Despre FasciePosted on 13/09/2012 by adisava123

Foarte des am întâlnit oameni care nu au auzit nimic despre fascie şi despre rolul ei în corpul nostru. Arar, câte unii au auzit de fasciita plantară, care într-adevăr este o inflamare a fasciei din zona tălpii, dar atât. Şi pentru că întotdeauna mi-a fost dificil să povestesc despre terapiile mele fără a mă raporta la fascie, de fiecare dată a trebuit să mă opresc şi să fac o paranteză consistentă pentru a explica ce este cu acest ţesut absolut special. Astfel, pentru a economisi timp şi al dedica mai degrabă practicii terapeutice decât discuţiilor de detaliu anatomic, am decis să scriu acest post pentru cei care chiar îşi doresc să afle despre “ce şi cum”. Pentru cei care veţi citi acest post vă recomand să vă înarmaţi cu răbdare, pentru că sunt multe de spus despre acest ţesut iar eu sper să fiu suficient de coerent pentru a transmite cât mai simplu către voi, aceste informaţii.

Dar hai să începem cu începutul!

Din punctul meu de vedere fascia este cel mai important ţesut din corpul nostru! Şi spun asta nu pentru că ştiu că acest ţesut apare încă din a treia săptămână de la concepţia embrionului uman, înaintea tuturor ţesuturilor şi organelor pe care le considerăm noi cu

adevărat importante: sistem nervos central, inimă, ficat, plămâni etc… ci pentru că chiar aşa este!

De ce e aşa? Hai să vedem!

În primul rând trebuie să ştiţi că fascia este un ţesut conjunctiv, aşa cum sunt multe ţesuturi conjunctive în corpul nostru – adică muşchi, vase de sânge, nervi, etc – doar că apărând atât de devreme în dezvoltarea corpului uman, îmbracă toate celelalte structuri din corpul nostru. Dispusă preponderent longitudinal în corpul nostru, acest ţesut este continuu, fără întrerupere şi se dispune dinspre mare înspre structuri tot mai mici într-o sui-generis matrice 3D a întregului nostru corp. Seamănă cu un tub în care se află alt tub şi apoi altul, din ce în ce mai mic până chiar la nivel de celulă (asta dacă mă gândesc la celulele de grăsime). În imaginea alăturată membrana subţire, albă care apare la toate nivelurile de mărime ale muşchiului, este fascia!

Dacă ne gândim că în componenţa fasciei intră colagenul, reticulina, elastina, deci elemente “elastice”, începem să intuim câteva funcţii ale ei. Astfel una din funcţiile esenţiale ale fasciei este aceea de a menţine forma structurii pe care o îmbracă şi în plus fiind compusă din aceste elemente elastice, participă la activitatea respectivei structuri distribuind uniform efortul pe care această structură îl face. Să luăm ca exemplu inima: pomparea sîngelui se face cu un efort mult mai mic datorită fasciei decât dacă aceasta nu ar exista şi asta pentru că atât contracţia cât şi revenirea inimii din contracţie se face mai uşor, ajutată fiind de acest ţesut. Mai mult, forma inimii se păstrează aşa datorită fasciei. Dacă aceasta nu ar exista inima ar exploda la propriu în efortul ei teribil!

Dacă mai spunem că elementele elastice ale fasciei sunt prinse într-o masă gelatinoasă, numită substanţă fundamentală, intuim şi o altă funcţie a fasciei. Aceea de a asigura lubrifierea ţesutului pe care îl îmbracă. Astfel structurile care intră unele cu altele în contact alunecă unele peste celelalte fără efort şi fără uzură datorită fasciei.

Imaginaţi-vă că în muşchiul inimii nu ar exista fascie. Miile de microfibre musculare care compun muşchiul inimii ar intra în contact direct, unele cu celelalte, s-ar freca unele de celelalte fără o lubrifiere optimă. Rezultatul? O uzură accentuată a acestor microfibre musculare şi inevitabil distrugerea lor într-un timp foarte scurt. Şi asta fără să amintesc degajarea de căldură generată de aceste frecări. Cu siguranţă inima nu ar rezista nici măcar o zi în efortul ei imens.

Şi mai putem intui că păstrarea hidratării fasciei păstrează lubrifierea în procesul descris mai sus…, şi înţelegem acum unul din aspectele pentru care e bine să fim cât mai bine hidrataţi, campania media cu “beţi 2-3 litri de apa zilnic” fiind una bună.

Am spus că fascia este continuă. Putem intui că această calitate a fasciei face ca întreg corpul nostru să lucreze unitar şi continuu. Dacă am face o analogie cu un butoi, fascia longitudinală din corpul nostru reprezintă doagele butoiului iar fascia transversală – pentru că există şi fascie transversală – diafragmele sunt un astfel de exemplu – reprezintă cercurile care ţin unitar butoiul despre care vorbeam.

Acest aspect ne face să intuim că orice acţiune pe o zonă limitată a corpului, va fi resimţită în întreg corpul tocmai datorită continuităţii fasciei. Imaginaţi-vă ce efect are asupra corpului, în întregul lui o traumă majoră!

În mod normal fascia este o structură “fluidă”, care se mişcă în continuu, liberă, pe toate direcţiile: în sus, în jos, diagonal, stânga, dreapta. Această mişcare vine în întâmpinarea diverselor acţiuni din corpul nostru în sensul de a le face optime cu consumul cel mai mic de energie. Putem intui că o traumă în corpul nostru, oriunde localizată va aduce restricţii de libertate de mişcare pe direcţiile de acţiune ale fasciei în zona traumatizată, iar efectele acestei restricţionări locale va fi resimţită în fascia din întregul nostru corp. Faptul că fascia e continuă în întreg corpul e o explicaţie la afirmaţia de mai sus. Lucrurile sunt însă mai complexe decât atât.

Mai trebuie ştiut că la nivelul fasciei sunt plasaţi un număr imens de receptori senzoriali, care au ca scop trimiterea către sistemul nervos central a informaţiilor privind starea la un moment dat a zonei deservite de aceştia. Hai să luăm ca exemplu imaginea de mai jos. E cazul unei traume pentru corpul nostru cu reacţia corpului nostru pornind de la stimul, implicând sistemul de transmitere a acesti stimul, precum şi răspunsul efector produs.

Astfel, orice modificare de stare în corpul nostru, provenită de la diverşii stimuli cu care venim în contact- fie că sunt atingeri foarte fine sau traume majore, sau de la multitudine de interacţiuni între organele corpului nostru sau în procesele noastre fizice, etc – sunt resimţite şi gestionate de creierul nostru în timp real. Astfel indiferent de intensitatea stimulului, creierul nostru este atenţionat că “ceva se întâmplă” şi în concordanţă cu necesităţile momentului va crea un răspuns efector care se va produce în zona de unde vine respectiva atenţionare. Intensitatea acestui răspuns efector va fi cu atât mai mare, cu cât stimulul este mai agresiv.

Agresivitatea stimulului aduce durere, răspunsul efector va fi unul de gestionare şi reducere a durerii şi a stresului din zona respectivă. Puteţi face spre exemplu o comparaţie între reacţia pe care o avem când suntem mângâiaţi sau reacţia rapidă inconştientă pe care o avem când ne înţepăm, ca în imaginea de mai sus.

Acum, dincolo de procesele complexe în reacţia de mai sus, trebuie spus că fascia va reacţiona şi ea în zona afectată: se va contracta şi se va inflama. Contracţia va apărea pentru restricţionarea zonei, cu scopul de a proteja zona traumatizată, iar inflamarea vine ca efect a mobilizării sistemului imunitar pentru a preîntâmpina infecţii şi în plus pentru a asigura un mediu protector din acest punct de vedere până la restabilirea sănătăţii perfecte a zonei. Însă contracţia fasciei se va resimţi în întreaga fascie a corpului, tocmai datorită continuităţii ei.

Mulţi dintre oameni au suferit operaţii. Ei au simţit pe pielea lor durerea post operaţie, inflamarea zonei operate dar şi restricţionarea în mişcări tocmai pentru a diminua durerea

dar şi pentru a proteja zona de la alte traume. Imaginaţi-vă restricţiile datorate tăieturilor de la o operaţie, imaginaţi-vă ce tensiuni apar într-o zonă unde fascia îşi pierde continuitatea. Mai mult pierderea continuităţii fasciei în zona tăiată, chiar şi după vindecare, menţine rigiditatea fasciei zonei respective, se pierde lubrifierea optimă a structurilor implicate în zona tăieturii, fapt care uneori duce la lipirea structurilor unele de celelalte, tocmai pentru că fascia nu îşi mai îndeplineşte rolul. Aderenţele sunt o realitate şi mulţe persoane care au trecut prin astfel de operaţii le-au acuzat.

De asemenea privind imaginile alăturate avem explicaţia de ce refacerea mobilităţii unei zone traumatizate se produce atât de greu. De asemenea cu cât o restricţie durează mai mult cu atât fascia din întreg corpul este afectată, fapt ce duce la tensiuni majore în corp, gestionarea şi compensarea lor de către creier prin realinierea defectuoasă a corpului, încărcarea mai multă a unei părţi a corpului pentru protejarea celeilalte părţi, etc fiind un fapt real.

Haideţi să vedem cum reacţionează fascia la terapiile pe care eu le practic.

Spuneam undeva mai sus de substanţa fundamentală care gelatinoasă şi vâscoasă fiind, asigură lubrefierea fasciei. Aceasta are în compoziţia ei pe lângă apă, limfă, principii imunitare, şi ioni de Ca, Mg, K, Na, etc. Moleculele de apă împreună cu toţi aceşti ioni, datorită impulsurilor nervoase care străbat întregul nostru corp şi care sunt impulsuri electrice, se dispun oarecum în structuri ordonate, aliniate pe polarităţi. Evident această polarizare a acestor elemente este una tranzitorie, instabilă şi apare ori de câte ori în zona respectivă apar influenţele electrice din sistemul nervos. Atunci însă când o anumită zonă de corp este atinsă, receptorii senzoriali ai zonei transmit impulsuri către sistemul nervos central cum că starea de acolo s-a modificat, iar noi devenim conştienţi din punct de vedere tactil de această atingere. Iar acest lucru se întâmplă chiar dacă această atingere este foarte fină.

Dacă această atingere este mai îndelungată, şi aici mă gândesc la primele două faze ale manipulărilor de tip BOWEN sau la atingerea fină dar îndelungată din Terapia CranioSacrală sau Quantum Touch, în zonă impulsurile electrice se menţin mai mult timp iar ordonarea ionilor şi a moleculelor de apă devine mai stabilă, apărând o sui-generis reţea ordonată, similară cu cea din reţelele atomice din cristale. Zona se încarcă cu un câmp electrostatic menţinut atât timp cât contactul cu structura se păstrează.

În cazul mişcărilor Bowen, în momentul în care se eliberează structura – în faza a treia – apare un fenomen piezoelectric, similar cu cel care apare într-un cristal de cuarţ la variaţii de energie, mecanică în cazul nostru. Apare astfel un impuls electric, generat de aceste variaţii de stare, iar amplitudinea acestui impuls este mai mare decât a celorlalte impulsuri nervoase care sunt vehiculate de obicei prin corpul nostru.

Această undă este de tip SOLITON şi are ca şi caracteristică faptul că poate transporta o cantitate mare de energie atenuându-se foarte puţin în timp. Dacă mai spunem că acest impuls se produce în fascie şi este similar cu un tsunami, iar fascia are în componenţa ei apă, putem intui ce cantitate mare de energie este vehiculată în corp de această undă. În

articolul despre Cum Funcţionează Terapia Bowen? am descris ce se produce la nivelul creierului nostru, astfel, acum, având mai multe date despre fascie puteţi înţelege mai bine de ce se petrece acest lucru.

În cazul Terapiei CranioSacrale şi a Quantum Touch, menţinerea contactului prelungit şi a interacţiunii energetice dintre terapeut şi pacient, zona de ordonare a moleculelor din fascie se extinde pe zone tot mai mari, din aproape în aproape, ordonare care se produce şi în zonele restricţionate. Efectul e că zona restricţionată din fascie se reordonează la nivel cuantic, aspect care se va reflecta în decontractarea zonei implicate. De asemenea terapeutul încurajază chiar mecanic urmărind cu fineţe mişcarea fasciei restricţionată încurajând-o să se detensioneze. Pacientul va remarca adesea că această deblocare a fasciei produce în corp încălzire şi cel mai adesea simte cum zona pe care se lucrează începe să pulseze. Acest puls se numeşte puls terapeutic şi e un semn de eliberare a fasciei.

Un alt aspect de punctat în ceea ce priveşte fascia este acela de a înmagazina şi memora stări emoţionale, dar trebuie reţinut că procesul apare în toate celulele corpului nostru. Acest aspect se datorează faptului că suntem 75% apă, iar cercetările mai vechi – cele ale lui Coandă al nostru – sau mai noi – cele ale lui Masaru Emoto – au pus în evidenţă capacitatea apei de a memora diversele influenţă subtile cu care interacţionează. Astfel starea noastră interioară, stresul de zi cu zi, traumele emoţionale de orice fel, etc impregnează apa din noi, inclusiv pe cea din fascie. Cum ne influenţează acest aspect, vom vedea în momentul în care voi reuşi să scriu despre toxinele “psihice”, dar asta ceva mai încolo.

De asemenea trebuie punctat că o dietă săracă în principii nutritive va aduce carenţe inclusiv în cantitatea de ioni conţinuţi în substanţa fundamentală din fascie, rezultatul fiind o funcţionare improprie a acesteia. Şi ţinând cont de importanţa fasciei pentru corpul nostru, acest lucru nu e de dorit.

Sper într-un viitor nu foarte îndepărtat să abordez pe acest blog şi aspecte legate de dietă şi nutriţie asta aşa ca să vă faceţi o idee despre cât de importante sunt toate aspectele vieţii noastre şi cum se reflectă ele în sănătatea corpului nostru.

Vă mulţumesc pentru răbdarea de a citi această postare, aştept comentariile voastre pentru că sunt sigur că nu am reuşit să cuprind chiar toată înformaţia despre fascie.