DESEURI SI TEHNOLOGII DE

VALORIFICARE

ANVELOPE UZATE

3741/1

1. Descriere

Anvelopa invelis protector din cauciuc al camerei cu aer a unei roți

de vehicul

1.1 Istoric

Prima Anvelopa pneumatică a fost facută de John Boyd Dunlop, un

scoţian, în 1887, pentru bicicleta fiului său. Aceasta a fost facuta in scopul de a

preveni durerile de cap, ale băiatului în timpul echitatiilor pe drumuri

accidentate(brevetul Dunlop a fost ulterior anulat din cauza inventiei mai

timpurii a compatriotului Robert William Thomson). Dunlop a rămas insă

creditat pentru realizarea de cauciuc care putea să reziste uzurii si de a-si pastra

calitatile, având astfel capacitatea de a fi o anvelopă.

1.2 Sursa

Companiile de anvelope si-au început activitatea la începutul secolului

20, iar aceasta a crescut în paralel cu industria auto. Astăzi, peste 1 miliard de

anvelope sunt produse anual, în peste 400 de fabrici de anvelope, cu trei

producatori de top care acopera o pondere de 60% din piaţa mondială

Sursa principala a anvelopelor uzate este industria auto, implicit

autoturismele care folosesc anvelopele ca suport de rulare .

1.3 Componenta anvelopelor

Anvelopele pneumatice sunt fabricate din material elastomer flexibil,

cauciuc, structura acestora fiind consolidată cu materiale textile si metalice. O

anvelopa este compusa din cateva materiale al carui continut de cauciuc este

cuprins intre 46% - 48%, negru de fum 25% - 28%, otel intre 10% - 12%, ulei si

agenti de vulcanizare 10% - 12% si textile intre 3% - 6%. Un anumit tip de

cauciuc este folosit in carcasa si altul in suprafata de rulare.

Primul compus care intra pe masina de produs anvelope este cauciucul

interior, carcasa si breakerele (numite si centuri), fabricate din otel si poliester.

Urmeaza montarea talonului, doua inele formate din impletituri de sarma

de otel imbracate in bronz.

1.4 Incadrarea de cod

Conform HG nr. 856/2002- M.Of. nr. 659/05.09.2002 privind

evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile,

anvelopele uzate se încadrează la categoria 16 deşeurile nespecificate în altă

parte la subpunctul 16 01 03 anvelope uzate.

1.5 Cantitati

Industria anvelopelor (176,29 mil. t) este puternic dezvoltată în SUA

(3,32 mil. t), Japonia (11,7 mil t), Federaţia Rusă (18,8 mil t). În Europa de Vest

se remarcă Franţa, cu uzinele Michelin din Clement Ferrand (45 mil. bucăţi),

Germania (41 mil. bucăţi), Marea Britanie şi Italia. Se estimează că producţia

anuală de anvelope va creşte cu aproximativ 4% pe an, datorată creşterii

producţiei anuale de vehicule la nivel mondial.

Anual în lume se fabrică peste176,29 mil. t de anvelope. În medie, o

anvelopă se poate folosi pentru circa 80.000-100.000 km parcurşi, în funcţie

de condiţiile de exploatare, după care trebuie înlocuită. În Franţa, anual circa

45 milioane de anvelope , cântărind circa 420.000 tone ies din folosinţă. Lor

li se mai adaugă şi cele cu defecte de fabricaţie.

În România se estimează circa 40.000 tone/an anvelope uzate

disponibile pentru reciclare, cantitatea fiind în continuă creştere, la care se

adaugă stocul acumulat neevidenţiat şi nereciclat. În anul 2002, a existat o

sursă de anvelope uzate la nivel naţional de aprox. 60.000 tone, dispersate

aleator în teritoriu, din care numai aproximativ 7000 au fost colectate şi

valorificate material sau termoenergetic.

Cantitatea de anvelope uzate existente în unele ţări din lume în anul 2007

Ţara Cantitatea de anvelope uzate[tone/an]

S.U.A. 2.000.000

Canada 860.00

Germania 600.00

Franta 362.000

Anglia 292.000

Italia 320.000

Spania 139.000

Olanda 65.000

Belgia 70.000

Evoluţia cantităţii de anvelope uzate colectate şi valorificate 2003-2007

Anvelope uzate colectate si valorificate

2003 2004 2005 2006 2007

Total, din care 9.995 17.118 29.221 34.518 38.543

Reciclate 3.400 4.278 4.628 5.532 5.896

Reşapate 172 191 215

Valorificate termoenergetic

2.582 12.000 17.728 22.117 27.248

2.Legislatia Nationala de incadrare a deseului

În scopul aducerii la îndeplinire a obiectivelor stabilite în Strategie de

gestionare a deşeurilor, în anul 2004 a fost elaborat Planul Naţional de

Gestionare a Deşeurilor. Conform acestui plan, precum şi pe baza Hotărârii

de Guvern nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, anvelopele uzate nu

trebuie eliminate prin depozitare controlată, nici în formă originală nici

mărunţită şi nu trebuie încinerate în instalatii de incinerare a deşeurilor.

Potrivit prevederilor HG nr.170/2004, privind gestionarea anvelopelor

uzate, persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau uzate,

destinate reutilizării sunt obligate să recicleze şi/sau să valorifce

termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectate.

Deorece producţia mondială de anvelope totalizează peste 800

milioane anual, potenţialul pentru reciclarea milioanelor de anvelope vechi

care sunt înlocuite este în mod clar foarte important.

Opţiunile de gestionare a deşeurilor urmăresc următoarea ordine

descrescătoare a prorităţiilor:

prevenirea apariţiei prin aplicarea celor mai bune practici

disponibile în fiecare domeniu de activitate generator de

deşeuri;

valorificarea prin refolosire, reciclare materială şi recuperarea

energiei;

eliminarea prin incinerare, coincinerare şi depozitare.

De asemenea, potrivit prevederilor HG nr.170/2004, privind

gestionarea anvelopelor uzate, persoanele juridice care introduc pe piaţă

anvelope noi şi/sau uzate, destinate reutilizării sunt obligate să colecteze

anvelope uzate, în limita cantităţilor introduse de ele pe piaţă în anul

precedent şi să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reşapeze, să recicleze

şi /sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate

colectate.

Acţiunile ce urmează a fi realizate în scopul colectării şi reciclării

anvelopelor

într-un procent cât mai mare, vizează:

diminuarea riscului de poluare prin stocare temporară a anvelopelor

uzate;

creşterea gradului de valorificare a anvelopelor uzate;

reducerea consumurilor de materii prime, în special a celor din surse

neregenerabile, prin utilizarea anvelopelor uzate ca materii prime

secundare.

În aceste condiţii se impune realizarea de investiţii noi în instalaţii de

reciclare în scopul creşterii gradului de valorificare a acestora ca materii

prime secundare, având ca rezultat final creşterea calităţii mediului

înconjurător şi dezvoltarea zonelor în care vor fi amplasate.

În negocierile de integrare, Uniunea Europeană interzice din 2007,

aruncarea anvelopelor uzate la gropile de gunoi, iar din 2008 arderea lor în

afara spaţiilor organizate.

Aşa cum le-am descris mai sus acumulările de anvelope au dus la

apariţia unor probleme care trebuiesc rezolvate. Se apreciază că mai puţin de 7%

din cele 300 de milioane de cauciucuri uzate iau forma unor noi produse şi

aproximativ 11% sunt sunt transformate în energie electrică. Peste 77% sau 188

milioane sunt îngropate, depozitate sau abandonate.

H.G. nr.170/2004 (MO 160/24.02.2004) privind gestionarea

anvelopelor uzate

Ordinul MMGA nr. 243/2004 (MO 712/06.08.2004) pentru aprobarea

Normelor privind procedura si criteriile de autorizare a activitatii de

gestionare a anvelopelor uzate.

Ordinul MMGA nr. 549/2006 (MO 504/12.06.2006) pentru aprobarea

modelului formularului “Declaratie privind obligatiile la Fondul pentru

Mediu’ si instructiuni de completare si depunere a acestora.

Conform prevederilor H.G.170/2004 privind gestionarea anvelopelor

uzate

Persoanele juridice care introduc pe piata nvelope noi si/sau anvelope

uzate destinate reutilizării sunt obligate:

a) sa colecteze anvelopele uzate, în limita cantitătilor introduse de ele

pe piată în anul precedent

b) Obligatiile prevăzute la pct. a) pot fi îndeplinite individual sau prin

transferarea responsabilitătii către persoane juridice legal constituite,

autorizate de Comisia Natională pentru Reciclarea Materialelor din cadrul

Ministerului Economiei si Comertului.

Persoanele fizice si persoanele juridice care detin anvelope uzate au

Obligatia să le predea persoanelor juridice care comercializează anvelope

noi si/sau anvelope uzate destinate reutilizării ori persoanelor juridice

autorizate să le colecteze si/sau să le valorifice conform legislatiei în

vigoare.

Persoanele juridice care comercializează anvelope noi si/sau

anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate :

a) să preia anvelopele uzate de acelasi tip si în aceeasi cantitate cu

cele comercializate, aduse de cumpărătorul final;

b) să asigure capacităti de depozitare corespunzătoare pentru

anvelopele uzate preluate;

c) să predea anvelopele uzate preluate, persoanelor juridice către care

acestea au transferat responsabilitatile.

Persoanele juridice care introduc pe piată anvelope noi si/sau

anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate să raporteze anual

Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, până la data de 15 martie,

următoarele date:

a) cantitatea de anvelope introdusă pe piată în anul anterior celui

pentru care se face raportarea, conform tabelului nr. 4a) (prevăzut în anexa

nr. 4 din H.G.170/2004);

b) cantitatea de anvelope uzate colectată, predată pentru reutilizare,

refolosire ca atare, resapare, reciclare si/sau valorificare termoenergetică, în

anul precedent, conform tabelului nr. 4b) (prevăzut în anexa nr. 4 din H.G.

170/2004)

Persoanele juridice care desfăsoară una sau mai multe dintre

activitătile de colectare, resapare, reciclare si/sau valorificare

termoenergetică a anvelopelor uzate sunt obligate, sa raporteze anual datele

prevăzute la lit. a) Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, pana la

data de 15 martie, conform tabelelor nr. 5a), 5b), 5c) şi 5d) (prevăzute în

anexa nr. 5 H.G. 170/2004)

3. Legislaţie europeană

Legislaţia românească privind anvelopele uzate este în concordanta cu

tratatul de aderare.

În tratatul de aderare Uniunea Europeană s-au impus statului roman

urmatoarele condiţii: interzicerea aruncarii anvelopelor uzate la gropile de

gunoi; incepând cu anul 2008 se interzice arderea anvelopelor uzate în afara

spaţiilor neorganizate este interzisă. În unele ţari din Europa, gestionarea

fluxului de anvelope uzate are state vechi. România a urmat exemplul lor si

l-a adaptat condiţilor specifice de la noi.

În legislaţia UE nu există o Directiva specifica care sa se refere

exclusiv la gestionarea anvelopelor uzate, care să stabileasca planurile ce

trebuie urmărite de Statele Membre si sa stabilească ţintele obligatorii

minime de gestiune de realizat.

Fiecare ţara din UE şi-a creat propria legislaţie în domeniul gestionării

anvelopelor uzate sau au stabilit acorduri voluntare şi au infiinţat societaţi

formate din producatori şi importatori de anvelope care au responsabilitatea

organizarii şi desfăşurarii activitaţii de colectare şi valorificarea anvelopelor

uzate.

3. Paralelism intre legislatia europeana si cea nationala

Legislaţia europeană Legislaţia românească

Directiva Cadru privind deşeurile nr.75/442/EEC, amendata de Directiva nr.91/156/EEC

Directiva 2006/12/EC privind deşeurile

-Legea nr. 426/20001 (MO 411/25.07.2001) pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.78/2000 (MO 283/22.06.2000) privind regimul deşeurilor

-Hotărârea de Guvern 1470/2004 (MO 954/18.10.2004) privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestioanre a deşeurilor

-OUG 61/2006 (MO 790/19.09.20006) pentru modificarea şi completarea OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor

-Legea 27/2007 (MO 38/18.01.2007) privind aprobarea OUG 61/2006

-Hotărârea de Guvern nr.856/2002 (MO nr.659/05.09.2002) privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile inclusiv deşeurile periculoase

Directiva nr.99/31/EC privind depozitarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern nr. 349/2005 (MO 394/10.05.2005) privind depozitarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern 162/2002 (MO 164/07.03.2002.) privind depozitarea deşeurilor

-Ordinul Ministrului Apelor si Protectia Mediului nr.757/2004 (MO 848/25.11.2002) privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinit de deşeuri pentru a se regăsi pe lista specifică a unui depozit şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri 2002

-Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţia Mediului nr.757/2004(MO 86/26.01.2004) pentru aprobarea

Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor

-Ordinul MMGA nr.1274/2005 (MO nr.1180/28.12.2005) privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităţilor de eliminare a deşeurilor (respectiv depozitarea şi incinerarea)

Directiva nr. 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern nr.128/2002 (MO 160/06.03.2002) privind incinerarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern nr.268/2005 (MO 322/20.04.2005) privind modificarea şi completarea H.G. 128/2002

-Ordinul MMGA nr.756/2004 (MO 86/26.01.2005 pentru aprobarea Normativului Tehnic privind incinerarea deşeurilor)

-Ordinul MMGA nr.1274/2005 (MO 1180/28.12.2005) privind emiterea avizului de mediu la incetarea activităţilor de eliminare a deşeurilor (respectiv depozitareaşi incinerarea)

Decizia nr.2000/532/CE, amendata de Decizia nr.2001/119 privind lista deşeurilor, (ce înlocuieşte Decizia nr. 94/3/CE privind lista deşeurilor periculoase)

-Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 (MO 659/05.09.2002) privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

-Hotărârea de Guvern nr 155/2003 privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se regăsi pe lista specifică unui depozit şi pe lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri

-Ordinul MMGA nr.95/2005 (MO 194/01.03.2005) privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate

Regulamentul Consiliului

-Hotărârea de Guvern nr. 1357/2002 pentru stabilirea autorităţilor publice responsabile de controlul şi supravegherea importului, exportului şi tranzitului de

(CEE) nr. 259/93 privind supravegherea şi controlul transportului deşeurilor în, dinspre şi înspre Comunitatea Europeană, înlocuită din 15.iulie.2007 cu Regulamentul 1013/2006/CE

deşeuri

-Hotărârea de Guvern 228/20.2004 (MO 189/04.03.2004) privind controlul introducerii în ţară a deşeurilor nepericuloase, în vederea importului, perfecţionării activităţii de tranzitului

-Hotărârea de Guvern 514/2005 (MO 505/14.06.2004) pentru completarea anexei nr.1 la HG nr. 228/2004 privind controlul introducerii în ţară a deşeurilor nepericuloase, în vederea importului, perfecţionării active şi a tranzitului

-Ordinul MAPMA nr. 344/2004 pentru aprobarea procedurii de reglementare şi controlul transportului deşeurilor pe teritoriul României

4.Tehnologii de colectare, transport, procesareâ

4.1. Modalităţi de colectare-sortare-depozitare-transport

4.1.1Colectare

Acţiunile ce urmează a fi realizate în scopul colectării şi reciclării

anvelopelor într-un procent cât mai mare, vizează:

diminuarea riscului de poluare prin stocarea temporară a anvelopelor

uzate; creşterea gradului de valorificare a anvelopelor uzate;

reducerea consumurilor de materii prime, în special a celor din surse

neregenerabile, prin utilizarea anvelopelor uzate ca materii prime

secundare.

Activitatea de colectare şi valorificare a anvelopelor uzate nu este

nouă în România. Noutatea în acest domeniu o constituie reglementarea

activităţii prin Hotărârea de Guvern nr. 170/2004, prin care s-au stabilit atât

factorii responsabili, condiţiile în care se poate desfăşura o astfel de

activitate, cât şi măsurile administrative ce se vor lua împotriva celor care nu

respectă prevederile actului normativ.

Colectarea anvelopelor uzate atât de la persoane juridice cât şi de la

persoane fizice se poate realiza prin mai multe moduri. Persoanele fizice pot

preda anvelopele uzate la service auto, REMAT, comercianţi sau persoane

juridice care se ocupă cu colectarea acestora .

Folosită corespunzător, aceasta poate deveni o sursă de materie primă

secundară şi de energie. Dar, pentru a atinge această calitate este nevoie de

infrastructură: unităţi de reciclare, investiţii în filtre electrostatice pentru

ardere în condiţiile respectării Legii Mediului, flux tehnologic pentru

produsele obţinute din tocarea sau măcinarea anvelopei (piese turnate, roţi

pentru cărucioare, pavele, covoare, mochete, articole de uz casnic, tălpi de

pantofi etc.) şi, nu în ultimul rând, interesul consumatorilor pentru astfel de,

produse. Sistemul de management al activităţii de colectare şi valorificare

trebuie să fie o soluţie viabilă, menită să elimine inconvenientele

administrative şi financiare generate de organizarea acestei activităţi pe cont

propriu de către agenţii comerciali. De exemplu cantitatea de anvelope

colectată şi valorificată de ECO ANVELOPE este de aproximativ 3.000

tone, reprezentând un procentaj de colectare de 21 % din sarcina anuală.

Conform HG nr.170/2004:

Persoanele fizice şi persoanele juridice care deţin anvelope uzate au

următoarele obligaţii:

să nu le abandoneze pe sol, prin îngropare, în apele de suprafaţă şi

ale mării teritoriale;

să nu le incinereze decât în condiţiile prevăzute HG nr. 128/2002

privind incinerarea deşeurilor;

să le predea persoanelor juridice care comercializează anvelope noi

şi/sau uzate destinate reutilizării ori persoanelor juridice autorizate să

le colecteze şi/sau să le valorifice conform legislaţiei în vigoare.

Persoanele juridice care comercializează anvelope noi şi/sau

anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate:

să preia anvelopele uzate de acelaşi tip şi în acelaşi cantitate cu cele

comercializate, aduse de cumpărătorul final;

să asigure capacităţi de depozitare corespunzătoare pentru anvelopele

uzate preluate;

să predea anvelopele uzate preluate persoanelor juridice care introduc

pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării ori

persoanelor juridice către care acestea au transferat obligaţiile.

Situaţia proiectelor în curs de finanţare din Fondul pentru Mediu,

proiecte vizând colecatrea şi reciclarea anvelopelor uzate sunt în valoare de

3.742.560

Persoană fizică

Anvelope uzate

REMAT Service auto

Distribuitori(comercianţi)

Persoane autorizate

Colectare şi sortare la sursă

Persoană juridică

lei.

Persoană fizică

Anvelope uzate

REMAT Service auto

Distribuitori(comercianţi)

Persoane autorizate

Colectare şi sortare la sursă

Extragere cord metalic de talon

Decupare pe ecuator

Transport

Persoană juridică

4.1.2 Sortare

Operaţia premergătoare extragerii cordului metalic de talon este

sortarea anvelopelor. Pentru a realiza un proces de reciclare şi valorificare

eficient a anvelopelor uzate este necesar ca sortarea la sursă să se facă după

două criterii de bază:

-criteriu dimensional al anvelopei

-criteriu de structură al anvelopei

Sortarea iniţială după criteriul dimensional a anvelopelor se poate face

în funcţie de notaţiile imprimate de producător, aflate pe părţile laterale ale

carcasei anvelopei.

Este un spaţiu autorizat unde se realizează regruparea anvelopelor,

sortarea lor în AUR. (anvelope uzate reutilizabile) şi în AUNR (anvelope

uzate nereutilizabile) precum şi încărcarea în vederea expedierii către

valorificatori (figura 2.7.).

Figura 2.7. Sortarea anvelopelor

Etapa primară de tratare a anvelopelor este spălarea lor. După aceea

urmează extragerea materialului feros din anvelopă. Anvelopa poate fi

tratată şi cu lianţi în funcţie de utilizarea acesteia.

4.1.3 Depozitare

Anvelopele uzate sunt depozitate stivuite în boxe dotate cu pardoseală

betonată.

4.1.4 Transport

Transportul anvelopelor uzate de la depozite la firmele de

reciclare-valorificare se poate realiza prin transport rutier, feratic sau naval.

Cel mai des e utilizat transportul rutier, cu autospeciale.

Deoarece de la majoritatea depozitelor aceste anvelope se transportă

întregi, ele ocupând un spaţiu mare, ştiind că din suprafaţa ocupată 83% este

aer şi doar 17% este anvelopă, astfel apar cheltuieli ridicate la transportul

acestora (se pot încărca puţine) aşa că aproximativ 50% din cheltuielile de

reciclare-valorificare a anvelopelor uzate reprezintă trasnportul.

Figura 2.8. Shredder mobil

Datorită acestui fapt se recomandă preprocesarea la sursă de

depozitare, care include două etape şi anume:

extragerea cordului de metal

decuparea pe ecuator (tăierea)

premăcinare (figura 2.8.)

Prin relalizarea acestor două etape se vor economisii substanţial

cheltuieli de transport, deoarece anvelopele uzate tăiate vor ocupa o

suprafaţă mai mică.

4.2 Tehnici de valorificare materială a anvelopelor uzate

Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi:

Anvelopă nouă–anvelopa nou-produsă, inclusiv anvelopa rezultată în

urma unui proces tehnologic de reşapare, aflată înainte de prima

montare după reşapare, în termen de garanţie, neexploatată.

Anvelopă uzată-orice anvelopă, pe care deţinătorul, în urma utilizării,

are intenţia sau obligaţia de a o scoate din uz.

Anvelopă uzată destinată reutilizării-orice anvelopă uzată care are

valoare de întrebuinţare şi este destinată utilizării ca atare în

activitatea de transport rutier sau este destinată reşapării.

Anvelopă uzată destinată reşapării-orice anvelopă uzată care

îndeplineşte toate condiţiile tehnice necesare reşapării.

Cumpărător final-orice persoană fizică sau juridică care cumpără sau

dobândeşte anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării, în

scopul utilizării lor, şi nu al comercializării.

Introducere pe piaţă-acţiunea de a face disponibile pentru prima dată,

contra cost sau gratuit, anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate

reutilizării, în vederea utilizării şidistribuirii

Refolosire ca atare

Refolosire ca atare-operaţiunea de utilizare fără reprocesare a

anvelopelor uzate nereşapabile, în scopul realizării de diguri, ţarcuri,

apărătoare pentru debarcadere, garduri de siguranţă pentru şosele, autostrăzi

etc (figura 2.9.)

Anvelopele nereutilizabile întregi pot fi utilizate în construcţii de

drumuri, acoperiri de pardoseală, terenuri sportive, diguire, paravane

antizgomot, protecţia cheiurilor, drenare, rambleu pentru şosele.

Anvelopele tăiate pot fi utilizate ca un covor suport de cale ferată

pentru tramvaie în scopul reducerii vibraţiilor şi a zgomotului.

Anvelopele tocate, datorită proprietăţilor de drenare, a

compresibilităţii , pot fi utilizate la construcţia şoselelor, sau ca un substrat

drenantal terenurilor sportive şi al altor terenuri care necesită o drenare a

apelor pluviale.

Schema de reutilizare a anvelopelor uzate

Anvelope uzate

Extragere cord metalic Decupare pe ecuator

Răzuirea căii de rulare

Măcinarea grosieră

întregi

tăiate

tocate

Domenii de utilizare:

După extragerea cordului metalic din talon:

-deşeu metalic debitat la L=80-100 mm pentru metalurgie

După operaţia de decupare radială:

-elemente radiale utilizabile pentru măcinarea mecanică grosieră

După operaţia de decupare pe ecuator:

-elemente circulare, cilindrice sau liniare pentru reţele hexagonale,

rectangulare, triunghiulare şi liniare utilizate la consolidarea terenurilor în

pantă, digurilor, malurilor, etc.

-covoare şi stabilimente de diferite forme (în funcţie de geometria sculei de

răzuire) utilizabile în horticultură şi amenajări, parcuri, scuaruri etc.

După operaţia de măcinare grosieră:

-fâşii şi bucăţi (cu cord metalic şi textil) de diferite forme la dimensiuni de

80x80~150x150 mm, livrabile pentru ardere, granulare sau piroliză.

Reşapare

Reşapare-procesul tehnologic de recondiţionare prin care se reface

potenţialul de utilizare al anvelopei, constând în aplicarea unei benzi de

rulare noi pe anvelopa uzată reşapabilă sau pe o anvelopă uzată desitanată

reutilizării care îndeplineşte toate condiţiile tehnice pentru realizarea

acestui proces.

Reşaparea este o modalitate sigură, eficientă şi ecologică pentru a

aduce o viaţă nouă anvelopelor uzate: partea uzată a anvelopelor este

înlocuită cu o parte nouă iar acest lucru înseamnă că anvelopa poate fi

folosită din nou. Reşaparea de calitate este alternativă pentru noi anvelope

pentru vehicule comerciale, având în vedere că oferă siguranţă, performanţe

excepţionale şi o rată excelentă de beneficii în ceea ce priveşte costul.

Procesul de vulcanizare face posibilă execuţia de anvelope de înalta

calitate care sunt foarte puternice şi rezistente la uzură şi, în termeni tehnici

prin legături încrucişate ale lanţurilor de hidrocarburi care formează

cauciucul conduc la realizarea unei reţele tridimensionale elastice. Sulfurile

care rezultă din acest proces nu pot fi îndepărtate, şi încercările de a le

modifica structura prin vulcanizare s-au dovedit dificile, costisitoare, şi

mari consumatoare de energie. S-a continuat cercetarea şi dezvoltarea,

astfel încât au apărut numeroase tehnici care promit creşterea ponderii

materialului reciclabil care poate fi folosit în execuţia de noi anvelope.

Din ce în ce mai mulţi consumatori recunosc şi ajung să aprecieze

imaginea pozitivă a reşapării de calitate superioară. Beneficiile reşapării

constau în faptul că sunt ecologice şi eficiente financiar! Când partea

anvelopei ajunge pe şosea este uzată, doar 20% din anvelopa este uzată.

Carcasa care reprezintă aproximativ 80% din valoarea anvelopei poate fi re-

cauciucată pentru o ’’nouă viaţă a anvelopei’’. Pentru producerea unei

anvelope de automobil sunt necesari în jur de 28 de litri de petrol brut.

Pentru a reşapa o anvelopă de automobil, pe de altă parte, doar 5.5 litri de

petrol sunt suficienţi.

Reşaparea economiseşte peste 300.000 de tone de cauciuc şi 500.000

tone de petrol brut în UE în fiecare an, anvelopele reşapate îi economisesc

utilizatorului mai mulţi bani, având în vedere că rezistă la acelaşi număr de

kilometrii ca şi cele noi, dar costă doar 45-60% din preţul unei anvelope

noi. Pentru producerea unei anvelope de camion sau autobuz se consumă

circa 30-35 kg amestec de cauciuc. Reşaparea aceleiaşi anvelope necesită

numai 14 kg de cauciuc, ceea ce conduce la economisirea unei importante

cantităţi de materii prime.

reşapare la cald-este caracaterizată prin acoperirea suprafeţei de

rulare şi a flancurilor anvelopei deşapate cu amestec de cauciuc

nevulcanizat. Modelarea profilului benzii de rulare are loc într-o

presă de vulcanizare la o temperatură de 150˚C. În cadrul procesului

de recondiţionare la cald, după verificarea carcasei, banda de rulare

este indepărtată prin polizare. Cauciucul proaspăt extrudat este

aplicat pe carcasa polizată. Carcasa astfel acoperită este vulcanizată

la aproximativ 155-165˚C într-o formă corespunzătoare pentru

profilul dorit. Banda de rulare capată un profil nou în acelaşi mod în

care se obţin şi pentru o anvelopă nouă.

reşapare la rece–este caracterizată prin vulcanizarea independentă

de matriţă a anvelopelor la o temperatură cuprinsă între 95-110˚C.

Anvelopele se confecţionează cu ajutorul unei benzi de rulare

prevulcanizate (’’profil nou’’) şi a unui strat de cauciuc nevulcanizat

pentru perna protectoare şi banda de rulare se realizează prin

vulcanizare într-o autoclavă.

fig.4

Verificarea anvelopelor uzate

Deşaparea anvelopelor

Repararea defectelor

Vulcanizarea în autoclavă

Inspecţia finală

Fazele mai importante al tehnologiei de reşapare la rece (fig 4.):

-verificarea anvelopelor uzate:

inspecţia vizuală interior şi exterior la maşină de verificat;

verificarea la presiune de 8 bari;

verificarea nedistructivă cu ultrasunete cu ajutorul aparatului

TYRESCAN pentru depistarea defectelor de structură ce nu pot fi

depistate vizual.

-deşaparea anvelopelor:

îndepărtarea benzii de rulare.

-repararea defectelor:

se aplică pe carcasa deşapată o bandă de cauciuc de legătură, ce

va face legătura între carcasă şi banda de rulare nouă;

se taie banda de rulare după circumferinţa anvelopei deşapate;

se aplică banda de rulare pe anvelopa deşapată.

-vulcanizarea în autoclavă:

se introduce anvelopa într-o cameră de cauciuc şi este vidată la o

presiune de 0.5-0,8 bari;

se introduce anvelopa împreună cu acesta cămaşa în autoclavă,

unde se vulcanizează la o temperatură de aproximativ 110˚C şi o

presiune de 6 bari.

-inspecţia finală:

se face o ultimă verificare vizuală a anvelopelor reşapate, după

care este vopsită cu o vopsea pentru anvelope şi se depozitează în

magazie.

Prin reşapare nu se soluţionează definitiv problema deşeurilor

provenite din anvelope dar prin valorificarea pneurilor uzate se aduce în

mod clar o îmbunătăţire în acest sector.

Este singura metodă de tratare, după care anvelopa este refolosită în

scopul iniţial. Anvelopele de camion pot fi reşapate de câteva ori înainte de

a fi scoase din uz. Posibilitatea de reşapare depinde de starea bună a

carcasei anvelopei; doar 20-25% din anvelopele de automobile şi 60-65%

din cele de camioane îndeplinesc condiţile pentru a fi reşapate.

Anvelopele reşapate sunt în general mai ieftine, dar utilizatori le

consideră ca fiind de calitate inferioară şi potenţial periculoase, nefiind

recomandate pentru a fi montate pe roţile din faţă ale autovehiculelor.

Această imagine limitează piaţa de desfacere a anvelopelor reşapate în

sectorul privat.

4.3 Tehnici de valorificare sub forma de granule si pudrete

Reciclare-orice operaţiune de valorificare materială a anvelopelor

uzate, respectiv de tăiere, mărunţire, granulare, sau alta operaţiune care

determină schimbări asupra naturii ori compoziţiei anvelopei uzate, prin

procedee industriale, în scopul obţinerii de materii prime.

Din avelopele uzate, în urma unui proces de măcinare şi cernere se pot

obţine granule de cauciuc şi pudretă. Acestea din urmă, amestecată sau nu cu

polimeri sintetici, se pot folosi la confecţionarea de obiecte turnate, ca de

exemplu roţile cărucioarelor destinate transportului de mărfuri şi a

containerelor de deşeuri, covoarele pentru acoperirea terenurilor din sălile de

sport şi a spaţiilor de joacă, sunt rezultatul reciclării anvelopelor uzate. Ele

pot fi folosite în producerea pingelelor şi a tocurilor pentru pantofi, pentru

producerea de anvelope solide, pedale de bicilete, vârfuri de bastoane şi

cârje. O altă aplicaţie industrială este utilizarea pudretei şi a granulelor în

mixturile asfaltice. Această aplicaţie conduce la obţinerea unor rezultate

bune în reducerea zgomotului de rulare a automobilelor, în reducerea

riscului derapării şi în garantarea unei durate de viaţă mai mare a şoselelor.

De asemenea, din anvelope se realizează diferite piese pentru industria

auto, cum ar fi spoilere auto, volanul flexibil, covoraşe, garnituri pentru

frâne. Ca şi aplicaţii de material reciclat, anvelopele se mai pot folosi în

industria mobilei pentru realizarea de braţe pentru fotolii, pentru realizarea

de pervaze, bariere antifonice, semne rutiere, materiale pentru acoperiş sau

echipamente pentru camping.

Producerea de pulberi de cauciuc din anvelope uzate a dovedit în

anumite cazuri modificarea caracteristicilor vulcanizării, şi prin aceasta

lărgirea gamei de potenţiale utilizări, inclusiv compuşi pentru producerea de

noi anvelope. S-au continuat cercetările în această privinţă dar, anumiţi

producători de anvelope se împotrivesc folosirii pe scară largă a materialelor

alternative nu este suficient dezvoltată ceea ce constituie un handicap în

continuarea reciclării pe scară largă.

Anvelopele prelucrate pentru reciclarea materialelor au fost în general

procesate prin granulare. Materialele granulate au diferite aplicaţii:sunt

folosite pentru acoperirea unor suprafeţe de sport, pentru realizarea unor

cizme din cauciuc, pentru obţinerea unor mortăruri sau cimenturi şi la

construcţia unor drumuri.

Granularea anvelopelor se realizează fie prin măcinarea mecanică a

acestora, fie prin măcinarea criogenă. Anvelopele se răcesc în azot lichid,

pentru fragilizarea cauciucului înainte de măcinare, ceea ce conduce la

reducerea consumului de energie necesară în proces.

Particulele de cauciuc cu dimensiuni cuprinse între 0,15-2.36 mm

(figura 2.11.) obţinute prin măcinarea anvelopelor uzate, se pot utiliza ca

material absorbant pentru ţiţei brut, în cazul poluării accidentale a unor

terenuri. După măcinare, fazele cauciuc şi oţel sunt separate magnetic.

4.4. Tehnici de valorificare energetică a anvelopelor uzate

Valorificare termoenergetică-operaţiunea de utilizare a anvelopelor

uzate drept combustibil alternativ sau suplimentar, prin coincinerare în

cuptoare de ciment ori în alte instalaţii, care să asigure recuperarea valorii

energetice a acestora, în condiţii prevăzute de HG nr. 128/2002 privind

incinerarea deşeurilor.

Piroliza

Piroliza este o metodă chimică de descompunere termică a

anvelopelor uzate, cu formare de fracţii de gazoase, hidrocarburi lichide şi

reziduuri cocsificate.

În cadrul pirolizei, deşeurile organice se transformă prin intermediul

descompunerii termice sub reţinerea aerului în produse ce pot fi valorificate

energetic datorită conţinutului mare de energie, respectiv depozitate în

cantităţi mult mai reduse.

Anvelopele uzate pot fi tratate prin piroliză, un proces de

descompunere prin încălzire, care produce uleiuri şi alte substanţe, inclusiv

reziduuri nereciclabile. Această poate reprezenta un domeniu de activitate în

viitor, dar s-a observat un interes crescut pentru folosirea anvelopelor uzate

ca şi combustibili pentru a genera energie, datorită puterii calorice

comparabile cu cea ale petrolului şi mai mari decât cea a cărbunelui.

Volumul este redus, armăturile de oţel pot fi refolosite ca materie

primă în turnătorii, iar produsul care rămâne este steril. Emisiile de substanţe

toxice pot fi reduse la nivele foarte scăzute.

Piroliza anvelopelor a fost subiectul a numeroase studii. Este descrisă

ca fiind degradarea cauciucului, sub acţiunea căldurii, în absenţa oxigenului.

Materiile organice din anvelope (în principal cauciucul) sunt descompuse în

produse cu mase moleculare mai mici (lichide şi gazoase), compuşi

anorganici (în principal oţel şi negru de fum) rămân în reziduu şi ar putea fi

reciclate.

Compoziţia produşilor depinde de condiţiile de piroliză, ca şi de

compoziţia anvelopelor folosite. Procesul are loc de obicei în condiţii de

deficit de oxigen sau într-un gaz inert la presiunea atmosferică sau redusă, în

domenii de temperatură cuprins între 300-1000°C.

În urma procesării se obţin: gaze combustibile, produse lichide

combustibile, negru de fum impurificat şi metale în următoarele cantităţi:

-gaze combustibile 0,15 t/t deşeu 750 t/an;

-produse lichide combustibile 0,4 t/t deşeu 2000 t/an;

-negru de fum impurificat 0,38 t/t deşeu 1900 t/an;

-deşeuri metalice 0,07 t/t deşeu 350 t/an.

Pentru realizarea producţiei sunt necesare următoarele utilităţi:

-energie electrică: 44,2 kw/t materie primă;

-gaze combustibile: 128 Nmc/t materie primă;

-apă potabilă, PSI şi pentru complectarea apei de răcire:

10 mc/zi.

Prelucrarea deşeurilor are la bază procesul de cracare pirolitică într-un

reactor special dimensionat, la presiunea atmosferică în condiţii anaerobe şi

la temperaturi prestabilite de peste 450 oC.

Desfăşurarea procesului tehnologic are loc în şarje cu faze continue în

proces.

Materia primă este achiziţionată şi depozitată temporar pe o platformă

betonată, după care urmează faza de mărunţire a cauciucului uzat, într-un

utilaj specializat.

Tocătura obţinută este încărcată în buncărul de alimentare a instalaţiei,

de unde este preluată cu ajutorul unui elevator şi a unui şnec şi trimisă într-

un vas de dozare de unde este încărcat reactorul.

După încărcarea reactorului, începe încălzirea acestuia şi odată cu

aceasta agitarea materialului.

Încălzirea mantalei reactorului se realizează cu ajutorul gazelor arse

rezultate în urma arderii în focar a fazei gazoase care rezultă din proces,

optimizând eficient astfel bilanţul energetic al procesului.

La pornirea instalaţiei se poate folosi şi combustibil lichid din

producţia proprie sau adus din afară.

Gazele arse sunt emise în atmosferă prin intermediul unui coş având o

înălţime de 15 m, care asigură o bună dispersie a poluanţilor emişi chiar în

condiţii meteorologice defavorabile acesteia.

Concentraţiile poluanţilor din emisie: NOx, SOx, CO, COV şi

funingine sunt sub limitele impuse de Ordinul MAPPM nr. 462/1993.

Este prevăzut un punct de monitorizare a gazelor arse care se emit în

atmosferă. Sunt determinate continuu şi înregistrate într-o bancă de date,

concentraţiile poluanţilor şi ale oxigenului, rezultatele putând da şi o

imagine asupra randamentului de ardere a combustibilului în focar.

Gazele fierbinţi care ies din reactor sunt trecute printr-un anumit tip de

ciclon, unde sunt reţinute particulele antrenate, printr-o separare umedă cu

ajutorul fracţiei grele produse în instalaţie. Particulele reţinute sunt returnate

în reactor.

După ciclonare gazele sunt răcite în două trepte: o treaptă de răcire cu

aer şi una cu apă.

În această fază are loc o condensare parţială a vaporilor.

Fracţia gazoasă este trecută printr-un spălător, în care cu ajutorul unor

soluţii alcaline sunt reţinuţi compuşii nedoriţi.

După purificare, gazele sunt trecute printr-un separator de picături şi

colectate într-un vas tampon, după care sunt comprimate cu ajutorul unui

compresor şi depozitate într-un rezervor sub presiune.

Reglarea desfăşurării procesului tehnologic se poate realiza astfel

încât cantitatea de gaze care rezultă să nu depăşească necesarul pentru

încălzirea reactorului.

Procesul de condensare fracţionată generează următoarele fracţii

lichide:

fracţia uşoară; numită combustibil pentru –65oC;

fracţia medie, un produs asemănător motorinei;

fracţia grea.

Fracţiile uşoară şi medie sunt colectate şi depozitate separat în vederea

valorificării. Fracţia grea se colectează într-un sistem de stocare de unde se

pompează într-un ciclon având rolul agent de spălare a gazelor, ajungând în

final din nou în reactor.

Prin modificarea unor parametri tehnologici se pot modifica

caracteristicile produselor şi raportul lor cantitativ.

În scopul eliminării degajărilor de compuşi organici volatili care pot

să apară în timpul colectării fracţiilor lichide este prevăzut un sistem prin

care aceştia sunt reintroduşi în procesul tehnologic.

Din procesul tehnologic rezultă şi negru de fum impurificat cu metale,

care se depune la fundul reactorului.

După terminarea procesului tehnologic, negrul de fum se evacuează

într-un vas de colectare. Cu ajutorul unui separator electromagnetic sunt

separate din negru de fum cea mai mare parte din fragmentele metalice

rezultate din inserţia metalică a anvelopelor, după care sunt depozitate într-

un vas de colectare metale.

Procesul tehnologic este condus cu ajutorul tehnicii de calcul printr-un

calculator de proces, care elimină orice eroare umană. Prin intermediul

acestuia sunt urmăriţi şi reglaţi toţi parametri pe tot parcursul desfăşurării

procesului tehnologic, având posibilităţi de semnalizare optică şi acustică a

situaţiilor de avarie .

Rezultatele investigaţiilor analitice efectuate au condus la o

concretizare a principalelor caracteristici ale produselor rezultate (tabelul

2.7.), astfel:

gaze combustibile:

-2-butan, 2metil-butan 70 %;

-propan, butan, 2, 4 - pentadiol 20 %;

-4 – heptanol, 4 – pentenă, pentan 3 %;

-2 – propenil – ciclohexan, 2 – 4 decadienă, nonadienă sub 3 %.

produse lichide combustibile: fracţia uşoară şi medie

4.4 Utilizarea anvelopelor ca sursă de energie termică la fabricarea

cimentului

Folosirea anvelopelor uzate drept combustibil pentru cuptoare de

ciment este în creştere, datorita diferitelor proiecte de testare din Marea

Britanie. Fabricile de ciment din Europa ardeau anvelope uzate incă din anii

1970, instalaţii de acest fel exista şi în America de Nord, Franţa, Japonia,

România.

Folosirea anvelopelor uzate în cuptoare pentru ciment are avantajul că

nu genereaza alte deşeuri decât cele create in mod normal de procesul de

producţie al cimentului.

Puterea calorifică a cauciucului furnizează căldura necesară

procesului, pe când oţelul din construcţia anvelopei, precum şi alte reziduri

de combustie sunt încorporate in ciment, fără a compromite semnificativ

calitatea cimentului.

Fabricile de ciment au folosit in mod tradiţional combustibili fosili, de

exemplu, cărbune, pentru a obţine energia necesară. În loc să se cheltuiască

sume importante pentru cărbune, ar putea percepe o taxă pentru a accepta

anvelopele uzate. Anvelopele sunt introduse in cuptor fie tăiate in felii

(marunţite), fie intregi, in funcţie de tipul cuptorului folosit.

Deşeurile de anvelope pot fi utilizate drept combustibil şi în fabricile

de celuloză şi hârtie.

Bibliografie :

 Tiberiu Rusu, Violeta Popescu: Materiale polimerice şi mediul Editura

Mediamira Cluj-Napoca 2005

Nemeş, O., Rusu, T., Soporan, V.-Deşeuri şi tehnologii de valorificare, Editura

UTPRESS, Cluj-Napoca, 2008.

http://www.remat.ro/reciclare/colectare/cauciuc.htm

http://www.ecoanvelope.ro

http://en.wikipedia.org/wiki/Tire#History

http://www.mediu-constanta.ro/deseuri/pdf/anvelope_uzate.pdf

http://www.legestart.ro