EmanuelCopila5

DE tA IDEOTOGIEtA HEGEMONIE.

EXPTORARI CRITICE

it*t posrcomu N tsMu r RoMAN Esc

Emanuel CopilaS

De la ideologie la hegemonie

Copyright o Emanuel Copila5Copyrighr oTR|ToNIC 2017 pentru edilia prezent;.

Toate drepturile rezervate, inclusiv dreptul de a reproduce fragmente din carte.

TRITONIC

Str. Coacizelor nr. 5, Bucure;ti

e-mail: editura@tritonic.rowwwtritonic.ro

Tritonic Bucure$ti apare la pozilia 1 I in lista cu Edituri de prestigiu recunoscut in domeniulgiinlelor sociale (lista 42) (CNATDCU):

http//wwwcnatdcu.rolwp-content/uploads/ 201 1 / 1 1 /A?-Panel4l.xls

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei

COPILAS, EMANUEL

De la ideologie lo hegemonrelEmanuel Copila5

Tritonic 2017ISBN : 97 8- 606-7 49 -3 1 7 -7

Coperta: ALEXANDRA BARDAN

Redactor: BOGDAN HRIB

tominda nr. zo:/decembrie 201 7Bun de tipar: decembrie 201 7

Tiperitin Romania

Orice reproducere, total5 sau pa4ialA, a acestei lucr5ri, ftri acordul scris al editorului,este striit interzi$ ti se pedepse5te conform Legii dreptului de autor'

Cuprins

lntroducere

Postcomunismul romdnesc. O posibi16 tipologie

lntroducere: controverse 5i clarifi carildelimitari conceptuale

Metodologie

Componenta ideologica: de la anticomunism

la anticoruplie via sf615itul istoriei

componenta politicS:

dereglementare, devalizare 5i capitalism politic

Componenta economici: privatizare ;i consumerismsau de la mitul la fundamentalismul piegei libere

Componenta sociali: precarizare, evacuare, incriminare

Componenta culturala: elitism, postmodernism, oportunism

Componenta teologicd:

neoconservatorism 5i neoliberalism teologic

Componenta ecologicS,

sau despre necesitatea repolitizdr.ii naturii in postcomunism

Componenta urbanisticS;

gentrificarea, noua politicd a spaliuluiin postcomunism

Concluzii: de la dictatura intregului la rizbunarea particularului

Bibliografie

Flexibilizarea structurilor prin resurgenla agen!ilor sociali?O analizd socio-constructivista a protestelor din Timi;oara

lntroducere

lncadrarea teoretici a problematicii abordate

7

13

13

16

16

29

35

41

49

55

60

64

6B

71

79'79

80

Agenli sociali, resurse, acte de vorbire 9i interese.

O cronologie a protestelor din Piala Victoriei

Linii directoare ale protestelor din llmi5oara

Reguli qi autoritate: rdspunsuri ale structurilor locale 5i centrale

Consecinle neintenlionate? Eficienla mobilizatoare a mesajelor

rnoderat 5i extrem nalionaliste in configurarea protestelor

Comentarii finale: agenli, structuri 5i posibile construclii

alternative ale socialului

Bibliografie

Nalionalismul de dreapta in Romdnia postcomunistd:

implicalii ideologice Ei impact politic

lntroducere

Nalionalismele romdne;ti de dupl 1989:

redetteptarea,om ul ui vechi"?

Studii de caz: Memorialul Victimelor Comunismului

5i al Rezistenlei 5i Migcarea Sfinliilnchisorilor

ln loc de concluzii: implica!ile ideologice substanliale ale

nationalismuluide dreapta gi impactul sdu politic neglijabil

Bibliografie

Simbolistica politice romAneasci: intre populism ;i cinism?

in loc de introducere: Clarifi carea vocabularului conceptual

Trei simboluri ale politicii rom6ne;ti

Concluzii: discrepanle simbolice, populism ;i democralie

Bibliografie

lndex

83

103

106

110

113

114

125

125

127

134

141

144

"147

147

154

162

166

"t71

lntroducere

Aterrtia gtiinlifici pe care am acordat-o in ultimul deceniu co-munismului romAnesc din punct de vedere ideologic qi al politicii

externe s-a impletit gradual, de cAliva ani incoace, cu o preocupare

crescind[ pentru postcomunism. Cele doui epoci social-istoricenu pot fi inlelese pe deplin decit impreuni, in continuitatea lotcare este una profundd gi substanfiali, dubland discontinuitatea

evidenti prin care sunt, de asemenea, separate. Pe cale de consecin-

fi, pentru a aprofunda in continuare subiectul, am adunat in acestvolum patru texte gtiinfifice publicate incep ind cu2}l2,unele con-siderabil extinse gi lmbunitifite ln raport cuversiunile deja tipirite,cum este cazul tipologiei generale a postcomunismului romdnesc,

cea care deschide volumul, respectiv cani.analizei socio-construc-

tiviste a protestelor de la Timigoara din 2012. Acesteatrateazd, pelingl continuitatea mai sus amintiti dintre comunism gi postco-munism, recognoscibili mai ales ln plan- administrativ-economic,gi mai pulin pe filieri politici gi ideologici, degi acest ultim aspectcomportl nuanle numeroase gi complexe - gi chestiuni particulare,mai ancorate empiric in raport cu restul problematicilor abordate

in volum, ca de exemplu deja mentionata analizi socio-constructi-

visti a protestelor de la Timigoara din 2012.Sursele textelor sunt urmitoirele:,,Postcomunismul rominesc.

O posibili tipologie" a apirut ln revista Sociologie Romdneasci, nr.

Postcomunismul rominesc.

0 posibila tipologie

lntroducere: (ontroverse ;i clarifi ciri/delimitiri conceptuale

in ce misurl mai este relevant conceptul de postcomunism laaproaiie trei decenii de la revolulia din 1989? Discu{ia este una am-

pld gi meriti redati, cel pufin in parametrii sii esenliali. Astfel, insensul deja clasic al termenului, a$a cum transpare el din analizele

lui Leslie Holmes, postcomunismul ca reacfie imediati gi critici laideologiile gi practicile teoretice ale fostelor regimuri comuniste este

in mare misurl epuizat (Holmes, 2004). Anii 1990 sunt cu mult inurma noastr6, gi avern deja un deceniu de cind ne-am integrat instructurile politico-economice gi de securitate ale Ocidentului. inacelagi timp, criticii lui Alexandru Polgar, conform cireia termenulde postcomunism este impropriu deoarece regimurile est-europene

aflate la putere intre 1948 gi 1989 nu au fost comuniste, falsificand

nucleirl doctrinar al marxismului originar (Polgrir, 2015, 91-94) - i sepoate rispunde prin aceea cd nicio filosofie politici sau ideologie nupoate avea o practici perfect identici ln raport cu propriul continut

teoretic. Nici capitplismul contemporan nu este atdt de deregle-mentat, de inovativ gi de dispus si lgi asume riscuri pe pia{6 pe cAteste prezentat in acest fel de autori ca Ludwig von Mises, Friedrich

Hayek sau Milton Fried"man. Sigur, critica lui Polgdr se sus{ine prinsimplul fapt ci experienla istoricd a comunismelor real-existente nu

14 | EMANUEL[oPILAs

anuleaze pe viitor posibilitatea unor noi proiecte emancipatoare, in-

diferent de terminologia prin care acestea vor fi identificate 9i inter-

pelate pentru a produce realitili noi, bazate pe proiecte de societate

mai pulin polarizate social. Din acest punct de vedere, postcomu-

nismul se poate dovedi un termen cu o puternici incircituri con-

servatoare. Numai ci acest fapt nu anuleazd totugi teleologia asumat

comunisti a regimurilor leniniste est-europene, chiar dacd impinsl,

pe mlsuri ce se acumulau tot mai multe dificultili practice, intr-un

viitor tot mai incert, nici necesitatea unor concepte noi, care si puni

la lucru o practici teoreticl pe misura dinamicii sociale prospecti-

ve, concepte care si igi extragi conlinutul mai degrabl din viitorul

teoriei critice decAt din trecutul ei.

O recuperare persistentl a postcomunismului vine pe filonul

,,mentalitl!ilor" aparent tributare vechiului regim, cate ar impie-

dica modernizarea gi dezvoltarea societililor est-europene. Aga

cum voi argumenta in secliunile de mai jos, aceastl perspectivi

este una superficiall gi neconvingitoare' Mai departe, din punct de

vedere al lipsei de credibilitate a institu{iilor, respectiv al mefienlei

cotidiene care fragmenteazi societilile est-europene, cu precidere

pe cea romdneasci, acest concept i9i plstreazl relevanla (Vesalon,

2017,62-65; Holmes, 2004,42). Daci lu[m in considerare qi pa-

ralele substanliale existente intre postcomunism 9i postcolonia-

lism, ca ideologii pornind din acelaqi trunchi al discursului hege-

monic neoliberal provenind din spaliul occidental, avem inci un

motiv consistent s[ discutirn in continuare despre postcomunism

($tefinescu, 2013). Ag mai adduga, pe urmele lui Gaspdr Mikl6s

Tam6s, c[ turnura na]ionalisti a regimurilor comuniste est-euro-

pene din anii 1970-1980, degi avind preten{ia de a se fi debara-

sat, cel pulin la nivel retoric, de prejudecilile xenofobe qi de ati-

tudinile ostile Ia adresa minorit{ilor nalionale, ambele specifice

na{ionalismelor,,burgheze" - au pavat in postcomunism drumul

DE LA rDr0L06rE LA HEGEM0NtE. EXpt0RARI CRIT|CE iN pOSnOMUNtsMUt ROMANEst | 1 5

unor nalionalisme cu accente fasciste si antisemite lipsite de orice

echivoc2. Pe lAngi na{ionalism, pe care comunismul a ciutat sl ilstipineasci resorbindu-l ideologic flri succes, fascinalia naivi giin acelagi timp inevitabili, datoriti priva{iunilor, a consumerismu-lui capitalist gi incercarea mai degrabi polilienesc-represivi (con-traproductivi gi in acelagi timp insuficienti) a comunismului de ail contracara la nivel social au netezit practic parcursul postcomu-nismului ca ideologie hegemonicd adaptati la particulariti[ile lo-cale (Karnoouh, 2016, 42).Mai mult, consider ci putem extrapolaastS:zi conceptul de ,,postfascism" al lui Tam6s, creat inilial pentrua intelege gi contextualiza dinamica ideologici a societililor occi-dentale - in cadrul societililor postcomuniste, evidentiind nu atAtrecrudescenla, cAt mai degrabi continuitatea gi adaptabilitatea, incadrul unor contexte noi, a prejudecifilor rasiste, xenofobe, miso-

gine sau, nu in ultimul rind, homofobe (Tamds, 2004, 11-34).Miza acestei disculii este dati de necesitatea problematizirii

postcomunismului romdnesc in calitate de fenomen social, politicgi economic deosebit de complex, evidenfiind in acelagi timp resor-

turile ideologice ale acestuia. Degi sunt mai pulin sau chiar delocidentificabile la nivelul experien{ei directe, articula{iile ideologiceale postcomunismului sunt cu atit mai importante pentru a hasuraparticularitatea sa istorici gi limitele de clasi care ii corespund. Dinacest punct de vedere, articolul contribuie la consolidarea gi augmen-

tarea literaturii de specialitate deja citati in text, pundnd in luminifactorii conceptuali care, impreuni cu analizele empirice solide aleunor cercetitori ca Vladimir Pasti, Cornel Ban, Citilin Zamfir sauale jurnalistului Mihai Goliu - oferl o imagine de ansamblu a obiec-tului de studiu mai bogati gi in acelagi timp mai coerenti.

'? (Tam6s, 2001, 208-251). Holmes discutl de asemenea desprenafionalismul postcomunist, dar il atribuie mai degrabl ,gdului ideologic"de dupi 1989, flrd a il relafiona cu national-comunismul care l-a anticipat inbuni misuri (Holmes, 2004,41).

16 | EMANUELIOPILA5

Exceptdnd introducerea gi metodologia, articolul incepe prin

a discuta componenta ideologici a postcomunismului romdnesc.

lJrmeazd apoi componenta politicl, cea economici, cea sociall

qi, respectiv, cea culturali. Toate aceste dimensiuni sunt strins qi

funclional interconectate dar, aga cum am argumentat in cadrul

secliunii care prezintl, concluziile acestui proiect, cea ideologici

este preeminenti deoarece le traverseazi 9i le incorporeazi pe toate

intr-un tip de discurs unitar, in ciuda diversitilii reale a elemente-

lor din care este alcituit.

Metodologie

UtilizAnd analiza comparativl gi analiza de discurs' acest studiu

iqi propune s[ traseze cAteva direclii majore de analizl a postcomu-

nismului romdnesc. Nu emit pretenlia c[ tipologia de mai jos este una

exhaustivi, nici micar una de anverguri, ci doar una care haqureazi,

grosso modo, ceea ce consider a fi principalele dimensiuni ale feno-

menului. Evident ci dezbaterea poate continua, 9i chiar ar fi indicat

si continue, atAt prin extinderea tipologiei, cdt gi eventual prin con-

testarea ei. Dupi ce analizez componentele ideologici, politici, eco-

nomici, sociall qi cultural5 ale postcomunismului romdnesc, ideea

pe care incerc si o acreditez este aceea a particularitilii ireductibile a

acestei ideologii, cu atdt mai pregnantl cu cdt eforturile sale discursi-

ve de a se prezenta pe sine drept,,sfArqit al istoriei', bun sim! comun'

realitate sau universalism non-ideologic - au fost mai intense.

Componenta ideologici: de la anticomunism

la anticoruplie via sfir$itul istoriei

Componenta ideologici este, de departe, cea mai impor-

tanti componenti a postcomunismului rom6'nesc, respectiv a

DE LA tDEOLOG|E LA HEGEM0NtE. EXPL0RARI tRtTt(E iN p0sn0MUNtsMUL R0MANESt | 1 7

postcomunismului per ansamblu. Ea subintinde gi in acelagi timpconfigureazi dinamic toate celelalte componente, proiectindu-le

sinergic in direcfia legitimirii unei stratificiri de clasi opresivi qiinjusti.

Postcomunismul trebuie inleles ca ideologie deoarece este un

discurs care pretinde ci reprezinti interesele generale ale societltiiromdnegti, dar nu face decdt sa privilegieze de fapt interesele par-

ticulare ale intelectualilor anticomunisti, a tehnocrafilor necriticpro-europeni qi a unei pirli a clasei de mijloc incl receptive la me-sajul dur neoliberal specific primei decade a tranzifiei3. in sens mailarg, postcomunismul reprezinti o adaptare particulari a ideologi-ei s{brsitului istoriei, aga cum a teoretizat-o Francis Fukuyama: un

neoliberalism triumfitor care se imagina pe sine drept universalgi, odatl cu implozia regimurilor comuniste, drept unici ideologierelevanti la nivel global (Fukuyama,1992). Si clarificlm pu{in ter-minologia utilizati. Postcomunismul este o formi specifici a neo-liberalismului, ideologia care domini relaliile internalionale de lasfirgitul anilor 1970 gi care preia din liberalismul clasic doar proiec-

tul economicalpiefeilibere gi il absolutizeazi in detrimentul dimen-

siunii politico-civice a acestuia. Originat in Statele Unite gi in MareaBritanie de citre politicieni ca Ronald Reagan gi Margaret Tatchet

neoliberalismul s-a dovedit extrem de rezilient in timp, adaptdndu-

se gi potenfAnd in acelagi timp dictaturi sud-americane de dreapta,democraliile liberale occidentale, dar gi democra{iile fragile qi auto-

ritare ale Europei de Est postcomuniste. Astizi, neoliberalismul face

casd buni gi cu na{ionalismul populist american promovat de citrepregedintele Donald Trump gi administra{ia acestuia.

3 Yezi, pentru perspectiva asupra ideologiei adoptati in cadrul acestuiarticol, respectiv pentru relalia ideologie-discurs, lucrarea clasicd a lui ErnestoLaclau gi Chantal Mouffe, (Laclau gi Moufe, 2001) Hegemony and SocialistStrategT. Towards a Radical Democratic Politics, London, New York, VersoBooks,2001.

18 | EMANUELC0PILA'

Revenind la disculia noastri, ideologia neoliberali reprezintd

proiectul de societate al modului de produc{ie capitalist contempo-

ran, recognoscibil mai simplu prin intermediul etichetei depoliti-

zate qi, in acelagi timp, ultra-culturalizati a globalizirii. in spafiul

est-european, postcomunismul aclioneaz| deci ca o formi speci-

fici de neoliberalism pentru a ctea, prin intermediul unor prac-

tici urmdnd a fi detaliate pe parcurs' o societate capitalisti ,,mul-

tilateral dezvoltatl". Postcomunismul nu poate fi redus la tranzi\ie,

parcurs care practic s-a incheiat in2007, anul in care Romdnia a

devenit membrl a Uniunii Europene, chiar dacl ttanzilia a rePre-

zentat cea mai vizibili qi, in acelagi timp, cea mai intensd formi a

sa. Astlzi, in cadrul tranzi{iei intra-europene, postcomunismul r[-

mine deocamdati, din motivele menlionate in secliunea introduc-

tivi, un concept politologic util: Romdnia este de abia la inceputul

experienlei sale europene institulionalizate.

Dar cum putem singulariza postcomunismul in cadrul diferi-

telor ideologii existente in spaliul discursiv romdnesc? in primul

rind, prin intermediul accesului privilegiat la resursele mediatice

gi culturale, multe dintre ele avind, mdcar par{ial, o provenienll

occidentali. in acest sens, postcomunismul reptezinth ideologia

hegemonici a elitelor, deosebiti de ceea ce Vladimir Pasti numeqte

,,ideologia cotidiand a populaliei'l pentru care averile care deplgesc

media s-ar datora integral unor practici oneroase, toli politicienii

sunt holi in bloc, capitalul extern nu a contribuit aproape deloc la

modernizarea ![rii, insuficienla salariilor 9i a pensiilor legitimeazi

ocazional furturile, nu se poate rezista in fala autoritd{ii legitimate

politic, birocratic sau cultural din cauza unor cunoqtinle insuficien-

te in aceste domenii gi, in sfirgit, pentru care veniturile, indiferent

de provenien{a lor, sunt cel mai important criteriu semnificativ de

departajare sociali, in timp ce munca onesti ar fi cel mai irelevant

criteriu. in contrapondere, ideologia hegemonicl postcomunisti

DE LA tDEOL0G|E LA HEGEMONtE. EXPL0RAR| CRIIICE iN POSTC0MUNtSMUL ROMANEst | 1 9

afirmi axiomatic superioritatea capitalului in raport cu munca,politica gi administralia,prezintdmarii antreprenori de dupi 1989ca pe niqte eroi meritocratici ce necesiti proteclie din partea imix-

tiunilor inoportune ale statului care, conform dogmei neoliberale,

nu poate cauza decAt probleme si sincope atunci cdnd intervine in

procesul economic, rolul slu fiind limitat la garantarea legislafiei in

vigoare - legitimeazd piata internafionali in defavoarea misurilorsuveraniste de (re)distribuire a resurselor gi se raporteaz| in mod

anistoric la mecanismele procedurale ale democraliilor liberaleale Occidentului ca 9i cum acestea ar reprezenta sfArgitul politicii,

pentru aparafrazaexpresia lui Francis Fukuyama (Pasti in Copilas,

2017, 52-54, 59-60, 65-66).

inainte de a completa ideologia elitelor cu anticomunismuls,i anticorup{ia, si ne oprim pufin asupra ,,ideologiei cotidiene apopulafiei'i Ca orice ideologie, gi aceasta asumi si interiorizeazi

necritic pozilii cel pu{in discutabile. Capitalismul extern a con-

tribuit in mare misuri la dezvoltarea RomAniei, dar a {bcut-odin perspectivi economici, culturali (incluzAnd aici si drepturileminoritililora) sau urbanistici, nu insl qi din perspectivi sociali.Stau mirturie in acest sens gomajul masiv, gradul de ocupare alpopulaliei active scdzind de la 70o/oin 1989Ia 50% in prezent (Pasti

in Copilag, 2017,55), respectiv emigralia a milioane de oameni in

afara lirii. Cdt despre generclizarea furtului si a ,,nemuncii' dreptprincipalele mijloace de inavulire a elitelor, consolidate sau in curs

de formare - dincolo de judiciozitatea difuzit a acestei atitudini,probati de altfel prin numeroase procese de corupfie, trafic de

a (Pasti, 2006,48). Sunt mai degrabi sceptic in raport cu aceastd, con-cluzie a lui Pasti: nu neapirat capitalismul extern, ci modernitatea de facturdfilosofici iluministi, care intreline cu capitalul o rela{ie extrem de complicatigi imposibil de dezvoltat aici, a contribuit la implementarea qi consolidareadrepturilor minoritdlilor in Rominia. Vezi in acest sens Ridha in Sirbu, Polgdr,2009, r58.

20 | EMANUELIOPILAS

influenld etc. - ea exist5' totugi qi ca prejudecati aprioricd a cate-goriilor sociale defavorizate la adresa claselor conducitoare. Guy

Hermet o numes,te plastic ,,insolenla funcliei' (Hermet, 2007, 52).

insl ceea ce diferenliazl in mod fundamental ideologia cotidiani

de cea a elitelor este faptul ci prima este defensivi, adaptdndu-seprin diferite tipuri de mijloace la o dinamici din care este exclu-

si, la care nu participl in mod activ, in calitate de subiect, ci doar

pasiv, ca obiect perpetuu transformabil - in timp ce ultima esteofensivl. La prima impresie, am putea crede ci elitele, mai ales cele

culturale, de{in o mai bunl proprietate a termenilor, fapt care dezo-

rienteaz|gi delegitimeaz[ ideologia cotidiani. Dar, la o privire mai

atenti, qi utilizind criteriile de legitimare gtiinfifice existente in re-

vistele proeminente la nivel mondial - ficAnd abstracfie de politica

qi ideologia s,tiin{ei occidentale, care desigur ci existi, intr-o anu-

miti misurl, dar ea nu irnpregneaz[ cimpul qtiinlific atdt de masiv

pe cdt se considerl uneori, acesta avdnd capacitatea de a igi plstra

autonomia gi criteriile interne de funclionare qi fiind de asemenea

foarte plurivalent pe filieri ideologici - se poate observa ci nici eli-

tele culturale nu sunt atdt de ,,europene", de competente 9i de adap-

tabile pe cAt le pretind claselor dezavantajate sd fie. ,,Subcultura"

nu este deci numai apanajul ,,maselor", aqa cum arogant 9i punitiv

consideri marea majoritate a elitei culturale publice din RomAnia

(Giugil in Copilag, 2017,313-320).

in ceea ce privegte ideologia elitei politice postcomuniste, nu

a elitelor postcomuniste in general, Pasti considerl cl avem de-a

face, sub diferite nuanle, cu ideologia liberall. Deqi identitatea

acesteia s-a diluat cu timpul, infuzdnd sistematic celelalte ideolo-

gii politice, liberalismul rimdne recognoscibil in orice ideologie

prin accentul pus pe individualism, moralitate abstracti, benefici-

ile profilactice ale comerlului pentru toli protagonigtii, respectiv

dereglementare. Patru tipuri de liberalism ar fi animat gdndirea

DE rA tDE0LOGtE rA HEGEMONI[. EXPL0RARI tRtlCEiN p05lt0MUNtsMUL ROMANEST | 21

9i comportamentul clasei politice dupi 1989: liberalismul tehno-cratic, liberalismul istoric, liberalismul civic (sau umanist); gi li-beralismul social. Primul tip de liberalism, a nu se confunda cutehnocralia guvernului Cioloq, degi deosebirile sunt relativ super-

ficiale, s-a conturat inci din anii 1970-1980 in interiorul elitei co-muniste birocratice, a Securitilii gi a celor insircinali cu serviciile,mai ales cu aqa-numitul ,,comert socialist'l To[i acegtia au adunat

averi considerabile, pe care regimul politic ceaugist ii impiedicainsi s[ le valorifice. Ajungi la putere in intervalul 1990-1996, li-beralii tehnocrali au demarat o campanie sistematici de descen-

tralizare qi privatiziri, ignordnd in acelagi timp costurile socialeale acestui demers. Liberalismul istoric, cel promovat de partidele

istorice reinfiintate gi ajuns la putere intre anii 1997-2000, partide

asupra cirora voi insista mai mult in secliunea urmitoare a stu-diului, - a continuat gi amplificat acest comportament, intirind deasemenea integrarea Rominiei pe orbita economici qi de securita-

te a Occidentului. Liberalismul civic-umanist nu reprezint|altceva

decdt falsul liberalism, pe care Adrian-Paul Iliescu il identifici ju-

dicios ca neoconservatorism (Iliescu in Matei, Dobrescu, Copilag,2017, l8l-193) - al elitei umaniste formate in jurul grupului de laPiltinig gi al Editurii Humanitas, fosta Edituri Politici, ehtl foarte

apropiatl politic de libealismul istoric. in sfdrgit,liberalismul social

ar fi cel pus in practici dupi anul 2000 de citre social-democrafiaromAneasci; eticheta ,,social" poate induce in acest caz in eroare,pentru ci discutitn despre un partid care a privatizat masiv gi indauna interesului cetilenilor resursele statului si resursele naturale.

in cel mai bun caz putem considera acest partid liberal din punctde vedere economic, populist din punct de vedere politic gi conser-

vator-paternalist din punct de vedere social.

Voi adiuga acum ideologiei elitelor, a$a cum este comparti-mentati ea de citre Pasti, ideologia derivatir a anticomunismului

22 | EMANUELC0PILAs

postcomunist. Despre aceasta a inceput si se scrie destul de mult in

ultimul deceniu. Tot mai multe voci din spaliul public au inceput sl

conteste nu anticomunismul in sine, ci interesele qi mizele private

din spatele acestei convingeri. Deoarece subiectul este unul destul

de complex qi nuanlat, am si incerc si ofer in rindurile de mai jos

o abordare tripartiti a fenomenului.

Aq insista, pentru inceput, asuPra anticomunismului (neo)legi'

onar, care ar putea fi numit qi anticomunism de extremi dreapti.

Dupl 1989, intre revirimentul ideologiilor de dreapta radicali 9inalional-comunismul xenofob, eliberat de ultimele incorsetiri ale

ideologiei leniniste, a existat un anumit proces de intrepltrundere'

in cu totul alte condilii, se poate considera cibazele sale au fost

puse chiar incepdnd cu anii 1970, c?nd Securitatea a inceput si ra-

coleze tot mai mulli fogti legionari qi nalionaligti radicali din exil

dispugi s[ se puni in slujba nafional-comunismului romAnesc' pen-

tru care simleau o reall afinitate (Totok, Macovei, 2016, 53). insi

neolegionarismul qi nalional-comunismul, deqi au ca numitor co-

mun glorificarea necritici qi partizani a trecutului, antisemitismul

gi xenofobia, se despart in ceea ce priveqte interpretarea regimului

comunist. in timp ce neolegionarismul are tendin{a s[ condamne

in bloc perioada comunisti, na{ional-comunismul postcomunist

exulti aga-numita Epoci de Aur 9i consideri ci Nicolae Ceauqescu

a fost, in ciuda defectelor sale, un exemplar patriot, in timp ce epo-

ca dejisti este interpretati, cel pu{in pini in 1952, ca una a comu-nismului alogen, ,,moscovit", impus cu forla de cdtre Armata Rogie

gi minoritllile nalionale (Copilaq in Migcoiu, Naumescu, 2015,

187 -20 6 ; Copilag in Mihiiles cu, 20 17, 23 8 -239).

Anticomunismul (neo)legionar este fragmentat, pe de o parte,

intre diferite grupuscule care se revendici in calitate de continua-

toare directe ale migclrii legionare interbelice, iar, pe de alti par-

te, este un discurs identificabil, in forme aparent mai estompate,

DE LA IDE0LOGIE LA H[GEMONlF. EXPIORAR| tRtTltEiN P0STIOMUNtSMUt ROMANESC I 23

in mediile teologic qi academic, respectiv in mass-media. Migciri

ca ,,Sfinlii inchisorilor", de exemplu, publicalii patronate de citre

Institutul Nalional pentru Studiul Totalitarismului sau serialul

,,Memorialul durerii", produs de citre Fundalia Academia Civici -toate acestea, si lista rlmdne deschisi, incearci si acrediteze ideeapatriotismului democratic al legionarilor care au luptat in cadrulgrupurilor armate anticomuniste in primul deceniu de dupi insta-

urarea comunismului. Rolul minoritililor in cadrul acestui demersnu este amintit, la fel cum este trecut sub tlcere sau relativizat gi

antisemitismul 9i radicalismul na{ionalist al legionarilor alcituind

aproximativ jumitate dintre membrii ,,bandelor din munli'l cealal-

ti jumitate fiind alcituiti oricum din nalionaligti radicali, lirinigti,liberali etc. - acegtia lis6,ndu-se, voluntar sau nu, contamina{iideologic de legionarismul majoritililor din cadrul respectivelor

,,bande" (Totok, Macovei, 2016; Cinpoeg in Mezler, Serafin, 2013,

169-198).

Mai departe, cea mai mare parte a poziliilor anticomuniste ex-

primate public pot fi reunite sub egida anticomunismului oportu-nlsf. Anticomunismul oportunist are mai multe funclii suprapuse

gi, ocazional, mutual constitutive: legitimarea unor compromisuri

ruginoase cu sau a unei tlceri la fel de ruginoase in fafa puterii ina-

inte de 1989, camuflarea unor egecuri politice (guvernamentale)

sau legate de implementarea anumitor politici publice, camuflarea

absen{ei unor politici sociale adecvate prin recurgerea obsesivi gi

trunchiati la trecut, ideologizarea gtiinlei pentru a o face si ris-pundi unor imperative politice gi ideologice, delegitimarea fira-velor tentative de disidenll anti-neoliberall, impunerea unui nou

consens moral in care denunlul, de data aceasta prin recurgerea la

arhiva Consiliului Nalional pentru Studierea Arhivelor Securiti[ii(CNSAS), nu in fala forurilor conducitoare de partid 9i de stat - seperpetueazi, invalidarea apriorici a oricirui proiect emancipator