Anul XXXVIII. Arad, 12[25 octomvrie 1914. NE. 41. REDACŢIA

şi ADMINISTRAŢIA: D e i k Ferenc-utca 35.

ArticolI şl corespon­denţe pentru publicare

se trimit redacţiunei. Concurse, inser{iuni şi taxele de abonament se trimit administraţiunei tipografiei diecezane.

ranif eisHEn-pui, i n i şi ECONOMICA. HPRRt BBUl ¡11 SlPTlUlUD: DOUlrlECll

De pe câmpul de răsboiu. Un profesor de al nostru oficer în rezervă

ne scrie: »Am fost destinat de acasă pentru prima linie de foc, cu toate acestea am scăpat teafăr până azi; pot mulţămt numai şi numai lui Dumnezeu. Toţi sunt în răsboiu pătrunşi de o deosebită reli-giositate; atâtea cruci şi atâta evlavie amestecată cu vitejie*.

Iată cuvinte isvorîte din sufletul ce luptă cu moartea. »Atâtea cruci şi atâta evlavie amestecată cu vitejie«. In cuvintele acestea m-se renoesc amintirile învingerilor lui Constantin cel mare în semnul crucii; bisericile ridicate de Ştefan cel mare în semnul biruinţelor lui asupra semilunei şi răsunetul acelor mari spirite în eroul vremilor noastre acum decedat marele rege Carol care în testamentul său se desparte de lume cu sublima declaraţie: »am trăit şi mor cu deviza mea, care străluceşte în armele României: »Nihil sine Deo«.

Inspiraţi de învăţăturile istoriei ziceam la începutul râsboiului, când vedeam încercarea cea mare a fiilor noştri în faţa morţii, că spiritul religios e focul sacru al vitejiei şi iată din sufletul râsboiului ne răsună prin rostul amicului nostru admiraţia cum crucea şi evlavia amestecată cu vitejia e semnul biruinţei şi astăzi cum a fost de când crucea s'a înălţat în inimile creştinilor.

Spiritul modern luase în taină religiunea, o calificase de o naivitate a vârstei copilăreşti a omenimei. Părea că oamenii nici nu se mai ştiu rugă lui Dumnezeu. Dar iată, că răsboiul i-a în­văţat a se ruga lui Dumnezeu şi pe cei ce n'au ştiut a se rugă. Sentimentul de dependenţă s'a înălţat şi peste prejudiţii şi peste îndoeli şi peste necredinţă, cătră puterea supranaturală a D-zeirei. Dar atâta nu e destul, n'avem să rămânem numai la sentimentul dependenţei al religiunilor naturale, ci trebue acum cu îndoite puteri a lucra la con­ştiinţa religioasă, ca principiu de viaţă.

Sguduirile mari renasc popoarele. Mai mari sguduiri decât aceste ale zilelor noastre n'au fost de când există lumea. E imposibil ca lumea să nu-şi revină în ori, se nu revină la conştiinţa, că nihil sine Deo, nimic fără Dumnezeu.

Preoţimea din Arad a mărturisit şi cumi­necat pe răniţii veniţi de pe câmpul de răsboiu

ABONAMENTUL: Pe un an 10 coroane Pe jum. an '5 coroane

Pentru România şi străinătate:

Pe un an 14 franci Pe jum. an 7 franci.

Telefon pentru oras şi comitat Nr. 266.

şi nu se poate descrie eviavia cu care au primit împărtăşirea cu cele sfinte şi uşurarea lor sufle­tească. Acum umplu biserica cei ce se pregătesc de răsboiu, la o predică rostită de pe amvon, în care erau chemaţi a-şi curaţi sufletele şi a z t e c ă sfinţiţi în răsboiu, Dumineca trecută au venit cu toţii să se mărturisească şi sâ se cuminece. Sunt semne de renoire sufletească.

Credinţa noastră mărturisită în coloanele acestei foi, în timp de pace şi în timp de răsboiu deopotrivă că. numai sufletele religioase sunt ca­pabile de concepţiuni şi de fapte mari, de iubi­rea de patrie, de eroism, şi-a aflat o clasică probaţiune în nemijlocita mărturisire a sufletului înălţat din gura morţii, că religiositatea este amestecată cu vitejie, unde e una e şi ceealaltă numai sufletul credincios ştie muri pentru cinstea Iui de om.

Biserica este aici biruitoare, pentru că ia dă eroi armatelor.

In koc signo vinces.

Pe urmele lui Hristos. De preotul G. Petrov t r aducere de arhimandr i tu l Ni-

codim Munteanu.

D e ş t e p t a r e a . (Urmare)

Din acest minut în vieaţa lui Henri Maczel se începu un nou capitol. Cu toate acestea , în momentu l de faţă nimeni, nici chiar el singur nu credea, că aceas tă în tâmplare va p roduce a tâ ta prefacere î n m o d u l său de a vedea lucruri le , în toa te convingerile sa le şi în însăş modul său de vieţuire.

Credincioşii se împrăşt iară in tăcere . Cele -petre-eute produsese asupra tu tu ro ra o mare impresie . Toată săp tămâna în oraş n 'a fost vorba decât de bolnavul străin, a căruia stare, după declara ţ innea doctorului , dădea puţ ină speran ţă de îndreptare .

Maczel şi femeea sa a r ă t a r ă bolnavului cea mai delicată îngrijire. Ei s tă teau neclintiţi lângă dânsul*zina şi noaptea . Bolnavului însă îi e ră din ce în ce mai rău. El cădea adesea în nesimţire şi neconteni t chiemâ pe fică-sa. Fet i ţa fii chiemată telegrafic şi că t ră sfârşitul săptămânei se află lângă tatăl sân. Bolnavul ţ inând de m â n ă pe fică-sa, zise cu lacrămi căt re Maczel:

— Ştiu c 'am să mor ş 'am să mor c u r â n d ; aceas t a însă nu mă mai înspă imântă acum, nu mă mai chi-nueş te . Acum sunt liniştit, sunt liniştit şi pen t rn fetiţă şi pen t ru mine însu-mi. F ica mea nu se va prăpădi

aci la voi ; voi îi veţi regulă viitorul şi eu sunt liniştit. Văd, că tot se mai găseşte pe pământ dragoste creşti­nească . Voi aţi făcut pomană cu mine, pomană mare . Cred că aşa ar fi făcut şi Hristos. Din pilda voastră m 'am încredinţat bine, că dac ' a r vrea oamenii , ar pu tea to tdeauna şi în toate împrejurăr i le să imiteze pe Hristos, să păşească pe urmele L u i . .

Bolnavul vorbea din ce în ce mai rar . Respiraţia i-se curmă. Eră vădit, că i-se apropia sfârşitul.

— Scumpe pastor, — începu din nou bolnavul , apucând pe Maczel de mână, — dac'aţ i şti câtu-i de uşor de muri t cu credinţa în Hristos, în puterea iubirei şi dreptăţei Lui!.. . Spuneţi- le-o lor, acelora, cărora eu ,le-am vorbit în biserică.. . chemaţi- i Ia Hristos.. . veniţi la Hristos... mergeţi după El... îndemnaţ i şi pe alţii să păşească pe urmele lui Hristos... Numai pe calea asta pot oamenii să fie fraţi... Numai aicea se poate găsi pacea sufletească... şi mângăere în vieaţă. . .

Bolnavul se sgudul, se întinse, cupr inse cu ochii toată camera , îşi opri o clipă privirea asupra unui crucifix şi încet adormi somnul de veci . Pastorul căzu în genunchi şi se rugă îndelung. El slăbise mult săptă­m â n a as ta ; devenise melancolic şi gânditor.

Muncitorul muri duminică, în revărsatul zorilor. Dimineaţa aceia fu din cele mai splendide. Maczel privea pe fereastră cum răsare soare le şi în sufletul său, ca şi în natură , se adâogâ din ce în ce mai mult lumina.

— Dormi în pace, răposatul meu frate — zise pastorul , privind spre mort . — Tu n'ai murit în zadar. Prin moar tea ta noi, cei ce am rămas în vieaţă, că­pă t ăm un impuls spre învierea, spre înoirea noas t ră duhovnicească . Nu se poate ca ul t imele tale cuvinte şi moar tea ta să t reacă pent ru noi fără u rmă. Suferinţele tale, ca şi suferinţele a mii de sărmani asemenea ţie, sunt un neîn t rerupt reproş pent ru conşti inţa noastră creştină. Mai înainte noi nici nu ne gândeam la aces te suferinţe, ne închideam ochii în faţa Jor; urechi aveam şi nu auzeam; pr iveam şi nu vedeam. Acum vălul a căzut . Murind tu de mizerie şi de foame aicea în mi j ­locul nostru, a sătuilor tăi fraţi, moar tea ta vădeşte sărăcia noas t ră duhovnicească. C r e ş t i n i s m u l n u t r e -b u e s ă fie n u m a i în v o r b e , e i m a i c u s e a m ă î n f a p t e , î n v i e ţ u i r e d u p ă î n v ă ţ ă t u r a lu i H r i s t o s . Noi cân tăm nesfârşite imne lui Hristos, dar imnul cel mai plăcut Lui este vieaţă plină de dragostea Lui. Tu ne-ai dat cea mai bună lecţ iune. Noi n 'o vom uită .. cel puţin eu, — zise cu hotâr î re Maczel.

Eră t impul de mers la biserică. Lume în această duminecă veni mai multă ca a l tădată şi pe feţele tu­turora se vedea zugrăvită un fel de melancolie . F ie­care par ' că presimţea, că a re să fie o slujbă deosebită astăzi, că astăzi a re să se întâmple ceva deosebit.

Sosi în fine t impul predicii . Predica din acea zi fu ext raordinară . Nimenea

nu-şi amintea, ca pastorul să fi vorbit vreodată fără caet. De când era el pastor, to tdeauna îşi scrisese pre ­dicile sale. Acum însă el vorbi fără nici o hârt ie în rnână şi vădit e ră agitat. Eră vădit, că o idee căută să-şi facă eşirea şi el nu ştia eum s'o expr ime. La sfârşitul predicii, pastorul închizând Biblia, se <jpri ta marginea amvonului şi, privind la păstoriţi i săi, începu să vorbească despre în tâmplarea de dumineca t recută.

— Fra te le nostru, — zise el, — a trecut astăzi de dimineaţă către Domnul. Moartea lui, cuvintele lui înainte de moar te , p recum şi apari ţ ia şi cuvântarea ţ inută de el aicea, în biserică, dumineca trecută, au produs asupra mea o impresie ext raordinar de mare .

Toate acestea au ridicat îna in tea mea o în t rebare , pe care mai înainte eu nu mi-am pus-o niciodată, şi a n u m e : Ce însemnează a urmă lui Hristos? Eu nu voesc să reproşez cu iva ; n ' am de gând să mă justific nici pe mine însumi, sau rapor tul nostru căt ră să rmanul răposa t şi în genere căt re aceia, pe cari îi r eprezenta el. Dar eu cred, că cuvintele acelui om sunt pline de un adevăr amar pent ru noi ; că noi t rebue sau să ne încercăm a răspunde la în t rebarea pusă de el, sau să primim osânda în cali tate de ucenici nevrednici ai lui Hristos, că adică noi cu vorba zicem că imităm pe Hristos, iar cu fapta facem tocmai împotr iva voinţei şi învâţăturei Lui. Toată săp tămâna m 'au chinuit aceste gânduri şi m 'am hotărî t să vă împăr tăşesc şi vouă cu­getele, ca re s'au ridicat în mintea mea şi ca re pot fi un răspuns la cele ce s'au spus aici dumineca t recută .

Henri Maczel tăcu şi privi pe păstoriţii săi. EI avea înaintea sa persoane ser ioase şi cu greutate . Aci se aflau: Eduard Normand, redactoru l jurnalului „Nou­tăţile zilei" din Ra imond; Alexandru Pauer , directorul atel ierului căilor ferate; Donnald Marte, directorul Co­legiului din Lincoln, din apropierea Raimondului ; W i -liam Gopson, pictor bine cunoscut , al căruia penel ingenios crease „Ospăţul Bacanale lor" , „Sărbă toarea lui Dionisie" şi „Jocul Amazoanelor" . Mai depar te s tă­t eau : Richard Stock, floarea baroului loca l ; Olivier Couwel, directorul teatrului şi al celei mai bune t rupe din oraş, şi Milton Whright , unul din cei mai mari comercianţ i din Raimond, care avea în prăvăli i le şi biurourile sale peste o mie de Impiegaţi. Se mai aflau de a s e m e n e a : doctorul West , om încă tânăr , dar de o reputa ţ ie demnă de invidiat ; tânăru l Gesper Caisse, autorul unei scrieri ce-i c rease un mare n u m e ; după aceia d-şoara Virginia Pech, care de curând, în urma morţii tatălui său, căpătase o moştenire de multe mi ­lioane, şi pr ie tena ei Rachila Winslow, care posedă o voce minunată şi eră fala corului b iser icesc .

Când Henri Maczel privea astăzi în faţă pe aceştia, el se gândea, cam câţi din ei ar r ă spunde oare la p ropunerea , ce curând avea să le facă. El cont inuă vorba începută , alegându-şi încetinel cuvintele, ceeace producea asupra ascultători lor o puternică impresie , cum nu mai încercase ei nici odată până acum, chiar nici când pastorul eră mai entusiasmat . Se părea, că pastorul le ţ intueâ fiecare cuvânt cu p i roane în inima lor.

— Ceeace vreau să vă propun, nu t rebue să vi-se pară lucru neobişnuit sau irealizabil, — zise Maczel. — Totuş eu bănuesc , că aşa vor privi chest iunea mulţi dintre d-voastră. Pen t ru ca să fiu bineînţeles, voiu vorbi deadreptul şi fără nici o ocol i re : Cine dintre d-voastră doreşte să-şi ia în mod cinstit şi serios obligaţiunea, ca timp de un an de zile să nu facă nimic, fără să-şi pună mai întâi în t rebarea : „ce-ar face Hristos în cazul da t ? Cum ar procedă el în locul meu în împre jurarea de fa ţă? Binecuvânta-va El oare .fapta m e a ? Procedez eu oare după voea L u i ? " Cei ce voiesc să-şi ia o ase­menea obligaţiune, să-şi ţ ină apoi cuvântul dat în faţa colegilor lor de societate, fără să se uite câtuşi de puţin la consecinţe. Bine înţeles, eu sunt cel dintâi, ca re mă înscriu în acest cerc. . . Exprimatu-mi-am eu oare clar ideea m e a ? Cei ce doresc să se înscrie în acest cerc, sunt rugaţi să r ă m â n ă după sfârşitul slujbei aicea şi să t reacă în biblioteca bisericii. Acolo vom vorbi mai amănunţ i t despre planul nostru. Cuvântul nost ru de ordine va fi: „ p e u r m e l e L u i " . Cu alte cuvinte noi vom păşi pe urmele lui Isus aşa de exact şi de neşovăelnic , cum a învăţat El singur pe ucenici i săi să facă. Şi aceia, cari îşi vor luă obligaţiunea

aceasta, t rebue să o ţ ină cu sfinţenie un an de zile întreg, începând chiar din ziua de astăzi, fără să se uite la ceva.

Henri Maczel din nou se opri şi privi din nou pe păstoriţii săi. E greu de spus impresia, ce a produs aceas tă p ropunere , în aparen ţă foarte simplă, asupra auditorilor. Ei se uitau cuprinşi de mirare unul la altul. O astfel de in terpre tare şi apl icare a învăţături i iui Hristos n imănui nu- i venise până acum în minte . Toţi erau deprinşi să se considere creştini, să vorbească din când în când de Evanghelie, să ascul te dumineca şi să rbă toarea slujba bisericească şi predica despre Hristos şi învăţă tura Sa, dar... a t ră i to tdeauna şi intru toate după această învăţă tură , a o împlini cu fapta în toate împrejurări le din vieaţă, — a c e s t e a . . acestea n i ­mănu i niciodată nu- i t recuse prin cap .

P ropunerea produsese o nedumer i re generală . Ne­greşit, toţi pr icepuse pe Maczel, dar vorbele lai erau atât de neaştepta te , a tât de neobişnuite. . .

Maczel t recu în altar şi până să-şi desbrace vest­mintele de slujbă, biserica se goli. EI se îndreptă spre bibliotecă şi întrând înăuntru , r ămase aproape surpr ins la vederea publicului ce se află acolo. Dânsul nu se aşteptase, să se găsească aşa de mulţi, cari să dorească a da făgăduinţa să u rmeze lui Hristos. In bibliotecă se adunase ră vre-o cincizeci de persoane . Aci se află Rachila Winslow, Virginia Pech, Normand, Donald Marte, Alexandru Pauer , Richard Stock, Doctorul West , e tc .

Pastorul închise uşa după sine şi se opri în faţa adunăr i i . El eră palid şi buzele-i t remurau de emoţ iune .

— Acesta-i lucrul Domnului — zise el. — Pe noi însuş Dumnezeu ne-a aduna t a icea. Să ne rugăm deci Lui, ca să ne ţ ină în calea voinţei Sale şi să ne dea putere să u rmăm pe calea Lui, pe calea iubirii desă­vârşite şi a celei mai cura te dreptăţ i .

După te rminarea rugăciunei , u rmară câteva se­cunde de linişte adâncă. Capetele tu turora erau plecate. Fa ţ a lui Henri Maczel eră udă de lacrimi. Dacă făgă­duinţa dată de ei, de a păşi pe urmele lui Hristos, ar fi fost consfinţită pr int r 'un glas tunător din cer, tot n 'a r fi simţit ei mai lămuri t b inecuvântarea d-zeească. Astfel se începu cea mai ser ioasă mişcare din câte au fost cândva în socie ta tea din Raimond.

— Noi cu toţii pr icepem, — începu Maczel, — ce făgăduinţă am dat. Noi ne obligăm, ca în vieaţa noastră de toate zilele, ordecâteori va fi vorba să în t repr indem ceva, to tdeauna să ne în t rebăm mai întâi pe noi înşine, fără să ne gândim la consecinţă : „ce-ar face Isus Hristos în cazul da t ? Cândva am să vă istorisesc miste­r ioasa schimbare, ce s'a produs în vieaţa mea, în cursul acestei săptămâni . Acum nu po t : nu m'am dumeri t încă deplin asupra celor ce s 'au pe t recut cu mine, Deocamdată eu simt, că a mai trăi cum am trăi t până acum, este peste put inţă . Sent imente le ce am încerca t de dumineca t recută încoace , mi-au descoperi t până la evidenţă chipul greşit cum pr icepeam eu datoria de următor al lui Hristos şi mă văd nevoit să dau astăzi o nouă făgăduinţă. Singur n 'am îndrăsnit să mă hotă­răsc la aceasta . Prin limba sărmanului , care a murit , Domnul a vorbit sufletelor noastre . Acesta a fost un strigăt de chiemare , îndreptat că t re noi toţi. De aceea şi eu m 'am adresat tu turora cu propunerea mea. Sunteţ i dispuşi să vă spuneţ i hotăr i t pă re rea voas t ră?

— Eu sunt dispusă, — zise Rahila Winslow, — dar o mică nedumer i re . Eu nu prea pricep de unde vom luă noi cunoş t in ţă : cam cum ar procedă Hristos în cutare sau cu ta re împre jurare? Cine-mi va spune mie, cum ar fi p rocedat El în locul meu înt r 'un caz

dat? Pe ce voi pu tea cunoaş te că a b inecuvânta t El sau nu fapta m e a ? Astăzi viaţa s'a complicat . Multe din viaţa noastră de sstăzi nu existau pe vremea Mân­tuitorului . Cum pot eu să ştiu ce-ar face EI, sau ee-ar b inecuvânta şi ce n u ?

— Şi apoi ce-ar fi, dacă c ineva ar zice de pur tarea mea, câ Hristos n 'ar 6 făcut a ş a ? — întrebă Normand, redac toru l ^Noutăţilor zilei" din Roimond.

— Numai decât unul ar crede că Hristos în t r 'un anumi t caz ar fi procedat aşa, iar altul ar , c rede că ar fi proqedat al tmintrelea, şi-ar respinge părerea celui d in tâ i . ' Cine va aplana neînţeleger i le? Fi-va oare po ­sibil a aplica aceleaşi concluziuni la toate cazuri le posibi le? — întrebă Donald Marte.

Henri Maczel tăcu un moment şi apoi r ă s p u n s e : — Eu nu cred, că avem nevoe să ne aş teptăm

la neînţelegeri . Dacă cineva u rmează lui Hristos în chip cinstit, s incer şi cu bună judeca tă , eu nu pot prevedea nedumeri r i nici în mintea noastră , nici în judeca ta al tora. Dacă Isus Hristos a servit de pildă pent ru toată lumea, fără îndoeală vom putea să-i u rmăr im şi noi . Credeţi d-voastră a l tmint re lea?

Cu toţii căzură de acord. După câteva minute de discuţie, se hotărî , ca peste două săp tămâni să se s ta­bilească întruniri regulate, în care să se comunice exper ienţele făcute de fiecare în calea „ p e u r m e l e lu i H r i s t o s " . Henri Maczel făcu o nouă rugăciune. Şi din nou, ca şi la cea d'întâi, se simţi prezenţa Du-r hului Sfânt. Cu toţii îşi s t rânseră în tăcere mâna unul al tuia şi se împrăş t ia râ în linişte pe la casele lor, ducând fiecare cu sine cugetări adânci şi serioase.

(Va urma).

Testamentul Regelui Carol. Ca un înţâlept a trăit Regele Carol şi şi-a gu­

vernat ţara, r id icându-o la t reapta pe care se află astăzi, şi cu rară în ţă lepciune s'a pregătit el din vreme şi pent ru calea pe care toţi avem să o facem, împă­raţii şi săracii , pentru t recerea Ia vieaţa de veci. Şi-a făcut încă înainte cu cineisprăzece ani testamentul , în care e reoglindata întreaga sa gândire şi simţire, în­treaga sa iubire de ţară şi de popor. Douăsprăzece mi ­l ioane de lei a lăsat Regele Carol pent ru scopuri de binefacere, pentru aşezeminte noue culturale şi de binefacere şi pentru îu tăr i rea aşezemintelor esistente în România. Şi-a adus aminte de fetele de ofiţeri, de studenţii săraci , de muncitori i rurali , de toate pături le poporului românesc , pe care l'a iubit şi care l'a adorat pe el, în viaţă, ca şi acum, după moarte . Testamentul seu sună astfel:

Testamentul meu scris de mine în luna lui F e b ­ruar ie 1899 pentru a fi publ icat prin Monitor după moar tea mea, cu rugăminte, ca ul t ima m e a voinţă şi dorinţă să fie u rmată tocmai cum le-am descris aci de propria mea mână , fiind încă voinic şi sănătos .

Având aproape 60 de ani, privesc ca o dator ie , ca să mă hotărăsc a lua cele din u rmă dispoziţii. Al­cătuind acest testament, gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut n e ­încetat şi care a avut deplină încredere în mine. Viaţa mea era aşa strâns legată de aceas tă de Dumnezeu b inecuvânta tă ţară, că doresc sâ-i las, şi după moar tea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes, pe care le-am avut pent ru dânsa.

Zi şi noapte m'am gândit la fericirea României , ca re a ajuns să ocupe acuma o poziţie vrednică Intre

statele europene , m 'am silit, ca s imţământul religios să fie r idicat şi desvoltat în toate straturi le societăţii şi ea fiecare să împlinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului.

Cu toate greutăţ i le pe cari le-am întâlnit, cu toate bânuel i le cari s 'au ridicat, mai a les la începutul Domniei mele în cont ra mea, expunându-mâ la atacuri le cele mai violente, a m păş i t r fâră frică şi fără şovăire, îna­inte pe calea dreaptă , având nemărgini ta încredere în Dumnezeu şi în bunul simţ al credinciosului meu popor.

Incunjurat şi sprijinit de fruntaşii ţării , pentru cari am avut to tdeauna o adâncă recunoş t in ţă şi o vie afecţiune, am reuşit să ridic, la gurile Dunării şi pe m a r e a neagră , un stat înzestrat cu o bună a rma tă şi cu toa te mijloacele spre a putea menţ ine frumoasa sa poziţie şi realiza odată înal te le sale aspiraţ iuni .

Succesorul meu la tron primeşte o moştenire de ca re el va fi mândru şi pe care el o va cârmui, am toa tă speranţa , în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza : „Tot pentru ţară, nimic -pentru mine".

Mulţumesc din suflet tuturor , cari au lucrat cu mine şi car i m 'au servit cu credinţă . Iert acelora, cari au scris şi a u vorbit în contra mea, cău tând a mă calomnia, sau a a runca îndoeli asupra bunelor mele intenţ iuni . Trimiţând tu turor o ul t ima salutare , plină de dragoste, rog ca şi generaţ i i le vii toare să-şi amin­tească,, din când în când, de acela, ca re s'a închinat cu tot sufletul iubitului său popor , în mijlocul cărui el s'a găsit aşa de fer ic i t Pronia cerească a voit, ca să sfârşesc, bogata mea viaţă, am trăi t şi mor cu de ­viza mea, ca re s t ră luceşte în a rmele Românie i : „Nihil •sine De o".

Doresc a fi îmbrăca t în uniforma de general (mică ţ inută, cum am pur ta t -o în toate zilele), cu decoraţi i le de răsboiu, şi numai Steaua României şi Crucea de Hohenzol lern pe piept.

Am rămas credincios ieligiunii mele, însă am avu t şi o deosebită dragoste pen t ru biserica răsăr i teană , în care scumpa mea fica Maria era botezată. Binecu­vân ta rea corpului meu se va face de un preot catolic, însă doresc, ca clerul amânduror biserici să facă ru­găciuni la sicriul meu, care t rebue sa fie foarte simplu. Corpul meu va fi expus în sala Tronului , încunjurat de fiorj şi de verdeaţă . Rog foarte mult, sà nu fie cu­nune , afară de câteva, de flori na tura le , şi aceasta numai cât înmormânta rea mea ar fi în lunile florilor, a l tmintre lea vor fi numai ramuri de brazi . Coroana de oţel, făurită d int r 'un tun luat pe câmpul de luptă şi stropit cu sângele vitejilor mei ostaşi , t rebue să fie depusă lângă mine, pur ta tă până la cel din u rmă locaş al meu şi readusă a tunci la palat. Sicriul meu, închis, va fi pus pe afetul unui tun biruit (dacă se poate) la Plevna şi tras de şase cai din grajdurile inele, fără văluri negre.

Toate steagurile, cari au fâlfâit pe câmpiile de bătae , vor fi pur ta te înaintea şi în u rma sicriului meu, ca semn, că scumpa mea a rmată a ju ra t credinţă stea­gului s ă u şi şefului său suprem, care prin voinţa lui Dumnezeu, nu mai este în mijlocul credincioşilor săi ostaşi . Tunuri le vor bubui din toate forturile din Bu­cureşti , Focşani şi Galaţi, r idicate de mine ca un scut puternic al vetrei s t rămoşeşt i în t impuri de grele în­cercăr i , de cari Cerul să păzească ţara .

Trimit armate i mele, pe care am îngrijit-o cu dragoste şi căreia i-am închinat toată inima, cea din u rmă salutare, rugându-o a-mi păstra o amint i re caldă.

Doresc, ca corpul meu să fie îngropat lângâ bi­serica Curţii de Argeş, rec lădi tă de mine, şi ca re poate

deveni mormântu l dinastiei r o m â n e . Insă când capitala regatului va cere, ea cenuşele mele să r ă m â n ă în mi j ­locul iubiţilor mei bucureşteni , a tunci î nmormân ta rea la Curtea de Argeş va fi provizorie, p â n ă ce se va clădi un mausoleu, pe o înăl ţ ime împrejurul oraşului , unde se poate deschide un bulevard (mă gândesc la înălţ imea, înainte de biserica Cărămidar i , unde se gă­seşte astăzi un pavilion al institutului geografic mil i tar) .

Recomand p e . regina Elisabeta poporului meu, sigur fiind, că toţi Românii vor încunjurâ cu dragoste şi credinţă pe prea iubita mea soţie. Am hotări t , ca Regina Elisabeta să se folosească, cât ea va trăi, de toate veniturile moşiilor mele Broşteni, Sinaia, Predeal şi Monastirea, care dau împreună o sumă de patru sute de mii lei cel puţ in; în cazul, că venituri le vor scade sub suma aci indicată, atunci succesorul meu va com­plectă ce l ipseşte. Sper, că apar tamente le din palatul regal dela Bucureşti , ocupate astăzi de Regina, vor r ă m â n e la dispoziţia ei. Castelul Peleş îl ho tă răsc ca reşedinţă de vară pent ru mult iubita mea soţie. în t re ­ţ inerea acestei reşedinţe este în sarcina succesorului meu, căruia las moştenire castelul, cu întreaga moşie Sinaia-Predeal , cu toate clădirile şi s tabi l imentele. Mo­şia mea Broşteni, din judeţul Suceava, rev ine asemenea noului Rege al României din casa de Hohenzol lern. Moşia mea Monast>rea din judeţul Ilfov va deveui pro­pr ie ta tea s t rănepotului şi finului meu, Pr incipele Carol a) României , din ziua majorităţii sale. Din veni tur i le acestei moşii însă, nu se poate dispune înainte de moar tea Reginei Elisabeta. Moşia mea Slobozia Zorleni din judeţu l Tutova, cumpăra tă din moşteni rea mea pă­rintească, am dest inat-o pr in t r 'un act deosebit (depus la Sigmaringen) iubitului meu nepot, Pr incipele Carol de Hohenzol lern. Orphelinatul agricol Ferd inand va r ă m â n e neat ins pe moşie şi întreţ inut de viitorul Rege al României .

Casele şi terenur i le mele împrejurul palatului ca­pitalei t rec în posesiunea viitorului Rege al României .

Galeria mea de tablouri , tocmai acum este des­crisă în catalogul i lustrat al bibliotecarului meu Ba-chelin, va r ămâne pent ru to tdeauna şi deaîntregul în ţară, ca propr ie ta te a coroanei Românie i .

Succesorul meu (Principele Ferd inand al Româ­niei) va plăti din economii le mele u n milion de lei ca dar din par tea mea Reginei Elisabeta, care poate dis­pune de aceas tă sumă cum ea va voi.

Dăruesc asemenea şasesute mii de lei nepoate i mele, Principesei Măria a României , rugând totdeodată , ca vi i toarea Regină să combată luxul, care aduce prin cheltueli nemăsura te a tâ tea nenorocir i în familii.

Hotărăsc ca zestre pentru s t rănepoata mea, Pr in­cipesa Elisabeta a României , optsute mii lei. Aceasta sumă va fi depusă în fondurile 's tatului român, la casa de depuner i din Bucureşti , şi nu poate fi at insă (nici ehiar dobânzile) până la căsător ie , sau la vârsta de 21 de ani ai t inerei Pr incipese.

Prin o bună gospodărie şi o severă rânduea lâ în cheltueli, fără a micşoră număroase le a jutoare cerute din toate părţi le, averea mea a crescut din an în an. Venituri le domeniului Coroanei au contribuit mai ales la aceas ta creştere, mulţumită unei administraţ i i foarte bune şi prevăzătoare a dlui Kalinderu, care s'a închi­nat cu un devqtament nemărgini t la aceas ta insti tu-ţ iune, deveni tă aşa de folositoare pentru ţara întreagă. Asemenea credinciosul meu secre tar L. Basset, a con­dus trebile mele cu atâta circumspecţie , că pot dispune astăzi de sume însemnate în folosui scumpei mele Românii şi pent ru binefaceri .

Am hotăr î t dar o sumă de douăsprezece mil ioane lei pentru diferite aşezăminte , noi fundaţiuni şi aju­toare , în fondurile statului şi publice, în acţiuni sau bani . Aceasta sumă va fi distribuită p recum u r m e a z ă :

1. La Academia Română şasesute mii lei, ca ca­pital pentru publicaţiuni .

2. La fundaţiunea mea universi tară, pen t ru spo­rirea capitalului, şasesute mii lei.

3. La orfelinatul Ferd inand din Zorleni, lângă Bârlad, pentru sporirea capitalului, cincisute mii lei.

4. Pent ru în temeerea unui internat de fete de ofiţeri din a rmata mea, ca un institut de educaţ iune , cu un învă ţământ pract ic (ca Augusta-Stift la Char-lottenburg), la Craiova, două mil ioane.

5. Pent ru în temeerea unei şcoli industr ia le la Bu­cureşti (organizarea sa ap roape ca aceea dela Mfinich) trei mil ioane lei.

Suma de cinci mil ioane, pentru Nr. 4 şi 5, va fi depusă în fondurile statului, la casa de depuneri . Do­bânzile vor fi întrebuinţate numai la spor i rea capi ta­lului, până la deschiderea acestor două aşezăminte . O terţ ial i tate din capital este pentru clădirea, două ter-ţialităţi pentru între ţ inerea lor. Dobânda banilor în t impul clădirii va fi plătită de succesorul meu, şi t e re­nurile pe cari se vor ridică aceste două insti tute, rog foarte mult a le da fără plată.

6. La societatea de binefacere Elisabeta, pentru spori rea capi talului , pa t ru sute mii lei.

7. La societatea geografică, fondată de mine, trei sute mii lei, ca capital .

8. Pent ru surori le de cari tate , fondate de Regina Elisabeta, trei sute mii lei, ca capital .

9. Pen t ru în temeerea unui fond, spre a venî în ajutor ofiţerilor, cari sunt în s t râmtoare , un milion Iei, ca capital , depus în ren tă r o m â n ă la casa de depuner i . Se poate da oficerilor din a rmata mea din capital împrumutur i până la cinci mii lei, cu pat ru Ia sută. Insă aceas ta sumă t rebue să fie înapoia tă t reptat , după pat ru sau cinci ani .

10. Pent ru în temeerea unui fond ca ajntor pen t ru studenţii săraci cinci sute mii lei, capital depus în fonduri de stat, la casa de depuneri . In fiecare an do­bânzile acestui capital vor fi împărţ i te între cincizeci studenţi săraci .

11 . Pen t ru burse în s t ră inăta te , spre a pregăti pe t ineri pentru şcoala industrială, ca profesori, cinci sute mii lei, ca capi tal .

12. Pentru biserica naţ ională şase sute mii lei, ca capital . Dobânzile vor fi în t rebuinţa te ca ajutor pent ru biserici sărace, în repara ţ ie , sau începute şi cari nu pot fi isprăvite, din cauza lipsei de mijloace.

13. Pent ru cant inele şcolare capi tal trei sute mii lei.

14. Pent ru distr ibuirea la diferite societăţi de bi­nefacere şi de încurajare , recunoscute ca persoane j u ­ridice, cinci sufe mii lei.

15. Pentru spor i rea capitalului la casa de ajutor, înfiinţată de mine, în amint i rea a 25-a aniversare a căsătoriei mele, 1894, pent ru muncitori i rural i în anii de secetă, pa t ru sute mii lei.

16. Pent ru biserica catolică din România pat ru sute mii lei.

17. Pent ru biserica p ro tes tan tă una sută mii lei. Distribuirea acestor douăsprezece mil ioane va fi

începută numai un an după moar tea mea, astfel, ca toate dobânzile acestei sume (aproape cinci sute mii lei) s ă r ă m â n ă disponibile.

Hotărăsc ca aceşti bani să fie întrebuinţaţ i în modul u r m ă t o r :

întregul personal superior şi inferior al curţii r e ­gale, al casei şi al administraţiei mele, va primî lefile cum sunt provăzute pentru dânsul în budgetul meu, încă un an întreg după moar tea mea, adecă 12 luni. Suma aces tor lefi se urcă aproape la 240.000 lei. Restul va fi distribuit astfel, ca pomană pent ru să rac i :

In Bucureşti cincizeci mii lei. La Iaşi treizeci mii lei. La Craiova douăzeci mii lei. La Galaţi zece mii lei. La Brăila zece mii lei. La Ploeşti zece mii lei. La Botoşani zece mii lei. La Bârlad zece mii lei. La Focşani opt mii lei. La Piteşti opt mii lei. Pen t ru fie­care din celelalte oraşe , capitale de jude ţe , c inc imi i lei.

Dacă milostivirea lui Dumnezeu îmi va dărui încă câţiva ani, am dorinţa a prevedea, în codicile, al te legate, în folosul ţării. S târuesc însă, ca acest testa­ment , scris de propria mea mână , care conţ ine tot ce doresc astăzi, în anul 1899, să fie urmat şi executa t în tocmai , cum Tam alcătuit .

Inăl ţând rugăciuni îerbinţi că t ră Atotputernicul , ca să ocrotească d e a p u r u r e a . România şi să răspân­dească toate harur i le asupra scumpului meu popor, mă închin cu smerenie înaintea voinţei lui Dumnezeu şi iscălesc cea din u rmă hotàr î re a mea, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Făcut în Bucureşti , la 14/26 februarie, 1899. €arol m. p .

Am scris şi iscălit de propria mea mână acest tes­tament, pe două coaie, formând opt pagini, legate cu un fir roşu, şi am pus sigdul meu''. 14/26 februarie 1899. Car ol m. p.

< Codicilul Testamentul a fost întregit cu dispoziţiile cuprinse

în codicilul făcut în 14/27 decemvrie 1911, în Bucureşt i . Codicilul sună astfel:

Codicil la tes tamentul meu din 14/26 februarie 1899, scris şi iscălit de propr ia mea mână , în decem­vrie 1911.

Hotărăsc încă, din averea mea să fie depus un capital de un milion Iei, în bani sau în ren ta statului (cu minimum patru la sută), pentru s t rănepotul meu Pr incipele Nicolae al României , care se va bucura de dobânda acestui capital din ziua majorităţi i sale .

Asemenea s t rănepoate le mele , ï r incipesele Maria şi I leana a României , vor primi fiecare cinci sute de mii lei, în bani sau r en tă de stat (cu minimum pa t ru la sută) a căror dobândă va fi plăti tă în ziua majori­tăţii lor, sau când ele se vor căsători .

S t rănepoţ i i mei, Pr incipele moşteni tor şi fratele lui, F ranc i se Iosif de Hohenzolern, vor primi fiecare ca dar suma de treisute mii lei. Asemenea toa te ru ­dele mele, cumnate , nepoate , s t rănepoate , s t rănepoţ i , vor primi fiecare un dar, care t rebuie să aibă cel puţin un pre ţ de optsute până la o mie lei .

Doresc, ca toate persoanele cari m ' au servit î n timpul domniei mele, ca miniştri , adjutanţi regali , func­ţ ionari ai casei regale şi pr inciare , dame de o n o a r e , etc. să pr imească fiecare un dar, consis tând în t r 'un obiect de artă, un tablou, o miniatură, un ac, un c e a ­sornic , un inel, etc . Cele din u rmă obiec te vor fi luate din cutiile mele, cari conţin bijuterii des t inate ca daruri .

Fondul de treisute mii lei, care l-am destinat anul acesta pentru universi tatea dela Iaşi, va fi sporit încă cu un capital de treisute mii lei şi în t rebuin ţa t pentru un cămin s tudenţesc . In cas că nu s'a cum-

338 BISERICA si ŞCOALA Anni XXXVIII

pàra t o casă pentru s tudenţ i ' a tunci o sută mii lei va fi lua tă pentru îndepl ini rea acestui scop. Dobânda delà două sute mii lei va fi pentru în t re ţ inerea acer stei case.

Colecţ iunea mea de a rme din castelcl Peieş, va r emâne în întregul său acolo, ca proprie ta te a coroa­nei României . Aceasta colecţ iune are un catalog de ­tailat.

Moşia mea „Dmkirch", s i tuată în marele ducat de Baden, va primi un capital , ca fond, de treisute mii lei, care se dee un venit de cel puţin 12 mii lei pe an. Acest venit este destinat j umă ta t e pentru b ine­faceri în folosul statutui şi j umă ta t e pentru îmbună­tăţirea acestei moşii şi a clădirilor sale. Se poate lua o sumă de optzeci mii lei pent ru aducerea apei in castel şi în sat. Suma aceasta va fi amort izata, luând de fiecare j umă ta t e trei mii de Iei pe an, adecă de binefacere şi de îmbunătă ţ i re şi de întreţ inere a ca­stelului (şase mii lei).

Acest fond, care va purta numele meu, va fi ad­ministrat de un comitet compus de administratorul moşiei, de preot şi de pr imar. Ei va ho tă ra întreţ ine­rea venitului acestui capi tal .

Dacă iubita mea soţie, Regina Elisabeia, este încă în viaţă, ea va primi o sumă de două milioane iei, spre a dispune cum va crede de aceşti bani . Poa tecă ea va dori a înt rebuinţa din aceasta sumă o sută mii lei pent ru îmbunătă ţ i rea casei sale Segenhaus , lângă Neu-Wied. Asemenea ea va dori să facă legate şi do-naţ iuni la diferite fundaţiuni înfiinţate de dânsa.)

S t rănepoa ta mea, Pr incipesa Elisabeta a Româ­niei, va primi încă două sute mii iei capital. Astfel zestrea care am prevăzut-o în tes tamentul meu din 14/26 februarie 1899 pent ru Pr incipesă , va fi de un milion lei. Venitul acestui" capital t rebue să fie cel puţin patru şi jumăta te la sută.

Iubita mea nepoată Pr incipesa Maria a României va primi şase sute mii lei, sumă de care ea poate dis­pune qum va crede.

Toată averea mea în bani, acţiuni, obligaţii, fon­duri de stat, după plata tu turor legatelor, va r ă m â n e iubitului meu nepot, Principele Ferd inand al Româ­niei, sumă care doresc să fie păs t ra tă ca capital .

Domnul Basset, secretarul meu, va primi o pen­siune de o mie lei pe lună, care va fi plătită chiar dacă el va urma serviciul seu lângă moştenitorul meu. Ca un semn al mulţumirii mele pentru serviciile sale el va primi un legat de o sută mii lei, dacă el va fi încă în viaţă. Văduva lui va primi o pensie de şase mii lei pe an. Fiii doctor- lui Kremnitz vor primi fiecare patruzeci mii lei ca dar şi vor da din aceas ta sumă pat ru mii lei mamei lor, a cărei pens iune de două-sprăzeze mii lei, daţi până acum, va fi plătită până la moar tea ei.

Scris şi iscălit de propria mea mână , Bucureşti , 14/27 Decemvrie, 1911. Carol m. p.

Funerariile Regelui CaroL Joi în 2/15 oct. spre seară au fost coborât în

cavou! mânăst i re i Curtea de Argeş rămăşi ţe le pămân­teşti ale primului rege român. La pe t recerea spre cele veşnice a regelui a luat par te Same imensă, deoarece din prilegiul funerariiior regelui, călătoria pe t renuri fiind gratuită, t renuri le aduceau în fiecare oră mii de oameni spre capitală. Accesul publicului ia palat a fost admisă până miereuri la orele 3 noaptea .

Date fiind împrejurăr i le excepţ ionale in te rna ţ io ­nale, Familia Regală şi-a expr imat dorinţa să nu să trimită mmisiuni speciale din par tea Curţilor s t re ine Ia funerarii le regelui Carol. Cu toate aces tea î m p ă r a ­tul Germaniei a ţ inut să fie reprezen ta t pr in t r 'un de ­legat special, care a sosit mercur i la amiazi, în per ­soana contelui de Wedel .

Joi dimineaţa la orele 6 în prezenţa regelui Fe r -dinand şi a aghiotanţiior regali s'a procedat la acope ­rirea cosciugului, peste care s'a pus apoi un steag tr icolor şi o purpură cu emblema casei de Hohenzol-lern. Sigilarea cosciugului s'a făcut prin d. Dr. Mina Minovici.

Dela orele 8 şi 15, t rupele se aflau toate ins ta­late pe locurile dinainte fixate.

Pa rada a fost comandată de generalul Cotescu. In mijlocul Pieţei Carol se aflau drapele le cor­

purilor, cari au luat par te în războiul din 1877, iar în spatele drapelelor, veteranii d in 1877—78.

La orele 7 şi 9 s'a oficiat serviciu religios pentru odihna sufletului defunctului suveran.

După sfârşirea slujbei religioase, sicriul a fost coborât în cur tea palatului pe dricul tunului pe care a fost adus la gara Mogoşoaia Cei 6 cai înhămaţ i au fost descoperiţ i şi fără nici un semn de doliu.

In momentul care a fost aşezat sicriul regal pe dricul de tun. au început să sune toate clopotele b i ­sericilor din capitală şi din cele 101 lovi tur i de tun să dea primele salve, iar muzica companiei de onoare dela palat a in tonat imnul regal.

Mulţimea cu capete le descoperi te , ascultă înfio­raţi de durere şi ochii înlăcrimaţi .

La orele 10 cortegiul format din membri i Casei Domnitoare şi din toţi dignitarii înalţi civili şi militari, a p leca t între loviturile de tun ale fortăreţei , î nd rep -tându-se , încet, spre calea Griviţei până la gara de Nord.

Pe drum, toate ba lcoanele erau îndesate de lume. Dela palatul regal până la ga ra de Nord, pe amân­două părţ i le străzilor erau înşirate t rupe.

Circulaţia pe străzi pe acest t imp a fost com­plet întreruptă .

Cortegiul ajuns la gara de Nord, sicriul a fost ridicat de pe lafet şi pus, între sunetele „Imnului regal" şi între onoruri le date de o companie de in­fanterie, pe t renul mortuar , cu care împreună a p lecat întreaga familie regală şi fruntaşii statului la orele 11 şi 30 spre Curtea de Argeş. Peste 10 minute a plecat un alt t ren ' in care au luat loc membrii sinodului, generalii şi alţi demnitar i înalţ i . Pe acest t ren au fost aşezate şi drapelele.

Regina Văduvă Elisabeta din cauza slăbiciunei corporale , n 'a putut plecă la Curtea de Argeş, ci a r ămas în Bucureşti .

La ora 2 d. a. pe un timp frumos de toamnă, în aş teptarea alor mii de oameni , cari acopăr şi dealu­rile din împrejurime, soseşte t renul mor tuar în gara Curţii de Argeş. Sosirea t renului o vesteşte comp. de onoare a reg, 4 Argeş de sub comanda dlui colonel Scăr lă tescu.

Cosciugul este ridicat pe umeri de generali i casei militare a regelui şi aşezat pe dricul de tun, apoi por­neşte spre veşnicul locaş între două drapele dela 1877 a le reg. 4 Argeş şi 12 infanterie. In u rma sicriului merge abătut regele Ferd inand, având în dreapta sa pe prinţul Carol, iar în stânga pe prinţul Nicolae.

Pe tot parcursul până la mănăs t i re a tras salve o bater ie a reg. 6 de art i lerie. Ajuns în cur tea mă-

năstirei , cosciugul a fost dus sub baldachinul măaăs -tirei împodobit cu flori na tura le , ca re mai mult au plăcut regretatului suveran.

Sub baldachin s'a ţ inut o slujbă religioasă, după care a fost dus în mănăs t i re şi aşezat a l ă tu rea de mormântu l lui Neagoe Basarab. La scoborâ rea sicriu­lui a luat par te numai familia regală şi miniştrii , iar bateria reg. 1 art i ler ie „Regele Caro i" a tras salve.

Uşile mănăs t i re i s 'au închis apoi , lăsând p e lu-.crători să aşeze lespedea mormânta lă .

După înmormânta re , cur tea regală s 'a înapoiat în capi ta lă cu t renul regal, iar invitaţii şi demni tar i i ţării 10 minute mai târziu cu un t r en special, lăsând defunctul suveran spre odihnă veşnică în biser ica l e ­gendară, ca re acum, după proroc ia Lui, a devenit „simbol de un i re întru s lava s t rămoşească şi r enaş t e ­rea naţ ională , loc de înch ina re şi amint i re de cel ce a iubit România din toată inima sa" .

CRONICA. f Dimitrie A, Sturdza, unul dintre cei mai

luminaţi bărbaţi de stat ai României fo¿t p r i m ministru, secretar al Academiei Române şi şef al partidului liberal, după o viaţă lungă şi pline de fapte mari pentru ţara sa a răposat în etate de 81 ani, plecând Ia cele eterne o d a t ă cu re­gele său iubit, cu , care împreună a lucrat patru decenii la întărirea regatului Român. Odihnească în pace!

î n ş t i i n ţ a r e o f i c i a l ă . In atenţiune glotaşilor. Pe baza artieoluîui pe lege XX din anul 1886 se ordonă tuturor acelor obligaţi la gloate, cari s'au născut în răstimpul delà anul 1878 până la anul 1890 inclusiv pr in comisiile de înrolare , sau prin comisiunii le mixte de supraarbi t rare până la finea anului 1913 au fost aflaţi de incapabili pentru arme, respect ive acelora cari prin comisiunea de supraarb i t ra re mili tară sau de honvezi până la finea anului 1913 au fost concediaţ i din a rmata comună, delà honvezime sau déla j anda r ­merie, ori acelora cari până acuma nu au fost încă asenta ţ i : ca pent ru conscr ierea lor să se prezinte înantea pr imăriei comunale (autorităţii orăşeneşti) în locali tatea lor, iar în comunele mici la sediul notar ia­tului cercual şi a n u m e : în Arad la secţia militară delà 22—29 Octomvrie n. Cu ocaziunea prezentăr i i este a se ară ta pent ru legitimare cărt icica de glotaşi ce even­tual ar fi în poses iunea celui obligat la gloate. Persoa­nele conscrise, amâsura t dispoziţiunilor ce se vor publica mai târziu pr in pr imărie , în răst impul delà 16 Noem-vrie până la 31 Decemvrie a. c. şi înlocalităţi le acoLo indicate vor fi aduşi la revista de prezentare a glota­şilor şi acolo vor fi clasificaţi după abili tatea lor. Cei aflaţi abili vor fi înştiinţaţi despre t impul intrări i lor în serviciu. Acei obligaţi la gloate, cari sunt candidaţi la preoţie pen t ru confesiunile rel igionare recipiate ori legal recunoscute , p recum şi acei cari pe baza studiilor terminate conform paragrafului 21 a legei despre forţa a rmată ac tualmente au dreptul la beneficiul volunta­riatului de un an, sunt datori a dovedi aceas ta cu ocaziunea revistei de prezenta re prin certificat din par tea institutului respectiv. Sunt dispenzaţi delà con-scriere, delà înfăţişarea la revista de prezentare da glotaşi şi to todată pe timp nedeterminat şi delà servi­ciul activ la gloate, u rmător i i : a) persoanele ob l íga t e l a

gloate cari sunt stabil aplicaţi la agenţia de finanţe; — b) persoanele obligate la gloate cari sunt stabil ap ­licate ia că i ' e ferate şi în atel ierele ace lora la servi­ciul de moviment, de menţ inere a căii, de manevra re şi de magazin, mai depare la di recţ iunea r. u. centra lă a fabricilor de fer şi în fabricile şi uzinele de sub conducerea aces te ia ; — c) persoanele obligate la gloate aplicate în mod stabil la serviciul de moviment dela inst i tutele de poştă şi telegraf, la ces. şi reg. pr ima societate privilegiată pent ru navigaţ iunea pe Dunăre , la societatea anonimă reg. un. de navigaţ iune fluvială şi mari t imă, la socie ta tea sud-germană de navigaţ iune pe Dunăre, precum şi la alte intreprinderi par t iculare de navigaţiune mari t imă, cari iau par te la movimentul de râsboiu şi cari vor fi separat designate de cătră di ­rec ţ iunea ces. şi reg. pen t ru t ransportur i pe mare din Triest sau în fabricile şi atel ierele aceloraşi a n e x e ; — d) persoanele obligate la gloate apar ţ ină toare secţiilor muncitoreşt i dela minele de cărbuni de p ia t ră ; — e) persoanele obligate la gloate, cari sunt munci tor i glotaşi designaţi prin comune şi oraşe p recum şi aceia apl i­caţi la servicii având speciale scopuri pent ru răsboiu; — f) acele persoane obligate la gloate, cari şi până acuma provizor au fost dispensaţi dela serviciul act iv la gloate şi în fine — g) preoţii hirotoniţi respect ive ordinaţi p recum şi profesori fiind preoţi hirotoniţi ai confesiunilor recipiate şi legal recunoscute . Acela care nu va face destul ordinului de chemare , va fi adus cu forţa şi va fi pedepsit cu toată r igoarea legei.

Concurse. Pe baza ordinului Ven. Conzistor eparhia l din

Oradea-mare , de Nrul 2422/914. se publica din nou concurs pen t ru îndeplinea parohiei de cl. II din Chişlaz (Vámosiáz), cu termin de 30 zile dela prima publicare în organul oficios, pe lângă beneficiul u r m ă t o r :

1. Locuinţă bună cu 3 odăi, bucătăr ie , cămara , supraedificatele de lipsă, şi grădină de legume.

2. Pământ a ră tor 17 jug. a, 1600 • . st. 3. Păşuna t pent ru 6 vite. 4. Bir dela fiecare casă cu pământ 1, déla casă

fără pământ ^ vieâ grâu, săcară ori cucuruz sau răs ­cumpăra t ă vica a, 2 cor. 50. fii.

5. Stolele uzua te : botez 80 fii; cununie 6 co r ; sfeştanie 1 cor ; maslu 2 cor ; înmormânta re mică .2 cor ; mare 6-12 cor.

6. întregirea dela stat. Darea după beneficiu o supoar tă alesul , p recum

va avea să provadă şi catehizări le dela ori-ce şcoală din comună, fără să pretindă ceva onorar special dela parohie .

Doritori de a ocupa acest post, sunt poftiţi a-şi înainta recursele—adjusta te cu documentele originale, şi adresate comit. par . din Chişlaz—Ia P. o. oficiu protopopesc din Oradea-mare . având—cu stricta obser­vare a prescriselor regulamentului a se prezenta în vre-o Dumineca ori sărbă toare în sf. biserică de acolo, pentru dovedirea desterităţii în rituale şi orator ie .

Comit, parohial. la coţelegere cu: Andreiu Ilorvath protoprezbiterul

Orăzii-marii —a- 1—3

Conform rezolut iunei Ve-ner. Consibtor de sub Nr. 4742/1914 dd. 28 august a. c , prin aceas ta se publică concurs pent ru îndeplinirea postului de capelan tem­poral , cu drept de succesiune, pe lângă veteranul paroh

Gheorghe Bălan din B. Comloş (Nagykomlos, comitatul Torontâl) ou termin de recurgere de 30 zile dela prima publ icare în organul oficial „Biserica şi Şcoa la" pe lângă următoare le condi ţ iun i :

1. Alegândul capelan va primi în beneficiul său y 2 din stole şi bir, apoi 1 / 2 din sesia parohială şi anume par tea mai îndepăr ta tă de comună, iar par tea mai apropia tă de comună r ă m â n e parohului . La întregirea dela stat a parohului însă nu are drept. Va suportă toate dări le publice după venitul beneficiat : se va în­griji de locuinfă pentru s ine ; va catehizâ conform ordinaţ iunilor ce le va primi dela Super ior i ta tea sa biser icească, fără a pre t inde r emunera ţ iune dela comuna bisericească.

2. Alegândul cape lan va fi obligat să substi tue în funcţiunile preoţeşti pe protopopul t ractnai , în caz de lipsă, beneficiind în asemenea cazuri stola întreagă.

Contractul de esa rendare a sesiunei parohia le beneficiate de parohul Gheorghe Bălan pentru par tea cedată alegândul capelan, va putea să r ă m â n ă în vi­goare numai cu învoirea acestuia.

4. Parohia fiind de clasa primă, dela reflectanţi se recere cvalificaţiune de clasa pr imă conform con-cluzului 84 al Sinodului Eparhial din 1910 ,

5. Reflectanţii vor avea a se prezentă în sfânta biserică din loc cu observarea §-lui 33 din Regulamentul pentru parohii , spre a-şi a ră ta dester i ta tea în ri tuale şi orator ie .

•9 Recursele, adresa te comitetului parohial şi ad-jus ta te conform prescriselor §-lui 13 din Statutul orga­nic şi Regulamentul în vigoare, sunt a se înainta Prea Onor. Oficiu protopresbi teral gr. ort. român din B. Comloş (Nagykomlos).

B. Comloş, din şedinţa comitetului parohial ţ inută la 10/23 august 1914.

Ştefan Radii Gheorghe Păcăţian preş. comit. par. not, ad hoc.

In conţelegere cu : Mihai Păcăţian protopresbi ter ase­sor consistorial .

- n — 2 3

Pent ru îndeplinirea definitivă a postului invăţâto-resc dela şcoala gr.-or. rom. din Brestovaţ (Aga), tractul Belinţului, se escrie concurs cu termin de 30 zile dela prima publ icare în foaia „Biserica şi Şcoala" .

Emolumente le împreuna te cu acest post sunt: 1. In bani gata 141 cor. 60 fileri; 2 . 720 litre

grâu, preţui te în 81 cor. 60 fileri; 3. 720 litre cucuruz, preţui te în 60 co roane ; 4. 3 j u g ă r e 695n de pământ , par te ară tor , par te fânaţ, preţui t în 80 cor . : 5. Pent ru conferinţă 10 cor. ; 6. Pent ru scripturistică 10 c o r o a n e ; 7. locuinţă corespunzătoare legii, cu grădină intra şi estravilană, la olaltă 705n.

Toate acestea le dă comuna bisericească. Dela înmormântăr i , unde va fi poftit, 80 fileri,

iar cu liturgie 2 coroane . Pent ru întregirea salarului la suma cerută de lege,

înaltul Guvern, prin rezoluţia Nr. 30814/1913, a pus în prospect acordarea ajutorului de stat.

Dările publice după pământur i le şi grădinile ce i-se dau în folosinţă, va avea să le supoar te învăţă torul, care va fi ales.

Alesul, fără alta remunera ţ ie , are să prestee şi servicii cantorale , a tât în, cât şi afară de biserica.

Concurenţi i au să-şi adjusteze concursele cu ur­mătoare le d o c u m e n t e :

1. Etras de naş tere din matrieula civilă;

2. Estras de botez din matrieula b i se r icească ; 3. Diploma de învă ţă to r ; 4. Atestat de apar t inenţă (illetosegi bizonyitvâny)

dela antistia comunei natale a concurentului şi 5. Atestat despre serviciul de până aci. Reflectanţii la acest post au să-şi trimită petiţiile

concursuale , adresate comitetului parohial din Bres to­vaţ, pe calea oficiului protopresbi teral din Belinţ (Be-lencze, Temes megye) şi să se prezenteze odată într 'o duminecă ori sărbătoare în s biserică de acolo, spre a-şi a ră tă desteri tatea în cântare şi în tipic.

Comitetul parohial îşi rezervă dreptul de a schimbă naturali i le în bani , după preţul fixat în acest concurs .

Comitetul parohial. In conţelegere cu m i n e : Gherasim Serb protopresbi ter .

— • — 3—3

Pentru îndepl inirea postului de învăţător la şcoala gr.-or. rom. din Selegeni (Szelezseny) se escrie concurs cu termin de 30 zile.

Emolumen te : 1. 200 cor. din cassada epitropiei cultuale. 2. 6 HI. grâu şi 6 HI. cucuruz, eventual p re ­ţul acestora staverit în 164 coroane . 3. Scripturist ică 6 cor. 4. Conferinţe 20 cor. 5. Stolele obicinuite.

La recurse sunt a se a lă tură în original: 1. Estras de botez. 2. Diploma. 3. Atestat de apar t inenţă . 4. Atestat de serviciu.

Alesul va provedeâ s t rana fără alta remunera ţ ie . Recursele adresate comitetului parohial din Sele­

geni sunt a se înainta oficiului ppbiteral gr.-or. rom. din Buteni, având reflectanţii a se prezentă în sfta b i ­serică din Selegeni spre a-şi ară tă desteri tatea în cant şi t ipic.

Comitetul parohial. In conţelegere c u : F. Roxin ppresbiter, insp. şcolar .

— • — 3—3 gr.

fii ffe Ml (M « b <fe 4R9 M Mi * f * . 9 r *

la libia diecezana i Ural A u a p ă r u t ş i s e g ă s e s c d e v â n z a r e

Şaizeci $i cinci de predici populare p r e m i a t e d e a c a d e m i a r o m â n ă

d e

A r h i m » I . S c r i b a n .

â cor. 4. exempl. plus porto 30 fii.

f T T T T T f T T T T T f Tiparul şi editura tipografiei diecezane din Arad — Redactor responzabil: R o m a n R.. C i o r o j f a r i u .