-un singur caz: se administrează ereticilor şi schismaticilor care se întorc la Biserica Ortodoxă, după lepădarea publică a ereziei sau a schismei şi revenirea la dreapta credinţă. În Biserica Catolică, Taina Mirungerii este despărţită de cea a Botezului şi poartă numele de Confirmare, care se administrează la vârsta de 14 ani. In acest caz, confirmarea este făcută de episcopul locului, prin aşezarea mâinii episcopului pe capul copiilor şi miruirea frunţii cu ulei sfinţit.
Asadar, Mirungerea este Taina prin care se dau celui botezat - prin ungere cu Sfântul Mir - darurile Duhului Sfânt, ca sa sporeasca si sa se întareasca în viata duhovniceasca. Asa cum pruncul nou-nascut are nevoie de hrana pentru a creste si a se întari în cele trupesti, tot asa cel nascut prin Taina Botezului are nevoie de crestere si întarire spirituala în viata cea noua, viata în Hristos Domnul. 1.- Când a fost instituita Taina Mirungerii ?Instituirea acestei Sfinte Taine este facuta de Mântuitorul Hristos prin porunca Acestuia catre Apostoli: «Si iata, Eu trimit fagaduinta Tatalui Meu peste voi, iar voi sedeti în cetatea Ierusalimului pâna ce va veti îmbraca cu putere de sus» (Lc. 24, 49). In chip vadit, aceasta Taina s'a instituit în ziua Pogorîrii Sfântului Duh, la Cinzecime sau Rusalii. 2.- Ce conditii trebuie sa îndeplineasca primitorul ?Aceleasi ca si la Botez, de care Mirungerea este nedespartita, administrându-se - în Biserica Ortodoxa - îndata celui nou botezat. Sfintii Petru si Ioan se duc în Samaria pentru a-si pune mâinile peste cei botezati «care s'au rugat pentru ei (cei botezati în Samaria, n.n.), ca sa primeasca Duhul Sfânt, caci nu se pogorâse înca peste nici unul din ei, ci erau numai botezati în numele Domnului Iisus. Atunci, îsi puneau mâinile peste ei, si ei luau Duhul Sfânt» (F.A. 8, 14-17).Deci, la început Mirungerea se împartasea prin punerea mâinilor numai de catre Sfintii Apostoli asupra celor botezati. Si în Efes, Sfântul Apostol Pavel a împartasit Taina Mirului unora pe care i-a botezat cu botezul crestin si care nu avusesera pâna atunci decât botezul lui Ioan, cel al pocaintei (F.A. 19, 1-6). 3.- Cum s'a ajuns la administrarea acestei Sfinte Taine numai prin ungere cu Sfântul Mir ?Sfintii Apostoli împartaseau Duhul Sfânt celor botezati atât prin punerea mâinilor (F.A. 8, 14-16 ; Evrei 6, 2 ; F.A. 19, 1-6), cât si prin ungerea sau pecetluirea cu Sfântul Mir a celor botezati «Iar Cel ce ne întareste pe noi împreuna cu voi în Hristos si ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre» (2 Cor 1, 21-22) sau «Iar voi ungere aveti de la Cel Sfânt si stiti toate . . . ungerea pe care ati luat-o de la El ramâne întru voi si nu aveti trebuinta ca sa va învete cineva» (I In. 2, 20-27).Cu trecerea vremii, crescând numarul credinciosilor, Sfintii Apostoli n'au mai putut ajunge peste tot, ca sa-si puna mâinile asupra tuturor. De aceea, urmasii lor, Episcopii si preotii Bisericii, savârsesc aceasta Sfânta Taina prin ungerea cu Sfântul Mir.
4.- Exista si alte marturii asupra acestei practici ?Desigur, date de Sfânta Traditie prin marturii din secolele II, III si IV. «Dupa ce am iesit din baia Botezului, ne ungem cu ungere sfânta, dupa ritualul vechi, precum si la preotie se ungeau cu undelemn. Ungerea ni se face material, dar ea poarta roade duhovnicesti . . . Apoi, vine punerea mâinilor, cu care unindu-se binecuvântarea, se cheama si se coboara Sfântul Duh» (Tertulian)sau «Voua, dupa ce ati iesit din cristelnita sfintei ape (botezul, n.n.) vi s'a dat ungerea, preînchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos ; iar aceasta este Duhul Sfânt (Sfântul Chiril al Ierusalimului».Taina Mirungerii nu se repeta. 5.- Care este partea vazuta a Tainei Mirungerii ?Aceasta o constituie ungerea în forma de cruce cu Sfântul Mir a partilor mai însemnate ale trupului si a organelor simturilor cu rostirea, de fiecare data, a cuvintelor «Pecetea darurilor Sfântului Duh. Amin.». Sfântul Apostol Pavel a scris Efesenilor «Ati fost pecetluiti cu Duhul Sfânt» (Efes. 1, 13). 6.- Ce este si cum se pregateste Sfântul Mir ?Sfântul Mir se prepara din untdelemn, vin si 38 diferite aromate si se sfinteste în Joia cea Mare de catre toti Episcopii fiecarei Biserici Ortodoxe. Untdelemnul înseamna puterea Duhului Sfânt ce se da prin Mirungere spre întarirea sufletului si împotriva dusmanilor mântuirii, iar aromatele sau miresmele închipuie variatele daruri ale Duhului pe care le primesc crestinii prin aceasta a doua Sfânta Taina. Sfintirea Sfântului Mir este prerogativa Bisericii Autocefale si se da, apoi, prin Episcopul eparhiei, preotilor pentru administrarea ungerii cu Sfântul Mir. 7.- Cine este savârsitorul Tainei Mirungerii ?Savârtirea acestei Sfinte Taine este Episcopul sau preotul. 8.- Ce împartaseste Mirungerea primitorului ?Sfânta Taina a Mirungerii împartaseste primitorului harul Sfântului Duh, care lumineaza mintea pentru întelegerea si marturisirea adevarului crestin, ea întareste voia pentru propasirea în toate cele bune, dând astfel celor botezati taria de a fi adevarati crestini sau lacasuri vrednice ale Sfântului Duh. Aceste daruri sunt vii si lucratoare în sufletul crestinului care ramâne în Biserica si participa la viata ei. 9.- Cum se face Mirungerea si ce închipuie ea ?Dupa savârsirea Tainei Botezului, Episcopul sau preotul citeste imediat o rugaciune în care roaga pe Dumnezeu sa învredniceasca pe noul botezat de darul ungerii cu Sfântul Mir si de împartasirea cu Sfintele Daruri. Apoi îl unge cu Sfântul Mir, facând semnul crucii : la frunte, pentru sfintirea mintii si a gândurilor ; la ochi, nari, gura si urechi pentru sfintirea simturilor ; la piept si pe spate pentru sfintirea mintii si a dorintelor; la mâini si la picioare pentru sfintirea faptelor si a cailor crestinului. De fiecare data, preotul spune cuvintele «Pecetea darurilor Duhului Sfânt», luate din a doua epistola a Sfântului Pavel catre Corinteni, unde este spus : «Iar cel ce ne întareste pe noi împreuna cu voi întru Hristos si ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului întru inimile noastre» (II Cor. 1, 21-22).
Dupa ce preotul rosteste mai multe rugaciuni pentru pastrarea nestirbita a darurilor Botezului si Mirungerii, uda în apa fasa pruncului, îi stropeste fata, apoi spala toate locurile unde a fost uns cu Sfântul Mir, pentru a-l feri de o eventuala pângarire. Dupa alte rugaciuni, taie crucis câteva fire din parul pruncului si le pune în cristelnita, spunând «Se tunde robul (roaba) lui Dumnezeu în numele Tatalui . . .»Tunderea închipuie predarea desavârsita a noului botezat în stapânirea si sub ascultarea lui
Dumnezeu. Fiind facuta crecis, tunderea este si pecetea lui Hristos. Ca produs al trupului, tunderea parului este o jertfa a trupului omenesc adusa lui Hristos. In concluzie, prin Sfânta Taina a Mirungerii noul botezat este un nou hristos, adica uns al Domnului. Preotul împartaseste pruncul cu Sfintele Taine în fata usilor împaratesti, sfârsitul si coroana Tainelor. Prin Sfânta Impartasanie, noul crestin-botezat si uns cu Sfântul Mir se uneste desavârsit cu Hristos, devenind astfel madular deplin si adevarat al Bisericii, Trupul lui Hristos. http://www.allwebconcept.com/eglise/cateheza_13_95.htm
DESPRE SFANTUL MIR 1. Pentru cresterea noastra trupeasca oare noi folosim numai un singur fel de hrana ?
- Pentru cresterea noastra trupeasca noi folosim diferite alimente dupa inaintarea in varsta si tot asa si pentru cresterea noastra ca " barbat desavarsit " in Hristos avem nevoie de diferite haruri, pe care Dumnezeu ni le impartaseste prin Sfintele Taine. Astfel, Sfantul Mir este Taina care ne ajuta la cresterea noastra duhovniceasca :
" Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi este Dumnezeu " ( II Corinteni 1, 21 ).
2. Este de ajuns numai Botezul pentru mantuire ?
- Nu este de ajuns numai Botezul pentru mantuire, dupa cum constatam din Faptele Apostolilor. Insisi sfintii Apostoli impartasesc darul Duhului Sfant celor botezati in numele Domnului :
" Atunci Apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, care, coborand, s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant, caci nu se coborase inca peste nici unul dintre ei, caci erau numai botezati in numele Domnului Iisus. Atunci isi puneau mainile peste ei si luau Duhul Sfant " ( Faptele Apostolilor 8, 14-17 ).
3. De ce atunci Sfantul Duh se impartasea prin punerea mainilor, iar acum prin ungere cu Sfantul Mir ?
- Atunci se puneau mainile pentru ca erau putini crestini si Sfintii Apostoli puteau sa-si puna mainile peste ei. Dar inmultindu-se numarul crestinilor, a fost necesara o alta practica, dar cu aceeasi putere a Duhului Sfant, care a fost si este Ungerea cu Sfantul Mir, administrat de catre Preot, dar sfintit de patriarhi si arhierei. Sfanta Scriptura marturiseste despre ungerea cu Sfantul Mir :
" Voi ungere aveti de la Cel Sfant ... " ( I Ioan 2, 20 ).
4. Pentru ce la administrarea acestei Taine se rostesc cuvintele : Pecetea darului Duhului Sfant ?
- Se spune asa dupa textul : " Dumnezeu Care ne-a pecetluit pe noi si ne-a dat arvuna Duhului in inimile noastre " ( II Corinteni 1, 22 ).
Si in alt loc : " Sa nu intristati Duhul Sfant al lui Dumnezeu intru care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii " (Efeseni 4, 30 ).
SFANTUL SI MARELE MIR Sfantul si Marele Mir se prepara dupa o randuiala solemna, in primele trei zile din Saptamana Patimilor. In compozitia sa intra untdelemn curat si multe mirodenii. Sfintirea Marelui Mir se face de catre sinodul Arhiereilor, in frunte cu Parintele Patriarh, la Sfanta Liturghie din Joia Mare. Sfantul si Marele Mir este impartit apoi Episcopilor si tuturor parohiilor. El este folosit la sfintirea bisericilor si antimiselor, precum si la taina mirungerii, administrata fiecarui nou botezat, imediat dupa botez, o singura data.
Sfantul si Marele Mir este pregatit numai de Bisericile Ortodoxe Autocefale. In Biserica Ortodoxa Romana, Sfantul si Marele Mir a fost pregatit pentru prima oara numai de ierarhi romani la 25 Martie 1882, in Catedrala mitropolitana din Bucuresti. Pana acum, ierarhii BOR au pregatit si sfintit Marele Mir de 18 ori, ultima oara in 1996.
Anul acesta, incepand cu ziua de luni, 29 aprilie, Biserica Ortodoxa Romana a pregatit, la Bucuresti, pentru a 19-a oara Marele Mir. Prepararea Marelui Mir s-a facut la manastirea Antim, iar sfintirea a avut loc joi, 2 mai, la biserica "Sf. Spiridon"- Nou, in timpul Sfintei Liturghii oficiata de P.F. Parinte Patriarh Teoctist impreuna cu ceilalti membri ai Sfantului Sinod al BOR.
ÎNVĂŢĂTURĂ ORTODOXĂ DESPRE SFÂNTA TAINĂ A MIRUNGERII
sau Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir
de Veniamin Ilie
- Ce este Sfântul şi Marele Mir?
- De ce schismaticii se primesc la Biserica Ortodoxă numai prin Mirungere?
În primul rând, confesiunile schismatice nu au harul şi darul dat prin succesiunea apostolică
neântreruptă de la Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli; sau că l-au pierdut prin
hirotonii necanonice, sau că s-au abătut de la dreapta credinţă. În ceea ce priveşte Botezul,
acesta îl poate săvârşi chiar şi un mirean, dacă nu este un preot în preajmă, în cazul în care un
om este pe moarte, şi pentru a nu-i lua dreptul de a fi şi el membru al marii familii creştine,
dator este acel mirean botezat să-l boteze pe acela. Iar, dacă din darul Lui Dumnezeu, acela
va trăi, mergând la preot, va primi Taina Mirungerii, după cum ne învaţă Sfântul Ierarh
Nicolaie Velimirovici(Catehismul Bisericii Ortodoxe: despre Sfintele Taine – Taina
Mirungerii).
Dintre cunoscutele confesiuni religioase, papistaşii şi protestanţii nu pot veni la Dreapta Credinţă prin Mirungere, ci prin Botez, pentru că aceştia nu au botezul corect, săvârşit din apă şi din duh, ci prin stropire. De asemenea, cei ce s-au abătut de la Dreapta Credinţă, de la tradiţia Bisericii, de la Sfintele Canoane, făcându-se schismatici, însă având botezul săvârşit corect, întreit în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pe aceştia numai prin Sfânta Taină a Mirungerii se primesc la Biserica Lui Hristos.
Dacă toate celelalte Sfinte Taine se săvârşesc aparte, cea a Mirungerii nu are ritual separat şi rugăciuni începătoare, ci este săvârşită în continuarea şi pentru pecetluirea botezului.
Mirungerea însumează momentul de după botez, când noului creştin i se ung membrele simţurilor (urechi, ochi, gură, picioare, mâini, piept şi spate) cu Sfântul şi Marele Mir şi se rosteşte formula: „Pecetea darului Duhului Sfânt”, fără să se mai rostească numele celui botezat, fapt care arată o dată în plus unitatea dintre cele două taine.
Dacă la botez noul creştin este curăţit prin lucrarea Duhului Sfânt, la mirungere creştinul primeşte Duhul Sfânt în inima lui, completându-se ceea ce Iisus numea: „naşterea din apă şi din Duh” (Ioan, 3; 5). Din dorinţa de a înţelege cele mai presus de înţelegere, omul a încercat să clasifice darurile Duhului Sfânt, astfel că în mod simplist spunem că Mirungerea dăruieşte creştinului cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, pe care le aminteşte proorocul Isaia: „Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe. Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu” (Isaia 11; 2-3). Neoprotestanţii (de exemplu penticostalii) spun că darurile Duhului Sfânt sunt proorocia şi vorbirea în limbi. Însă este important să înţelegem că darurile Duhului Sfânt sunt infinite şi ele sunt suma a tot ceea ce este bun, curat, frumos şi adevărat în noi.
În perioada apostolică Taina Mirungerii se realiza prin punerea mâinilor de către Sfinţii Apostoli după cum vedem şi în Faptele Apostolilor (8; 14-17): „Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt.”
Apostolul Pavel vorbeşte de mai multe ori de „ungerea” Sfântului Duh, cum e la II Corinteni (1, 21-22): „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre”.
Cu cât creştinismul s-a extins, cu atât a devenit mai dificil ca apostolii şi episcopii să ajungă să îşi pună mâinile asupra noilor botezaţi. Datorită acestui considerent, în timp, mirungerea s-a efectuat doar prin ungerea cu Sfântul Mir.
Atât untdelemnul cât şi apa au fost asociate încă din Vechiul Testament
cu curăţirea şi însemnarea Duhului Sfânt. Dacă apa era cea care curăţea şi înnoia, expresia de unsul Domnului era totuna cu alesul Domnului, sau cu cel însemnat de Dumnezeu. Ungerea în Vechiul Testament se aplica regilor şi profeţilor. Deci, ceea ce Apostolul Petru numeşte: „Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată” (I Petru 2; 9).
Ca şi în cazul celorlalte Taine, ne putem întreba de ce e nevoie de toate aceste gesturi văzute. Noi de multe ori ne întrebăm aceste lucruri, pierzând din vedere faptul că Biblia ne spune nenumărate întâmplări care erau însoţite de rit şi simbol. E interesant cum nouă ni se pare de prisos un ritual sau altul, dar nu ne mirăm când citim că Iacov a uns cu untdelemn o piatră de altar. Însă ni se pare greu să înţelegem ungerile în sânul bisericii, fie ele ale creştinilor sau ale lăcaşurilor de cult. Ne mirăm că e nevoie de ritual şi de slujbele bisericii, dar nu ne mirăm că Iisus Hristos sărbătorea Paştele iudaic, luând masa de Paşti ca toţi ceilalţi.
Înţelegerea tainelor lui Dumnezeu nu se poate face pe cale raţională, raţiunea noastră fiind un fir de nisip faţă de raţiunea lui Dumnezeu, de aceea tot ceea ce ţine de înţelepciunea şi rânduielile dumnezeieşti poate fi înţeles doar prin credinţă nestrămutată. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Ungerea cu Sfantul Mir (Mirungerea) este Sfanta Taina prin care credinciosul de curand botezat primeste harul intaririi si cresterii vietii duhovnicesti, prin ungerea cu Sfantul Mir in partile mai insemnate ale trupului: frunte, gura, ochi, urechi, piept, maini si picioare, rostindu-se de preot cuvintele: "Pecetea darului Sfantului Duh, amin".
Ungerea la frunte inseamna sfintirea cugetului, la piept sfintirea inimii sau a dorintelor, la ochi, urechi si gura sfintirea simtirilor, la maini si la picioare sfintirea lucrarilor si a puterii sufletesti ale crestinului.
Sfanta Taina a Mirungerii a fost asezata de Mantuitorul Hristos, ca si celelalte Sfinte Taine. Sfantul Apostol Ioan scrie despre Sfantul Mir: "Si voi ungere aveti de la Cel Sfant... Si ungerea pe care ati luat-o de la Dansul, intru voi sa ramana"(Ioan 2, 20, 27); iar Sfantul Apostol Pavel zice: "Ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant" (Efeseni 1, 13), si "Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi intru Hristos, si Cel ce ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului in inimile noastre" (2 Corinteni 1, 21-22). De aici s-au si luat cuvintele care se rostesc la ungerea cu Sfantul Mir: "Pecetea darului Sfantului Duh".
Sfintii Apostoli si primii preoti au savarsit Sfanta Taina a Mirungerii prin punerea mainilor pe capul celor de curand botezati sau prin ungerea cu Sfantul Mir, cum se face pana astazi.
Sfanta Taina a Ungerii cu Sfantul Mir trebuie savarsita indata dupa botez, caci inca de la Botez, care este nastere duhovniceasca, sufletul are nevoie de harul cresterii si intaririi duhovnicesti, asa dupa cum si trupul are de la nastere nevoie de hrana si de alte lucruri, pentru cresterea si intarirea trupeasca. De aceea Sfintii Apostoli savarseau Sfanta Taina a Mirungerii indata dupa botez; si asa a savarsit-o Biserica noastra totdeauna, pana astazi.
Sfantul Mir care se intrebuinteaza la Sfanta Taina a Mirungerii se prepara din untdelemn amestecat cu multe feluri de miresme (aromate) si se sfinteste de episcopi impreuna intr-o slujba mare, odata pe an, in Joia cea Mare.
