desenul crochiu

Curs: Desenul crochiu

Modul: Elementele plastice ale desenului crochiu

Unitate: Perspectiva

Introducere

Atunci când vorbim despre perspectivă, vorbim de fapt de modul în

care observăm lumea din jurul nostru. De-a lungul istoriei putem

vedea, în funcţie de percepţia realităţii, modul în care s-a folosit o

anumită perspectivă în operele artistice, indiferent dacă era vorba de

teme laice sau religioase. După cum am putut vedea în capitolul

precedent, încă din preistorie omul a simţit nevoia să reprezinte prin

desen vânătoarea de bizoni, în speranţa că acel act desenat se va

întâmpla şi în realitate. Dacă luăm în vedere că vânătoarea era una

dintre sursele principale de hrană, atunci putem înţelege nevoia

omului faţă de magia reprezentării. O astfel de reprezentare se

numeşte reprezentare simbolică. Reprezentarea simbolică continuă şi

în Evul Mediu (până în secolul al X-lea), în perioada romanică (secolul

XI şi XII) şi perioada gotică (secolul XIII şi XIV), însă abia în perioada

Renaşterii se descoperă perspectiva geometrică sau liniară pe care o

folosim astăzi. De aceea, în cadrul acestei lecţii ne vom baza pe

perspectiva geometrică şi pe modul în care o reprezentăm în desen.

Originea cuvântului

Cuvântul perspectivă îşi are originea din limba greacă, de la cuvântul

prospicere, care înseamnă a vedea, a distinge. În artele plastice,

perspectiva înseamnă modul de reprezentare a spaţiului în pictură.

Pictura, hârtia sau un perete sunt suprafeţe bidimensionale şi

reprezintă o adevărată provocare în ceea ce priveşte reprezentarea

dimensiunii a treia. Dacă ne întoarcem la începutul poveştii, cu

siguranţă vă întrebaţi de ce omul nu a întrebuinţat imediat perspectiva

geometrică. Răspunsul este foarte complex, însă la baza fiecărui

răspuns se află viaţa pe care au trăit-o oamenii din acea perioadă şi

valorile sociale cu care oamenii şi-au îndeplinit nevoile zilnice. Toate

aspiraţiile erau orientate spre viaţa spirituală şi spre reprezentările

religioase care necesitau prezentarea a ceea ce omul nu vedea în

realitate. Şi în cultura egipteană putem vedea că scrisul (hieroglifele)

era o reprezentare simbolică a obiectelor, animalelor şi a oamenilor.

Omul a reprezentat totul cu ajutorul simbolurilor, în conformitate cu

© Copyright Link group 1 / 16




claritatea mesajului pe care a vrut să-l transmită. Din acest motiv, în

primul rând ne vom familiariza cu perspectiva semantică sau

iconologică, cum o mai numesc alţii.

Perspectiva semantică sau iconologică

După cum ne sugerează şi denumirea, perspectiva semantică (care

provine de la cuvântul grec semantikos, unde sema - semn, şi care se

referă la aspectele semnificaţiei exprimate prin limbă, cod sau printr-o

altă formă de reprezentare) este tocmai perspectiva semnificaţiei.

Totul este reprezentat în funcţie de importanţa rolului din naraţiunea

expusă. Ceea ce este cel mai important va avea dimensiunea cea mai

mare, în timp ce lucrurile mai puţin importante vor fi reprezentate ca

micşorate în raport cu dimensiunea lor reală. Povestea este spusă în

funcţie de dimensiunea figurii. Tot perspectivă semantică avem şi în

desenele realizate de copiii preşcolari. Copilul desenează în dimensiuni

mai mari ceea ce i se pare mai important sau ceea ce îi place cel mai

mult. Ca răspuns la tema "mama la piaţă", copiii de obicei îşi

desenează mama în mijlocul hârtiei, cu plasele în mâini, în timp ce

tejghelele sunt mici, foarte mici în comparaţie cu mama. Mama este

cea mai importantă figură din viaţa unui copil, aşadar ea este

reprezentată ca figură centrală şi în desen, în timp ce tejghelele se află

aici doar pentru a descrie tema. Copilul desenează aşa cum simte, nu

cum vede.





Figura 1 - Desen făcut de un copil de 6 ani

Figura 2 - Ducho, Maica Domnului, anul 1021





Acelaşi lucru îl regăsim şi în reprezentarea iconologică, unde Sfinţii

sunt reprezentaţi simbolic (după chipul lui Dumnezeu), prin iluminare

şi procedee imagistice specifice canonului, având toate însemnele

specifice personalităţii şi importanţei sau suferinţelor sale (candelă,

Evanghelie, biserică, tăierea capului, crucea etc.). Principiul

importanţei care este aici foarte evident se poate regăsi şi în designul

grafic, atunci când aranjăm elementele tipografice pe un poster

publicitar. Atunci folosim reprezentarea simbolică pentru a-l face pe

observator (consumator) să citească, într-o anumită ordine, mesajul

transmis. În web design avem, de asemenea, o nevoie constantă de a

evidenţia ceva şi de a atrage atenţia asupra unui anumit segment al

site-ului (de exemplu, un banner sau un buton care duce spre un

anumit link). Reprezentarea simbolică se află la baza gândirii

imaginare a omului.

Perspectiva verticală şi inversă

În afară de perspectiva semantică, avem şi perspectiva verticală,

unde planurile se aranjează unul deasupra celuilalt. Avem exemple

atât în arta egipteană, cât şi în arta creştină, numai că în

reprezentările creştinismului, spaţiul din spatele figurilor principale

poate avea planuri reprezentate cu benzi sau suprafeţe unicolore (de

exemplu, iarba cu o bandă verde, vezi figura 3). Benzile abstractizează

astfel o reprezentare realistă, deoarece aceasta se reduce la o

suprafaţă cu detalii minime, fără reprezentări ale adâncimii spaţiului,

ci ca o suprafaţă aplicată în spatele figurii. Aici vom menţiona şi

perspectiva inversă, fiindcă se foloseşte împreună cu perspectiva

verticală.

Perspectiva inversă prezintă cunoştinţele noastre despre forma unui

obiect sau spaţiu. Dacă ştim că o masă are patru laturi, însă din cauza

scurtării se văd doar două sau doar una singură, însă noi totuşi

desenăm trei, trebuie să folosim perspectiva inversă pentru a face

acest lucru. Este inversă, fiindcă reprezintă laturile invers faţă de





perspectiva geometrică. Acolo unde laturile nu sunt vizibile în

perspectiva geometrică, deoarece se ajunge la scurtarea lor în spaţiu,

la perspectiva inversă se extind şi în acest mod devin vizibile.

Perspectiva inversă se întrebuinţează de obicei în design, atunci când

vrem să prezentăm o scenă într-un mod mai lucid sau atunci când

vrem să reprezentăm mai neobişnuit o anumită temă. Dacă se

întrebuinţează moderat, poate fi foarte interesantă.

Figura 3 - Perspectivă verticală





Figura 4 - Perspectivă inversă

Perspectiva geometrică sau liniară

Perspectiva geometrică implică desenarea unei iluzii a adâncimii

spaţiului, aşa cum o vedem în realitate. Elementele de bază ale acestei

perspective sunt verticalele, orizontalele şi punctele de fugă ,

respectiv punctele infinite. Orizontalele se mută în sus şi în jos, în

funcţie de poziţia din care privim, în timp ce verticalele se pot scurta

doar.





Figura 5 şi 6

Dacă ne aflăm pe o scară şi urcăm încet, linia orizontului se mută în

jos, iar astfel şi punctul de fugă se mută în jos şi noi de fapt începem

să observăm de sus şi pierdem din vedere partea de jos şi părţile

laterale. Astfel, observăm din "perspectiva păsării", respectiv de sus în

jos. De asemenea, putem să ne aşezăm jos şi atunci punctul de fugă

se va ridica. Atunci spunem că privim din "perspectiva broaştei".

Uneori ni se pare că nu există nimic mai uşor decât să desenăm o

perspectivă geometrică, însă în cele mai frecvente cazuri, această

încercare se finalizează cu o reprezentare a perspectivei inverse.

Figura 7 - Perspectivă geometrică





Figura 8 - Perspectiva "păsării" Figura 9 - Perspectiva "broaştei"

Ca exerciţiu, puteţi să încercaţi să desenaţi un cub. Aşezaţi-l deasupra

nivelului ochilor, respectiv deasupra orizontului, astfel încât să nu

vedeţi partea de sus. Fiţi atenţi, deoarece trucul acestui exerciţiu

constă în abilitatea de a desena părţile laterale.

Perspectiva aeriană sau atmosferică

În afară de perspectiva semantică, verticală, inversă şi geometrică,

mai avem şi perspectiva aeriană (numită şi perspectivă atmosferică),

perspectiva coloristică şi poliperspectiva. Perspectiva aeriană este

descoperită în Renaştere, iar cel care a aplicat-o a fost Leonardo da

Vinci în celebra sa pictură, Mona Lisa (vezi figura 10, în partea stângă).

Leonardo da Vinci a înţeles că odată cu creşterea distanţei, creşte şi

densitatea aerului şi astfel se creează o ceaţă uşoară care colorează

obiectele în nuanţe de albastru. De asemenea, contururile sunt mai

moi şi arată ca şi cum ar dispărea în ceaţă. Un astfel de mod de

reprezentare a peisajului a fost revoluţionar şi se aplică şi astăzi. Un

lucru similar se întâmplă şi la perspectiva coloristică, unde se menţine

răceala albastrului în îndepărtare, însă acum acest albastru se aplică

mai păstos, nu înceţoşat. Spre deosebire de perspectiva atmosferică,





unde ceea ce se află în prim plan este reprezentat clar, cu culori tari,

la perspectiva coloristică (vezi figura 10, în dreapta) toate planurile

sunt tratate în mod egal, clar şi cu aplicări păstoase.

Figura 10 – În stânga: Perspectivă atmosferică. În dreapta: Perspectivă

coloristică

Poliperspectiva apare în perioada Cubismului şi reprezintă mai multe

puncte de observaţie simultane asupra unui obiect (vezi figura 11).

Aceasta este tot o formă de reprezentare simbolică şi a fost încurajată

de descoperirea măştilor rituale africane, care atunci se puteau

cumpăra în pieţele din Paris. Pentru un european de la începutul

secolului al XX-lea, poliperspectiva a fost o întoarcere către observarea

primordială (fără reprezentarea dimensiunii a treia) care a primit

atunci denumirea de primitivă.





Figura 11 - Poliperspectivă

Mimesis

Termenul pe care îl vom întâlni adeseori în cadrul acestui curs este cel

de Mimesis. Mimesisul este o reprezentare realistă a lucrurilor din

natură, respectiv este o mimare a realităţii. Nevoia de reprezentare a

realităţii, aşa cum este ea într-adevăr, merge împreună cu dezvoltarea

ştiinţelor naturale şi sociale care au renunţat la percepţia dogmatică

asupra lumii şi a globului pământesc. Mimesisul este un principiu

universal al gândirii umane şi dintotdeauna a fost cea mai mare

provocare pentru omenire.

Exerciţiu





Pentru exersarea perspectivei, folosiţi corpuri geometrice simple,

precum cele cuboide. Astfel de forme simple nu vă vor încărca atenţia

cu detalii şi textură şi veţi găsi mai uşor punctul de fugă, cu ajutorul

căruia veţi construi deformările obiectului în spaţiu.

Am spus deja că un obiect observat de la distanţe diferite poate avea

o formă şi o dimensiune diferită, deoarece şi noi îl vedem astfel. Însă

toate obiectele compuse din diferite suprafeţe, în natură, pot ocupa

doar trei poziţii. Acestea sunt: poziţia frontală, poziţia diagonală şi

poziţia arbitrară.

Figura 12 - Poziţia cuboidului: poziţe frontală, diagonală şi arbitrară

Poziţia frontală

În poziţia frontală, obiectul ocupă poziţia în care partea verticală din

faţă este paralelă cu orizontala principală (a observatorului), iar părţile

laterale verticale sunt paralele cu raza principală, respectiv merg în

adâncime (vezi figura 12).

Poziţia diagonală

Poziţia diagonală este cea unde o margine verticală (unghi al





obiectului) este orientată spre observator, iar o diagonală este paralelă

cu orizontala principală (vezi figura 12).

Poziţia arbitrară

Dacă obiectul nu ocupă nici poziţia frontală şi nici cea diagonală,

atunci este vorba de o poziţie arbitrară. Aceasta este similară poziţiei

diagonale, deoarece obiectul este observat din unghi, însă diferenţa

constă în faptul că diagonala nu este paralelă nici cu orizontala

principală şi nici cu raza principală (vezi figura 12).

Pentru a studia perspectiva, cel mai bine este să folosim un obiect cu

forme geometrice regulate. După ce învăţaţi toate regulile

perspectivei, lucru ce se face cel mai bine desenând corpuri

geometrice în diferite poziţii, veţi putea să desenaţi cu mult mai multă

uşurinţă orice tip de obiecte.

Dacă observăm cu atenţie, ne putem da seama că toate obiectele au o

anumită similitudine cu corpurile geometrice. Pentru a cerceta poziţiile

corpurilor din mediul înconjurător, cel mai bine ar fi ca acestea să fie

reprezentate printr-un cub. Se recomandă folosirea hârtiei şi a

creionului.

Figura 13 – În stânga: Poziţiile frontale ale cubului. În dreapta: Poziţiile

frontale ale planului





Alegeţi singuri un obiect în formă de cub şi aşezaţi-l pe o suprafaţă

plană (cum ar fi o masă sau un raft). Luaţi o hârtie şi un creion şi

încercaţi, pe baza punctului de fugă, să găsiţi scurtarea exactă a

obiectului în perspectivă. În primul rând marcaţi verticala şi orizontala

principală pentru a găsi mai uşor punctul de fugă. Punctul de fugă este

foarte important pentru desenarea în perspectivă, în special pentru

desenarea liniilor orizontale şi a suprafeţelor care merg în adâncime.

Punctul de fugă se poate determina în următorul mod: vârful ascuţit al

unui creion îl întoarcem spre ochi şi îl aşezăm astfel încât să-i vedem

doar suprafaţa rotundă. Acest loc în spaţiu reprezintă punctul de fugă

în care se întâlnesc liniile orizontale care merg în adâncime. Priviţi cu

atenţie dacă aveţi unul sau două puncte de fugă. În funcţie de numărul

punctelor de fugă, obiectul se va scurta într-o anumită direcţie.

Figura 14 - Exemplul unui cub în perspectivă cu două puncte de fugă

De asemenea, puteţi să încercaţi şi cu spaţiul încăperii în care vă

aflaţi. Aici veţi avea mult mai multe date faţă de care puteţi determina

punctul de fugă. Aveţi răbdare atunci când desenaţi şi repetaţi de

câteva ori dacă este necesar, până când obţineţi scurtarea

corespunzătoare. Cu această ocazie întrebuinţaţi doar linia de contur şi

nu vă faceţi griji în ceea ce priveşte detaliile, textura sau umbrele.

Desenul trebuie să aibă în vedere doar geometria.





Rezumat

Ca mod de observare sau ca mod în care vedem realitatea,

perspectiva poate fi definită ca manieră prin care este reprezentat

spaţiul într-o pictură. Perspectiva geometrică este descoperită abia în

Renaştere. Înainte de această descoperire, artiştii utilizau perspectiva

semantică, verticală şi inversă. Fiecare dintre aceste perspective îşi

are bazele în modul de gândire al oamenilor dintr-un anumit moment

istoric. Astăzi, întrebuinţarea mimesis-ului subînţelege şi

întrebuinţarea perspectivei geometrice. În afară de perspectiva

geometrică, mai avem şi perspectiva coloristică, aeriană (numită şi

atmosferică) şi poliperspectiva. Poliperspectiva este tipică pentru

începuturile artei moderne, fiind contemporană cu noile invenţii şi

descoperiri, printre care se numără şi măştile rituale africane.

Perspectiva coloristică este legată de pictura coloristică şi implică

utilizarea unor culori pure, păstoase, fără ceaţă, în care obiectul aflat

în prim plan este pictat cu culori calde, în timp ce fundalul are culori

reci. Prin urmare, perspectiva este aici reprezentată prin raportul

dintre culorile calde şi cele reci şi nu printr-o reprezentare iluzorie a

adâncimii spaţiului. Un lucru similar avem şi în perspectiva

atmosferică, însă aici iluzia de adâncime a spaţiului se realizează prin

înmuierea contururilor aflate în planurile din fundal şi prin pictarea

acestor planuri în tonuri mai reci, mai albastre.

Material suplimentar:

La următorul link puteţi viziona un videoclip interesant:





KRO_04 - Desenul crochiu

1. Perspectiva reprezintă modul în care:

a) observăm

b) gândim

c) credem

2. În artele plastice, perspectiva se referă la modul de

reprezentare a spaţiului într-o pictură. Această declaraţie

este:

a) adevărată

b) falsă

3. În această imagine vedem perspectiva:

a) poliperspectiva

b) inversă

c) coloristică

4. În această imagine avem perspectiva:

a) atmosferică

b) geometrică

c) semantică

5. În cazul în care obiectul nu ocupă nici poziţia frontală şi nici

cea diagonală, atunci vorbim despre poziţia:

a) arbitrară

b) dinamică

c) artificială





1. Perspectiva reprezintă modul în care:

a

2. În artele plastice, perspectiva se referă la modul de

reprezentare a spaţiului într-o pictură. Această declaraţie

este:

a

3. În această imagine vedem perspectiva:

c

4. În această imagine avem perspectiva:

b

5. În cazul în care obiectul nu ocupă nici poziţia frontală şi nici

cea diagonală, atunci vorbim despre poziţia:

a

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)


http://www.tcpdf.org



Unitate: Proporţia

Introducere

Dacă vrem să ne măsurăm înălţimea, vom folosi un metru care

foloseşte unităţi de măsură (centimetri şi milimetri). În acest fel nu

vom determina proporţia noastră, deoarece pentru aceasta avem

nevoie de ceva faţă de care să ne măsurăm. Acest "ceva" poate fi o

parte a corpului nostru, poate fi un obiect din apropiere sau chiar şi o

altă persoană. Aşadar, proporţia este raportul reciproc dintre două

dimensiuni. Omul a tins dintotdeauna să găsească proporţiile ideale

ale corpului uman. Vechii egipteni aveau propria lor măsură pentru

dimensiunea figurii umane şi aceasta era dimensiunea degetului

mijlociu. Astfel, la ei figura conţinea 19 mediusuri, respectiv degete

mijlocii. Mai târziu, s-au folosit diferite alte măsuri, precum cotul, talpa,

faţa, nasul, degetul mare etc. Unitatea de măsură cel mai frecvent

întrebuinţată este capul (capul uman). Deşi nu există o proporţie

universală a omului, deoarece fiecare dintre noi are o înălţime, o

constituţie şi o greutate diferită, artiştii au folosit adeseori proporţii

ideale pentru a exprima frumuseţea corpului uman. În desenul crochiu,

proporţiile sunt întrebuinţate ca element de construcţie şi depind de

modelul care se desenează. În desenul crochiu nu este importantă

exactitatea proporţiilor reprezentate, ci caracterul şi spiritul a ceea ce

se desenează.

Proporţia de-a lungul istoriei

Povestea despre proporţiile ideale o vom începe cu sculptorul grec

Polykleitos din Argos (secolul V, î.e.n.), care l-a sculptat pe celebrul

Doryphoros (sau Purtătorul de lance). Această sculptură a unui bărbat

nud a reprezentat proporţiile ideale ale unui bărbat, şi anume 7 capete

pe axa verticală. Al doilea sculptor grec a fost Lysippos (secolul VI,

î.e.n.), iar acesta a sculptat figura masculină a lui Apoximenos (vezi

figura 2). Acesta era mai subţire şi avea 8 capete pe axa verticală.

Arhitectul roman Vitruvius (secolul I, î.e.n.) a stabilit de asemenea

anumite reguli ale proporţiei corpului uman. Tipul lui era mai îndesat şi

avea doar 6 capete. Ca unitate de măsură a luat faţa (de la rădăcină

până la bărbie) care este conţinută de zece ori în corpul uman.




Unitate: Proporţia

Această problematică a apărut din nou în perioada Renaşterii.

Material suplimentar:

Vizionaţi următorul videoclip interesant despre proporţii:




Unitate: Proporţia

Figura 1 - Proporţii ideale ale corpului masculin

Figura 2 - Apoximenos, Lysippos

Leonardo da Vinci (1452-1519) a creat un canon care, în ceea ce

priveşte înălţimea, s-a apropiat de cea dată de Policlet (Polykleitos),

însă proporţiile erau calculate în funcţie de faţă, astfel încât o faţă

avea dimensiunea a trei nasuri (vezi figura 1). În funcţie de lăţime: în

umeri 1/4 din figură; în şolduri 1/5 din figură; lungimea unei tălpi avea




Unitate: Proporţia

4 ½ din nas, respectiv mai mult de 1 ½ din faţă. Artistul francez Jean

Cousin (1490-1560) a stabilit canonul de 8 capete, iar italianul

Lomazzo (1538-1600) s-a întors la 7 ½ capete. Canonul lui

Michelangelo a fost de asemenea de 8 capete.

Faptul că există diverse opinii despre proporţii arată cel mai bine că nu

ne putem baza pe reguli absolute şi neschimbate, pur şi simplu,

deoarece un astfel de tip ideal de frumuseţe se găseşte foarte rar în

natură.

Secţiunea de aur

Secţiunea de aur este considerată drept o măsură ideală a

frumuseţii şi este marcată cu coeficientul Φ=(1+√5)/2=1.618…

Pitagora a considerat că totul se poate exprima prin numere, chiar şi

ordinea lucrurilor în natură. Formula secţiunii de aur este următoarea:

a:b=b:(a+b)

Secţiunea de aur i-a intrigat pe mulţi matematicieni, arhitecţi şi artişti.

În secolul al XIX-lea, Zeising a stabilit proporţiile corpului în secţiunea

de aur, exprimându-şi astfel atitudinea că corpul uman este măsura

tuturor lucrurilor frumoase. Această tendinţă este continuată şi de

arhitectul Le Corbusier, care în anul 1945, introduce în teoria sa

secţiunea de aur aplicată pe un corp uman, dar şi pe celelalte obiecte.

O astfel de atitudine care spune că tot ceea ce corespunde proporţiilor

secţiunii de aur este frumos, este exclusiv trăsătura gândirii

occidentale. În est, raportul dintre proporţiile lucrurilor frumoase este

destul de diferit. Totuşi, indiferent de neînţelegeri şi opinii diferite,

secţiunea de aur indică faptul că şi o compoziţie asimetrică poate

acţiona armonios şi unic. Principiul armoniei este principiul de bază în

secţiunea de aur şi mulţi psihologi consideră că măsura internă a

tuturor oamenilor este tocmai secţiunea de aur. Încă o formă

geometrică care rezultă din şirul lui Fibonacci (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21,




Unitate: Proporţia

34...) este aşa-numita spirală de aur.

Figura 3 - Spirala de aur




Unitate: Proporţia

Figura 4 - Prezentare ilustrată a şirului lui Fibonacci

Putem observa că multe plante îşi grupează propriile celule conform

acestui principiu. Dacă observăm floarea soarelui din figura 5, vom

vedea că ordinea seminţelor urmăreşte o spirală logaritmică bazată pe

secţiunea de aur. De asemenea, floarea soarelui are 55 de spirale în

direcţia acelor de ceasornic, care se află faţă-n faţă cu 34 sau 89 de

spirale aflate în direcţia opusă acelor de ceasornic. Aceste numere le

recunoaştem ca parte a şirului lui Fibonacci, care generează numărul

Φ.

Figura 5 – În stânga: Floarea soarelui. În dreapta: Prezentare

schematică a ordinii seminţelor de floarea soarelui




Unitate: Proporţia

Figura 6 – În stânga: Spirala de aur (broccoli). În dreapta: Spirala de

aur (scoică)

Şi în exemplul cu broccoli (vezi figura 6), putem vedea cum se

dezvoltă celulele în spirală, la fel ca şi la scoică.

Secţiunea de aur conţine un dreptunghi de aur şi o spirală de aur. În

artă, artiştii au compus adeseori elementele unei picturi prin

determinarea secţiunii de aur, deoarece atunci compoziţia a obţinut un

caracter dinamic şi, în acelaşi timp, armonios. În arhitectură avem

foarte multe exemple unde se poate vedea că o anumită construcţie

este bazată pe principiile secţiunii de aur.

Figura 7 - Parthenon, Grecia, secţiune de aur




Unitate: Proporţia

Prin experimente, psihologii au ajuns la concluzia că simţul lăuntric al

omului faţă de frumos este condus după regulile secţiunii de aur. Prin

urmare, de aici reziduă opinia conform căreia "omul este măsura

tuturor lucrurilor".

Figura 8 - Arhitectura formatului

Fiindcă, mai ales în artă, formula secţiunii de aur se referă la format şi

compoziţie, vom vedea că crearea compoziţiei are loc adeseori pe

baza regulilor secţiunii de aur. Motivul pentru acest lucru constă şi în

accentul pus pe dinamica mesajelor vizuale pe care le transmitem

lumii. Dacă luăm de exemplu designul web, vom observa că se acordă

o mare atenţie la partea de pe prima pagină care se observă prima,

atunci când pagina este vizualizată pentru prima dată. Răspunsul dat

de psihologi este acela că partea care se observă prima este cea din

dreapta ecranului. Foarte mulţi ţin cont de acest lucru şi îşi compun

elementele din cadrul site-ului, în aşa fel încât cele mai importante să

se afle întotdeauna în partea dreaptă sus a ecranului. Însă, dacă în

designul unei pagini observăm dreptunghiul de aur în care este

înscrisă spirala de aur, vom vedea că nu este vorba de ceva




Unitate: Proporţia

întâmplător, ci că întreaga pagină este compusă cu o mare precizie

conform regulilor secţiunii de aur. Un astfel de exemplu este şi pagina

web a reţelei de socializare Twitter (vezi figura 9).

Figura 9 - Aspectul paginii Twitter realizat pe baza principiilor secţiunii

de aur

Formele geometrice

Dintotdeauna, omul şi-a dorit să pătrundă în interiorul naturii lucrurilor

şi să descopere anumite legi pe baza cărora apare şi se dezvoltă

natura. Astfel, artiştii din perioada Renaşterii, descoperind legile

perspectivei geometrice, au stabilit că totul se poate reprezenta cu

ajutorul a trei corpuri geometrice. Acestea sunt: conul, sfera şi

cilindrul.




Unitate: Proporţia

Figura 10 – În stânga: Corpuri geometrice, con, sferă şi cilindru. În

dreapta: Forme geometrice

O astfel de abordare apare din nou la începutul secolului al XX-lea în

arta Cubismului, când aceste trei corpuri geometrice devin elementul

de bază pentru construirea fiecărei forme. Însă, ceea ce este crucial

pentru înţelegerea procesului de desenare este faptul că cu ajutorul

conului, sferei, cilindrului, cubului etc., putem să desenăm orice dorim

(vezi figura 7).

În desenul crochiu, în special la început, când învăţăm să desenăm şi

să ne relaxăm mâna, cel mai bine este să desenăm cu ajutorul

corpurilor geometrice. În acest mod, vă veţi elibera de nevoia de a

desena detalii precum ochii, nasul, degetele, o floare pe draperie,

marginea neregulată a mesei etc. Corpurile geometrice vă asigură

aşezarea obiectului observat în formatul dorit. Proporţiile fiecărui corp

geometric le veţi măsura ulterior prin vizare şi astfel le veţi realiza

într-un raport corespunzător.




Unitate: Proporţia

Figura 11 – În stânga: Vizare cu ajutorul vârfului creionului. În dreapta:

Vizare cu creionul

Noi, în desenul crochiu, nu vom desena toate razele, punctele de fugă

şi altele, ci trebuie să determinăm poziţia liniilor şi a marginilor cu

ochiul liber. Pentru a determina cât mai exact poziţia liniilor sau a

suprafeţelor, vom întrebuinţa creionul, respectiv vizarea. Creionul

trebuie ţinut vertical, dacă se măsoară obiectele pe verticala

imaginară, şi orizontal, atunci când măsurăm pe orizontală (vezi figura

11). Mâna trebuie întinsă perfect pentru a avea acelaşi spaţiu între

cadru şi lucru. Închideţi un ochi atunci când priviţi şi începeţi să

măsuraţi. Măsurarea poate fi realizată în două moduri. Primul mod

este să determinaţi ca unitate de măsură vârful ascuţit al creionului şi

să măsuraţi toate obiectele în raport cu unitatea de măsură

respectivă. Astfel, fiecare obiect va conţine câteva vârfuri de creion. A

doua metodă este să puneţi creionul exact pe marginea suprafeţei pe

care vreţi să o măsuraţi, mutaţi degetul mare al mâinii până la

lungimea măsurată, iar apoi transpuneţi această lungime pe hârtie.

Ambele moduri sunt foarte reuşite, iar cel mai important este să

reţineţi că nu trebuie niciodată să îndoiţi mâna atunci când măsuraţi

obiectele, deoarece întotdeauna veţi obţine măsuri diferite.




Unitate: Proporţia

Figura 12 - Exemplu de cum se pot observa şi extrage forme şi corpuri

geometrice dintr-o natură moartă

Principiul de lucru prezentat (în figura 12) îl vom denumi "de la general

spre particular". În momentul când adunaţi totul la un loc cu ajutorul

corpurilor geometrice, reducerea formelor este facilitată, deoarece

figura se află în spaţiu şi în proporţie. Pentru desenul crochiu, care se

desenează în doar câteva minute, cu cât surprindeţi mai repede

mişcarea şi caracterul figurii, cu atât este mai bine. Cu timpul, când

veţi stăpâni tehnica de desen, nu va trebui să începeţi întotdeauna de

la elementele de construcţie, ci cu siguranţă veţi putea să reduceţi

formele desenate cu un accent minim pe detalii.

Toate acestea se referă şi la crearea ideilor iniţiale în design. Dacă ar

trebui să concepem un design pentru un logo, poster sau site, în

primul rând, cu ajutorul corpurilor şi a formelor geometrice (cercul,

pătratul, dreptunghiul, triunghiul, elipsa...) vom pune bazele ideii

concepute (vezi figura 13). În continuare, prin combinaţii şi treptat prin

reducerea formelor, vom ajunge la soluţia finală. Fiecare dintre aceste

faze este foarte importantă în procesul de lucru, pentru a avea ca

rezultat o soluţie calitativă.




Unitate: Proporţia

Figura 13 - Schiţă pentru site cu elemente geometrice

Rezumat

Proporţia este raportul reciproc dintre două dimensiuni. Dintotdeauna,

omul a dorit să stabilească proporţiile ideale ale figurii umane pentru a

mări prin aceasta frumuseţea corpului uman. Astfel, sunt create

raporturile de 19 degete mijlocii, 6 tălpi, 8 capete, 7 ½ capete etc.

Fiecare dintre aceste măsuri au fost reprezentative pentru un anumit

timp şi estetică. În secolul al XX-lea, arhitectul Le Corbusier a stabilit

măsura omului, conform principiilor secţiunii de aur şi aceasta a

aplicat-o în arhitectură. Deşi mulţi oameni nu sunt de acord cu opinia

lui, secţiunea de aur, definită cu coeficientul Φ=1.618, este unul dintre

principiile după care ne conducem atunci când spunem că ceva este

frumos sau nu. Spirala de aur se extrage din şirul lui Fibonacci, şi ea

este înscrisă în dreptunghiul de aur şi este prezentă în natură. Tocmai

de aceea este considerată o lege esenţială a naturii. În exemplele cu

floarea soarelui, broccoli şi scoica, putem vedea cât este aceasta de

corectă. Artiştii au căutat mereu compoziţia şi formatul perfect şi

astfel, în perioada Barocului, au început să aplice regulile secţiunii de

aur. Compoziţiile au obţinut o dinamică şi o armonie specială.

În desen, cel mai important lucru pe care ar trebui să-l înţelegeţi este

că toate formele pot fi extrase din forme geometrice precum cercul,




Unitate: Proporţia

pătratul, dreptunghiul, triunghiul, elipsa. Elipsa va deveni cilindru,

cercul va deveni sferă, pătratul va deveni cub, dreptunghiul

paralelipiped, iar triunghiul con. În figura 16 am văzut cum natura

moartă se poate transforma în aceste forme de bază. Cu ajutorul

formelor de bază şi cu ajutorul vizării, verificăm proporţiile şi abia la

sfârşit adăugăm detaliile. În desenul crochiu, cel mai important lucru

este să aşezăm bine obiectul în spaţiul desenului, iar pentru aceasta îi

vom găsi masa cu ajutorul formelor geometrice, iar apoi se vor adăuga

detaliile care vor explica mai îndeaproape caracterul obiectului. Cu

timpul, după ce realizaţi un număr suficient de schiţe, veţi fi pregătiţi

să găsiţi imediat masa şi volumul obiectului, fără desenarea corpurilor

geometrice.

Exerciţiu

Ca exerciţiu, vă propunem să încercaţi să desenaţi obiectele din casa

dvs. cu ajutorul figurilor geometrice. Puteţi alege o cană, un flacon, o

carte, un măr sau o piesă de mobilier şi încercaţi să definiţi din ce

forme geometrice este compus obiectul respectiv. Experimentaţi şi

cercetaţi forma obiectului. Ca exemplu, putem da un copac cu crengile

sale. Trunchiul copacului se poate desena ca un cilindru mai mare, în

timp ce crengile se pot desena cu ajutorul unor cilindrii mai mici care

se leagă unul de altul, de la creangă la creangă. Acelaşi principiu îl

puteţi aplica şi la oameni, şi la animale. Pentru cei ambiţioşi, încercaţi

acest exerciţiu luând drept model animalul dvs. de companie sau un

membru al familiei.




Unitate: Proporţia

KRO_05 - Desenul crochiu

1. Proporţia este:

a) raportul egal dintre două dimensiuni

b) raportul inegal dintre două dimensiuni

c) raportul reciproc dintre două dimensiuni

2. Egiptenii au măsurat figura umană cu ajutorul dimensiunii:

a) capului

b) feţei

c) cotului

d) tălpii

e) degetului mijlociu

3. Formula a:b=b:(a+b) reprezintă:

a) secţiunea de argint

b) secţiunea de aur

c) secţiunea medie

4. Ce tip de şir este reprezentat în această imagine?

a) şirul aritmetic

b) şirul lui Descartes

c) şirul lui Fibonacci

5. Selectaţi mai multe răspunsuri. Corpurile geometrice sunt:

a) cubul

b) pătratul

c) tringhiul

d) conul

e) elipsa

f) cilindrul

6. Completaţi propoziţia astfel încât declaraţia să fie corectă.




Unitate: Proporţia

Cu ajutorul ________

măsurăm proporţiile şi aşezăm elementele plastice în spaţiul

picturii. ________




Unitate: Proporţia

1. Proporţia este:

c

2. Egiptenii au măsurat figura umană cu ajutorul dimensiunii:

e

3. Formula a:b=b:(a+b) reprezintă:

b

4. Ce tip de şir este reprezentat în această imagine?

c

5. Selectaţi mai multe răspunsuri. Corpurile geometrice sunt:

a, d, f

6. Completaţi propoziţia astfel încât declaraţia să fie corectă.

vizării; vizarii; vizari;




Curs: Adobe Illustrator CS5 (Vector Graphics)

Modul: Crearea unui document nou şi navigarea

Unitate: Crearea unui document nou

Welcome Screen/fereastra de bun venit

Când pornim Adobe Illustrator se va deschide fereastra de bun venit (

Welcome Screen).

Dacă mai devreme nu aţi permis apariţia acestei ferestre în momentul

deschiderii programului, bifând Check Box-ul - "Don't show again", o

puteţi deschide cu comanda Help > Welcome Screen...

Recomandarea nostră este să nu dezactivaţi această fereastră,

deoarece poate fi foarte utilă. Această fereastă vă permite să

deschideţi în partea stângă ultimele documente la care aţi lucrat (

Open a Recent Item) sau să creaţi un document nou dând clic pe

una dintre opţiunile definite în prealabil pentru formarea unui





document nou adaptat scopului său (dacă îl pregătiţi pentru tipar,

pentru Web sau Flash, pentru RGB-ul de bază sau pentru un document

CMYK (*diferenţa dintre aceste două modele de culori va fi explicată

mai târziu)). În partea de jos a acestei ferestre, în dreapta, puteţi, dacă

aveţi conexiune la Internet, să vă conectaţi direct la pagina Web

Adobe, în timp ce în partea stângă, aveţi linkuri pentru ajutor în

momentul utilizării programului. În versiunile precedente ale

Illustrator, această fereastră nu era atât de utilă şi utilizabilă cum este

acum când puteţi economisi timp accesând în ea ultimele documente

deschise sau formând tipuri definite în prealabil ale documentelor

personale sau noi cu care lucraţi cel mai des.

Crearea unui document nou

Un document se poate crea dând clic pe orice opţiune, dintre cele

definite în prealabil, în Welcome Screen. Fiecare dintre opţiuni conţine

parametri setaţi pentru dimensiunea documentului şi pentru marcajele

sale de măsurare, orientare, numărul de Artboards (numărul diferitelor

pagini de hârtie pe care le va avea documentul), Color Mode (modul de

culoare cu care lucraţi - va fi explicat mai târziu), opţiunile raster etc.

În funcție de ceea ce selectaţi pentru un document nou, Illustrator vă

va crea şi un spaţiu de lucru adecvat, adăugând panouri legate de

modul de lucru planificat. *Diferenţa dintre vector şi raster va fi

explicată mai târziu.

Pe lângă Basic/document de bază RGM şi CMYK, există şi documente

definite în prealabil utilizate pentru:

Document Print - este optimizat pentru crearea rapidă a

documentelor intenționate pentru a fi tipărite. Chiar din această

cauză, Color Mode va fi CMYK (fiindcă acest model de culori este

special pentru tipar), în timp ce rezoluţia documentului în raster

va fi de 300 Pixels Per Inch, respectiv 300 PPI (un total 300 de

pixeli în cadrul unei casete de 1x1 inches în documentul dvs.).

Document Web - este optimizat pentru crearea rapidă a

documentelor dedicate graficii Web. Color Mode va fi RGB, în timp

ce rezoluţia în raster va fi de 72 PPI. Dimensiunea documentului





va fi exprimată în pixeli.

Document Mobile and Devices/pentru comunicații mobile

și dispozitive - este optimizat pentru crearea graficii de

telefoane mobile.

Video and Film - este optimizat pentru crearea documentelor

care vor fi editate mai târziu în programele pentru video şi efecte

de film.

Document Flash Catalyst - este optimizat pentru crearea

documentelor care mai târziu vor fi editate în programul Adobe

Flash Catalyst.

Selectând una dintre opţiuni, se va deschide New dialog box, cu

parametrii săi definiţi în prealabil. Această fereastră se poate porni, de

asemenea şi în afara ferestrei de bun venit, cu comandaFile > New

... şi în acest mod, puteți determina singuri toţi parametrii

documentului nou pe care doriţi să-l formaţi. Vă sunt oferite setările

generale şi cele avansate (Advanced) care se vor deschide dând clic

pe cele două săgeţi din partea stângă. Parametrii oferiţi sunt:





Name - numele pe care doriți să-l atribuiţi documentului.

New Document Profile - conţine documente deja definite pe

care le-am enumerat.

Number of Artboards - determină câte pagini separate doriţi să

aibă documentul pe care îl formaţi. Pot exista până la 100 de

pagini. Cu iconiţele din partea dreaptă, determinaţi cum vor fi

clasificate acele pagini în cadrul spaţiului de lucru și în

documentul în sine.

Spacing - apare când avem mai mult de două pagini în

document pentru a determina spaţiul (în pixeli) dintre paginile

care se găsesc pe suprafaţa de lucru şi în câte coloane/rânduri

vor fi aliniate (în funcţie de opţiunea selectată pentru sortarea

paginilor).





Size - conţine dimensiuni standard ale documentelor definite în

prealabil.

Width, Height şi Orientation - introduceți lăţimea şi înălţimea

documentului şi orientările lui, respectiv dacă va fi orientat pe

orizontală (Landscape) sau pe verticală (Portrait).

Units - unitate de măsură pentru dimensiunea documentului care

poate fi exprimată în Points, Picas, Inches, milimetri, centimetri

sau pixeli.

Bleed - permite determinarea bleed-urilor dorite. Aceste părţi se

taie la tipar.

Color Mode - Illustrator susţine două Color Mode-uri, respectiv

modele de culori: CMYK, care se utilizează pentru documentele de

tipărit și RGB care se utilizează pentru documentele dedicate

Web-ului sau pentru orice tip de afişare pe ecran TV, pe ecranul

telefonului mobil, etc.

Raster Effect - controlează rezoluţia documentului când aplicați

efecte, anumite filtre Photoshop sau când transformați forme

vectoriale în forme raster.

Transparency Grid - plasa de transparență este dedicată doar

documentelor de film şi video noi. Cu ajutorul acestei opţiuni

puteți vedea mai bine valorile de transparenţă ale obiectelor din

document.

Preview Mode - metodă de afişare a documentului. Default

este opţiunea Illustrator standard, Pixel (pentru un preview mai

bun al graficii Web şi video cu pixeli) şi Overprint (pentru un

preview mai bun al graficii dedicate tiparului).

Align New Objects to Pixel Grid - se utilizează la desenarea

graficii Web şi video. Crește vizibilitatea graficii pe ecran. Dați clic

pe Templates... se va deschide Dialog Box-ul de selectare a

dimensiunilor definite în prealabil pentru documentele care vin





cu Illustrator CS5.

Utilizarea mai multor pagini în cadrul unui document (Multiple Artboards)

După cum am menţionat deja, puteți deschide în cadrul unui

document din Illustrator CS5 mai multe pagini pe care veți lucra

separat. Pentru a lucra pe aceste pagini, trebuie să ştiți următoarele

lucruri:

într-un document puteţi să aveţi până la 100 de pagini,

fiecare pagină poate fi denumită în cadrul documentului, iar

Illustrator, conform standardului, va atribui fiecărei pagini o riglă

separată (despre riglele în Illustrator vom vorbi mai târziu), un

punct zero şi coordonate pentru fiecare în parte,

fiecare pagină poate avea dimensiune şi orientare diferită şi

poate fi mutată oriunde în cadrul pânzei pe care se găsește,

puteți tipări sau transmite într-un alt program orice pagină din

document în mod separat sau în cazul în care le tipăriţi pe toate,

puteţi marca paginile pe care nu doriţi să le tipăriţi,

fiecare pagină are acelaşi Color mode menit documentului.

Aceasta înseamnă că nu puteţi schimba doar o singură pagină a

documentului dvs. din RGB în CMYK, de exemplu

chiar dacă puteţi avea până la 100 de pagini, doar o singură

pagină poate fi activă în mod curent în Illustrator, iar pe aceasta

o puteți deosebi datorită unei rame negre, care apare când o

activați, respectiv când daţi clic pe ea.





Aspectul diferitelor pagini dintr-un document

Editarea paginilor (Artboards) cu ajutorul instrumentului Artboard Tool

Pentru a vă aranja paginile, este suficient să selectaţi primul

instrument din ToolBox, instrumentul

Artboard Tool, cu scurtătura

de pe tastatură Shift+O. Atunci când acest instrument este activ,

Illustrator trece în aşa-numitul Artboard Color Mode (modul de editare

a paginilor).





Preview-ul paginilor în momentul activării instrumentului Artboard

Fundalul va fi întunecat pentru ca paginile dvs. să iasă în evidență şi

doar pagina activă va avea o ramă din linii întrerupte cu ghidaje.

Fiecare pagină este marcată cu un număr şi un nume în forma:

Artboard 1, 2... Cu ajutorul acestui instrument, puteţi muta pagina

activă sau îi puteţi modifica dimensiunea. Dacă evidențiați spaţiul gol

de pe pânză, veţi obţine o pagină nouă. Veţi duplica o anumită pagină





dacă ţineţi apăsată tasta Alt de pe tastatură în timp ce o trageţi în

locul unde doriţi să-i plasați copia. De asemenea, o puteţi şterge cu

ajutorul scurtăturii de pe tastatură Delete sau dând clic pe X care se

găseşte în colţul din dreapta sus al fiecărei pagini.

Activând instrumentul Artboard, panoul de control vă oferă un număr

mare de opţiuni suplimentare pentru setarea paginilor:

Preset - dimensiuni definite în prealabil pentru pagini. Selectați o

anumită dimensiune, pentru a modifica dimensiunea paginii active în

funcție de preset-ul selectat.

Name - câmp în care puteți scrie numele dedicat paginii active.

Dând clic pe iconiţa Artboard Options se va deschide Dialog Box-ul

pentru introducerea parametrilor suplimentari, chiar dacă majoritatea

se găsesc chiar în panoul de control:





Name - fereastră în care puteți scrie numele paginii active.

Preset - pe lângă selectarea dimensiunilor definite în prealabil,

puteţi introduce şi valorile dorite de lăţime (Width) şi înălţime

(Height) ale paginii active şi îi puteţi modifica orientarea. Bifând

Check Box-ul Constant Proportions, pagina activă își va menţine

proporţiile originale când îi modificați dimensiunea.





Display - vă permite să afişaţi sau să ascundeţi Center Mark

(centrul paginii), Crosshairs (liniile care merg din mijlocul

paginilor spre centru) şi Video Safe Areas (zone dedicate

înregistrării dacă lucraţi la editarea graficii video).

Global - oferă o selecție a aspectului pânzei din pagini în cazul în

care este activată opţiunea Artboard, respectiv dacă va fi

întunecată sau nu.

Pentru a ieşi din Artboard Mode, pur şi simplu selectaţi un alt

instrument din ToolBox.

Panoul Artboard (Artboard Panel)

Puteți organiza paginile şi din panoul Artboards Panel. Dacă grupul

de lucru Essentials este activ, acest panou se găseşte în grupul de

panouri în partea cea mai de jos. Dând clic pe iconiţa lui, veţi

deschide (activa) panoul Artboards. Dacă nu-l vedeţi, îl puteţi porni

întotdeauna cu comanda Window > Artboards şi astfel veți obţine

panoul de mai jos.

Dând clic pe numele unei anumite pagini din acest panou, veți activa





pagina.

Dacă daţi dublu clic, veţi activa pagina care se va întinde pe

întregul spaţiu de lucru (Fit to Screen).

Dacă daţi dublu clic pe iconiţa care arată orientarea paginii dvs. și

care se găseşte în dreapta, se va deschide Artboard Options

Dialog Box.

În partea cea mai de jos a acestui panou, începând din stânga, se

găsesc patru iconiţe:

Săgeţile Move Up/în sus şi Move Down/în jos vă permit

să reorganizaţi ordinea paginilor în panou, mutând pagina

activă în sus sau în jos. Puteți efectua acest lucru şi dând

clic în cadrul panoului pe pagina dorită şi mutând-o oriunde

doriţi.

New Artboard creează o pagină nouă în document, pagină

care se va găsi în partea de jos, sub toate celelalte pagini

din panou. Dacă mutaţi o pagină pe această iconiţă, veţi

obţine copia ei.

Delete Artboard şterge o pagină sau mai multe pagini

active. Dacă doriţi să selectaţi mai multe pagini din panou,

ţineţi apăsată tasta Ctrl de pe tastatură şi daţi clic pe

paginile dorite. Astfel veţi activa toate paginile.

Ca toate celelalte panouri, şi acest panou are un meniu drop-down cu

opţiunile pe care le veţi vedea dând clic pe iconiţa triunghiului cu

vârful în jos și cu patru liniuţe orizontale care se găseşte în colţul din

dreapta sus, după Title Bar (filă cu numele panoului Artboards).





New Artboard - creează o pagină nouă.

Duplicate Artboard - dublează pagina activă.

Delete Artboard - şterge pagina activă.

Delete Empty Artboards - şterge toate paginile goale.

Convert to Artboards - convertește anumite elemente în

pagini.

Artboard Options... - deschide Dialog Box-ul menţionat deja cu

opţiunile sale.

Rearrange Artboards - rearanjează în mod precis paginile din

document.





File Info

După ce v-ați familiarizat cu Illustrator, veţi dori probabil să postaţi

câteva lucrări şi pe Internet. Problema principală care apare în acest

moment este: cum vor ști oamenii că dvs. sunteţi autorul lucrărilor?

Illustrator vă oferă o soluţie şi pentru aceasta, sub forma ferestreiFile

Info. Pentru a porni această fereastră, mergeţi la File > File Info...

Toate modificările, respectiv toate datele pe care le-ați introdus în File

Info, vor fi introduse în documentul dvs. sub formă de înregistrări

Metadata, aşadar oricine va dori, va putea să afle cine este creatorul

graficii, proprietarul drepturilor de autor, să citească o scurtă

descriere...

În figura de mai jos avem reprezentată ilustrarea ferestrei File Info

pentru categoria Description (descriere):





Fereastra File Info pentru documentul numit Untitled-3

Câmpurile mai importante sunt:

Document Title - în acest câmp textual putem înscrie titlul propriului

document. Acest câmp nu afectează doar numele documentului,

respectiv Document Name.

Author - câmpul pentru înscrierea numelui autorului.

Description - câmpul pentru o scurtă descriere a documentului.

Keywords - câmpul pentru introducerea cuvintelor cheie (Keywords).

Copyright Status - meniul drop-down care permite selectarea uneia

dintre cele trei stări: Unknown, Copyrighted, Public Domain.





Copyright Notice - câmpul pentru înscrierea informaţiilor

suplimentare în legătură cu Copyright.

Copyright Info URL (Unified Resource Locator) - câmpul pentru

înscrierea adresei web unde puteți afla mai multe despre drepturile

asupra lucrărilor noastre...

În partea de jos a ferestrei se găsesc datele despre document,

precum: când a fost creat documentul, când a fost modificat ultima

dată şi în ce aplicaţie, precum şi date legate de formatul

documentului.

Pe lângă secţiunea Description, File Info mai conţine încă zece

categorii cum sunt: informaţii suplimentare despre autor, sau categorii

de descriere, în cazul în care este vorba de o anumită informaţie

despre o fotografie, cu ce aparat foto a fost făcută şi când, cum sunt

setaţi parametrii fotografiei etc.

După ce ați efectuat modificările în fereastra File Info, salvaţi

documentul şi închideţi-l. Atunci când îl redeschideţi, mergeţi la File

Info şi veţi observa că toate modificările pe care le-aţi executat sunt

aici, respectiv ele sunt acum încorporate (Embeded) în imagine ca

Metadata/metadate.





IL5_03 - Adobe Illustrator CS5

1. De fiecare dată când deschideţi Illustrator, dacă mai

devreme nu ați schimbat acest lucru, se deschide fereastra de

bun venit, respectiv Welcome Screen din care puteţi:

a) crea un document nou dedicat tiparului, web-ului şi altele

b) deschideți ultimele 9 documente la care aţi lucrat în

Illustrator

c) ambele afirmaţii de mai sus sunt corecte

d) niciuna dintre afirmaţiile de mai sus nu este corectă

2. Welcome Screen nu va apărea dacă:

a) bifați Check Box-ul „Don`t show again”, dar întotdeauna îl

puteţi deschide din meniul drop-down Help

b) lăsaţi gol Check Box-ul „Don`t show again”, dar

întotdeauna îl puteţi deschide din meniul drop-down Help

c) bifați Check Box-ul „Don`t show again”, dar întotdeauna îl

puteţi deschide din meniul drop-down File

d) lăsaţi gol Check Box-ul „Don`t show again”, dar

întotdeauna îl puteţi deschide din meniul drop-down

Window

3. Noul document definit în prealabil pentru creare Print este:

a) optimizat pentru crearea documentelor care vor fi

prelucrate mai târziu în programele pentru efecte video şi

film

b) optimizat pentru crearea rapidă a documentelor dedicate

graficii Web

c) optimizat pentru crearea rapidă a documentelor dedicate

tiparului

d) optimizat pentru crearea graficii pentru telefoanele

mobile

4. Dând clic pe unul dintre tipurile definite în prealabil pentru

crearea unui document nou, veţi deschide Dialog Box-ul New

Document pe care aţi fi putut să-l deschideţi şi cu comanda:





a) File>Open...

b) File>New...

c) Edit>New Document...

d) Edit>Open New Document...

5. Poate noul document să conţină mai multe pagini diferite?

a) da, poate să conţină până la 100 de pagini diferite

b) da, poate să conţină până la 50 de pagini diferite

c) da, poate să conţină până la 10 pagini, dar nu diferite ci

de dimensiuni şi orientări identice

6. Care dintre afirmaţiile enumerate este corectă?

a) în câmpul Width introduceţi valoarea de lungime, în timp

ce în câmpul Height introduceţi valoarea de lăţime a

paginilor documentului. Unitatea de măsură poate fi

exprimată doar în Points

b) în câmpul Width introduceţi valoarea de lungime, în timp

ce în câmpul Height introduceţi valoarea de lăţime a

paginilor documentului. Unitatea de măsură poate fi

exprimată doar în pixeli, milimetri, centimetri, inches, Points,

Picas

c) în câmpul Width introduceţi valoarea de lăţime, în timp ce

în câmpul Height introduceţi valoarea de lungime a paginilor

documentului. Unitatea de măsură poate fi exprimată doar

în Points

d) în câmpul Width introduceţi valoarea de lăţime, în timp ce

în câmpul Height introduceţi valoarea de lungime a paginilor

documentului. Unitatea de măsură poate fi exprimată doar

în pixeli, milimetri, centimetri, inches, Points, Picas

7. Cu ajutorul cărui instrument din panoul ToolBox putem să

edităm paginile în cadrul unui document?

a) Zoom Tool

b) Hand Tool





c) Artboard Tool

d) Selection Tool


a) în cadrul unui document, chiar dacă puteţi avea mai

multe pagini, doar una singură poate fi momentan activă în

timpul lucrului. Această pagină este marcată cu o culoare

mai deschisă

b) în cadrul unui document, chiar dacă puteţi avea mai

multe pagini, doar una singură poate fi momentan activă în

timpul lucrului. Această pagină este marcată cu o ramă de

culoare neagră

c) în cadrul unui document, puteţi avea mai multe pagini,

dar cel mult două pot fi momentan active în timpul lucrului.

Aceste pagini sunt marcate cu o ramă de culoare neagră

d) în cadrul unui document puteţi avea doar o singură

pagină, care este întotdeauna activă





1. De fiecare dată când deschideţi Illustrator, dacă mai

devreme nu ați schimbat acest lucru, se deschide fereastra de

bun venit, respectiv Welcome Screen din care puteţi:

c

2. Welcome Screen nu va apărea dacă:

a

3. Noul document definit în prealabil pentru creare Print este:

c

4. Dând clic pe unul dintre tipurile definite în prealabil pentru

crearea unui document nou, veţi deschide Dialog Box-ul New

Document pe care aţi fi putut să-l deschideţi şi cu comanda:

b

5. Poate noul document să conţină mai multe pagini diferite?

a


d

7. Cu ajutorul cărui instrument din panoul ToolBox putem să

edităm paginile în cadrul unui document?

c


b




Date post:	05-Dec-2014
Category:	Documents
Upload:	alex-valentine-costin
View:	364 times
Download:	10 times

desenul crochiu

Documents